Disciplina Protocol și relații cu publicul_Profesor Barbăscumpă Aliona

Catedra servicii administrative_CEITI_2018

Tema 01_Originea aparitiei relatiilor publice_07.09.2018

Subiectul nr. 1_Momente semnificative din istoria relațiilor publice (RP)

Relatiile publice reprezinta un fenomen al secolului al XX-lea ale carei origini sunt departe în
istorie; într-un fel, sunt la fel de vechi ca si comunicarea între oameni. În civilizatiile babiloniana,
greaca si romana, oamenii erau convinsi sa accepte autoritatea guvernului si a cultelor religioase cu
ajutorul unor tehnici care sunt înca în uz: comunicare interpersonala, discursuri, arta, literatura, puneri
în scena, publicitate si alte asemenea metode.
Citatul prezent în continuare, apartinând lui Peter G. Osgod, presedintele firmei de relatii
publice Carl Byoir & Asociates, ofera câteva exemple:
1) Publicitatea care se facea Olimpiadei în Atena Antica, de exemplu, presupunea aceleasi calitati
ca si în cazul Jocurilor Olimpice din Los Angeles din 1984.
2) A scrie un discurs în timpul lui Platon însemna acelasi lucru ca în prezent la Byoir: trebuie sa
cunosti competenta auditoriului, nu trebuie sa le vorbesti ascultatorilor de sus, trebuie sa le
împartasesti informatii care le-ar putea risipi ignoranta, sa încerci sa le schimbi opinia sau sa
le confirmi corectitudinea rationamentului.
Mai exista numeroase alte exemple. În secolul al XI-lea, prin scara ierarhica întinsa a Bisericii
Catolice Romane, Papa Urban al II-lea a convins mii de adepti sa îl slujeasca pe Dumnezeu si sa
capete iertarea pacatelor prin participarea la Razboaiele Sfinte împotriva musulmanilor. sase secole
mai târziu, biserica era printre primii care au utilizat termenul de propaganda, prin înfiintarea
Colegiului de Propaganda al Papei Grigorius al XV-lea, care supraveghea misiunile straine si îi
instruia pe preoti în provaduirea credintei.
Etapa de evolutie
În general, se apreciaza ca activitatea de relatii publice în conceptia actuala a debutat efectiv
în Statele Unite în ajunul primului razboi mondial si a cunoscut sase etape.
Prima etapa (1900-1914) a fost aceea a reactiei la critica societatii americane a acelor timpuri.
Autori consacrati, ca Upton Sinclair, Ida Tarbell, Thomas Lawson, criticând violent metodele
inumane la care recurgeau marile companii de cai ferate, banci, companii petroliere si miniere, în
goana dupa profituri cât mai mari, au determinat reactia acestora, interesate de refacere a "imaginii"
lor.
Primele companii americane care au ripostat la criticile formulate la adresa lor în presa au fost
cele de cai ferate. Astfel, a fost înfiintat în acest sector un prim birou de specialitate -"publicity" -în
anul 1905. Un an mai târziu, companiile miniere le-au urmat exemplul, angajându-l pe ziaristul Ivy
Ledbetter Lee, care, mai tîrziu a întocmit o "Declaratie de principii" care a marcat aparitia celei de-
a doua etape în relatiile publice, fiind considerată începutul erei "informarii publicului".
Câtiva ani mai târziu, în 1914, Ivy Lee a fost angajat de John D. Rockeffeler în conditiile în
care procedase la represalii dure împotriva unei greve, cunoscuta sub numele de "Masacrul Ludlow",
la întreprinderile de combustibil si otel ale familiei Rockeffeler, din Colorado. Lee a discutat cu
ambele parti si l-a convins pe Rockeffeler sa stea de vorba cu minerii si cu familiile acestora. El a
aranjat ca presa sa fie de fata si sa ia nota de faptul ca Rockeffeler manânca la cantina minerilor si
intra în mina, cu un târnacop în mâna, dupa care bea o bere alaturi de mineri, la terminarea orelor de

