Sunteți pe pagina 1din 14

Biblioterapia – terapia prin lectură – este confundată adesea cu una dintre metodele sale

(cea mai răspândită, e adevărat, și cea mai ușor de aplicat) – recomandarea de liste de
cărți pe anumite teme. E ca și când am confunda psihanaliza cu interpretarea viselor și am
presupune că dacă mergem la o cură de psihanaliză doar asta o să facem – terapeutul o să
ne interpreteze visele și ne va ajuta astfel să ne rezolvăm problemele.

Biblioterapia cuprinde, de fapt, un ansamblu de metode care să-i ajute pe oameni să


descopere cărțile „potrivite” lor și să învețe să le selecteze eficient pentru ei înșiși. Scopul
biblioterapiei nu este doar să recomande cărți, ci mai degrabă de a-i ghida pe cititori să se
cunoască îndeajuns de bine pentru a ști să găsească cărțile necesare lor. Fiecare dintre noi
avem anumite nevoi, dorințe, interese și, mai ales, o personalitate unică. Astfel, criteriile de
selecție ale cărților trebuie să țină cont de tot acest panel de trăsături singulare. Acesta este
principalul scop al biblioterapiei – fiecare să citească ceea ce îi aduce un beneficiu maxim,
fie că vorbim doar de o oră de relaxare și retragere din cotidian, fie că vorbim de învățatul
pentru examene, fie că citim pentru a descoperi soluții pentru anumite probleme, fie că
explorăm un domeniu tematic pentru că ne preocupă.

Oamenii pasionați de lectură folosesc, în mod natural, criterii personale de a alege cărțile
pe care le citesc – recomandările criticilor, prietenilor, ale bloggerilor de carte, citesc
recenzii, se interesează de autor și, desigur, țin cont de preferințele lor pentru anumite
genuri literare sau preocuparea pentru o anumită temă etc. Fiecare dintre noi este un
sistem unic de trăsături fizice și psihologice și numai această „hartă personală” a fiecăruia
decide eficient cea mai bună lectură. Biblioterapeutul, care este preocupat de psihologia
cititorului, poate fi doar un ghid în clarificarea și prioritizarea acestor criterii personale în
selecția cărților. În plus, el îi poate ajuta pe cititori să identifice „capcanele” personale care îi
împiedică să descopere anumite cărți, teme, autori etc. – „capcane” care țin de unele
patternuri (majoritatea inconștiente) de acțiune și decizie pe care le integrăm în
personalitatea noastră de-a lungul timpului, dar mai ales în copilărie.

Cum „aducem” ceea ce citim în viața noastră?


Un alt scop al biblioterapiei este acela de a-i face pe oameni (mai ales pe cei care citesc
mai puțin) să conștientizeze că lectura este doar începutul unui drum. Pornind de la ce ai
citit, poți construi propriile idei, poți găsi soluții personale la anumite probleme, te poți
inspira pentru a realiza ceva creativ, deci poți aduce tot ce a imaginat sau discutat scriitorul
unui text în realitatea ta și îl poți transforma pentru a schimba ceva în bine în viața ta și a
celorlalți. Lectura ajunge să facă parte din viața noastră prin ceea ce rămâne în mintea și în
sufletul nostru după ce am terminat de citit ceva. Asta deoarece ceea ce am citit ne poate
influența să luăm anumite decizii și să acționăm într-un anumit fel în realitate. Cei care se
gândesc acum că influența poate fi și negativă, au dreptate să o facă. Multe texte pot fi
manipulatorii și ne pot induce în eroare. De aceea, unele dintre tehnicile biblioterapiei au ca
scop ca cititorii să învețe să identifice elementele manipulatorii și să știe să verifice
informațiile dacă e cazul.

Experiențele cognitive și emoționale din timpul lecturii se „extind” firesc în viața de zi cu zi a


cititorilor – de pildă, cineva pasionat de gătit poate face în propria bucătărie rețete din cărțile
unui scriitor, cineva pasionat de muzică poate compune o melodie pentru o poezie
preferată, cineva talentat la desen poate face grafica unui roman îndrăgit, cineva pasionat
de design interior poate gândi aranjamentul propriei case după cartea lui favorită și cineva
interesat de design vestimentar se poate inspira din volume din epoci trecute pentru a se
îmbrăca original. În plus, lectura și pasiunile cititorului pot sta la baza unor idei inedite de
afaceri – restaurant cu rețete din cărți, club cu design stil „Alice în Țara Minunilor”, loc de
joacă pentru copii gândit după cărți precum „Charlie și fabrica de ciocolată”,
cafenea/ceainărie-librărie, hotel pentru tineri care să fie în același timp o bibliotecă, bijuterii
inspirate din cărți etc. Astfel, lectura este doar „pretextul” de a experimenta idei, de a te
dezvolta emoțional, de a-ți îmbogăți cunoștințele, de a-ți cizela abilitățile, de a intra în
contact cu minți diferite de a ta pentru a gândi apoi soluții personale la propriile preocupări
și/sau probleme de viață.

Lectura poate fi oricând un mijloc prin care, descoperindu-ne pe noi, vom afla cum să
înfruntăm – mai puternici, mai creativi și mai curajoși – realitatea în care trăim.

Lectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației, stimularea


gândirii, cizelarea empatiei și a abilităților sociale, oferă experiențe emoționale și cognitive
complexe, susține procesul de învățare în diverse domenii de activitate etc. Numai că
lectura este doar un instrument, ea trebuie să aibă un scop, altfel e ca și cum am pleca să
navigăm pe mare fără destinație. Nu știi unde ajungi, nu știi dacă o să-ți placă unde ajungi,
nu știi dacă ai resursele să ajungi undeva, nu știi dacă nu cumva aventura asta o să te
bucure sau nu. C.S. Lewis spunea că după ce ai citit o carte trebuie să te simți bucuros să te
întorci la realitate și întărit în a înfrunta provocările vieții. Altfel, lectura devine, cum
spune Muriel Barbery, un televizor care ne arată tot ce ratăm și ne întoarcem fără energie și
fără resurse interioare la problemele cotidiene. Evadarea în lumile imaginare trebuie să fie o
călătorie care să dea minții și sufletului nostru aripi pentru a ne dezvolta armonios și pentru
a fi fericiți în viața reală. Biblioterapia oferă tehnici pentru a atinge aceste țeluri.

Biblioterapeutul recomandă cărți unei anumite persoane, în funcție de particularitățile ei. El
face o anamneză (personală, familială, socială, profesională), creionează trăsăturile de
personalitate ale persoanei, descoperă interesele și abilitățile acesteia și identifică
împreună cu ea problemele care o preocupă. De-abia apoi se pot face recomandări de
lectură (sau nu!) și clientul e învățat să găsească singur, cu ajutorul unor tehnici, lecturile
sau activitățile care să conducă la rezolvarea problemelor. Practic învață să-și folosească
propriile resurse interioare ghidat de aceste tehnici. Biblioterapeutul se axează strict pe un
individ, el poate sau nu să recomande cărți și, în funcție de problemele subiectului, îl
ghidează în învățarea unor metode de a se autoajuta.

rei puncte esențiale deci:

1. A recomanda cărți de citit unei persoane este doar una dintre metodele biblioterapiei și
nu trebuie să confundăm biblioterapia doar cu această metodă.

2. A recomanda cărți fără a trece prin etapele de mai sus (anamneză, cunoașterea
personalității, intereselor și abilităților, identificarea problemelor) nu este biblioterapie.
3. Biblioterapia nu are ca scop rezolvarea/tratarea unei probleme, ci oferirea de metode
pentru ca individul să-și descopere resursele interioare de a defini o problemă și de a căuta
soluții la ea. Biblioterapia nu oferă răspunsuri, ci oferă mijloace de a căuta răspunsuri. Nu
citești o carte și, gata, ți s-a rezolvat problema. Deci, tehnicile biblioterapieinu sunt
medicamente care vindecă, ci îți oferă idei despre cum să-ți prepari singur medicamentul.

Pentru a recomanda cu adevărat o carte, nu o poți face fără o anamneză a celui căruia îi faci
recomandarea. Selecția lor de cărți e foarte interesantă și poate fi utilă, însă se limitează în a
recomanda titlurile, fără să-i învețe pe cititori cum să găsească ei singuri ce au nevoie. Nu orice
carte e potrivită pentru oricine. Trebuie să învățăm să găsim singuri ce ne este folositor.

Maria: Ce este de fapt bibiloterapia și de când datează ca ramură a psihoterapiei?


Cristina Drăgulin: Biblioterapia nu este o ramură a psihologiei, este un ansamblu de tehnici care
implică folosirea lecturii și a scrisului pentru a trata anumite probleme de viață și/sau pentru a ajuta
la tratarea anumitor tulburări psihice (găsiți detalii despre originile folosirii termenului aici și aici);
Aceste tehnici pot fi folosite de medici, psihiatri, asistenți sociali, psihologi, terapeuți, pedagogi etc.
Astăzi, biblioterapia este un ansamblu de tehnici folosite în special de specialiștii în sănătate
mintală, care presupun recomandarea anumitor lecturi (ficțiune, non-ficțiune, benzi desenate,
articole, poezie etc.) și vizionarea unor materiale audiovizuale, redactarea de texte, desfășurarea
unor activități artistice, în special legate de lectură și scris, în funcție de preferințele unei persoane.

M: Cât de eficientă este bibiloterapia și cum este apreciată de public (pacienți)?


C: Biblioterapia s-a dovedit a fi eficientă în probleme de viață (insomnie, divorț, probleme în relațiile
copii-părinți, dezvoltarea abilităților de comunicare, depășirea dificultăților de învățare etc. și în
anumite tulburări psihice precum anxietatea, depresia, atacuri de panică) și mai puțin eficientă în
tulburări grave psihice cum sunt psihozele.

M: Care e situația actuală a biblioterapiei în lume vs. România?


