Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Asistență Socială, anul 3, grupa 2, Consiliere

Infecția HIV/SIDA a adolescenților

Prof coord: Conf. Univ. Dr. Elena Iulia Mardare

Student: Porumb Raluca

București, 2018

1
Motivația alegerii temei

În primul rând, am ales această temă pentru proiectul meu deoarece la începutul anul III de
facultate îmi doream să îmi realizez lucrarea de licență pe HIV/SIDA, dar ulterior m-am razgândit
pentru că am găsit o altă temă ce mi se potrivește mai bine. Interesul pentru această temă însă nu
a pierit și pentru că la momentul respectiv am început să mă informez, am considerat că prin
realizarea acestui proiect pot reveni asupra acestei teme și să continui să caut mai multe informații.

O a doua motivație a alegerii acestei teme se datorează și faptului că în anul II de facultate

am făcut practică la Agenția Națională Antidrog și am avut oportunitatea de a afla povești ale
persoanelor infectate cu HIV/SIDA. Printre poveștile pe care le-am aflat, marea majoritate a
persoanlor erau adolescenți care erau infectați cu HIV/SIDA în urma folosirii acelor comune
pentru a se droga. Acele povești m-au facut curioasă să aflu cât mai multe informații.

O a treia motivație a alegerii acestei teme este și una profesională, nu doar personală. În
viitorul apropiat când voi lucra ca asistent social, dacă voi intra în contact cu personae ce sunt
infectate cu HIV/SIDA vreau să știu cum să reacționez și să interacționez. Informația înseamnă
putere, atâta timp cât dețin informațiile necerare voi putea fi de ajutor. Ca viitor asistent social îmi
doresc să cunosc cât mai multe domenii și să fiu de ajutor unui număr cât mai mare de beneficiari.

Consider că prin realizarea acestui proiect pot afla mult mai multe informații despre această
boală cronică ce în ultima perioadă este tot mai des întâlnită și numărul de cazuri crește într-un
ritm alert.

2
 Descrierea bolii cronice

Înfecția HIV/SIDA reprezintă o problemă majoră de sănătate pe întreg globul. Denumirea

SIDA, provine de la prescurtarea ”sindrom de imuno eficiență dobândită” ce reprezintă o boală
cronică, este o formă de manifectare a infecției cu virusul HIV ”Human Immunodeficienty Virus”
acesta reprezintă virusul imunodeficienței umane (Baltă, 2006, p. 318).

Etapa finală a evoluției infestării cu virusul HIV este reprezentată de SIDA, ce se

caracterizează prin: depresie imună majoră, dezvoltarea infecțiilor oportuniste, dezvoltarea
anumitor tipuri anatomopatologice de tumori, afectarea sistemului nervos central, cu o evoluție
mai devereme sau mai târzie ce conduce către deces. În cele din urmă SIDA reprezintă o boală
cronică ce poate schimba cursul vieții unui individ infectat (Popescu, Achim, & Popescu, 2004, p.
120). Gândul cel mai dureros este că persoanele infectate se îndreaptă în ritm alert către deces și
simptomele sunt destul de supărătoare.

Căile de transmitere a HIV/SIDA

Autorii Popescu, Achim și Popescu (2004) au identificat căile de transmitere a HIV/SIDA. Cel
mai important produs biologic prin care HIV/SIDA se transmite este sângele, urmat de spermă și
secreții vaginale. O persoană dacă este infectată cu HIV/SIDA, ea va rămâne infectată toată viața.
Principalele căi de transmitere sunt următoarele:

1. Prin contact sexual cu o persoană infectată cu HIV.

Este calea de infecție cel mai des întâlnită la adult, deoarece virusul este eliminate prin spermă
sau prin secrețiile vaginale. Cu mare ușurință acest virus se răspândește și la cuplurile de
homosexuali, deoarece mucoasa anală este foară fragile și se poate fisura foarte ușor atunci când
partenerii au contact sexual anal. Procesul prin care are loc infectarea: prin leziunile apărute,
pătrund virușii din spermă de la partenerul active, la cel pasiv. La cuplurile de homoxexuali
numărul mare de infectări se datorează faptului cp aceștia schimbă foarte des partenerii, iar un al
doile motiv este reprezentat de faptul că se droghează. În momentul în care aceștia consumă
driguri, starea lor de excitație crește, astfel ei sunt în căutarea de noi parteneri.

