Sunteți pe pagina 1din 12

III.4.

2 Aparate de protecție împotriva curenților de defect

A. Fuzibilul
Fuzibilul este un aparat electric care, montat în circuit, are rolul de a asigura protecția
contra curenților de defect (scurt circuit și suprasarcină sau scurt circuit).
Principiul de funcționare constă în topirea controlată a unui fir fuzibil, la trecerea
unui curent superior unei valori date (valoarea curentului nominal al circuitului) ce
corespunde unei durate de timp.
Fuzibilul se realizează la ora actuală în mai multe variante constructive:
• patron cu fuzibil;
• cartuș cu corp ceramic;
• cartuș cu corp din sticlă.
În figura 3.12 este prezentat patronul cu fuzibil (figura 3.12 a), soclul (figura 3.12b)
prevăzut cu filet și capac de protecție (figura 3.12 c). Soluția este clasică, se regăsește încă în
tablourile vechi, încă se produc și se comercializează, fiind o soluție ieftină.

a) b) c)

Figura 3.12 Siguranță fuzibilă cu patron (a), soclu (b) pentru fixarea în tabloul electric și capac cu filet

Figura 3.13 Secțiune prin fuzibil: 1- corp


ceramic; 2 – nisip de cuarț; 3, 4-elemente de
contact; 5) inel de contact; 6) – fir fuzibil; 7-
indicator

În interiorul fuzibilului ( patron cu fuzibil sau cartuș cu corp ceramic) cu corpul din
ceramică se găsește firul fuzibil alături de un fir indicator, ambele fiind pozate în nisipul de

71
cuarț al circuitului. Atunci când valoarea curentului prin circuit depășește valoarea de calcul,
elementul fuzibil se topește după o anumită perioadă de timp, întrerupând astfel alimentarea
cu energie electrică a receptorului electric alimentat pe circuitul electric unde a apărut
curentul de defect.
Nisipul de cuarț are rolul de a stinge arcul electric care se formează la topirea firului
fuzibil.
După remedierea defectului, fuzibilul se înlocuiește cu unul având aceleași
caracteristici tehnice, cel vechi nemaifiind utilizabil.
În același timp cu elementul fuzibil se topește și firul indicator, indicatorul (7) al
fuzibilului desprizându-se de acesta ceea ce indică topirea elementului fuzibil, deci
necesitatea înlocuirii lui.
Patronul se montează în soclu (figura 3.12c) fixarea acestuia în soclu făcându-se cu
ajutorul unui capac ce se înfiletează pe soclu.
În variantă mai nouă, elementul fuzibil se află în interiorul unui cartuș cu corp ceramic
(figura 3.14) având aceeași structură ca și a patronului cu fuzibil, cartușul montându-se în
aparate electrice denumite separatoare cu fuzibil, realizate în forme constructive diferite
(figura 3.15). Prin intermediul acestora, elementul fuzibil este montat în circuitul electric
(sau coloana electrică) fiind parcurs, ca și în primul caz, de curentul nominal al circuitului.
În momentul apariției unui curent de defect, elementul fuzibil se topește fiind înlocuit
cartușul.
În figura 3.15 sunt prezentate câteva tipuri de separatoare cu fuzibil. Separatoarele cu fuzibil
prezintă avantajul că permit separarea vizibilă a părții din rețea care rămâne sub tensiune.

Figura 3.14 Cartușe cu corp ceramic pentru montat în


separatoare de sarcină

Figura 3.15 Separatoare cu fuzibile

72
Reprezentarea simbolică a unui separator echipat cu cartușe fuzibile se face ca în figura 3.16,
în funcție de numărul de poli.
Pentru situații în care este nevoie de o capacitate mai mare de rupere se folosesc fuzibile cu
mare putere de rupere MPR care au o construcție specială, prezentate în figura 3.17.

a) b)

c)
d)

Figura 3.16 Simboluri fuzibil: a) siguranțe fuzibile - reprezentare în scheme monofilare; b) siguranțe fuzibile -
reprezentare în scheme multifilare; c) separator cu fuzibil - reprezentare în scheme monofilare;
d) separator cu fuzibil - reprezentare în scheme multifilare;

a) b)