C: Biblioterapia s-a dezvoltat mult în America și în Occident mai ales după ce au apărut studii în
neuroștiințe care dovedesc eficiența lecturii și a scrisului ca metode adiacente în rezolvarea unor
probleme de viață sau în tratarea anumitor tulburări psihice. Fiecare terapeut decide dacă și când
poate folosi acest ansamblu de tehnici cu un pacient sau altul. Cred că la noi în țară e folosită prea
puțin, de aceea am inițiat blogul – pentru a populariza biblioterapia atât în rândul terapeuților, cât și
pentru publicul larg. Multe dintre tehnicile biblioterapiei pot fi folosite fără probleme de oricine pentru
a-și atinge scopurile. Oamenii cumpără multe cărți pe care în cele din urmă nu le vor citi deloc sau le
vor abandona după câteva pagini. De ce? Nu le sunt „potrivite”. O rochie o poți proba când o
cumperi, știi dacă ți se potrivește, dacă te avantajează croiala ei. Însă o carte? Cum îți dai seama că
îți place, că te poate ajuta sau că îți va servi la un anume scop? Ce tehnici să folosești pentru a o
alege tocmai pe aceea de care ai cu adevărat nevoie? Unul dintre beneficiile biblioterapiei este că îți
oferă acces la aceste tehnici. Specialiștii le cunosc și îți pot recomanda ei cărți, dar scopul final este
să ajungi să alegi tu, să fii propriul biblioterapeut.
M: Care ar fi rolul biblioterapiei și avantajele lecturii din această perspectivă?
C: Lectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației, stimularea gândirii,
cizelarea empatiei și a abilităților sociale, oferă experiențe emoționale și cognitive omplexe, susține
procesul de învățare în diverse domenii de activitate etc. Numai că lectura este doar un instrument,
ea trebuie să aibă un scop, altfel e ca și cum am pleca să navigăm pe mare fără destinație. Nu știi
unde ajungi, nu știi dacă o să-ți placă unde ajungi, nu știi dacă ai resursele să ajungi undeva,
nu știi dacă nu cumva aventura asta o să te bucure sau nu. C.S. Lewis spunea că după ce ai citit
o carte trebuie să te simți bucuros să te întorci la realitate și întărit în a înfrunta provocările vieții.
Altfel, lectura devine, cum spune Muriel Barbery, un televizor care ne arată tot ce ratăm și ne
întoarcem fără energie și fără resurse interioare la problemele cotidiene. Evadarea în lumile
imaginare trebuie să fie o călătorie care să dea minții și sufletului nostru aripi pentru a ne dezvolta
armonios și pentru a fi fericiți în viața reală. Biblioterapia oferă tehnici pentru a atinge aceste țeluri.

M: Care e povestea blogului tău și dacă din feedback-urile primite, simți că lucrurile încep să se
miște?

C: Blogul meu (stroke.ro) are o istorie scurtă, l-am inițiat în decembrie trecut, ca un cadou de ziua
mea. Recomand de mult timp prietenilor și clienților cărți, mă ocup de o librărie online de psihologie
de câțiva ani (psihoshop.ro) și sunt pasionată de psihologia culturii. Astfel, interesul pentru
biblioterapie a venit natural și am decis să nu țin pentru mine ce descopăr. Până acum, au fost
puține feedbackuri, dar au fost pozitive. În general, oamenii sunt curioși, dar reticenți. Ei cred că totul
se rezumă la a le recomanda niște cărți și, gata, ei le vor citi și își vor rezolva vreo problemă. Însă,
nu e chiar așa. Ca să le pot recomanda cărți, trebuie făcută o anamneză și o radiografie
a personalității, a intereselor și problemelor lor. De-abia apoi îi pot sfătui să citească anumite cărți.
Și, desigur, scopul este să învețe să aplice ei înșiși tehnicile biblioterapiei pentru a se autoajuta ori
de câte ori au nevoie. Lucrurilea astea cer însă răbdare, timp și nițel efort.
M: Sunt convinsă că termenul de prescripție literară a fost folosit mai mult pentru impact mediatic,
până la urmă biblioterapetul doar recomandă cărți, nu le prescrie efectiv. Dar dacă ar fi să
comparăm prescripția cu recomandarea, unde crezi că ar fi diferența? Te întreb pentru că
bookaholic asta face: recomandă carți, evenimente culturale și experiențe personale inspiratoare. Și
cred, fără falsă modestie, că o face foarte fain :). Mă gândesc că diferența e dată de scop și mijloc.
Ce crezi?
C: Oricine, indiferent de vârstă, profesie etc., poate recomanda o carte. O poate face scriind despre
ea sau doar vorbind despre ea prietenilor. O poate face în scop de reclamă sau doar din dorința de
a împărtăși sentimente, trăiri, idei inspirate de respectiva carte citită. Indiferent de situație, face asta
intuitiv și pentru publicul larg, nu doar pentru un individ anume. Practic împarte cu ceilalți propria

experiență bookaholică.

Biblioterapeutul recomandă cărți unei anumite persoane, în funcție de particularitățile ei. El face o
anamneză (personală, familială, socială, profesională), creionează trăsăturile de personalitate ale
persoanei, descoperă interesele și abilitățile acesteia și identifică împreună cu ea problemele care o
preocupă. De-abia apoi se pot face recomandări de lectură (sau nu!) și clientul e învățat să
găsească singur, cu ajutorul unor tehnici, lecturile sau activitățile care să conducă la rezolvarea
problemelor. Practic învață să-și folosească propriile resurse interioare ghidat de aceste tehnici.
Biblioterapeutul se axează strict pe un individ, el poate sau nu să recomande cărți și, în funcție de
problemele subiectului, îl ghidează în învățarea unor metode de a se autoajuta.

