Mântuitorul a spus că: „cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sîngele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în

El.” (Ioan 6, 56). Sfânta Euharistie este mijlocul prin care Hristos Se sălăşluieşte în adîncul fiinţei
noastre ca să ne sfinţească din interior şi să ne ridice la viaţa mai presus de fire a Sfintei Treimi. Într-o
lume secularizată, cu caracter antropocentric, Logosul întrupat ne sfinţeşte şi ne susţine din interiorul
nostru ca să rămânem deschişi iubirii şi comuniunii cu Dumnezeu, cu semenii şi cu natura
înconjurătoare.

Prezenţa Sfinţilor în frunte cu Maica Domnului în jurul lui Hristos, reprezentat în Euharistie în starea
Lui de jertfa, arată că toţi trăiesc unirea lor cu Dumnezeu ca o continuă moarte tainică a lor cu
Hristos, ca să sporească în comuniunea lor cu Dumnezeu. Imaginea miridelor pentru drepţii răposaţi
şi pentru vii, ce se succed de-a lungul timpului, arată nu numai solidaritatea celor ce cred în Hristos
într-un anumit timp, ci a tuturor credincioşilor din toate timpurile, într-o Liturghie cosmică351 .
Comuniunea drepţilor din rai cu cea a celor din Biserica de pe pământ pune în evidenţă comuniunea
universală a tuturor Sfinţilor şi a Maicii Domnului, în Hristos.

focul Cincizecimii, care lucrează prin Tainele Bisericii şi mai ales prin Taina Euharistiei, care arde spinii
păcatelor şi îndumnezeieşte fiinţa omului360. Toată viaţa pământească a creştinului constituie un
proces de purificare în vederea judecăţii particulare şi a celei universale. Zidit după chipul lui
Dumnezeu, omul este menit să înainteze spre asemănarea cu Dumnezeu în Hristos.

Curs de teologie fundamentala si dogmatica II – pr prof univ dr valer bel