DEŢINEREA DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA FALSIFICĂRII DE VALORI

NORMA DE INCRIMINARE – ART.314 C.PEN.

(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi
la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software,
cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la
7 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau
alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă
instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţi despre
existenţa lor.

Această infracţiune prezintă două forme:

O formă tip, în reglementarea dată prin art. 314 alin (1) C.pen., care prevede că falsificarea, primirea,
deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor
prevăzute în articolul sus arătat.
O formă agravată, care presupune, aşa cum arată legiuitorul în alin.2 al art.314 C.pen., falsificarea,
primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software cu scopul de a servi la
falsificarea instrumentelor de plată electronică.
La alin.3 al art.314, legiuitorul prevede o cauză de nepedepsire, precizându-se că nu se pedepseşte
persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin.(1), înainte de descoperirea de către
autorităţile competente şi înainte de-a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, se autodenunţă şi predă
instituţiilor judiciare instrumentele sau materialele deţinute şi folosite pentru falsificarea valorilor prevăzute în
art. 310, art. 311 alin (1) şi art. 312 C. pen.
Apreciem, în consonanţă şi cu alte opinii juridice, exprimate în acest sens, că însăşi fapta de deţinere de
astfel de instrumente sau materiale reprezintă o infracţiune mijloc pentru săvârşirea ulterioară a infracţiunii
propriu-zise de falsificare, prevăzută de lege, fiind aşadar o faptă anterioară faptelor ce urmează, respectiv de
falsificare de monede, de titluri de credit sau de plată, de timbre sau efecte poştale. 1

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special al infarcţiunii prevăzute de art. 314 C.pen. este identic cu cel al infarcţiunilor
prevăzute de art.310, art.311 alin. (1) şi art. 312 C.pen.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă însăşi acele instrumente, echipamente şi materiale
fabricate, primite, deţinute sau transmise, prevăzute de dispoziţiile art.314 alin.2 C.pen., pentru a ajuta la
contrafacerea (fabricarea) sau alterarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 310-312 C.pen. (tiparniţe,
copiatoare, metalul, hârtia filigranată, cerneală tipografică, solvenţi, alte substanţe chimice şi materiale ce pot fi
utilizate pentru contrafacere sau alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi necesară să aibă o anumită calitate, dar cum am arătat
anterior, trebuie să aibă cunoştinţele tehnice necesare în vederea fabricării lor.
Chiar dacă aceste instrumente sau echipamente sunt doar primite şi deţinute sau transmise, ştiind pentru
ce sunt folosite (doar pentru asta le-a primit, deţinut sau transmis!), devin automat subiecţi activi ai acestei
infarcţiuni.
Subiectul pasiv al infracţiunii este doar instituţia statală abilitată de lege să deţină aceste instrumente şi
echipamente în vederea emiterii valorilor prevăzute de dispoziţiile art. 310-312 C. pen.
Latura obiectivă a infracţiunii

1
V. Dongoroz .s.a. Op.cit., vol IV, pag. 397

1
 Elementul material constă în acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau transmitere a instrumentelor,
echipamentelor şi materialelor, pentru falsificarea monedei, titlurilor de credit sau instrumentelor de plată,
inclusiv a celor electronice, timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor
răspuns internaţional, prevăzute expres de lege.
Instrumentele, echipamentele şi/sau materialele fabricate, primite, deţinute, transmise trebuie să fie de
natură şi apte tehnic să falsifice titlurile şi valorile prevăzute expres de legiuitor în incriminările sus arătate.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau
transmitere a instrumentelor, echipamentelor şi materialelor la care se referă art.314 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.314 C.pen. nu poate fi decât intenţia directă sau
indirectă. Asupra acestei din urmă forme de vinovăţie există opinii pro şi contra, deoarece se apreciază că scopul
este asimilat de sintagma “destinaţie”2.
Scopul este, aşa cum am arătat mai sus, ca aceste instrumente şi echipamente să folosească şi să fie apte
pentru falsificarea titlurilor şi valorilor, prevăzute de art. 310 -312 C.pen.
Mobilul poate, alături de scop, să ajute magistratul judecător atunci când chibzuieşte la individualizarea şi
cuantificarea pedepsei ce o va aplica.