M: Acum că ai făcut această asociere cu medicamentele mi-a revenit în minte ideea de biblioterapie
ca placebo sau panaceu. E cam trasă de păr?
C: E biblioterapia placebo? E ca și când i-aș spune unei persoane „citește cartea asta și problema ta
se va rezolva” sau „cartea asta conține soluțiile problemei tale, aplică-le” (analog – „înghite pastila și
te vei face bine”). M-ar crede cineva dacă eu însămi nu cred în afirmațiile astea? O carte nu îți
rezolvă problemele, lectura în general nu-ți rezolvă problemele. Cărțile te pot motiva și te pot inspira
să-ți găsești resursele să-ți rezolvi problemele. Există însă metode în biblioterapie ce utilizează
fenomenul autosugestiei pentru a-l ajuta pe individ să găsească răspunsuri la unele întrebări sau să
ia o decizie.

M: Cum vezi viitorul biblioterapiei?


C: În condițiile în care suntem bombardați cu mii de titluri și nu știm cum să facem alegerile corecte
de lectură pentru noi înșine, cred că biblioterapia ne oferă metode-ghid în aceast ocean de posibile
lecturi. În plus, biblioterapia ne ajută să facem pași importanți în cunoașterea de sine, să ne
dezvoltăm abilitatea de a selecta lecturile și de a ne folosi de ele eficient pentru dezvoltarea

personală. Deci, viitorul „sună bine”, zic eu.

Mulțumim Cristinei pentru lămuririle date și nu ezitați, dacă aveți nevoie de îndrumări, consiliere sau
alte informații despre biblioterapie, să accesați site-ul http://stroke.ro/
În urma discuției cu Cristina Drăgulin am înțeles mai bine că deși suntem asaltați de mii de
recomandări (literare, culturale), deși uneori ne sunt recomandate cărți din perspectiva biblioterapiei
fără a exista tot ansamblul acesta de tehnici sau instrumente specifice și obligatoriu necesare, fără,
hai să zicem, suportul științific, atât biblioterapia cât și alte surse de recomandare ar putea deveni
inflaționiste doar dacă sunt folosite abuziv, necorespunzător sau în scopuri reprobabile. Până la
urmă, noi înșine prin capacitatea noastră de selecție și de apreciere a ceea ce e potrivit pentru noi,
suntem în măsură să ne ajutăm sau nu, fiind practic principalii responsabili de sănătatea noastră
de bookaholici.

Definiția termenului
Biblioterapia sau narațiunea terapeutică este o terapie de expresie care implică vorbirea sau
citirea unor texte specifice pentru vindecare. Folosește relația individului cu conținutul cărții și
poeziei, iar cuvântul este scris ca terapie. Biblioterapia este adesea combinată cu terapia
scrisă (scriptoterapia). Sa demonstrat că este eficient în tratarea depresiei. [2]

Expresia înseamnă că aceste terapii funcționează cu mijloace artistice expresive care pot fi
muzicale, dramatice, literare, artistice sau fizice în natură ". Este de asemenea folosit
termenul "terapie creativă artistică" sau pur și simplu "terapie artistică". Alte terapii expresive
includ: terapia muzicală, arterapia, dramatherapia și terapia dansului. [3]
Biblioterapia este un program de cititor conceput pentru a ușura recuperarea pacienților care
suferă de boli mintale sau tulburări emoționale folosind cărți bazate pe conținut. În mod ideal,
acest proces are loc în trei etape: identificarea personală a unui cititor cu o anumită figură
dintr-o lucrare recomandată care duce la catharsis psihologic, ceea ce conduce la o
înțelegere rațională a opțiunilor bazate pe text care sugerează o soluție la problema
cititorului. Se recomandă asistența unui psihoterapeut instruit. "- Biblioteca în ODLIS,
dicționarul online pentru bibliotecă și știința informațiilor.
Biblioterapie: utilizarea materialelor de lectură selectate ca auxiliare terapeutice în medicină
și psihiatrie; conduc, de asemenea, în rezolvarea problemelor personale prin lectură
controlată. [4]
Biblioterapia și dezvoltarea acesteia
Este o combinație a două cuvinte de origine greacă: cartea (biblion) și terapia. Termenul a fost
folosit pentru prima oară de către Samuel McChord Crothers în 1916. [5]Biblioterapia nu este un
substitut pentru tratamentul clasic, ci mai degrabă un supliment de susținere. [6] Poate fi util pentru a
face față unor situații dificile de viață, deoarece citind un pacient / client primește o viziune diferită
asupra lui însuși și învață noi informații care îi vor ușura să depășească barierele de viață. Literatura
corect aleasă poate contribui la tratarea bolilor, a dizabilităților, a dependențelor sau a diferitelor
probleme sociale. [7] Cu toate acestea, biblioterapia nu este numai pentru bolnavi, ci și pentru a
dezvolta personalitatea umană. [8] Scopul său este de a privi o persoană ca o ființă a cărei sănătate
este puternic influențată de psihic.
Istoria biblioterapiei
Biblioterapia este un domeniu foarte tânăr interdisciplinar care a fost constituit pe baza psihiatriei și
psihologiei. [8] Primele referiri la terapie prin cărți sunt mult mai vechi. în vremea lui Ramses al II-lea,
regele Egiptului, care avea această inscripție deasupra intrării în camera regală în care a ținut
cărțile. Acest lucru este menționat de Siculus în lucrarea Bibliotheca istorica. În primul secol d.Hr.,
Galén, filozoful și medicul roman Marcus Aurelius, a întreținut o bibliotecă medicală nu numai pentru
nevoile sale, ci și pentru spa-ul său de vindecare Asclepion.
Alte documente istorice ale biblioterapiei pot fi, de asemenea, vrăjitorie, mituri antice și scrieri sacre,
povești, cântece, epice sau rugăciuni. Numai în secolul al XX-lea a fost schimbarea percepției
biblioterapiei ca domeniu științific deplin. Pionierul a devenit Statele Unite în care au început să se
creeze instituțiile relevante, au fost publicate jurnale tematice și au fost create primele biblioteci de
bibliotecă în instituțiile medicale pentru nevoile pacienților: La începutul secolului al XIX-lea,
Benjamin Rush a promovat utilizarea literaturii în spitale pentru "divertisment și educația
pacienților" [10] . Termenul de biblioterapie introdus în dicționarele medicale a fost creat de Samuel
Crothers în articolul Atlantic Monthly din august 1916. Bibliotecile Serviciului Bibliotecii Militare au
jucat biblioteci în spitalele militare unde au colaborat cu medicii pentru a atenua consecințele
psihologice război. După război, bibliotecarii au încercat să implementeze aceste idei în bibliotecile
din spitale. [12] .
În prezent, psihologi, sociologi, medici etc. sunt implicați în dezvoltarea sa și, nu în ultimul rând,
bibliotecarii. [5]