3
Boala poate fi transmisă și prin contacte sexuale normale. În acest caz boala se transmite mult mai
ușor de la femeie la bărbat prin microleziunile mucoasei vaginale, mai rar se transmite intevrs, de
la bărbat la femeie. Acele cazuri apar doar atunci când bîrbatul are mici leziuni ale glandului.

2. Prin sânge și prin derivate de sânge infectate cu virusul HIV.

Această cale de transmitere în unitățile sanitareeste destul de rară. Asta datorită faptului că
persoanele infectate, au fost respise în momentul în care au dorit să doneze (Popescu, Achim, &
Popescu, 2004, p. 124) .

Infectarea cu acest virus prin sânge, are loc și în momentul în care consumatorii de droguri
împrumută între ei seringile (Blagoslov, Lazăr, Constantin, & Luca, 2007, p. 37).

3. Prin transpirație și prin saliva, în cazul celor care practică sexul oral și care au mici
leziuni ale mucoasei bucale

Unele cercetări au demonstrate că maimuțele iau virusul HIV prin contact oral, prin saliva,
chiar în lipsa unor leziuni la nivelul gingiilor sau mucoasei bucale. De la această cercetare a pornit
și ipoteze că virusul HIV poate fi transmis prin contact sexual oral.

Alte cercetări în acest domeniu au demonstrate că riscul de transmitere a virusului HIV prin sărut
este minor, asta pentru că în saliva umană se găsește o substanșă antiinfecțioasă ce este activă
impotriva anumitor microbe și a unor viruși.

4. De la mama la făt, prin trei modalități: în timpul sarcinii (prin placenta); în momentul
nașterii; prin laptele matern (în timpul alăptării la sân)

Riscurile cu infectarea virusului HIV este destul de mare, asta pentru că el poate fi transmis de
la mama la copil în diferite stadii ale evoluției copilului, încă din perioada intrauterină fătul poate
fi infectat.

5. Prin instrumentar chirurgical nesterilizat, utilizat la intervenții stomatologice,

ginecologice, chirurgicale; Prin folosirea seringilor și a acelor de unică folosință; prin
folosirea unor instrumente care au fost folosite ănainte la o persoană infectată, în
momentul realizîrii pedichiurii și a manichiurii, bărbieritului, ori executării
tatuajelor

4
 Pentru evitarea infectării prin intermediul instrumentelor sanitare se recomandă folosirea
instrumentelor de unică folosință. De recomandat este să fie desfăcute chiar în fața
clientului/pacientului (Popescu, Achim, & Popescu, 2004, p. 125).

Fig. 1 Căile de transmitere a HIV/SIDA pe cale sexuală și prin sânge

Căile de transmitere a virusului HIV, sunt destul de numerose și trebuie să avem mare grijă
în ceea ce privește igiena persoanală. Cele mai frecvente infestări au loc pe cale sexuală, de aceea
este recomadată protejarea în momentul contactului sexual. Pe exterior persoana poate să arate
imepecabil, să fie aranjată dar nu se știe ce ascunde. De asemenea și în cazul infestării prin sânge,
trebuie să avem mare grijă în momentul în care mrgem la medic, la manichiură sau la realizarea
unui tatuaj. Virusul se poate prinde de organism oricând fără ca persoana să se gândească că se
află într-o situație de risc major.

Persoanele infectate cu acest virus, vor rămâne infectate toată viața. Există cazuri în care
persoanele nu știu că sunt infectate pentru că o bună perioadă de timp 10-15 ani se simt în formă.
În prezent sunt medicamente care țin pe loc această boală, prin administrarea acestor medicamente
este prelungită viața persoanei infectate (Baltă, 2006, p. 323)

5
 Principalii factori responsabili de răspândirea epidemiei HIV/SIDA:

1. Prostituția;
2. Traficul de personae, munca forțată și inrolarea în muncă a copiilor;
3. Stilul de viață a MSM/ bisexualilor;
4. Industria erotica și pornigrafică;
5. Conflictele armate, abuzurile sezuale, fizice și psihice și actele de violență;
6. Analfabetismul, abandonul școlar și inegalitățile de gen
7. Sărăcia;
8. Migrația;
9. Schimbări survenite în viața de familie .

