CURS 9

DESEN TEHNIC
şi

INFOGRAFICĂ
 10. DESENUL DE ANSAMBLU

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unei mulţimi de elemente îmbinate

organic şi funcţional cu scopul de a forma un mecanism, un dispozitiv, o maşină sau o
instalaţie.

Prin desenul de ansamblu se urmăreşte:

 deducerea poziţiei relative a pieselor ansamblului respectiv şi a succesiunii de
asamblare;
 înţelegerea modului de funcţionare a ansamblului;
 relevarea dimensiunilor necesare pentru montare şi funcţionare;
 indicarea legăturilor cu ansamblurile învecinate.
EXEMPLE DE ANSAMBLURI
 RACORD
OLANDEZ

Piuliţă olandeză

Ştuţ

Garnitură

Racord
 RACORD
OLANDEZ
SECŢIONAT

Piuliţă olandeză

Ştuţ

Garnitură
Racord
 CUPLAJ CU
FLANŞE

Şaibe Grower

Piuliţe
hexagonale

Şuruburi
Semicuplaje
 CUPLAJ CU
Şaibe Grower FLANŞE
SECŢIONAT

Piuliţe
hexagonale

Şuruburi
Semicuplaje
 10.1. REGULI DE REPREZENTARE

 trebuie respectate normele generale de reprezentare în desenul tehnic (dispunerea

proiecţiilor, linii utilizate, vederi, secţiuni etc) precum şi cele special prevăzute
pentru desenul de ansamblu în STAS 6134-76;
 desenul de ansamblu se reprezintă într-un număr minim de proiecţii (vederi sau
secţiuni) necesar definirii complete a poziţiei relative a tuturor elementelor
componente, pentru poziţionarea acestora şi pentru înscrierea cotelor aferente;
 în proiecţie principală ansamblul se reprezintă în poziţia de funcţionare, închis
(robinetul cu cep se reprezintă deschis);
 piesele aflate în contact se desenează astfel:

• prin aceeaşi linie de contur, • prin linii de contur diferite, dacă

comună celor două piese, dacă între piese există joc datorat
piesele au aceeaşi dimensiune dimensiunilor nominale diferite
nominală (fig. 1); (fig. 2).

fig. 1 fig. 2
 în proiecţia în care ansamblul este reprezentat în secţiune, piesele pline (axe,
arbori, bolţuri, şuruburi, pene, ştifturi, elemente de rostogolire din compunerea
rulmenţilor, nituri) se reprezintă în vedere, chiar dacă planul de secţiune trece
prin axa lor;

 tot în vedere se reprezintă şi arcurile, nervurile sau spiţele atunci când planul de
secţionare cuprinde axa lor longitudinală sau este paralelă cu aceasta;
 piuliţele (cu excepţia celor olandeze) şi şaibele circulare se reprezintă numai în
vedere;
 în situaţia reprezentării a trei piese secţionate aflate în contact concomitent,
liniile de haşură vor avea orientări diferite şi echidistanţe diferite;
 piesele care execută deplasări în timpul funcţionării ansamblului pot fi
reprezentate pe aceeaşi proiecţie atât în poziţie extremă cât şi în poziţii
intermediare. Conturul pieselor aflate în aceste poziţii se trasează cu linie două
puncte subţire, fără a se haşura (fig. 3);
 pentru înţelegerea modului de legătură a ansamblului reprezentat cu alte
ansambluri sau piese învecinate, conturul acestora din urmă se reprezintă cu linie
două puncte subţire, fără a se haşura, chiar dacă ele sunt reprezentate în secţiune.
 în scopul evidenţierii anumitor părţi ale ansamblului, unele piese se consideră
îndepărtate, acest lucru menţionându-se pe proiecţia respectivă (fig. 4).

