Sunteți pe pagina 1din 28

CONSTRUCŢIA SONDELOR

ŞEFI FORMAŢIE INDUSTRIE PETROLIERAĂ /PROCHIMICAĂ

2014

1
CUPRINS

1. INTRODUCERE ÎN FORAREA SONDELOR


2. CLASIFICAREA ŞI CARACTERIZAREA SISTEMELOR DE FORAR
3. PREGĂTIREA SONDELOR PENTRU EXPLOATARE.

A. TUBAREA SONDELOR. Noţiuni generale


1. Tipuri de coloane de tubaj
2. Acesoriile coloanelor de burlane
3. Executarea operaţiei de tubare

B .CIMENTAREA SONDELOR
1. Schema de principiu a cimentării sondelor
2. Tehnologia cimentării sondelor
3. Echipamente de cimentare
4. Controlul cimentării
C. ETANŞAREA COLOANELOR LA GURA SONDEI. CAPETE DE COLOANĂ

1. SCHEMA DE PRINCIPIU A ETANŞĂRII COLOANELOR LA GURA SONDEI


a.Cap de coloană cu niplu filetat
b.Cap de coloană tip T ( cu pene ) varianta I
c.Cap de coloană tip T (cu pene), varianta II
2. TIPURI CONSTRUCTIVE DE CAPETE DE COLOANĂ
3. ELEMENTE COMPONENTE ALE CAPETELOR DE COLOANA
a.Flanşe cu mufa
b.Flanşe duble
c. Flanşele intermediare

1. INTRODUCERE ÎN FORAREA SONDELOR

2
Sondele sunt construcţii miniere, de formăă cilindrică, verticăle său inclinăte, cărăcterizăte
prin răport măre îîntre lungime(ădăncime) si diămetru, executăte de lă suprăfătă cu instălătii
speciăle, ăvănd drept scop, cercetăreă scoărtei terestre, punereă in evidentă si verificăreă unor
zăă căminte de substănte utile.
Prin forare se defineşte complexul de lucrăă ri necesăre, reălizării unei sonde eă reprezintăă
operăţiă de dislocăre ă rocilor si de evăcuăre lă suprăfătă ă frăgmentelor de rocă rezultăte din
dislocăre. Părteă superioără , ă unei sonde se numeşte gură sondei, iăr ceă inferioărăă tălpă
sondei. Deschidereă obţinutăă prin forăre , făă răă consolidăre cu coloănă de tubăre, se numeşte
găură de sondă. Aceăstă este delimitătă lăterăl de peretele găurii de sondă. Dislocăreă rocii pe
tălpă circulără completă se făce cu săpe de forăj , iăr lă dislocăreă pe tălpă inelără – căp de
cărotieră său freză. Legătură dintre instrumentul de dislocăre si instălătiă de lă suprăfătă este
ăsigurătă de gărnitură de forăj. Lă sistemele ăctuăle de forăre, detritusul este trănsportăt lă
suprăfăţăă cu ăjutorul noroiului de forăj. Sondele de titei si găze se doreăză pe uscăt său pe măre
cu ăjutorul instălătiilor de forăre. Lă gură sondei se ăflă montătă o instălătie de prevenireă
eruptiilor prin căre se inchide sondă in căzul unei mănifestări eruptive său erupţii libere.
Operăţiă de forăre este următăă lă ănumite intervăle de ădăncimi , de consololidăreă portiunii
trăversăte. Aceăstă este reălizătă prin tubăre( introducereă in coloănă ă unei coloăne de tubăre).
In mod normăl după operătiă de tubăre urmeăză operătiă de cimentăre, prin căre se introduce in
spătiul inelăr dintre coloănă si perătii găurii de sondă lăpte de ciment. In procesul de forăre , in
functie de necesităti se execută diferite operătii de investigăre ă găurii de sondă si ă rocilor
trăversăte: cărotăj electric, rădioăctiv său sonic, căvernometric, măsurători de deviătie.

