Sunteți pe pagina 1din 4

Curs: Teorie Urbană.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 10: Segregarea şi Gentrificarea în relaţie cu inegalitatea spaţiului urban.


Am stabilit deja că orașul reprezintă un spațiu caracterizat prin relații de inegalitate a mediului
construit, astfel încât diferențierea este capabilă să genereze rupturi la nivelul structurii urbane. Două
efecte ale inegalității, segregarea și gentrificarea, le vom examina în cele ce urmează, încercând să
oferin un alt sens procesului de generare a inegalității urbane.

10.1 Segregarea urbană şi manifestările acesteia.


Scindarea sau segregarea socială din mediul urban este un proces social şi geografic în
permanentă mişcare. Aceasta atinge, prin modul său de evoluţie, aproape fără excepţie toate spaţiile
urbane mari. De aceea, autorităţile publice urbane şi specialiştii din domeniul ar trebui să cunoască
modul de manifestare al acesteia şi, poate chiar mai mult decât atât, să cunoască şi să poată apoi intui
efectele ce rezultă în urma producerii ei. Segregarea urbană îmbracă atât forme sociale, cât şi forme
spaţiale.
Procesul de segregare se manifestă aproape identic în oraşele din Occident şi în cele din fostul
lagăr socialist. De aceea, noţiunile teoretice şi cazurile practice prezentate în literatura de specialitate
pot fi utile prin extrapolare în analiza cazurilor naţionale. Chiar dacă moştenirea comunistă şi-a pus
puternic amprenta asupra societăţii urbane (prin încercarea de uniformizare socială), după
independenţă posibilităţile financiare din ce în ce mai variate şi diversificate s-au răsfrânt şi asupra
evoluţiei urbane. Categoriile sociale avantajate financiar au căutat, fie să ocupe cele mai „selecte”
locaţii din oraşe, fie să migreze – în căutarea liniştii sau a atmosferei „de ţară” – către periferia
oraşelor unde au format comunităţi bine închegate, atât social, cât şi spaţial. Concomitent, cei mai
săraci au fost marginalizaţi, fiind nevoiţi să trăiască în cartiere precare unde au dat naştere unor
„ghetouri”. Problema segregării este în creştere şi datorită accentuării polarizării grupurilor sociale:
bogaţi, săraci, rromi (pentru unele localităţi) etc.

Img 1. Efectele segregării sociale asupra spaţiului construit, srânga – cartier de elită înconjurat de pădure (regiunea
Dumbrava, mun. Chişinău), dreapta – zona căminelor sin str. M. Drăgan, sec. Ciocana.
Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi oraşele au evoluat şi s-au dezvoltat încorporând
spaţiile periferice – care cândva erau separate fizic de restul oraşelor (cetăţilor), datorită dispreţului,
discriminării şi segregării practicate de cei care locuiau în interiorul lor faţă de săracii din afară ori de
la periferie –, ulterior devenind părţi integrante ale oraşelor sau chiar părţi importante ale centrului
urban contemporan al acestora (exemplul poate servi regiunea Malina Mică care pe vremuri
reprezenta periferia or. Chişinău, iar acum se situează în centrul oraşului având o caracteristică
specifică a spaţiului construit). Segregarea este astfel un proces aproape natural în ceea ce înseamnă
evoluţia spaţială a oraşelor.
Unul dintre efectele nedorite, imediate, ale segregării urbane se reflectă asupra oportunităţii
sociale, atât în ceea ce priveşte oportunitatea de angajare care are foarte mult de suferit, cât şi asupra
oportunităţilor educaţionale şi a efectelor asupra rezultatelor şcolare ale copiilor. Tot ca urmare a
impactului negativ provocat de inegalitatea veniturilor, lipsa locurilor de muncă, distanţelor sociale şi
sărăciei, comportamentul electoral are foarte mult de suferit. Este mai mult decât cunoscut faptul că
arealele/spaţiile ocupate de săraci sunt cel mai uşor de manipulat din punct de vedere electoral.
Adesea, efectele nedorite ale segregării asupra managementului urban se transpun într-o hartă
mentală întipărită în mod stereotipic în memoria locuitorilor. Cartierele cu o faimă negativă unde
clasele sociale sărace, delincvenţa, traficul de droguri şi criminalitatea creează o stare de repulsie
comunităţii urbane dominante. De exemplu stereotipurile şi reputaâia proastă a unor regiuni precum
Poşta Veche sau Ciocana.
Răsfrângerea efectelor provocate de varietatea formelor de segregare urbană asupra cartierelor
şi a calităţii de locuire, îmbracă cel puţin două forme majore. Pe de o parte peisajul cartierelor
segregate sau al unor areale urbane din cadrul acestora, creează o imagine degradată şi insalubră, iar
pe de altă parte spaţiile ocupate de grupurile înstărite, se remarcă printr-o formă „mult mai
pretenţioasă”, locuinţe dispuse ordonat şi cu o arhitectura originală, condiţii naturale dintre cele mai
favorabile, adevărate oaze de verdeaţă etc.
Deci putem concluziona că populaţiile segregate dintr-un anumit spaţiu urban, ca urmare a
mediului inadecvat locuirii şi a percepţiei exterioare negative, ce se răsfrâng în mod continuu asupra
lor, datorită lipsei oportunităţilor de angajare, a serviciilor sociale inadecvate, a calităţii slabe a
locuinţelor, precum şi a nivelului economic de piaţă foarte mic al proprietăţilor lor imobiliare, în
raport cu locuinţele de acelaşi tip din alte areale urbane, sunt condamnate să trăiască în interiorul unui
circuit urban al dezavantajelor.
Ameliorarea efectelor segregării urbane în acest context ne apare drept o sarcină ce are ca
scop asigurarea unei parităţi economice între populaţia urbană de pe o parte, şi asigurarea mediului
favorabil unui trai decent, a unei educaţii calitative şi a unui vieţi inrtegrate în diverse activităţi
sociale pe de altă parte. Şi dacă prima parte rămâne în afara capacităţilor noastre de acţiune, atunci a
doua, ca rrhitecţi, o putem influenţa prin realizarea proiectelor de calitate.

