Umanism

Jump to navigationJump to search

Acest articol este parte a seriei despre

Umanism

Happy Human

Istorie

Umanism renascentist

Umanism secular

Declarația de la Amsterdam

Umanism religios

Umanism creștin

Iudaism umanist

Alte ramuri

Neo-umanism

Transumanism

Transumanism democratic

Organizații

Asociația Secular-Umanistă din România

Asociația Umanistă Română

Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință

Subiecte conexe

Antiumanism
Postumanism

vdm

Francesco Petrarca

Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificații:

Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special
asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un
mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace
umane, în sprijinul intereselor acestora. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare,
umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință,
supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală
bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale
umane nu pot fi provincialiste.

Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață,
de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine
și grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.