Sunteți pe pagina 1din 136

SFÂNTUL ROZARIU,

RUGÃCIUNE CONTEMPLATIVÃ A EVANGHELIEI


ALBERT HOLENSTEIN

SFÂNTUL ROZARIU,
RUGÃCIUNE CONTEMPLATIVÃ
A EVANGHELIEI

traducere din limba germanã de


Eugenia Harapcea

Sapientia
Iaºi – 2005
Imprimatur
† Petru GHERGHEL
Episcop de Iaºi
21.09.2005

Titlul original: Der Rosenkranz. Gebetetes Evangelium,


© Sapientia, Iaºi 2005

Traducere din limba germanã: Eugenia Harapcea


Redactor: pr. ªtefan Lupu
Tehnoredactare: Vincenþiu Balint
Copertã: Vincenþiu Balint

© 2005 Editura SAPIENTIA


Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Vãscãuþeanu 6
RO – 700462 Iaºi
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.itrc.ro
e-mail slupu@itrc.ro
CUPRINS

Cuvânt introductiv:
Rugãciunea Rozariului – toatã credinþa într-o mânã . . . . . . . . . . 7

ROZARIUL DE BUCURIE: Motivul bucuriei noastre . . . . . . . . . . . . . . . . 9


Primul mister: Vestirea arhanghelului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Al treilea mister: Naºterea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Al patrulea mister: Prezentarea lui Isus la templu . . . . . . . . . . . . 23
Al cincilea mister: Regãsirea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

ROZARIUL DE LUMINÃ: Activitatea publicã a lui Isus . . . . . . . . . . . . 31


Primul mister: Botezul lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Al doilea mister: Manifestarea atotputerniciei lui Isus
la nunta din Cana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Al treilea mister: Proclamarea împãrãþiei lui Dumnezeu . . . . . . . 38
Al patrulea mister: Schimbarea la faþã a lui Isus . . . . . . . . . . . . . . 42
Al cincilea mister: Instituirea sfintei Euharistii . . . . . . . . . . . . . . . 46

ROZARIUL DE DURERE: Maica durerilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51


Primul mister: Agonia lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Al doilea mister: Biciuirea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Al treilea mister: Încununarea lui Isus cu spini . . . . . . . . . . . . . . . 60
Al patrulea mister: Isus îºi duce crucea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

ROZARIUL DE SLAVÃ: Reginã glorioasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73


Primul mister: Învierea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Al doilea mister: Înãlþarea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6 SFÂNTUL ROZARIU

Al patrulea mister: Înãlþarea sfintei Fecioare Maria


cu trupul ºi sufletul la cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Al cincilea mister: Încoronarea sfintei Fecioare Maria
în cer, ca Reginã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

Indice al textelor biblice utilizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

Anexã
Rugãciunea sfântului Rozariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Litanii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Cuvânt introductiv

RUGÃCIUNEA ROZARIULUI –
TOATÃ CREDINÞA ÎNTR-O MÂNÃ

Rozariul este, de la un capãt la celãlalt, o rugãciune biblicã.


Meditaþiile sale nu sunt nimic altceva decât mesajele funda-
mentale ale Evangheliilor. Rugãciunea Rozariului vrea sã ne
cãlãuzeascã, de mânã cu sfânta Fecioarã Maria, la Cristos, la o
vie întâlnire cu el. Cei care se roagã contemplã cu ochii Mariei
viaþa lui Isus. În timp ce lasã sã le lunece perlele rozariului
printre degete, iar inima lor se aflã lângã Isus, þin toatã cre-
dinþa într-o mânã.
Rugãciunea Rozariului are o vechime de peste o jumãtate de
mileniu. La Lourdes ºi la Fatima, sfânta Fecioarã Maria cere
insistent: „Rugaþi-vã Rozariul!”
Pânã acum, cunoºteam Rozariul de bucurie, care contempla
misterele copilãriei lui Isus, de la zãmislirea sa în sânul Mariei,
pânã la pelerinajul Mariei ºi al lui Iosif la Ierusalim. Apoi,
urma imediat aºa-numitul Rozariu de durere, în care cei ce se
roagã Rozariul puteau sã parcurgã staþiunile pãtimirii ºi morþii
lui Isus pentru mântuirea lumii. Apoi, urmeazã cel de-al treilea
Rozariu, ºi anume Rozariul de slavã, care, în rugãciune, ne
aduce aproape de desãvârºirea mântuirii noastre, începând de
la învierea lui Cristos ºi pânã la primirea Mariei în cer ºi înco-
ronarea ei.
Acum, papa Ioan Paul al-II-lea, în profunzimea sa spiritualã,
ne-a recomandat un al patrulea Rozariu, pe care l-a numit „de
luminã”, ºi care este aºezat între misterele „de bucurie” ºi cele
„de durere”.
8 SFÂNTUL ROZARIU

Acest Rozariu de luminã contemplã activitatea publicã a


Mântuitorului. El începe cu botezul lui Isus de cãtre sfântul
Ioan Botezãtorul ºi ajunge, trecând peste participarea la nunta
din Cana, proclamarea împãrãþiei lui Dumnezeu ºi schimbarea
la faþã pe Muntele Tabor, pânã la instituirea sfintei Euharistii
în Joia Sfântã.
Sã contemplãm viaþa lui Isus cu ochii Mariei, este un mod
extrem de eficace pentru a fi introduºi în viaþa lui Isus, care a
avut drept scop mântuirea lumii. ªi asta ne face sã acþionãm
asemenea lui Cristos. Omul care lasã sã-i lunece printre degete
perlele rozariului, iar în inima lui se aflã Isus, nu va lipsi acolo
unde este nevoie de el, iar mâinile lui vor da ajutor unde este
nevoie de ele.
Ceea ce este scris aici doreºte sã vã invite sã intraþi în liniºte
ºi reculegere. Cuvântul convingãtor este la început: este cuvântul
Scripturii. El nu poate fi numai citit, el trebuie ascultat ºi iar
ascultat – are nevoie de timp. Ceea ce stã scris nu este numai
ceva trecut. Este mereu prezent. Istoria mântuirii merge mai
departe cu noi ºi prin noi. Dacã, prin rugãciunea ºi meditarea
misterelor Rozariului, ne este dãruit accesul la misterul cel
mai adânc al vieþii noastre, al istoriei lui Dumnezeu cu noi, atunci,
aceastã carte ºi-a atins scopul. Maria ar putea sã fie o cale. Ea
a deschis calea lui Dumnezeu cãtre noi, oamenii.
Sã învãþãm de la ea:
sã fim deschiºi ºi disponibili;
sã ne lãsãm întâlniþi de Dumnezeu;
sã tãcem ºi sã cugetãm.
ROZARIUL DE BUCURIE
Motivul bucuriei noastre
PRIMUL MISTER DE BUCURIE

VESTIREA ARHANGHELULUI

În acest mister, meditãm cum arhanghelul Gabriel i-a vestit


sfintei Fecioare Maria cã ea va zãmisli de la Duhul Sfânt ºi îl
va naºte pe Domnul nostru Isus Cristos.
ROZARIUL DE BUCURIE 11

Sfânta Scripturã
Lc 1,26-38
26
În luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu
într-o cetate din Galileea, numitã Nazaret, 27 la o fecioarã logo-
ditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa lui David. Iar numele
fecioarei era Maria.
28
ªi, intrând la ea, i-a spus: „Bucurã-te, o, plinã de har,
Domnul este cu tine” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt ºi cugeta
în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.
30
Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat
har la Dumnezeu. 31 Vei primi în sân ºi vei naºte un fiu ºi-l vei
numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt
ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu; 33 ºi va
domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea
sfârºit”.
34
Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment
ce nu cunosc bãrbat?” 35 Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul
Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri;
de aceea, sfântul care se va naºte va fi numit Fiul lui Dumne-
zeu. 36 Iatã, Elisabeta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe,
ºi aceasta este luna a ºasea pentru ea care era numitã sterilã,
37
pentru cã la Dumnezeu nimic nu este imposibil”. 38 Atunci,
Maria a spus: „Iatã, slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvân-
tul tãu”. ªi îngerul a plecat de la ea.

Meditaþie
Decizia lui Dumnezeu de mântuire veºnicã începe sã se
împlineascã. Este trimis un înger care trebuie sã aducã vestea
cea bunã unui om prin care Fiul lui Dumnezeu vrea sã intre în
aceastã lume. Drumul mesagerului lui Dumnezeu trece pe lângã
metropole ale acelor vremuri: Roma, Atena, Alexandria, ºi se
opreºte în micul, dispreþuitul þinut al iudeilor. Acolo, aripa lui
12 SFÂNTUL ROZARIU

coboarã peste o colibã sãrãcãcioasã din Nazaretul pierdut de


lume. În ea locuieºte o fecioarã cu numele Maria. Ea este aleasa.
Maria citise în scrierile sfinte ºi în profeþi multe despre
viitorul Mântuitor ºi în nopþile liniºtite se gândise la acesta ºi
se rugase. În inima ei ardea mai intens decât în oricare dintre
patriarhii ºi profeþii poporului ei dorul dupã Salvatorul lumii
ce fusese fãgãduit. Acel: „Coboare roua din senin, din cer co-
boare Domnul sfânt” a fost implorarea continuã a sufletului ei.
Cãci ea, fiind fãrã pãcat, suferea ca nimeni altul de nevoia de
Advent a omenirii neeliberate. Dar cã ea ar putea sã fie aceea
care sã-l dãruiascã lumii pe Mântuitorul, numai sã se gân-
deascã la asta ºi i-ar fi pãrut ca o cutezanþã blasfematoare. Dar
acesta este secretul ei: ea este deschisã ºi disponibilã – ºi pentru
Dumnezeu. Maria deosebeºte, între multele voci, vocea lui
Dumnezeu! Aceasta nu este de la sine înþeles ºi simplu. Cãci
Dumnezeu nu vorbeºte tare ºi insistent.
În odãiþa liniºtitã din Nazaret are loc o discuþie care urmeazã
sã schimbe soarta pentru mersul lumii. Îngerul îi vorbeºte
Fecioarei: „Bucurã-te, Marie! Tu eºti cea aleasã. Tu ai aflat
îndurare la Dumnezeu ºi pentru tine ºi pentru toatã specia
umanã. Împreunã cu tine, Fiul lui Dumnezeu vrea sã mân-
tuiascã lumea de pãcatele ei ºi sã întemeieze iarãºi împãrãþia
harului sãu pe pãmânt. Tu ai sã devii mama lui ºi mama noii
familii a lui Dumnezeu”.
Maria se sperie înlãuntrul ei când aude vestea. Care femeie
nu s-ar fi speriat sã trebuiascã sã-l numeascã pe Dumnezeu
copilul ei! Cuvântul îngerului este pentru smerita slujitoare a
Domnului de neînþeles; Maria chibzuieºte, chibzuieºte înde-
lung. ªi atât timp cât ea tace, planurile lui Dumnezeu rãmân
în aºteptare. Cãci lui Dumnezeu i-a plãcut sã lege salvarea
omenirii de consimþãmântul ei. Ea este acum purtãtoarea de
cuvânt a întregii omeniri ºi trebuie sã dea rãspunsul pentru ea.
Maria recunoaºte toatã importanþa ceasului. Ea simte cum
soarta oamenilor stã în mâna ei. Noi putem doar sã bãnuim
încet ce s-o fi petrecut în sufletul ei în clipele fatale dintre
cererea îngerului ºi al ei „fie mie dupã cuvântul tãu”.
ROZARIUL DE BUCURIE 13

Încrederea lui Dumnezeu o atinge în adâncul cel mai tainic.


Ea ºtie exact: când Dumnezeu vrea sã atragã omul, îl vrea în
totalitate. Ea cugetã în tãcere. Numai astfel ajunge omul la
credinþã. A crede nu înseamnã nicidecum a accepta totul
orbeºte, a lãsa gânditul în seama altora. Maria tace ºi se gân-
deºte. Ea vrea sã creadã, sã creadã cu toatã inima. Dar asta
încã nu este tot ce apare în faþa spiritului ei în acea clipã
hotãrâtoare. Maria ºtie cã ea trebuie sã-l nascã pe Mântui-
torul. Ea însãºi trebuie sã-i punã numele Isus, Mântuitorul
poporului. Ea încã nu ºtia amãnunþit cum se va petrece mântu-
irea omenirii, dar ceea ce citise în profetul Isaia despre slujitorul
lui Iahve, care va fi zdrobit de Dumnezeu pentru pãcatele noastre,
îi era suficient ca sã ºtie la ce avea sã se aºtepte ca mamã a
Mântuitorului. Toate acestea erau clare în sufletul ei atunci
când a rostit cuvântul hotãrâtor: „Iatã slujitoarea Domnului,
fie mie dupã cuvântul tãu!”
„Fie mie dupã cuvântul tãu!”, la cererea lui Dumnezeu, a
fost un „DA” spus cu bunã-ºtiinþã la tot ce trebuia sã urmeze.
Însemna: „Iatã, Doamne, sunt gata sã mã pun lângã slujitorul
tãu ca ajutor ºi însoþitoare ºi sã merg cu el pânã la capãt pe
drumul greu al mântuirii, despre care profetul tãu a scris cu
condei însângerat”.
„Fie mie dupã cuvântul tãu” al Mariei, asta însemnând
„vreau sã exist cu totul pentru Dumnezeu”, nu a fost numai o
acceptare pasivã a unui destin inevitabil, ci expresia celei mai
îndrãzneþe voinþe ºi cutezanþe personale. Un „DA” total ºi clar
rolului care i-a fost hãrãzit, ca a doua Evã, în opera mântui-
toare a Fiului ei dumnezeiesc ºi, totodatã, o despãrþire definitivã
ºi dureroasã de ideea despre viaþã, aºa cum a purtat-o pânã
atunci în inima ei. Dumnezeu o cheamã acum – aceasta ea o
ºtie – pe un drum cu totul nou, necunoscut, un drum plin de
mistere ºi întunecimi, plin de neliniºte, sânge ºi lacrimi. Iar
Maria merge. Ea urmeazã chemarea lui Dumnezeu pe cãrarea
pe care nu mai existã nici o intenþie ºi nici un plan omenesc, ci
14 SFÂNTUL ROZARIU

numai o necondiþionatã lãsare în voie ºi o pãºire pe cãile


destinului pe care o conduce Mântuitorul lumii, de viaþa cãruia
este acum inseparabil înlãnþuitã ºi viaþa ei.
Sã-mi fie permisã aici o întrebare: nu este oare cel mai
adesea rugãciunea mea „Voia mea sã se facã” pentru cã de cele
mai multe ori mã rog pentru împlinirea dorinþelor mele?
Îndrãznesc sã mã rog ºi „Voia ta sã se facã”? Asta înseamnã
concret: mã las cu totul în seama lui Dumnezeu. Spun „da” la
tot ceea ce Dumnezeu trimite inevitabil în viaþa mea.
ªi dacã hotãrârea lui Dumnezeu ar fi aceea cã împãrãþia
harului nu ar putea fi edificatã în mine altfel decât peste ru-
inele tuturor planurilor mele de viaþã ºi ale speranþelor mele,
atunci, o, Mamã, cu atât mai mult ajutã-mã sã vorbesc cu tine:
Iatã, sunt un slujitor, iatã, sunt o slujitoare a Domnului! Fie
mie dupã cuvântul tãu!
AL DOILEA MISTER DE BUCURIE

VIZITA MARIEI LA ELISABETA

În acest mister, meditãm cum, dupã vestirea arhanghelului


Gabriel, sfânta Fecioarã Maria s-a dus la veriºoara sa, Elisabeta,
ºi a rãmas trei luni cu ea.
16 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 1,39-56
39
În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtre
þinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui
Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta
salutul Mariei, a tresãrit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost
umplutã de Duhul Sfânt 42 ºi a exclamat cu glas puternic: „Bine-
cuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului
tãu. 43 ªi de unde îmi este datã mie aceasta, ca sã vinã mama
Domnului meu la mine? 44 Iatã, când a ajuns glasul salutului
tãu la urechile mele, a tresãltat de bucurie copilul în sânul meu.
45
Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de
Domnul”
46
Maria a spus:
„Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul
47
ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
pentru cã a privit umilinþa slujitoarei sale;
iatã cã de acum toate generaþiile mã vor numi fericitã,
49
pentru cã Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari:
sfânt este numele lui.
50
Îndurarea lui faþã de cei ce se tem de el
este din generaþie în generaþie.
51
ªi-a arãtat puterea braþului sãu:
i-a risipit pe cei mândri
cu planurile inimii lor;
52
i-a rãsturnat pe cei puternici de pe tronuri
ºi i-a înãlþat pe cei umili;
53
i-a umplut cu bunuri pe cei flãmânzi,
iar pe cei bogaþi i-a trimis cu mâinile goale;
54
a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul sãu,
amintindu-ºi de îndurarea sa,
55
dupã cum a promis pãrinþilor noºtri,
lui Abraham ºi urmaºilor lui
pentru totdeauna”.
56
Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.
ROZARIUL DE BUCURIE 17

Meditaþie
Îngerul Gabriel îi spune Mariei cã ruda sa, Elisabeta, aºteaptã
un copil. Trei zile cãlãtoreºte Maria de la Nazaret pânã în
þinutul muntos al Iudeii. Ea îºi pãrãseºte locul natal pentru a
o ajuta. Ea o sprijinã pe Elisabeta, soþia lui Zaharia, ruda ei
mai înaintatã deja în vârstã, care, de asemenea, aºteaptã un copil.
Iubirea se grãbeºte atunci când alþii au nevoie de ajutor. Ea nu
se lasã rugatã, ci acþioneazã spontan ºi din inimã.
Nu numai faþã de Dumnezeu, ci ºi faþã de oameni, Maria are
o fineþe minunatã a intuiþiei. Devotamentul autentic faþã de
Dumnezeu îl face întotdeauna devotat ºi faþã de oameni. Cât
de bine s-a potrivit asta la aceea care îi aparþinea lui
Dumnezeu, cum nu i-a mai aparþinut pânã atunci nimeni, ºi pe
care el însuºi a ales-o sã fie mama întregii noi familii omeneºti!
Când, la salutul Mariei, Elisabeta ºi-a simþit copilul tresãltând
de bucurie în pântece, asupra sufletului ei a venit brusc o
puternicã luminã. Ea recunoaºte, în Duhul Sfânt, legãtura
tainicã dintre bucuria copilului ei ºi venirea Mariei. În aceeaºi
clipã în care Mama Mântuitorului trece pragul casei ei, binecu-
vântarea mântuirii se revarsã asupra Înaintemergãtorului.
Cuvântul pe care Zaharia l-a auzit de la înger – Copilul Elisabetei
va fi cuprins de Duhul Sfânt încã din sânul mamei –, acum a
devenit realitate. Aceasta îi dã Elisabetei certitudinea cã în
faþa ei stã Maica Domnului, împlinirea dorului lui Israel ºi a
tuturor timpurilor. Copleºitã de aceastã recunoaºtere, strigã cu
glas tare: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat
este rodul sânului tãu! ªi de unde îmi este datã mie aceasta ca
sã vinã Mama Domnului meu la mine?”
În proprii ochi, Maria este numai micime ºi inferioritate. Cã
privirea de har a lui Dumnezeu a cãzut tocmai asupra ei, nu
este meritul ei. Dar Dumnezeu are o predilecþie pentru ceea ce
este mic ºi slab. De aceea, ºi-a ales o slujitoare neînsemnatã din
Nazaret ca Mamã ºi Mireasã a sa. Maria se numeºte pe sine
18 SFÂNTUL ROZARIU

„slujitoare a Domnului”. Ea s-a mai denumit aºa atunci când


îngerul i-a adus vestea alegerii ei. Un semn de cât de adânc
dominat este tot cugetul, toatã gândirea ei de ideea de slujire.
Trei luni a rãmas Maria la Elisabeta. A fost un timp de
slujire umilã. Cea mai mare o slujea pe cea mai neînsemnatã,
Mama Domnului, pe mama Înaintemergãtorului. Mãreþia Mariei,
care a strãlucit atât de minunat la Buna-Vestire, dispare acum
sub haina unei servitoare obiºnuite. Ce a fãcut ea în aceste trei
luni? Este uºor de ghicit. A gãtit, a spãlat, a mãturat, a þinut
casa în ordine. Erau cele mai obiºnuite treburi în casã. Cine ar
fi vãzut-o în acest timp numai superficial, nu ar fi descoperit la
ea nimic din strãlucirea Reginei cerului ºi a pãmântului.
AL TREILEA MISTER DE BUCURIE

NAªTEREA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria l-a


nãscut pe Domnul nostru Isus Cristos, la Betleem, într-un grajd
sãrac.
20 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 2,1-14
1
În zilele acelea, a venit un decret din partea împãratului
August, ca sã se facã recensãmânt pe tot pãmântul. 2 Acest re-
censãmânt a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al
Siriei. 3 Toþi mergeau sã fie înscriºi, fiecare în cetatea sa. 4 ªi
Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, cãtre Iudeea, în
cetatea lui David, care se numeºte Betleem, întrucât era din
casa ºi din familia lui David, 5 pentru a se înscrie împreunã cu
Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã. 6 Dar pe când erau
ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascã, 7 ºi l-a nãscut
pe fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru
cã nu era loc de gãzduire pentru ei.
8
În acelaºi þinut erau unii pãstori care trãiau pe câmp ºi
pãzeau turmele pe timpul nopþii. 9 ªi le-a apãrut un înger al
Domnului ºi gloria Domnului i-a învãluit în luminã, iar ei au
fost cuprinºi de o mare spaimã. 10 Îngerul le-a spus: „Nu vã
temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot
poporul: 11 astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut Mântuitorul
care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veþi gãsi un
copil înfãºat ºi culcat în iesle”. 13 Dintr-o datã, s-a unit cu îngerul
o mulþime din oastea cereascã, lãudându-l pe Dumnezeu ºi
spunând:
14
„Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,
ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte”.

