Sunteți pe pagina 1din 2

TITLUL LUCRĂRII: COMUNA BUCEȘ – MONOGRAFIE

COORDONATOR: LECT. UNIV. DR. EUSEBIU NARAI

ABSOLVENT: PLEȘA DRAGOȘ CONSTANTIN

ISTORIE ANUL III

CUVINTE CHEIE: răscoală, munții Vâlcan, Țara Zarandului, Buceș, Steaua


sus răsare

REZUMAT

Am ales să scriu despre comuna Buceș, deoarece este locul în care am copilărit, și am o
groază de memorii plăcute despre acest loc.Este zona în care am creat cele mai frumoase amintiri
alături de prietenii mei, familia mea, și care o să-mi rămână impregnate pentru totdeauna în
memorie.Vreau ca să împărtășesc o serie de informații despre această comună care iese în
evidență prin simplitate, dar în același timp și prin momentele dificile prin care a trecut de-a
lungul timpului.
Comuna Buceş este o unitate administrativ teritorială situată în partea de nord-est a judeţului
Hunedoara, la limita acestuia cu judeţul Alba, aceasta fiind localizată la poalele de Sud-Est a
Munțiilor Bihor.Comuna Buceş are următoarea structură administrativă: Buceş Sat, Buceş
Vulcan, Mihăileni, Stănija, Grohoţele, Dupăpiatră, Tarniţa. Teritoriul comunei Buceș este unul
complex, care, datorită lanțurilor muntoase înconjurătoare, prezintă un relief cu o succesiune de
culmi domoale, care sunt ușor accesibile și circulabile, ridicând potențialul turistic al zonei.
Specificul acestei zone este de asemenea reprezentat de munți calcaroși, precum Muntele Vâlcan
şi Brădişorul, de văi înguste și de trecători montane, precum Cotoncu şi Grohaş.Grupările
vegetale ale Zonei Buceșului sunt foarte diverse, principalii factori care contribuie la această
diversitate sunt activitațile agricole, pastorale si forestiere. Conform cercetăriilor arheologice din
această zonă, bogăția acestor soluri a fost pusă în valoare de foarte mult timp, aceste resurse
naturale fiind aurul și argintul, exploatate în mină vreme de mulți ani la Stănija sau scoase la
iveală prin eroziune de pâraiele repezi. De asemenea, calcarul este o altă resursă naturală care a
fost exploatată vreme de foarte mult timp, în mod predominant din Munții Vâlcan și Brădişor.
Lemnul este de asemenea o altă resursă naturală foarte răspândită şi bază a economiei rurale a
zonei Buceş.
Agricultura constituie ramura economică principală în comuna Buceș, ea având ca ramuri de
bază creșterea animalelor si cultura pomilor fructiferi. Datorita mediului natural mai sus
menționat, creșterea oilor și a vitelor constituie o activitate de bază. Cultura pomilor fructiferi se
remarcă mai cu seamă prin producerea țuicii, mai ales in comuna Dupăpiatră.Prima atestare
documentară a satelor din comuna Buces are loc in prima parte a secolului XV-lea când Capitulul
din Alba Iulia ii introduce pe Iancu Corvinul Hunyade și pe fii săi în posesia castrului din Șiria si
a districtelor dependente de acest castru.
Această zonă a fost a cuprins și Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan culminând apoi cu
Revoluția de la 1848-1849, dar ambele mișcări au fost înăbușite fără ca să aibă urmări majore
care să schimbe situația oamenilor.În vremea comunismului, în zona Buceș nu s-a putut face o
mecanizare a agriculturii.Chiar dacă colectivizarea nu a fost posibilă în comună, asta nu a oprit
autoritățile comuniste ca să umilească pe cei considerați de ei ca fiind înstăriți punând cote pe
anumite alimente de lag consum.După revenirea la democrație in țară, situația se schimbă și aici
fiind ales la conducere un primar necomunist, cetățenii bucurându-se de descentralizare.
În Transilvania, viața religioasă nu a fost tocmai lipsită de presiuni și încercări, în special în
perioadele în care stapânirea străină exista în Ardeal.Principala religie era cea creștină. Primele
dovezi care atestă acest lucru datează încă de pe vremea cuceririlor romane din Dacia, perioadă
în care împăratul Traian a introdus religia creștină aici.
Create pentru a facilita orientarea în mediul geografic, numele de locuri sau toponimele
(alcătuind în totalitatea lor toponimia) au un caracter motivat şi, în acelaşi timp, istoric.
Țara Zarandului oferă prin toponomie, hidronomie și onomastică dovezi convingătoare despre
trecutul locuitorilor acestei zone. Spre exemplu prin denumirea unor „crânguri”: Frăteasa,
Mărineşti, Ruseşti, Brădineşti, Botoieşti, Borzeşti, Cotoncu (toate cătune ale satelor din comuna
Buceş), putem trage concluzia că aici au trăit familii de oameni înrudite, după numele cărora au
rămas și numele acestor poieni.
Oamenii din comună se îmbrăcau modest, “…Cămăşile sunt făcute din pânză de bumbac şi
foarte rar din „giulgiu” (pânză fină), cu guler ridicat pe gât ori îndoit în jos.Gulerul şi „gura
cămăşii” sunt „chindisite” (ornamentate) cu arnici roşu ori negru sau numai cu „chindisitură” de
aţă. Mânecile cămăşii sunt strâmte, cu „pumnari” (manşete) cusuţi frumos în „brânele, sălbănaşi
şi ochişori” etc...”.Un exemplu de obicei din această zonă este mersul la colindat care este
practicat des de către cei mici.Se cântau colinde precum:”Steaua sus răsare”, “O ce veste
minunată”.
În concluzie, Comuna Buceș, chiar dacă este mică pe harta României și nu este chiar atât de
cunoscută are o istorie care merită studiată cu pasiune.După cum am scris mai sus, evenimentele
petrecute în țară au cuprins și această zonă, care a suferit la rândul ei.Datele istorice și tradițiile
din zona Buceș se remarcă nu prin fapte mari, dar prin lucruri mărunte, dar în același timp
interesante și care merită transmite altora.