Sunteți pe pagina 1din 7

TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 27

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI


PATOLOGICE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR
RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR

INTRODUCERE
Recoltarea produselor biologice poate afecta direct diagnosticul, tratamentul şi vindecarea
pacientului. Asistentul medical este direct responsabil de recoltarea promptă şi corectă a acestor probe.
În unele cazuri, chiar dacă nu Asistentul medical este cel care recoltează, trebuie să verifice proba, să
pregătească pacientul, să asiste medicul, să-l ajute la efectuarea respectivei recoltări să şi acorde îngrijiri
specifice pacientului după recoltare. Există anumite teste pentru care pacientul trebuie instruit să şi le
poată face singur (glicemia pe glucotest).
Pregătirea pacientului

O bună înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze şi scopul
acestuia ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat. Explicându-i pacientului procedura medicală cu
claritate vom caştiga încrederea şi cooperarea sa. De exemplu, înaintea unei recoltări dificile şi dureroase
(cum ar fi puncţia de măduvă osoasă) trebuie să informăm pacientul asupra tipului şi gradului de
disconfort pe care probabil îl va resimţi. De asemenea trebuie informat de durata procedurii, efectele
acesteia şi în cât timp vor fi gata rezultatele. Ştiind exact la ce să se aştepte, pacientului îi va fii mult mai
uşor să coopereze şi să suporte manevra în sine. Dacă medicul este cel care face recoltarea, asistentul
medical va supraveghea pacientul atât pe parcursul acesteia cât si după pentru a putea acorda îngrijirile
specifice în orice situaţie.
Unele teste necesită instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a pacientului şi de
corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite condiţii de recoltare şi
schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării (o dietă specială, un mod corect de recoltare de către
însuşi pacient, etc).
Consimţământul pacientului
Este un drept al pacientului să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact ce i se va face,
procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a consimţi şi a semna că este de
acord cu efectuarea procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele riscuri este în primul rând responsabilitatea
medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se va asigura că pacientul le-a înţeles bine şi va
verifica dacă pacientul a semnat consimţământul.
Măsuri de protecţie:
Măsurile de protecţie trebuie luate atât pentru asistentă cât şi pentru pacient. După recoltare, produsul
trebuie etichetat şi transportat în condiţii optime, astfel incât să nu afecteze rezultatul.