EMITEREA FRAUDULOASĂ DE MONEDĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.315 C.PEN.

(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate acestui scop,
cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora, se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile
alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie.

În forma tip este incriminată emiterea frauduloasa de monedă.

Cea de-a doua formă nu este posibilă decât dacă s-a produs emiterea frauduloasă de monedă şi presupune,
pe lângă punerea în circulaţie, şi primirea, deţinerea sau transmitrea în vederea punerii în circulaţie, aşa cum
prevede art. 315 alin. (2) C.pen.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la încrederea publică ce trebuie acordată
monedelor autentice, aflate la un moment dat în circulaţie.
Obiectul material
În forma tip, aceasta infracţiune nu are obiect material, moneda confecţionată fiind rezultatul acţiunii ce a
avut loc deja.
În cea de-a doua formă, obiectul material este moneda fabricată, emisă, în condiţiile prevăzute de art. 315
alin (2) C. pen.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
În literatura juridică s-au exprimat mai multe opinii în legătură cu subiectul activ al infracţiunii, în forma
tip, prevăzută de art.315 alin. (1) C.pen.
Într-o opinie se apreciază că subiectul activ al infracţiunii de emitere frauduloasă de monedă, în forma tip,
nu este calificat.3 Totuşi, chiar şi autorii acestei opinii acceptă, pornind de la însăşi voinţa legiuitorului, care
2
V. Dongoroz ş.a., Op.cit., vol. IV, pag. 400-401
3
I. Pascu, V. Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, vol.II, pag.676

2
poate fi înţeleasă şi în sensul celei de-a doua opinii, la care achiesăm, că acea persoană are cunoştinţe, dar şi
sarcini concrete sau chiar atribuţiuni prevăzute în fişa postului în confecţionarea de monedă autentică, ceea ce
înseamnă că putem vorbi despre o anume calitate.
Cea de-a doua formă a infracţiunii nu comportă discuţii în privinţa subiectului activ, acesta putând fi orice
persoană fizică.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituţia abilitată de a emite, în condiţiile legii, monedă. Se mai poate
vorbi aici, de un subiect pasiv adiacent care poate fi orice persoană care a fost prejudiciată prin comiterea faptei
prevăzute de art.315 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este realizat de însăşi acţiunea de confecţionare de monedă, în condiţiile încălcării legii
şi prin folosirea instalaţiilor sau materialelor destinate acestui scop.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol prin emiterea frauduloasă de monedă.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este, în opinia noastră, atât intenţia directă, cât şi cea indirectă la forma tip, iar la cea
de-a doua formă poate fi numai intenţia directă, unde suntem în consonanţă şi cu opinia exprimată de literatura
juridică, la care achiesăm.4
Scopul şi mobilul au relevanţă doar pentru o judicioasă încadrare şi aplicare a pedepsei, concretizată de
magistratul-judecător în hotărârea judecătorească.

FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.316 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre,
titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre,
titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate. Aşa cum rezultă din textul de lege, respectiv art.
316 C.pen., legiuitorul român, în consonanţă cu prevederile Convenţiei de la Geneva din 20 aprilie 1929,
semnată şi de ţara noastră, a statuat că falsificarea de monedă, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată
emise în străinătate, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale române.
Dacă faptele prevăzute la art.316 C.pen. au fost săvârşite pe teritoriul României, legea penală română va
ţine cont de principiul teritorialităţii.
Faptelor săvârşite în străinătate de un cetăţean român le vor fi aplicate dispoziţiile art. 316 C.pen., în măsura
în care acestea sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea penală a ţării unde au fost săvârşite.
Dacă faptele sunt săvârşite în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid, dar care se află de bunăvoie în
România, s-a cerut extrădarea făptuitorului, dar a fost refuzată, devin aplicabile dispoziţiile legii penale române. 5
Nu împărtăşim în totalitate acest punct de vedere, întrucât, stricto sensu vorbind, nu înţelegem de ce statul român
refuză extrădarea unei persoanei străine, care a comis o faptă în străinătate şi care este incriminată în legislaţia
acelei ţări, din moment ce nicio autoritate sau instituţie statală, nu este prejudiciată, iar încrederea publică în
autenticitatea acelor valori nu este afectată, pe teritoriul statului român, atât timp cât nu reiese din economia
textului că moneda sau celelalte valori prevăzute de textele incriminatoare din România, se află în circulaţie şi în
ţara noastră. (vezi moneda Euro, ce va fi aplicată şi în România). Din raţiuni de timp nu vom încerca aici să
polemizăm cu aceste opinii exprimate în legătură cu aplicareaart.316 C.pen., rezervându-ne dreptul unor
consideraţiuni personale în acest sens, în cuprinsul unei publicaţii de specialitate.
FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE OFICIALE