fig. 3 fig. 4
 10.2. POZIŢIONAREA ELEMENTELOR
COMPONENTE
Fiecare element al ansamblului trebuie identificat prin poziţionare. Poziţionarea se
face cu ajutorul liniilor de indicaţie şi a numerelor de poziţie.
 Liniile de indicaţie:
Linii de indicaţie
• sunt linii drepte (se pot frânge o
singură dată) şi se trasează cu linie
continuă subţire;
• sunt înclinate faţă de alte linii
(contur, haşur, cote) pentru a nu fi
confundate cu acestea;
• nu sunt sistematic paralele între
ele şi nici cu marginile formatului;
• nu se intersectează;
• se sprijină pe elementul pe care
îl indică printr-un punct îngroşat;
• se termină cu numărul care
indică poziţia piesei în ansamblu.
 Numerele de poziţie:
• se înscriu cu cifre arabe cu Numere de poziţie
dimensiunea (1,5-2)h, unde h
este dimensiunea nominală a
cotelor înscrise pe desen;
• nu se subliniază şi nu se
încercuiesc;
• se înscriu în afara câmpului
desenului, în rânduri paralele cu
marginile formatului;
• înscrierea numerelor de poziţie
se face:
 fie în ordinea aproximativă
a montării pieselor în
ansamblu,
 fie după caracteristici
constructive şi funcţionale,
 fie în sens trigonometric sau
orar pentru fiecare proiecţie
în parte,
dar numai în acelaşi sens pentru
toate proiecţiile.
 fiecare element se poziţionează o singură dată, pe proiecţia în care apare cel mai
clar;
 piesele de asamblare (şurub, şaibă, piuliţă) se pot poziţiona folosind o singură
linie de indicaţie, la capătul căreia se înscriu numerele de poziţie
corespunzătoare, pe un rând orizontal, în ordine crescătoare, separate de virgule.
 10.3. COTAREA DESENULUI DE ANSAMBLU
Pe desenul de ansamblu se trec următoarele categorii de cote:
 Cotele de gabarit, sunt în general cote aproximative. Pentru ansamblurile care au
piese ce execută deplasări în timpul funcţionării, poziţiile extreme reprezentate
cu linie două puncte subţire se cotează separat, sau pe aceeaşi linie de cotă se dau
valorile celor două poziţii: închis şi deschis.
 Cotele de legătură cu ansamblurile învecinate, se referă la dimensiunile filetelor
prin intermediul cărora se realizează astfel de legături, cotele flanşelor de
legătură, canalelor de pană etc.
 Cotele funcţionale se dau în special pe desenele de proiect şi se referă la:
secţiunile de trecere a fluidelor prin armături, diametrele cilindrilor maşinilor,
cursele pistoanelor, filetele pieselor importante, ajustaje notate simbolic etc.
 Cotele de montaj, necesare operaţiilor de montaj sau pentru reglarea ansamblului
la starea iniţială, inclusiv notarea stării suprafeţelor prelucrate în cursul montării
sau după aceste operaţii.
 10.4. TABELUL DE COMPONENŢĂ
Conform SR ISO 7573-1994 în desenul de ansamblu se completează un tabel numit
tabel de componenţă în care se înscriu piesele componente ale ansamblului.

Tabelul de componenţă este amplasat în colţul din dreapta jos al formatului,

deasupra indicatorului, lipit de acesta.
Tabelul de componenţă se completează în ordinea poziţiilor componente, de jos în
sus.
 Când spaţiul destinat tabelului
de componenţă este ocupat de
reprezentarea ansamblului
respectiv, tabelul se poate
întrerupe şi se continuă deasupra
reprezentării, fără repetarea
capului de tabel.
Dacă nici în această situaţie
tabelul nu este completat în
întregime, se continuă
reprezentarea în stânga
indicatorului, având baza lipită de
baza chenarului şi latura din
dreapta la o distanţă de 10 mm de
marginea din stânga a
indicatorului, de data aceasta
repetându-se capul de tabel.
Dacă este necesar, tabelul se
poate continua aşezat în stânga
poziţiei anterioare, de asemenea la
o distanţă de 10 mm.
Observaţii:
 În coloana „Denumirea” a tabelului de componenţă se înscrie denumirea fiecărui
element component, la singular nearticulat, cât mai scurt.
 În coloana „Nr. Desen sau STAS” se înscrie numărul desenului de execuţie al
piesei sau numărul standardului pentru piesele standardizate sau normalizate,
pentru care nu se întocmesc desene de execuţie.
 Nu este permisă înscrierea datelor din tabelul de componenţă prin cuvinte
prescurtate, cu excepţia celor prevăzute de standarde.
 În rubricile în care nu se înscriu date se trasează o linioară.
EXEMPLU

Pentru
elemntele
standardizate se
înscrie numărul
standardului
Denumirea este la
singular
nearticulat
Pentru elemntele
nestandardizate
numărul desenului
derivă din
numărul desenului
de ansamblu
Poziţiile se
completează de jos
Denumirea
în sus
ansamblului

Nr. desenului
de ansamblu
10.5. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR FILETATE

Şurub Piuliţă

Se observă cum, în
secţiune longitudinală,
filetul şurubului acoperă,
pe porţiunea asamblată,
filetul piuliţei.
 Ca urmare:
 convenţia de reprezentare a filetului în asamblarea filetată respectă
aceleaşi reguli de la reprezentarea filetelor;
 în plus, pe porţiunea asamblată filetul se reprezintă o singură dată şi
anume pe piesa cu filet exterior.
 Exemple de asamblări filetate:
 asamblarea cu şurub hexagonal, şaibă Grower şi piuliţă hexagonală (fig. 5)
 asamblarea cu şurub cu cap cilindric înecat cu crestătură (fig. 6)
 asamblarea cu şurub cu cap tronconic înecat cu crestătură (fig. 7).

fig. 5 fig. 6 fig. 7