Mulți dintre factorii prezentați anterior, se află în stânsă legătură, sau chiar în relații de
interdependență. Spre exemplu, industria pornografică cu prostituția se pătrund reciproc. De alt fel
și săracie se întrepătrunde cu accesul la educație, iar lipsa educației reduce drastic posibilitaea unei
personae de a evada din sărăcie. Conflictele armate favorizează traficul de personae, iar traficul de
personae contribuie la creșterea numărului de personae ce sunt obligate să muncească (Răspop,
2009, pg. 44-45) .

Căi prin care nu se transmite virusul HIV

 Îmbrățișări și sărut social

 Strângeri de mână
 Strănut sau tuse
 Folosirea în comun a dușurilor
 Bazine de înot
 Folosirea lenjeriei
 Folosirea în comun a obiectelor de la locul de muncă/grădiniță/școală (jucării,
rechizite, etc.)
 Folosirea în comun a tacâmurilor și a veselei
 Mijloacele de transport în comun
 Înțepături de insect

6
  Conviețuirea în familie dacă se respect normele elementare de igienă și protecție.
(Blagoslov, Lazăr, Constantin, & Luca, 2007, pg. 37-38)

Tratament

Medicamentele antiretrovirale din prezent sunt foarte numroase și se află într-o continua
creștere. Ele au redus foarte mult morbiditatea și mortalitatea copiilor și adulților infectați cu HIV
(Baltă, 2006, p. 327).

”Până în prezent nu s-a descoperit un tratament care să vindece infecția cu HIV. Aceste
medicamente specifice se numesc antiretrovirale și acționează direct asupra virusului,
împiedicând multiplicarea lui și permițând astefl organismului să-și reface pentru untimp
imunitatea. Tratamentul antiretroviral trebuie urmat cu rigurozitate (zilnic și pe toată durata vieții),
întreruperile ducând la compromiterea schemei respective de tratament. De asemenea, există
tratamente pentru prevenirea și tratarea infecțiilor oportuniste. Medicamentele antiretrovirale au
redus mortalitatea cauzată de această maladie, cu peste 80%. Introducerea tratamentului cu
combinații de medicamente din clase diferite, numite Highly Active Antiretroviral Therapy
(HAART) în 1997, a însemnat creșterea duratei de viață, în medie, cam cu zece ani pentru nouă din
zece personae infectate, idiferent de vârstala care au fost infectate„ (Blagoslov, Lazăr, Constantin,
& Luca, 2007).

Testarea HIV. Pașii urmați de consilier în discuția cu clientul care a solicitat

efectuarea unui test

În momentul în care o persoana este infectată cu HIV, organismal începe să reacționeze

producând anticorpi anti-HIV, dar cu toate aceste în unele cazuri acești anticopri nu sunt atât de
eficienți în cât să protejeze organismal (Popescu, Achim, & Popescu, 2004, p. 127).

Testul HIV este un test prin care se indică prezența în organism a anticorpilor împotriva
HIV, nu este identificat virusul propriu-zis. Dacă în urma testării persoana se dovedește că este
purtătoare a virusului imunodeficienței umane, aceasta va rîmâne așa toată viața (Andrei, și alții,
2005, p. 35)

Testul HIV standard poartă numele de ELISA (Enzime-Lomked-Imunosorbent Assay), el

presupune recoltarea unei probe de sânge din venele brațului, așa sunt depistați anticopri anti-HIV.

7
Este important de reținut că acest test indică, doar starea de purtător HIV. Acest test nu este unul
care să ofere informații despre gravitatea infecției din organism, de asemenea el nu oferă informații
nici despre trecerea de la steropozivitatea HIV la boala SIDA, dacă se face într-un ritm alert sau
într-un ritm mai lent (Popescu, Achim, & Popescu, 2004). Pentru ca un rezultat pozitiv să fie
confirmat, trebuie făcută o retestare cu un alt tip de test, diferit de ELISA, acesta poartă numele de
Western Blot (Andrei, și alții, 2005, p. 35).

