Cuprins

Simona Ilea Pop, Ştiri din viaţa cetăţii şi a parohiei noastre������������������������������ 3

Pr. Marcel Agrișan, Depresia – perspectivă duhovnicească��������������������������� 4
Dr. Eugenia Bîrlea, Combaterea ereziei nestoriene la Sinodul III Ecumenic
(Efes, 431)������������������������������������������������������������������������������������������������������ 6
Pr. Marius Matei, Pe urmele sfintei Osyth������������������������������������������������������ 8
Andreea Gorea, Despre Maica Domnului��������������������������������������������������� 10
Fotograf Mircea Cerbu, Din viața parohiei���������������������������������������������� 12
Darius-Emanuel Oprea, Olivier Clément, Hristos a înviat! Cuvinte despre
sărbătorile creștine����������������������������������������������������������������������������������������� 14
Pr. Claudiu Moruțan, Un slujitor al lui Dumnezeu
la celălalt capăt al lumii��������������������������������������������������������������������������������� 15
Adrian Mărginean, Lemnul viu – Arta creștină maramureșeană.
Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, a mănăstirii Săpânța-Peri������������������ 17
Trainer Bogdan Oltean, Dar dacă...?������������������������������������������������������� 19
Instit. Graţiela Agrişan, Aripi de îngeraş�������������������������������������������������� 21
 Știri din viața cetății și a parohiei noastre
Simona Ilea Pop
• Început de an școlar la Școala parohi-
ală „Mitropolitul Bartolomeu”. Proiectul
inițiat de parohia Tuturor Sfinţilor din
Floreşti a intrat în cel de-al patrulea an
de activitate. Iniţiatorii şi-au propus ca
în acest an școlar să ofere în mod gratuit
copiilor din clasele I-XII cursuri de: reli-
gie, limba engleză, dezvoltare personală,
abilități practice, pictură și vizionare de
filme religioase. Activitățile se vor des-
fășura în zilele de sâmbătă sau duminică
între orele 1600 și 1800, în casa de creație
din incinta complexului parohial, acestea
fiind susținute în mod voluntar de către
profesori specializați. Primul semestru
va avea 12 întâlniri, în perioada 30.09-
16.12.2018. Înscrierile se fac telefonic
la nr.: 0745520020 (pr. Decebal Gorea).
• Corala Diaconia – Floreşti, parti-
cipantă la Concursul de coruri biseri-
cești Doxologia. Începând din acest an,
în organizarea Episcopiei Maramureşului
şi Sătmarului, va avea loc la Baia Mare,
Festivalul-Concurs Interjudeţean de Muzică
Corală Doxologia, având ca scop promovarea
creației corale religioase. Între cele 6 finaliste
ale preseleţiei din acest an se numară şi
corala parohiei Cetatea Fetei din Florești
– Diaconia, participând astfel la concursul
care va avea loc în 20 octombrie, de la ora
1800, la Catedrala Episcopală „Sfânta Tre-
ime”. Fiecare ediţie anuală va fi tematică,
pentru anul 2018, tema aleasă fiind: Sus
inima, române! Corul declarat câştigătorul
festivalului va primi un trofeu în valoare
de 1500 RON şi va fi invitat să susţină un
recital în ediţia de anul viitor, fără drept de
participare la concurs.
• Centura de Sud a Floreștiului rămâne
încă la stadiul de proiect. Constructorul
care trebuia să execute lucarea a chemat în
instanță Primăria Florești, iar până la înche-
ierea procesului lucrările au fost oprite pe
termen nelimitat. Patronul firmei construc-
toare nu a vrut să divulge motivul sistării
lucrărilor, invocând clauzele contractuale.
Pentru a veni în sprijinul șoferilor care
stau în trafic, Primăria Florești a pus în
mișcare planul de refacere a unei salbe de
străzi care să preia traficul din DN 1 și să
ofere o alternativă de circulat. Este vorba
despre asfaltarea străzilor: Răzoare, Crizan-
temelor și Valea Gârboului, de unde se va
face legătura în DN 1 și strada Tăuțiului.
Pe aceste străzi urmează a fi introdusă şi
magistrala de colectare a apei menajere, fără
Ştiri
a mai aştepta realizarea Centurii de Sud,
a declarat Primarul Horia Şulea.
• Copiii pot creşte fericiţi! Afirmaţia
aparţine specialiştilor în educaţie şi tot ei
susţin că fiecare copil trebuie să înveţe cum
să îşi realizeze propria fericire. Părinţilor le
revine astfel sarcina de a-i ajuta, iar ei, la
rândul lor, pot învăţa împreună cu copiii
acest lucru în cadrul unui atelier de lucru
specializat, unde se va discuta despre: recu-
noştinţă şi atitudine pozitivă, relaţionare
şi sociabilitate, dăruire şi meditaţie, atuuri
şi încredere în sine. Cei interesaţi pot
participa la un astfel de atelier, sâmbătă
20 octombrie, între orele: 1000-1300 în
Cluj-Napoca, pe str. Memorandumului, 3
nr. 20. Taxa de particpare este de 35 RON.
Informaţii suplimentare se pot obţine la
nr. de tel.: 0755653594.