Meditaþie
Afarã, pe drumul ce duce la Betleem, într-un staul dãrãpãnat,
o Fecioarã se roagã în genunchi. Este Maria. În sufletul ei se
mai aude ecoul uºilor trântite astãzi în nas, ei ºi feciorelnicului
ei soþ, atunci când s-au rugat sã primeascã un modest adãpost
pentru noapte. În urechile ei mai rãsunã cuvintele dure despre
cerºetori ºi oameni de nimic ce le-au fost adresate. În faþa ochilor
ROZARIUL DE BUCURIE 21

minþii mai vede încã feþele insensibile, indiferente ºi mânioase


ale locuitorilor Betleemului, care i-au alungat de la uºile lor.
Experienþa dureroasã a zilei de azi se întipãreºte adânc în
sufletul delicat al Fecioarei.
Maria simte pentru ºi împreunã cu pruncul divin, pe care îl
poartã în sânul ei feciorelnic, respingerea ostilã pe care i-o
pregãteºte lumea aceasta. Crucea aruncã deja umbra sa fanto-
maticã asupra începutului drumului în viaþã, care cândva se va
sfârºi pe Golgota. ªi, de la bun început, ea stã deopotrivã asupra
mamei ºi a copilului. Ceea ce s-a întâmplat la Betleem continuã
de-a lungul secolelor. Cristos este mereu, din nou, alungat
afarã. De fiecare datã când cineva aduce ºi predicã creºtinis-
mul, este perceput ca ºi Maria în acea searã, ca un tulburãtor
inoportun al pãcii.
La tine, Maicã în faþa porþilor Betleemului, vrem sã ne gândim
atunci când ºi nouã ni se face onoarea de a avea parte de res-
pingerea de care a avut parte Iubirea veºnicã la intrarea ei în
lume, când ºi noi suntem izgoniþi de la uºile oamenilor cãrora
noi nu vrem decât sã le aducem tot binele nostru. Nu a existat
nimeni care sã aibã de adus lumii ceva mai mãreþ decât ai avut
tu, ºi totuºi, nu ai gãsit acceptare. Atunci, cum am putea noi,
copiii tãi ºi apostoli ai Iubirii întrupate, sã ne aºteptãm la
altceva?
Cu cât se apropie mai mult clipa pe care Dumnezeu a hã-
rãzit-o pentru sosirea sa pe pãmânt, cu atât mai intensivã ºi
mai plinã de dor devine implorarea Fecioarei în staulul din
Betleem; cu atât mai adânc atrage Dumnezeu spiritul Mariei
în misterul iubirii sale veºnice ºi al ieºirii ei veºnice din inima
Tatãlui. În timp ce sufletul ei vedea ceea ce nu-i era dat nici
unei alte limbi omeneºti sã rosteascã, pruncul divin pãrãseºte
sânul matern fãrã a vãtãma fecioria Mariei. Ceea ce era de
nerostit s-a produs. Dumnezeu se aflã ca om între noi, oamenii.
Când Maria s-a trezit din reverie, a vãzut copilul culcat pe
haina ei ca zãpada proaspãt ninsã. Ea îl ia cu grijã respectu-
oasã în braþe, scoate din desaga de cãlãtorie câteva scutece
sãrãcãcioase ºi îl aºazã în iesle. Apoi, cade tãcutã în adoraþie.
22 SFÂNTUL ROZARIU

În privirea dintre mamã ºi copil s-au reîntâlnit acum, pentru


prima datã, dupã despãrþirea ce a durat mai multe milenii,
iubirea lui Dumnezeu ºi dorul omului dupã Dumnezeu. În
fericirea acestei întâlniri a dispãrut pentru Maria toatã amãrã-
ciunea zilei ce a trecut. ªi oricât de greu a fost ºi pentru Domnul,
ºi pentru Maria începutul în Betleem, ceasul în care Fiul
Tatãlui veºnic a binecuvântat ºi a sfinþit lumea, prin sosirea sa
plinã de har, va rãmâne pentru veºnicie ceasul marii bucurii a
creaþiei. Un înger al Domnului vine ca trimis al lui Dumnezeu
la pãstori ºi le spune: „Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o
mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astãzi, în cetatea lui
David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul!” ªi,
brusc, lângã acest înger stã o ceatã de îngeri. Ei îl slãvesc pe
Dumnezeu ºi cântã: „Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,
ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte” Aceastã pace
o gãsesc pãstorii în staulul din Betleem. Ei îl vãd în iesle pe
pruncul Isus cu Maria ºi cu Iosif ºi povestesc ce le-au spus îngerii
despre acest copil.
AL PATRULEA MISTER DE BUCURIE

PREZENTAREA LUI ISUS LA TEMPLU

În acest mister, meditãm cum, la patruzeci de zile dupã


naºterea lui Isus, preasfânta Fecioarã Maria ºi sfântul Iosif l-au
dus în templu ºi l-au oferit lui Dumnezeu.
24 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 2,22-39
22
Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea lui
Moise, l-au dus la Ierusalim, ca sã-l ofere Domnului, 23 dupã
cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim-nãscut de parte
bãrbãteascã va fi declarat sfânt pentru Domnul, 24 ºi sã aducã
jertfã, dupã cum este scris în Legea Domnului, o pereche de
turturele sau doi pui de porumbel”.
25
ªi iatã cã era la Ierusalim un om cu numele Simeon, ºi
acesta era un om drept ºi evlavios, care aºtepta consolarea lui
Israel ºi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de
Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe
Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu,
iar când pãrinþii l-au adus pe copilul Isus, ca sã îndeplineascã
prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braþele sale ºi l-a
binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:
29
„Acum, elibereazã-l, Stãpâne,
pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu,
30
pentru cã ochii mei au vãzut mântuirea ta,
31
pe care ai pregãtit-o
în faþa tuturor popoarelor:
32
luminã spre luminarea neamurilor
ºi spre gloria poporului tãu Israel”
33
Tatãl ºi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon
i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã, acesta este
pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºi ca semn
care va stârni împotrivire – 35 ca sã se dezvãluie gândurile din
multe inimi –, iar þie, o sabie îþi va strãpunge sufletul”.
36
Era acolo ºi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui
Aºer. Aceasta era mult înaintatã în vârstã. Dupã ce trãise cu
bãrbatul ei ºapte ani de la fecioria ei, 37 era acum vãduvã ºi ajunsese
la optzeci ºi patru de ani. Ea nu pãrãsea templul, slujind zi ºi
noapte prin posturi ºi rugãciuni. 38 Venind ºi ea chiar la aceeaºi
ROZARIUL DE BUCURIE 25

orã, îl preamãrea pe Dumnezeu ºi vorbea despre copil tuturor


celor care aºteptau eliberarea Ierusalimului.
39
Când au împlinit toate dupã Legea Domnului, s-au întors
în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

Meditaþie
Prin poarta templului din Ierusalim intrã doi oameni simpli.
Maria ºi Iosif procedeazã corespunzãtor obiceiului poporului lor.
Dupã patruzeci de zile, ei îl aduc pe Isus la templu, pentru a-l
„oferi Domnului”. „A jertfi ceva în templu” ºi a „oferi” înseamnã,
în obiceiul iudaic, cã pãrinþii îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru
copilul lor. În interiorul templului se îmbulzeºte mulþimea: pe-
lerini, negustori, preoþi ºi învãþaþi ai legii. Micul grup abia dacã
este observat. Cine îi vede întâmplãtor ºtie despre ce este vorba:
sunt oameni sãraci, care l-au adus pe întâiul lor nãscut pentru
prezentarea conform Legii. ªi dupã cum era obiceiul, mama se
supune curãþãrii prescrise la patruzeci de zile dupã naºterea
întâiului nãscut de parte bãrbãteascã. O scenã cotidianã. Nimãnui
dintre cei care chiar observã perechea sfântã nu-i trece prin minte
sã-l caute în acest copil pe fãgãduitul Mesia, iar în mama lui,
pe Fecioara nãscãtoare din profeþia profetului Isaia (Is 7,14).
Nimeni nu bãnuieºte cã, în acest ceas, se va împlini cuvântul
lui Malahia: „Domnul, Stãpânul însuºi, va veni în templul sãu”.
Nici mãcar preotul care oficiazã ceremonia nu ºtie nimic despre
misterul care se sãvârºeºte sub mâinile ºi ochii sãi.
Lucrul mãreþ ce se întâmplã astãzi, se petrece ascuns de
lume, în inima Mamei ºi a Copilului: jertfa tainicã ascunsã sub
vãlul întâmplãrii cotidiene, care nu iese cu nimic în evidenþã
faþã de ceea ce fac toþi. Din ceea ce se petrece în inima ei nu
observã nimeni nimic, în afarã de „Tatãl care vede în ascuns”.
Când Isus ºi Maria au adus jertfa în adâncul tainic al inimii
lor, Duhul lui Dumnezeu a condus la templu doi bãtrâni cu
fricã de Dumnezeu, care îi slujiserã cu fidelitate Domnului.
26 SFÂNTUL ROZARIU

Când Simeon a luat copilul în braþele sale, spiritul sãu a fost


iluminat de o luminã mare. El recunoaºte taina Mamei ºi a Copi-
lului. În trupul bãtrânului vrednic de cinste pãtrunde viaþã
nouã. Ochii sãi strãlucesc, iar inima bãtrânã ºi obositã începe
încã o datã sã batã tinereºte. Cãci, în acel ceas, el þine în mâini
fãgãduinþa lui Israel ºi dorul lumii. Speranþa cã apucã sã o
vadã a fost cea care i-a întãrit tot mereu puterile din ce în ce
mai slabe. Acum, ochii lui obosiþi se pot închide, iar trupul ostenit
se poate aºeza pentru odihna veºnicã. Din emoþia interioarã a
spiritului, gura sa rosteºte: „Acum, elibereazã-l, Stãpâne, pe
slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, pentru cã ochii mei
au vãzut mântuirea ta...” Dar ce este asta? Bãtrânul se opreºte
brusc din extazul sãu. Cântecul de preamãrire se stinge pe buzele
sale.
Doar anevoie trece peste buzele sale ceea ce Duhul îl îndeamnã
sã vesteascã: „Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea
multora în Israel ºi ca semn care va stârni împotrivire – ca sã
se dezvãluie gândurile din multe inimi –, iar þie, o sabie îþi va
strãpunge sufletul”.
Maria se cutremurã la cuvintele profetului. A fost nevoie doar
de o clipã ca sã se dezmeticeascã. În fond, ceea ce îi anunþa
Simeon nu era nou pentru ea. El o fãcea conºtientã doar cu mai
mare claritate ºi ascuþime de ceea ce ea ºtia de la început:
comuniunea ei cu Fiul Rãscumpãrãtor ºi cu opera lui trebuia
în mod necesar sã o atragã în destinul lui de suferinþã. Ea nu
vorbeºte despre asta, dar o ºtie. De-acum înainte, Maria nu mai
poate sã-ºi vadã Fiul, fãrã sã vadã ºi crucea lui.
Maria acceptã drumul vieþii ei, acceptã ºi sabia durerii, jert-
fele ºi renunþarea. Ea încã nu înþelege sensul tuturor evenimen-
telor. Dar ea „pãstreazã toate aceste cuvinte în inima ei ºi cugetã
la ele”.
AL CINCILEA MISTER DE BUCURIE

REGÃSIREA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria ºi


sfântul Iosif, pierzându-l pe Fiul lor în vârstã de doisprezece
ani, cãutându-l trei zile, l-au gãsit la Ierusalim în templu,
ºezând în mijlocul învãþãtorilor pe care-i asculta ºi-i întreba.
28 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 2,41-51
41
Pãrinþii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sãrbã-
toarea Paºtelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo
dupã obiceiul sãrbãtorii. 43 Dupã ce s-au împlinit acele zile, pe
când se întorceau, copilul Isus a rãmas în Ierusalim, dar pã-
rinþii lui nu ºtiau. 44 Crezând însã cã este cu grupul de pelerini,
au mers cale de o zi ºi-l cãutau printre rude ºi cunoscuþi. 45
Negãsindu-l, s-au întors la Ierusalim, cãutându-l. 46 Dupã trei
zile, l-au gãsit în templu, stând în mijlocul învãþãtorilor, ascul-
tându-i ºi punându-le întrebãri.
47
Toþi cei care îl ascultau se mirau de înþelepciunea ºi de rãs-
punsurile lui. 48 Vãzându-l, ei au rãmas înmãrmuriþi ºi mama
lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi
cu mine te-am cãutat îngrijoraþi”. 49 El însã le-a spus: „De ce m-aþi
cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”
50
Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese.
51
Apoi, a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iar
mama lui pãstra toate acestea în inima ei.

Meditaþie
Al doisprezecelea an însemna un punct de cotiturã în viaþa
unui tânãr israelit. Era anul majoratului sãu legal. Pelerinajul
la Ierusalim, la care astãzi ia parte ºi Isus în vârstã de doispre-
zece ani, este, de aceea, primul la care îl obligã Legea. În pele-
rinajul sãu la Ierusalim cu Maria ºi Iosif, Isus rãmâne în urmã
în templu, fãrã ca pãrinþii sã observe. Maria rãtãceºte neobositã
pe strãzile oraºului. Întreabã de copilul ei pe toate rudele ºi
cunoºtinþele ºi în toate hanurile. Zadarnic. Ea nu poate afla
nimic. Profeþia lui Simeon o urmãreºte ca o fantomã. Oare s-a
întâmplat deja lucrul îngrozitor despre care a profeþit bãtrânul?
Isus este prins sau poate chiar mort? Incertitudinea sporeºte
ceas de ceas durerea ei. Maria ºi Iosif îl cautã disperaþi pe Isus,
ROZARIUL DE BUCURIE 29

ºi-l gãsesc în sfârºit, dupã trei zile ºi trei nopþi de dureroasã


cãutare în colonada templului. Acolo stãtea în discuþii aprinse
cu învãþãtorii lui Israel. El le punea întrebãri asupra cãrora ei
trebuiau sã se gândeascã profund. Întrebãrile sale surprinzãtoare
ºi rãspunsurile uimitoare au fãcut curând din ascultãtorul, abia
bãgat în seamã la început, centrul adunãrii.
Cu câtã uºurinþã rezolva bãiatul cele mai profunde probleme
asupra cãrora învãþãtorii vestiþi ai Legii nu puteau cãdea la
învoialã! Cât de mici pãreau dintr-odatã capetele cãrunte, ºcolite,
în faþa înþelepciunii acestui bãiat! Cât de fragilã le pãrea deodatã
ºtiinþa lor, de care pânã acum erau aºa de mândri! Dintr-o
datã, apar Maria ºi Iosif. Prima impresie pe care trebuie sã o fi
avut despre scena care i se înfãþiºa ochilor ei nu putea sã fie
decât confirmarea celor de care în adâncul sufletului se temea.
Isus nu se rãtãcise ºi nu se zbuciumase de dorul ei în aceste
trei zile, ci o pãrãsise cu bunã-ºtiinþã. Isus iese din voinþa
mamei ºi intrã în voinþa Tatãlui sãu ceresc. Maria trebuie, mai
întâi, sã înþeleagã ce se petrece, pentru ca mai apoi sã punã în
practicã. Ea trebuie sã înveþe tot mai mult sã creadã. Maria
este pe drumul pelerinajului credinþei. În templul din
Ierusalim, înþelege fulgerãtor cã Isus, în adâncul fiinþei sale,
era întrutotul celãlalt, a cãrui inimã nu-i era dat sã o descifreze
nici privirii ascuþite a iubirii materne.
Deºi dãruirea ei pentru opera Fiului fusese deja de la Nazaret
una desãvârºitã, pentru a cuprinde însã toatã mãrimea ºi toatã
adâncimea misiunii, ea trebuie încã sã parcurgã drumul lung
ºi dureros al întunecimii credinþei, de care cu atât mai mult nu
putea sã fie scutitã cea care urma sã fie odatã Mama tuturor
credincioºilor. Peste nenumãrate despãrþiri interioare, dintre
care Sfânta Scripturã le reþine doar pe cele mai marcante, Maria
creºte treaptã cu treaptã peste maternitatea ei naturalã, pentru
a deveni Mama tuturor celor rãscumpãraþi. Când aceastã înãl-
þime interioarã va fi fost atinsã, atunci Isus îi va încredinþa de
pe cruce, solemn, pe toþi fraþii sãi, pentru ca ea sã le fie Mamã,
30 SFÂNTUL ROZARIU

aºa cum îi fusese lui. Pe Golgota avea sã înþeleagã care era


sensul adânc al încercãrii ei. Acolo, iubirea ei se va desãvârºi la
iubirea atotcuprinzãtoare a copilului ei, atingând mãrimea,
adâncimea ºi puterea pe care trebuia sã le aibã ca Mamã a noii
omeniri.
ROZARIUL DE LUMINÃ
Activitatea publicã a lui Isus
PRIMUL MISTER DE LUMINÃ

BOTEZUL LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus, la începutul activitãþii


sale publice, a fost botezat de sfântul Ioan Botezãtorul, iar Tatãl
l-a proclamat drept Fiul sãu cel preaiubit, în timp ce Duhul
Sfânt cobora asupra lui.
ROZARIUL DE LUMINÃ 33

Sfânta Scripturã
Mc 1,7-11
7
Ioan Botezãtorul a apãrut în pustiu ºi predica, zicând: „Vine
dupã mine cel care este mai puternic decât mine, cãruia eu nu
sunt vrednic sã mã plec sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei. 8 Eu
v-am botezat cu apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”.
9
În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii ºi a fost
botezat de Ioan în Iordan. 10 ªi îndatã ce s-a ridicat din apã, a
vãzut cerurile deschise ºi Duhul, ca un porumbel, coborând
asupra lui. 11 ªi din cer s-a auzit un glas: „Tu eºti Fiul meu cel
iubit, în tine mi-am gãsit bucuria”.

Meditaþie
Papa Ioan Paul al-II-lea scrie în scrisoarea sa apostolicã,
Rosarium Virginis Mariae, despre misterele de luminã introduse
de el: „Când trecem de la copilãria ºi viaþa la Nazaret la activi-
tatea publicã a lui Isus, meditaþia ne conduce la acele mistere
care pot fi numite în mod deosebit «mistere de luminã», primul
fiind «Botezul lui Isus de cãtre Ioan»”.
Botezul în Iordan este un mister de luminã cu totul special.
În timp ce Isus, cel fãrã de pãcat, cel nevinovat, care pentru noi
se face „pãcat” ºi coboarã în apa râului, cerurile se deschid ºi
Tatãl îl proclamã ca Fiul sãu iubit. Duhul coboarã asupra lui ºi
îi transmite misiunea aºteptatã. În faþa ochilor ºi urechilor
opiniei publice mondiale, are loc alegerea lui Isus ca aducãtorul
mântuirii. Tatãl din cer spune despre Isus Cristos: „Tu eºti
Fiul meu cel iubit, în tine mi-am gãsit bucuria!” Botezul lui
Isus este începutul misiunii.
Ioan Botezãtorul spune despre acest Isus: „Vine dupã mine cel
care este mai puternic decât mine, cãruia eu nu sunt vrednic
sã mã plec sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei. Eu v-am botezat cu
apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”. Ceea ce la botezul lui
Isus este o proclamaþie a misiunii sale, devenim ºi noi prin botez:
34 SFÂNTUL ROZARIU

în botez devenim copiii lui Dumnezeu, fiu sau fiicã a Tatãlui din
ceruri. Noi devenim aceasta din har, Isus, ca Fiu al lui Dumne-
zeu, este din naturã.
Atotputernice, veºnice Dumnezeule, la botezul în Iordan,
Duhul Sfânt s-a coborât asupra Domnului nostru Isus Cristos
ºi tu l-ai revelat ca Fiul tãu iubit. Fã ca ºi noi, care la botez ne-am
renãscut din apã ºi Duh Sfânt, sã stãm în bucuria ta ºi sã trãim
ca ºi copiii tãi, din plinãtatea acestui Duh.
Dintotdeauna oamenii s-au întrebat de ce Isus, cel fãrã de
pãcat, a voit sã primeascã botezul, „spre iertarea pãcatelor”.
De ce a insistat pentru aceasta? Pentru cã el voia sã se alinieze,
pentru cã voia sã stea în rând cu pãcãtoºii, pentru a fi tova-
rãºul lor de soartã, pentru a le întãri curajul de a trãi, pentru
ca, prin apropierea sa, sã-i vindece de fixaþia rãului. Cea mai
profundã participare la soarta omului, intervenþia pentru
pãcãtoºi, lãsându-se pe sine în voia sorþii, luarea asupra sa a
vinei lor – acesta este sensul botezului lui Isus. Aceastã parti-
cipare la destinul omului se aratã mai târziu ºi prin aceea cã s-a
aºezat la aceeaºi masã cu pãcãtoºii ºi, în final, s-a lãsat rãs-
tignit în rând cu doi rãufãcãtori.
AL DOILEA MISTER DE LUMINÃ

MANIFESTAREA ATOTPUTERNICIEI LUI ISUS


LA NUNTA DIN CANA

În acest mister, meditãm prima minune a lui Isus, când a


transformat apa în vin, la nunta din Cana.
36 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã:
In 2,1-11
1
În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Cana Galileii ºi mama
lui Isus era acolo. 2 A fost invitat la nuntã ºi Isus, cu discipolii
lui. 3 Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu
mai au vin”. 4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveºte pe mine ºi pe
tine, femeie; încã nu a venit ceasul meu”. 5 Mama lui Isus le-a
spus slujitorilor: „Faceþi tot ce vã va spune”. 6 Erau acolo ºase
vase de piatrã puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci
sau o sutã douãzeci de litri. 7 Isus le-a zis: „Umpleþi vasele cu
apã” Iar ei le-au umplut pânã sus. 8 Atunci, le-a zis: „Scoateþi
acum ºi duceþi stolnicului nunþii” Ei i-au dus. 9 Când a gustat
stolnicul apa devenitã vin – ºi el nu ºtia de unde este, dar
slujitorii care o aduseserã ºtiau –, stolnicul l-a chemat pe mire
10
ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar
când s-au îmbãtat, pe cel mai slab. Tu ai þinut vinul cel mai
bun pânã acum” 11 Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelor,
în Cana Galileii. ªi-a arãtat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Meditaþie
Tuturor ne este familiarã aceasta istorisire a minunii: sunt
invitaþi la o nuntã Isus, ucenicii sãi ºi Maria, mama lui Isus. ªi
aici, în acest cerc vesel, Isus sãvârºeºte prima sa minune. Nu
suferinþa, nu, ci bucuria oamenilor o cautã Isus când sãvârºeºte
prima sa minune! Cine iubeºte oamenii, iubeºte ºi bucuria lor.
Uneori, gândim prea îngust despre Dumnezeu. Nu cu o furtunã
de predici ameninþãtoare îºi începe Isus drumul. Ci, dimpotrivã,
cu un prilej de bucurie. El ne face sã înþelegem cã viaþa noastrã
este un mare dar al lui Dumnezeu ºi, de aceea, meritã sãrbãtorit.
Fãrã bucurie, nu putem trãi. Biserica acordã o mare importanþã
participãrii lui Isus la nunta din Cana. Ea vede în aceasta con-
firmarea faptului cã ºi cãsãtoria este ceva bun ºi anunþã faptul cã,
de-acum înainte, cãsnicia va fi un semn eficient al prezenþei lui
Cristos.
ROZARIUL DE LUMINÃ 37

Dar Isus nu preface doar apa în vin. Acesta este numai un


semn al transformãrii pe care voieºte sã o aflãm fiecare dintre
noi, cãci noi suntem cei pe care ar dori sã ne transforme: indi-
ferenþa noastrã în compasiune, astfel încât sã nu trãim numai
dupã propriile noastre nevoi, ci sã-l ajutãm ºi pe celãlalt când
se aflã în nevoie, sã ne îndreptãm cãtre el, sã-i spunem cuvinte
încurajatoare ºi îmbucurãtoare. Fiecare minune a lui Isus a
adus luminã în întuneric. Minunea de la nuntã a fost prima sa
minune pe drumul de luminã; este începutul acelor multe semne
pe care le va pune Isus. Cu venirea sa, a început timpul mântuirii.
Maria, Mama sa, nu a obþinut prin constrângere minunea. Ea
le-a spus servitorilor: „Faceþi tot ce vã va spune”. Întotdeauna,
când suntem ameninþaþi cã ni se terminã „vinul”, putem sã-i
prezentãm nevoia noastrã Domnului, dar sã urmãm sfatul Mariei
ºi sã facem ceea ce ne-a învãþat Isus în Evanghelie sã facem.
AL TREILEA MISTER DE LUMINÃ

PROCLAMAREA ÎMPÃRÃÞIEI LUI DUMNEZEU

În acest mister, meditãm invitaþia lui Isus de a ne converti ºi


a crede în evanghelia vestitã de el.
ROZARIUL DE LUMINÃ 39

Sfânta Scripturã
Mc 10,17-22
17
Când pleca la drum, un om a venit în fugã ºi, înge-
nunchind, l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca
sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun?
Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoºti porun-
cile: Sã nu ucizi Sã nu comiþi adulter Sã nu furi Sã nu dai
mãrturie falsã Sã nu înºeli Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama
ta” 20 Atunci el i-a zis: „Învãþãtorule, pe toate acestea le-am pãzit
din tinereþea mea”. 21 Isus, privindu-l, l-a îndrãgit ºi i-a spus: „Un
lucru îþi lipseºte: mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor ºi vei
avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã” 22 Întristat de
acest cuvânt, el a plecat mâhnit, pentru cã avea multe bogãþii.