Testul pentru depistarea anticorpilor anti-HIV, este important de reținut că se face după o
perioadă de 3-6 luni, de la momentul infectării, organismal are nevoie de o perioadă de timp pentru
a produce acești anticorpi ce sunt depistați cu ajutorul testului HIV. Dacă testarea se va face înainte
de 3 luni, prezența anticorpilor HIV nu vorbi depistați. Persoana infectată pentru a fi sigură că nu
are prezenți în organism acești anticorpi, este recomandat să repete testarea la 3 și la 5 luni de la
prima testare (Popescu, Achim, & Popescu, 2004, p. 127). Fiecare individ care merge la o primă
testare ar fi indicat să țină cont și de celelalte testări pe care ar trebui să le facă după 3 și 6 luni de
la primul test. Siguranța unui rezultat negativ este asigurat prin aceste două teste făcute ulterior,
după primul text.

Această testare HIV se poate face în centrele special amenajate pentru testare, ori centrele
de transfuzii din fiecare județ, în laboratoare epidemiologice prezente în cadrul direcțiilor județene
de sănătate publică, în spitalele publice, ori în laboratoarele și spitalele private (Andrei, și alții,
2005, p. 35).

La centrele de testare sunt urmați anumiți pași în consilierea pre-testare HIV. Testul nu este
realizat până în momentul în care persoana care a solicitat să facă acest test nu este informată și
consiliată în vederea acestui lucru. Un lucru important de reținut este că: nimeni nu poate fi obligat
să să testeze pentru HIV.

Pașii urmați de consilier în discuțiile cu clientul care solicit efectuarea unui test sunt următorii:

 Prezentarea la cabinetul consilierului

Discuția dintre consilier și clientul care solicit efectuarea testului începe printr-o discuție relaxată
legată de importanța sănătății. I se comunică solicitantului confidențialitatea informațiilor. Prin
această precizare se construiește o reșație de încredere pentru a încuraja clientul să adreseze
întrebările care îl macină despre infectarea cu HIV și boala SIDA.

8
  Informarea clientului despre transmiterea și prevenirea infecției cu HIV

În continuarea ședinței se încearcă obținerea unor informații cu privire la nivelul de cunoștinde

despre HIV și SIDA pe care clientul le deține. În funcție de informațiile pe care clientul le știe se
continua prin explicarea clară și concise a termenilor HIV și SIDA, iar mai apoi se explică diferența
dintre ei. I se comunică clientului despre modul în care aceștia acșionează în organim, care sunt
complicațiile ce pot apărea în momentul instalăbii bolii în organism, despre importanța testării și
despre tratament. Pornind de modalitățile de transmitere, se dau exemple concrete și se explică
toate situațiile prin virusul poate fin transmis, respective condițiile prin care nu poate fi transmis.

 Pregătirea clientului pentru efectuarea testului HIV

Clientul este pregătit pentru recoltarea probei de sânge pentru efectuarea testului. Se informează
despre cele două tipuri de teste pe care le-am dscris anterior (Elisa și Western Blot) și despre
efectuarea celor două teste după prima testare. Dacă rezultatul este pozitiv descoperit în stadiul de
infecție HIV, organismal își recapătă rezistența prin administrarea medicamentelor antiretrovirale,
dar și prin prezența asistenței medicale periodice. În cazul în care la cabinet se frezintă o femeie
gravidă și primește un rezultat pozitiv în primele luni de sarnică va administra un medicament, pe
care îl va continua după nașterea copilui, acesta având rolul de a diminua ricul cu HIV al copilului
până la 5 %.

Se explică diferența dintre testarea în condiții de confidențialiate și testarea în condiții anonimate.

După prezentarea și clarificarea indormațiilor cu privire la HIV/SIDA și după ce clientul este

convins de necesitatea efectuării testului, acesta trebuie să își assume consimțământul în scris
înainte de testare.