 Depresia – perspectivă duhovnicească
Marcel Agrișan
C a preoți, ne confruntăm adeseori cu
creștini care se plâng tot mai mult de
faptul că sunt nefericiți, că nu mai văd
„lumina de la capătul tunelului”, că viața
e departe de imaginea proiectată cândva
de mintea și inima lor. Mulți dintre ei ne
spun că sunt descurajați, deznădăjduiți
și că manifestă o permanentă stare de
disconfort și nemulțumire.
Toți am fost la un moment dat descu-
rajați, anxioși, am avut ori avem în conti-
nuare frici, așa că fiecare avem experință în
așa ceva. Majoritatea stresului nostru vine
din proiecția noastră către viitor, dar fără
a scăpa de experiențele noastre din trecut.
Cu alte cuvinte, totul se manifestă la nivel
Călăuza sufletului
psihologic. Ca și creștini, știm însă faptul
că nu există doar omul sufletesc, ci și cel
duhovnicesc. Căutarea noastră este cum să
fim vii, însă nu doar în mod psihosomatic,
pentru că atunci n-am făcut aproape nimic.
Trăind doar la nivelul acesta, experimen-
tăm numai descurajări și boli. Trebuie să
permutăm descurajarea din înțelegerea
psihosomatică în cea duhovnicescă. Așa
putem ajunge oameni vii în Dumnezeu!
Este bine să știm faptul că, în limbaj
psihologic, deznădejdea se mai numește
și depresie (depressio = apăsare), iar ea este
dispoziția sufletească abătută, însoțită de
apatie, vlăguire, evaluare descurajant-pesi-
mistă a ceea ce se întâmplă.1 Deznădejdea
se poate manifesta și prin sentimente de
4 tristețe, goliciune, izbucniri de furie, pier-
derea interesului pentru cele mai normale
1
Dr. Dimitri Avdeev, Psihiatria pentru duhov-
nici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, colecția
Psihoterapia Ortodoxă, Sophia, București, 2011,
p. 163.
activități zilnice, insomnie, anxietate etc.
Din punct de vedere strict medical, de-
presia este considerată o boală.
Știința cunoaște multe lucruri cu pri-
vire la apariția tulburărilor depresive, însă
în mediile savante nu se vorbește despre
păcat – or tocmai aceasta este cauza multor
forme ale depresiei, lucru despre care dau
mărturie Sfinții Părinți și întreaga expe-
riență a Ortodoxiei. Aceștia au descris cu
multă exactitate această boală a sufletului,
definind-o prin patimile păcătoase ale
trândăvirii și întristării. Diagnosticului
medical îi corespunde așadar un diagnostic
duhovnicesc!
Întristarea, amărăciunea sunt văzute
ca fiind tânjală împreunată cu pierderea
nădejdii în Dumnezeu, cu îndoială față
de făgăduințele Lui, cu nerecunoștință
față de El pentru tot ce se întâmplă, cu
puținătate de suflet, cu nerăbdare, cu su-
părare împotriva aproapelui, cu cârtire,
cu neprimire a crucii, cu încercarea de a
coborî de pe ea.
Despre trândăvire (akedia) asceza Or-
todoxă ne spune că este lenevie de toată
fapta bună, mai ales la rugăciune, părăsirea
pravilei de la biserică și de acasă, nepăsa-
rea, nelucrarea, somnul fără rost, uitarea
propriilor păcate, uitarea poruncilor lui
Dumnezeu, încrâncenarea, nesimțirea,
deznădăjduirea. Prin „trândăvire” este
caracterizată o anumită nemulțumire vagă
și generală. Sub influența acesteia, omul
nu mai găsește mulțumire în nimic, toate
i se par banale, insipide și pare că nu mai
are nicio așteptare de la nimeni.
Sfinții Părinți ne spun că întristarea
provine din mai multe cauze: pierderea
unui bun material, nereușita în căutarea
respectului și admirației din partea alto-
ra, a gândurilor mânioase, că ea poate fi
provocată de o jignire reală ori închipui-
tă, din ranchiună, din orgoliul rănit, ori
de la o ură prost direcționată.2 Patimile
păcătoase sunt legate astfel între ele și
se influențează una pe alta. În concepția
lor, trufia și slava deșartă sunt susținute
de lăcomia pântecelui și de desfrânare,
iar toate acestea sunt legate de iubirea de
arginți. Rezultatele acestei „prietenii” sunt
mânia, întristarea, trândăvirea (akedia) –
metaforic vorbind, „sindromul corăbiilor
înecate”3, iar la baza tuturor stă mândria.
Deznădejdea și descurajarea îl pândesc
pe omul care nu a dobândit credință tare
în Dumnezeu. Aceste patimi domnesc în
sufletul celor care s-au lipit foarte tare de
lumea aceasta. Pentru un asemenea om,
necazurile și suferințele sunt ceva respin-
gător și absolut inutile. Nivelul ridicat
al pretențiilor care de multe ori nu sunt
satisfăcute, conflictul dintre dorință și
realitate lasă mereu în suflet sentimentul
nemulțumirii, întristării, amărăciunii și
necazului. Ca atare, pentru a scăpa din
toate acestea, trebuie să renunțăm la trufie
și să descoperim smerenia.
Omul care nu primește încercările vieții
cu smerenie și încredere în Dumnezeu
poate cădea foarte ușor în întunericul
depresiei și să piardă orice posibilitate de a
ieși la lumină. Nădejdea în mila lui Dum-
nezeu și lupta noastră sunt cele mai bune
medicamente pentru depășirea situațiilor
dificile din viața noastră. Apelând la ele,
omul poate merge spre vindecarea de bolile
2
Arhiepiscop Chrysostomos, Sfaturi pastorale
ortodoxe din perspectivă psihologică, traducere de
Daniela Constantin, ed. Universității „Alexandru
Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 105.
3
Dr. Dimitri Avdeev, op. cit., p. 172.
sufletești și poate ajunge la îndreptarea
propriei vieți. Important este ca omul să
înțeleagă rădăcinile bolii sale, să-și conști-
entizeze neputințele, să vrea să se schimbe,
să se întoarcă spre Domnul. Rugăciunea și
lauda adusă Domnului înveselesc inima,
curățesc mintea și luminează sufletul, în-
lăturând toate temerile. David psalmistul
spune așa: „Pentru ce ești mâhnit suflete
al meu și pentru ce mă tulburi? Nădăj-
duiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe
El. Mântuirea feței mele este Dumnezeul
meu. În mine sufletul meu s-a tulburat,
pentru aceasta îmi voi aduce aminte de
Tine” (Ps. 41, 6-8).
E recomandat pentru creștinul aflat
în suferința aceasta a deznădejdii ori a
depresiei să meargă la biserică, mai ales în
duminici și sărbători, să se spovedească și să
se împărtășească cât mai des cu putință. În
Călăuza sufletului
rugăciunea pe care preotul o citește înainte
de spovedanie există următoarele cuvinte:
„Ai venit la doctor, să nu pleci nevindecat!”,
adică ai venit la spitalul duhovnicesc care
este biserica ca spațiu fizic, să nu pleci
netămăduit. Trebuie apoi să citească din
Sfânta Scriptură, să cunoască poruncile
care se găsesc în ea, iar cunoscându-le, să le
respecte. În viața duhovnicească nu există
descurajare și dacă trăiești duhovnicește,
vezi că pentru toate există soluție. Cu
cât te apropii mai mult de Dumnezeu,
primești harul Lui, încât te miri cum de
ți-e bine? Ajungi și tu să spui ca apostolul
Pavel: „Toate le pot în Hristos, Cel care
mă întărește” (Filipeni 4, 13).

5
 Combaterea ereziei nestoriene la Sinodul III Ecumenic
(Efes, 431)
Eugenia Bîrlea
î
n ciuda impunerii creștinismului ca pentru Iisus Hristos dacă umanitatea Sa ar
religie de stat, prin edictul împăratului fi contopită sau dominată de Dumnezeirea
Teodosie I, din anul 380, a măsurilor Sa. Deci în Iisus Hristos există două persoa-
energice de combatere a ereziilor, pacea ne, cea divină (Fiul lui Dumnezeu născut
Bisericii a fost în continuare afectată de din Tatăl mai înainte de toți vecii) și cea
ele. Problema hristologică, raportul dintre umană sau istorică (Iisus Hristos născut
divinitatea și umanitatea lui Hristos apare din Fecioara Maria). „Această concepție
la începutul secolului al V-lea și va provoca eretică despre existența a două persoane în
mari controverse teologice. Conflictul Iisus Hristos ducea la afirmația că Dumne-
care va duce la convocarea Sinodului III zeu-Tatăl a avut doi fii.”1 Fecioara Maria nu
Ecumenic reprezintă ciocnirea a două trebuie numită Născătoare de Dumnezeu
hristologii cu o istorie mai veche decât a (Theotokos), ci Născătoare de om sau, cel
protagoniștilor lor: cea antiohiană și cea mult, Născătoare de Hristos (antropotokos
alexandrină. sau Hristotokos). Ea este o creatură și este
Antiohienii considerau că unirea dintre imposibil de imaginat că Dumnezeu-Fiul
cele două firi ale lui Hristos era doar de este născut de o creatură. „Învățătura lui
Historia ecclesiastica

natură morală și se rezuma la conlucrarea Nestorie constituia astfel o tăgăduire a

