BALADA SF�NTULUI CONSTANTIN BR�NCOVEANU

�ntr-o joi de diminea?a,

Zi scurtarii lui din via?a,
Br�ncoveanu se scula,
Fa?a bl�nda el spala,
Barba alba-?i pieptana,
La icoane se-nchina;

Pe fereastra el cata
?i amar se spaim�nta!
-Dragii mei, coconi iubi?i!
Lasa?i somnul, va trezi?i,
Armele vi le gati?i,
Ca pe noi ne-a-nconjurat
Pa?a cel ne�mpacat,[1]
Ieniceri cu tunuri mari
Ce sparg ziduri c�t de tari!

Bine vorba nu sf�r?ea,

Turcii-n casa navalea,
Pe to?i ?ase mi-i prindea
?i-i ducea de-i �nchidea
La Stambul, �n turnul mare[2]
Ce se-nal?a l�nga mare,
Unde zac fe?e domne?ti
?i soli mari �mparate?ti.[3]

Mult acolo nu zaceau

Ca sultanu-i aducea
L�nga foi?orul lui
Pe malul Bosforului.
-Br�ncovene Constantin,
Boier vechi ?i domn cre?tin,
Adevar e c-ai g�ndit,
P�n-a nu fi mazilit,
Sa despar?i a ta domnie
De a noastra-mpara?ie?

Bani de aur ai batut,[4]

Far-a-?i fi de mine teama,
Far-a vrea ca sa dai seama!
-De-am fost bun, rau la domnie
Dumnezeu singur o ?tie;
De-am fost mare pre pam�nt,
Cata-acum de vezi ce sunt!
-Constantine Br�ncovene!
Nu-mi grai vorbe viclene!

De ?i-e mila de copii

?i de vrei ca sa mai fii,
Lasa legea cre?tineasca
?i te da-n legea turceasca!
-Faca Dumnezeu ce-o vrea!
Chiar pe to?i de ne-a?i taia
Nu ma las de legea mea!

Sultanul din foi?or

Dete semn lui imbrohor,
Doi geala?i veneau cur�nd
Sabiile flutur�nd,
?i spre robi daca mergeau
Din coconi �?i alegeau
Pe cel mare ?i frumos
?i-l puneau pe scaun jos.
?i c�nd spada repezea
Capul iute-i reteza!
Br�ncoveanu greu ofta:
�Doamne, fie voia Ta!�

Cei geala?i iara?i mergeau

?i din doi �?i alegeau
Pe cel ginga? mijlociu,
Cu par neted ?i galbiu,
?i pe scaun �l punea
?i capul �i reteza!
Br�ncoveanu greu ofta:
�Doamne, fie voia Ta!�

Sultanul se minuna
?i cu mila �i graia:
-Br�ncovene Constantin,
Boier vechi ?i domn cre?tin!
Patru fii tu ai avut,
Din ei, trei ?i i-ai pierdut,
Numai unul ?i-a ramas!
Cu zile de vrei sa-l las,
Lasa legea cre?tineasca
?i te da-n legea turceasca!

-Mare-i Domnul Dumnezeu!

Cre?tin bun m-am nascut eu,
Cre?tin bun a muri vreu�
Taci dragu?a nu mai pl�nge
Ca-n piept inima-mi se fr�nge,
Taci ?i mori �n legea ta,
Ca tu ceru-i capata!

Imbrohorul se-ncrunta,
Geala?ii �nainta,
?i pe bl�ndul copila?,
Dragul tatii feciora?,
La pam�nt �l arunca
?i zilele-i ridica
Br�ncoveanu greu ofta
?i din suflet cuv�nta:
�Doamne, fie voia Ta!�

Apoi el se-ntuneca,
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
�i bocea, �i saruta,
?i turb�nd apoi striga:
-Alelei! T�lhari pag�ni!
Alei! Voi feciori de c�ini!
Patru fii eu am avut,
Pe to?i patru i-a?i pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Sa fie pe g�ndul meu:
Sa va ?terge?i pre pam�nt
Cum se ?terg norii de v�nt,
Sa n-ave?i loc de �ngropat,
Nici copii de sarutat!
Turcii crunt se o?arau
?i pe d�nsul tabarau
?i zilele-i ridicau�
-C�ini turba?i, turci, lifta rea!
De-a?i m�nca ?i carnea mea,
Sa ?ti?i c-a murit cre?tin
Br�ncoveanu Constantin!