După toate acestea i se oferă clientului informații despre cine va avea accest la formularul cu datele
sale, ce inseamnă un rezultat pozitiv ș ice înseamnă unul negative. Se specifică clientului că
persoanele care au acces la date sunt autorizate și că va fi păstrată confidențialitatea rezultatului.

 Încheierea consilierii

La finalul ședinței de consiliere se readuc în discuție modalitățile de transmitere a infecției cu

virusul HIV și măsurile de reducere a riscului de infectare. Se programează o întîlnire pentru a se
dezvălui rezultatul testului. Consilierul va empatiza cu clientul și îi va spune acestuia că sterile de

9
îngrijorare și de teamă sunt absolut normale pentru fiecare persoana care așteapă rezultatul unui
test HIV. Se face și o evaluare a persoanei de a face față stărilor emoționale, se încarcă identificarea
unei personae apropiate cu care clientul ar putea discuta rezultatul testului.

Există și situații în care persoana refuză testarea, acesteia i se reamintesc modalitățile de

transmitere a infecției HIV ș ice poate face pentru a preveni infectarea (Iftimoaie, Ivan, Steliana
Marjan, Carp, & Zagon, 2004, pg. 24-27).

Avantajele testării

 ”Evaluarea corectă a stării de sănătate

 Luarea măsurilor pentru încetinirea evoluției infecției
 Accesul rapid la tratamentele specific pentru infecția cu HIV
 Luarea măsurilor de protecție adecvate în legătură cu propria persoană și cu cei din jur”
(Blagoslov, Lazăr, Constantin, & Luca, 2007, p. 42)

Factorii psihosociali asociați infecției HIV/SIDA la adolescenți

Cunoașterea factorilor psihosociali asociați adolescenților cu HIV/SIDA sunt benefici pentru

a îmbunătăți comunicarea acestora cu familia, soluționarea conflictelor, minimizarea gradului de
stress provocat de societate, creșterea gradului de incluziune socială și reducerea marginalizării
adolescenților aflați în această situație. Există o multitudine de factori psihosociali care
influențează evoluția infecției cu HIV, printre aceștia se află: depresia, anxietate, stitul de adaptare
la aflarea diagnisticului (Mardare, 2007, p.93).

Există un mare interes în ceea ce privește înțelegerea modului în care acești factori psihosociali
contribuie la accelerarea infecției cu virusul HIV. ”Studii care au asociat longitudinal variabile
psihosociale cu evoluția infecției HIV au evidențiat rezultate contradictorii, dar niciunul nu oferă
date care să sugereze că o adaptare psihologică pozitivă poate fi asociată cu rezultate clinice
pozitive. Nu mai este nevoie să remarcăm necesitatea evaluării factorilor psihosociali asociați
infecției HIV/SIDA, în special a stresului și suportului social și evidențierii necesității
implementării unor servicii psihosociale adresate adolescenților cu HIV/SIDA și familiilor
acestora în scopul reabilitării și adaptării la fazele evoluției bolii. Prin aceste tipuri de servicii se

10
dorește propunerea unei analize detaliate și inițierea unor schimbări la nivelul cauzelor
problematicii biopsihosociale, mai precis la nivelul factorilor biologici și a celor psihosociali, și
nu doar la nivelul simptomelor (ibidem)”.

Adolescența reprezintă perioada de creștere a independenței, a autonomiei, dar și a

vulnerabilităților. În această perioadă stima de sine se află în stânsă legătură cu acceptarea egalilor.
În perioada adolescenței, tinerii se acceptă și se plac așa cum sunt ei ca rezultat la al acceptării și
sprijinului pe care îl primesc din partea egalilor. Manifestările contradictorii se produc din cauza
faptului că în organism au loc puternice schimbări hormonale. Adolescenții se poartă excentric
față de adulți și conformist în raport cu cei egali ca vârstă, ei pot trece foarte ușor de la o stare la
alta pentru că se află în plină negație a rațiunii. Aceasta este vârsta la care se definește
personalitatea individului. În momentul în care cineva intervine și se opune anumitor lucruri
adolescentul își întoarcele armele împotriva acelei personae (Andrei, și alții, 2005, p. 65)

Tinerii cu HIV/SIDA ajung să îți definească identitatea în contextual unui stres major, care îi
poate împiedica să participle la explorarea psihococială specifică vârstei adolescenței. Aceste
lucruri se întâmplă atunci când adolescenții nu au reușit să depășească fazele de adaptare la stress,
repectiv sterile de negare, depresie, furie, etc. Găsirea idențității reprezintă o sarcină destul de
dificilă a acestei etape, ea solicită ghidare și sprijin din partea adulților (Mardare, 2007, p. 95).

