NCC apar, aşadar, ca deficitare şi incomplete, ceea ce poate crea o inadmisibilă confuzie pentru cei care trebuie să le

aplice în cauzele supuse judecăţii. După cum am prezentat orientarea actuală a doctrinei şi jurisprudenţei noastre, în
anumite situaţii, temeiul achitării inculpatului coincide cu neîntrunirea condiţiilor răspunderii delictuale, astfel că
hotărârea penală dată are autoritate de lucru judecat cu privire la faptă, autor si vinovăţia acestuia. Apreciem că şi cazul
de încetare prevăzut de art. 10 lit. j) C.proc.pen., când există autoritate de lucru judecat, ar putea constitui, de
asemenea, temeiul respingerii acţiunii civile, dacă, anterior, aceasta fusese deja soluţionată alături de acţiunea penală.
Art. 1366.
Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu
răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discernământul său la data săvârşirii faptei.
(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care
dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei. [art. 38, 41, art. 1349 alin. (2) NCC]
Comentariu
1. Capacitatea delictuală. Potrivit viitoarei reglementări legale, răspunderea civilă delictuală pentru propria faptă este