4
Idem, pag. 677
5
Ilie Pascu, V. Dobrinoiu, op.cit., pag. 679

3
 NORMA DE INCRIMINARE – ART.317 C.PEN.
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte
persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Tentativa se pedepseşte.

Potrivit normei de incriminare, această faptă de falsificare a instrumentelor oficiale, are două forme:
O formă-tip (art. 317 alin.1 C.pen.), care presupune falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui
instrument de marcare, de care se folosesc persoanele prevăzute de art.176 sau persoanele fizice menţionate în
art.175 alin.2 C.pen.
O formă-atenuată (art. 317 alin.2 C.pen.), care constă în fabricarea unei ştampile sau a unui instrument de
marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în prima formă.
Art. 176 C. pen. precizează că prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţi publice, instituţii
publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. De asemenea,
art. 175 alin.2 C. pen., arată că este funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu
de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Aşa cum se arată în literatura de specialitate, falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument
de marcare constituie nu numai o alterare a adevărului cu privire la sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat,
ci şi o sursă de alterări ale adevărului în privinţa tuturor înscrisurilor sau obiectelor pe care sigiliul, ştampila sau
instrumentul de marcat falsificat va fi aplicat. 6
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic generic acestui gen de infracţiuni prevăzute în art.317 C.pen., presupune ocrotirea relaţiilor
sociale, bazate pe încrederea publică, în astfel de instrumente de autentificare şi marcare, la care se referă acest
capitol.
Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale privind încrederea publică în realitatea,
autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor care poartă amprenta unui sigiliu sau
ştampile, ori a obiectelor care poartă urma unui instrument de marcare, aşa cum explicitează marele penalist
român, V. Dongoroz, în opera citată anterior.
Raţiunea falsificării instrumentelor de autentificare sau marcare este, în esenţă, aceea de a servi ca mijloc
pentru săvârşirea unei fapte adiacente, în vederea realizării unei false autentificări sau marcări.
Aceste sigilii, ştampile sau instrumente de marcat false, constituie, totodată, şi obiecte materiale ale
acestei infracţiuni.7
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi nevoit să aibă o anumită calitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de acele persoane prevăzute în art.176 sau art.175 alin.2 C.pen., ale căror
sigilii, ştampile sau instrumente de marcare au fost falsificate.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea de falsificare a unui sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare
(bijuterii de aur, argint, platină).
Dacă însă falsificarea efectuată direct pe un înscris sau pe un obiect, nu realizează elementul material al
falsificării prevăzute de art.317 C.pen., fapta ce poate fi reţinută în sarcina subiectului activ va întruni elementele
constitutive ale infracţiunii de falsificare de înscrisuri oficiale. Poate fi cristalizată şi infracţiunea de înşelăciune,
dacă va fi indusă în eroare o persoană, cu ocazia cumpărării unei bijuterii fals marcate. 8
6
V. Dongoroz, ş.a., op.cit., vol.IV pag. 405-406
7
I. Pascu, V. Dobrinoiu, op. cit., pag.682
8
I. Pascu, V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 684

4
 Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art. 317 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Mobilul şi scopul pot doar ajuta magistraţii la o justă individualizare şi o corectă cuantificare a pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este incriminată în mod expres de alin.3 al art. 317 C. pen.