dintre cele două firi. Ca o concluzie a întregii iconomii a lui Dumnezeu, căci
acestei poziții, trupului lui Hristos nu dacă din Maria se născuse numai un om,
i se cuvine închinare și este greșit să se atunci nu Dumnezeu suferise pentu noi,
afirme că Maica Domnului L-a născut ci un om.”2
pe Dumnezeu. Școala alexandrină, dim- S-a ajuns, treptat, la o diviziune în
potrivă, învăța că cele două firi erau unite Biserică, unii clerici și mireni împărtășind
în chip real. O vreme cele două concep- ideile lui Nestorie, alții opunându-se ideilor
ții au coexistat, iar ciocnirea lor se leagă lui. Tulburările provocate de noua erezie
de accederea pe scaunul patriarhal din au luat proporții tot mai îngrijorătoare, iar
Constantinopol a călugărului antiohian episcopul eretic a trecut la măsuri represive
Nestorie (cca 386-450). Personalitatea sa împotriva celor care nu erau de acord cu
carismatică și talentul oratoric care i-a făcut afirmațiile lui.
pe contemporani să-l compare cu Sfântul Când erezia a ajuns să se răspândească
Ioan Gură de Aur au atras de timpuriu și între călugării din Egipt, Sfântul Chiril
atenția asupra sa și l-au ajutat să ajungă al Alexandriei (412-444) s-a ridicat împo-
în scaunul patriarhal din capitală, chemat triva ei, expunând doctrina ortodoxă cu
chiar de împăratul Teodosie al II-lea, în privire la unirea naturilor divină și umană
6 anul 428. Nestorie s-a arătat la început 1
Ioan Rămureanu, Milan Șesan, Teodor
un luptător aprig împotriva ereticilor și Bodogae, Istoria bisericească universală, vol. I,
schismaticilor. I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 342.
Potrivit înțelegerii lui Nestorie, o expe-
2
Sfântul Ioan Maximovici, Dreapta cinstire
a Născătoarei de Dumnezeu, Sophia, București,
riență autentic umană n-ar fi fost posibilă 2009, p. 36.
în persoana Mântuitorului, cât și cu privire
la calitatea Sfintei Fecioare Maria de Maică
a Domnului. A făcut-o în scrieri precum
Către monahii Egiptului, Despre dreapta
credință, Cinci cărți pentru combaterea
blasfemiei lui Nestorie.
În controversă a intervenit și papa
Celestin, convocând un sinod (Roma,
430) în care s-a susținut poziția Sfântu-
lui Chiril. Călugărul Cassian din Scythia
Minor (Dobrogea) a fost însărcinat să
studieze amănunțit afirmațiile lui Nestorie.
Rezultatul acestei cercetări a fost un studiu
despre Întrupare, în care a combătut erezia
lui Nestorie. Și Sfântul Chiril a convocat
la Alexandria un sinod care și-a exprimat
poziția într-o scrisoare sinodală încheiată
cu faimoasele 12 capitole pe care Nestorie
trebuia să le anatemizeze, dacă voia să
rămână în comuniune cu celelalte biserici.
E vorba de Anatematismele sfântului Chiril
din Alexandria. Hotărârile sinoadelor de la
Roma și de la Alexandria i-au fost înmâ-
nate lui Nestorie, dar singurul răspuns al
acestuia a fost o replică la Anatematismele
lui Chiril. Scrierile polemice s-au înmulțit,
fiecare tabără căutând să atragă noi adepți.
Pacea se putea restabili în Biserica Răsă-
ritului numai printr-un sinod ecumenic.
La Sinodul III (Efes, 22 iunie-31 iulie
431) cei 198 de episcopi, luând ca bază
cele 12 anatematisme ale Sfântului Chiril
și alte texte din scrierile Sfinților Părinți au
declarat că în Iisus Hristos sunt două firi,
una divină și alta umană, dar o singură per-
soană, cea divină a Fiului lui Dumnezeu.
Nestorie a fost destituit din demnitatea
arhierească și excomunicat (22 iunie 431).
La sinod a participat și episcopul Timotei al
Tomisului din Schytia Minor (Dobrogea).
Adversarii Sfântului Chiril convoacă
un sinod paralel, condus de Ioan al An-
tiohiei, în care combat hotărârile luate
de adepții dreptei credințe. Deși inițial
împăratul Teodosie al II-lea a refuzat să
confirme destituirea lui Nestorie și a adep-
ților acestuia, el a revenit asupra hotărârii,
dând câștig de cauză poziției susținute de
Sfântul Chiril, ca și asupra deciziei de a-l
trimite pe acesta în exil, deoarece fusese
acuzat de purtare autoritară.
Sciziunea între cele două tabere a con-
tinuat și după încheierea sinodului. În
sinoade locale de la Tars și Antiohia, siri-
enii au reînnoit anatema contra Sfântului
Chiril, iar unii învățați ca Teodoret de Cir
și Andrei de Samosata au alcătuit scrieri
împotriva lui.
La propunerea împăratului, Sfântul
Chiril și Ioan al Antiohiei s-au împăcat în
433, episcopii care n-au acceptat această
Historia ecclesiastica
împăcare fiind destituiți. Deși scrierile lui
Nestorie au fost arse din ordinul împăratu-
lui, adepții lui au găsit adăpost în Persia, de
unde s-au întins în Mesopotamia, Arabia,
India și China.
Bibliografie
Sfântul Ioan Maximovici, Dreapta cin-
stire a Născătoarei de Dumnezeu, Sophia,
București, 2009
Ioan Rămureanu, Milan Șesan, Teodor
Bodogae, Istoria bisericească universală, vol.
I, I.B.M.B.O.R., București, 1987
Aurel Jivi, Istoria bisericească universală,
Sitech, Craiova, 2016
Jaroslav Pelikan, Tradiția creștină. O
istorie a dezvoltării doctrinei. Volumul I:
Nașterea tradiției universale (100-600), 7
Polirom, Iaşi, 2004

 Pe urmele sfintei Osyth
Marius Matei
L ondon, vreme tipic britanică. Ceață,
ploaie și indieni, ingrediente înghesuite
într-o cabină telefonică murdară. Elicop-
tere militare în loc de pescăruși, arme grele
la garda regală. Vechiul continent pare
prăfuit și grăbit spre extincție. Cărți puține,
muzică mai mult falsă și mult curent pe
Tamisa, care atrag contemporanul într-un
consumerism fără țintă. Multă iarbă în
afara spațiilor verzi și puțini oameni de
valoare. S-a pierdut pe drum ceva, ceva
frumos, ceva sublim, de neînlocuit.
Ne refugiem în Swindon, spre Vest, la
jumătatea distanței dintre capitală și Car-
diff. Aici e altă poveste, lume mai așezată,
curățenie și liniște. Numele orașului (de
Sfinți și sărbători
mărimea Sibiului) înseamnă Dealul Por-
cului. Sus pe colină, un adult mânuiește
cu măiestrie un avion destul de măricel,
dintr-o telecomandă care multora le-ar
scăpa din mână. Fost mic târg (schimburile
se făceau fără bani), Swindon se extinde
considerabil odată cu construcția fabricii
de locomotive cu aburi. Muncitorii de
8
aici vor avea asigurare medicală, o noutate
pentru anii 1870.
În primele luni de existență ale cabine-
tului stomatologic de la sfârșitul secolului
al XIX-lea, peste 2000 de dinți cariați
sunt extrași. Pe vremea aceea, doctorul
putea prescrie tunderea părului sau chiar
o îmbăiere. Ulterior, fiii acestor muncitori
s-au bucurat și de o educație nesperată
înainte cu puțină vreme. Îndeletenicirile
erau eminamente profesionale, pe baza
abilităților tinerilor, dar progresul este
semnificativ. Muncitorii devin calificați.
Aici apare prima bibliotecă publică
britanică. De asemenea, se organizează
ore de actorie și de xilofon. În vremea
epidemiei de tuberculoză ce a lovit ora-
șul, au primit asistență medicală inclusiv
foștii muncitori, pensionarii, din nou o
noutate în domeniu. Până atunci, doar
lucrătorii activi (și familiile acestora) aveau
acest privilegiu. Acum o sută de ani, peste
15.000 de localnici lucrau la calea ferată
aici. Echipa locală de fotbal a câștigat Cupa
Ligii în 1969.
 Mergem pe urmele sfintei Osyth,
pustnică britanică, sărbătorită pe 7 oc-
tombrie. A trăit în sec. VII. Născută din
familie regală, sfânta Osyth, dorea viață
pustnicească. Numai că tatăl ei voia să o
căsătorească cu regele de Essex. Ascultă
de tatăl ei, dar, după moartea soțului, își
îndeplinește visul de a fi pustnică. Este
martirizată de păgâni, prin decapitare.
Asemeni sfântului parizian Denis, sfânta
Osyth își ridică capul și îl poartă pe mâini,
spre stupefacția ucigașilor.
Sfânta știe că doar Hristos este plinătatea
vieții. Cuvintele Lui deschid un făgaș în
viață. Hristos este izvorul vieții și al adevă-
ratei lumini. Hristos reprezintă totul. Toate
lucrurile din jurul nostru sunt picături ale
dragostei divine. Toate vestesc învierea
(florile și stelele, privighetorile și fluturii).
Cine va căuta Frumusețea, acela se va în-
drăgosti negreșit de Hristos. Pentru acela,
nu mai există disperare. Fără sfinți, omul
este în mare confuzie în problemele vitale.
Nu mai știe nici măcar ce este raiul. Omul
luptă ca să scape de prea-multele gânduri
rele. Fără har, omul este suferind. Sfânta
Osyth ne arată că nu e suficient ca omul
să fie de treabă, ci are nevoie de luminare.
Are nevoie de vesta de salvare, dragostea.
Dragostea este singurul criteriu nemin-
cinos al adevărului. Este sursa luminării:
venirea Sfântului Duh în minte și în inimă,
ca la Cincizecime. Pustnica britanică ne
arată că, după căderea în păcat, s-a produs
întunecarea minții omului. Deci, fiecare
om are nevoie de luminare. Aceasta este
starea de rai: mintea luminată poate ve-
dea slava divină. Sfânta este văzătoare de
Dumnezeu, deoarece are conștiința stării
de iluminare, la fel ca patriarhul Avraam.
În 1848 se năștea în Swindon scriitorul
englez Richard Jefferies. A ajuns celebru
atât datorită literaturii sale pentru copii,
cât și pentru genul science fiction, un pi-
onier în domeniu. Sărac și suferind de
tubercolză, crucea vieții îi va marca decisiv
întreaga operă. De altfel, va muri la doar
39 de ani. Jefferies marșează pe intensita-
tea trăirii spirituale, pe admirarea creației
spectaculoase, pe contemplarea frumuseții
fabuloase. În felul său, este un continuator
al spiritului sfintei Osyth. În plină epocă
Sfinţi şi sărbători
de industrializare, când toată lumea vorbea
doar despre calea ferată Londra-Bristol,
Jefferies publică texte profunde (Povestea
inimii mele).
Introspectiva propune a abordare mis-
tică a timpului, o vindecare de orbirea
nerecunoscută. Trăim cu adevărat doar
când mintea este absorbită de frumos, de
dragoste și de adevăr. Omul stă în mijlocul
eternității și ține de el să nu o mai piardă.