2. CLASIFICAREA ŞI CARACTERIZAREA SISTEMELOR DE FORARE

Clăsificăreă sondelor si respectiv ă forăjelor se poăte făce după măi multe criterii:
a.După scop, forajele executate in industria extractiva a hidrocarburilor pot fii:
forăj de cercetăre geologică( de prospecţiune său structurăl, de referinţăă
şi de exploătăre)
forăj de exploătăre
forăj de injectie.
b.Dupa energia utilizata la actionarea instalatiei, se deosebesc:
forăj mănuăl
forăj cu dislocăre mecănicăă ( ăcţionăre cu motoăre cu ăbur, cu combustie
internăă , electrice, hidrăulce său pneumătice)
c.După energia utilizată l a dislocarea rocii:
forăj cu dislocăre mecănicăă ;
forăj cu dislocăre hidromecănică,
forăj cu dislocăre termică, etc.
d.Dupa modul de actionare asupra rocii, forajul mecanic, se imparte in:
forăj percutănt,
forăj rotătiv
forăj percutănt rotătiv.
Metodă utilizătăă este forăjul rotătiv hidrăulic( cu evăcuăre ă frăgmentelor de rocăă prin circulăţie
de fluid), cu rotăţie de lă suprăfăţăă următ de cel cu motor submersibil.

3
Figura 1. Schema unei sonde în foraj rotativ hidraulic

3. PREGĂTIREA SONDELOR PENTRU EXPLOATARE.


TUBAREA SI CIMENTAREA SONDELOR
A. TUBAREA SONDELOR. Noţiuni generale
Tubarea este operăţiă de introducere îîn sondă ă unei coloăne formăte din burlăne metălice
imbinăte intre ele prin insurubăre său prin sudăre, ăvănd drept scop principăl consolidăreă
găurii de sondă.
4
De obicei se tubeăzăă 1 păî năă lă 5 coloăne îîn funcţie de dificultăă ţile căre ăpăr lă sondăă său de
ădăî ncimeă sondei.
Numărul de coloăne şi diămetrele ăcestoră se stăbilesc îîn funcţie de cărăcteristicile fizico
geologige ă strătelor trăversăte de scopul îîn căre se săpăă sondă- explorăre său exploătăre .
Dupăă tubăre fiecăre coloănă se consolideăzăă prin cimentăre prin introducereă unei căntităă ţi
de lăpte de ciment îîn spătele ăcesteiă.

Prin îîntăă rireă lăptelui de ciment se izoleăzăă strătele îîntre ele îîmpiedicăî nd ăstfel circulăţiă
fluidelor dintr-un străt îîn ăltul

Prin tubare se urmăreşte:


Consolidăreă pereţilor găă urii de sondăă ;
Izolăreă formăţiunilor geologice căre produc greutăă ţi îîn timpul exploătăă rii;
Posibilităteă ăncorăă rii instălăţiei de prevenire, ă căpului de erupţie său ă
căpului de pompăre;
Asigurăreă unui cănăl de legăă turăă îîntre tălpă sondei şi suprăfăţăă pentru
exploătăreă strătului productiv.

Burlănele sunt tuburi lăminăte din otel îîn cuptor Simens- Mărtin său otel de cuptor electric.
Lungimile de făbricătţie ă burlănelor sunt cuprinse îîntre 4,88 sţ i 7,62 m; 7,62 sţ i 10,36m sţ i peste
10,36 m sţ i cu diămetre nominăle de lă 4 ½ păî năă lă 18 5 /8 in, de tip API său GOST. Burlănele tip
API se confectţioneăzăă cu diămetre cuprinse îîntre 4 ½ (114,3mm)păî năă lă 18 5 /8 in (473,1
mm), cu diămetrul esterior ăl mufelor cuprinse îîntre 127 si 498,5mm din otţel H40,, J 55, C 75, N
80, P 110 cu grosimi de perete 5,21mm păî năă lă 13,87 mm cu reyistentţe diferite lă presiune
criticăă exterioărăă sţ i interioărăă . Burlănele ,,GOST” ău diămetrele cuprinse intre 5” (146 mm) sţ i
12”(325 mm) din otţel grăd D. Fiecăre dimensiune nominălăă de burlăne (corespunzăă toăre
diămetrului exterior) se făbricăă cu măi multe grosimi de peretţi, cuprinse îîntre 5,21 si 14,15 mm,
obtţinute prin modificăreă diămetrului interior. Burlănele lucreăzăă îîn sondăă îîn conditţii diferite
de solicităre sţ i pentru ă rezistă lă ăceste solicităă ri se făbricăă din otţeluri de diferite călităă tţi:
otţeluri cărbon obisţ nuite;
otţeluri slăb ăliăte trătăte termic;
otţeluri puternic ăliăte căre ău ănumite cărăcteristici de rezistentţăă.
In formăreă coloănelor de tubăj, burlănele se pot îîmbină îîntre ele prin îînsţ urubăre său prin
sudăre. Burlănele îîmbinăte prin îînsţ urubăre pot fi cu mufe sepărăte ( scurte său lungi) sţ i cu filet
normăl, cu mufe sepărăte lungi cu filet speciăl său făă răă mufe sepărăte , cu filetul tăă iăt direct îîn
corpul burlănului. IÎmbinăreă burlănelor cu mufăă lungăă măă resţ te răndămentul îîmbinăă rii, filetul
ăvăî nd ăceleăsţ i cărăcteristici că lă mufe scurte, îînsăă lungimeă filetătăă este măi măre cu circă 20-
40%. Pentru măă rireă rezistentţei lă smulgere ă îîmbinăă rii filetăte s-ă trecut lă făbricăreă
burlănelor cu filete speciăle de tip: Buttress, Extreme-Line, Hydrile, căre prezintăă îîn plus sţ i o
etănsţ eităte ăproăpe perfectăă lă găze.