Adolescentul infectat cu virusul HIVare un mod de viață diferit, pentru că este supus să facă
față unor situații destul de stresante din viața lui, precum:

 Adolescentul infectat cu virusul HIV are în percepția sa repercursiuni asupra integrității

corporale, asupra frumuseții, asupra sexualițășii și asupra accepării în grupul de egali.
 Schimbarea obișnuințelor alimenatre în vederea adaptării la o alimentație echilibrată
impusă de diagnostic.
 Dependența de medicamente și de controale medicale regulate
 Relațiile cu persoanele de sex opus devin stresante în cazul adolescentului infectat cu
virusul HIV de teamă ca nu cumva să i se afle diagnosticul, sau în caz contrar când
acesta comunică diagnosticul se teme să nu fie respins.
 Întreruperea anului școlar sau chiar repetarea din cauza episoadelor acute ale bolii

11
  Certuri în familie au chiar despărțirea părinților provocată de statusul de
steropozitivitate.
 Probleme financiare la nivel familial (Blagoslov, Lazăr, Constantin, & Luca, 2007, p.
65)

Cea mai grea formă de disciminare împotriva infectației cu HIV/SIDA, a tuturor

persoanelor, este primită din partea instituțiilor: evitarea ori refuzul acordării înghijirii medicale,
evitarea acordării tratamentului, agresiune fizică sau izolarea grupurilor de risc. Discriminarea în
rândul populației are la bază teama de a nu fi în contact cu persoanele infectate, ca nu cumva sa se
transmit virusul, teama de suferință și de moarte (Ursoiu & Pușchiță, 2016, p.85).

”Persoanele infectate cu HIV/SIDA reprezintă categoria cea mai discriminată în România,

conform raportului „Percepţii şi atitudini privind discriminarea 2013”, comandat de Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi realizat de Institutul Român pentru Evaluare
şi Strategie (IRES). Raportul IRES a arătat că mai mult de jumătate din români nu ar accepta să
fie prieteni cu o persoană infectată cu HIV, 50% nu ar vrea să aibă o rudă care să sufere de această
patologie, în timp ce 47% din români ar refuza să lucreze alături de un astfel de bolnav (ibidem,
p.86)”.

Pentru a combate mai ușor factorii psihosociali asociați infecției cu HIV/SIDA este nevoie
de suport social acordat persoanelor infectate cât și familiilor acestora. Suportul social acordat are
rol în menținerea sănătății fizice și psihologice a individului. Suportul social reprezintă principala
sursă externă la care individual poate apela pentru a primi suport de specialitate în rezolvarea
anumitor probleme cărora nu reșește să le facă față singur. Rolul suportului social este de a integra
social individul, de al susține în depășirea situației de criză, dar și de al face să aibă încredere în
oameni și de a se simți în siguranță. (Mardare, 2007, p. 102).

Pentru că infecția HIV/SIDA este o afecțiune ce pe lângă implicație medicale, are și

implicații psihosociale, rolul echipei pluridisciplinarea este foarte important. Această echipă vine
în ajutorul persoanei infectate cu HIV/SIDA pentru a-i acoperi numeroase nevoi. Printre nevoile
acestor clienți se numără: nevoia de comunicare, de afecțiune, de ascultare din partea celorlalți, de
a relaționa cu alte personae. O astfel de echipă pluridisciplinară este formată din: medic specialist,
psiholog, asistent social și medic de familie. În unele cazuri este necesară colaborarea și cu alți

12
specialiști, cum ar fi: kinetoterapeut, nutritionist, logoped, stomatolog, dermatolog, etc. (Iftimoaie,
Ivan, Steliana Marjan, Carp, & Zagon, 2004, p. 43).