Tipuri de biblioterapie
Biblioterapia există în mai multe forme. Defecțiunile frecvente sunt bibliotecile individuale și de
grup. O altă diviziune descrie biblioterapia clinică, instituțională și de dezvoltare. [8] Utilizarea abundentă
a biblioterapiei se bazează pe genurile literare aplicate:
 hagioterapia (tratamentul prin analiza textelor religioase),
 fabuloterapie (tratamentul prin literatura de copii cu basme);
 imagoterapia (tratamentul în care cititorul se identifică cu un erou literar și îi imită
comportamentul);
 poezie (tratamentul prin poezie). [6]
Fenomenele sociale și situațiile stresante influențate de
biblioterapie
Zonele în care pot fi utilizate bibliotecile pot fi definite pe baza grupurilor de public țintă, în funcție de
situațiile individuale de stres.
1. Violența - Acest grup include subiecte precum: violența domestică, violența împotriva copiilor,
violența fizică și psihologică, violența sexuală, violul, hărțuirea
2. Boală severă - Persoanele cu tulburări ale sistemului nervos central și leziuni ale creierului se află
sub acest grup. Acestea includ: autismul copilariei, poliomielita, sindromul Down, retard mintal,
tulburarea maduvei spinarii si leziunea maduvei spinarii. În plus, boli grave cum ar fi cancerul, SIDA,
tuberculoza,
3. Tulburări psihice - acest grup include: tulburări de alimentație (bulimie, anorexie), depresie,
psihoze, nevroze, schizofrenie, paranoia, schizofrenie maniacală,
4. Dependențe - există subgrupe dependente de droguri și alcool
5. Condiții de viață cu handicap - Acest grup este împărțit în subgrupe după dizabilități și handicapuri
individuale: persoane cu deficiențe de vedere, handicap fizic, persoane cu deficiențe de auz
6. Moartea și moartea
Diviziunea de bază poate fi extinsă și la Probleme în relațiile interpersonale și în căutarea sensului
vieții. [13]
Procesul biblioterapeutic
Procesul biblioterapeutic se concentrează asupra percepției raționale și emoționale a operei. Scopul
terapiei este reflectarea situației stresante pe fundalul citirii. Există o eliberare a tensiunii psihice, a
catharsisului, a înțelegerii situației și a reconcilierii cu ea, precum și a reapariției bucuriei din viață
etc. În primul rând, condiția psihosomatică este întărită, iar rezistența psihologică este influențată
pozitiv, în al doilea rând lectura poate ajuta de exemplu la dezvoltarea fanteziei, abilități de
comunicare etc., este o influență pozitivă asupra dezvoltării personalității ca atare. [5]
Efectele biblioterapiei se încadrează în categoria terapiilor expresive (terapeutice), care includ, de
exemplu, atreterapia (terapia artistică sau creația artistică, dramatherapia (tratamentul prin teatru)
etc. Pentru a spori efectul, pentru a susține potențialul creativ și auto- după o analiză bună,
combinați. [14]
Terapeutul
Psihoterapeuții, psihoterapeuții, profesioniștii în domeniul sănătății, bibliotecarii, asistenții sociali,
etc., pot fi implicați în activitățile biblioterapeutice, unde biblioterapeutul trebuie să aibă anumite
premise pentru a îndeplini această muncă exigentă:
1. presupuneri de personalitate (de exemplu, stabilitate emoțională, empatie etc.)
2. educație și experiență,
3. motivația de sine și capacitatea de auto-reflecție,
Solicitările de personalitate ale terapeutului se bazează, de asemenea, pe categoria de clienți cu
care lucrează. Atunci când lucrezi cu copiii, este adecvat să ai o educație pedagogică în plus față de
cea psihologică. Este importantă deschiderea terapeutului, înțelegerea și, de asemenea,
credibilitatea. [5]
Pentru biblioterapeut, este necesar să fie conștienți de mecanismele din interiorul clientului. Acestea
sunt următoarele faze:
1. Identitate - Clientul se identifică cu un erou literar ficțional și prin el se proiectează dificultățile
clientului însuși.
2. Qatar (curățare) - Faza vine în momentul deblocării emoțiilor acumulate. Manifestările
emoționale tipice sunt frecvente, ceea ce cere o persoană a bibliotecarului.
3. Previzualizare - Clientul înțelege problema, înțelege cauzele sale și reacțiile atât ale propriei
persoane, cât și ale celor din împrejurimile sale.
4. Acceptare (utilizare) - Clientul acceptă un nou mod de gândire și comportament. El are
cunoștințe care diferă de cele pe care le-a avut înainte de biblioterapie și este gata să o
folosească în viața de zi cu zi. [8]
Efectele biblioterapiei
Efectele biblioterapiei pot fi evaluate. Aceasta se face prin:
 date cantitative - de exemplu, metode de măsurare a schimbării ierarhiei valorilor prin analiza
conținutului, măsurarea anxietății pacientului prin scala de evaluare etc.,
 date calitative - un mod mai frecvent în care eficacitatea biblioterapiei este evaluată fără
măsurare; există o schimbare în abordarea pacientului față de realitate, spitalizare, psihoterapie
în grup,
Un indicator important al procesului de evaluare este interesul pacientului de a citi. În cazul în care
se încadrează, se poate lua în considerare deteriorarea stării de sănătate (expresia lipsei de
tratament a pacientului prin citire care nu produce efectul de relief dorit). [15]
Funcția de literatură
Literatura și utilizarea ei sunt esența biblioterapiei. Este important să știm ce influență și funcție