1
Disciplina Protocol și relații cu publicul_Profesor Barbăscumpă Aliona
Catedra servicii administrative_CEITI_2018
lucru.Presa l-a prezentat pe Rockeffeler ca pe un om serios, interesat de cererile minerilor, ceea ce i-
a sporit popularitatea în rândul minerilor, ceea ce i-a sporit popularitatea în rândul grevistilor.
Succesul în transformarea unui conflict de munca într-o situatie avantajoasa (si de imagine
publica) pentru familia Rockeffeler se baza pe faptul ca Lee a încercat sa rezolve problema sau, cel
putin, sa creeze conditii pentru gasirea unei solutii înainte de a face vre-un comunicat. Ca urmare a
acestui succes, Lee a fost angajat pentru a reface imaginea familiei. Lee i-a sfatuit pe cei din familia
Rockeffeler sa faca publice sumele de bani donate institutiilor de caritate. De asemenea, el l-a convins
pe senatorul John sa permita presei, reporterilor si fotografilor, sa fie martori si sa imortalizeze
partidele de golf si evenimentele sociale petrecute alaturi de familie si prieteni. Când Rockeffeler a
murit, în 1937, el a fost deplâns de presa pentru bunatatea, umanitarismul si filantropia de care a dat
dovada.
A doua etapa (1914-1919) a fost marcata de Primul Razboi Mondial si de principiul "publicul
trebuie informat". Nevoia de încredere a conducatorilor politici era mai mare decât oricând, pentru ca
poporul sa accepte sacrificii, în conditiile în care nimic nu ameninta direct natiunea americana. A fost
creata o întreaga structura organizatorica: diverse administrații, un numar imens de cluburi, asociații,
comitete, organizatii etc.
Etapa a treia (1919-1939).
În aceasta perioada se dezvolta mai puternic functia de consiliere: reorientarea productiei din
domeniul militar în cel civil a necesitat interventia specialistilor în relatii publice, pentru crearea unei
noi imagini în fata opiniei publice.
De la sfârsitul primului razboi mondial si pâna la criza din 1929, tendintele si evenimentele
vor precipita dezvoltarea relatiilor publice în S.U.A. Competitia economica se extinde si se ascute
punând în evidenta avantajele unei noi arme, și anume informațiile. Întreprinderile americane încep
sa constientizeze ca informatia înseamna putere si înfiinteaza birouri de relatii publice; le urmeaza în
curând exemplul fundatiile, institutiile de cercetari, spitalele, bisericile, organizatiile si sindicatele.
Universitatile si colegiile americane au introdus cursuri de specialitate în programele lor de
învatamânt.
Relatiile publice devin un element de baza al organizarii, o politica a conducerii întreprinderii,
care aseaza interesele particulare ale publicului pe primul plan.
Etapa a patra (1939-1945). Apare, ca o sarcina noua pentru intreprinderi, ascultarea opiniilor
publicului, care apoi sunt traduse în factori de decizie la dispozitia directiei. De acum, specialistii în
relatiile publice sunt obligati sa se adreseze diverselor categorii de public într-un limbaj pe care acesta
îl poate întelege. Astfel, apar specializari stricte: relatiile cu angajatii, relatiile cu distribuitorii-
vânzatori, cu actionarii, cu consumatorii, relatiile cu presa etc.
Declansarea celui de-al doilea razboi mondial a obligat guvernul american sa faca apel la
specialistii de relatii publice.
Ca si în primul razboi mondial, campaniile erau foarte eficiente în promovarea vânzarilor
actiunilor de razboi si obtinerea sprijinului presei scrise si vorbite în solutionarea altor necesitati de
razboi, printre care: rationalizarea alimentelor, îmbracamintei si benzinei; marirea productivitatii;
reducerea absentelor; pastrarea secretului în legatura cu miscarea trupelor, cu amplasarea fabricilor si
depozitelor de armament si munitie.

2
Disciplina Protocol și relații cu publicul_Profesor Barbăscumpă Aliona
Catedra servicii administrative_CEITI_2018
A fost înființată, în 1942, "Vocea Americii", pentru a transmite stiri despre razboi în toate
partile lumii. Industria filmului si-a adus contributia la cultivarea patriotismului., turneele vedetelor-
la vânzarea de actiuni, iar filmele comerciale- la consolidarea unei imagini pozitive a trupelor
americane de pe front.
Etapa a cincea (1945-sfârsitul anilor 60). În S.U.A., se formeaza asociatii profesionale, se
organizeaza noi cursuri de relatii publice. În anul 1948, relatiile publice se predau în 62 de universitati,
fata de 21 în 1945.
A fost înființată în 1953 Agenția de Informatii a S.U.A. în scopul de a "povesti lumii întregi
despre America
Etapa a sasea (ultimele decenii ale secolului XX- "epoca informatiei globale"). Relatiile
publice au devenit esentiale pentru viata moderna, dintr-o multime de cauze, printre care: cresterea
deosebita si continua a populatiei, mai ales în orasele mari, în care cetateanul are rareori ocazia
contactului direct cu marile organizatii de afaceri, sindicale, guvernamentale si institutionale care le
influenteaza vietile; progresul stiintific si tehnologic, inclusiv automatizarea si computerizarea;
revolutia din telecomunicatii;

Subiectul nr. 2_Părinții relațiilor publice moderne.