5
Fig. 2. Îmbinări înfiletate la burlane
Sondele de petrol şi găze se prevăă d îîn generăl cu minim douăă coloăne de tubăj:
Coloănă de ăncorăj
Coloănă de exploătăre.
Acestă este progrămul cel măi economic. IÎn căzul îîn căre sunt prevăă zute dificultăă ţi îîn timpul
forăjului progrămul de construcţie ăl sondei cuprinde ună său douăă coloăne intermediăre.
Coloănă de ghidăj este formătăă din burlăne de diămetre mări 450-650 mm, sudăte îîntre ele
căre se tubeăzăă îîn cădrul lucrăă rilor de pregăă tire ă forăjului.Serveşte lă protejăreă fundăţiilor
instălăţiilor de forăj, constituie un reper pentru centrăreă coloănei urmăă toăre şi ăsigurăă
îînăă lţimeă necesărăă pentru deversăreă fluidului de forăj lă site şi jgheburi.

3.1. TIPURI DE COLOANE DE TUBAJ

6
Coloana de ancoraj său de suprăfăţăă , pentru căre sunt folosite burlăne de diămetre îîntre 8
5
/8 şi 20 in, se introduce de lă căţivă zeci de metri lă căî tevă sute de metri . Coloănă de ăncorăj
se cimenteăzăă obligătoriu păî năă lă suprăfăţăă şi ăsigurăă :
Ancorarea instalaţiei de prevenire a erupţiilor,
Consolidarea zonei de suprafaţă formatăa în general din roci instabile
Închiderea apelor de suprafaţă protejarea lor impotriva contaminărilor.
Coloana intermediară este formătă din burlăne cuprinse îîntre 7-13 3/8 in iăr ădăî ncimeă de
tubăre poăte ăjunge păî năă lă căî tevă mii de metrii. Adăî ncimeă măximăă de tubăj depinde de
ădăî ncimeă lă căre ă fost tubătăă coloănă de ăncorăj, de stăbilităteă formăţiunilor trăversăte, de
căpăcităteă instălăţiei de forăj, de tehnologiă de forăj ăplicătăă . Cimentăreă coloănei intermediăre
se făce părţiăl de obicei păî năă lă săbotul coloănei precedente.
Serveşte lă :
consolidarea unei lungimi mai mari din gaura de sondă,
consolidarea găurii săpate ,
formarea unui canal permanet şi sigur pentru extragerea fluidelor conţinute
îîn strătele productive ,
izolarea stratelor (ăcvifere, petrolifere, găzeifere de suprăfăţăă formătăă îîn
generăl din roci instăbile
Coloana de exploatare
Coloănă de exploătăre ăre diămetrul cel măi mic fiind formătăă din burlăne de lă
4 /2 păî năă lă 7 in, el fiind determinăt de metodă prin căre se făce exploătăreă zăă căă măî ndului,
1

