Partea teoretică.

Nota informativă
Partea economică a proiectului de diplomă cuprinde şi caracterizează
următoarele laturi economice:
- Cost de producţie;
- Necesitatea de reducere a costurilor;
- Profitul întreprinderii;
- Concluzii;
- Propuneri.
Economia termen sinonim cu activitatea economică, se referă la realitatea
economică, latură inseparabilă a existenţei umane. Dintre activităţile omului,
cea mai cuprinzătoare, care îl defineşte pe om ca specie este munca, aceasta
constă din acea activitate conştientă prin care oamenii, pornind de la nevoile lor
işi prefigurează scopurile acţiunii, îşi formulează şi apară interesele, caută si
creează mijloacele adecvate atingerii ţelurilor propuse.
Activitatea economica este un domeniu fundamental si complex al activităţii
umane care corespunde ansamblului faptelor, actelor şi reacţiilor oamenilor,
concretizate in comportamente si decizii privitoare la atragerea si folosirea
resurselor economice rare, în vederea producerii, distributiei, schimbului si
consumului de bunuri, in functie de nevoile si interesele sale.
Satisfacerea nevoilor presupune un cost.
In comportamentul producătorului (şi al consumatorului), costul constituie un
indicator economic de o mare insemnătate: inainte de a întreprinde ceva, el işi
formeaza intrebarea , aparent simplă, cît costă? Astfel costul reprezintă un
criteriu si un instrument de comparare in alegerea variantei de producţie si de
consum atunci cînd este vorba de materii prime, maşini, utilaje, instalaţii,
angajarea de salariaţi, ca şi în cazul aprovizionării cu alimente, etc.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi suportate de
către întreprindere pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale şi
servicii.

Imporţanta costului
In economia de piaţă, costul constituie un instrument economic extrem de util
in fundamentarea si adoptarea deciziilor, privind alocarea resurselor, volumul şi
structura producţiei, mărimea sau restrîngerea ofertei de mărfuri, inovarea
tehnologică etc. Atunci cînd efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt
egale, criteriul de alegere a variantei optime îl reprezintă nivelul mai scăzut al
costului. Totodată, se manifestă tendinţa de calculare a costului în cele mai
diferite structuri ale activităţii; astfel, prezintă interes nu numai costul de
producţie în general, ci şi costul de distribuţie, costul muncii, costul educaţiei,
sănătăţii, informaţiei, administraţiei, timpului, datoriei (împrumutului), costul
veţii, inflaţiei, şomajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei,
arestării şi condamnării, pedepsei, costul ecologic, costul externalitatilor
negative etc. De asemenea, costul se analizează şi se urmăreşte in condiţiile în
care se accentuează interdependenţele dintre ramuri, subramuri, dintre agenţii
economici, încît ceea ce într-un loc constituie preţ de vînzare al produselor
respective, într-un altul, el reprezintă costul factorilor de producţie achiziţionaţi.
In consecinţă, variaţiile de preţ se transmit in lanţ, ca efect propagat, şi în
costuri.
Calculul economic, funcţionarea si dezvoltarea activităţii pe principiul eficienţei
iau in considerare relaţia dintre cost si preţul de vînzare la fiecare bun
economic, relaţie ca de la parte la întreg. Costul (C) desemnează numai o parte
a preţului de vînzare (P), şi anume cheltuielile suportate de către agenţii
economici, iar excedentul preţului (peste costul de producţie) reprezintă profitul
(pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs, sunt valabile

