Sunteți pe pagina 1din 5

PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI VEHICUL NEÎNMATRICULAT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.334 C.PEN.


(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai
neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu
număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau
înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu
numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu
are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Este uşor de remarcat, din analiza fiecărui alineat al art.334 C.pen., că acestea reprezintă tot atâtea
infracţiuni distincte, printr-o clarificare expresă a însuşi legiuitorului.
Întrucât niciunul dintre aceste alineate nu comportă dificultăţi de interpretare şi aplicare, nu vom stărui în a
le discuta acum, aici, în cadrul normei de incriminare, ci pe parcursul descrierii infracţiunii prevăzute de art. 334
C.pen.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special constă în acele relaţii sociale care reglementează siguranţa circulaţieie rutiere prin
interzicerea punerii în circulaţie a fiecărei categorii de vehicule apte să producă, prin efectul lor, o anumită stare de
insecuritate publică, materializată prin accidente grave, sau chiar prin pierderea de vieţi omeneşti.
Obiectul material
Apreciem, în consens cu opiniile exprimate în literatura juridică, că stricto sensu, aceste infracţiuni nu au
obiect material.
Lato sensu se apreciază că obiectul material este reprezentat de chiar vehiculul neînmatriculat, pus în
circulaţie şi condus pe drumurile publice neînmatriculat sau neînregistrat, deci ilegal.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană. În măsura în care subiectul activ săvârşeşte infracţiunea prevăzută
de art.334 C.pen. şi nu deţine un permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului condus, încadrarea
juridică va fi infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen., într-una din formele sale şi infracţiunea de conducere a unui
vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 C.pen., aflate în concurs.
Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică, prejudiciată prin comiterea faptelor prevăzute în
textul incriminator.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de punere în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a
unui vehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, autopropulsor sau nu.
Dovada înmatriculării/înregistrării fiecărui vehicul se face cu certificatul de înmatriculare/înregistrare,
eliberat de organul de poliţie sau de consiliul local de pe raza de domiciliu al proprietarului, precum şi cu plăcuţele
cu numărul de înmatriculare/înregistrare a fiecărui vehicul.
În practică întâlnim şi o altă situaţie, respectiv a autovehiculelor care sunt înstrăinate prin acte de vânzare-
cumpărare, dar care, deşi înmatriculate, nu sunt înregistrate la direcţiile de taxe şi impozite în raza cărora îşi are
domiciliul cumpărătorul, din motive absolut fiscale (taxe mari, impozite mari, etc.).
Nu vom comenta în acest curs şi această ipoteză, dat fiind faptul că, ne rezervăm dreptul la o dezbatere
amplă, într-un material pe care îl vom publica într-o revistă de specialitate, fiind o problematică nouă apariţia, într-
un anumit climat politico-social şi fiscal, a unei modalităţi de eludare a legii, prin aparenţa
înmatriculării/înregistrării vehiculelor care circulă pe drumurile publice.
O ultimă remarcă în acest sens, ne este prilejuită tocmai de dispoziţiile art.17 din O.U.G. nr.195/2002, care
prevede radierea din evidenţă a vehiculelor, de către autoritatea competentă, doar în cazul scoaterii definitive din
circulaţie, la cererea proprietarului, neprevăzând o altă modalitate, aidoma reglementărilor anterioare Ordonanţei
sus arătate, iar practica în atare situaţii îşi face “propria-i lege”!

1
Pornind de la sintagma “drumurile private nu sunt drumuri publice”, apreciem că elementele constitutive
ale infracţiunilor prevăzute de art.334 C.pen. sunt întrunite, chiar dacă observăm că textului incriminator îi lipseşte
tocmai expresia, menţiunea „drumuri publice”.
Este drept că în alineatele (1), (2), (3) şi (4) acest aspect este pe deplin lămurit.
Într-o interpretare extinsă, făcând abstracţie de precizările lămuritoare ale alin. (1), (2), (3) şi (4), s-ar putea
crede că textul incrimineză şi acele fapte care nu se produc pe drumurile publice.
Rezultă per a contrario că pe drumurile private, autovehiculele, indiferent de tracţiune se pot conduce şi
fără permis de conducere, dar şi fără a fi înmatriculate/înregistrate la autorităţile competente, aspect care apreciem
că nu poate rămâne nereglementat. De lege ferenda - O.U.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor sau O.U.G.
nr.195/2002, poate - propunem o reglementare riguroasă şi a acestor categorii de drumuri, unde accidentele sunt în
număr mare.
Ar fi de neînchipuit juridic, ca o ucidere din culpă să fie încadrată ca omor, indiferent de forma sa!
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, pe care literatura juridică unanim o prevede. Deşi
actualul cod penal incriminează uciderea din culpă, este adevărat la alt capitol, respectiv ”infracţiuni contra vieţii“
la art.192 C. pen., ne punem aceeaşi întrebare, dacă conducătorul auto, aflat pe un drum privat comite la volanul
autovehicului său moartea unei personae, nu este prea mult, o încadrare juridică de omor, dacă fapta eminamente
se produce la volan? Mai mult, sub aspectul laturii subiective nu există rezoluţie infracţională, nu a prevăzut, dar
deşi nu urmăreşte rezultatul, a acceptat producerea lui, nu putem vorbi de o infracţiune săvârşită cu intenţie.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi în unele cazuri sunt posibile.