poate avea literatura. Elementul de bază este transferul de informații.Din punctul de vedere al
biblioterapiei, însă, influența literaturii asupra părții psihice a cititorului și realizarea valorilor sale
estetice este mai importantă și constă în conținutul și forma operei literare. [16]
Există diferite tipuri de efecte și funcții. Una dintre ele este tipologia lui Jaro Křivohlavý.
1. Funcții de informare - lectura aduce informații, crește nivelul cunoștințelor, reducând în același
timp teama de necunoscut. Această funcție este în primul rând literatură educațională.
2. Funcția educațională - Lectura aduce atitudini și opinii care pot extinde educația.
3. Funcția "oglindă" - cititorul compară opinia autorului cu propria sa persoană, iar pe baza acestei
comparații, punctul de vedere se poate schimba.
4. Funcții de identificare - cititorul găsește un model sau se identifică cu un caracter.
5. Funcția de curățare - Când citiți o carte, pot apărea curățarea psihologică (catharsis). Pentru ca
catharsis să aibă loc, este necesar ca lucrarea să poată efectua o astfel de curățare, iar cititorul a
fost pregătit să experimenteze catharsis în timp ce citește.
6. Funcția estetică - cartea funcționează estetic pentru cititor.
7. Relaxare - oferă relaxare și relaxare. [17]
Exemple de literatură biblioterapeutică pentru copii
La alegerea cărților pentru biblioteconomie, pe lângă tipul de problemă de care suferă clientul,
trebuie să pună accentul pe preferințele clientului, intelectul, fundalul social și abilitățile sale de
lectură. Titlurile copiilor menționate adesea în listele biblioterapeutice includ:
 Metráček (Stanislav Rudolf) - Principala eroină suferă de sentimente de inferioritate și de jenă
datorită obezității sale. Datorită sportului, el devine grăsime, are încredere în sine, prieteni și
dragoste.
 Alan Marshall - Această carte este o poveste autobiografică din copilăria autorului. Descrie modul
în care Alan a suferit o poliomielită și a imobilizat ambele picioare.Dar asta nu la oprit în drumul
său până la sfârșitul călătoriei. Eroul nu a renunțat, nu și-a acceptat handicapul, a încercat să
facă totul ca și colegii săi.
 Copii noștri din grădina zoologică (Christiane F.) - Acest titlu autobiografic poate fi folosit pentru
clienții cu dependență de droguri. Cartea dă speranță că există întotdeauna o soluție în situația
fără speranță. [6]
Proiecte în domeniul biblioterapiei
În domeniul biblioterapiei, au fost înființate o serie de proiecte pentru evidențierea și susținerea
biblioterapiei. Proiectele străine includ, de exemplu,
Proiectul de educație biblioterapie al Universității Centrale din Michigan [18]
Acest proiect web funcționează ca o resursă informațională valoroasă pentru toți
profesioniștii implicați în orice formă de muncă bibliotecară. Autorii proiectului sunt
Dr. Pehrsson și Dr. McMillen. Lucrarea lor sa bazat pe o credință comună în puterea enormă
a literaturii și a poveștilor ca instrumente terapeutice. Împreună, ei au ajutat profesioniștii noi
și în curs de dezvoltare să folosească literatură cu competență în lucrul cu clienții și
studenții. Dr. McMillen sa retras în 2012 și acest proiect continuă cu mulți alții care sunt
pasionați de faptul că persoanele cu materiale de lectură promovează creșterea personală și
profesională. De la dezvoltarea sa, site-ul proiectului Biblioteca de Educație a fost deschis
celor interesați de peste 70 de țări.
Biblio sau Terapie
o listă de cărți și articole care se axează pe tema biblioterapiei din SUA, Canada și Marea
Britanie, precum și o listă de proiecte biblioterapeutice din partea mai multor
instituții. [19] , cele mai bune cărți pentru copii sau cărți pentru copii .
BiblioHelp
Proiectul este alcătuit din studenți ai Facultății de Artă și Informatică din cadrul Facultății de
Arte a Universității Masaryk. Supervizorul proiectului este șeful Departamentului de Studii de
Informații și Biblioteci PhDr. Petr Škyřík. Proiectul este finanțat de un grant al Ministerului
Culturii din Republica Cehă VIKS 3. Scopul proiectului este crearea unui portal web care
conține titluri despre literatura biblioterapeutică. Titlurile cărților sunt clasificate
tematic. Intrarea în cartea include o adnotare scurtă, cuvintele cheie, o mostră de carte și
sfaturi de carte. Înregistrările sunt furnizate și cu referire la Catalogul Uniunii al Republicii
Cehe, în care solicitantul poate afla în ce bibliotecă titlul este disponibil. Iată un link către
galeria de cumpărături Heureka.cz , unde puteți găsi informații despre librăria care are în
prezent o carte în stoc. [20]
Biblioterapie pro seniory
Proiectul de bibliotecă municipală Antonín Marek din Turnov [21] , care a fost creat ca parte a
unui Proiect de Vârstă Activă pe termen lung pentru pacienții dintr-un spital care au nevoie
de psihoterapie în lectură. Această terapie experimentală este destinată să ajute la alte
tehnici de susținere pentru a trata pacienții cu probleme emoționale și de altă
natură. Departamentul de asistență medicală KNL al spitalului Turnov este implicat în
proiect. Principalele activități ale proiectului sunt întâlniri despre cărți, povestiri, relaxare,
formare de memorie, dramatizarea textului, narațiune, reminiscență. Întregul proiect face
parte din MA 21 și Healthy Turnov.