9
 Despre Maica Domnului
Andreea Gorea

Sf. Ambrozie al Milanului (340-397): minte şi cuvânt o viaţă şi o conduită extrem

„Aşadar fecioria ne propune ca model
al ei, viaţa Mariei, în care ca într-o oglindă
fecioria îşi priveşte frumuseţea ei şi virtuţile
exemplare. Maria a fost fecioară nu doar
cu trupul ci şi cu mintea, printr-o dragoste
sinceră unde nu este loc nici pentru fă-
ţărnicie, nici pentru falsitate... Smerită la
inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a
Sfintelor Scripturi nu îşi punea nădejdea
în bogăţiile trecătoare,
ci în rugăciunile să-
racilor. Nu ieşea
afară decât pentru
a merge la templu
Florilegium patristicum
de luptătoare.”
*
„Cine L-ar putea iubi pe Acesta [Dum-
nezeu] mai mult decât Mama Lui, care
L-a născut nu numai ca Unul-Născut,
dar L-a născut singură fără însoţire cu
cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă,
neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar
putea fi iubit mai mult decât mama Lui de
Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în
chip negrăit în veacu-
rile de pe urmă, aşa
cum a ieşit înainte
de veacuri numai

şi atunci însoţită din Tatăl?”

de părinţi sau cu- *
noscuţi.” „Împăratul
universului a dorit
Sfântul Grigorie frumuseţea taini-
Palama (1296-1359): că a acestei Pururea
„ E a [ Ma i c a Fecioare, precum a
Domnului] este şi prezis David (Ps. 45,
cauză a celor dinain- 12) şi, plecând cerurile
tea ei, şi patroană a celor de după (Ps. 18, 10; 144, 5), S-a
ea, şi procurătoare a celor veşnice. Ea este pogorât şi a adumbrit-o (Lc. 1, 35) sau,
tema profeţilor, obârşia apostolilor, temelia mai bine zis, S-a sălăşluit în ea Puterea
martirilor, postamentul dascălilor. Ea este enipostatică a Celui Preaînalt.”
slava celor de pe pământ, desfătarea celor *
din cer, podoaba întregii creaţii. Ea este „Tu [Maica Domnului] eşti locul tutu-
început, izvor şi rădăcină a bunătăţilor ror harurilor, plinătatea a toată frumuseţea
negrăite. Ea este pisc şi desăvârşire a tot şi bunătatea, tablou şi icoană însufleţită
ce-i sfânt.” a tot binele şi a toată bunătatea, ca una
10 * singură învrednicită concentrat de toa-
„Ea [Maica Domnului] singură este te harismele Duhului, sau mai bine-zis
reazim şi mângâiere pentru toţi, ascultată care singură ai în chip uimitor/paradoxal
şi văzută de toţi şi conlucrând în tot felul în măruntaiele tale pe Cel în Care sunt
la vestirea Evangheliei, arătând astfel în comorile tuturor acestora şi eşti un cort
uimitor al Acestuia...”
Sfântul Teofan al Niceei (1300-1380):
„Căci aşa cum fiecare mamă dă copi-
ilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama
lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa
fericită.”
*
„Ea [Maica Domnului] este purtă-
toare de grijă şi organizatoarea generoasă
a banchetului desfătării dumnezeieşti şi
îndumnezeitoare; şi, simplu spus, Mama
Celui care pentru bunătatea Lui negrăită
S-a făcut frate al nostru, e procuratoare şi
repartizatoare autentică a tuturor daruri-
lor supranaturale şi necreate ale Duhului
dumnezeiesc care se dau acum şi care sunt
încă adunate în vistierie, prin care ne facem
fraţi şi comoştenitori ai lui Hristos.”
* Sfântul Nifon, Mitropolitul Ungrovla-
„Acesta e adevăratul paradis pregătit
sfinților prin sfatul prehotărât/predestinat
al lui Dumnezeu mai înainte de întemeirea
lumii, și acesta e adevăratul Pom al Vieții:
Cuvântul Dumnezeu-Om dat din Maica
Domnului spre desfătare și viață veșnică
și numit «pom» din pricina trupului și «al
vieții» din pricina Dumnezeirii unite cu el
potrivit persoanei, și Care face vii toate.”
* Sfântul Nicolae Velimirovici (1881-1956):
„Numai Maica Domnului poate să-i
facă fericiți cu adevărat pe toți prin împăr-
tășirea din rodul ei, fie ea firea îngerească,
fie omenească. Prin urmare, Ea este cu ade-
vărat «pământul făgăduinței», moștenirea
îngerilor, care purtând drept rod Pâinea
Vieții adevărate, îi va hrăni în veci nesfârșiți
pe toți moștenitorii făgăduinței...”
*
„Așa cum Una este Mama lui Dumnezeu
Cuvântul, tot așa îndată după Dumnezeu, Ea
este unul și același izvor care procură toate
darurile Lui dumnezeiești și mai presus de
fire, din care se adapă din belșug întreaga
natură inteligentă; și de aceea nu în altul,
ci numai în Ea singură pot fi dobândite
intrarea la Dumnezeu și împărtășirea celor
dumnezeiești. De aceea pe toți îi întoarce
spre Ea însăși, îi adună și îi unifică între ei
și cu Dumnezeu, cum unifică centrul razele
care pornesc de pe cerc spre el.”
*
„Așa cum nimeni nu poate să vină
la Tatăl decât numai prin Fiul (Ioan 14,
6), tot așa nici la Fiul, Care e Izvorul
natural al Duhului Sfânt, din Care vine
toată procurarea celor bune, nimeni nu
poate să vină decât prin Mama Lui, care
e partea dinăuntrul catapetesmei, sfânta
sfintelor, din care Dumnezeu vorbește cu
toată firea creată.”
Florilegium patristicum
viei (1434 – 1508):
„În toate zilele se cuvine să ai pe Dum-
nezeu și pe Preacurata Născătoare de Dum-
nezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin
de la Domnul și de la Preacurata Maica
Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii.
Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va
lumina inima și va vedea pe Dumnezeu.”
„Icoanele ortodoxe ale Maicii Dom-
nului se recunosc cel mai degrabă după
cele trei stele – una pe frunte, a doua pe
umărul drept, a treia pe umărul stâng.
Aceste trei stele simbolizează fecioria Fe-
cioarei Maria înainte de naştere, în naştere
şi după naştere.”1

11
1
Citate preluate de pe http://citateortodoxe.
ro/citate-maica-domnului, data accesării: 16 sep-
tembrie 2018.
 Din viața parohiei...