Meditaþie
Fãrã credinþa în viaþa veºnicã – pe care ne-a vestit-o Isus –,
existenþa noastrã îºi pierde cel mai adânc zel în urmãrirea
scopului ºi, prin aceasta, ºi puterea de detaºare interioarã de
lucrurile acestei lumi. Astfel, nu în puþine cazuri, se ajunge la
o lãcomie copilãreascã, la dependenþe ºi la multe anomalii. Cât
de adevãrat este acest indiciu se vede, nu în ultimul rând, în
atitudinea acelui tânãr despre care se spune cã s-ar fi mâhnit
când a auzit ce i-a spus Isus ºi l-a pãrãsit trist. Din formularea
întrebãrii sale se vede clar cã trebuie fãcut ceva pentru a ajunge
la viaþa veºnicã. Prin urmare, viaþa veºnicã nu este un cadou
al ceasului de pe urmã. Dimpotrivã, în fiecare faptã se deschide
o poartã prin care Dumnezeu, ºi cu el ºi viaþa veºnicã, pãtrunde
în existenþa noastrã pentru a o îndumnezei de pe acum. Dar
despre ce faptã este vorba? Isus o spune tânãrului ºi, spu-
nându-i-o lui, ne-o spune ºi nouã.
Mai întâi, Isus face trimitere la porunci. Aici sare în ochi cã
el enumerã tocmai acele porunci care au legãturã cu relaþia
noastrã cu ceilalþi oameni: la viaþa veºnicã ajunge cel care are grijã
40 SFÂNTUL ROZARIU

de limba sa, care iubeºte adevãrul, care respectã viaþa celuilalt,


care nu distruge cãsnicia... Asta înseamnã cã, dupã Isus, pentru
a ajunge la viaþa veºnicã, este important cum ne comportãm cu
semenii noºtri.
Prin ceea ce spune tânãrul, cã el a respectat poruncile, vrea sã
arate cã „pânã acum nu i-am fãcut nici unui om ceva cu adevãrat
rãu!” Asta este deja ceva foarte important. Dar nu este încã
suficient. Mai trebuie sã se adauge ceva. Cãci, deºi tânãrul a
respectat toate poruncile, Isus îi spune: „Ceva îþi mai lipseºte!”
El putea ºi sã-i spunã: „Îþi lipseºte libertatea interioarã. Tu
încã nu poþi sã renunþi. Eºti legat, legat de ceea ce ai”. A fi
legaþi de ceea ce avem este, de fapt, piedica pentru o viaþã ade-
vãratã, plinã de sens, veºnicã. „Prin constrângere, viaþa ajunge
la stagnare, nu mai existã înaintare, maturizare. Da, are loc o
regresie, un mers înapoi, adesea, chiar o refugiere orientatã spre
înapoi”.
De ce nu poate tânãrul sã se desprindã de ceea ce are? El se
teme pentru siguranþa sa. Cu averea sa, el încearcã sã-ºi li-
niºteascã frica pentru existenþa sa. El nu pricepe cã niciodatã
lucrurile pãmânteºti nu dãruiesc siguranþa necondiþionatã ºi
pacea interioarã, ci numai existenþa divinã poate sã o facã, iar
la aceasta se ajunge numai prin comuniunea de viaþã cu Isus.
A renunþa – a dãrui – a primi, asta este legea vieþii dupã care
omul învaþã sã trãiascã în comuniunea de viaþã cu Isus. Pentru
cã, deºi are totul, unuia poate totuºi sã-i lipseascã tot ce face ca
viaþa în adâncul ei sã fie veselã, plinã de sens, fericitã ºi plinã
de pace. Isus spune în Predica de pe Munte: „Cãutaþi mai întâi
împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea lui ºi toate acestea vi se
vor adãuga”.
Mesajul lui Isus este pozitiv, aducãtor de fericire, ºi este un
cuvânt bun al lui Dumnezeu cãtre oameni, dar este totodatã ºi un
apel pentru o nouã atitudine de viaþã. Isus voieºte sã stabilim
prioritãþi clare. El vrea sã ne lãmureascã faptul cã Dumnezeu
este mai de încredere decât banii, cãci el este Tatãl nostru, care
ROZARIUL DE LUMINÃ 41

ºtie de ce avem nevoie. Putem sã ne bazãm pe Dumnezeu ºi nu


trebuie sã ne lãsãm captivaþi de cele materiale. Mesajul lui Isus
despre împãrãþia lui Dumnezeu vrea sã-l elibereze pe om din
stagnarea în obiºnuinþã, dar, totodatã, sã conducã privirea cãtre
viitor.
Când Isus ne îndeamnã „sã cãutãm mai întâi împãrãþia lui
Dumnezeu”, înseamnã sã orientãm viaþa creºtinã, propria gân-
dire ºi acþiune dupã Evanghelie.
AL PATRULEA MISTER DE LUMINÃ

SCHIMBAREA LA FAÞÃ A LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus Cristos s-a schimbat la


faþã înaintea ucenicilor sãi, pentru a întãri mãrturia Legii ºi a
profeþilor, dezvãluindu-ne taina învierii noastre.
ROZARIUL DE LUMINÃ 43

Sfânta Scripturã
Mc 9,2-10
2
Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a
dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei ºi i s-a schimbat
înfãþiºarea înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strãlucitoare,
atât de albe cum nici un albitor de pe pãmânt nu le putea albi.
4
Atunci, le-a apãrut Ilie împreunã cu Moise ºi vorbeau cu Isus.
5
Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã
suntem aici; sã facem trei colibe: una pentru tine, una pentru
Moise ºi una pentru Ilie”. 6 De fapt, nu ºtia ce sã spunã, cãci îi
cuprinsese frica. 7 Apoi, a venit un nor care i-a învãluit în umbrã
ºi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, as-
cultaþi de el” 8 Dintr-o datã, privind în jurul lor, n-au mai vãzut
pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9
În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit sã nu spunã
nimãnui cele ce au vãzut, decât atunci când Fiul Omului va fi
înviat din morþi. 10 Ei au pãstrat lucrul acesta pentru ei, între-
bându-se ce înseamnã a învia din morþi.

Meditaþie
Câtã voinþã profundã de adevãr trãia în Isus ºi ce strãlucire se
ascundea în el! Trebuia sã afle mãcar un grup mic de bãrbaþi,
pentru ca ei sã ºtie cine era el în realitate. Dar ce anume l-a
fãcut pe Isus sã meargã pe munte? În rugãciune, voia sã-i des-
chidã lui Dumnezeu cãile sale ºi sã cearã voinþa lui. Schimbarea
lui Isus la faþã pe munte aruncã luminã asupra lui Isus ºi a
relaþiei sale cu Tatãl. Nu este o luminã care apare triumfãtoare,
cãci Moise ºi Ilie vorbesc despre sfârºitul lui Isus, care urma sã
se petreacã la Ierusalim: pãtimirea ºi moartea lui Isus.
Evenimentul schimbãrii la faþã nu face sã disparã realitatea
crudã a pãtimirii ºi morþii lui Isus. Pentru Isus, problema era
dacã sã meargã mai departe pe drumul de pânã atunci, fãrã
teamã, drept ºi hotãrât pânã la sfârºit, sau dacã Dumnezeu avea
44 SFÂNTUL ROZARIU

alte planuri cu el. Sã o spunem mai exact: în rugãciune, Isus


voia sã afle dacã sã urce la Ierusalim, unde între timp situaþia se
înrãutãþise, astfel încât el trebuia sã se aºtepte la sfârºitul vieþii
sale prin moarte, sau dacã era mai înþelept sã evite deocamdatã
oraºul.
În lumina schimbãrii la faþã, totul apare în lumina sa ade-
vãratã. Este lumina pascalã. Din aceastã perspectivã trebuie
vãzutã ºi pãtimirea lui Isus. Numai din perspectiva Paºtelui pu-
tem sã înþelegem acest drum al lui Dumnezeu. Pe Muntele Tabor,
Isus îi lasã pe cei trei apostoli, Petru, Iacob ºi Ioan, sã arunce
o privire asupra viitoarei sale mãreþii. El le-a prezis ucenicilor
sãi de mai multe ori moartea sa. Isus nu fuge din faþa crucii. El
trãieºte cererea din rugãciunea Tatãl nostru: „facã-se voia ta”.
Pe Muntele Tabor, ucenicilor li se aratã recunoaºterea faptului
cã existenþa pãmânteascã nu poate sã fie definitivã.
Schimbarea la faþã a lui Isus pe Tabor este, pentru cei trei
ucenici, un ceas al revelaþiei. Isus le face cunoscutã taina per-
soanei sale. Petru vrea sã pãstreze mãreþia care a început, de
aceea, ar vrea sã construiascã trei colibe. Glasul din nor dã
mãrturie pentru Fiul cel preaiubit: „Acesta este Fiul meu cel
iubit!”, cerându-le celor prezenþi ascultare: „ascultaþi de el”. În
strâmtorare ºi persecuþie, sã privim la Rãstignit ºi sã-l urmãm.
Dumnezeu se pune de partea lui Isus, care a luat drumul spre
Ierusalim. Acolo îl aºteaptã crucea ºi moartea; dar aceastã înjosire
este numai trecerea la mãreþie.
ªi astfel, Isus a coborât cu ucenicii de pe munte ºi a mers cu
ei Ierusalim. Acesta era drumul care avea sã-l ducã la suferinþã
ºi la moarte. Isus a mers pe acest drum în întuneric adânc,
pentru cã în el trãia credinþa de neclintit în luminã. Prin aceasta
se repetã ceea ce am arãtat mai sus: în suferinþã, sã nu-þi pierzi
privirea asupra întregului adevãr al vieþii. Pentru asta este nevoie,
mai ales, ca în ceasurile întunecate sã-þi aduci aminte de lumina
experimentatã. Suntem pe drum spre ea, chiar dacã avem im-
presia cã totul se sfârºeºte în beznã.
ROZARIUL DE LUMINÃ 45

Tocmai de aceea, trebuie sã ne amintim de clipele de luminã


atunci când suferinþa, boala sau decepþiile ne trag atât de mult
în întuneric, încât am putea sã ne pierdem credinþa în cer. Spun
asta pentru cã tocmai în suferinþã putem sã ne pierdem privi-
rea pentru contextul mai larg, astfel încât sã ne vedem numai
pe noi înºine ºi amãrãciunea noastrã momentanã. ªi pentru
fiecare dintre noi ar trebui sã devinã principiu de viaþã ºi aceasta:
în ceasurile întunecate ale vieþii tale, sã rãmâi credincios celor
vãzute de tine în luminã.
AL CINCILEA MISTER DE LUMINÃ

INSTITUIREA SFINTEI EUHARISTII

În acest mister, meditãm cum Isus, în noaptea în care a fost


vândut, ne-a lãsat memorialul morþii ºi învierii sale ca mãr-
turie a iubirii sale pentru noi.
ROZARIUL DE LUMINÃ 47

Sfânta Scripturã
1Cor 11,23-26
23
Cãci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã
Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 ºi,
mulþumind, a frânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu, cel care
este pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. 25 De asemenea,
dupã cinã, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului
legãmânt în sângele meu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în
amintirea mea”. 26 Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta
ºi beþi din potirul acesta, vestiþi moartea Domnului, pânã când
va veni.

Meditaþie
Papa Ioan Paul al-II-lea scrie, în scrisoarea sa apostolicã despre
Rozariu, cã instituirea Euharistiei este un mister de luminã în
care Cristos ni se dãruieºte ca hranã cu trupul ºi sângele sãu,
sub formã de pâine ºi vin. Astfel, el îºi dovedeºte iubirea pânã
la extrem. Sacramentul trupului ºi sângelui lui Cristos este
punctul culminant al unirii cu el.
Domnul nostru nu i-a încredinþat Bisericii sale nici o comoarã
mai preþioasã decât moºtenirea Euharistiei; ea conþine bunul
Bisericii de mântuire în toatã plinãtatea lui: însuºi Cristos,
Mielul nostru pascal ºi pâinea vie. Celelalte sacramente sunt în
corelaþie cu taina Euharistiei, sunt rânduite înspre Euharistie;
asta este valabil ºi pentru celelalte servicii bisericeºti. Mai cu
seamã, vestirea evangheliei îºi are începutul în Euharistie, ºi-ºi
gãseºte în ea desãvârºirea, asta ne învaþã Conciliul, cãci fiecare
serviciu pastoral al Bisericii „îºi ia toatã puterea din jertfa lui
Cristos”. În mijlocul celebrãrii Euharistiei, noi recunoaºtem
„misterul credinþei”. Euharistia este comoara cea mai preþioasã
a Bisericii.
Toate faptele bune laolaltã nu ajung la valoarea unei singure
sfinte Liturghii, pentru cã ele sunt lucrãri ale omului, iar sfânta
Liturghie este lucrarea lui Dumnezeu. Când, la cina de pe urmã,
în noaptea dinaintea morþii, Isus a luat pâine ºi vin ca semn al
48 SFÂNTUL ROZARIU

prezenþei sale, el s-a dãruit pe sine însuºi. Euharistia este


darul apropierii sale, care nu va avea niciodatã sfârºit, pe care
l-a dãruit pentru mântuirea oamenilor, pânã la sfârºitul timpu-
rilor. Isus nu ne-a dãruit numai Euharistia, ci ni se dãruieºte
pe sine însuºi în ea.
Darul Euharistiei, pe care ni l-a fãcut Isus, ne învaþã cã nu
putem face nimic din strãdanie proprie, omeneascã, ci cã suntem
dependenþi de puterea Duhului Sfânt. Duhul lui Dumnezeu,
care a înfãptuit întruparea lui Isus din Fecioara Maria ºi l-a
arãtat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, lucreazã mai departe în
Bisericã. Fãrã acest Duh al lui Dumnezeu, Biserica ar fi doar o
comunitate de oameni ale cãror insuficienþe i-ar pune repede
capãt.
În cea de-a patra Rugãciune euharisticã, preotul spune:
„Priveºte, Doamne, spre jertfa pe care tu însuþi ai pregãtit-o
Bisericii tale, ºi tuturor celor care se vor împãrtãºi din aceeaºi
pâine ºi din acelaºi potir, dã-le cu bunãtate harul ca, adunaþi de
Duhul Sfânt într-un singur trup, sã devinã jertfã vie în Cristos,
spre lauda mãririi tale”. Isus, înainte de moartea sa, s-a rugat
pentru unitatea tuturor credincioºilor: „Tatã, te rog ca toþi sã
fie una, dupã cum tu eºti în mine ºi eu în tine”. Celebrarea
Euharistiei indicã legãtura indisolubilã cu viaþa cotidianã. În
calitate de creºtini, rãmânem adesea cu mult în urma misiunii
noastre de a fi „luminã a lumii”.
Întrucât sfânta Liturghie nu este doar o simplã aducere
aminte a celor întâmplate pe cruce, ci în ea este reactualizatã
tainica jertfã a lui Isus pe cruce, este necesarã reprezentarea
vizibilã a lui Cristos în prezenþa preotului sfinþit, cãci „acelaºi
care odinioarã s-a oferit pe sine pe cruce, oferã acum jertfa prin
serviciul preotului”. De aceea, sacramentul Preoþiei este premisã
absolut necesarã pentru valabilitatea celebrãrii Euharistiei. Cãci
numai prin consacrare, „preotul are împuternicirea sã acþioneze
în puterea ºi în locul persoanei lui Cristos însuºi”.
ROZARIUL DE LUMINÃ 49

Fãrã prejudicierea înaltei preþuiri a celebrãrii Euharistiei,


nu avem voie sã scãpãm din vedere cealaltã laturã a Euha-
ristiei, anume cinstirea ei în adoraþie. Ea stã întrutotul sub
semnul jertfei sfintei Liturghii. Aceastã adoraþie sã umple bise-
ricile noastre ºi în afara timpului în care se celebreazã sfânta
Liturghie. În acest sacrament al iubirii ne aºteaptã însuºi Isus.
Nu trebuie sã pierdem nici un timp pentru a-l întâlni acolo.
Adoraþia noastrã nu trebuie sã înceteze niciodatã. Adoraþia eu-
haristicã are, dincolo de sensul întâlnirii cu Dumnezeu, ºi
aceastã funcþiune importantã: ea fereºte Euharistia de banalizare
ºi ne reaminteºte mãreþia darului pe care ni l-a fãcut Domnul.
ROZARIUL DE DURERE
Maica durerilor
PRIMUL MISTER DE DURERE

AGONIA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus Cristos, rugându-se în


Grãdina Mãslinilor, a transpirat sânge.
ROZARIUL DE DURERE 53

Sfânta Scripturã
Lc 22,39-46
39
Apoi, a ieºit ºi a mers, ca de obicei, pe Muntele Mãslinilor, iar
discipolii îl urmau. 40 Ajungând în acel loc, le-a spus: „Rugaþi-vã,
ca sã nu intraþi în ispitã” 41 El s-a îndepãrtat de ei ca la o arun-
cãturã de piatrã ºi, îngenunchind, se ruga: 42 „Tatã, dacã vrei,
îndepãrteazã potirul acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a
ta sã se facã” 43 Atunci, i s-a arãtat un înger din cer, care l-a
întãrit. 44 ªi, intrând în agonie, se ruga ºi mai stãruitor, iar
sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de
sânge. 45 Când s-a ridicat de la rugãciune, a venit la discipoli ºi i-a
gãsit dormind din cauza tristeþii 46 ºi le-a zis: „De ce dormiþi?
Sculaþi-vã ºi rugaþi-vã, ca sã nu intraþi în ispitã”

Meditaþie
Din Grãdina Mãslinilor, de dincolo de valea Cedronului, se aude
un geamãt dureros. Sub pomii bãtrâni, pe pãmântul pietros,
este întins cineva. Lumina palidã a lunii cade pe un chip ome-
nesc de pe care se scurg picãturi mari de sânge. Este chipul Fiului
lui Dumnezeu, care se luptã cu pãcatul lumii. Drama cutremu-
rãtoare a mântuirii a început.
Isus suferã nespus. Sufletul sãu este mâhnit pânã la moarte,
cãci acest suflet s-a deschis acum pentru grozãvia pãcatului
omenesc. El îºi croieºte tot mai mult drumul spre Isus în valuri
mari, întunecate. Înlãuntrul sãu se revoltã în faþa imaginilor
nesfârºite ale rãutãþii omeneºti, care se deruleazã înaintea lui.
Ce puhoi de mizerie nu aruncã afarã un mare oraº modern
într-o singurã noapte! Iar aici se revarsã asupra Domnului pu-
hoaiele de mizerie ale mileniilor. Îl cuprinde o silã de nedescris,
are sentimentul cã se sufocã în aceastã cloacã a omenirii. Acum
se aflã în faþa lui acest monstru al pãcatului lumii, înghesuit
într-o orã. În ceasul în care Mântuitorul omenirii suferã ororile
pãcatului, am fost ºi noi de faþã, au fost ºi pãcatele mele, aºa cum
le-am sãvârºit. Ele au contribuit la îngreunarea acestui ceas.
54 SFÂNTUL ROZARIU

Ce suferinþã abisalã a însemnat aceasta pentru preasfântul


Fiu al lui Dumnezeu, nu poate sã-ºi imagineze nici un muritor,
darãmite sã simtã cu el. Dacã în el nu ar fi existat o putere
nesfârºitã de a suporta, s-ar fi prãbuºit deja de pe acum sub
povarã. Ce înseamnã pãcatul, trebuie sã învãþãm din nou în
Grãdina Ghetsemani, cãci simþurile omului modern au devenit
prea obtuze faþã de el.
Isus intrã cu ochii deschiºi în suferinþa ºi moartea sa. El spune
DA-ul sãu liber voinþei Tatãlui ceresc ºi mântuirii noastre. El
ia asupra sa frica de moarte ºi suferinþa îngrozitoare. El suportã
trãdarea lui Iuda, apostolul sãu. Suportã pãrãsirea sa. Isus ºtie
cã duºmanii sãi îl cautã ºi vor sã-l aresteze. El ar fi putut sã fugã
ºi sã se ascundã, dar îºi petrece noaptea pe Muntele Mãslinilor,
unde fusese deja de mai multe ori. A luat cu el trei dintre cei
mai buni prieteni ai sãi, ca sã vegheze ºi sã se roage cu el. Isus se
roagã Tatãlui sãu din cer. Îi este fricã de suferinþã, de moarte,
ca ºi oricãrui alt om. Isus tremurã, picãturile de sudoare sunt
ca sângele. În rugãciunea cãtre Tatãl sãu ceresc, capãtã puteri
noi. Acum poate sã lupte cu frica. Se dã pe mâna duºmanilor sãi.
Isus aratã în suferinþa sa cã rugãciunea ajutã sã suportãm
frica ºi sã acceptãm greul. Isus se roagã: „Tatã, dacã vrei, înde-
pãrteazã potirul acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a ta
sã se facã” Atunci, i-a apãrut un înger din cer, care i-a dat noi
puteri. În frica sa, el s-a rugat ºi mai insistent, iar sudoarea sa
era ca sângele care picura pe pãmânt.
Pe apostoli îi numise nu demult prietenii sãi. Buzele lor erau
încã înroºite de sângele lui, pe care în acea searã îl dãduse pentru
prima oarã spre bãut. Dar ºi aceastã alinare îi fusese refuzatã. El
trebuie sã intre singur de tot în teasc. Trebuie sã guste suferinþa
în toatã ascuþimea ei. Ceea ce gãseºte sunt apostolii dormind.
Mersul la ucenicii sãi nu i-a adus uºurare lui Isus. El s-a
întors de la ei doar cu o inimã ºi mai grea. Nu au avut pentru
el nici un singur cuvânt de compasiune. Iar aceºtia erau cei mai
buni pe care el însuºi ºi-i alesese din marea mulþime ºi, timp de
trei ani, îi pregãtise cu o nespusã strãduinþã ºi rãbdare pentru
misiunea lor.
ROZARIUL DE DURERE 55

Isus se întoarce la locul sãu ºi-ºi continuã lupta. Numai câteva


ore încã, ºi victoria asupra pãcatului, a morþii ºi a iadului va fi
obþinutã. El ia potirul pe care i-l întinde Tatãl, hotãrât sã-l bea
pânã la fund: „Tatã, voia ta sã se facã!” Aºa trebuie sã rãzbatem
ºi noi în ceasurile de pe Muntele Mãslinilor din viaþa noastrã, ca
sã ajungem la lãsarea în voia Tatãlui.
Oare ºtia Maria de suferinþa lui Isus? Sigur cã avea cunoºtinþã
de drumul lui Isus pe Muntele Mãslinilor, ea ºtia ce-l aºteaptã.
Ochiul clarvãzãtor al Mariei recunoscuse deja de mult cã soarta
lui Isus se îndrepta spre decizie. Nu se lãsase înºelatã nici de
intrarea triumfalã în Ierusalim.
În timp ce Isus suferea, sub pomii bãtrâni din Grãdina
Mãslinilor, frica de moarte, Maria se zbate singurã în rugã-
ciune. ªi sufletul ei se cutremurã la grozãvia pe care o vede
abãtându-se asupra lui, mai mult decât dacã ar fi venit asupra
ei. ªi în faþa ei se ridicã uriaº vinovãþia oamenilor pentru a cãrei
ispãºire trebuie sã meargã Fiul ei iubit la o moarte cumplitã.
ªi noi simþim uneori cã altora le este teamã, cã au necazuri
ºi griji. Dacã suntem prea slabi pentru a ajuta, suntem încã
destul de puternici pentru a ne ruga pentru alþii.
Rugãciunea ne ajutã sã suportãm frica ºi sã acceptãm greul.
AL DOILEA MISTER DE DURERE

BICIUIREA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus Cristos a fost biciuit groaznic


în curtea lui Pilat.
ROZARIUL DE DURERE 57

Sfânta Scripturã
Mt 27,19-26
19
ªi, în timp ce Pilat ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis
vorbã: „Nimic sã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit
azi în vis din cauza lui”. 20 Dar arhiereii ºi bãtrânii au convins
mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitã la moarte.
21
Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi
vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Baraba” 22 Pilat le-a zis:
„Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se numeºte Cristos?” Au zis toþi:
„Sã fie rãstignit” 23 El le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã
strigau ºi mai tare: „Sã fie rãstignit”
24
Vãzând Pilat cã nu foloseºte la nimic, dimpotrivã, agitaþia
devenea tot mai puternicã, a luat apã ºi s-a spãlat pe mâini
înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele
acestui drept. Voi veþi vedea” 25 Tot poporul a rãspuns: „Sângele
lui sã fie asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri”. 26 Atunci, l-a
eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã ce l-a biciuit, l-a dat ca sã
fie rãstignit.