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
 egalitaţile: P = C + pr; C = P - pr. În condiţiile unei anumite marje de profit,
mărimea costului exercită presiune asupra preţului.
Mărimea costului este determinată de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru
producerea şi desfacerea de bunuri economice, la un moment dat.
Există 3 tipuri de cost:
- Costul global:(reprezintă cheltuielile necesare obţinerii unui volum de
producţie dat, dintr-un bun) cost fix, cost variabil, cost total.
- Costul mediu:( sau cost unitar exprimă costurile globale pe unitate de
produs) costul mediu fix, costul mediu variabil, costul mediu total.
- Costul marginal: exprimă sporul de cost total necesar pentru obtinerea
unei unitaţi suplimentare de producţie.
Costul mediu total este dependent de costul marginal.
Factorii de care depinde evoluţia costului mediu :
a) consumul de factori de producţie pe unitatea de produs;
b)nivelul productivitaţii;
c) preţul factorilor de producţie utilizaţi, care se formează pe piaţă, adica preţul
la care se achiziţionează materii prime, materiale, maşini, combustibili, utilaje,
salariile ce trebuie platite lucrătorilor etc.
La un nivel dat al consumului de factori pe unitatea de produs (sau pe unitatea
de rezultat), scăderea preţului de achiziţie al factorilor duce la micşorarea
costului mediu şi invers. Atunci cînd preţul factorilor rămîne constant, iar
consumul acestora pe unitate de produs se micşorează, are loc, de asemenea,
micşorarea costului mediu. Marimea costului pe unitatea de produs este
influenţată şi de schimbarea caracteristicilor şi a calitaţii produsului etc.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
 Necesitatea de reducere a costurilor.

Comportamentul producătorului raţional faţă de cost rezultă direct din scopul

obiectiv al activităţii sale — maximizarea profitului — care trebuie să se bazeze
pe raţionalitateîn mobilizarea si alocarea resurselor, pe spirit de competiţie si
cunoaştere bazată pe calcul economic. Pentru a-şi spori profitul, el ar trebui sa
mărească volumul producţiei vîndute. Cum orice întreprinzător se confruntă cu
unele restricţii, printre care caracterul limitat al resurselor economice şi cu
preţurile factorilor de producţie şi ale marfurilor date de piata, in conditiile
concurentei perfecte, va putea sa-si realizeze scopul reducind consumurile
specifice cu factorii de productie sau, altfel spus, marind randamentul factorilor.
Deciziile producătorului depind de elasticitatea cererii. În situaţia unei cereri
elastice, el va maximiza productia cu costul total global; in conditiile unei cereri
inelastice, va minimiza costul total global pentru obtinerea unei productii date.
In acest ultim caz, are loc o eliberare de resurse economice cu care agentul
economic va trece la organizarea fabricarii unor noi produse, largind oferta de
bunuri si/sau servicii. Reducerea costurilor materiale de productie exprima, in
асе1asi timp, gospodarirea rationala a resurselor naturale — petrol, gaze
naturale, minereu de fier, lemn etc. —, grija pentru mediul natural,
responsabilitate pentru dezvoltarea economico-sociala durabila. Reducerea
costului de producţie determina stabilitatea sau chiar reducerea preturilor,
creşterea competitivitătii produselor în lupta de concurentă atît pe piaţa
naţionala, cit si pe piata externa.
In vederea reducerii costului, producatorul trebuie sa caute si sa gaseasca
rezervele de reducere a consumurilor de factori de productie, sa actioneze
simultan in toate compartimentele intreprinderii, asupra tuturor factorilor
productie, in toate fazele activitatii economice si sa aplice masurile posibile de
diminuare a costurilor in concordanta cu exigentele competitiei impusa de piata.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
Reducerea costului de productie trebuie sa aiba loc fara influente negative
asupra calitatii bunurilor materiale si serviciilor, ci, dimpotriva, concomitent
trebuie sa se asigure un spor de calitate. Reducerea costurilor pe seama
reducerii calitatii este antieconomica. Totodata, tendinta generala impusa de
concurenta pe piata este ca bunurile economice sa incorporeze in costurile lor
cit mai putina materie prima, munca de inalta calificare si sa fie obtinute cu cea
mai moderna tehnologie.
Elemente esenţiale in activitatea de reducere a costului
Producatorii au în vedere următoarele:
a) işi aleg procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere
economic, dar politic ;
b) urmaresc sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la preturile cele mai
mici, fara neglija calitatea si sa reduca costurile de functionare a lor;
c) micsorarea consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat prin
marirea randamentului lor;
d) asigurarea reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in producerea
nemijlocita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si proiectare, in
domeniul gestiunii si conducerii;
e) realizarea obiectivelor stabilite, tinand seama de resursele disponibile, de
conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin economic;
f) identificarea produselor care genereaza consumuri energetice mari si a
produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitatii de
minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul si evidenta.
Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a lucratorilor,
perfectionarea echipamentelor tehnice de productie, a tehnologiilor de
fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimulare
materiala, cresterea productivitatii etc.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
 Relaţia cost-productivitate.