debitul posibil şi nătură hidrocărburilor, eventuălă continuăre ă lucrăă rilor de forăj pentru
ădăî ncireă sondelor. De obicei cimentăreă coloănei de exploătăre se făce părţiăl de obicei păî năă lă
coloănă ănterioărăă plus o îînălţime de sigurănţăă .
Coloănă de exploătăre şi cele intermediăre, se pot cimentă şi sub formă unor ,, coloane
pierdute” .
Coloanele pierdute sunt coloăne utilizăte lă sonde de ădăî ncimi mări căre pot produce
dificultăă ţi îîn timpul forăjului. Coloănă pierdutăă se tubeăzăă pe îînălţimeă de 50 – 100 m.
Coloănele pierdute sunt necesăre lă:
Sonde de ădăî ncimi mări,
Pentru simplificăreă construcţiei sondei,
Sonde căre prezintăă dificultăă ţi îîn timpul forăjului.
In costul totăl ăl unei sonde, cheltuielile pentru tubăj reprezintăă circă 25%. De ăceeă pentru
reducereă costului forăjului se impune tubăreă unui număă r căî t măi mic de coloăne, trăversăî nd
prin forăj intervăle mări de găurăă liberăă .

7
Figura 3. Schema de tubaj

3.2. ACESORIILE COLOANELOR DE BURLANE

Dintre ăccesoriile coloănelor de burlăne făc părte: şiul de cimentăre; plăcă opritor; ghidăje
pentru coloăne; ăgăă ţăă tori pentru coloăne pierdute; niplul de îîntregire ă coloănei.
Şiul de cimentăre se monteăzăă îîn părteă inferioărăă ă coloănei, ăvăî nd rolul de ghidăre şi protejăre
lă introducereă coloănei şi plutireă ei îîn lichidul de lă puţ, pentru ă se preluă o părte din
greutăteă ăcesteiă, conform principiului lui Arhimede. Şiul de coloănă se construieşte îîn pătru
văriănte:
tip I, cu vălvăă de plutire din băchelităă ;
tip II, cu vălvăă de plutire metălicăă ;
tip III, cu călotă de fontăă ;
tip IV, cu călotă din ciment. Tipurile I şi II de şiu cu vălvăă de plutire se folosesc lă
coloăne grele, ăsigurăî nd plutireă ăcestoră îîn lichidul de lă puţ, reducăî nd sărcină lă căî rlig. Vălvă
se deschide număi de sus îîn jos, pentru ă permite circulăţiă. Tipurile III şi IV se folosesc număi
lă coloăne uşoăre.Corpul unui şiu se executăă din OLT 65 său OLL 65 M (STAS 2881-61). îîn
prezent, se construiesc şi se folosesc urmăă toărele tipuri de şiuri de cimentăre:
şiu cu călotă de ciment şi vălvă de reţinere îîncăstrătăă îîn ciment;
niplu cu vălvă de reţinere îîncăstrătăă îîn ciment;
şiu cu călotăă metălicăă şi vălvă de reţinere îînşurubătăă îîn şiu;
niplu cu vălvăă de reţinere îînşurubătăă îîn niplu.

8
Indiferent de tipul şiului său niplului de cimentăre, principiul de funcţionăre răă măî ne ăcelăşi.
îîn ultimă vreme se făbricăă nipluri şi şiuri de cimentăre îîn gămă de burlăne de lă 4 1/2 in lă 20 in.

Figura 4. Şiuri pentru coloane de burlane.


ă. şiu simplu , b-şiu cu ventil de reţinere
1-corp,2-suport ventil de reţinere, 3- căsetă ventil, 4- ventil tip bilăă , 5- gărniturăă ,
6-călotăă măteriăl frezăbil.

Centrorii de burlane sunt dispozitive căre folosesc lă centrăreă coloănelor de tubăj îîn găură
de sondăă , îîn vedereă creăă rii îîn jurul coloănei ă unui spăţiu liber căre săă ăsigure formăreă unui
inel de ciment de grosime uniformăă . Se construiesc trei tipuri de centrori:
centrori cu lăme drepte fixe;
centrori cu lăme helicoidăle fixe;
centrori cu lăme demontăbile.

a b
c
Figura 5 . Centrori cu lame: ă- cu lăme drepte, b-cu lăme ondulăte, c- cu lăme curbe, 1-
lămă de otel, 2-inele, 3-burlăn.
Centrorii sunt montaţi pe exteriorul coloanei de tubare, în zona inferioară a acesteia sau chiar pe
întreaga zonă ce va fi cimentată. Scopul centrorilor este de a menţine coloana concentrică cu gaura de
sondă, asigurând astfel un inel continuu şi cît mai uniform de ciment în jurul coloanei.
Există diferite variante constructive de centrori. Cea mai simplă construcţie şi cea mai utilizată este
cea cu lame drepte . Un asemenea centror este făcut din două jumătăţi articulate şi se montează peste
mufa burlanului.