În cadrul spitalelor de boli infecțioase, există secții de zi unde se oferă servicii psiho-
sociale. În cadrul acestor servicii pacienții pot apela la medici, la psihologi și asistenți sociali
(Buzducea & Lazăr, 2008, p. 50).

Nevoia clientului este de a beneficia de un pachet complex de servicii bine coordonate.

Pentru oferirea unui asemenea pachet de servicii trebuie să există o colaborare strânsă între
personalul calificat pentru a nu se ajunge în situația în care persoana infectată să fie debusolată. În
cele din urmă o bună colaborare între specialiști conduce către obținerea unui impact pozitiv asupra
calității vieții persoanei infectate, persoana îți va recăpăta controlul asupra propriei vieți (Iftimoaie,
Ivan, Steliana Marjan, Carp, & Zagon, 2004, p. 43).

În cele din urmă aspectele psihosociale asociate HIV/SIDA pot fi combătute printr-o bună
colaborare în primul rând între specialist și beneficiar, dar și printr-o bună comunicare între
personalul echipei pluridisciplinare.

13
 Studiu de caz
M. A. elev, în vârstă de 17 ani, s-a prezentat la cabinetul consilierului îndrumat de medical său
de familie, căruia i-a solicitat ajutorul. Prezentarea la medic a fost motivată de diagnosticul HIV+
pe care prietenul lui cel mai bun B. F. în vârstă de 23 de ani l-a primit în urma efectuării testului
HIV. Aceștia au o prietenie foarte apropiată, obișnuiesc să meargă împreună la petreceri, unde
uneori se și droghează. M. A. aflat sub influența băuturilor alcolice și a drogurilor nu își mai aduce
exact aminte dacă a folosit o altă seringă pentru a-și injecta drogurile sau a folosit-o pe cea a
prietenului său. În vocea lui se simțea teama și disperarea, că ar putea să fie infectat cu virusul
HIV. Consilierul i-a spus lui M.A. că discuția va rămâne strict confidențială.
M. A. știa puține informații despre HIV și despre, SIDA din informațiile auzite la radio și
foarte puțin de la școală. El reținuse că acest virus se transmite pe cale sexuală și prin sânge. În
momentul în care a aflat diagnosticul prietenului său s-a panicat foarte tare și a început să se întrebe
oare dacă a folosit aceași seringă cu el în seara în care au mers la petrecere. Pur și simplu nu își
mai aducea aminte.
M.A. era curios să afle cât mai multe informații despre ceea ce urma să îi rezerve viitorul.
Discuția dintre el și consilier a început prin prezentarea de către consilier a condițiilor prin care
poate fi transmis virusul, modalitățile de prevenire și despre ce se poate întâmpla cu o persoană
infectată.
Înainte de a trece la recoltarea probelor de sânge, M.A. a mărturisit că a fost pregătit psihic
pentru manevra medicală. Informațiile despre ce reprezintă testul HIV și ce poate evidenția
rezultatul acestuia au venit în completarea celorlalte informații. Au discutat despre ce stil de viață
trebuie adoptat de persoana care în urma testului primește un diagnostic pozitiv și ce trebuie să
facă cea care primește un diagnostic negativ.
M.A.povestea că i-a fost adusă la cunoștință păstrarea confidențialității și ce presupune testarea
în regim de anonimat și respectiv confidențialitate. Apoi a completat un formular prin care a
consimțit în scris că acceptă să facă testul.
M.A. a fost programat de către consilier pentru o următoare întâlnire la care i s-a comunicat
rezultatul testului HIV. Acesta a povestit că se afla pentru prima data în situația de a face față unei
situații foarte stresante ca aceasta, până la aflarea rezultatului. Consilierul i-a confirmat că acele
stări pe care el le-a trait la momentul respective sunt absolut normale. M. A i-a spus consilierului
că indiferent de rezultatul testului nu vrea să spună nimănui și că vrea să rămâna informația între

14
 ei doi. În cele din urmă singura persoană cu care M. a discutat despre acestă problemă a rămas
consilierul. Acesta a reușit să stabilească o relație de colaborare și între medic, psiholog și asistent
social în vederea unui sprijin de specialitate, asta dacă după testare M. se dovedește a fi infectat
cu virusul HIV.