Meditaþie
Pilat l-a gãsit pe Isus nevinovat. Dar era prea laº ºi slab, un om
al compromisurilor. De aceea, a hotãrât ca Domnul sã fie biciuit.
Astfel, spera sã le dea satisfacþie iudeilor dornici de rãzbunare
ºi, totodatã, sã poatã sã iasã el din situaþia penibilã de a trebui
sã condamne la moarte un nevinovat: „Nu am gãsit în el nici o vinã
care sã merite moartea. De aceea, îl voi pedepsi ºi-l voi elibera”
(Lc 23,22). Aceastã sentinþã revoltãtoare face introducerea la
una dintre cele mai îngrozitoare scene pe care le cunoaºte istoria
omenirii. Biciuirea însemna, în timpurile vechi, distrugerea
moralã a unui om, cãci erau biciuiþi numai sclavii, cãrora nu le
era recunoscutã, de fapt, nici o demnitate omeneascã, sau rãufã-
cãtorii înrãiþi, consideraþi incapabili sã fie accesibili oricãrei
influenþe morale. În rând cu aceºti oameni l-a pus Pilat pe
Isus, prin sentinþa datã.
58 SFÂNTUL ROZARIU

Isus este legat strâns de o coloanã. Hainele îi sunt smulse de


pe trup. Acum apar cãlãii. Lovesc cu un mãnunchi de curele ºi
funii în care sunt împletite greutãþi de plumb, cârlige, copci ºi
spini. O torturã gânditã de oameni, hãrãzitã oamenilor. Ura ºi
brutalitatea au cuvântul. Prin aceastã pedeapsã, celãlalt este
umilit ºi înjosit. Astfel procedeazã oameni cu alþi oameni, încalcã
demnitatea omului ºi mai ºi oferã spectatorilor un spectacol sadic.
Spatele este biciuit pânã la sânge, carnea este smulsã pânã la
oase, mai ales pe umeri ºi bazin.
Cu o sadicã cruzime, cãlãii îl lovesc pe Domnul lor. Loviturã
dupã loviturã cade nãprasnic pe trupul sfânt ºi smulge bucãþi
întregi de piele ºi carne. Sângele stropeºte în toate pãrþile ºi se
scurge pe pãmânt din toate pãrþile trupului. Isus geme de durere,
dar cãlãii nu cunosc îndurare. Încurajaþi de spectatorii pe care
blândeþea ºi liniºtea cu care Isus suportã suferinþa sa îi scoate
din minþi, ei lovesc din ce în ce mai tare. Trupul sfârtecat al lui
Isus este scuturat de fiori febrili. Acum, într-adevãr, „din cãlcâi
ºi pânã în creºtetul capului nu mai este nimic sãnãtos în el”,
cum a prezis profetul. Când l-au dezlegat de coloanã, s-a prãbuºit
în propriul sânge. Iar s-a împlinit cuvântul unui profet: „Eu sunt
vierme, ºi nu om, batjocura oamenilor ºi lepãdãtura poporului”.
Aici, la coloana biciuirii, Dumnezeu a rostit o sentinþã cutre-
murãtoare asupra pãcatului cãrnii. Aici, în trupul propriului sãu
Fiu, aduce satisfacþie înfiorãtoare pentru toate cãsãtoriile pângã-
rite, pentru toatã nevinovãþia lepãdatã.
La tine, o, Isuse, vreau sã fug atunci când se apropie Ademe-
nitorul pentru a se atinge de curãþia mea! Vreau sã rezist cu
puterea pe care mi-ai câºtigat-o la coloana biciuirii. Þie îþi ofer
toate gândurile ºi fanteziile mele, ca tu sã le pãstrezi curate ºi
neatinse. Þie îþi ofer ochii mei ºi toate simþurile, pentru ca ele
sã nu se lipeascã de nimic murdar. Þie îþi dãruiesc mâinile mele,
pentru o fidelitate de neclintit. Pentru umilinþa ºi durerea pe
care le-ai suportat în acest mister înfiorãtor, nu permite ca
templul lui Dumnezeu, pe care l-ai sãdit în mine cu un ase-
menea preþ, sã fie distrus prin pãcatul necurãþiei.
ROZARIUL DE DURERE 59

Preacuratã Fecioarã, tu cunoºti lupta ºi slãbiciunea noastrã.


Tu ºtii cât de greu ne este în vremuri, în care totul este
impregnat de otrava acestui viciu, sã rãmânem tari ºi fideli.
Ajutã-ne, dã-ne ajutorul sã luptãm pentru curãþie în propriile
noastre inimi ºi-n viaþa publicã, mai ales, condu-le pe femeile ºi
fetele noastre înapoi la vechea înfrânare ºi moralitate creºtinã.
Învaþã-le sã înþeleagã ce responsabilitate mare þin în mâinile
lor. Fã-le conºtiente cã mãreþia moravurilor unui popor este
mãsuratã dupã femeile pe care le are; cã de ele depinde, mai
înainte de toate, dacã poporul nostru va mai avea preoþi care
pãstreazã prezenþa ºi împãrãþia lui Isus în mijlocul nostru.
AL TREILEA MISTER DE DURERE

ÎNCUNUNAREA LUI ISUS CU SPINI

În acest mister, meditãm cum Isus a fost încoronat cu o coroanã


de spini.
ROZARIUL DE DURERE 61

Sfânta Scripturã
Mt 27,27-31a
27
Atunci, soldaþii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu
ºi au adunat în jurul lui toatã cohorta, 28 ºi, dupã ce l-au dez-
brãcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o coroanã
de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptã, o trestie ºi, înge-
nunchind, îºi bãteau joc de el, spunând: „Bucurã-te, rege al
iudeilor” 30 Apoi, scuipându-l, îi luau trestia ºi-l loveau peste
cap. 31 Dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de mantie ºi
l-au îmbrãcat cu hainele lui.

Meditaþie
Dupã biciuirea inumanã, zbirii îl târãsc pe Domnul în pretoriu.
Îl aºteaptã o mare înjosire, mai rea decât prima. Ea va lovi ceea
ce avea mai înalt ºi mai sfânt, regatul sãu dumnezeiesc. Nu era
suficient cã trupul sãu sfânt fusese sfâºiat, trebuia sã fie încã
târâte în noroi onoarea ºi misiunea lui.
Încã o datã, zbirii pun mâna pe el. Din nou este dezbrãcat,
iar hainele care se lipiserã de rãni îi sunt smulse cu putere de pe
trup. Iarãºi curge sânge din rãnile deschise. Apoi, unul dintre
soldaþi îl apucã brutal ºi-l împinge pe un fragment de coloanã
care fusese pus în mijlocul pretoriului ca tron regal. Comedia
strigãtoare la cer începe. Ideile vin unele dupã altele. Curând
sunt gãsite ºi însemnele regelui de batjocurã. O mantie roºie a
unui soldat este adusã ºi pusã pe umerii lui Isus. Ea trebuia sã
formeze purpura regalitãþii. În realitate, este mantia roºie a
pãcatelor noastre. În mâna regelui se pune o trestie pe post de
sceptru. Acum, mai lipseºte doar coroana. Imediat, cei mai cruzi
dintre soldaþi aleargã la o tufã de spini, taie cu sabia câteva crengi,
împletesc din ele o coroanã pe care o îndeasã pe capul sãu sfânt.
Spinii se înfig adânc în fruntea ºi tâmplele sale, provocând dureri
puternice. Iarãºi se prelinge sânge peste chipul sfânt. Acum, poate
sã înceapã închinarea la regele de batjocurã.
62 SFÂNTUL ROZARIU

Era o scenã de iad: aceste feþe rânjite, râsetele acestea în hohote


la adresa Stãpânului creaþiei. Iadul sãrbãtoreºte detronarea lui
Dumnezeu. El crede ca a obþinut ceea ce a urmãrit Lucifer prin
revolta lui: Dumnezeu este detronat de la domnia asupra lumii.
Iar Isus rabdã ºi tace. Prin umilirea sa, el trebuie sã ispãºeascã
mândria omeneascã, îngâmfarea ºi grandomania fiecãruia în
parte ºi a popoarelor, care au adus atâta nenorocire asupra lumii,
ºi continuã sã aducã.
Guvernatorul provinciei a ieºit ºi a arãtat spre Isus: „Iatã-l,
priviþi-l! Ura voastrã este de acum satisfãcutã?” Pentru o clipã, se
lasã o liniºte de mormânt în piaþã. Imaginea de jale omeneascã
ce li se înfãþiºa înaintea ochilor le-a tãiat respiraþia ºi celor mai
înverºunaþi opozanþi. Aceastã ruinã omeneascã, îmbrãcatã în
mantia roºie a unui soldat, plinã de rãni ºi umflãturi, cu coroana
de spini înfiptã în frunte, cu faþa de o paloare cadavericã, acoperitã
de sânge ºi scuipat, mai era oare acesta sãrbãtoritul profet din
Nazaret? Pe lângã durerea fizicã, avea de suportat în plus
durerea sufleteascã pentru dezonoarea persoanei sale ºi a neîn-
þelegerii misiunii sale.
Însemnele regale sunt aici întoarse în opusul lor. În cotidianul
soldaþilor, aceste acte de cruzime asupra unui deþinut iudeu
lipsit de apãrare erau o schimbare binevenitã. Dar, cu toate
acestea, la întrebarea lui Pilat: „Eºti tu Regele iudeilor?”, Isus
recunoaºte cã pentru aceasta a venit în lume, ca sã dea mãrturie
despre Adevãr. Isus se recunoaºte în faþa lui Pilat ºi ca Rege, deºi
au fãcut din el un rege de batjocurã. ªi-a pãstrat superioritatea
numai pentru scurt timp. Ultima rãmãºiþã de compasiune umanã
ºi-a pãstrat superioritatea numai pentru scurt timp. Imediat
reizbucneºte ura acumulatã. Ca un val care se izbeºte de stânci,
a izbucnit din mii de gâtlejuri cãtre pretoriu: „La cruce cu el! La
cruce cu el!” Isus s-a lãsat batjocorit ºi dispreþuit pentru noi.
Smeritã Maicã a Domnului meu dispreþuit, dobândeºte-ne harul
sã iubim ceea ce îl sperie atât de tare pe om, anume sã stãm în
umbrã, fãrã mulþumire ºi recunoaºtere, în timp ce alþii au
cãutare ºi sunt onoraþi. Nu ne pãrãsi, Mamã, când ajunge ºi la
noi marea încercare.
AL PATRULEA MISTER DE DURERE

ISUS ΪI DUCE CRUCEA

În acest mister, meditãm cum Isus a fost condamnat la moarte


ºi cum i s-a pus crucea grea pe umeri.
64 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 23,26-28
26
Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene,
care venea de la câmp, ºi i-au pus lui crucea, ca s-o poarte dupã
Isus. 27 Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi de femei care-ºi
bãteau pieptul ºi-l plângeau. 28 Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a
spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci, mai
degrabã, plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri”.

Meditaþie
Isus merge clãtinându-se cu crucea grea pe strãzile înguste,
pline de oameni, din partea veche a Ierusalimului. Înainte de Paºti,
este întotdeauna agitaþie multã. Soldaþii din escortã se grãbesc.
Isus este epuizat dupã interogatoriile din noapte. Crucea cea
grea îi deschide iarãºi rãnile biciuirii. Isus se poticneºte ºi cade.
Paºii lui Isus devin nesiguri. Fariseii observã ºi îi atenþi-
oneazã pe soldaþi. Ei voiau neapãrat sã evite ca Isus sã moarã
pe drum. Pe ei nu-i interesa numai ca Isus sã moarã – dacã era
doar aceasta, puteau sã-l omoare chiar ei cu pietre, pentru blasfe-
mie –, ci, mai cu seamã, voiau sã moarã ruºinos pe lemnul crucii,
pentru ca, astfel, în faþa ochilor întregii lumi, sã fie nimicitã
ultima fãrâmã de onoare. Cãci un rãstignit era pentru iudei un
om osândit chiar de Dumnezeu, pentru greci ºi romani, însã, era
un om social terminat, al cãrui nume nu l-ar fi rostit nici un om
cumsecade.

Simon
Un þãran se întorcea acasã de la munca pe câmp. Numele lui
este Simon. El este primul venit pe care soldaþii, pur ºi simplu,
pun mâna ºi-l obligã sã-l ajute pe Isus sã-ºi ducã crucea. Simon
se împotriveºte. El este obosit ºi flãmând, vrea sã ajungã acasã, sã
mãnânce ºi sã se odihneascã. ªi nici nu are chef ca, prin ajutorul
pe care îl dã, sã se expunã bãnuielii cã ar fi complice al acestui
ROZARIUL DE DURERE 65

rãufãcãtor. Dar pânã la urmã, trebuie sã cedeze în faþa forþei.


Mânios ºi revoltat, apucã crucea. Acesta este ajutorul pe care,
pe drumul sãu spre Golgota, l-a gãsit ºi-l mai gãseºte încã Isus.

Veronica
Pe drumul morþii spre Calvar, Isus nu gãseºte doar ajutoare
silite. O femeie generoasã, cu numele de Veronica, îl vede pe Isus
epuizat, care mergea clãtinându-se sub cruce. Pe chipul sãu palid,
însângerat, se citeºte o durere nesfârºitã.
Pe femeie o cuprinde mila. ªi, pentru cã în acel moment nu
avea nimic altceva la îndemânã, îºi scoate hotãrât nãframa de
pe cap ºi i-o întinde lui Isus, pentru ca el sã-ºi ºteargã sudoarea.
Isus se opreºte. El vede iubirea milostivã a Veronicãi ºi acceptã
recunoscãtor umilul ei serviciu. Inima lui, cu toate cã era cufun-
datã într-o mare de amãrãciune, rãmâne treazã pentru cel mai
mic gest de iubire care i se aratã. Veronica nu va mai putea uita
niciodatã acest chip ºi aceste trãsãturi. Mereu va întâlni acea
privire de nesfârºitã recunoºtinþã cu care Isus îi dã înapoi nãframa
dupã ce ºi-a ºters cu ea sângele ºi scuipatul. Când desface acasã
nãframa, ca sã sãrute urmele de sânge, gãseºte întipãritã ima-
ginea lui Isus, aºa cum îl vãzuse când îl întâlnise pe stradã.
Plângând cu suspine, cade în genunchi, fãrã sã ºtie cum de a
meritat ea atâta iubire ºi bunãtate. Dar atât de dumnezeiesc de
mare ºi, totodatã, delicat rãsplãteºte Domnul mereu micile servicii
ale slujitorilor ºi slujitoarelor sale!
Ce a însemnat, la urma urmei, aceastã nãframã finã a Vero-
nicãi în suferinþa acelui ceas? Un ajutor adevãrat nu putea sã
fie, ci numai un semn neputincios al bunãvoinþei. Dar, Doamne,
asta este tot ce putem noi sã-þi oferim în schimbul iubirii tale
imense. Un gest neajutorat. Doar un semn pe care dorim sã þi-l
dãm. Primeºte gestul neputincios, neajutorat de iubire, care
este viaþa mea, aºa cum ai primit nãframa Veronicãi, ºi întipã-
reºte în ea trãsãturile tale dumnezeieºti, valoarea infinitã a
suferinþelor tale. Astfel, va mai gãsi ºi sãrmana mea viaþã
îndurare ºi acceptare în faþa ta ºi-n ochii Tatãlui.
66 SFÂNTUL ROZARIU

Maria
Când masele îl aclamau cu bucurie pe Isus, Maria nu a fost
prezentã; acum, când, pãrãsit de toþi, îºi carã crucea sus pe
Golgota, este aici. La poarta oraºului, unde era mai micã îmbul-
zeala decât pe strãzile înguste, îl aºteaptã.
Strigãtele mulþimii care îl însoþeºte se aud tot mai aproape.
Deja se aude trompeta plutonului roman de execuþie. Unii din
preajma Mariei, care au o poziþie mai bunã, vãd deja începutul
alaiului. Când apoi se vede Domnul însuºi, lângã ea izbucneºte
o furtunã de blesteme, înjurãturi ºi ocãri împotriva lui. Ea se
înteþeºte pe mãsurã ce coloana se apropie. Acum, gloata trece
pe lângã Maica Domnului. Se vãd numai feþe pline de urã,
rãutãcioase, dornice de senzaþii. Urmeazã placa pe care este
indicatã vina celui condamnat la moarte ºi care este purtatã
înaintea cortegiului. Apoi, apar cãlãii cu sculele pentru execuþie,
funiile ºi scãrile, cleºtii, ciocanele ºi cuiele.
Acum se apropie Isus. Crucea grea aproape cã îl apasã la
pãmânt. Coroana de spini umbreºte un chip însângerat. Trã-
sãturile sale aratã o durere de nedescris. Maria iese din mulþime
ºi se îndreaptã spre el. Dreapta ei apucã mâna lui liberã, în
timp ce cu stânga îl ia pe dupã umeri. Este ultima îmbrãþiºare a
Celui Viu. Cãci astã-searã, înainte ca soarele sã apunã, braþele ei
vor strânge un mort. Privirile Mamei ºi ale Fiului se întâlnesc,
iar în priviri, ºi inimile. Nu se schimbã cuvinte. Ce-ar fi cuvintele
într-un asemenea ceas? ªi totuºi, întâlnirea cu Maria nu doar
a deschis rãni în sufletul lui, ea l-a ºi consolat ºi întãrit. Când
acum privirea lui a întrebat-o dacã este hotãrâtã sã urce cu el
sus, pe muntele jertfei, din nou a vãzut al ei „iatã slujitoarea
Domnului” Da, ea va rezista lângã el pânã la sfârºit, ca Mamã
ºi Ajutor al lui. Când Isus a vãzut dârzenia ei, a simþit cum lui
însuºi îi creºte puterea pentru tot ce trebuie acum sã vinã.
Aceastã staþiune a Cãii Crucii este staþiunea celei mai dureroase
despãrþiri care a existat vreodatã între oamenii care se iubeau.
ROZARIUL DE DURERE 67

Aici s-a trãit înaintea noastrã cum, atunci când Dumnezeu


cheamã, trebuie sã lãsãm sã sângereze chiar ºi cea mai curatã,
gingaºã ºi sfântã iubire omeneascã, sã sângereze chiar dacã, din
cauza aceasta, propria inimã ar vrea sã se frângã.
ªi dacã vreodatã ºi eu ar trebui sã-i produc, unui om care mã
iubeºte, durere, pentru a rãmâne fidel chemãrii tale, atunci
lasã-mã sã o fac cu blândeþea ºi delicateþea cu care tu te-ai des-
prins din braþele Mamei tale pe drumul suferinþei tale, pentru
a îndeplini misiunea Tatãlui tãu.
Dar din aceastã staþiune a despãrþirilor dureroase, vreau sã
învãþ cã nici o iubire, care îl jertfeºte pe omul iubit de dragul
tãu, nu desparte de el, ci doar uneºte mai profund cu el în tine.
Cãci niciodatã nu ai fost mai mult una cu sfânta ta Mamã decât
atunci când v-aþi despãrþit pentru a vã regãsi în ascultarea faþã
de voinþa aceluiaºi Tatã.
AL CINCILEA MISTER DE DURERE

MOARTEA LUI ISUS PE CRUCE

În acest mister, meditãm cum Isus, ajungând pe Muntele Calvar,


a fost rãstignit pe cruce, de faþã fiind ºi preamâhnita sa mamã.
ROZARIUL DE DURERE 69

Sfânta Scripturã
In 19,25-34
25
Lângã crucea lui Isus, stãteau mama lui Isus ºi sora
mamei lui, Maria a lui Cleopa, ºi Maria Magdalena. 26 Aºadar,
vãzând Isus cã stãteau acolo mama lui ºi discipolul pe care îl
iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu” 27 Apoi, i-a spus
discipolului: „Iat-o pe mama ta” ªi, din ceasul acela, discipolul
a luat-o acasã la el.
28
Dupã aceasta, vãzând cã toate s-au împlinit, ca sã se împli-
neascã Scriptura, Isus a zis: „Mi-e sete”. 29 Era acolo un vas
plin cu oþet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oþet
ºi i l-au apropiat de gurã. 30 Dupã ce a luat oþetul, Isus a spus:
„S-a împlinit” ªi, plecându-ºi capul, ºi-a dat duhul.
31
Întrucât era ziua Pregãtirii, ca sã nu rãmânã trupurile pe
cruce sâmbãta – pentru cã acea sâmbãtã era zi mare –, iudeii i-au
cerut lui Pilat sã le zdrobeascã fluierele picioarelor ºi sã-i ia de
acolo. 32 Atunci, au venit soldaþii, au zdrobit fluierele picioarelor
celui dintâi ºi ale celuilalt care era rãstignit cu el. 33 Dar când
au venit la Isus ºi au vãzut cã deja murise, nu i-au zdrobit
fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaþi i-a strãpuns coasta
cu o suliþã, ºi îndatã a ieºit sânge ºi apã.

Meditaþie
Isus atârnã pe cruce între cer ºi pãmânt. Braþele sale sunt
întinse ca ale cuiva care aduce jertfã. Când privirea se apleacã
spre pãmânt, o întâlneºte pe preasfânta sa Mamã. El vede cât
suferã. Lângã ea se aflã Ioan, ucenicul iubirii. ªi fariseii ºi învã-
þaþii Legii sunt acolo ºi nu se pot abþine sã nu-ºi mai reverse
încã batjocura usturãtoare asupra duºmanului muribund. Priviri
pline de dispreþ cad asupra Mamei „rãufãcãtorului”.
Maria suferã împreunã cu Fiul ei dumnezeiesc ceasul în care
soarta lumii se schimbã. Din ziua Bunei-Vestiri, înlãuntrul ei cel
mai tainic aºtepta clipa aceasta. Spre Golgota indicau toate
70 SFÂNTUL ROZARIU

drumurile pe care a mers pânã acum. Din ce în ce mai mult a


trebuit sã renunþe la drepturile de mamã. Astãzi trebuie sã dea
totul. DA-ul de la Nazaret cere imperativ DA-ul pentru Golgota.
Maria nu se gândeºte la sine, ci numai la el. Ea nu-l pãrã-
seºte pe Isus în pãrãsirea lui. Ucenicii sãi l-au pãrãsit toþi, cu
excepþia unuia. Promisiunile lor s-au dovedit a fi vorbe goale;
ei au fugit.
Dar Maria rãmâne; ea stã sub cruce. Este alãturi de rãstignit.
Crede în cuvântul lui. Crede ºi este tare. A înþeles preabine
cuvântul despre bobul de grâu care moare, pe care el l-a spus
în ultimele zile dinaintea pãtimirii sale. Ea ºtie cã, acum, el tre-
buie sã cadã ca sãmânþã în pãmânt, conform legii nemiloase, cã
viaþa nu poate sã aparã decât din moarte.
Când Isus a vãzut cã Maria a rãzbit pânã la ultima înãlþime
a misiunii ei, i-a spus, arãtându-l pe Ioan: „Femeie, iatã-l pe
fiul tãu!” El, singurul dintre apostoli rãmas credincios, ne re-
prezintã acum pe toþi. Iar lui Ioan i-a spus: „Iat-o pe mama ta!”
Din ceasul acela, avem o Mamã ºi o inimã de mamã care bate
pentru noi; care se îngrijeºte de noi cu iubire ºi o gingãºie de
care niciodatã nu ar fi în stare iubirea tuturor mamelor oame-
nilor laolaltã. Pentru cã, atunci când Domnul ne-a dat-o nouã
ca Mamã, i-a dat ºi o inimã atât de mare, de largã ºi de adâncã,
încât poate sã adãposteascã în ea toate nevoile ºi suferinþele
copiilor ei pãmânteºti. Încã o datã, ochii muribundului se lumi-
neazã: „Tatã, în mâinile tale îmi încredinþez sufletul!” κi apleacã
apoi capul ºi moare.
Maria ºi ultimii fideli privesc în sus, la crucea pe care atârnã
mortul. Brusc, sunt treziþi din tristeþea tãcutã, de zãngãnit de
arme. O divizie romanã cãlare, înarmatã cu mãciuci ºi lãnci,
apare ca sã zdrobeascã picioarele celor executaþi, pentru ca ei sã
nu rãmânã pe cruce pe timpul marii sãrbãtori. Micul grup este
cuprins de spaimã pentru grozãvia care-l ameninþã pe maestrul
mort. Dar Dumnezeu i-a trimis pe soldaþi cu un alt scop. El
conduce lancea romanului care tocmai constatase cã ºi Isus era
ROZARIUL DE DURERE 71

deja mort. Fãrã sã ºtie, trebuia sã îndeplineascã o mare tainã.