Tabăra de creație
„Hristos pe înțelesul tuturor”
Ediția a viii-a, 6-14 august 2018

Atelierul de modelaj lut

Atelierul de nutriție – dulciuri sănătoase

12
 Din viața parohiei...

Atelierul de icoane pe sticlă

Excursie la Sighișoara și Târgu-Mureș

13
 Olivier Clément, Hristos a înviat!
Cuvinte despre sărbătorile creștine
Darius-Emanuel Oprea

O
livier Clément a fost un mare teolog de ce anume ne-a izbăvit Hristos: de praf
francez, convertit la calea cea adevărată, și de cenușă”(pag. 25). Postul este cheia
creștinismul ortodox, la vârsta de 30 de ani, către omul milostiv, smerit și iertător,
după ce în tinerețile sale a fost ateu. Desco- slujitor al lui Hristos.
perind Ortodoxia, a înțeles importanța reli- Înălțarea este împlinirea pe care Iisus
giozității în viața sa, scriind lucrarea Hristos Hristos o realizează întru unirea Duhu-
a Înviat! Cuvinte despre sărbătorile creștine.1 lui Sfânt cu libertatea umană. Pământul
Această carte are un limbaj comprehensiv, devine rai când îi vorbește tâlharului pe
însă cu un adevărat impact emoțional, re- cruce, iar la momentul Înălțării, cele două
ușind să te transpună în taina dimensiuni, lumea pămân-
meditației profunde. tească și cea îngerească se
Direcția cărții se poate unesc pentru a slăvi în veci
expune într-o singură frază, Creația lui Dumnezeu.
adică nonsensul cotidian al Viața devine o comuniu-
creștinului devenit conștient ne cu Dumnezeu, orice este
de nevoia de mântuire, des- viu trăiește convalescență de-
coperind astfel sensul divin plină în căutarea dumneze-
Recenzie

al vieții. De îndată ce des- irii. Moartea sa semnifică

coperirea drumului pe care viața noastră, iar înălțarea
fiecare creștin trebuie să îl Sa, bucuria noastră. Nu mai
apuce este îndeplinită, perse- sunt motive pentru amâna-
verența acestuia trebuie să fie rea căinței, căci se apropie
mereu constantă. Echilibrul Ziua biruiței.
pe care virtuțile creștine îl Sunt de părere că sărbă-
oferă consolidează trupul și torile bisericești reprezintă
sufletul omului. Oamenii ar trebui să înțe- un stil de viață pentru suflet, întrucât
leagă cât de importante sunt tainele creștine marchează anumite evenimente importante
și cum acestea premerg marile sărbători din istoria mântuirii și îi aduc aminte in-
ortodoxe; cuminecătura hrănește sufletul dividului în cauză de suflet, că trebuie să
omului cu Trupul și Sângele Domnului: se îngrijească și de acesta în decursul vieții
„Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu sale pământești, viață care este efemeră în
[...] Beți dintru acesta toți, Că acesta este trup și veșnică în suflet. Omul prin situația
Sângele Meu...”(Mt. 26, 27-28). Postul, de sa modernă are nevoie de a interacționa, a
14 asemenea, subliniază o stare ascetică, care lega diferite relații cu alți semeni pentru
sprijină curățirea trupului și a sufletului de a se simți împlinit, iar sărbătorile creștine
patimi grele, și are „să ne facă să înțelegem reușesc să facă asta. Empatia dintre semeni
1
Olivier Clément, Hristos a înviat! Cuvinte
stârnește milostenie, credință și iubire,
despre sărbătorile creștine, traducere de Nicolae laitmotive ale vieții adevărate creștine.
Turcan, Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, 76 pp. 
 Un slujitor al lui Dumnezeu la celălalt capăt al lumii
Claudiu Moruțan

S timați cititori, în acest număr avem

bucuria de a-l avea ca invitat pe un
vechi prieten de-al nostru, părintele Cla-
poate – că am fi interesați. Părintele a
vorbit cu Preasfințitul și de acolo a început
totul... În scurt timp, PS Mihail a venit
udiu Moruțan, fost enoriaș al parohiei în țară pentru a participa la un sinod și
noastre, care slujește tocmai în îndepărtata m-a chemat la Sibiu, unde m-a hirotonit
Australia, la parohia Sf. Muceniță Filofteia diacon, iar apoi a urmat hirotonia întru
din Melbourne, unde desfășoară un apos- preot la catedrala patriarhală din București.
tolat de excepție. Inițial credeam că
Decebal Gorea: vom ajunge mai repede
Părinte Claudiu, ce v-a în Australia – lucrurile
determinat să mergeți acestea s-au întâmplat
tocmai în cealaltă emi- în 2008 – dar a durat
sferă pentru a-L sluji până în 2013, când am
pe Hristos și care au primit viza. E destul
fost provocările înce- de greu să emigrezi în