La un pret dat al factorilor de productie, costul mediu si costul marginal se afla

in raport invers proportional fata de productivitate . Astfel, costul de
productie mediu se micsoreaza atunci cand productivitatea medie creste si
invers.Costul marginal se reduce atunci productivitatea marginala creste si ,
invers, el se mareste cand productivitatea marginala scade.Daca se presupune
ca factor variabil doar munca, atunci costul marginal este sporul de cost al
muncii asociat asociat la o variatie marginala a productiei, iar productivitatea
marginala este productia suplimentara asociata la o unitate suplimentara de
munca. Drept urmare, la un salariu dat, costul mediu al muncii se afla in raport
invers proportional fata de productivitatea medie a muncii, iar costul marginal
se afla in raport invers fata de productivitatea marginala a muncii.
Cunoasterea costului de productie are o deosebita importanta pentru
conducerea intreprinderii, nevoia de gestiune economica presupune o riguroasa
masurare a costului care permite: alegerea celei mai bune alternative de
productie pe termen scurt, evaluarea nivelului eficientei si fundamentarea
politicii de reducere a cheltuielilor sin nu in ultimul rand stabilirea preţului de
vanzare al productiei.
Preţul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii, care in virtutea
cerintei de corelare a cererii cu oferta capata un caracter complex ce este
amplificat in contextul actulalui dinamism economico-social, atat de
caracteristicile pietei pe care se manifesta, cat si de cadrul legislative care
reglementeaza formarea preturilor, el insusi perfectibil.
Pretul unui bun sau al unei resurse este un element care arata la ce trebuie sa
renunte pentru a se obtine respectivul bun sau resursa.
O definitie a pretului, unanim acceptata este cea formulata inca din antichitate
de catre Aristotel si Xenofon care prezinta pretul ca o cantitate de moneda pe

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
care cumparatorul este dispus si o poate oferii producatorului (vanzatorului) in
schimbul bunului pe care acesta il prezinta pe piata. Acesta este pretul absolut.
De obicei pretul este exprimat in termeni banesti (pret absolut), dar poate fi
exprimat in termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru
procurarea produsului necesar (pretul relativ). Rezulta ca daca toate preturile
cresc in aceeasi proportie, preturile absolute cresc, dar relativ raman
neschimbate. Un alfel de pret este pretul etalon care reprezinta pretul unui bun
asupra caruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeaza asupra
salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea
nivelui de trai.
Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La intrebarea “ce
masoara pretul” principalele scoli economice au dat explicatii diferite cunoscute
ca teorii ale pretului, acestea sunt:
 Teoria clasica a pretului
In teoria clasica a pretului are suport (substanta) in valoare economica a
bunurilor supuse tranzactiilor, valoare determinata de consumul de factori de
productie si de remumeratiile revendicate de catre posesorii acestora.
 Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa care acesta
este determinat de utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun, de
cantitatea in care bunul se afla comparativ cu trebuintele si cererea solvabila.
Valoarea economica si pretul unui bun sunt cu atat mai mari cu cat el are o
unitate marginala mai mare si este mai rar.
 Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost
elaborata in prima treime a secolului si apartine in principal Scolii de la
Cambrige. Se pleaca de la premisa ca cele doua teorii anterioare nu sunt opuse
(desi ele asa au aparut), ci doar explicatii incomplete si solutii partiale privin
valoarea economica si pretul. In acest sens pretul este determinat atat de