Împunsãtura de lance trebuie sã deschidã porþile inimii lui Isus,
pentru ca torentele de iubire ºi de îndurare pe care le ascunde
sã poatã sã pãtrundã în lume. Era nevoie de împunsãtura de
lance, ca sã devinã vizibil cã Dumnezeu, în esenþa sa cea mai
adâncã, este iubire, o iubire care nu poate sã fie înfrântã de nici
un pãcat al oamenilor.
Acesta a fost marele ceas al omenirii ºi al lui însuºi, despre
care a vorbit mereu. Când Biserica celebreazã în Vinerea Sfântã
moartea Mântuitorului, cheamã preoþii sã se prosterne în tãcere
pe treptele altarului. Ce-am putea noi sã facem altceva, ori de
câte ori perlele rozariului lunecã printre degetele noastre la
acest ultim mister de durere, decât sã adorãm în tãcere, plini
de recunoºtinþã, iubirea îndurãtoare a lui Dumnezeu?
Maria nu este numai Mama lui Cristos, ci ºi Mama trupului
sãu mistic, Biserica. De aceea, Conciliul al II-lea din Vatican a
spus despre ea: „Ea este Mama Bisericii”. Cum aºa? De pe cruce,
Isus i-a încredinþat, în acest ceas de har, în persoana ucenicului
iubit, întreaga creºtinãtate. De aceea, în realitate, este ºi Mama
noastrã, ºi Mama ta. ªi þie îþi spune Isus: „Iat-o pe Mama ta!”
Iar Mariei îi spune ºi datoritã þie: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu!”
Ia-o ºi tu pe Maria la tine, ia-o în viaþa ta! Dã-i dreptul sã
locuiascã în inima ta, în gândirea ºi rugãciunea ta. „Iat-o pe
Mama ta!” Ai încredere în ea ca într-o Mamã bunã?
ROZARIUL DE SLAVÃ
Reginã glorioasã
PRIMUL MISTER DE SLAVÃ

ÎNVIEREA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus, a treia zi dupã pãtimirea


ºi moartea sa, a înviat glorios din morþi.
ROZARIUL DE SLAVÃ 75

Sfânta Scripturã
Mt 28,1-7
1
Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii primei zile a sãptãmânii,
Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul.
2
ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât
din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. 3 Înfãþi-
ºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. 4 La
vederea lui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca
morþi. 5 Dar îngerul le-a spus femeilor: „Voi nu vã temeþi ªtiu
cã-l cãutaþi pe Isus cel rãstignit. 6 Nu este aici, cãci a înviat dupã
cum a zis. Veniþi ºi vedeþi locul unde a zãcut. 7 Mergeþi în grabã
ºi spuneþi discipolilor lui: «A înviat din morþi ºi, iatã, merge
înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi vedea. Iatã, v-am spus»”.

Meditaþie
În aceste trei zile, Maria a fost singura de pe pãmânt care ºi-a
pãstrat credinþa în Isus ºi în învierea lui. Aceasta au vãzut-o ºi
apostolii, ºi femeile sfinte. Dar ei îºi explicau aceasta prin
iubirea enormã pentru Isus care, pur ºi simplu, nu-i lãsa sã
creadã în sfârºitul lui ºi al cauzei lui. De aceea, în discuþiile lor,
ei treceau, tãcând cu pietate peste acest punct. Ei înºiºi nu mai
nutreau asemenea speranþe. Pentru ei, totul se terminase pe
Calvar. Tocmai asta a fost ceea ce, dupã Golgota, a tãiat total
legãtura de comuniune, care pânã atunci o mai unise pe Maria cu
puþinii rãmaºi fideli Domnului, ºi a însingurat-o de tot. Astfel,
de fapt, toatã speranþa în Isus, în învierea ºi victoria lui, care
a existat pe pãmânt, era adunatã numai ºi numai în inima ei.
Dar în aceastã inimã, ea trãia ºi creºtea cu fiecare orã care
aducea mai aproape cea de-a treia zi ºi biruia tot mai mult du-
rerea sufletului ei. Asemenea liturgiei din Sâmbãta Sfântã, care
progresiv devine tot mai luminoasã ºi bucuroasã, pânã când
izbucneºte, în sfârºit, în bucuria pascalã a triplului Aleluia „in
crescendo” al sfintei Liturghii.
76 SFÂNTUL ROZARIU

Evangheliile relateazã despre diferite apariþii ale Celui Înviat,


dar nu despre întâlnirea cu Mama lui. Aceastã tãcere nu trebuie
sã ne conducã la concluzia cã, dupã înviere, Isus nu i s-a arãtat
Mariei. Cum sã fi fost exclusã sfânta Fecioarã, care a fost pre-
zentã în prima comunitate a ucenicilor (cf. Fap 1,14), dintre cei
care dupã învierea din morþi l-au întâlnit pe dumnezeiescul ei Fiu?
Însã în mod îndreptãþit putem sã presupunem cã Maria a
fost probabil prima persoanã cãreia Isus cel înviat i-a apãrut.
Absenþa Mariei din grupul femeilor care în zori au mers la mor-
mânt (cf. Mc 16,1; Mt 28,1) nu ar putea sã fie un indiciu cã Isus
deja se întâlnise cu ea?
Centrul credinþei noastre: Isus a înviat. Dumnezeu nu l-a lãsat
pe Fiul sãu în moarte. Acelaºi, care a murit pe cruce, a fost
reînviat în lumea lui Dumnezeu. Pentru aceastã înviere dau
mãrturie apostolii, care îºi dau ºi viaþa pentru aceasta. Pentru
noi, oamenii, este un mesaj nou, de neînþeles, dar un mesaj
eliberator. Cãci în el devine limpede: pãcatul ºi vina, moartea
ºi nenorocirea pot sã fie învinse, eliberarea de izolare, strâm-
torare ºi absurditate este posibilã, singurãtatea ºi întunericul nu
au nici o ºansã în faþa luminii strãlucitoare a dimineþii Sfintelor
Paºti. Ce este culcat, se ridicã, ce este închis, se deschide. Nouã,
oamenilor, în învierea lui Isus, ne-a fost atribuit viitorul lui
Dumnezeu.
Acest mare adevãr a fost vestit ºi mãrturisit încã de la înce-
putul Bisericii. El este sâmburele mesajului creºtin, care a fost
purtat afarã în lume. În puterea credinþei, avem ºi astãzi speranþa
cã moartea nu este sfârºitul, ci este cheia pentru viaþã ºi pentru
fericirea veºnicã la Dumnezeu. Cine este botezat în Cristos, va
învia cu el la o viaþã nouã. Cãtre acest þel se îndreaptã creºtinul.
În fiecare duminicã, el îºi aminteºte de înviere.
Maicã sfântã, mãreºte ºi întãreºte în mine aceastã speranþã
pascalã, fã-o atât de tare ºi de mare, încât ea sã nu mai poatã
sã fie distrusã de nici o suferinþã ce ar putea sã se abatã asupra
mea!
AL DOILEA MISTER DE SLAVÃ

ÎNÃLÞAREA LUI ISUS

În acest mister, meditãm cum Isus, la patruzeci de zile dupã


înviere, s-a înãlþat la cer, în faþa Maicii sale ºi a ucenicilor sãi.
78 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 24,48-52
48
Voi veþi fi martorii acestor lucruri. 49 ªi, iatã, eu trimit asupra
voastrã pe acela pe care Tatãl l-a promis, însã voi sã rãmâneþi
în cetate, pânã când veþi fi îmbrãcaþi cu putere de sus”.
50
Apoi, i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-
a binecuvântat, 51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat
de ei ºi a fost ridicat la cer. 52 Iar ei, adorându-l, s-au întors la
Ierusalim cu bucurie mare.

Meditaþie
Muntele Mãslinilor, care a vãzut îngrozitorul început al pã-
timirii Domnului nostru, vede ºi încheierea glorioasã a vieþii
sale pãmânteºti. Prin aceasta, Isus vrea sã ne întipãreascã pentru
ultima oarã în suflet cã numai trecând prin suferinþã putem sã
ne înãlþãm la cer, ºi cã drumul nostru pe Muntele Mãslinilor este
întotdeauna ºi drumul nostru spre glorie. Isus se îndreaptã, în
fruntea apostolilor, spre vârful muntelui. Drumul duce pe lângã
locul în care, în urmã cu câteva sãptãmâni, suferise frica de
moarte ºi în care ucenicii sãi îl abandonaserã din laºitate.
Acest loc trezeºte în sufletele ucenicilor sãi amintiri dureroase
ºi, totodatã, jenante. Isus observã cum se opresc încet din vorbã,
iar unul ºi altul dintre ei îºi ºterg pe furiº o lacrimã din ochi.
Dar Domnul nu vrea ca astãzi, când se îndreaptã spre cel mai
fericit eveniment al vieþii sale, sã punã stãpânire pe ei o at-
mosferã apãsãtoare. De aceea, ia el însuºi hotãrât cuvântul,
pentru a-i smulge pe ucenicii sãi din tristeþea care-ºi fãcuse loc.
„A venit ceasul”, aºa le spune, „în care Tatãl îl va preamãri pe
Fiul sãu în faþa ochilor voºtri. Acum mã duc la Tatãl meu ºi al
vostru, ca sã iau în stãpânire pentru toatã veºnicia tronul pe
care el l-a pregãtit pentru mine la dreapta sa. De acolo vã voi
trimite în curând puterea de sus, pe Duhul Sfânt, care în veci
va rãmâne ºi va acþiona în voi ºi vã va ajuta sã desãvârºiþi
lucrarea mea pe pãmânt”.
ROZARIUL DE SLAVÃ 79

Apoi, a repetat ceea ce le spusese deja înainte de pãtimirea


sa, în sala cinei de tainã: cã el se duce sã le pregãteascã dincolo
un cãmin ºi cã va veni iar, ca sã-i ia pe toþi acasã, ca sã fie ºi ei
acolo unde va intra el în curând. Acolo, vor rãmâne la el pentru
toatã veºnicia ºi vor împãrþi gloria cu el. ªi el le promite cã, în
fericirea lui, nu va uita nici o clipã de ei, ci va interveni con-
tinuu pentru ei la Tatãl. Cu asemenea cuvinte de consolare îi
conduce el pe Muntele Mãslinilor. Cuvintele sale aproape cã îi
fãcuserã sã uite cã se îndreptau spre despãrþire.
În urma grupului ucenicilor vin Maria, Mama Lui, ºi femeile
sfinte: Maria Magdalena, Marta, Maria Salome. Ca întotdeauna,
Maria înþelege ºi astãzi, mai profund decât ceilalþi, misterul
orei. Dacã deja mai înainte se spusese: „Maria pãstra toate aceste
cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19), cu cât mai mult
era aceasta valabil pentru cuvintele pe care Isus le-a spus pe
ultimul sãu drum cãtre înãlþare.
Scurt, dar emoþionant, relateazã sfântul Luca întoarcerea
acasã a Domnului: „Apoi, i-a scos pânã spre Betania ºi, ridi-
cându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta,
s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cer”. Deodatã, un val
luminos de nori a învãluit silueta Maestrului care se înãlþa,
astfel încât nu au mai putut sã-l vadã. Cortina dintre cer ºi
pãmânt a cãzut ºi nu se va mai ridica pânã când Fiul Omului
va veni pe nori, cu îngerii sãi, cu mare putere ºi mãreþie pentru
judecatã. Odatã cu întoarcerea lui Isus acasã la Tatãl, începe
misiunea Mariei ca Mamã a Bisericii.
Marie, fã-mã sã înþeleg ºi sã cred: cu cât mai adânc te urmez
în suferinþa lui Isus, cu atât mai mare va fi partea mea la
bucuria ºi gloria lui, ºi cã, de aceea, a fugi de cruce înseamnã a
fugi de bucurie ºi glorie. Învaþã-mã sã înþeleg, în sfârºit, cã
ceasurile cu adevãrat mari ale vieþii mele nu sunt ceasurile
succeselor ºi triumfurilor mele, ci sunt ceasurile crude de zãdãr-
nicii ºi slãbiciuni, umilirile mele, renunþãrile ºi despãrþirile mele
dureroase.
80 SFÂNTUL ROZARIU

Despãrþirea de Cristos cel vizibil aduce un punct de cotiturã.


Raporturile dintre Dumnezeu ºi om se pãstreazã, dar ele vor fi
altfel decât în era care se sfârºea cu înãlþarea la cer a lui Isus.
Începe era Bisericii, care este pe drum spre Cristos ce va veni.
Domnul înãlþat la cer este mereu prezent acolo unde oamenii vor-
besc ºi acþioneazã ca discipoli ai sãi. El este mereu acolo unde
este continuatã lucrarea sa.
Prin înãlþarea lui Isus la cer, viaþa noastrã are un þel clar, iar
acþiunea noastrã, o motivaþie puternicã. Cristos înãlþat la cer
voieºte sã ne aibã pe noi, fraþii ºi surorile lui, la el în aceastã mã-
reþie. Aceasta va fi atunci fericirea noastrã veºnicã: uniþi cu
Cristos la Tatãl în cer. Iar aceasta este misiunea noastrã pe
pãmânt: sã fim martorii lui Cristos ºi sã zidim împãrãþia lui
Dumnezeu.
AL TREILEA MISTER DE SLAVÃ

COBORÂREA DUHULUI SFÂNT

În acest mister, meditãm cum Isus, ºezând la dreapta Tatãlui,


l-a trimis pe Duhul Sfânt în sala cinei de tainã, unde erau
adunaþi apostolii cu sfânta Fecioarã Maria.
82 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Fap 1,12-14
12
Atunci, ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al
Mãslinilor, care se aflã aproape de Ierusalim, cât un drum în zi
de sâmbãtã. 13 Când au intrat, au urcat în încãperea de sus, unde
obiºnuiau sã se adune. Erau: Petru ºi Ioan, Iacob ºi Andrei,
Filip ºi Toma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Simon
Zelotul ºi Iuda al lui Iacob. 14 Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau
în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus,
ºi cu fraþii lui.

Meditaþie
Isus le poruncise ucenicilor: „Iatã, eu trimit asupra voastrã
promisiunea Tatãlui meu. Rãmâneþi în oraº pânã când veþi fi
înarmaþi cu putere de sus”. Credincioºi acestei porunci, ei se
adunaserã cu toþii în jurul Mariei, în rugãciune, în sala cinei de
tainã. Astfel, prima imagine pe care o primim despre Biserica
tânãrã este aceea a Bisericii care se roagã. Ei se roagã împreunã.
Se roagã intensiv. Îl chemã pe Duhul Sfânt. Îl aºteaptã pe
Duhul Sfânt. Cãci ei au nevoie de Duhul lui Dumnezeu.
În centrul comunitãþii stã o femeie, Mama Celui Rãstignit ºi
Înviat. Ea tace, se roagã ºi iubeºte. O figurã a credinþei pentru
toþi cei care vor sã ºi creadã. Din primul ceas în care Domnul a
fost luat de pe pãmânt, cercul ucenicilor s-a strâns ca de la sine în
jurul Mariei, ca noul ei centru. Astfel, Maria apare deja lângã
leagãnul Bisericii în poziþia oficialã, pe care Isus i-a hãrãzit-o
dintotdeauna în familia copiilor lui Dumnezeu, aceea de mijlo-
citoare a tuturor harurilor. Discretã ca întotdeauna, ea este mereu
prezentã în tãcere. Mama lui Isus, Mama Bisericii, cu alte femei,
în mijlocul apostolilor.
Iar el coboarã asupra lor ca foc! Arde toatã frica, toatã teama de
oameni, toatã frica de moarte. ªi se face noul! Ca în ziua creaþiei.
O nouã creaþie – omul nou – în Cristos! Înflãcãraþi de Duhul lui
ROZARIUL DE SLAVÃ 83

Cristos, aceºti oameni nu mai pot sã tacã. Ei trebuie, pur ºi


simplu, sã vorbeascã ºi sã povesteascã tuturor: „Lucruri mari
ne-a fãcut Dumnezeul cel mare! Noi suntem doar oameni simpli,
neînsemnaþi. Dar Dumnezeu ne iubeºte, el îi iubeºte pe toþi! El
nici nu poate sã facã altceva decât sã iubeascã. Cãci Dumnezeu
este iubire! Iar iubirea este mai tare decât moartea”. Aceastã
credinþã este molipsitoare. Oamenii întreabã: ce fel de oameni
sunt aceºtia? Cine vorbeºte din ei? Cine le dã puterea sã împartã
totul ºi sã nu se mai teamã de nimic, sã fie o inimã ºi un suflet?
Alþii, desigur, râd ºi îºi bat joc, ºi spun: Aceºtia nu sunt normali!
ªi aceastã primã misiune a Rusaliilor, care transformã apostolii
ºi credincioºii în oameni noi, se va repeta pe viitor de nenu-
mãrate ori în istoria Bisericii ºi a fiecãrui suflet în parte, la
permanenta mijlocire a Mariei. Maria poartã necontenit cererile
ºi nevoile copiilor ei sus, la Fiul ei dumnezeiesc. Încã o datã, o
implorãm: Marie, sãvârºeºte minunea Rusaliilor ºi în zilele ºi
în inimile noastre. Pe când Duhul lui Dumnezeu ardea încã în
Biserica tânãrã, pãgânii arãtau cu degetul spre creºtini ºi spu-
neau: „Priviþi cum se iubesc unii pe alþii!” În faþa acestei minuni
a iubirii se va pleca din nou ºi lumea modernã. ªi în cercul
creºtinilor, atâtea sunt îmbãtrânite ºi înþepenite! Avem multe
lucrãri ale iubirii, dar avem puþini oameni care iubesc. ªi iubirea,
ca ºi multe altele în zilele noastre, a fost materializatã.
Maria poartã în organismul Bisericii atmosfera Duhului Sfânt
ºi a iubirii active, în care ne-a întâlnit deja la începutul vieþii
lui Isus. Ea o ajutã pe veriºoara sa, Elisabeta, în ceasul ei greu,
prin aceea cã i-a fost alãturi. O comunitate creºtinã este un pact
de într-ajutorare, în care individul nu este lãsat singur în nevoile
lui, ci în care unul intervine pentru celãlalt, îl sprijinã. Duhul
Sfânt este sprijinitorul. Maria este plinã de Duhul Sfânt.
Marie, Mama iubirii frumoase, ajutã-ne sã rupem lanþurile
egoismului. Fã sã considerãm ca fiind pierdutã fiecare zi în care,
de dragul lui Dumnezeu, nu am fãcut bine mãcar unui om.
Învaþã-ne sã primim fiecare zi din mâinile lui Dumnezeu ca pe un
84 SFÂNTUL ROZARIU

nou prilej de iubire ºi pentru a face bine. ªi fã sã ne parã în


fiecare searã rãu pentru toatã iubirea pe care nu am avut-o ºi
pentru ocaziile ratate în care puteam sã facem binele ºi nu l-am
fãcut, în care puteam sã ajutãm ºi sã consolãm, dar am trecut
inerþi ºi indiferenþi pe lângã.
AL PATRULEA MISTER DE SLAVÃ

ÎNÃLÞAREA SFINTEI FECIOARE MARIA


CU TRUPUL ªI SUFLETUL LA CER

În acest mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria a


trecut din viaþã ºi a fost primitã cu trupul ºi cu sufletul în cer.
86 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Lc 11,27-28
27
În timp ce spunea acestea, o femeie din mulþime ºi-a ridicat
vocea ºi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care
ai supt” 28 Dar el a zis: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã
cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã”

Meditaþie
Nimeni nu poate sã spunã cu certitudine când ºi unde a murit
Maria. Doar atât este sigur, cã Domnul nu a chemat-o de pe
pãmânt mai înainte ca ea sã-ºi fi îndeplinit misiunea în Biserica
tânãrã. Cu trecerea anilor, Maria a încredinþat Bisericii tinere
ºi cele mai adânci taine ale inimii ei, mai cu seamã, misterul
naºterii Fiului lui Dumnezeu, aºa cum se petrecuse la Nazaret.
Acesta nu era cunoscut de nimeni altcineva, în afarã de ea. Dar ºi
multe alte lucruri din comoara bogatã a inimii ei, în care pãstrase
fiecare cuvânt al copilului ei, ca pe niºte perle preþioase, avea ea
de dat tezaurului de credinþã al Bisericii. Despre aceste comori
a aflat probabil prima datã din gura ei sfântul Ioan, noul ei fiu.
Cu profundã emoþie, a primit în suflet aceastã lume a gându-
rilor ºi inimii Mariei, suflet care era atât de apropiat de al ei.
Prin sfântul Ioan, gândurile Mariei au intrat în cea de-a patra
Evanghelie. În aceastã ultimã Evanghelie, pe care ne-a dãruit-o
bãtrânul apostol, maturizat la inima lui Isus ºi a Mariei, se
oglindeºte imaginea strãfundului sufletului Mariei. Este întru-
câtva vestea cea bunã a lui Isus, vãzutã cu ochii propriei sale
Mame.
Odinioarã, Maria îl atrãsese cu dor pe Mântuitorul din cer, jos,
pe pãmânt, acum, ea este atrasã de el însuºi în cer. „Când mã
vei duce pe mine, când voi putea, în sfârºit, sã apar înaintea
feþei tale?” Aceasta este rugãciunea ei de dimineaþã ºi de searã.
ªi Maria trebuie sã moarã. Nu pentru cã ea este supusã morþii,
cum suntem noi, care am cãzut prin Adam, ci pentru cã voia sã fie
ROZARIUL DE SLAVÃ 87