recoltarea sângelui
 Definiţie:
 Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice (glucoză,
aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen. Totodată sângele transportă şi produsele
rezultate din metabolizarea celulară – uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.
 Scopul recoltărilor:
 Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
 Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
 Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
 Confirmă vindecarea.
 Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare de
germeni patogeni.
 Examene din sânge:
 Examene hematologice:
o Hemoleucogramă cu formulă leucocitară.
o Hemoglobină (Hb).
o Hematocrit (Ht).
o Timp de sângerare (TS).
o Timp de coagulare (TC).
o Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
o Timp Quick (TQ sau indice de protrombină).
o Grup sanguin pentru determinarea grupelor de sânge.
 Examene biochimice:
o Glicemie.
o Uree.
o Fibrinogen.
o Creatinină.
o Acid uric.
o Ionograma.
o Colesterol.
o Probe hepatice.
o Bilirubina.
o Lipemie.
o Fosfataza alcalină.
o Transaminaze.
o Rezervă alcalină.
 Examen bacteriologic:
o Hemocultura – pentru descoperirea bacteriilor din sânge când se suspectează o
septicemie sau o bacteriemie.
 Examen parazitologic:
o Lama de malarie.
 Examen serologic:
o Reacţia Weill-Felix – tifos exantematic.
o Reacţia de precipitare sau floculare – Citochol. Meinike.
o Reacţia de microfloculare (VDRL) – sifilis.
o Reacţia Bordet-Wassermann (BW) – sifilis.
o Reacţia de hemaglutinare.
o Reacţia de fixarea a complementului.
o Reacţia Valer-Rose –poliartrită reumatoidă.
o Reacţia Vidal – febra tifoidă, febra paratifoidă.
o ASLO – diagnosticul RAA, scarlatină.
 Metode de recoltare:
 Puncţie capilară – puncţia pulpei degetului, puncţia lobului urechii, puncţia halucelui sau a
călcâiului la copil.
 Puncţie venoasă – frecvent venele de la plica cotului (cefalică sau bazilică) sau orice venă
accesibilă.
 Puncţie arterială (artera femurală, humerală, radială, cubitală, carotidă).
 Materiale necesare:
 Pentru puncţia capilară:
o Ace sterile.
o Tampoane de vată.
o Alcool 900.
o Hârtie de filtru.
o Pipete Potain – pentru numărarea elementelor figurate.
o Lame degresate şi lamele – pentru frotiuri.
o Tăviţă renală.
o Mănuşi de protecţie.
 Pentru puncţia venoasă sau arterială:
o Ace şi seringi sterile.
o Tampoane de vată.
o Alcool.
o Garou sau bandă Esmarch.
o Pernă elastică cu material de protecţie.
o Recipiente de recoltare.
o Substanţe anticoagulante: heparină, citrat de sodiu 3,8%, oxalat de potasiu, fluorură
de sodiu, EDTA.
o Tăviţă renală.
o Mănuşi de protecţie.
o Medii de cultură pentru examene bacteriologice (bulion citrat, geloză semilichidă).
 Pregătirea bolnavului:
 Pregătirea psihică:
o Se anunţă cu 24 de ore înainte.
o Se explică necesitatea tehnicii.
o Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
o Se solicită colaborarea.
o Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a fi făcute
– la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
o Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.
o Se obtine consimtamantul informat.
 Pregătirea fizică:
o Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
o Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
o Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
o Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
o Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
o Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie,
sprijinit pe pernă elastică.
o Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit în
extensie şi supinaţie.
 Stabilirea locului puncţiei venoase:
 Se alege braţul pentru puncţie.
 Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
 Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
 Recoltarea sângelui prin puncţie capilară:
 Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
 Îmbracă mănuşile de protecţie.
 Se aseptizează degetul inelar cu tampon cu alcool.
 Nu se freacă degetul.
 Se aşteaptă evaporarea alcoolului.
 Se înţeapă pulpa degetului perpendicular pe pliurile cutanate.
 Se şterge uscat (tampon uscat, hârtie de filtru) prima picătură de sânge.
 Se lasă să se formeze o nouă picătură din care se recoltează cu pipeta sau cu lama.
 Se şterge cu tampon cu alcool
 Executarea frotiului din sânge:
 La extremitatea unei lame de sticlă se aplică o picătură de sânge de 3-4 mm diametru.
 Se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 450 pe lamă – picătura de sânge se întinde
prin capilaritate.
 Lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceiaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura
fără a o fragmenta.
 Se agită lama pentru uscare.
 Se etichetează (sau se notează pe spatele lamei cu creion dermatograf).
 Se trimite la laborator.
 Observaţii:
o Un frotiu bun nu are goluri, este în strat regulat.
o Frotiul se execută numai din sânge proaspăt.
o Lama trebuie să fie perfect degresată.
 Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:
 Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
 Îmbracă mănuşile de protecţie.
 Se aplică garoul.
 Se palpează locul puncţiei.
 Se dezinfectează cu tampon cu alcool.
 Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el închis.
 Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând
acul 1-1,5 cm în lumenul venei.
 Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.
 Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
 Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
 Se menţine tamponul 1 cca. 10 minute fără a îndoi braţul.
 Incidente şi accidente:
o Hematom.
o Perforarea venei.
o Ameţeli.
o Paloare accentuată.
o Lipotimie.
o Colaps.
 Recoltarea sângelui pentru examene hematologice:
 Se face dimineaţa pe nemâncate.
 Hemoleucogramă:
o Puncţie venoasă 2 ml sânge pe EDTA sau heparină.
o Puncţie capilară – pulpa degetului. Aspirarea sângelui în pipete Potain.
 Hematocrit – 2 ml sânge venos recoltat pe heparină sau EDTA.
 VSH – 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
 Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:
 Se face dimineaţa pe nemâncate.
 Se recoltează prin puncţie venoasă, iar sângele se utilizează în totalitate sau numai plasma.
 Se recoltează 2-5 ml sânge fără anticoagulant pentru determinări de uree, acid uric, creatinină,
bilirubină, colesterol, lipide, teste de disproteinemie, electroforeză, fosfataza alcalină, transaminaze,
amilază, fosfor, calciu, sideremie (Fe seric), rezervă alcalină, ionograma (Na, K, Ca, Cl).
 Pentru determinarea fibrinogenului sângele se recoltează pe citrat de sodiu.
 Pentru determinarea glicemie sângele se recoltează pe fluorură de Na sau pe heparină.
 Recoltarea sângelui pentru examene bacteriologice - hemocultura:
 Recoltarea se face în condiţii de asepsie perfectă.
 Sângele este recoltat şi însămânţat în mod steril pe medii de cultură.
 Se recomandă recoltarea în recipiente etanşe prin dop de cauciuc, direct pe mediul de cultură.
 Pentru însămânţarea cu germeni anaerobi, eprubeta cu geloză semilichidă se încălzeşte la 37 0C
în baie de apă, timp de 30 de minute.
 În timpul însămânţării, balonul sau eprubeta cu mediul de cultură se păstrează înclinată.
 Materialele necesare recoltării se sterilizează la pupinel.
 Hemocultura se recoltează la debutul bolii şi înaintea administrării antibioticelor.
 Hemocultura se poate completa cu coprocultura, urocultura etc.
 Recoltarea sângelui pentru examene serologice:
 Examenul serologic relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.
 Se folosesc pentru diagnosticarea bolilor infecţioase.
 Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.
 Recoltarea se face direct în eprubetă curată şi uscată.
 După coagularea sângelui, se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei şi după 30 de minute
se decantează serul direct într-o altă eprubetă sau prin aspirare cu pipetă Pasteur sterilă.
 Serul hemolizat are culoare roz.
 Serul lactescent are culoarea albă.
 Serul nehemolizat – corect recoltat – are culoare gălbuie.
 Recoltarea sângelui pentru examene parazitologice:
 Pentru punerea în evidenţă a plasmodiilor malariei, se recoltează sânge în picătură groasă.
 Recoltarea se face în cursul accesului febril când numărul paraziţilor în sânge este foarte mare.
 Pe fiecare extremitate a lamei de sticlă se recoltează 2-3 picături de sânge, cât mai apropiate
între ele.
 Cu colţul lamei şlefuite se amestecă fiecare picătură, formând câte o pată circulară, cu diametrul
de cca. 1 cm.
 Se continuă amestecarea până se formează un mic cheag – semnul defibrinării complete.
 Se notează lama recoltată.
 Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer:
 Metoda asigură confortul bolnavului, calitatea probei recoltate şi securitatea personalului medical.
 Se foloseşte un tub holder la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.
 La tubul holder se adaptează tuburi vaccuumtainer – cu dopuri de diferite culori convenţionale:
o Roşu şi portocaliu – pentru recoltări biochimice.
o Negru – pentru VSH.
o Bleu – pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.
o Mov – pentru determinări hematologice.
o Verde – cu heparină – pentru recoltări biochimice.
 Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma gumată a
dopului să fie străpunsă.
 După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
 Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării.
 Ordinea de umplere a tuburilor:
o Tuburi fără aditivi.
o Tuburi pentru probe de coagulare.
o Alte tuburi cu diverşi aditivi.
 Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.
 Determinarea glicemiei cu teste reactive:
 Determinarea glicemie se poate face cu: teste reactive, bandelete reactive, stripsuri.
 Sunt metode enzimatice.
 Citirea se face vizual prin comparaţie cu o scară de culori sau electronic – Glucometru, Roflolux
etc.
 Substanţele chimice imprimate îşi schimbă culoarea în contact cu zahărul.
 Picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono sau bicolore.
 Depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei.
 Se evită frecarea pulpei degetului de babdeletă.
 Se cronometrază timpul până la îndepărtarea sângelui în funcţie de tipul testelor:
o 60’’ – pentru Hemoglucotest.
o 30’’ – pentru Glucostix.
 Îndepărtarea sângelui se face prin ştergere cu tampon, absorbţie cu hârtie de filtru, jet de apă.
 Se compară culoarea cu cea de pe panglica de control şi se obţine valoarea glicemiei respective.
 Se pot folosi şi aparate cu afişaj electronic – test rapid şi precis. Rezultatul se obţine în 45’’.
 Îngrijirea bolnavului după recoltare:
 Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
 Se asigură o poziţie comodă.
 Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom, inflamaţii.