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea
bunului.
Preturile imbraca diferite forme, in functie de de formarea lor:
1.preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul
pietei pura si perfecta.
2.preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de
forta economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
3.preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de
piata si rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale
“mainii invizibile”.
Reglementarea pretului se manifesta atunci cand guvernul adopta legi care
impun o limita superioara sau o limita inferioara pentru pretul unui bun sau
serviciu destinat vanzarii-cumpararii.Statul intervine in domeniul pietei prin
impunerea unor limite maxime de pret atunci cand bunul tranzactionat se afla
in cantitate insuficienta. Daca cerere este superioara ofertei, pretul se
majoreaza, rezultatul care este influentat legal prin fixarea unui plafon peste
care nivelul pretului nu trebuie sa se ridice, deoarece puttee de cumparare a
banilor nu ar putea suporta depasirea acestui pret de control.Guvernul poate
impune si o limita minima sub al carei nivel preturile nu pot cobori.

Functiile pretului in economia concurentiala.

-Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor,
veniturilor, fluxurilor si circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate
nivelurile si toti subiectii actiunii economice.
-Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse si
nevoi. Cresterile preturilor absolute si relative semnifica cresterea tensiunii si
invers, cu cat pretul este mai ridicat cu atat respectivul bun este potential mai
insuficient in raport cu nevoile.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
-Pretul are o puternica incarcatura informationala pentru elaborarea deciziilor
privind alegerea producatorilor si cumparatorilor.
-Pentru producatori, prtul este principalul element prin care isi recupereaza
cheltuielile, asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii
economice.
În anumite conditii, in special cand se practica preturi administrate, pretul este
un factor de rodistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite categorii de
agenti, ramuri si sectoare de activitate.
Importanta preturilor a crescut in ultimul timp atat la nivel microeconomic cat si
macroeconomic:
-pretul apare in toate tranzactiile de piata;
-dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurentei prin
pret;
-agentii economici si cumparatorii au devenit mai constienti de existenta si rolul
pietei;
-modificare valorii monetare intensifica concurenta prin produs;
Procesul complex al formarii preturilor se manifesta diferit in functie de natura
produsului si gradul sau de omogenitate, de numarul agentilor economici
producatori si cumparatori si forta lor economica, de interesele urmarite si
strategia adoptata de acestia, de obiectinele firmelor participante la schimb si
informatiile detinute privind piata, de criterile alese si raspunsurile date la
intrebarile traditionale ce, cat, cum sa produca, respective sa consume fiecare
agent economic
Pretul de pe piata perfecta se formeaza in functie de raportul dintre cererea agreata si
oferta agreata la nivel impus de cantitatea determinata dintre venitul marginal si costul
marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit maxim.Pretul de monopol
(monopolul :situatia in care un produs unic al unui bun omogen este in prezenta unei
infinitati de cumparatori) se formeaza in functie de raportul de cerere totala si oferta

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
firmei monopoliste la nivel impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul
marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit maxim.
Pretul firmelor oligopoliste,cand firmele au costuri de productie identice, ele
coopereaza in vederea practicarii unui pret unic pe piata, producand si
comercializand cantitati egale de bunuri. Pretul unic se formeaza la acel nivel al
productiei la care venitul marginal corespunde costului marginal pa ansamblul
industriei-acest lucru permite maximizarea profitului fiecarei firme in parte din
cadrulramurii. Iar daca costurile de productie nu sunt identice, se pastreaza
aceiasi regula de formare a pretului a pretului unic.