Figura 3.17 Siguranță cu mare putere de rupere, MPR a) element fuzibil b) suport pentru montare element
fuzibil

73
Figura 3.18 Structura interioară a elementului
fuzibil al siguranțelor cu mare putere de rupere,
MPR

În funcție de domeniul de utilizare, cartușele fuzibile se clasifică în:

• cartușe fuzibile tip gG-gL utilizate pentru instalații casnice sau similare, pentru uz
general);
• cartușe fuzibile gM sau aM utilizate pentru aplicații industriale (pentru circuite în
care apar vârfuri ale intensității curenților din circuit, de exemplu cazul motoarelor
electrice).

Siguranțele gG-gL sunt construite astfel încât, pentru o dimensionare


corespunzătoare, să se asigure atât protecția la scurt circuit cât și protecția la suprasarcină.
Siguranțele tip gM și aM asigură protecția numai la scurt circuit, sunt utilizate în
circuite de motor și trebuie asociate întotdeauna cu relee termice pentru a se asigura astfel și
protecția la suprasarcină.
Elementul fuzibil având o anumită secțiune este caracterizat de un curent nominal I f
.
Siguranțele fuzibile tipul gG și gM sunt caracterizate de:
• curentul convențional de nonfuziune (curent limită inferior) I n f acesta reprezentând
valoarea curentului pe care elementul fuzibil poate să-l suporte un timp specificat,
fără să se topească;
• curentul convențional de fuziune (curent limită superior) I 2 este valoarea de curent
care va produce topirea elementului fuzibil înainte de scurgerea unui timp specificat
(ex: o oră).
În tabelul nr. 3. 2 sunt precizate valorile curenților convenționali de nonfuziune și de fuziune
pentru fuzibilele tip gG și gM.

Tabel nr. 3.2


Tip fuzibil Curent nominal Curent Curent Timpul
fuzibil I f convențional de convențional de convențional
nonfuziune I n f fuziune I 2 [h]
1 2 3 4 5
gG, gM I f ≤ 4A 1,5 ⋅ I f 2,1 ⋅ I f 1
4 < I f ≤ 16 A 1,5 ⋅ I f 1,9 ⋅ I f 1
16 < I f ≤ 63 A 1,25 ⋅ I f 1,6 ⋅ I f 1
63 < I f ≤ 160A 1,25 ⋅ I f 1,6 ⋅ I f 2
160 < I f ≤ 400 A 1,25 ⋅ I f 1,6 ⋅ I f 3
I n > 400 A 1,25 ⋅ I f 1,6 ⋅ I f 4

74
Gama fuzibilelor gL-gG este de: 2A, 4A, 6A, 10A, 16A, 20A, 25A, 32A, 35A, 40A, 50A,
63A, 80A, 100A; 125A, 160A, 200A, 250A, 315A, 400A, 500A, 630A, 800A.

Principalelele caracteristicile tehnice ale separatoarelor cu fuzibil sunt:


• tensiunea nominală U e [V ] ;
• curent nominal I f [V ] ;
• tensiunea nominală de izolație U i [V ] ;
• frecvența [Hz ] ;
• capacitate de rupere [kA ] .

B. Releul electromagnetic

Releul electromagnetic este un aparat electric care are rolul de a proteja la curenți de
scurt circuit. În figura 3.20 este reprezentată schema de principiu a acestui aparat.
El are în structura sa un miez magnetic (1) pe care este înfășurată o bobină (2) ce este
parcursă de curentul nominal al circuitului, curent ce trebuie supravegheat. Armătura (3) este
ținută în poziția depărtată de o forță elastică Fr produsă de resortul (4) .
Atunci când prin circuitul electric valoarea curentului nominal este depășită (valoarea
curentului prin bobină crește), asupra armăturii se exercită o forță electromagnetică Fem care
va modifica poziția acesteia deschizând totodată contactele normal închise NÎ (6) și închizând
contactele normal deschise ND (5). Prin deschiderea contactului NÎ se comandă întreruperea
alimentării cu energie electrică a receptorului electric în al cărui circuit de alimentare a apărut
un defect, iar prin închiderea contactului ND se semnalizează apariția defectului.