O BIBLIOTERAPIE

introducere
Biblioterapia este o metodă psihoterapeutică favorizantă care folosește efectele
vindecătoare ale citirii. Obiectivul său este de a găsi problema internă pe care o poartă
clientul și de a folosi textele corespunzătoare pentru a face mai ușor să-și vadă situația
din diferite unghiuri și să-l ajute să găsească soluția sau calea potrivită. Textul trebuie
să se potrivească situației sale de viață, personajul din poveste trebuie să rezolve
aceleași probleme ca și el. Mai ales în cazul copiilor, este important ca eroul cărții să
corespundă pacientului după vârstă. Este de la sine înțeles că povestirile trebuie să se
încheie într-un mod pozitiv, trebuie să le ofere pacientului speranță, șansă,
motivație. Prin text, pacientul ar trebui să se auto-reflecteze și să-și dea seama că "în
el" nu este singur, ci că aceeași soartă a întâlnit multe altele. De exemplu, povești
autobiografice, ale căror autori au prezentat un test care pune viața în pericol și care
totuși au reușit să revină la viață, sunt foarte potrivite. Textul ales în mod corespunzător
poate îmbunătăți încrederea în sine a pacientului, influențează starea sa emoțională și
își dezvoltă personalitatea.

O scurtă privire la istorie


Rădăcinile sale au biblioterapie în Egiptul antic și în Grecia. Deja, oamenii au crezut în
puterea vindecătoare a textului scris. De exemplu, Socrate a susținut că tratamentul
cuvântului ar readuce sufletul la armonie. Aristotel a constatat că discursul rimat poate
influența foarte bine starea mentală a omului și este considerat fondatorul terapiei
poetice .Succesorul său a fost Friedrich Nietzsche . Alte nume proeminente asociate cu
dezvoltarea biblioterapiei sunt Gerhard Danzer, Nossrat Peseschkian, Benjamin Rush,
John Minson Galt și alții .

Biblioterapie v knihovnictví
Vârsta de aur a biblioterapiei este considerată a fi în anii 1930, când efectele sale au
depășit granițele Americii și au început să pătrundă în țările europene (în special Anglia,
Scandinavia, Germania și Franța). Dezvoltarea acestei metode psihoterapeutice de
susținere a fost găzduită de primul bibliotecar calificat american E. Kathleen Jones . În
1904, ea a introdus utilizarea cărților ca parte a terapiei pacienților bolnavi mintal. A
lucrat la spitalul din Massachusetts și merită să aibă instalate mai multe
biblioteci. Datorită acestui fapt, biblioterapia a fost recunoscută ca o ramură de
bibliotecă în America.

Componente ale biblioterapiei


Poezherapy - poezioterapie = tratament cu poezii, poezie (ritm).
Hagioterapia - Tratamentul cu texte religioase (Biblia).
Fairy Tales - Tratament prin literatura copiilor (basme, povești pentru copii, fabule).
Imagoterapia - folosește empatia pentru atitudinile și gândurile unui personaj dintr-o
carte.Permite pacientului să aibă o viziune bună asupra propriilor acțiuni.