In 1904, doi ziaristi, Ivy Lebder Lee si George Parker, deschid la New York o agentie de
relatii publice. Ulterior, Lee se va desprinde din aceasta asociatie si va intemeia, in 1916, o alta
agentie, numita Harris & Lee. De-a lungul carierei sale Ivy Lee a reprezentat interesele a numeroase
firme, impunand un mod nou de abordare a relatiilor cu presa, bazat pe deschidere si
incredere reciproca.
"Declaratie de principii' scrisă de ziaristul Ivy Lebder, conținea:
“Meseria noastra este acuratetea. Detalii despre orice subiect vor fi furnizate cu promptitudine si orice
editor va fi bine venit daca va dori sa verifice personal declaratiile noastre. [] Proiectul nostru este ca,
in mod deschis si cinstit, in numele concernelor industriale si al institutiilor publice, sa furnizam
presei si publicului informatii prompte si corecte, despre subiecte cu valoare de interes public”.
Activitatea lui Ivy Lee si a celor care l-au urmat se regăsește in, si inaugureaza modelul
informarii publicului, in acest model comunicarea ramane unidirectionala (de la organizatie catre
public), dar se bazeaza pe informatii corecte ; scopul comunicarii este, in egala masura, binele
organizatiei si al publicului; activitatea de relatii publice nu se bazeaza, nici in acest caz, pe
cercetarea stiintifica a publicului; cei care il practica, de obicei fosti oameni de presa, se considera si
se comporta ca niste "jurnalisti de intreprindere', al caror obiectiv este sa scrie si sa distribuie cat mai
multe materiale despre organizatia in cauza.
Dupa J.E. Grunig si T. Hunt, peste 50% din birourile de presa ale institutiilor
guvernamentale, politice, non-profit, culturale, practică și în prezent acest model.
Edward L. Bernay a fost un practician stralucit, si primul teoretician si profesor de relatii
publice. Bernays a fost influentat de opera unchiului sau, Sigmund Freud, pe care, de altfel, l-a ajutat
sa-si publice principalele lucrari in Statele Unite. El a conceput relatiile publice ca o stiinta,
folosind cunostintele din sociologie si psihologie in rezolvarea unor probleme de relatii publice, in
1922, Bernays a tinut primul curs de relatii publice in cadrul Universitatii din New York (unde avea
o jumatate de norma de profesor la catedra de jurnalism), iar in 1923 a publicat prima lucrare
3
Disciplina Protocol și relații cu publicul_Profesor Barbăscumpă Aliona
Catedra servicii administrative_CEITI_2018
consacrata relatiilor publice, sub titlul Cristalizarea opiniei publice(aproape simultan cu o alta lucrare
celebra consacrata aceleiasi teme, Opinia publica de Walter Lipmann).
Bernays si-a bazat activitatea pe ceea ce el a numit "tehnica consimtamantului', care consta in
analiza intereselor si dorintelor publicului si in punerea in lumina a acelor aspecte din activitatea unei
organizatii care corespund acestora, in consecinta, el a schimbat definitia relatiilor publice din
"sa informam publicul' in "sa intelegem publicul'.
In aceeasi perioada, relatiile publice din SUA au fost dominate de nume precum Rex Harlow,
care a aplicat teoriile din sociologie in domeniul relatiilor publice, a pus bazele Consiliului American
de Relatii Publice si ale Revistei de Relatii Publice.
Dezvoltarea economica si nevoia de a comunica mai bine cu publicul au condus la aparitia
unor departamente de relatii publice si in cadrul unor mari firme europene, in Germania, F.A. Krupp
l-a angajat pe Adolf Lauter sa-i reprezinte interesele si a integrat un asemenea departament in cadrul
firmei sale inca din anul 1901. in Anglia, compania Marconi avea, din 1910, un departament
specializat in distributia de comunicate de presa; in 1911 guvernul englez a declansat o campanie de
relatii publice pentru a explica beneficiile asigurarilor, iar in 1925 firma Caile Ferate de Sud a creat
pentru prima oara postul de consilier in relatii publice.
Astfel departamentele de relații publice, înființate în instituțiile guvernamentale au dat naștere
la funcții publice noi, precum: specialist în relații cu publicul. Definiția și Trăsăturile funcției publice
sunt:
Funcția publică este: o totalitate de atributii, de puteri si de competente de specialitate cu care
sunt dotate la infiintare, serviciile publice.
Serviciile publice apar ca forme organizatorice (genul organelor, institutiilor, regiilor) in
cadrul carora se desfasoara si se realizeaza activitati concrete, de catre anumite persoane care au o
pregatire de specialitate tocmai pentru a realiza aceste activitati cu maxima eficienta. Aceste activitati
(atributii) competente, sunt functiile publice.
Cîteva trăsături ale funcției publice:
1. Atributiile, puterile si competentele functiei publice se stabilesc în dependență de sarcinile
specifice pe care serviciile publice le exercita, in vederea satisfacerii intereselor generale
ale societatii;
2. se exercita in mod continuu si permanent
3. se realizeaza de catre functionarii publici numiti sau alesi in functia respective
4. reprezinta un complex de atributii si puteri cu care este investit un functionar public dintr-
un serviciu public.