Figura 3.20 Schema de principiu releului electromagnetic; 1- miez magnetic; 2- bobină; 3 - armătură; 4 - resort
elastic; 5 - contact normal deschis ND; 6-contact normal închis-NÎ

75
Figura 3.21 Releul electromagnetic. Simbol utilizat în schemele electrice

Deoarece releul electromagnetic nu este prevăzut cu cameră de stingere a arcului


electric, nu se realizează ca aparat electric individual, acesta fiind montat în structura altor
aparate electrice prevăzute cu cameră de stingere a arcului electric, de exemplu în structura
unui întreruptor automat.

C. Releul termic

Releul termic este un aparat electric care are rolul de a proteja la apariția unui curent
de suprasarcină.
În figura 3.22 este prezentată schema de principiu a releului termic. Acesta are în
structura sa un bimetal (1) realizat din metale având coeficienți de dilatare termică diferiți. La
trecerea prin circuitul electric al unui curent mai mare decât curentul pe care îl
supraveghezează , bimetalul se încălzește. Încălzirea bimetalului se poate face:
- direct, dacă bimetalul este parcurs de curentul electric supravegheat;
- indirect, dacă încălzirea bimetalului se face prin conducție sau radiație, acasta fiind
rezultată în urma parcurgerii unui alt element rezistiv de către curentul electric supravegheat;
- semidirect sau mixt, în condițiile în care bimetalul este încălzit simultan, prin
procedeele amintite mai sus; bimetalul este legat în serie sau în paralel cu elementul rezistiv.
- cu reductor de curent; se adoptă această metodă în cazul circuitelor electrice parcurse
de curenți electrici de intensitate mare. Bimetalul se leagă în secundarul transformatorului.
La încălzire, bimetalul sau dispozitivul compus din trei bimetale (în cazul circuitelor
trifazate), se curbează acționând tija mobilă (3), contactul normal închis NÎ (4) se deschide
comandând înteruperea alimentării cu energie electrică a receptorului electric alimentat și se
închide contactul normal deschis ND (5) care semnalizează apariția defectului.
În figura 3.23 sunt reprezentate simbolurile utilizate pentru releul termic în schemele
monofilare şi în schemele multifilare.

Figura 3.22 Schema de principiu a releului termic 1- bimetal; 2- element de prindere fix; 3-tijă mobilă; 4-
contact normal închis; 5-contact normal deschis; 6- resort elastic; 7-element pentru reanclanșarea releului termic;

76
a) b)

Figura 3.23 Releul termic. Simbol utilizat în schemele electrice: a) în scheme multifilare; b) în scheme
monofilare

Figura 3.24 Releului termic

Caracteristicile principale ale releelor termice:

- curentul nominal, I nRT [A] ;


- curentul de serviciu I s [ A] ;
- curentul de reglaj, I r th [ A ] ;
- curentul fuzibilului maxim admis, I fRT [ A] ;
- tensiunea nominală, U e [V ] ;
- temperatura de funcționare T [ oC ] ;
- protecția la mersul în două faze.

D. Releul electronic

Releele electronice sunt utilizate, de asemenea, pentru protecția motoarelor la curenți


de suprasarcină. Acestea realizează protecția prin sesizarea indirectă a temperaturii prin
intermediul curentului care se transmite pe cele trei conductoare de fază ale circuitului electric
supravegheat sau prin sesizarea directă a temperaturii în motor cu ajutorul termistoarelor.
Sesizarea indirectă a temperaturii se face prin intermediul unor “senzori cu trecere”
sau „senzori cu cordon” care se montează pe conductoarele circuitului electric.
În cazul sesizării unei supratemperaturi, semnalul transmis unui dispozitiv de declanșare va
avea ca efect deschiderea circuitului electric (de exemplu, se va deschide un contactor) care
alimentează cu energie electrică un receptor.
Releele electronice permit reglarea curentului de supravegheat într-o plajă mult mai
largă, aproximativ (0,4.......1)I n D . Aceste relee se găsesc, de regulă, în componența
întreruptoarelor automate.