Când ajuta biblioterapia?


situații dificile - pentru copii, de exemplu, în mișcare, școală nouă, colegii noi,
agresiuni, la adulți, de exemplu, probleme familiale în familie
Perioade de criză - divorț, moarte familială, boală gravă
probleme psihice - anxietate, depresie, dependență, tulburări comportamentale
prevenire - în facilități pentru cangur, case de copii, case pentru vârstnici, grupuri de
sprijin,
handicap fizic

Sursa: FABINOVÁ, Petra. Biblioterapia - În contextul vieții cu conștiința


morții [online]. 2010 [cit. 25.11.2013]. Diploma de teză. Universitatea Masaryk,
Facultatea de Arte. Leader Marek Blatný.

Mai întâi, ne-a fost prezentat un concept, de către doamna conferențiar universitar
Carolina Dodu Savca. Conceptul se numește: Eco-literatura. În sens primar, eco, în
alimentație, știm că înseamnă: sănătos, curat, nutritiv. Ei bine, în sensul metaforic, de
literatură-eco, ”eco” ar însemna o literatură care este pentru creierul nostru în același timp
nutritivă, curată și sănătoasă. Mai ales că, la ora actuală, ne aflăm în fața unui asalt
informațional, mai mult sau mai puțin ”sănătos”, omul modern fiind, astăzi mai mult ca
oricând, nevoit să își asigure un ”filtru mental”, care să-i separe informațiile de calitate,
cele care merită să fie asimilate de creier de rebuturi. Așadar, o literatură ”eco” ar mai
presupune selectivitate, filtrare, alegere precaută, responsabilă și conștientă a
informației.
Viziunea biblioterapiei : Toată lumea este fragilă și sensibilă. Trebuie să asculte și să fie
auzit. Adesea are nevoie de o soluție. Este nevoie de o schimbare. Cu ajutorul
biblioterapiei, el câștigă forță și inspirație să-i găsească.

Obiectivul pe termen lung : Scopul biblioterapiei este reflectarea situației stresante


experimentate, în care apare o relaxare generală a tensiunii psihologice acumulate într-
o persoană. De asemenea, percepe reînnoirea bucuriei în viață, promovarea satisfacției
personale, dezvoltarea empatiei, sentimentul emoțional, creșterea personală, percepția
socială,

Obiectiv pe termen scurt : pentru a ajuta participanții la viața de zi cu zi (de lucru și privat),
a le elibera de situația lor dificilă de viață, le arăta că fiecare poate găsi o ieșire, priviți-o
cu o înțelegere.

Scopul biblioterapiei, conform lui Alfred Adler , psiholog austriac, este de a preda,
încuraja, consolida, explora, interconecta cu mediul social și a crește pe toți cei implicați.

Scopul conectării bibliotecilor și a jocurilor de comunicare : Consolidarea încrederii în sine


a participanților care au căzut din cauza încercărilor nereușite de a-și rezolva situația
dificilă de viață, de a-și încuraja curajul în nefericită perioadă, de a introduce o schimbare
a vederii, de ao lua ca experiența vieții pe care fiecare dintre noi o trece uneori.

Pentru o idee mai bună despre lățimea biblioterapiei, prezentăm câteva scopuri tipice de
dezvoltare pentru care se poate utiliza cu succes:
Te-ai ocupat prea mult de grijile tale care te-au folosit prea mult si esti intotdeauna
tulburata de viata ta?

Apoi, dintr-o dată, erați erupt înfuriat și luați-l ca un om complet nevinovat care nu poate,
pentru situația dată, sau cauza furiei? Vom încerca să le numim corect și, odată pentru
totdeauna, să le rezolvăm griji sau cel puțin să atenuăm consecințele acestora.

Putem lăsa acești factori de blocare pentru a ne dezvolta în continuare și pentru a merge
mai departe în viața noastră.

Vom învăța cum să ne ocupăm de furie, astfel încât să nu-i rănim și pe alții.

Ți-e frică de orice situație, ți-e frică să te descurci cu ei?

Nu ne vom teme de situații neplăcute, vom încerca cel puțin să vorbim despre ele sau să
ne ocupăm de acestea "în mod neobișnuit" pentru a găsi posibilități de abordare a soluției
lor.

Indiferent dacă doriți să vă așezați, să râdeți și să obțineți optimism printr-o lectură fericită
sau să faceți o îmbunătățire a abilităților de comunicare, vom fi bucuroși să vă întâmpinăm
în clubul nostru de biblioterapie de dezbateri.
Activitati

Activitatea Beneficiari/grup tinta Organizator/parteneri

1 Biblioconsiliere 30 PPL PIIS

2 Cluburi de lectură RMS, AP, PIIS

tematice 20 PPL

3 W1 – Dezbatere Nevoia 23 aprilie Casa de Cultura


de carte
10 PPL
Ai carte, ai parte?

4 W2 – Citesc cu tata 5 PPL Palatul Culturii

Sarbatori pascale Cadouri pt copii - carti

5 W3 – Concurs de eseuri PIIS PIIS


O lume fără cărți
Proiect de activitate, Premii in carti
toate regimurile,
proiect de activitate

Aprilie 2019

Nr. minim 15 PPL

6 W4 – Workshop – 20 PPL PIIS

De ce să citim? Biblioteca Gh. Asachi

Casa de Cultura
7 W5 – Conferinta Lansare brosura
diseminare