Oameni, trăiri, fapte

puturilor pastorației în Australia; condițiile
Australia? sunt destul de grele și,
Claudiu Moruțan: din păcate, sunt din ce
Aș începe prin a spune în ce mai grele acum
că nu m-am gândit ni- față de atunci...
ciodată să emigrez, însă D.G.: Cum ați gă-
întâmplarea a făcut ca sit comunitatea care
părintele de la biserica v-a primit pentru a o
Înălțarea Domnului, păstori?
din Cluj, unde eram C.M.: Am ajuns în
cântăreț, să-mi deschi- Australia pentru a sluji
dă această perspectivă, într-o parohie nou-în-
într-o discuție pe care ființată în Melbourne,
am purtat-o legată de pastorația din dias- având hramul Sf. Muceniță Filofteia. În
pora. Părintele îl cunoștea pe Preasfințitul oraș mai era o parohie românească mai
Mihail, care de curând fusese hirotonit veche, în zona centrală, iar PS Mihail a
Episcop al Australiei și Noii Zeelande și înființat noua parohie în partea de sud-est
m-a întrebat dacă nu aș dori să-l întrebe a orașului și o mănăstire cu hramul Izvorul
pe Preasfințitul dacă ar avea nevoie de un Tămăduirii în partea de vest. Deocamdată 15
preot acolo, care să-l ajute. I-am spus că eu slujesc în această mănăstire, pentru că
mă voi gândi, iar după ce am vorbit cu nu mai este un alt preot în Melbourne
soția mea și am văzut că e de acord, i-am care să slujească aici, iar credincioșii vin
răspuns părintelui – într-o inconștiență, aici, la mănăstire.
 În Australia e o problemă însă cu dis-
tanța, pentru că distanțele sunt foarte
mari, iar oamenii vin de la 50-70 de km la
biserică. E destul de greu să vii dimineața
la Liturghie și după-masa la vecernie și
atunci, mai ales de sărbători, oamenii nu
pleacă acasă după Liturghie. Stau la slujbă,
apoi la agapa care urmează, mai stau de
vorbă, interacționează, după care începem
vecernia și pleacă doar seara spre acasă.
D.G.: Înțeleg că la fel ca în diaspora
românească din Europa, biserica e un factor
important, poate cel mai important, în
coagularea comunității.
C.M.: Da, așa este... Oamenii în gene-
ral se cunosc între ei, se știu din tinerețe,
de când au venit pe-aici, știu modul în
care au venit, problemele pe care le-au
avut, iar aici la biserică, pe lângă factorul
Oameni, trăiri, fapte
de credință care îi unește, mai e și faptul
că aici se întâlnesc românii între ei. Pot
să-și înțeleagă problemele poate mai bine
decât le-ar înțelege un australian, pot să-și
împărtășească bucuriile, tristețile pe care
le au...
D.G.: Cum a fost adaptarea pentru
dumneavoastră și familie în țara care v-a
devenit noua casă?
C.M.: După acești cinci ani aș putea
spune că am început să simțim că mai avem
o casă. România este mereu în sufletul nos-
tru și ne simțim în continuare legați de ea,
iar experiența prin care am trecut ne arată
că cei care emigrează la prima generație
nu pot să se integreze total în societatea
care i-a primit. Intervine apoi întrebarea
pe care o pun părinții și cei rămași acasă:
16 „când vă întoarceți?” Însă odată ajuși aici,
lucrurile nu-s chiar așa de simple. Pentru
că ai muncit atâția ani ca să ajungi să te
echilibrezi în mediul în care trăiești, să
obții anumite drepturi de care se bucură
cei care au cetățenie; copiii merg la școală,
se integrează într-un sistem, un sistem care
ni se pare nouă că funcționează destul de
bine și acum ne e greu să ne gândim să
ne întoarcem ca să luăm totul de la capăt
în România.
Pe de altă parte, e foarte dificil să pri-
mești dreptul de rezidență permanentă.
Aici, cu o rezidență temporară nu ai dreptul
la muncă. Abia după ce ai dreptul la re-
zidența permanentă poți să lucrezi și poți
să beneficiezi de ajutoarele pe care Statul
Australian ți le oferă. Din păcate, în primii
doi ani eu am avut rezidența temporară.
Asta i-a acordat doar soției dreptul să lucre-
ze și astfel am putut rezista. Am avut însă
norocul să nu trebuiască să plătim chiria,
pentru că s-a îngrijit Preasfințitul să stăm
într-un spațiu asigurat de Episcopie. Iar
apoi, după ce am primit rezidența perma-
nentă, mi-am găsit și eu un loc de muncă,
cu ajutorul unui australian care avea o
firmă de construcții... și așa am învățat
ce înseamnă construcțiile în Australia. A
fost nevoie să am un loc de muncă în plus
pe lângă preoție, întrucât costurile vieții
de zi cu zi sunt foarte ridicate. Aș putea
să vă dau un exemplu: grădinița pentru
un copil costă în jur de 100 de dolari pe
zi și atunci mulți oameni preferă să ducă
copiii doar două-trei zile pe săptămână la
grădiniță. Dacă la asta se mai adaugă o
școală, costurile cresc semnificativ...
D.G.: Părinte, vă mulțumim pentru
timpul acordat și să ne purtați mereu în
rugăciune!
Interviu realizat de Pr. Decebal Gorea

 Lemnul viu – arta creștină maramureșeană
Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, a mănăstirii Săpânța-Peri
Adrian Mărginean

I ată, stimați cititori, că odată cu pri- parte şi de alta a convenţionalului. Nu se

mele semne ale toamnei, momentul în putea însă să se rupă iremediabil trăirea
care lemnul viu devine din ce în ce mai creştină strămoşească, zidită în conştiinţa
vizibil, lepădându-se de veșmântul văra- moroşenilor prin prima ctitorie a dinastiei
tic al frunzelor, ni se dezvăluie o ctitorie voievodale a Drăgoşeştilor, la Peri, în 1389,
minunată a plaiurilor maramureșene, bi- loc care astăzi se află de cealaltă parte a

Turism religios
serica mănăstirii Săpânța Peri. Nicăieri în Tisei, râu devenit, convenţional, graniţă
pământul românesc verticala unei turle de între două state. Nu se putea rupe, cu atât
biserici nu ilustrează mai elocvent chipul mai mult cu cât din începuturi au luminat
de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca aici rugăciunile părinţilor isihaşti, iar Dra-
în Maramureşul nostru voievodal. Şi dacă goş Vodă, la sfârşitul secolului al XIII-lea,
ne referim concret la Mănăstirea Săpânţa înfiinţa o mică sihăstrie cu hramul „Sfântul
Peri, putem spune, fără a greşi, că însuşi Arhanghel Mihail“. Nepoţii lui, Balc şi
Arhanghelul Mihail, ocrotitorul aşezămân- Drag, ridicau şi ei la Peri o biserică de piatră
tului, s-a aşezat cu sabia sa de foc drept şi cereau patriarhului Antonie al IV-lea al
pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei Constantinopolului ca Mănăstirea „Sfântul
româneşti, unind cerul cu pământul într-o Arhanghel Mihail” din Peri să fie ridicată
binecuvântare a Creatorului. la rang de stavropighie patriarhală. Lucru
acceptat la 13 august 1391, cu drept de ju-
Sufletul creştin nu poate fi rupt de risdicţie asupra Bisericilor din Maramureş
graniţe şi a încă şapte ţinuturi, egumenul Pahomie,
Vremurile nu ţin pasul cu oamenii. ruda apropiată a lui Dragoş Vodă, primind
Uneori, împotriva lor, vremurile ridică atribuţii de episcop. Şi tot aici, 312 ani, cu
dureros graniţe de apă sau de piatră, în- mici întreruperi, a fiinţat sediul Episcopiei 17
tristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina Ortodoxe a vechiului Maramureş, unde
sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de se tipăreau cărţi în limba română (Faptele
linia imaginară a graniţei, acesta rămâne Apostolilor, Codicele Voroneţean, Psaltirea,
întreg, la fel de viu şi nevătămat, de o Evanghelia, Moliftelnicul ş.a.), se pregăteau
 preoţi şi cântăreţi de strană, spre a lumina
întru credinţă neamul.
Când Domnul reaşază dreptatea în
istorie
Dar voia Domnului a fost alta. Rugă-
ciunile ierarhilor, voievozilor, strămoşilor,
ale Cuviosului Pahomie, ale Sfântului Iosif
Mărturisitorul au fost ascultate de Cel
Preînalt. După secole de suferinţă, cu bi-
necuvântarea Înalt Preasfinţitului Justinian
Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi
Sătmarului, şi cu aprobarea Sfântului Si-
nod, părintele paroh din Săpânţa, Grigore
Luţai, a rectitorit voievodala mănăstire,
dincoace de graniţă, în Parcul Dendrolo-
gic Livada. În 1997 a fost pusă piatra de
temelie a noii mănăstiri, cu vechiul hram,
având destinaţie precisă pentru călugăriţe.
Astăzi, sabia Arhanghelului Mihail a
Turism religios
luat chip de turlă de biserică, ridicându-se
deasupra pământului la 75 de metri, fiind
cea mai înaltă construcţie de lemn din
Europa, înscriind această lucrare, nu nu-
mai în „arhivele” cerului, ci şi în rândul
capodoperelor arhitectonice.
Complexul de la Săpânţa este opera
arhitectului Dorel Cordoş, transpusă în
lemn şi piatră de meşterul Ioan Ştiopei, zis
Buga din Bârsana. Între timp, la Mănăstirea
Săpânţa Peri au fost ridicate altarul de vară,
clădirea stăreţiei, corpul de chilii, a fost
introdus curentul electric, s-a amenajat
drumul. La 14 septembrie 2005, Preasfin-
ţitul Iustin Sigheteanul, Episcopul-vicar al
Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului,
împreună cu părintele Grigore Luţai şi
18 peste 50 de preoţi, stareţi şi stareţe din epar-
hie, au oficiat Sfânta Liturghie în altarul
de vară, instalând-o totodată ca stareţă pe
monahia Agnia Ciuban, de la Mănăstirea
Prislop, maramureşeancă de loc.
„Mănăstirea fiind aşa de frumoasă şi
înaltă, m-am străduit şi eu să fiu la înălţi-
mea acestei lucrări. Nu ştiu cât am reuşit,
oricum am vrut din tot sufletul să continuu
ceea ce a început părintele Grigore Luţai.
Ca să fac o legătură între cele două ctitorii,
aş spune că rădăcinile celui mai falnic stejar
din acest parc dendrologic sunt înfipte în
pământul românesc de dincolo de Tisa, de
unde îşi trag seva din vatra vechii ctitorii
a Maramureşului.
A fost o perioadă grea. Maicile de aici
au venit de la alte mănăstiri. Suntem doar
patru. Am fost cinci, dar una a fost chemată
la Domnul. Sunt surori râvnitoare, harnice,
rugătoare, ascultarea fiind cea mai impor-
tantă componentă a vieţii de mănăstire.
Nădăjduim ca atunci când ne vom
muta în casa nouă, să continuăm activi-
tăţile cu şi mai mult spor. Îi mulţumim
lui Dumnezeu pentru toate.
Mare ajutor am primit din partea celor
doi episcopi ai noştri, cărora le mulţumesc
că ne-au stat aproape tot timpul şi ne-au
sprijinit cu binecuvântare, cu dragoste,
cu toată dărnicia, ca să putem trece peste
momentele grele ale începutului”, ne-a
mărturisit maica stareţă, stavrofora Agnia
Ciuban.1
Iată deci, dragi călători, că pe lângă
vestitul „Cimitir vesel”, Săpânța mai are
cu siguranță și multe alte frumuseți! Va
recomand cu căldură o vizită la acest lăcaș
sfânt, vizită care cu siguranță vă va ajuta
sufletește și pe care nu o veți putea uita
foarte curând.

