Sunteți pe pagina 1din 4

A doua rugăciune

- nu este măsură măreţiei sfinţeniei Tale – Ps 144,3,5 „Mare este Domnul şi


lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit... Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi
minunile Tale vor istorisi”.
- drept eşti în toate lucururile Tale – Tob 3,2 „Drept eşti Tu, Doamne, şi toate
lucrurile Tale sunt drepte şi căile Tale sunt milă şi adevăr, şi Tu eşti judecătorul lumii!”.
Rm 3,4 „Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru
minciună, precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei
judeca Tu"”.
- toate sunt aduse cu dreptate şi chibzuinţă – 3 Tin 1,3 „Că drept eşti în toate câte
ai făcut nouă, şi toate lucrurile Tale sunt adevărate, şi drepte căile Tale şi toate judecăţile
Tale adevărate”.
- a făcut pe om luând ţărână din pământ – Fc 2,7 „Atunci, luând Domnul
Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a
făcut omul fiinţă vie”.
- cu chipul lui Dumnezeu cinstindu-l – Fc 1,27 „Şi a făcut Dumnezeu pe om după
chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”.
- l-ai pus în raiul desfătării – Fc 2,8,15 „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o
grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise”. „Şi a luat
Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o
lucreze şi s-o păzească”
- făgăduindu-i viaţa fără de moarte, întru paza poruncilor – Fc 2,16-17 „A dat
apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să
mănânci... Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în
care vei mânca din el, vei muri negreşit!”.
- neascultându-Te pe Tine – Fc 3,11 „Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti
gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"”.
- amăgirii şarpelui supunându-se – Fc 3,13 „Şi a zis Domnul Dumnezeu către
femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am
mâncat"”.
- dat fiind morţii pentru păcatele sale – Rm 6,23 „Pentru că plata păcatului este
moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”.
- l-ai izgonit pe dânsul din rai în lumea aceasta – Fc 3,24 „Şi izgonind pe Adam,
l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără
vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii”.
- cu judecaa Ta cea dreaptă – Ps 118,75 „Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt
judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit”.
- l-ai întors în pământul din care a fost luat – Fc 3,19 „În sudoarea fetei tale îţi vei
mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi
în pământ te vei întoarce"”.
- mântuirea prin naşterea cea de-a doua – Tit 3,5 „El ne-a mântuit, nu din faptele
cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a
doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt”.
- nu Te-ai întors până în sfârşit de la zidirea Ta – Ps 102,14 „Că El a cunoscut
zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem”.
- nu ai uitat lucurul mâinilor Tale – Is 64,7 „Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl
nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!”.
- Dumnezeu a cercetat întru îndurarile Sale – Is 4,31 „Şi poporul a crezut şi s-a
bucurat că a cercetat Domnul pe fiii lui Israel şi a văzut necazurile lor şi, plecându-se,
s-au închinat”.
- în multe chipuri ai trimis prooroci – Evr 1,1 „După ce Dumnezeu odinioară, în
multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci”.
- vestirea mântuirii – Is 49,6 „Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să
aduci la loc seminţiile lui Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi
face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!"”.
- Legea ne-a fost spre ajutor – Ps 18,8 „Legea Domnului este fără prihană,
întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii”.
- îngeri ai pus păzitori – Evr 1,14 „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare,
trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?”.
- ai venit la plinirea vremii – Gal 4,4 „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu,
a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”.
- a grăit prin Fiul, prin Care a făcut veacurile – Evr 1,2 „În zilele acestea mai de
pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a
făcut şi veacurile”.
- fiind strălucirea slavei şi chipul ipostasului şi purtând cuvântul puterii Sale –
Evr 1,3 „Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul
puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a
dreapta slavei, întru cele prea înalte”.
- nu a socotit o stirbirea a fi asemenea cu Dumnezeu... S-a smerit, a luat chip de
rob şi s-a făcut asemenea nouă – Filip 2,6-7 „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o
ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu...Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând,
făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om”.
- Dumnezeu fiind mai înainte de veci – In 1,1-2 „La început era Cuvântul şi
Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la
Dumnezeu”.
- pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a vieţuit – 1 Tim 3,16 „Şi cu adevărat, mare
este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost
văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru
slavă”.
- din Sf. Fecioară întrupându-Se – Mt 1,25 „Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif,
Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.
- asemenea chipului slavei Sale – Filip 3,21 „Care va schimba la înfăţişare trupul
smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-
Şi supune Sieşi toate”.
- prin om a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – Rm 5,12 „De aceea,
precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a
trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”.
- Unul Născut, Fiul Său Cel ce este în sânurile Tale – In 1,18 „Pe Dumnezeu
nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela
L-a făcut cunoscut”.
- Dumnezeu şi Tată – Rm 5,6 „Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi
pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”.
- să se nască din femeie, să se nască sub Lege – Gal 4,4 „Iar când a venit plinirea
vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”.
- să osândească păcatul în trupul Său – Ef 2,15 „Desfiinţând vrăjmăşia în trupul
Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un
singur om nou şi să întemeieze pacea”.
- să învieze pe cei morţi în Adam – 1 Cor 15,22 „Căci, precum în Adam toţi mor,
aşa şi în Hristos toţi vor învia”.
- vieţuind El în lumea aceasta şi dând porunci de mântuire – In 3,17 „Căci n-a
trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin
El, lumea”.
- scoţându-ne de la rătăcirea idolilor – 1 Tim 1,9 „Căci ei înşişi istorisesc despre
noi cum am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu şi adevărat”.
- ne-a adus la cunoaşterea Ta – In 1,18 „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut
vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.
- agonisindu-şi popor ales, preoţie împărătească neam sfânt – 1 Ptr 2,9 „Iar voi
sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu,
ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea
minunată”.
- curăţindu-ne cu apă – Ef 5,25 „Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin
cuvânt”.
- S-a dat pe Sine schimb morţii – Ef 5,2 „Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos
ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros
cu bună mireasmă”.
- eram ţinuţi de moarte – Evr 2,15 „Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi
ţinea în robie toată viaţa”.
- pogorându-Se prin cruce în iad, ca să plinească ale Sale – 1 Ptr 3,18-19 „Pentru
că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei
nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu
duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare”.
- a nimicit moartea – 1 Cor 15,25-26 „Căci El trebuie să împărăţească până ce va
pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit,
este moartea”.
- înviind a treia zi – 1 Cor 15,4 „Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după
Scripturi”.
- cale făcând orcăruit trup la învierea cea din morţi – Filip 3, 10-11 „Ca să-L
cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă
asemenea cu El în moartea Lui, Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi”.
- că nu era cu putinţă să fie ţinut sub stricăciune începătorul vieţii – FA 2,27 „Căci
nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune”.
- făcutu-S-a începătura celor adormiţi – 1Cor 15,20 „Dar acum Hristos a înviat
din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi”.
- Întâi Născut din morţi – Apoc 1,5 „Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel
credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne
iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său”.
- începătorul tuturor în toate – Evr 2,12 „Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus,
începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-
a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu”.
- suindu-Se la ceruri a şezut de-a dreapta slavei Tale, întru înălţime – Evr 1,3
„Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii
Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta
slavei, întru cele prea înalte”.
- ca iarăşi să vină să răsplătească fiecăruia după faptele lui – Rm 2,6 „Care va
răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
- ne-a lăsat aduceri aminte de patima sa – Lc 22,19 „Şi luând pâinea, mulţumind,
a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să
faceţi spre pomenirea Mea”.
- vrând să meargă la cea de voie moarte a Sa – In 18,4 „Iar Iisus, ştiind toate cele
ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?”.
- în noaptea...luând pâine... a a multumit... – 1 Cor 11,23-24 „Căci eu de la
Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost
vândut, a luat pâine... Şi, mulţumind, a frânt şi a zis”.