Profitul întreprinderii
Funcţiile profitului:
Profitul îndeplineste urmatoarele functii:
- indicator sintetic de apreciere a eficientei folosirii capitalurilor si a desfasurarii
activitatii. Este cel mai bun indicator de apreciere a modului de folosire a
resurselor în cadrul activitatii;
- sursa de autofinantare. O parte din profitul obtinut poate fi folosit pentru
finantarea propriei activitati;
- stimuleaza initiativa si acceptarea riscului de catre întreprinzatori. Profitul este
principalul factor motivator al proprietarilor de capitaluri;
- sursa de acoperire a capitalurilor împrumutate. Daca o întreprindere detine
capitaluri împrumutate ea poate efectua plata dobânzilor din profitul obtinut;
- asigura formarea resurselor bugetului statului. 17% din totalul veniturilor la
bugetul de stat provine din impozitul pe profit ( a treia sursa de venit la bugetul
de stat).
-instrument de control a activitatii economice a întreprinderii.

Factori de influenta ai profitului :

Sunt trei categorii de factori care influenteaza profitul unei întreprinderi:
mediul extern, modul in care întreprinderea interactioneaza cu mediul de piata,

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
eficienta si eficacitatea cu care întreprinderea îsi desfasoara activitatea.
Mediul extern în care întreprinderea îsi desfasoara activitatea influenteaza
marimea profitului pe care aceasta îl va obtine. Aici intra toate normele
legislative de care întreprinderea trebuie sa tina cont (de exemplu: cele care
stabilesc procentele de CAS, CASS, somaj, TVA). Elementele mediului extern nu
pot fi controlate de catre întreprindere.
Mărimea profitului depinde de asemenea de modul în care produsele firmei
sunt percepute de catre consumatorii finali sau intermediari. Acestia prefera
produsele de calitate pe care le pot achizitiona la un pret avantajos. Oferirea
unor produse de calitate duce la cresterea cotei de piata si implicit la cresterea
încasarilor si a profitului. Întreprinderea trebuie sa jongleze cu componentele
mixului de marketing (produs, pret, promovare, plasare sau distributie) pentru a
descoperi combinatia care-i maximizeaza profitul. Acest factor este controlat de
întreprindere in cea mai mare parte fiind si mai flexibil decât primul (mediul
extern).
Apoi se poate vorbi despre mijloacele „prin care se pot administra si
supraveghea toate operatiunile din interiorul unei organizatii sunt aflate sub
controlul direct al managerului întreprinderii, fiind adevarate elemente de
actiune la dispozitia decidentilor” (Onofrei Mihaela, „Finantele întreprinderii”,

Factori endogeni:
- Calitatea furnizorilor;
- Modul de recompensare a salariatilor in functie de performantele obtinute;
- Gradul de tehnologizare utilizat pentru obtinerea productiei.
Factori exogeni:
- Nivelul inflatiei;
- Politica fiscala a tarii;
- Subventiile acordate;
- Strategia de dezvoltare economica;

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
- Comportamentul consumatorilor – diferit in functie de perioada de
timp.Fenomenele si procesele economice desfasurate în întreprindere sunt
rezultatul unor acte constiente care urmaresc, îndeosebi, mentinerea si mai
apoi, dezvoltarea pietelor de desfacere, respectiv a deciziilor privind dezvoltarea
întreprinderii si afectarea resurselor, si se concretizeaza în marfuri, servicii si
bani care penetreaza spatiul economic al acesteia.
Pentru realizarea obiectului sau de activitate (produse, servicii,
comercializare) si a scopului propus (obtinerea de profit), întreprinderea
realizeaza legaturi cu piata factorilor de productie, piata consumatorilor, piata
capitalurilor si cu statul ca autoritate publica.
Înfiintarea si începerea activitatii întreprinderii este legata de constituirea
capitalului, acesteia, respectiv de legaturile ei cu piata financiara si bancara.
Prin emiterea de actiuni, obligatiuni si contractarea de credite bancare sau prin
capitalizarea unei parti din rezultatele obtinute, operatiuni financiare pure,
întreprinderea îsi constituie sau sporeste capitalul total.Aceste operatiuni pot fi
repartizate în trei categorii: de pret, de aport de capital si de împrumut, cu
consecinte diferite.
Ansamblul fluxurilor realizate de întreprindere sunt rezultatul relatiilor de
natura externa si interna a întreprinderii si a operatiilor presupuse de acestea,
grupate pe cele trei cicluri: ciclul de investitii, ciclul operatiunilor de exploatare
si ciclul operatiunilor financiare. Natura acestor fluxuri este materiala (reala) sau
baneasca.
Verigile sistemului financiar si de credit, în sens larg, asa cum sunt
cunoscute în literatura de specialitate sunt :
- finantele întreprinderilor;
- bugetul de stat;
- bugetul asigurarilor sociale de stat;
- asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila;