1
Dumitru Manolache, Săpânța Peri, mănăsti-
rea continuității, la http://ziarullumina.ro/sapan-
ta-peri-manastirea-continuitatii-79080.html, data
accesării: 17 septembrie 2018.
 Dar dacă...?
Bogdan Oltean
S alut! Bogdan aici! Ți s-a întâmplat
vreodată să îți fie frică? Mie știu că
mi s-a întâmplat și mi se întâmplă zi de zi.
Sunt tot felul de frici care am observat
că trec prin viața mea: frica de a nu fi
criticat, frica de judecată, frica de vorbit
în public, frica de penibil, frica de a greși,
frica de schimbare, frica de succes, frica
de... frica de...
Există o adevărată salată de frici din
care putem alege, nu-i așa?
Frici care mai de care mai pregătite
să facă un singur lucru. Cum care lucru?
Sunt pregătite să facă un singur lucru și
anume: să ne țină „în siguranță”. Ai ob-
servat ghilimelele, așa-i?
Nu zic că frica este un lucru rău. Dim-
potrivă! Cred că este un lucru foarte folo-
sitor. Este ceea ce ne ține cu piciorele pe
pământ și ne atrage atenția că există un risc
la mijloc; există o posibilitate să ne doară.
Doar avem experiența care ne arată că este
așa. De acord? Când ai căzut cu bicicleta
pentru că mergeai prea repede, când ai luat
o cană fierbinte în mână și ți-ai ars mâna,
când făcea-i cartofi prăjiți și ai pus apă în
uleiul încins și BOOOOM...
Da, toate acestea sunt momente în
care frica ne ține în siguranță pentru că
literalmente ne putem lovi sau răni fizic.
Dar ce se întâmplă în momentul în care
frica ne ține „în siguranță” de la a învăța
lucruri noi, sau de la a face ceea ce știm
în sufletul nostru că este corect? Dar ce
zici de momentul în care frica ne ține la
distanță de la visele și împlinirile noastre?
Mai este vorba despre siguranță aici?
În aceste cazuri frica ne ține la distanță de
la a deveni mai buni în ceea ce facem, mai
puternici și mai înțelepți. Orice persoană
cu un pic de logică poate să vadă de la o
poștă faptul că a fi mai bun, mai puternic
și mai înțelept te ține mult mai în siguranță
decât a fi neândemânatic, slab și nătăfleț...
De acord? În aceste cazuri sunt de
părere că frica ne ține pe loc.
Dar astăzi vreau să îți ofer o unealtă
foarte simplă pe care o poți folosi imediat
pentru a începe să faci lucrurile altfel. O
unealtă extrem de folositoare care te va
ajuta să începi să creezi siguranță reală
în viața ta. Siguranță creată din acțiunile
proprii. Sună pompos, știu... dar e mult
mai simplu decât pare.
Amprente pe suflet adolescentin
Ce înseamnă creștere și dezvoltare?
Ce părere ai?
După părerea mea înseamnă foarte
simplu spus: să devii azi un pic mai bun
decât ai fost ieri.
Ai devenit cu 0.1% mai bun decât ai
fost ieri? Felicitări! Tocmai te-ai dezvoltat
personal.
Unealta despre care îți spun în continuare
o să te ajute să faci aceste schimbări atunci
când ai nevoie de ele. Atunci când ți-e frică,
atunci când simți că trebuie să stai în falsă
siguranță.
Această unealta este o simplă întrebare
pe care am descoperit-o de la o persoană pe
care o admir foarte mult. Această persoană
a ajuns de la om al străzii, la milionar în
dolari și autor de bestseller internațional.
Îl chemă Joe Vitale și este autorul cărții
Manual pentru viață, o carte extraordinară 19
pe care eu personal cred că ar trebui să
o citească toată lumea pentru că ar avea
numai de câștigat din asta.
 Dar revenind la ideea noastră, de la
Joe am aflat de această întrebare. Este
o întrebare pe care o știm cu toții, dar
problema este că majoritatea dintre noi o
folosim greșit!
Majoritatea dintre oameni se gândesc
„Dar dacă se întâmplă... ceva negativ?”
Dar dacă rămân fără benzină la mașină?
Dar dacă o să fiu criticat și judecat? Dar
dacă o dau în bară? Dar dacă eșuez?
Care este efectul acestui fel de întrebări.
Unul groaznic! Ne vin în minte tot felul de
scenarii întunecate, iar mintea noastră nu
face niciun rabat de la amănunte,
nu-i așa? Așa că noi, ne trezim
în secunda doi, într-un ocean
de pericole care mai de care mai
amenințătoare.
Amprente pe suflet adolescentin
Iar în fața propriilor monștri
interiori oricine tremură, oricine
se poate opri în loc, pentru că
mintea ta știe exact ce să îți ofere
ca să te țină „în siguranță”.
Magia se întâmplă în
schimb în momentul în
care în loc de ceva negativ
completăm cu ceva pozitiv.
Dar dacă o să mă înțeleg
bine cu ceilalți? Dar dacă o să am succes?
Dar dacă o să reușesc? Dar dacă o să îmi
îndeplinesc cele mai frumoase și îndrăznețe
visuri ale mele? Dar dacă toate lucrurile o
să se rezolve cu bine?
Ei, acum este altă treabă! Acum lucrăm
cu o cu totul altă energie! Acum lucrurile
devin posibile pentru noi. Acum mintea
noastră devine aliatul nostru care ne oferă
20 soluții din cele mai atrăgătoare pentru a
ne pune în mișcare (atâta timp cât nu per-
mitem să trecem înapoi la partea negativă
a lucrurilor).
Adoptând acest mod pozitiv de gân-
dire intrăm într-o lume a posibilităților
și a oportunităților. Intrăm într-o lume
a încrederii în sine, intrăm într-o lume
mult mai frumoasă decât sora ei negativă.
Tu ce părere ai?
Să nu uităm că trăim într-o lume a
dualității. Sus-jos, stânga-dreapta, bun-
rău, slab-mai puțin slab... Întotdeauna o
să existe partea negativă a lucrurilor, dar
asta înseamnă că partea pozitivă este acolo
de asemenea. Pe care dintre ele alegi să te
concentrezi?
Nimeni nu zice să te arunci cu ca-
pul înainte fără să evaluezi riscuri-
le pe care le ai, dar, dacă vorbim
despre dezvoltare personală...
este mult mult mai riscant pen-
tru tine să fii încăpățânat, să
rămâi pe loc și să nu te adaptezi
la situații și la mediu, decât
este să te schimbi, să crești
și să te adaptezi.
Nimeni nu îți poate ga-
ranta că o să reușești din
prima, sau dacă o să reușești
vreodată, dar toată lumea îți
poate garanta faptul că, dacă
te oprești, dacă renunți, ai
0% șanse să reușești.
Atâta timp cât faci ceva concret pentru
a-ți îmbunătăți viața și situația în care te
găsești, ai cel puțin 1% șanse să reușești. Ori-
ce este mai bine decât 0% șanse. De acord?
Iar cu timpul și cu experiență din 1%
se va face 2%, din 2% se va face 10%, din
10%, 50%, după care 70..., 80... 90... și
100%.
Felicitări ai reușit! Pe data viitoare!
Rămâi cu bine,
Bogdan.