în toate asemenea Fiului ei, care, de dragul nostru, s-a lãsat


pradã morþii, nevinovat fiind. În liniºte, cum cade o petalã de
floare în iarbã, aºa este moartea ei. În extazul unei iubiri, pe
care trupul muritor nu mai putea sã o suporte, s-a stins viaþa
ei pãmânteascã.
Trupul Mariei, chivotul preþios al lui Dumnezeu, monstranþa
vie a Domnului nostru ºi al ei, care l-a purtat pe cel pe care
cerul ºi pãmântul nu-l pot cuprinde, zace pe catafalc. Mor-
mântul nu avea voie sã o pãstreze pe cea din care venise viaþa.
Nimeni, care are cât de cât simþul logicii unei mari iubiri, nu se
va aºtepta la altceva. Îndrãznim sã spunem cã cel care iubeºte
vrea sã aibã totul împreunã cu cel iubit; fericirea lui Isus nu ar
fi fost niciodatã deplinã dacã nu ar fi trezit-o la viaþa fizicã ºi
pe iubita sa Mamã ºi Mireasã, dupã îndeplinirea misiunii ei pe
pãmânt, ºi nu ar fi luat-o la el în gloria cerului. Acum, viaþa ei
era în toate asemenea cu a lui, mai întâi în moarte, acum ºi în
înviere.
Scopul vieþii noastre pe pãmânt este: sã fim odatã cu el ºi sã
avem o patrie veºnicã la el. Maria a ajuns deja cu totul ºi pe
deplin la aceastã þintã. A fost primitã cu trupul ºi cu sufletul în
mãreþia lui Dumnezeu. În ea se împlineºte ceea ce nãzuieºte
omul ºi pentru ce este chemat, sã aibã un loc la Dumnezeu, cu
trupul ºi cu sufletul. În Maria, Dumnezeu reveleazã bunãtatea
sa faþã de noi, oamenii. El voieºte ca ºi noi sã fim odatã cu totul
la el ºi sã primim darul mãreþiei sale. Maria a spus în întreaga ei
viaþã un DA planurilor lui Dumnezeu. Ea s-a arãtat ca „sluji-
toare a Domnului” ºi a mers cu deplinã încredere pe drumul lui.
Ea a trãit în comuniune cu Dumnezeu. Ca Mamã a credinþei ºi
ca Mamã a credincioºilor, ne lasã sã aflãm ce îi aºteaptã pe toþi
cei care merg cu Isus ºi îl urmeazã.
„Ca cea dintâi, Maria a primit de la Cristos mãreþia care ne
este fãgãduitã nouã, tuturor, ºi a devenit prototipul Bisericii în
desãvârºirea ei veºnicã”. Toate privilegiile pe care le are Maria
i-au fost dãruite de Dumnezeu, care a ales-o sã fie Mama Fiului
88 SFÂNTUL ROZARIU

sãu. Datoritã harului lui Dumnezeu, Maria a fost primitã, dupã


împlinirea vieþii ei pãmânteºti, cu trupul ºi cu sufletul în cer.
Iubirea lui Dumnezeu îl face nemuritor pe om, ºi astfel, ºi pe
Maria. Maria a fost primitã în cer ca cea dintâi dintre cei rãscum-
pãraþi. Cu primirea Mariei în cer, Isus Cristos încoroneazã opera
de mântuire la Mama sa. Cuvintele ei profetice din Magnificat
se împlinesc acum în sens deplin: „A privit la smerenia slujitoarei
sale. Iatã, toate popoarele mã vor numi fericitã”.
Ceea ce ne învaþã Biserica despre Maria, conform revelaþiei
ºi tradiþiei, nu este un lucru secundar, care este lãsat la bunul
plac al fiecãrui credincios în parte, ci, dimpotrivã, þine de centrul
credinþei noastre. Venerarea Mariei este tot atât de veche ca ºi
creºtinismul însuºi ºi este în cel mai strâns mod legat de mãrtu-
risirea lui Cristos. Conciliul al II-lea din Vatican subliniazã:
„Într-adevãr, Maria, intratã intim în istoria mântuirii, uneºte,
într-un fel, în sine ºi reflectã cele mai înalte date ale credinþei;
de aceea, când este predicatã ºi cinstitã, ea îi cheamã pe credin-
cioºi la Fiul sãu, la jertfa lui ºi la iubirea Tatãlui” (LG 65).
În Maria, Dumnezeu ne-a dãruit un semn viu. Ceea ce s-a
întâmplat cu Maria ne este fãgãduit ºi nouã. Aceasta este marea
noastrã speranþã.
AL CINCILEA MISTER DE SLAVÃ

ÎNCORONAREA SFINTEI FECIOARE MARIA


ÎN CER, CA REGINÃ

În acest mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria a


fost încoronatã în cer de cãtre Fiul ei, Isus, ca Reginã a cerului
ºi a pãmântului.
90 SFÂNTUL ROZARIU

Sfânta Scripturã
Ef 2,4-10
4
Însã Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa
iubire cu care ne-a iubit, 5 pe când noi eram morþi din cauza
greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos –
prin har aþi fost mântuiþi – 6 ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri în
Cristos Isus, 7 ca sã arate în veacurile viitoare mãreþia bogãþiei
harului sãu prin bunãtatea faþã de noi în Cristos Isus. 8 Cãci
prin har aþi fost mântuiþi datoritã credinþei, ºi aceasta nu e de
la voi, ci este darul lui Dumnezeu, 9 nu prin fapte, ca sã nu se
laude nimeni. 10 Dar noi suntem opera lui, creaþi în Cristos Isus
în vederea faptelor bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu de mai
înainte, ca sã trãim în ele.

Meditaþie
Existã zile care, ºi în istoria cerului, sunt înscrise cu litere de
aur. O asemenea zi de sãrbãtoare este încoronarea Mariei ca
Reginã a cerului ºi a pãmântului. Sub strãlucirea ei pãleºte o clipã
tot ceea ce ascunde cerul ca frumuseþe creatã pânã acum, cu
excepþia preasfintei umanitãþi a lui Isus. În faþa ochilor miraþi ai
locuitorilor cerului se înalþã capodopera mâinilor dumnezeies-
cului Creator; opera în care Dumnezeu cel întreit ºi-a epuizat
într-o oarecare mãsurã ºtiinþa. În faþa lui stã acum cea singura
binecuvântatã, pe care Fiul lui Dumnezeu a ales-o ca Mamã.
Iat-o aici pe aceea pe care a cãzut toatã greutatea iubirii lui,
care a aflat acel har pe care atotputernicia lui Dumnezeu l-a
avut doar o singurã datã de dãruit: sã se numeascã Mama ºi
Mireasa Cuvântului veºnic. Nimeni din cer ºi de pe pãmânt nu
poate sã simtã fericirea de care a fost cuprins sufletul Mariei în
aceastã cea mai fericitã zi din viaþa ei.
Numai un lucru îl ºtim cu certitudine – ºi asta este pentru
noi, surghiuniþii fii ai Evei, suficientã mângâiere: sub toatã
mãreþia ei strãlucitoare, Maria a luat cu ea în cer inima ei iubi-
toare de Mamã. Ea nu se numãrã printre cei care se ruºineazã
ROZARIUL DE SLAVÃ 91

de originea lor modestã ºi care se dezic de vechii prieteni atunci


când ajung la ranguri ºi demnitãþi. Maria simte gloria cu care
o copleºeºte Fiul ei dumnezeiesc astãzi numai ca pe o mai mare
obligaþie de a veni din cer în ajutorul copiilor ei, din valea lacri-
milor, cu toatã puterea ei ºi cu toatã influenþa pe care o are la
tronul lui Dumnezeu. Ea însãºi a experimentat din plin nevoile
pãmânteºti pe propria piele, astfel încât sã nu poatã sã uite
niciodatã. Suferinþa pe care a purtat-o cu noi ºi pentru noi a
declanºat acea blândeþe ºi bunãtate a inimii ei de mamã, care o
face pentru totdeauna Mângâietoarea mâhniþilor ºi a inimilor
omeneºti apãsate de durere. ªi oricât de mare, de nespus de
mare este astãzi fericirea ei, deplinã cu totul va fi fericirea ei
de Mamã atunci când va fi vãrsatã ultima lacrimã a ultimului
ei copil pãmântean, când va veni, în sfârºit, clipa în care toþi
copiii ei voi fi adunaþi în jurul ei ºi va vedea fericirea în care ea
a intrat azi împãrtãºitã cu ei. Ea rãmâne Mama milostivirii ºi
sub coroana de aur de Reginã.
Tu care ai fost încoronatã în cer, preasfântã Fecioarã, Reginã
glorioasã, cât de mult te-ai îndepãrtat acum de toatã suferinþa
pãmânteascã, totuºi, inima ta rãmâne la noi, copiii tãi sur-
ghiuniþi, care din aceastã vale de lacrimi suspinã ºi plâng cãtre
tine! Tu nu poþi sã vezi amãrãciunea copiilor tãi, fãrã sã-i ajuþi.
Pentru cã nu s-a auzit încã sã fi fost pãrãsit de tine cineva care
ºi-a cãutat refugiu la tine, care a cerut ajutorul tãu, care a im-
plorat mijlocirea ta.
Noi, creºtinii, care suntem încã pe drum, noi, care cãutãm
ajutor, care ne-am fãcut vinovaþi ºi am dat greº, putem sã ne
încredem în puterea mijlocirii tale. În problemele din cãsnicie
ºi din familie, în nevoile personale ºi în problemele deschise ale
lumii noastre, putem sã ne încredem în afecþiunea Mariei pentru
noi. Ea ne-a fost dãruitã de Dumnezeu ca mijlocitoare puternicã.
Atunci când artiºtii o reprezintã pe umila slujitoare a Domnului
cu coroanã, s-a împlinit prin aceasta cuvântul din Magnificat:
„Lucruri mari mi-a fãcut Domnul ºi numele lui e sfânt”. Mijlocirii
92 SFÂNTUL ROZARIU

Mariei încredinþãm toatã teama lumii ºi toate grijile Bisericii.


Maria merge înaintea noastrã ca semn luminos al speranþei ºi
al mângâierii.
În numele nostru, al tuturor, Maria a spus cândva DA-ul pentru
maternitatea Fiului lui Dumnezeu. Distincþia plinã de har ca
Reginã a cerului îi dã acum posibilitatea sã spunã mai departe
acest DA pentru noi, ca Mamã a celor pe care Fiul ei de pe
cruce i-a încredinþat ei, ca fii ºi fiice. Astfel, ºi ca Reginã, Maria
rãmâne ca una care slujeºte. Ea, cea umilã, este înãlþatã. Rega-
litatea ei este una care slujeºte oamenilor ºi care se îngrijeºte
de oameni.
ÎNCHEIERE

Acum, Reginã glorioasã, mi-am încheiat cântarea. Dacã a aflat


har înaintea ta cântul meu de preamãrire, atunci, învred-
niceºte-mã sã mã numãr printre cei al cãror nume este scris
pentru totdeauna în inima ta maternã. Þie îþi consfinþesc
trupul ºi sufletul meu, þie îþi consfinþesc viaþa ºi acþiunile mele,
suferinþa ºi moartea mea. Cãci ºtiu cã cine îþi aparþine nu poate
sã se piardã ºi „Fericit este omul care ascultã de tine ºi stã de
veghe la uºile tale în toate zilele. Pentru cã cine te gãseºte pe tine,
gãseºte viaþa ºi capãtã mântuire de la Domnul” (Prov 8,35).
Oricare dintre misterele Rozariuluui ne-am ruga, vom fi mereu
transpuºi în lumea credinþei. Privim la Isus cu inima ºi ochii
Mariei. Cu ea ne înfãþiºãm în faþa lui Cristos aºa cum suntem.
În acest al nostru „aºa cum suntem”, rugãciunea Rozariului vrea
sã ne fie ajutor pentru viaþã. Vrea sã ne ajute ca viaþa noastrã
cu Dumnezeu sã ne reuºeascã din ce în ce mai bine. Când
meditãm misterele Rozariului, recunoaºtem staþiuni importante
ale propriului nostru drum de viaþã. Atunci, confruntãm viaþa
noastrã cu drumul Mariei, cu pãtimirea, moartea ºi învierea lui
Isus Cristos. Cu fiecare perlã, ne deprindem sã mergem pe cãile
Domnului ºi ale Mamei sale. În inima ei ne aºezãm problemele
personale, dar ºi grijile ºi nevoile semenilor, ale Bisericii, ale
lumii. Toate îºi gãsesc loc în Rozariu ºi fac din el o rugãciune
mondialã.
Aceastã rugãciune este o mãrturisire a adevãrului fundamental
al creºtinismului. Este un rezumat a ceea ce vesteºte Sfânta
Scripturã, este o Evanghelie concisã, este Evanghelia pe ºiragul
de perle.
INDICE AL TEXTELOR BIBLICE UTILIZATE:

Mt 27,19-26
Mt 27,27-31a
Mt 28,1-7
Mc 1,7-11
Mc 9,2-10
Mc 10,17-22
Lc 1,26-38
Lc 1,39-56
Lc 2,1-14
Lc 2,22-39
Lc 2,41-51
Lc 11,27-28
Lc 22,39-46
Lc 23,26-28
Lc 24,48-52
In 2,1-11
In 19,25-34
Fap 1,12-14
1Cor 11,23-26
Ef 2,4-10
ANEXÃ

RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU

Rozariul sfintei Fecioare Maria este o rugãciune preþuitã de


mulþi sfinþi ºi recomandatã de Bisericã. Pentru a încuraja
aceastã rugãciune, Biserica acordã indulgenþe în anumite perioade
pentru cel ce recitã Rozariul cu dispoziþiile sufleteºti cuvenite.
Deºi e caracterizat de aspectul sãu marian, Rozariul este o
rugãciune profund cristologicã. A recita Rozariul înseamnã a
contempla cu Maria chipul lui Cristos. De fapt, Rozariul este
un compendiu al Evangheliilor ºi o rugãciune contemplativã
cu un caracter propriu de contemplaþie cristologico-mântuitoare.
Mai mult, Rozariul este meditaþie ºi rugãciune; rugãciune a
familiei, atât pentru unitatea ei, cât ºi pentru pacea din familie
ºi din întreaga lume.
În Rozariu, Maria, în timp ce e imploratã de noi, vine pentru
noi în faþa Tatãlui, care a copleºit-o cu haruri, ºi a Fiului,
nãscut din sânul ei, rugându-se împreunã cu noi ºi pentru noi.
Ea le propune mereu credincioºilor „misterele Fiului sãu”.
Existã diferite modalitãþi de recitare a Rozariului. În unele
regiuni se începe cu invocarea Psalmului 69: „Dumnezeule, vino
în ajutorul meu/ Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi”, ca recu-
noaºtere a nimicniciei noastre; sau, în alte regiuni, se începe cu
Crezul, pentru a pune profesiunea de credinþã la baza dru-
mului contemplativ, dupã care se recitã un „Tatãl nostru...”,
trei „Bucurã-te, Marie...” ºi un „Slavã Tatãlui...”, dupã intenþia
Sfântului Pãrinte, în semn de solidaritate la necesitãþile Bise-
ricii universale.
96 SFÂNTUL ROZARIU

Partea esenþialã a Rozariului o constituie meditarea a cinci


mistere din cele 20, care sunt împãrþite pentru fiecare zi a
sãptãmânii. Dupã enunþarea misterului, se recomandã o micã
pauzã, pentru ca sufletul sã se concentreze asupra misterului
enunþat. Urmeazã dupã fiecare mister recitarea rugãciunii „Tatãl
nostru...” ºi zece „Bucurã-te, Marie...”, numitã ºi decadã. Centrul
de greutate al rugãciunii este numele ISUS, ca o legãturã între
prima ºi a doua parte a rugãciunii „Bucurã-te, Marie...”. Fiecare
decadã se încheie cu doxologia finalã: „Slavã Tatãlui...”, ca
scop ultim al conteplaþiei creºtine. Dupã aceste rugãciuni, în
funcþie de obiceiurile locale, urmeazã o invocaþie, cum ar fi: „O,
Isuse...”, sau o altã rugãciune menitã sã aducã roadele specifice
acelui mister.
Dupã meditarea celor cinci mistere, Rozariul se încheie cu
rugãciunea „Bucurã-te, Reginã...” ºi una dintre Litanii, ca o
izbucnire de laude în cinstea sfintei Fecioare.

„Cred în Dumnezeu...”
„Tatãl nostru...”
„Bucurã-te, Marie...”
„Slavã Tatãlui...”

O, Isuse, iartã-ne pãcatele,


fereºte-ne de focul iadului
ºi du în cer toate sufletele,
mai ales pe acelea
care au mai mare nevoie de mila ta.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 97

a) Forma simplã

Misterele de bucurie
(pentru luni ºi sâmbãtã)

Primul mister: Vestirea arhanghelului


„Iatã slujitoarea Domunului!” În acest mister, meditãm cum
arhanghelul Gabriel i-a vestit sfintei Fecioare Maria cã ea va
zãmisli de la Duhul Sfânt ºi îl va naºte pe Domnul nostru Isus
Cristos.

Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta


„Cãci mari lucruri a fãcut pentru mine Cel Atotputernic!” În
acest mister, meditãm cum, dupã vestirea arhanghelului Gabriel,
sfânta Fecioarã Maria s-a dus la veriºoara sa, Elisabeta, ºi a
rãmas trei luni cu ea.

Al treilea mister: Naºterea lui Isus


„Vi s-a nãscut vouã Mântuitorul!” În acest mister, meditãm
cum preasfânta Fecioarã Maria l-a nãscut pe Domnul nostru
Isus Cristos la Betleem, într-un grajd sãrac.

Al patrulea mister: Prezentarea la templu


„ªi l-au dus pe prunc la Ierusalim, ca sã-l ofere Domnului”.
În acest mister, meditãm cum, la patruzeci de zile dupã
naºterea lui Isus, preasfânta Fecioarã Maria ºi sfântul Iosif l-au
dus în templu ºi l-au oferit lui Dumnezeu.

Al cincilea mister: Regãsirea lui Isus


„Oare nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?” În
acest mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria ºi sfântul
Iosif, pierzându-l pe Fiul lor în vârstã de doisprezece ani,
cãutându-l trei zile, l-au gãsit la Ierusalim în templu, ºezând în
mijlocul învãþãtorilor pe care-i asculta ºi-i întreba.
98 SFÂNTUL ROZARIU

Misterele de luminã
(pentru joi)

Primul mister: Botezul lui Isus


„Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulþumirea
mea”. În acest mister, meditãm cum Isus, la începutul activi-
tãþii sale publice, a fost botezat de sfântul Ioan Botezãtorul, iar
Tatãl l-a proclamat drept Fiul sãu cel preaiubit, în timp ce
Duhul Sfânt cobora asupra lui.

Al doilea mister: Manifestarea atotputerniciei lui Isus la nunta


din Cana
„Faceþi tot ce vã va spune!” În acest mister, meditãm prima
minune a lui Isus, când a transformat apa în vin la nunta din
Cana.

Al treilea mister: Proclamarea împãrãþiei lui Dumnezeu


„Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” În acest mister,
meditãm invitaþia lui Isus de a ne converti ºi a crede în evan-
ghelia vestitã de el.

Al patrulea mister: Schimbarea la faþã


„Faþa lui strãlucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe
ca lumina”. În acest mister, meditãm cum Isus Cristos s-a
schimbat la faþã înaintea ucenicilor sãi, pentru a întãri mãr-
turia Legii ºi a profeþilor, dezvãluindu-ne taina învierii noastre.

Al cincilea mister: Instituirea sfintei Euharistii


„Eu sunt pâinea coborâtã din cer. Cine va mânca din aceastã
pâine va trãi în veci”. În acest mister, meditãm cum Isus, în
noaptea în care a fost vândut, ne-a lãsat memorialul morþii ºi
învierii sale ca mãrturie a iubirii lui pentru noi.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 99

Misterele de durere
(pentru marþi ºi vineri)

Primul mister: Agonia lui Isus


„Pãrinte, dacã este cu putinþã, treacã de la mine acest pahar,
însã nu precum voiesc eu, ci precum voieºti tu”. În acest mister,
meditãm cum Isus Cristos, rugându-se în Grãdina Mãslinilor,
a transpirat sânge.

Al doilea mister: Biciuirea lui Isus


„Noi am fost vindecaþi prin rãnile lui”. În acest mister meditãm
cum Isus Cristos a fost biciuit groaznic în curtea lui Pilat.

Al treilea mister: Încununarea cu spini


„Iatã regele vostru!” În acest mister, meditãm cum Isus a
fost încoronat cu o coroanã de spini.

Al patrulea mister: Isus îºi duce crucea


„Ca un miel blând a fost dus la înjunghiere”. În acest mister,
meditãm cum Isus a fost condamnat la moarte ºi cum i s-a pus
crucea grea pe umeri.

Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce


„El a murit pentru pãcatele noastre”. În acest mister, meditãm
cum Isus, ajungând pe Muntele Calvar, a fost rãstignit pe cruce,
de faþã fiind ºi preamâhnita sa Mamã.
100 SFÂNTUL ROZARIU

Misterele de slavã
(pentru miercuri ºi duminicã)

Primul mister: Învierea lui Isus


„Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii”. În
acest mister, meditãm cum Isus, a treia zi dupã pãtimirea ºi
moartea sa, a înviat glorios din morþi.

Al doilea mister: Înãlþarea lui Isus


„Pãrinte, preamãreºte-l pe Fiul tãu!” În acest mister, meditãm
cum Isus, la patruzeci de zile dupã înviere, s-a înãlþat la cer, în
faþa Maicii sale ºi a ucenicilor sãi.

Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt


„Mergeþi, învãþaþi toate neamurile!” În acest mister, meditãm
cum Isus, ºezând la dreapta Tatãlui, l-a trimis pe Duhul Sfânt în
sala cinei de tainã, unde erau adunaþi apostolii cu sfânta Fecioarã
Maria.

Al patrulea mister: Ridicarea sfintei Fecioare Maria cu trupul


ºi sufletul la cer
„Binecuvântatã eºti tu între femei!” În acest mister, meditãm
cum preasfânta Fecioarã Maria a trecut din viaþã ºi a fost primitã
cu trupul ºi cu sufletul în cer.

Al cincilea mister: Încoronarea sfintei Fecioare Maria în cer


ca reginã
„Cãci Domnul a privit la smerenia slujitoarei sale”. În acest
mister, meditãm cum preasfânta Fecioarã Maria a fost înco-
ronatã în cer de cãtre Fiul ei, Isus, ca reginã a cerului ºi a
pãmântului.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 101

b) Rozariul meditat cu texte scripturistice

Misterele de bucurie
(pentru luni ºi sâmbãtã)
Pãrinte sfânt,
de la tine ne vine orice dar de luminã ºi adevãr.
Te rugãm, revarsã-l asupra noastrã pe Duhul tãu Sfânt.
Prin el, Fecioara Maria a devenit mama lui Isus.
El a umplut inima Elisabetei,
ca sã-l recunoascã pe Fiul tãu în Maria.
El era steaua care i-a cãlãuzit pe magii din Orient la Betleem.
El l-a condus pe Simeon, ca sã-l vadã în Isus
pe cel ce vine pentru mântuirea lumii.
La lumina lui, Maria a meditat
ºi a înþeles misterul lui Isus.
Pãrinte bun,
Duhul Sfânt sã ne deschidã ºi nouã ochii inimii,
pentru ca, meditând aceste mistere,
sã-l cunoaºtem pe Isus, Fiul tãu ºi Domnul nostru,
sã-l iubim ºi sã-l lãudãm împreunã cu Maria
ºi cu tine în vecii vecilor. Amin.

Primul mister: „Fecioara Maria a zãmislit de la Duhul Sfânt”.


Primeºte, o, Fecioarã Marie, cuvântul Domnului, care þi-a fost
trimis prin înger: vei zãmisli ºi îl vei naºte pe cel ce este ºi
Dumnezeu ºi om, ºi astfel, vei fi binecuvântatã între toate
femeile!
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
102 SFÂNTUL ROZARIU

1. care a fost vestit de cãtre înger.


Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. a cãrui venire ne-a umplut de bucurie. *
3. care te-a umplut de har. *
4. care este Dumnezeu cu noi. *
5. care te-a inclus în misterul sãu. *
6. primit de tine în credinþã. *
7. rodul fecioriei tale. *
8. zãmislit de tine în Duhul Sfânt. *
9. care prin tine s-a fãcut om pentru noi. *
10. pe care l-ai slujit pe pãmânt cu o mare iubire. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al doilea mister: „Fericitã este cea care a crezut în împlinirea


tuturor cuvintelor spuse ei din partea Domnului”.
Slãvita Fecioarã Maria o viziteazã pe veriºoara sa, Elisabeta,
ºi-l laudã pe Domnul care a ales-o ca Mamã.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. comoarã ascunsã în sânul tãu.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. centrul vieþii noastre. *
3. care a umplut de bucurie inima ta. *
4. care a redat lumii viaþa. *
5. purtat de tine la Elisabeta. *
6. recunoscut ca Mesia de Ioan Botezãtorul. *
7. binecuvântat de Elisabeta. *
8. prin care îi aduci mulþumiri lui Dumnezeu. *
9. bucuria celui umil ºi sãrac. *
10. bucuria ta în cer ºi pe pãmânt. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 103

Al treilea mister: „Maria îl naºte pe Isus, iar îngerii vestesc


slava lui Dumnezeu ºi oamenilor pace”.
Regele cerului a binevoit sã se nascã pentru noi din Fecioara
Maria, ca sã-l readucã în împãrãþia cerului pe omul pierdut prin
pãcat.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. pe care l-ai nãscut în bucurie.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care nu a gãsit o casã unde sã se nascã. *
3. pe care l-ai aºezat într-o iesle. *
4. pe care îngerii l-au vestit pãstorilor. *
5. care a fost adorat de magi. *
6. semnul iubirii Tatãlui. *
7. care s-a fãcut fratele tuturor oamenilor. *
8. al cãrui mister l-ai purtat în inimã. *
9. venit sã ne vesteascã pacea. *
10. care este pacea noastrã. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al patrulea mister: „Prezentându-l pe Isus în templu, Maria


îl oferã lui Dumnezeu ºi oamenilor”.
Primeºte-l pe Domnul pe care Maria l-a zãmislit, l-a nãscut
ºi pe care, fecioarã dupã naºtere, l-a alãptat.

Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
104 SFÂNTUL ROZARIU

1. pe care l-ai dus în braþe pânã în templu.


Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. pe care l-ai prezentat Domnului. *
3. care l-a umplut de bucurie pe bãtrânul Simeon. *
4. a cãrui soartã a prezis-o Simeon. *
5. mântuire pentru toate popoarele. *
6. luminã pentru toate neamurile. *
7. gloria lui Israel. *
8. semn de împotrivire. *
9. din cauza cãruia o sabie þi-a strãpuns inima. *
10. care a crescut plin de har ºi înþelepciune. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al cincilea mister: „Maria ºi Iosif îl regãsesc în templu pe copilul


Isus, rãmas la Ierusalim”.
Ceea ce se pãstreazã cu mare iubire se pierde cu mare durere.
De aceea, Maria a suferit, pierzându-l pe Isus, dar s-a bucurat
regãsindu-l.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. pelerin cu tine la Ierusalim.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. pierdut în mulþimea de oameni. *
3. rãmas singur la Ierusalim. *
4. la a cãrui lipsã te-ai cutremurat. *
5. pe care l-ai cãutat cu neliniºte. *
6. pe care l-ai regãsit cu bucurie. *
7. care este gãsit de cei care îl ascultã. *
8. ale cãrui cuvinte le-ai meditat cu credinþã. *
9. care a trãit cu tine la Nazaret. *
10. care a trãit ascuns pânã la treizeci de ani. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 105

Bucurã-te, Reginã...
V. Roagã-te pentru noi, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu!
R.Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
Te rugãm, atotputernice Dumnezeule, ca mijlocirea aceleia
cãreia ai binevoit sã-i dãruieºti demnitatea de fecioarã ºi mamã
sã-i obþinã Bisericii tale integritatea credinþei ºi rodnicia iubirii,
ca, astfel, mamã a multor credincioºi ºi feritã de orice patã,
sã ajungã la tine îmbrãcatã în curãþie ºi luminã. Amin.

Misterele de luminã
(pentru joi)
Doamne, Dumnezeule tainic, noi te cunoaºtem atât de puþin,
iar uneori avem impresia cã te cunoaºtem ºi mai puþin.
Ni se pare cã luptãm cu imaginea pe care o avem despre tine.
Nu te putem cuprinde, ºi nici nu reuºim sã te înþelegem.
Doamne, dezvãluie-ne chipul, aratã-ne slava Fiului tãu.
Fã-ne, ca prin contemplarea acestor mistere de luminã,
sã putem înþelege marele mister al înfierii noastre.
Dã-ne harul sã te putem cunoaºte
aºa cum eºti tu cu adevãrat în Fiul tãu,
care ne-a arãtat slava sa
ºi s-a dãruit pentru noi în sfânta Tainã. Amin.

Primul mister: „Prin botezul lui Cristos, lumea întreagã este


sfinþitã ºi noi primim iertarea pãcatelor”.
În timp ce Cristos, cel nevinovat, care s-a fãcut pãcat pentru
noi, coboarã în apele râului, cerurile se deschid larg ºi glasul
Tatãlui îl numeºte Fiu preaiubit, iar Duhul coboarã asupra lui
pentru a-l învesti cu misiunea care îl aºtepta.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
106 SFÂNTUL ROZARIU

1. care reface prin apã firea nostrã.


Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care a sfinþit izvoarele apelor. *
3. care a primit botezul de la Ioan. *
4. în care Tatãl îºi aflã desfãtarea. *
5. Fiul preaiubit al Tatãlui. *
6. consacrat de Tatãl în Duhul Sfânt. *
7. care ne-a revelat misterul Sfintei Treimi. *
8. care ne-a învãþat calea umilinþei. *
9. care ne-a spãlat de orice prihanã. *
10.care ne-a scos din întuneric la luminã. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al doilea mister: „Acesta a fost începutul minunilor lui Isus,


când, în Cana Galileei, ºi-a dezvãluit slava prin intervenþia
Mariei”.
O, Marie, tu care ai dãruit atâta bucurie familiei din Cana,
dãruieºte-i ºi familiei noastre vinul evangheliei ºi, mai ales, fã-ne
sã înþelegem în ce constã aceastã bucurie mare! Dã-ne harul sã
ne deschidem inima cãtre adevãrata bucurie a evangheliei, sã
înþelegem ceea ce valoreazã cu adevãrat: astfel, vom putea sã
obþinem acel dar al împãcãrii ºi al bucuriei, pe care Isus îl pre-
gãteºte pentru noi.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a participat la bucuriile ºi suferinþele oamenilor.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care a prefigurat izvorul apei celei vii. *
3. care se îndurã de oameni. *
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 107

4. care binecuvânteazã sacramentul Cãsãtoriei. *


5. care a transformat apa în vin. *
6. care îl revarsã pe Duhul Sfânt. *
7. cãruia i-ai fost mamã ºi ucenicã. *
8. care a ascultat de tine. *
9. care ne dãruieºte apa vieþii. *
10. care ne întãreºte pe drumul nostru. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al treilea mister: „O datã cu vestirea împãrãþiei lui Dumnezeu,


Cristos ne cheamã la o adevãratã convertire. Doar cel ce crede
cu adevãrat are hotãrârea sincerã de a se converti”.
Iertarea pãcatelor celor ce se apropie de Isus cu încredere
umilã este începutul acelui mister de milostivire pe care el va
continua sã-l îndeplineascã pânã la sfârºitul lumii, mai ales, prin
sacramentul Reconcilierii, pe care l-a încredinþat Bisericii sale.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care ne-a vestit evanghelia împãrãþiei lui Dumnezeu.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care ne cheamã la convertire. *
3. vindecãtorul tuturor neputinþelor. *
4. care a fãcut mult bine. *
5. care a vindecat bolnavii. *
6. care i-a înviat pe cei morþi. *
7. care a redat vederea orbilor. *
8. care ne ajutã în nevoi. *
9. care iartã pãcatele oamenilor. *
10. care ne-a împãcat cu Tatãl. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
108 SFÂNTUL ROZARIU

Al patrulea mister: „Prin arãtarea slavei sale, Cristos vrea sã


lumineze drumul nostru de a-l urma pânã pe Calvar, pentru a
ne bucura pe deplin de strãlucirea feþei sale”.
Slava lui Dumnezeu strãluceºte pe chipul lui Cristos, în timp
ce Tatãl le cere apostolilor extaziaþi sã-l asculte ºi sã se pregã-
teascã sã trãiascã împreunã cu el momentul dureros al pãtimirii,
pentru a ajunge împreunã cu el la bucuria învierii ºi la o viaþã
transfiguratã de Duhul Sfânt.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. om ºi Dumnezeu.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. Fiul preaiubit al Tatãlui. *
3. care ne-a arãtat slava sa. *
4. care a prefigurat învierea sa. *
5. care a luminat lumea. *
6. împlinirea promisiunilor din Vechiul Testament. *
7. care ni se descoperã în mãreþia sa. *
8. care ni-l aratã pe Tatãl. *
9. lumina cea adevãratã. *
10. în preajama cãruia dorim sã fim. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
Al cincilea mister: „Cristos îºi oferã trupul ºi sângele sãu ca
hranã, sub semnul pâinii ºi al vinului, dând mãrturie pânã la
sfârºit despre iubirea sa pentru omenire, pentru a cãrei mântuire
se va oferi pe sine ca jertfã”.
Prin cuvântul sãu preface
Pâinea-n trupul sãu divin.
Sânge-adevãrat el face
Ceea ce era-nainte vin
ªi revarsã har ºi pace
În tot sufletul creºtin.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 109

Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. pâinea îngereascã.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. iubirea veºnicã a Tatãlui. *
3. care ne-a dat ca hranã trupul sãu. *
4. rãmas cu noi în Euharistie. *
5. jertfa zilnicã a sfintei Liturghii. *
6. manã cereascã. *
7. hrana noastrã nepieritoare. *
8. din care ne hrãnim zilnic. *
9. care ne dã putere ºi tãrie în faþa morþii. *
10. care ne aºteaptã la masa sa. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
Bucurã-te, Reginã...
V. Roagã-te pentru noi, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.
R. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
Pe tine te rugãm, slãvitã Maicã a lui Dumnezeu,
ca sã-l dobândim pe Isus de la acel Duh
prin adumbrirea cãruia tu însuþi l-ai nãscut.
Cu acel Duh care a coborât asupra lui Isus
la botezul sãu în Iordan, sã-l putem cunoaºte ºi noi
pe acel Isus în preajma cãruia ai stat
ºi te-ai bucurat de minunile ce le fãcea.
În acel Duh, sã-l iubim pe Isus ºi sã-l adorãm
ca Dumnezeu adevãrat în Taina sfântã din altar,
ca, astfel, sã ne putem bucura de strãlucirea feþei sale
în vecii vecilor. Amin.
110 SFÂNTUL ROZARIU

Misterele de durere
(pentru marþi ºi vineri)
Tatãl nostru, care eºti în ceruri,
revarsã-l în inimile noastre pe Duhul tãu Sfânt,
ca el sã fie prietenul ºi mângâietorul nostru
ºi tãria nostrã în suferinþã.
Fã-ne sã înþelegem suferinþele Mântuitorului nostru.
Ajutã-ne sã descoperim în misterul crucii sale
misterul unei iubiri infinite, al iubirii tale faþã de noi.
Pãrinte preabun, Duhul tãu
sã ne întãreascã credinþa luminoasã ºi dãruirea generoasã,
care au întãrit-o pe Fecioara Maria
atunci când l-a vãzut pe Isus încoronat cu spini,
pironit în cuie, strãpuns cu suliþa,
însetat ºi adãpat cu fiere, mort pe cruce. Amin.

Primul mister: „La începutul pãtimirii sale, Isus se încredin-


þeazã voinþei Tatãlui”.
Trupul ºi sufletul nostru suferã din cauza multor pãcate:
alergãm la tine, cea plinã de har, speranþa celor deznãdãjduiþi.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care s-a rugat în timpul agoniei.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care ne-a învãþat sã ne rugãm. *
3. care s-a rugat în liniºte. *
4. care a acceptat voinþa Tatãlui. *
5. care a fost acoperit de sudoarea sângelui. *
6. care i-a gãsit pe ucenici dormind. *
7. care a fost trãdat de Iuda. *
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 111

8. care a fost pãrãsit de ucenici. *


9. care a suferit din iubire faþã de noi. *
10. care s-a fãcut asemenea întru totul cu fraþii sãi. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al doilea mister: „Împreunã cu biciuirea, Isus acceptã suferinþa


întregii pãtimiri”.
Poartã misticã a vieþii, scapã-i din pericole pe cei care aleargã
cu credinþã la tine, ca sã te putem glorifica împreunã cu Fiul
tãu preasfânt, mântuirea sufletelor noastre.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a trecut fãcând bine tuturor.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care a fost acuzat ca un rãufãcãtor. *
3. care a fost biciuit. *
4. care s-a fãcut sclav pentru noi. *
5. care nu a sãvârºit nici un pãcat. *
6. a cãrui împãrãþie nu este din aceastã lume. *
7. care ne-a împãcat cu Tatãl prin pãtimirea ºi moartea sa. *
8. care ºi în suferinþã a continuat sã ne iubeascã. *
9. care a fost credincios pânã la moarte. *
10. care a suferit ºi a iubit în tãcere. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
Al treilea mister: „Isus este încoronat cu spini, batjocorit ºi
condamnat la rãstignire”.
Isuse Cristoase, Fecioara nepãtatã, vãzându-te suferind, suferea
în inima ei de mamã; gemea din adâncul sufletului, sfâºiatã de
dureri pe care nu le cunoscuse atunci când te-a nãscut.
112 SFÂNTUL ROZARIU

Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a fost preferat în locul lui Baraba.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care a fost încoronat cu spini. *
3. care a fost batjocorit. *
4. care a fost nevinovat. *
5. care a fost condamnat nevinovat. *
6. care a fost pãlmuit. *
7. care a fost tratat ca un rãufãcãtor. *
8. care nu i-a insultat pe cei care îl insultau. *
9. care a fost pãrãsit de ucenicii sãi. *
10. cãruia tu i-ai rãmas credincioasã. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

4. Al patrulea mister: „Isus merge la moarte, purtându-ºi


crucea”.
O, sfântã Fecioarã ºi Mamã a lui Dumnezeu, roagã-l pe Fiul
tãu, Isus Cristos, Domnul nostru, sã aibã milã de sufletele noastre,
el, care s-a lãsat de bunãvoie rãstignit pe cruce ºi a eliberat lumea
de pãcat!
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a purtat crucea pãcatelor noastre.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care a urcat Calvarul. *
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 113

3. care a cãzut sub povara crucii. *


4. ajutat de Simon din Cirene. *
5. însoþit de popor. *
6. jelit de femeile din Ierusalim. *
7. la a cãrui durere ai participat cu credinþã. *
8. care ne-a iubit pânã la moarte. *
9. care a fost ascultãtor pânã la moarte. *
10. care a cunoscut suferinþele noastre. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al cincilea mister: „Isus moare pe cruce ºi ne-o lasã pe Maria ca


mamã”.
Pe tine, o, Fecioarã Marie, care, fãrã sã mori, ai meritat coroana
martiriului lângã crucea Domnului!
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. rãstignit între doi tâlhari.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. rãstignit pentru cã era regele nostru. *
3. ale cãrui haine au fost trase la sorþi. *
4. care s-a rugat pentru prigonitorii sãi. *
5. care i-a dat tâlharului cãit paradisul. *
6. care pe cruce ne-a fãcut fiii tãi. *
7. care a murit pe cruce ca sã ne mântuiascã. *
8. a cãrui inimã strãpunsã este izvor de har. *
9. care atrage la sine toþi oamenii. *
10. în a cãrui moarte am fost botezaþi. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
114 SFÂNTUL ROZARIU

Bucurã-te, Reginã...
V. Roagã-te pentru noi, Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.
R. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
O, Slujitoare preasfântã ºi Mamã a Cuvântului,
primeºte-i cu iubire pe toþi cei care te cautã;
condu la pãºunea grasã turma rãscumpãratã de Fiul tãu;
salveazã-i cu milostivire pe cel care te implorã cu credinþã;
fii pãzitoarea ºi apãrãtoarea aceluia
care poartã jugul plãcut al stãpânirii tale.
Pãstreazã-ne pe noi toþi în iubire, ca sã fim acum
ºi în veºnicie fraþii aceluia pe care tu l-ai nãscut,
o, Fecioarã glorioasã, de toþi binecuvântatã! Amin.

Misterele de slavã
(pentru miercuri ºi duminicã)
Pãrinte Sfânt, izvorul vieþii nemuritoare,
tu l-ai trimis pe Duhul Sfânt asupra Fecioarei
ºi ai fãcut-o Mamã a Fiului tãu;
l-ai revãrsat pe Duhul Sfânt în Bisericã,
ca ea sã trãiascã în credinþã ºi iubire;
ni l-ai dãruit nouã pe Duhul Sfânt,
ca sã ne facã sã fim ºi mãrturisitorii tãi;
trimite-l pe Duhul tãu Sfânt asupra jertfelor noastre
ºi transformã-le în trupul ºi în sângele lui Isus.
Revarsã mereu Duhul tãu în Bisericã,
pentru ca ea sã fie semnul vizibil al prezenþei tale în lume;
revarsã mereu lumina ta, pânã în ziua în care,
la întoarcerea Fiului tãu, ea va apãrea sfântã ºi neprihãnitã
ºi semn al speranþei, aºa cum este Maica lui Dumnezeu,
Maica Bisericii, Regina cerului ºi a pãmântului,
care cu tine domneºte în vecii vecilor. Amin.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 115

Primul mister: „Isus a înviat din morþi”.


Nãscut din Fecioarã, Cuvântul adevãrului a înviat pentru noi.
Luminã din Luminã, Cristos, regele nostru, a înviat pentru noi
din morþi ºi ne-a redat viaþa.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a înviat din morþi.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care s-a arãtat în mod vizibil alor sãi. *
3. care trãieºte nemuritor. *
4. a cãrui prezenþã trezeºte credinþa. *
5. care rãmâne cu noi pânã la sfârºitul lumii. *
6. care a distrus moartea ºi ne-a dãruit viaþa. *
7. cu care ºi noi vom învia. *
8. care a înviat pentru sfinþirea noastrã. *
9. care este fundamentul speranþei noastre. *
10. care susþine credinþa noastrã. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al doilea mister: „Isus se înalþã la cer ºi ºade la dreapta Tatãlui”.


Din cer a coborât ca o luminã. Din Maria s-a nãscut ca o sã-
mânþã divinã. De pe cruce a cãzut ca un fruct matur. La cer s-a
ridicat ca o primiþie. Binecuvântatã sã fie voinþa lui.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
116 SFÂNTUL ROZARIU

1. care s-a înãlþat la cer în faþa apostolilor.


Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. a cãrui întoarcere o aºteptãm cu o speranþã încrezãtoare. *
3. care ne dã Duhul sãu. *
4. care ni te-a lãsat împreunã cu apostolii. *
5. cu ai cãrui apostoli te-ai rugat. *
6. care mijloceºte în cer pentru noi. *
7. prin care ne este dat harul Tatãlui. *
8. în care Tatãl ne dã iubirea. *
9. care a cunoscut mizeria umanã. *
10. mereu prezent în Bisericã. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al treilea mister: „Duhul Sfânt coboarã asupra apostolilor,


asupra Mariei ºi a Bisericii”.
Bucurã-te, izvor de luminã care luminezi orice om, aurora
soarelui care nu apune niciodatã. Bucurã-te, tabernacolul vieþii,
grãdina Tatãlui, pajiºtea plãcut mirositoare a Duhului Sfânt!
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. ai cãrui ucenici erau cu tine în cenacol.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care ni-l dã pe Duhul Sfânt ca un foc. *
3. al cãrui Duh s-a coborât asupra ta la Buna-Vestire. *
4. al cãrui Duh este izvorul unitãþii neamului omenesc. *
5. al cãrui Duh dã mãrturie în toatã lumea. *
6. al cãrui Duh conduce Biserica. *
7. al cãrui Duh rãmâne în inimile noastre. *
8. al cãrui Duh este tãria martirilor. *
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 117

9. al cãrui Duh pãstreazã adevãrul în Bisericã. *


10. al cãrui Duh este puterea slãbiciunii noastre. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al patrulea mister: „La sfârºitul vieþii pãmânteºti, Maria este


ridicatã cu trupul ºi cu sufletul la cer”.
În timp ce era pe pãmânt, Maria veghea asupra tuturor, era
ca o providenþã universalã pentru toþi credincioºii. Înãlþatã la
cer, ea rãmâne pentru neamul omenesc un refugiu sigur, mijlo-
cind pentru noi la Fiul sãu ºi la Dumnezeu.
Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care a salvat trupul tãu de la putrezire.
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. al cãrui Duh a transfigurat trupul ºi sufletul tãu. *
3. care te-a înveºmântat cu slavã aºa cum tu l-ai îmbrãcat cu carne.
*
4. care te primeºte aºa cum tu l-ai primit. *
5. care te slujeºte aºa cum tu l-ai slujit. *
6. care te-a fãcut pãrtaºã la slava sa. *
7. care îþi ºterge lacrimile ce le-ai vãrsat pentru el. *
8. care te-a fãcut imagine a Bisericii. *
9. care a încredinþat Biserica protecþiei tale. *
10. care ascultã rugãciunile tale. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...

