http://www.corpul-uman.com/2012/07/boli-mintale-ciudate-sindromul-stockholm.

html

Ostaticii considera rapirea un gest de bunatate si nu de abuz, astfel ca incep sa relationeze si sa simpatizeze cu

agresorul.

Este important de subliniat ca aceste simptome apar in conditii de stres emotional foarte mare. Acest

comportament este considerat ca o strategie obisnuita de supravietuire pentru persoanele care sunt victime ale

abuzului interpersonal si a fost observat in cazul divorturilor cu copii, al copiilor abuzati emotional, al membrilor

sectelor religioase, prizonieri de razboi si tabere de concentrare.

Etimologie

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o banca din Stockholm, caz in care jefuitorii au tinut

captivi angajatii bancii pentru 6 zile (intre 23 si 28 august 1973). In acest caz victimele s-au atasat emotional de

rapitori si chiar le-au luat apararea, ulterior eliberarii.

Explicatii psihologice

O teorie care incearca sa explice sindromul Stokholm este teoria disonantei cognitive. Disonanta cognitiva

reprezinta o stare de tensiune care apare ori de cate ori o persoana are in acelasi timp doua opinii care nu numai
ca nu se sustin una pe alta, dar se exclud.
Manifestari ale sindromului Stockholm

– victima considera ca rapitorul ii ofera alta viata ii incredinteaza lui modul cum trebuie sa se desfasoare viitorul

– agresorul limiteaza cu strictete contactul victimei cu mediul exterior, pentru a mentine dependenta totala fata de

el

– victima gaseste in comportamentul agresorului gesturi de bunatate si ii ofera in schimb simpatia si aprecierea

sa

– ostaticul gandeste ca este mai sigur sa joace jocul agresorului, decat sa se opuna si sa fie abuzat sau omorat

– persoana captiva regreseaza la un stadiu de dezvoltare infantila, in care este total dependent de cineva pentru

supravietuire
– agresorul este privit ca o persoana protectoare

– motivatia victimei de trai si de evita abuzul este mai intensa decat impulsul de uri pe cel care o priveaza de

libertate
Sindromul Stockholm poate aparea la prizonierii de razboi, membrii sectelor religioase, in familiile in care se

practica violenta domestica, la copiii abuzati emotional