77
E. Întreruptorul automat sau disjunctorul

Întreruptorul automat sau disjunctorul este un aparat electric care are rol de protecție la
curenți de defect (scurt circuit și suprasarcină), având totodată funcția de comandă și separare.

a) b) c) d)

f)

Figura 3.25 Întreruptoare automate modulare: a) 1P, b) 2P, c) 3P+N; d) 3P+N, f)


4P.
Pentru a asigura protecția la curenți de scurt circuit, întreruptoarele automate sunt
echipate cu relee electromagnetice, iar pentru protecția la suprasarcină acestea pot fi echipate
cu relee termice sau electronice.
Întreruptoarele automate pot fi modulare cu 1P, 1P+N, 2P, 3P, 3P+N, 4P (figura
3.25);
Dacă întreruptorul automat este prevăzut și cu releu diferențial, acesta poate asigură
suplimentar și protecția diferențială (contra șocului electric și incendiului). Releul diferențial
poate fi încorporat în aparat – întreruptoare automate diferențiale (figura 3.25) sau atașat, prin
intermediul unui modul atașabil (figura 3.26).

a) b)

Figura 3.25 Exemplu întreruptoare automate diferențiale: a) cu 2P; b) cu 3P; c) cu 4P.

78
Figura 3.26 Exemplu întreruptor
automat ce poate fi echipat cu modul
diferențial.

În funcție de varianta constructivă, pe lângă funcțiunile amintite mai sus, acestea mai
îndeplinesc o serie de alte funcțiuni prin atașarea unor aparate auxilare:
• protecție la lipsa de tensiune, prin atașarea unui declanșator de tensiune minimă;
• managementul consumului de energie prin intermediul unui modul de prelucrare a
datelor (DMI= DATA MANAGEMENT INTERFACE), aceasta asigurând conectarea
la o rețea de comunicații (BMS) – recunoaște vârfurile de sarcină și se comandă
delestarea selectivă a sarcinilor;
• comandă manuală de pe ușa tabloului prin atașarea unui mâner;
• comandă electrică de la distanță prin atașarea unui modul de declanșare;
• semnalizare defect prin atașarea unui contact auxiliar cu semnalizare la defect;.

a) b) c) d)

Figura 3.27 Accesorii pentru întreruptoarele automate a) declanșator de minimă tensiune;


b) declanșator de deschidere; c) contact auxiliar; d) declanșator de la distanță

În figurile 3.28 şi 3.29 sunt prezentate simbolurile folosite în schemele electrice pentru
întreruptoarele automate modulare, în schemele monofilare şi în schemele multifilare.

79
a) b)

Figura 3.28 Simboluri utilizate în schemele electrice monofilare pentru: a) întreruptor automat
monopolar, bipolar, tripolar, tetrapolar; b) întreruptor automat diferenţial monopolar, bipolar, tripolar,
tetrapolar

Figura 3.29 Simboluri utilizate în schemele electrice multifilare pentru: întreruptor automat
monopolar, bipolar, tripolar, tetrapolar

Din punct de vedere al domeniului de utilizare, întreruptoarele automate pot fi:


• de tip casnic, cu protecție la scurt circuit și suprasarcină, cu sau fără protecție
diferențială;
• de tip industrial (exemplu: protecția motoarelor), cu protecție la scurt circuit și
suprasarcină, posibilitatea atașării unor module de protecție diferențială, cu
posibilitatea setării valorii curenților de declanșare.

În figura 3.30 este prezentat un astfel de întreruptor automat pentru protecția motoarelor.

Caracteristicile tehnice ale întreruptoarelor automate:


• tensiune nominală U e [V ] ;
• tensiune nominală de separare U i [V ] ;
• tensiunea nominală de ținere la impuls U imp [kV ] ;
• curent nominal I nIA [A] ;
• curentul de reglaj la suprasarcină I rth [A] ;
• curentul de reglaj la scurt circuit I m [A]
;
• capacitatea de deconectare la scurt circuit I cu sau I cn ;
• grad de protecție IP;
• domeniul de reglaj.