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
- relatiile de credit.
În aceasta prezentare, finantele întreprinderii, reprezinta veriga primara a
sistemului financiar întrucât, la nivelul întreprinderii se formeaza cea mai mare
parte a veniturilor bugetare si ale bugetului asigurarilor sociale de stat si
deruleaza proportia covârsitoare a creditelor. Dar, având în vedere scopul
constituirii si utilizarii fondurilor pentru satisfacerea unor nevoi generale ale
societatii
sau în vederea obtinerii si repartizarii de profit, finantele, în general, cuprind 2
ramuri importante :
finante publice si finante private.
Finante publice vizeaza aspectul mezo si macroeconomic, sunt asociate cu
statul, unitatile sale administrativ-teritoriale, alte institutii de drept public si
cuprind relatiile economice banesti aparute în procesul repartizarii PIB (produsul
intern brut) prin care se formeaza si se utilizeaza resursele acestor entitati în
vederea satisfacerii unor nevoi colective
Finantele private vizeaza aspectul microeconomic si sunt asociate cu
întreprinderile economice, bancile comerciale, societatile de asigurari si alte
forme juridice de drept comercial si cuprind relatiile economice banesti prin care
se constituie si se utilizeaza capitalurile acestora în scopul cresterii valorii lor,
obtinerii si repartizarii de profit.
În literatura de specialitate finantele private sunt întâlnite sub diverse titluri:
Finante, Gestiunea financiara a întreprinderilor, Finantele întreprinderii, Finante
de piata, Teoria financiara, Politica financiara a întreprinderii, Analiza si
diagnostic financiar, Politica si strategia financiara a întreprinderii, Decizii
financiare pe termen lung, Decizii financiare pe termen scurt, Finante pe termen
lung etc., fiecare titulatura acoperind mai mult sau mai putin acelasi domeniu.
Finantele întreprinderii pot fi definite ca ramura a stiintei economice care
studiaza ansamblul relatiilor economice banesti prin care se constituie si se

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
utilizeaza capitalul întreprinderii în vederea obtinerii si repartizarii rezultatului
final, respectiv a profitului întreprinderii.
Surprinderea continutului finantelor întreprinderii se realizeaza prin prisma
teoriei financiare si cel al practicii si politicii financiare a întreprinderii. Sub
aspectul teoriei financiare, stiinta finantelor întreprinderii are ca scop emiterea
principiilor si legilor care determina si guverneaza fenomenul financiar la nivel
de întreprindere. Sub aspectul practicii si politicii financiare, finantele
întreprinderii privilegiaza aspectul gestiunii financiare a întreprinderii.
Urmarind evolutia logica a activitatilor dintr-o întreprindere, se poate aprecia
ca aceasta îndeplineste cinci functii de baza, care reprezinta tot atâtea sectoare
de management în cadrul managementului acesteia, astfel: functia de
cercetare-dezvoltare vizeaza înnoirea tehnologica si a gamei de produse si
servicii;
functia comerciala cu importanta hotarâtoare în economia de piata urmareste
largirea.

Concluzii
- ar fi mai benefic de a determina mai clar care sunt puctele tari şi slabe
ale indicatorilor financiari.
- pentru a nu complica lucrurile, ar fi mai comod de a evalua activităţile
care trebuie să sufere schimbări majore valoarea totală a investiţiilor efectuate.

