Cât mănâncă o vacă

Dan DRINCEANU, Ioan LUCA

Publicat: 06 ianuarie 2011 - 15:00

Da mai departe:
2 comentarii | |
... sau despre capacitatea de ingestie a acesteia

Click pe poza pentru galerie!

Cantitatea de furaje pe care o mănâncă o vacă într-o zi (24 de ore) depinde în principal de
capacitatea rumenului şi de timpul de stagnare al diferitelor nutreţuri în rumen. Această cantitate îi
interesează pe nutriţionişti deoarece prin ea trebuie să se asigure energia şi substanţele nutritive
necesare şi să şi sature animalul.

Din această cauză în raţiile furajere care se întocmesc, s-a introdus un indicator de normare a
acestei cantităţi care se exprimă în substanţă uscată ingerată (kg SU) şi care poate fi preluată din
tabelele de normare. Orientativ acest indicator se poate stabili şi dacă socotim:

• 1-1,5 kg SU/100 kg greutate corporală

• 0,4-0,5 kg SU/litru lapte

Deci la o vacă cu greutatea corporală de 600 kg şi o producţie de 20 l lapte trebuie să se asigure un

consum zilnic de cca 16,5 kg SU.

Dar prin această cantitate trebuie să se satisfacă şi principalele cerinţe ale vacii care sunt de 16,4
UNL şi de 1355 g PDI. Dacă vom administra 6 kg fân de lucernă (cu 0,85 kg SU/kg), 24 kg siloz de
porumb (cu 0,3 kg SU/kg) şi 5 kg amestec de concentrate (cu 0,85 kg SU/kg) putem să săturăm
această vacă şi să-i asigurăm valorile de necesar.

La vacile de lapte capacitatea de ingestie evoluează în general în acelaşi sens ca şi cerinţele

energetice ale animalului după cum urmează:

• la fătare cantitatea de SU consumată este minimă şi reprezintă între 60 şi 80% din consumul care
se înregistrează în plină lactaţie;

• consumul creşte apoi rapid ajungând până la 95% din maxim în primele 6 săptămâni de lactaţie; în
următoarele 3-4 luni de lactaţie valorile de consum sunt în platou;

• în partea a II-a lactaţiei consumul se reduce uşor cu (cca. 0,5 kg SU pe lună la primipare şi cu 1 kg
SU la multipare) pentru ca la înţărcare să se ajungă la un consum care reprezintă 80-85% din
valorile maxime;
• spre sfârşitul gestaţiei în perioada repausului mamar , datorită dezvoltării fetusului şi a anexelor
fetale în cavitatea abdominală şi deci a reducerii volumului disponibil rumenului, ingesta de hrană
diminuă ajungându-se la valorile care se regăsesc la fătare.

După fătare, comparativ cu cerinţele mari ale vacii, capacitatea de ingestie este încă scăzută, fiind
influenţată de:
• timpul necesar ca rumenul şi celelalte compartimente digestive să se extindă în spaţiul
disponibilizat de nou născut;
• perioada de adaptare a populaţiei microsimbionte ruminale la raţiile furajere cu pondere însemnată
de concentrate în structură.

Capacitatea de ingestie la vacile de lapte mai poate fi influenţată de:

• Nivelul producţiei de lapte: la greutăţi corporale identice şi în acelaşi stadiu de lactaţie, cantitatea
totală de SU ingerată creşte în funcţie de producţie cu 330 g SU/kg lapte cu 4% grăsime, în principal
pe baza concentratelor administrate.

• Numărul lactaţiilor: vacile primipare consumă în medie cu 2 kg SU mai puţin decât multiparele.
Această diferenţă este determinată de o greutate corporală mai redusă o producţie de lapte mai
scăzută şi a unui efect intrinsec apreciat la 0,5 kg SU.

• Calitatea furajelor: aceasta poate să îmbunătăţească ingesta cu 1-1,5 kg SU/100 kg corp.

Dar (întotdeauna apare un... dar) normarea capacităţii de ingestie numai pe baza SU ingerată este
criticabilă deoarece un se corelează cantitatea cu calitatea nutreţurilor consumate de care depinde
timpul de stagnare a acestora în rumen.

Astfel la acelaşi conţinut în SU (de cca. 85%) al grosierelor şi al fibroaselor, vaca va putea consuma
de exemplu cantităţi mai mari de fân decât paie. De aceia, în viitor şi noi va trebuie să normăm şi să
evaluăm consumurile de furaje prin aşa numitele „unităţi de încărcare digestivă - UID” despre care
vom scrie în numărul următor al revistei.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005