10.2 Gentrificarea şi sporirea inegalităţii spaţiului construit.


Fenomenul gentrificării este unui complex, iar identificarea, definirea şi încadrarea acestuia în
anumite limite încă constituie subiectul discuţiilor în literatura de specialitate. În general se consideră
că gentrificarea urbană este un proces de transformare (a spaţiului construit) a unei zone de către
reprezentanţii clasei sociale cu un venit mai mare. În profil teritorial, gentrificarea urbană capătă
diferite forme: transformarea fostelor zone industriale cuprinse în interiorul oraşului şi abandonate;
definitivarea construcţiei complexelor locative rămase nefinisare mult timp; transformarea zonelor cu
fondul locativ învechit existent; sau asimilarea de terenuri libere de construcţii din apropierea
oraşelor.
O definiție pentru gentrificare poate fi că gentrificarea este un proces de ameliorare a
structurii sociale și o renovare a ansamblului de locuințe existent, realizat printr-o mobilitate
rezidențială selectivă și o revitalizare a zonelor degradate. Prin alte cuvinte gentrificarea este
procesul de modificare a calității spațiului construit de către exponenții clasei mijlocii ce au migrat
către un sector mai puțin favorabil.

Img. 2. Expresia spațială a procesului de gentrificare

Gentrificare poate avea atât efecte pozitive, cât și efecte negative. Creșterea numărului de
locuitori înstăriți și cu un nivel educațional ridicat este în mod clar un lucru pozitiv pentru orașe,
pentru echilibrul prin creșterea numărului de rezidenți plătitori de taxe, prin puterea de cumpărare de
bunuri și servicii locale. Gentrificarea poate asigura un echilibru social, între minoritățile etnice,
populația cu venituri mari și populația săracă. Entrificarea poate contribui, de asemenea, la
îmbunătățirea oportunităților economice pentru populația săracă din mediul urban.
Tendința populației cu venituri mari și foarte mari este aceea de a alege locții situate în cele mai
multe dintre cazuri în suburbiile orașelor, în periurban sau în aria sa de influență în detrimentul
locuințelor colective și a problemelor de mediu prezente la nivelul centrelor urbane.
Sunt identificate trei mecanisme (motive) care contribuie decisiv în desfășurarea procesului de
gentrificare:
- Mecanismul economic, este de departe cel mai important aspect care generează
acest proces urban; dacă orașele nu prezintă elemente care să de confere un grad
de atractivitate ridicat pentru populația rezidentă, riscurile sunt de rămânere „pe
loc”, captivi în propriile locuințe colective sau individuale sau părăsire efecivă și
migrarea către alte centre urbane capabile să le ofere opurtunități socio-
economice.
- Mecanisnul cultural; are loc un transfer al stilului de viață dinspre centru, spre
periferie, lucru care se soldează cu îmbunătățirea condițiilor de viață prin
certitudinea satisfacerii propriilor nevoi și necesități în materie de locuire și
locuințe.
- Mecanismul poplitic; poate constitui o politică de reabilitare urbană a unei zone
rezidențiale rămase într-un stadiu nefinalizat și căreia i s-a hotărât schimbarea
destinației finale și implicit finalizarea ei.
Adică vedem că sunt mai multe posibilități de a genera și îndeplini procesul de gentrificare.
În concluzie se poate spune că gentrificarea spațiilor de locuit reprezintă o soluție integrată și
durabilă de ameliorare a calității condițiilor de locuire la nivelul mediului urban, însă numai prin
conlucrarea tuturor actorilor centrali și locali implicați în procesul de dezvoltareurbană echilibrată.