80
a) b)
Figura 3.30 Întreruptoare automate pentru protecția motoarelor; a) cu pornire manuală;
b) cu acționare prin intermediul elementelor de automatizare

Tensiunea nominală U e [V ] este tensiunea la care aparatul electric funcționează la


parametrii nominali pentru care a fost proiectat, în regim de lungă durată.
Tensiunea nominală de separare U i [V ] reprezintă tensiunea la care s-au realizat
testele de rigiditate dielectrică și pentru care sunt definite distanțele de străpungere și
conturnare. Valoarea maximă a tensiunii nominale trebuie să fie inferioară tensiunii de
separare, U e < U i ;
Tensiune nominală de ținere la impuls U imp [kV ] este o valoare de vârf a tensiunii pe
care întreruptorul automat o suportă fără a se deteriora.
Curentul nominal I nIA [A] este valoarea maximă a curentului la care întreruptorul
automat poate funcționa la parametrii nominali, pentru anumite condiții impuse de
producător.
Un întreruptor automat poate fi echipat cu module diferite de protecție la curenți de
suprasarcină, având diferite domenii de reglaj. În acest caz, curentul nominal al întreruptorului
automat va fi cel mai mare curent de reglaj al oricărui modul de protecție.
Curentul de reglaj al releului de suprasarcină, I rth [A] , reprezintă valoarea de
curent peste care releul termic al întreruptorului automat va comanda deschiderea
întreruptorului automat.
Curentul de reglaj la scurt circuit I m [A] reprezintă valoarea curentului de scurt
circuit pentru care întreruptorul automat declanșează.
Valorile de declanșare ale curentului I m [A] sunt precizate de producător conform
standardelor sau, în cazul întreruptoarelor de tip industrial, există posibilitatea reglării I m [A]
în funcție de necesități.
În figura 3.31 este prezentată curba caracteristică a unui întreruptor automat echipat cu
releu termic și releu electromagnetic. În abscisă este reprezentat supracurentul care poate
81
străbate circuitul la un moment dat, iar în ordonată este reprezentat timpul de declanșare al
întreruptorului automat.
Curba caracteristică a unui întreruptor automat este compusă din două părți:
- curba de declanșare termică, timpul de declanșare fiind cu atât mai mic cu cât
curentul este mai mare;
- curba de declanșare magnetică; peste valoarea curentului de reglaj la scurt circuit,
timpul de declanșare a întreruptorului automat este de ordinul milisecundelor.

t(s)

Irth Im Icu I(A)

Figura 3.31 Curba caracteristică a unui întreruptor automat echipat cu releu termic și releu electromagnetic.

În funcție de modul de răspuns la comanda de declanșare , pot fi clasificate în:


• întreruptoare automate cu caracteristica de declanșare B (declanșare rapidă);
• întreruptoare automate cu caracteristica de declanșare C (declanșare lentă);
• întreruptoare automate cu caracteristica de declanșare D (D sau K în cazul
întreruptoarelor industriale) (declanșare foarte lentă).

Aparatele de protecție care au o caracteristică de declanșare B declanșează la valori ale


supracurenților 3I n D ≤ I m < 5I n D , cele care au o caracteristică de declanșare C, declanșează la
valori ale supracurenților 5I n D ≤ I m < 10 I n ID , aparatele de protecție având o caracteristică de
declanșare D, declanșează la valori ale supracurenților cuprinse între 10 I n D ≤ I m < 20 I n D .
Întreruptoarele automate se aleg în funcție de caracteristicile de declanșare.

Capacitatea de deconectare la scurt circuit I cu sau I cn reprezintă cea mai mare


valoare a curentului pe care acesta poate să-l întrerupă fără ca aparatul de protecție să fie
deteriorat.

Întreruptoarele automate industriale pot fi clasificate în:


• aparate categoria A fără întârziere în acționarea dispozitivelor de protecție la curenți
de scurt circuit.
• aparate categoria B la care este posibilă declanșarea temporizată în scopul realizării
selectivității cu celelalte întreruptoare automate.

82