Al cincilea mister: „Încoronatã ca reginã a cerului ºi a


pãmântului, Maria se roagã pentru noi”.
Misiunea ta, Fecioarã binecuvântatã, este mijlocirea neîncetatã
pentru poporul lui Dumnezeu, tu, care ai fost aleasã sã-l porþi
în sânul tãu pe Rãscumpãrãtorul lumii.
118 SFÂNTUL ROZARIU

Tatãl nostru...
Bucurã-te, Marie, cea plinã de har,
Domnul este cu tine,
binecuvântatã eºti tu între femei
ºi binecuvântat este rodul trupului tãu, Isus...
1. care te rãsplãteºte pentru credinþa ta. *
Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu... (*)
2. care te rãsplãteºte pentru speranþa ta. *
3. care îþi transformã iubirea. *
4. care va distruge moartea. *
5. care ne va judeca despre iubire. *
6. care este milostiv cu cei cãiþi. *
7. care ne cheamã la banchetul din ceruri. *
8. a cãrui împãrãþie nu va avea sfârºit. *
9. care stã la uºa inimii noastre ºi bate. *
10. la care tu ne chemi. *
Slavã Tatãlui...
O, Isuse...
Bucurã-te, Reginã...
V. Roagã-te pentru noi, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu,
C. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
O, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, implorã pentru noi
milostivirea aceluia care îþi este Tatã ºi Fiu,
ca sã ne ocroteascã cu bunãvoinþã, sã ne ierte pãcatele,
sã ne întãreascã în slãbiciunile noastre,
sã ºteargã vina pãcatelor.
Dacã tu nu ne ajuþi, vom cãdea în abisul rãului;
dacã Fiul tãu nu ne conduce, vom cãdea în cursa pãcatului.
O, Maicã milostivã, salveazã-i pe cei naufragiaþi,
fii tãria celor ºovãielnici, reaprinde iubirea celor lâncezi,
ascultã rugãciunea umilã a slujitorului tãu care te implorã,
Fecioarã glorioasã, de toþi binecuvântatã! Amin.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 119

c) Rozariul cu cântarea misterelor

Misterele de bucurie
(Pentru luni ºi sâmbãtã)
1. Buna-Vestire
La Nazaret un sol coboarã,
Trimis de Dumnezeu, de sus,
Ca s-o vesteascã pe Fecioarã
Cã îl va naºte pe Isus.
Ref.:
O, Marie, mângâierea ºi speranþa tuturor,
Tu eºti a noastrã bunã mamã;
Ascultã-þi fiii ce te cheamã,
Cãci doar poþi sã vii la toþi în ajutor.
2. Vizita la Elisabeta
La vara sa, Elisabeta,
Maria-n grabã a plecat;
Cum sã-i iubim pe fraþii noºtri
Tu, mamã, pildã ne-ai lãsat. R
3. Naºterea lui Isus
Maria, pe stãpânul lumii,
Îl naºte într-un grajd sãrac;
Prin umilinþã, o, Fecioarã,
Vrem lui Isus sã-i fim pe plac! R.
4. Prezentarea la templu
Maria, pe Isus la templu,
L-a prezentat cu rugi fierbinþi;
Tu ºi pe noi, o, Preacuratã,
Lui Dumnezeu sã ne prezinþi! R.
5. Pierderea ºi regãsirea lui Isus
Pe Fiul tãu pierdut, Marie,
Din nou la templu l-ai aflat;
Ajutã-ne ca niciodatã
Noi sã nu-l pierdem prin pãcat. R.
120 SFÂNTUL ROZARIU

Misterele de luminã
(Pentru joi)
1. Botezul lui Isus
Ioan pe Domnul îl boteazã,
Deºi e fãrã de pãcat;
O, Maicã sfântã, ne pãstreazã
Cu sufletul mereu curat! R.
2. Nunta din Cana
La Cana, invitat la nuntã,
Isus preface apa-n vin;
Priveºte, Mamã, câte-nfruntã
În viaþã orice soþ creºtin! R.
3. Vestirea împãrãþiei lui Dumnezeu
Binevestind, Isus proclamã
La toþi mesajul sãu cel sfânt;
Ajutã-ne, o, bunã Mamã,
Sã nu fim surzi l-al sãu cuvânt! R.
4. Schimbarea la faþã
Isus, schimbându-se la faþã,
Devine soare luminos;
O, Maicã sfântã, tu ne-nvaþã
Cum sã trãim pentru Cristos! R.
5. Instituirea Euharistiei
Isus, preasfântul trup ºi sânge
Ne-a dãruit cum ne-a promis;
Odatã, Mamã, tu ne strânge
Pe toþi la tine-n paradis. R.
ANEXÃ – RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI ROZARIU 121

Misterele de durere
(Pentru marþi ºi vineri)
1 Agonia lui Isus
Isus, în trista-i agonie,
Sudori de sânge a vãrsat;
Fã sã nu uit nicicând, Marie,
Cât l-am mâhnit cu-al meu pãcat. R.
2. Biciuirea lui Isus
Cãlãii, în Isus, cu biciul
Lovind, bucãþi de carne-i rup;
O, Mamã, ei lovesc ºi-n tine,
Cãci este trup din al tãu trup! R.
3. Încoronarea cu spini
Cãlãii lui Isus cununã
Îi împletesc apoi din spini;
Cât suferi tu, o, Mamã bunã,
Cã nu poþi chinul sã-l alini! R.
4. Purtarea crucii
Ca mielul dus la înjunghiere,
Isus îºi poartã crucea grea,
Marie, dã-mi curaj ºi mie
Sã port în viaþã crucea mea. R.
5. Isus moare pe cruce
Isus, în chinuri ºi batjocuri,
Pe cruce moare rãstignit;
ªi-n clipa morþii, o, Marie,
Ca Mamã toþi noi te-am primit! R.
122 SFÂNTUL ROZARIU

Misterele de slavã
(Pentru miercuri ºi duminicã)
1. Învierea lui Isus
Tresaltã lumea-n bucurie,
Isus din morþi a înviat;
Fã sã-nviem ºi noi, Marie,
Din moartea negrului pãcat. R.
2. Înãlþarea lui Isus
O, Maicã, Fiul tãu preadulce
La cer se-nalþã glorios;
La ceruri ºi pe noi condu-ne,
Sã fim alãturi de Cristos! R.
3. Coborârea Duhului Sfânt
Iar Duhul Sfânt, în limbi de flãcãri,
Din cer a coborât apoi;
Pe-acelaºi Duh, o, Preacuratã,
Fã sã-l purtãm mereu în noi! R.
4. Înãlþarea Mariei la cer
La cer te-ai înãlþat, Marie,
Cu trupul tãu curat ºi sfânt;
Spre cer privesc cu nostalgie
Copiii tãi de pe pãmânt. R.
5. Încoronarea Mariei
Coroanã de împãrãteasã
Pe frunte Fiul tãu þi-a pus;
Reginã eºti de noi aleasã:
Domneºte peste noi de sus! R.
ANEXÃ – LITANII 123

LITANII

Litania este o enumerare de invocaþii scurte adresate atât lui


Dumnezeu, cât ºi sfinþilor, într-un mod cu totul special sfintei
Fecioare. Izvorul de inspiraþie al acestor litanii îl constituie Sfânta
Scripturã ºi Magisteriul Bisericii.

Litania Lauretanã
Doamne, miluieºte-ne.
Cristoase, miluieºte-ne,
Doamne, miluieºte-ne.
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultã-ne.
Tatã din cer, Dumnezeule, miluieºte-ne pe noi. (*)
Fiule, Rãscumpãrãtorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântã Treime, un singur Dumnezeu, *
Sfântã Marie, roagã-te pentru noi. (**)
Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, **
Sfântã Fecioarã a fecioarelor, **
Maica lui Cristos, **
Maica harului dumnezeiesc, **
Maicã nepãtatã, **
Maicã preacuratã, **
Maicã neprihãnitã, **
Maicã pururea fecioarã, **
Maicã vrednicã de iubire, **
124 SFÂNTUL ROZARIU

Maicã minunatã, **
Maica bunului sfat, **
Maica Creatorului, **
Maica Mântuitorului, **
Maica Bisericii, **
Fecioarã preaînþeleaptã, **
Fecioarã vrednicã de cinste, **
Fecioarã vrednicã de laudã, **
Fecioarã puternicã, **
Fecioarã miloasã, **
Fecioarã credincioasã, **
Oglinda dreptãþii, **
Scaunul înþelepciunii, **
Pricina bucuriei noastre, **
Vas duhovnicesc, **
Vas vrednic de cinste, **
Vas vestit de cucernicie, **
Trandafire tainic, **
Turnul lui David, **
Turn de fildeº, **
Casã de aur, **
Chivotul legii, **
Poarta cerului, **
Steaua dimineþii, **
Tãmãduitoarea bolnavilor, **
Scãparea pãcãtoºilor, **
Mângâietoarea mâhniþilor, **
Ajutorul creºtinilor, **
Regina îngerilor, **
Regina patriarhilor, **
Regina profeþilor, **
Regina apostolilor, **
Regina martirilor, **
Regina mãrturisitorilor, **
ANEXÃ – LITANII 125

Regina fecioarelor, **
Regina tuturor sfinþilor, **
Reginã zãmislitã fãrã de prihanã strãmoºeascã, **
Reginã înãlþatã cu trupul la cer, **
Regina preasfântului Rozariu, **
Regina pãcii, **
Regina familiei, **
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, iartã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, ascultã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, miluieºte-ne pe noi.

V. Roagã-te pentru noi, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.


R. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
Doamne Dumnezeule,
dãruieºte-ne, te rugãm, harul ca noi, slugile tale,
sã ne bucurãm de sãnãtate neîncetatã a minþii ºi a trupului
ºi, prin mijlocirea preasfintei Maria pururea Fecioarã,
sã fim alinaþi în suferinþele vieþii pãmânteºti
ºi sã ne bucurãm de fericirea veºnicã.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Litania Maicii Domnului


dupã Conciliul al II-lea din Vatican
Doamne, miluieºte-ne!
Cristoase, miluieºte-ne!
Doamne, miluieºte-ne!
Cristose, auzi-ne!
Cristoase, ascultã-ne!
126 SFÂNTUL ROZARIU

Tatã din cer, Dumnezeule, miluieºte-ne pe noi. (*)


Fiule, Rãscumpãrãtorul lumii, Dumnezeule, (*)
Duhule Sfânt, Dumnezeule, (*)
Sfântã Treime, un singur Dumnezeu, (*)
Sfântã Marie, roagã-te pentru noi. (**)
Sfântã Maicã a lui Dumnezeu, (**)
Sfântã Fecioarã a fecioarelor, (**)
Fiicã preaiubitã a Tatãlui, (**)
Mama lui Cristos, regele veacurilor, (**)
Slava Duhului Sfânt, (**)
Fecioarã, fiica Sionului, (**)
Fecioarã sãracã ºi umilã, (**)
Fecioarã blândã ºi ascultãtoare, (**)
Slujitoare ascultãtoare prin credinþã, (**)
Maica Domnului, (**)
Colaboratoarea Mântuitorului, (**)
Cea plinã de har, (**)
Izvor de frumuseþe, (**)
Comoarã de virtute ºi înþelepciune, (**)
Primul rod al mântuirii, (**)
Ucenica desãvârºitã a lui Cristos, (**)
Imagine preacuratã a Bisericii, (**)
Femeia noului legãmânt, (**)
Femeie îmbrãcatã în soare, (**)
Femeie încoronatã cu stele, (**)
Stãpâna bunãtãþii nesfârºite, (**)
Stãpâna iertãrii, (**)
Stãpâna familiilor noastre, (**)
Bucuria noului Israel, (**)
Splendoarea sfintei Biserici, (**)
Cinstea neamului omenesc, (**)
Avocata harului, (**)
Slujitorea milei divine, (**)
ANEXÃ – LITANII 127

Ajutorul poporului lui Dumnezeu, (**)


Regina iubirii, (**)
Regina milostivirii, (**)
Regina pãcii, (**)
Regina îngerilor, (**)
Regina patriarhilor, (**)
Regina profeþilor, (**)
Regina apostolilor, (**)
Regina martirilor, (**)
Regina mãrturisitorilor, (**)
Regina fecioarelor, (**)
Regina tuturor sfinþilor, (**)
Reginã zãmislitã fãrã de pãcat, (**)
Reginã înãlþatã la cer, (**)
Regina pãmântului, (**)
Regina cerului, (**)
Regina universului, (**)
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, iartã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, ascultã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, miluieºte-ne pe noi.

V. Roagã-te pentru noi, slãvitã Maicã a Domnului.


C. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
Dumnezeule milostiv, ascultã rugãciunea poporului tãu,
care o cinsteºte pe fericita Fecioarã Maria, slujitoarea ta,
ca mamã ºi reginã, ºi ajutã-ne ca,
slujindu-te pe tine ºi pe fraþii noºtri în acestã lume,
sã putem intra în locuinþa veºnicã a împãrãþiei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
128 SFÂNTUL ROZARIU

Litania sfintei fecioarei Maria


dupã Lumen gentium
Doamne, miluieºte-ne!
Cristoase, miluieºte-ne!
Doamne, miluieºte-ne!
Cristose, auzi-ne!
Cristoase, ascultã-ne!
Tatã din cer, Dumnezeule, miluieºte-ne pe noi. (*)
Fiule, Rãscumpãrãtorul lumii, Dumnezeule, (*)
Duhule Sfânt, Dumnezeule, (*)
Sfântã Treime, un singur Dumnezeu, (*)
Sfântã Maicã a lui Dumnezeu, roagã-te pentru noi. (**)
Fiicã preaiubitã a Tatãlui, (**)
Maica Cuvântului întrupat, (**)
Templul Duhului Sfânt, (**)
Fecioarã aleasã din veºnicie, (**)
Eva cea nouã, (**)
Fiica lui Adam, (**)
Fiicã a Sionului, (**)
Fecioarã neprihãnitã, (**)
Fecioarã din Nazaret, (**)
Fecioarã adumbritã de Duhul Sfânt, (**)
Maica Domnului, (**)
Maica lui Emanuel, (**)
Maica lui Isus, (**)
Maica lui Cristos, (**)
Maica Salvatorului, (**)
Colaboratoarea Mântuitorului, (**)
Tu, care ai primit cuvântul, (**)
Tu, care ai dãruit lumii viaþa, (**)
Tu, care l-ai prezentat pe Isus în templu, (**)
Tu, care l-ai arãtat pe Isus magilor, (**)
Tu, care ai înveselit nunta din Cana, (**)
ANEXÃ – LITANII 129

Tu, care ai colaborat la lucrarea de mântuire, (**)


Tu, care ai suferit lângã cruce, (**)
Tu, care ai implorat darul Duhului Sfânt, (**)
Maica celor vii, (**)
Maica celor credincioºi, (**)
Maica tuturor oamenilor, (**)
Aleasã între sãracii Domnului, (**)
Slujitoarea umilã a Domnului, (**)
Slujitoarea mântuirii, (**)
Pelerinã pe drumul credinþei, (**)
Fecioarã a ascultãrii, (**)
Fecioara speranþei, (**)
Fecioarã a iubirii, (**)
Model de sfinþenie, (**)
Membru eminent al Bisericii, (**)
Imagine a Bisericii, (**)
Maica Bisericii, (**)
Avocata noastrã, (**)
Ajutorul creºtinilor, (**)
Ajutorul sãracilor, (**)
Mijlocitoarea harului, (**)
Marie înãlþatã la slava cereascã, (**)
Marie glorificatã cu trupul ºi sufletul la cer, (**)
Marie înãlþatã mai presus de îngeri ºi de sfinþi, (**)
Regina universului, (**)
Semn de mângâiere, (**)
Semn de speranþã sigurã, (**)
Semn al slavei viitoare, (**)
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, iartã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, ascultã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, miluieºte-ne pe noi.
130 SFÂNTUL ROZARIU

V. Fericitã eºti, Marie, pentru cã ai crezut.


R. Noi te lãudãm.
V. Fericitã eºti, Marie, pentru cã ai pãzit cuvântul.
R. Noi te binecuvântãm.
V. Fericitã eºti, Marie, pentru cã ai fãcut voinþa Tatãlui.
R. Noi te glorificãm.
Sã ne rugãm:
O, Dumnezeule, Tatãl lui Cristos, Salvatorul nostru,
care în Maria, Fecioarã sfântã ºi plinã de bunãvoinþã,
ne-ai dat imaginea Bisericii,
trimite-l pe Duhul tãu cel Sfânt în ajutorul slãbiciunii noastre,
pentru ca, perseverând în credinþã, sã creºtem în iubire
ºi sã mergem împreunã pânã la þinta speranþei fericite!
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Litania sfintei Fecioare Maria,


Maica speranþei
Doamne, miluieºte-ne!
Cristoase, miluieºte-ne!
Doamne, miluieºte-ne!
Cristose, auzi-ne!
Cristoase, ascultã-ne!
Tatã din cer, Dumnezeule, miluieºte-ne pe noi. (*)
Fiule, Rãscumpãrãtorul lumii, Dumnezeule, (*)
Duhule Sfânt, Dumnezeule, (*)
Sfântã Treime, un singur Dumnezeu, (*)
Sfântã Marie a speranþei, roagã-te pentru noi. (**)
Sfântã Marie a drumului nostru pãmântesc, (**)
Sfântã Marie a luminii, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Plinãtatea Israelului, (**)
Profeþia timpurilor noi, (**)
ANEXÃ – LITANII 131

Aurora lumii noi, (**)


Maica lui Dumnezeu, (**)
Maica lui Mesia-Eliberatorul, (**)
Maica celor mântuiþi, (**)
Maica tuturor popoarelor, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Fecioarã a tãcerii, (**)
Fecioarã a ascultãrii, (**)
Fecioarã a cântãrii, (**)
Slujitoare a Domnului, (**)
Slujitoare a Cuvântului, (**)
Slujitoare a mântuirii, (**)
Slujitoare a împãrãþiei, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Ucenicã a lui Cristos, (**)
Martorã a evangheliei, (**)
Sorã a oamenilor, (**)
Începutul Bisericii, (**)
Maica Bisericii, (**)
Modelul Bisericii, (**)
Imaginea Bisericii, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Marie, binecuvântatã între femei, (**)
Marie, demnitatea femeii, (**)
Marie, mãreþia femeii, (**)
Femeie credinciosã în aºteptare, (**)
Femeie credinciosã în acþiune, (**)
Femeie credinciosã în urmare, (**)
Femeie credinciosã lângã cruce, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Primiþie a Paºtelui, (**)
Strãlucire a Rusaliilor, (**)
Steaua evanghelizãrii, (**)
132 SFÂNTUL ROZARIU

Prezenþã luminoasã, (**)


Prezenþã rugãtoare, (**)
Prezenþã primitoare, (**)
Prezenþã lucrãtoare, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Speranþa sãracilor, (**)
Încrederea celor smeriþi, (**)
Sprijinul celor marginalizaþi, (**)
Uºurarea celor asupriþi, (**)
Apãrãtoarea celor nevinovaþi, (**)
Curajul celor persecutaþi, (**)
Mângâierea celor exilaþi, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Glasul libertãþii, (**)
Glasul comuniunii, (**)
Glasul pãcii, (**)
Semnul chipului matern al lui Dumnezeu, (**)
Semn al apropierii Tatãlui, (**)
Semn al milostivirii Fiului, (**)
Semn al rodniciei Duhului, (**)
Toþi: Sfântã Marie a speranþei, lumineazã calea nostrã!
Cristoase, stãpânul istoriei, miluieºte-ne pe noi!
Cristoase, salvatorul omului, miluieºte-ne pe noi!
Cristoase, speranþa creaþiei, miluieºte-ne pe noi!

V. Sfântã Marie a speranþei,


R. Lumineazã cãile noastre.
Sã ne rugãm:
Tatã sfânt, care ai aºezat-o
pe sfânta Fecioarã Maria în pelerinajul Bisericii
ca semn al eliberãrii ºi al speranþei,
fã ca, îndreptându-ne privirea noastrã cãtre ea,
sã mergem siguri spre viaþã ºi spre mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
ANEXÃ – LITANII 133

Litania Inimii Mariei


Doamne, miluieºte-ne!
Cristoase, miluieºte-ne!
Doamne, miluieºte-ne!
Cristose, auzi-ne!
Cristoase, ascultã-ne!
Tatã din cer, Dumnezeule, miluieºte-ne pe noi. (*)
Fiule, Rãscumpãrãtorul lumii, Dumnezeule, (*)
Duhule Sfânt, Dumnezeule, (*)
Sfântã Treime, un singur Dumnezeu, (*)
Inimã neprihãnitã a Mariei, roagã-te pentru noi. (**)
Inima Mariei, oglinda inimii dumnezeieºti, (**)
Inima Mariei, prescurtarea desãvârºirilor dumnezeirii, (**)
Inima Mariei, icoana desãvârºitã a inimii Pãrintelui veºnic, (**)
Inima Mariei, desfãtarea Fiului lui Dumnezeu, (**)
Inima Mariei, pecetea Duhului Sfânt, (**)
Inima Mariei, sanctuarul dumnezeirii, (**)
Inima Mariei, sãlaºul preasfintei Treimi, (**)
Inima Mariei, tronul voinþei dumnezeieºti, (**)
Inima Mariei, creatã dupã Inima lui Dumnezeu, (**)
Inima Mariei, pãzitoarea Cuvântului dumnezeiesc, (**)
Inima Mariei, oglinda pãtimirii lui Cristos, (**)
Inima Mariei, una cu inima lui Isus, (**)
Inima Mariei, speranþa ºi veselia inimii noastre, (**)
Inima Mariei, izvorul a toatã mângâierea, (**)
Inima Mariei, focarul dragostei dumnezeieºti, (**)
Inima Mariei, minunea dragostei de aproapele, (**)
Inima Mariei, centrul blândeþii, (**)
Inima Mariei, casa înþelepciunii, (**)
Inima Mariei, tronul milostivirii, (**)
Inima Mariei, râvnitoarea sufletelor, (**)
Inima Mariei, tronul tuturor virtuþilor, (**)
134 SFÂNTUL ROZARIU

Inima Mariei, noianul harurilor ºi al umilinþei, (**)


Inima Mariei, comoarã de nenumãrate haruri, (**)
Inima Mariei, Sfânta Sfintelor, (**)
Inima Mariei, noianul misterelor ºi minunilor, (**)
Inima Mariei, cartea vieþii, (**)
Inima Mariei, vistieria Bisericii, (**)
Inima Mariei, povãþuitoarea din cer a creºtinilor, (**)
Inima Mariei, steaua celor ce iubesc, (**)
Inima Mariei, tabla legii dumnezeieºti, (**)
Inima Mariei, rãpitoarea inimilor, (**)
Inima Mariei, scãparea ºi apãrarea inimii noastre, (**)
Inima Mariei, casã de aur a inimii noastre, (**)
Inima Mariei, turnul nostru preaputernic, (**)
Inima Mariei, veselia ºi paradisul inimii noastre, (**)
Inima Mariei, învierea sublimului nostru, (**)
Inima Mariei, regina inimilor noastre, (**)
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, iartã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, ascultã-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu,
care iei asupra ta pãcatele lumii, miluieºte-ne pe noi.

V. Prin inima preaiubitoare a preasfintei tale mame,


R. Deschide inima noastrã cum ai deschis inima mamei tale!
Sã ne rugãm:
Atotputernice veºnice Dumnezeule,
care în inima fericitei Fecioare Maria
ai pregãtit o locuinþã vrednicã a Fiului tãu,
dã-ne, te rugãm, harul ca, cinstind cu gând evlavios
pomenirea acestei inimi preacurate,
sã putem trãi dupã inima ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
ANEXÃ – LITANII 135

sau:
Atotputernice, veºnice Dumnezeule,
care ai pregãtit în inima preasfintei Fecioare Maria
lãcaº vrednic pentru Duhul Sfânt,
dã-ne, te rugãm, harul ca noi, cei care celebrãm cu evlavie
sãrbãtoarea acestei inimi neprihãnite,
sã ne învrednicim a trãi dupã inima ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Litania bavarezã
V. O, Marie, la tine strigãm!
R. O, Marie, la tine strigãm!
Pãmântul ºi cerul te cheamã, Marie, la tine strigãm! (*)
Cu dulcele nume de mamã, (*)
Prin tine doar Domnul preasfântul, (*)
Din veci îndrãgit-a pãmântul, (*)
ªi îngerii-n ceruri, mãrire, (*)
Îþi cântã-n vãpãi de iubire, (*)
Iar sfinþii, în ceatã aleasã, (*)
Te-nalþã pe tine crãiasã, (*)
Tu calci peste Lunã, (*)
De stele tu porþi o cununã, (*)
Rugãmu-te, Maicã preasfântã, (*)
Din ceruri ne binecuvântã, (*)
V. O, Marie, la tine strigãm!
R. O, Marie, la tine strigãm!
Izvoarele-n ºopot te-ngânã, (*)
ªi-al apelor murmur, stãpânã, (*)
Pãdurea ºi-a ei veselie, (*)
Îþi cântã tot þie, Marie! *
ªi pãsãri pe vãi ºi coline (*)
Te laudã veºnic pe tine, (*)
136 SFÂNTUL ROZARIU

Chiar clopotul serii te cheamã, (*)


De-a pururi, preagingaºã Mamã, (*)
ªi slava ºi-o spune câmpia, (*)
În inimi sãdind bucuria, (*)
V. O, Marie, la tine strigãm!
R. O, Marie, la tine strigãm!
Al crucii stindard sã trãiascã, (*)
Prin el s-avem pace cereascã, (*)
Iar setea pãgânã de sânge, (*)
Din inimi tu, Mamã, o stinge, (*)
Durerile noastre le-alinã, (*)
Mult îndurãtoare Stãpânã, (*)
ªi-n cumpãna luptei din urmã, (*)
A iadului curse le curmã, (*)
Iar numele-þi dulce, Marie, (*)
Mãrit în vecie sã fie, (*)
Toþi: O, Marie, la tine strigãm!

V. Roagã-te pentru noi, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.


R. Ca sã ne facem vrednici de fãgãduinþele lui Cristos.
Sã ne rugãm:
Dumnezeule milostiv, ascultã rugãciunea poporului tãu,
care o cinsteºte pe fericita Fecioarã Maria, slujitoarea ta,
ca mamã ºi reginã ºi ajutã-ne ca,
slujindu-te pe tine ºi pe fraþii noºtri în acestã lume,
sã putem intra în locuinþa veºnicã a împãrãþiei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.