CONDUCEREA UNUI VEHICUL FĂRĂ PERMIS DE CONDUCERE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.335 C.PEN.


(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu
posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii
permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau
subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia
exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în
România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre
care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a
unor substanţe psihoactive.

Aşadar, şi în cazul acestei infracţiuni prevăzute de art. 335 C.pen., regăsim 3 forme distinct, respective:
Forma tip - incriminată de alin. (1) - conducerea pe drumurile publice aunui autovehicul ori a unui tramvai
de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
forma atenuată - incriminată de alin. (2) - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este
necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras
sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce
autovehicule în România.
Forma asimilată - incriminată de alin. (3) - reprezentată de încredinţarea de către o persoană a unui vehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice
unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa
alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

2
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale care privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile
publice.
Obiectul material - infracţiunea nu are obiect material, fiind o infracţiune de pericol.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este orice persoană fizică, iar în cazul alin. (3) al art. 335 C.pen. şi persoana juridică poate
avea calitatea de subiect activ, în concordanţă cu art. 27 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, dacă
încredinţează un vehicul unei persoane despre care ştie că nu are permis de conducere, sau are, dar nu este
corespunzător categoriei vehicului condus, ori ştie că acea persoană are permisul suspendat sau anulat.
Subiectul pasiv este statul român prin structurile sale abilitate, care au ca sarcină tocmai asigurarea
siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material se concretizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
fără permis de conducere, respectiv acţiunea de conducere fără permis corespuntător categoriei respective sau cea
de încredinţare a unui vehicul unei personae care nu are asemenea permis, îl are suspendat sau anulat sau se află sub
influenţa alcoolului sau a altor substanţe psihoactive.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Practica judiciară este neunitară în acest sens, în
cazul comiterii unui accident rutier soldat cu moartea victimei, pe care nu o vom analiza în paginile acestui curs, din
motive lesne de înţeles (norma incriminatoare nu prevede şi astfel de extensii juridice)

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate, de aceea nici nu extindem comentariul
nostru.

CONDUCEREA UNUI VEHICUL SUB INFLUENŢA ALCOOLULUI SAU A ALTOR SUBSTANŢE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.336 C.PEN.


(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii
permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie
alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care
conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public
de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor
persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului
pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Rezultă deci că în textul incriminator, regăsim 3 forme:


Forma tip - concretizată în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, de către o persoană care la
momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, de peste 0,80 g/l,
alcool pur în sânge;
Forma asimilată - conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa substanţelor
psihoactive;
Forma agravată - dacă subiectul activ conduce un autovehicul ce transportă persoane, substanţe sau
produse periculoase, ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane în vederea obţinerii permisului de
conducere sau chair în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului, pentru obţinerea permisului.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