FOLOSIREA INSTRUMENTELOR FALSE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.318 C.PEN.

Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amendă.
Această infracţiune este prevăzută de dispoziţiile art. 318 C.pen. într-o singură formă, prin raportare la art.
317 C.pen., care presupune folosirea instrumentelor false menţionate în acest articol, respectiv folosirea unui
sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc autorităţile publice, instituţiile
publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică sau persoanele
fizice care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice.
Fapta de folosire a acestor instrumente false produce un dublu efect juridic, pe de o parte aduce atingere
încrederii pe care cetăţenii o acordă înscrisurilor ce au aplicate un sigiliu sau o ştampilă oficială, iar pe de altă
parte, chiar şi asupra bunurilor care poartă pecetea unui instrument oficial de marcat 9.
Pe cale de consecinţă, rezultă că săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 318 C.pen., folosirea
instrumentelor false, nu este de conceput fără săvârşirea anterioară a infracţiunii prevăzută de art. 317 C.pen.,
respectiv falsificarea instrumentelor oficiale.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind încrederea publică în autenticitatea
înscrisurilor care poartă amprenta unui instrument oficial (sigiliu, ştampilă, etc.) sau a obiectelor marcate cu
instrumente specifice (bijuterii din aur, argint, etc.).
Obiectul material îl constituie chiar sigiliu, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat, precum şi
materialele pe care se aplică instrumentul oficial falsificat (hârtie, metal, etc.).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, nefiind necesar ca aceasta să aibă o anumită
calitate.
În consonanţă cu literatura juridică, opinăm că poate fi reţinut concursul de infracţiuni în sarcina subiectului
activ, dacă acesta este şi autorul (coautor, complice, instigator) infracţiunii de falsificare a instrumentelor de
autentificare sau de marcare.
Subiectul pasiv poate fi autoritatea publică, instituţia publică sau persoana care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii
acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Subiectul pasiv subsecvent poate fi şi persoana care a primit înscrisul sau obiectul pe care s-a aplicat
sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat şi a fost astfel prejudiciată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de folosire (întrebuinţare) a sigiliilor, ştampilelor sau
a instrumentelor de marcare falsificate.

9
V. Dongoroz ş.a., Op.cit., vol IV, pag 414

5
 Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică, consecinţă a
producerii unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare care are aptitudinea de a reda în mod
fals amprenta unui instrument oficial autentic.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie - infracţiunea de folosire a instrumentelor false, este săvârşită cu intenţie. Este foarte
important, dar şi suficient, ca subiectul activ al acestei infracţiuni să ştie că instrumentul oficial este fals, fie că
este un sigiliu, o ştampilă sau un instrument de marcat.
Mobilul şi scopul sunt importante pentru magistratul – judecător pentru individualizarea şi cuantificarea
pedepsei.

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE DE AUTENTIFICARE STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.319 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte instrumente de
autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale care privesc, la fel ca la toate infracţiunile de gen
prevăzute în Titlul al VI–lea, Infracţiuni de fals, respectiv relaţiile sociale privitoare la încrederea publică în
instrumentele de marcat sau autentificare ce sunt folosite de instituţia sau autoritatea publică sau privată a unui
stat străin.
Obiectul material constă în acţiunea de contrafacere sau alterare a instrumentelor de autentificare străine
sau a înscrisului pe care se aplică ştampila, sigiliul falsificat sau instrumentele de marcat false, toate folosite de o
persoană fizică sau juridică străină.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu trebuie să aibă o anume calificare poate fi orice persoană: român, străin, apatrid.
Subiectul pasiv este o autoritate a unui stat străin care a suferit un prejudiciu.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă fie într-o acţiune de falsificare, fie într-o acţiune de folosire a instrumentelor
străine falsificate.
Urmarea imediată - constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă pentru falsificarea sau folosirea instrumentelor
falsificate străine.
Mobilul şi scopul au relevanţă doar pentru individualizarea şi cuantificarea pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi pedepsită, prin raportare la dispoziţiile art.317 C.pen.