Propuneri
Pentru activitate de planificare este recomandat a se utiliza atît situaţia fluxului
de numerar cît şi situaţia veniturilor, ambele avînd un rol deosebit de important
în analiza financiară a unei activităţi planificate.
Fiecare din aceste situaţii are un rol diferit în analiza financiară. Astfel în timp ce
situaţia planificată a veniturilor şi cheltuelilor arată dacă o afacere este
profitabilă sau nu, situaţia fluxului de numerar arată dacă o afacere are pe
parcursul desfăşurării activităţii bani diisponibili atît pentru menţinerea unui

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
grad de lichidare care să satisfacă plăţile curente cît şi pentru dezvoltarea
afacerilor.
În prezenta lucrare punem un accent deosebit pe situaţia fluxului de numerar
deoarece utilizarea acetuia instrument de planificare este de dată relative
recentă, avînd insă un rol foarte important in luarea unor decizii importante
cum ar fi: acordarea unui credit, decizii investiţionale, asocieri de capital ect.

Calculul consumurilor şi cheltuelilor incluse în

costul mobilierului ,,dulap-cartoteca”.
Nr. Norm Costul (lei)
Denumirea costurilor şi Un. de
d/e a de Pe o
cheltuelilor măsur. Total
ord. cons. unit.

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
 I. consumurile de materiale
(materia primă):
a. m3 0.112 5000 560
- cherestea de stejar de
categoria I
Total capitolul I: lei ∑560
II. Manopera
a. - Tîmplar cat.I om-h 0.25 10.77 2.69
b. - Tîmplar cat. II om-h 0.35 13.57 4.74
c. - Tîmplar cat.III om-h 0.40 17.12 6.84
Total capitolul II: lei ∑14.27
III. Utilaj
- Maşina de retezat
maş-ore 0.11 81.00 45.25
- Maşina de spintecat
a. maş-ore 0.16 81.00 45.25
- Maşina de rendeluit pe
b. maş-ore 0.08 169.00 84.00
patru feţe.
c. 129.60
- Maşina de presat
d. maş-ore 0.16 216.00 114.80
- Maşina de rendeluit la
maş-ore 0.083 164.00
grosime.
e. maş-ore 0.05 220 106.40
- Maşina de frezat bordură
f. maş-ore 0.083 133.00 78.40
-Maşina de frezat cepuri
g. maş-ore 0.16 112.00 107.80
- Maşina de burgheat
h. maş-ore 0.16 154.00 66.00
- Maşina de şlefuit
maş-ore 0.33 220.00
- Pulverizatoare
Total cap.III: lei ∑732.25
În total consumuri de
lei ∑1882.82
producţie
IV. Cheltueli directe:
a. - Inclusiv salariu lei 75% 1581.56
b. - Contribuţiile la asigurarea lei 5% 379.57
socială de stat

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data
 c. - Asigurarea medicală lei 3% 47.44
Total cap.IV lei ∑1581.56
Total chetueli directe lei ∑2309.83
V.Cheltueli comerciale
lei 7% ∑161.68
- Cheltueli de transport
Total cheltueli directe
inclusiv cheltuelile de lei ∑2471.51
transport
VI. Cheltueli de regie lei 14.5% ∑358.36
Total cheltueli directe cu
lei ∑2829.87
cheltueli de regie
VII. Benificiul de deviz
lei 6% ∑169.79
(rentabilitate)
Total cheltuel directe cu
lei ∑941.66
benificiul de deviz
VIII. TVA lei 20% ∑599.93
Total deviz ∑265859

Idicii tehnico-economici:
1. costul de deviz : 2658.59 lei
2. costul 1m3 de confecţie : 4500 lei
3. manopera : 1.40 h-om
4. productivitatea muncii:1320 lei/h-om
5. suprafaţa confecţiei :
6. durata executării :

Tatian V. Coala
Grosu A.
Mod Coala
ME PD -15-2305-2008
Semnat Data