3
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, ca şi în cazul infracţiunii
prevăzute anterior siguranţa circulaţiei rutiere.
Obiectul material nu există în cazul infracţiunii prezentate anterior.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat şi poate fi:
- conducătorul auto care are permis legal de conducere, dar la momentul prelevării probelor biologice
(mostre) are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (alin.1)
- persoana care are permis de conducere, dar se află sub influenţa unor substanţe psihoactive
- conducătorul auto care transportă persoane (transport public) substanţe sau produse periculoase ori se află
în procesul de instruire practică sau chiar în timpul probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de
conducere.
Observăm că:
a) în toate cele 3 forme, subiectul activ este calificat, întrucât este posesorul permisului de conducere, deci
are cunoştinţele şi deprinderile practice necesare cerute de lege pentru a conduce legal pe drumurile publice
autovehicule, corespunzător categoriei deţinute şi trecute chiar în respectivul permis de conducere.
b) în cazul vehiculelor cu tracţiune animală nu se cere un asemenea permis, ci doar înregistrarea vehiculului
la consiliul local, situaţie în care apreciem că subiectul activ poate fi orice persoană care poate să răspundă penal.
Subiectul pasiv - fiind o infracţiune de pericol, apreciem că nu poate fi decât acea structură statală
prevăzută de lege, funcţie de segmentul atribuţional prevăzut de actul normativ de organizare şi funcţionare.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat tocmai de acţiunea de conducere a unui vehicul în condiţiile prevăzute
de art.336 C.pen. alin. 1 – 3.
Achiesăm la opinia1 exprimată pertinent în literatura juridică, prin care se critică momentul prelevării
mostrelor biologice, în vederea stabilirii gradului de impregnare alcoolică, în raport cu care se calculează alcoolemia
nu în momentul comiterii faptei sau a opririi conducătorului auto de către organul de poliţie, funcţie de gradul de
colorare (indicare valorică) a alcooltestului. Apreciem, având în vedere profesia de magistrat, respectiv de avocat, în
care am activat zeci de ani, că este corect criteriul de bază avut în vedere de judecător la individualizarea şi
încadrarea juridică a faptei, respectiv alcoolemia avută în momentul comiterii faptei, întrucât este ştiut faptul că
procesul de metabolizare a alcoolului este diferit de la o persoană al alta, iar curba alcoolică, raportată la consumul
de alcool este fie în creştere, fie în descreştere, în momentul prelevării mostrelor biologice.
Acestea pot fi executate la intervale de timp variabile, funcţie de locul producerii accidentului.
De pildă, dacă accidentul s-a produs noaptea într-o localitate rurală care nu are posibilitatea recoltării
probelor biologice, iar unitatea sanitară aptă pentru recoltare se află la o distanţă de zeci de km, apreciem că
rezultatul alcoolemiei este nu numai obiectiv nereal, ci şi injust, iar caracterul de acurateţe al probei profund viciat.
În forma asimilată (alin.2) legiuitorul nu stabileşte la momentul intrării în vigoare a codului penal, acre sunt
acele subarnţe psihoactive (probabil psihotrope). Nu ştiu ce va face judecătorul care are de soluţionat o speţă în care
suspectul a consumat substanţe psihoactive, aşa cum este suspectat de organul de cercetare sau de urmărire penală.
Cu privire la noţiunea de substanţă psihoactivă, facem trimitere la cele arătate cu ocazia analizei infracţiunii
prevăzute de art.331 C.pen.-părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
O situaţie similară o întâlnim în cazul prevăzut de alin. (3), în cazul transportului de substanţe sau produse
periculoase (substanţe şi obiecte explozive, gaze, lichide inflamabile, substanţe solide inflamabile, substanţe
autoreactive şi substanţe explozive desensibilizate solide, substanţe care se aprind spontan, substanţe care, la
contactul cu apa degajă gaze inflamabile, substanţe comburante – de întreţinere a arderii carburanţilor, peroxizi
organici, substante toxice, substanţe infecţioase, substanţe radioactive, substante corosive, etc.)
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate de legiuitor, în art.336 C.pen., în niciuna din formele
acestei infracţiuni.

1
M. Hotcă, Op.cit., pag. 778

4
REFUZUL SAU SUSTRAGEREA DE LA PRELEVAREA DE MOSTRE BIOLOGICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.337 C.PEN.


Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii
permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii
competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de
conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei
unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Este lesne de observat că această infracţiune este incriminată într-o singură formă. Este vorba de forma tip, care
prevede refuzul sau sustragerea conducătorului unui vehicul, a instructorului auto, ori a examinatorului auto
corespunzător (s.n. poliţistul), aflaţi fie la volan, fie în procesul de instruire sau în timpul desfăşurării probelor
practice, de a se supune prelevării de mostre biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor
substanţe psihoactive;
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, lato sensu, siguranţa
circulaţiei pe drumurile publice împotriva faptelor de orice fel, inclusiv acelora de conducere pe drumurile publice,
a unui vehicul de către un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. Deşi legea nu prevede o variantă
agravată, considerăm că este necesară o cuantificare mai mare a pedepsei, în cazul instructorului auto şi a
poliţistului examinator care se poate afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive şi refuză
sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei acelor substanţe
psihoactive.
Obiectul material - apreciem că această infracţiune nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este circumstanţiat, întrucât poate fi doar o persoană care are o anumită calitate, fie
conducător auto, fie instructor auto sau poliţistul examinator, aflaţi la volan, în procesul de instruire sau de
desfăşurare a probelor practice, în vederea obţinerii permisului de conducere.
Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - este reprezentat fie de acţiunea de refuz, fie de cea de sustragerea de la recoltarea
mostrelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei unor substanţe psihoactive.
Apreciem că, deşi textul de incriminare nu prevede şi o altă modalitate de testare, refuzul sau sustragerea
conducătorului auto, instructorului auto sau a poliţistului examinator se poate constata după o prealabilă testare cu
alcooltestul sau când există indicii temeinice obiective (mers legănat, tulburări de statică sau vorbire etc.), sesizate
de organele abilitate, în cazul unui accident rutier sau în timpul conducerii vehiculului, indiferent că locul din
dreapta acestuia se află instructorul auto sau poliţistul–examinator. Refuzul trebuie obligatoriu constatat prin proces
– verbal de constatare, în prezenţa a cel puţin doi martori asistenţi.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie. Refuzul sau sustargerea de la recoltarea monstrelor biologice poate fi făcută doar cu
intenţie directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa – deşi posibile în anumite condiţii, nu sunt incriminate de legiuitor.

S-ar putea să vă placă și