 Aripi de îngeraş
Graţiela Agrişan
Legenda mănăstirii Curtea de Argeș1
„Cărturarul-voievod Neagoe Basarab
era bun și evlavios, ca și soția sa, Doamna
Despina. Și-a pus în gând să zidească o
perlă de biserică ortodoxă, care seamăn
pe lume să nu aibă.
- Manole! îi zise el celui mai vestit
meșter. Îți făgăduiesc averi mari, ție și
lucrătorilor tăi, dacă vei ridica o biserică
fără seamăn de frumoasă. Dacă nu, vă
zidesc de vii între ziduri.
Meșterul Manole s-a învoit și zidarii
s-au apucat de lucru. Dar ce să vezi? Ce
lucrau ziua, noaptea se dărâma. Azi așa,
mâine așa, câteva zile s-au trudit în zadar.
Domnul, văzând că lucrul nu sporește,
se încruntă la meșteri și-i amenință că-i
așază de vii chiar la temelie. Însă cel mai
întristat era chiar meșterul Manole.
Într-o noapte el visă că zidul se va
surpa mereu, dacă nu vor zidi într-însul
pe cea dintâi soție sau soră, care va veni să
le aducă de mâncare a doua zi. Povestind
visul calfelor și zidarilor, toți se învoiră
și jurară să zidească soțioara sau surioara
care se va ivi prima, a doua zi.
1
Povestiri și legende din istoria românilor, Porțile
Orientului, Iași, 2001, pp. 64-67.
Dimineața, Manole se sui pe schele, ca
să vadă care femeie vine. Când, vai, ce zări?
Sosea tocmai nevasta sa, Ana, purtând un
coș plin cu bucate. Sărmanul Manole căzu
în genunchi și îl imploră pe Dumnezeu
astfel: «Dă, Doamne, pe lume / O ploaie
cu spume, / Mândra să-mi oprească, / S-o
Aripi de îngeraş
oprească-n vale / S-o-ntoarcă din cale!»
Tatăl ceresc îi ascultă ruga. Plouă cu
găleata, însă Ana nu se întoarse din drum.
Meșterul se rugă din nou, să sufle vânt
nebun, ca să-i întoarcă nevasta din cale.
Dumnezeu îl ascultă și suflă o vijelie de
smulgea copacii, dar soția lui Manole răzbi
până la locul zidirii.
Manole, cu sufletul zdrobit, o urcă
pe soția lui pe schele. Prefăcându-se că
glumește, el începu a o zidi. Văzând că
zidul o cuprinde ca într-un clește, Ana
începu să plângă și să se roage: «Manole,
Manole, / Meștere Manole, / Zidul rău
mă strânge / Trupușoru’-mi frânge!»
Meșterul însă ofta, suferea și zidea
mereu. Când termină, căzu în genunchi
și sărută zidul, care acum nu se mai surpa. 21
Așa a putut să isprăvească, împreună
cu calfele și zidarii, măreața Mănăstire
Curtea de Argeș. Fără jertfă nu se poate
înfăptui nimic trainic, nimic frumos,
nimic înălțător...
 Biserica mănăstirii era o adevărată
bijuterie: piatră, marmură, aur, argint,
bronz, mozaic, patru turle neasemuite,
șaptezeci și trei de ferestre, douăzeci de
cruci poleite în aur, brâuri exterioare cio-
plite cu măiestrie – toate într-o armonie
perfectă.
Domnul Neagoe Basarab veni împre-
ună cu Doamna Despina să vadă biserica
și-l întrebă pe Manole dacă ar mai putea
zidi o altă mănăstire, mai frumoasă decât
aceasta.
Meșterul, împreună
cu cele nouă calfe ale sale,
se afla sus, pe acoperiș;
plin de o mândrie deșar-
tă, Manole i-a răspuns
domnitorului că ar putea
să mai zidească o biseri-
că, mult mai frumoasă
Aripi de îngeraş
ca aceasta.
Plin de mânie, vo-
ievodul a poruncit să se
strice schelele, ca meșterii
să nu mai poată coborî de
pe acoperiș.
Rămași acolo, izolați,
au hotărât cu toții să-și
facă aripi de șindrilă și
să zboare ca păsările. Zis
și făcut. Și-au pus aripi
de lemn, dar au căzut din înalt, grei ca
plumbul și s-au prăpădit.
Singur meșterul Manole pluti în văz-
duh, ca un șoim, dar se zdrobi de pământ,
puțin mai departe de zidire. Din locul
unde a căzut a țâșnit un izvor cu apă
22 limpede, lacrimi ale pământului, ce se
varsă veșnic, pentru a-l plânge pe bietul
meșter Manole.”
Să aflăm mai multe
l Neagoe Basarab, fiul lui Basarab
cel Tânăr, a fost domn al Țării Românești
între anii 1512-1521;
l Voievodul a fost un om cult, înțelept
și evlavios; el a scris capodopera literaturii
noastre vechi: Învățăturile lui Neagoe Ba-
sarab către fiul său Teodosie;
l Sfânta Mănăstire Curtea de Argeș,
bijuterie arhitecturală atribuită Mește-
rului Manole, reședință episcopală, a
fost ridicată între anii 1512-1517. După
toate izvoadele, Neagoe
Basarab a clădit biseri-
ca sa pe fundațiile unui
locaș mai vechi, care nu
fusese altul decât sediul
primei Mitropolii a Țării
Românești;
l Mănăstirea Curtea
de Argeș devine necropo-
lă domnească a primilor
Basarabi, întemeietorii
statului independent Țara
Românească;
l Tot aici au fost în-
gropați ctitorul ei, Dom-
nul Neagoe Basarab, îm-
preună cu Doamna Des-
pina, ginerele său, Radu
de la Afumați și fiica sa,
Doamna Stana;
l Mai târziu devine și necropolă re-
gală, aici ducându-și somnul de veci regele
Carol I și soția sa, regina Elisabeta, regele
Ferdinand, împreună cu regina Maria,
regele Carol al II-lea și regele Mihai, îm-
preună cu regina Ana;
l În afară de mormintele regale, la
Mănăstirea Curtea de Argeș se află și moaș-
tele Sfintei Mucenițe Filofteia.