Justificarea alegerii cazului

Am ales acest studiu de caz pentru că reprezintă un caz real pe care eu l-am auzit în stagiul de
practică la Agenția Națională Antidrog și mi s-a părut foarte interesant.

În urma testării pentru depistarea infecției cu virusul HIV, M. A din păcate s-a dovedit a fi
infectat. El a beneficiat de consiliere înaintea aflării diagnosticului.

”Comunicarea unui rezultat pozitiv este o etapă extreme de dificilă, stresantă și dureroasă atât
pentru consilier cât și pentru cel consiliat. Consilierea trebuie să aibă un caracter privat,
confidential și să ofere timp celui în cauză pentru a realiza și a reacționa la aflarea rezultatului”
(Iftimoaie, Ivan, Steliana Marjan, Carp, & Zagon, 2004, p. 30).

Cel mai adesea tinerii se infectează în principal prin trei metode: relații sexuale cu personae
de sex diferit, relații sexuale cu personae de același sex și prin injectare de droguri intravenoase
(Idem, 94). Metoda prin care a fost infectat personajul din cazul meu este reprezentată de injectare
de droguri intravenoase.

15
 Concluzii

Infecția HIV/SIDA nu implică doar aspecte medicale, acesta implică și aspecte

psihosociale, care sunt greu de gestionat indiferent de vârstă. Printr-o bună colaborare a clientului
cu cadrele medicale poate ține infecția HIV/SIDA sub control, prin administrarea medicamentelor
corescunzătoare și prin consultații periodice.

Aspectele psihosociale sunt foarte greu de gestionat fără suport de specialitate. Consilierea
pre și post testare are un rol important deoarece persoana în cauză trebuie să fie foarte bine
pregătită pentru a primi un diagnostic ce îi modifică stilul de viață.

În ceea ce privește adolescenții infectați cu HIV/SIDA, acestora le este foarte greu să

străbată toate etapele până la acceptare, pentru că întâmpină în calea lor tot felul de dificultăți și se
tem să nu fie criticați de grupul de egali. Adolescenților le este foarte greu să își schimbe stilul de
viață în urma aflării diagnosticului, pentru că cei din jur pot observa asta și ei se tem ca nu cumva
să se afle că sunt infectați.

16
Bibliografie

Andrei, L., Blaglosov, A. G., Burduja, S., Coman, I., Constantin, C., Gîlcă, A., . . . Voica, A. (2005). Informare
și sensibilizare în problematica HIV/SIDA. Manual pentru uz didactic. București: Andvertising.

Baltă, N. (2006). Asistența socială în boli cronice. București: Universității din București.

Blagoslov, A., Lazăr, F., Constantin, C., & Luca, A. (2007). Informare și sensibilizare în problematica
HIV/SIDA. Ghid pentru serviciile de asistență socială. București: PsihoCover.

Buzducea, D., & Lazăr, F. (2008). O monografie a fenomenului HIV/SIDA în România. București:
Universității din București.

Iftimoaie, M., Ivan, M., Steliana Marjan, A. P., Carp, F., & Zagon, A. (2004). Ghid de asistenșă socială a
persoanelor infectate și afectate HIV/SIDA. Iași: Fundația ”alături de voi” Romînia.

Popescu, O., Achim, V., & Popescu, A. L. (2004). Viața în hexagonul morții, tutunul, alcoolul, drogurile,
HIV/SIDA, poluarea, malnutriția. București: FIAT LUX.

Răspop, D.-A. (2009). Flagelul HIV-SIDA, o bătălie pierdută? Analiza flagelului la nivel global Studiu de
caz: România. Iași: Lumen.

Ursoiu, F., Pușchită, M., (2016). Particularități psihosociale ale persoanelor cu HIV/SIDA din Europa
Centrală și de Est. Medical conections. 3, 43. pp.83-87

17