9
Scarificatorii (curăţitorii de colmataj) se monteăzăă lă exteriorul coloănei, tot îîn zonă
inferioărăă ă ăcesteiă. Ei ău rolul de ă îîndepăă rtă, pe căle mecănicăă , prin răă zuire, turtă de colmătăre
de pe peretele sondei, ăsigurîînd o bunăă legăă turăă îîntre piătră de ciment sţ i rocile trăversăte de
sondăă

Figura 6. Scarificatori( curăţitori de colmataj)


ă- longitudinăli, b- trănsversăl (rădiăli) cu bucle, c- trănsversăl cu fire.
Lă utilizăreă primului tip, curăă ţireă colmătăjului se făce prin rotireă coloănei , iăr lă
utilizăreă celui de-ăl doileă tip prin prin deplăsăă ri de sus îî n jos ăle coloănei.

Inelul opritor, se fixeăzăă pe coloănă de burlăne pentru ă impiedică deplăsăreă


centrorilor îî n timpul introducerii îîn găură de sondăă .Inelele opritoăre se construiesc in două
văriănte:
Inele opritoăre îî n bălămăle cu şuruburi de fixăre
Inele opritoăre îî n bălămă cu punte.
Agăţătoarea pentru coloane pierdute foloseşte la suspendarea coloanelor
pierdută.

Agăă ţăă toăreă se introduce cu băcurile străî nse, fiind fixătăă îîn ăceăstăă poziţie de căă tre băionetăă .
Dupăă ce se ăjunge cu ăgăă ţăă toăreă îîn poziţiă de fixăre, prin rotireă gărniturii de forăj lă dreăptă,
băionetă se degăjeăzăă , permiţăî nd ălunecăreă îîn jos ă păă rţii conice şi fixăreă băcurilor îîn coloănăă .

Figura 7. Agăţătoarea pentru coloane pierdute: 1-corp ăgăă ţăă toăre; 2-mănşon conic; 5-băcuri;
4-lămelele băcurilor; 5,7-inele de solidărizăre ă ărcurilor; 6-ărcuri de ghidăre; 8-băionetă de
degăjăre; 9-filet de burlăn; 10-filet de degăjăre cu trei îînceputuri.

Pakerul pentru coloane de întregire, construit dupăă STAS 3295-60, se foloseşte lă etănşăreă
coloănei pierdute cu coloănă de îîntregire .Păkerul se compune din corpul 2, prevăă zut lă părteă
superioărăă cu mufă 7, cu filet de burlăn, iăr lă părteă inferioărăă cu şiul de lemn 8. Pe exteriorul
corpului sunt montăte, de jos îîn sus, inelul conic 6, fixăt pe un corp prin ştiiturile de forfecăre 7.
+++++/////// este se poăte inlocuiun tip vechi
Să făcem intregireă intre păkerul de intregire si lănsătorul de coloănă.

10
IÎn continuăre urmeăzăă ălternănţă de gărnituri de căuciuc cu plumb. Păkerul se introduce cu
gărnitură de burlăne de îîntregire, păî năă căî nd şiul păă trunde îîn căpul linerului, ghidăî nd corpul
păkerului. Căî nd inelul 6 se fixeăzăă pe părteă păî lniătăă ă mănşonului său ăgăă ţăă toărei de coloănăă ,
prin lăă săreă unei ănumite greutăă ţi, ştifturile 7 se foărfecăă , corpul păkerului ălunecăă îîn jos şi mufă
7 preseăzăă gărniturile de căuciuc şi plumb, ăsigurăî nd etănşăreă. Dupăă îîntregire, şiul de lemn ce ă
servit lă ghidăre se frezeăzăă , ăsigurăî nd un diămetru uniform ăl coloănei.

Fig.8 . Pakerul pentru întregirea coloanelor pierdute: 1-mufa: 2-corpul


pakerului; 3-inel metalic superir; 4-gamituri de cauciuc;
5-gamitură de plumb; 6-inel inferior conic; 7-ştifturi de siguranţă; 8-şiu
de lemn

Manşonul pentru întregit coloane pierdute se foloseşte căî nd îîntre coloănăă şi liner nu existăă
spăţiul necesăr utilizăă rii ăgăă ţăă toărei. El se măi numeşte şi căpul coloănei pierdute.
Manşonul se foloseşte numai când nu este necesar a se realiza etanşarea între coloana pierdută
şi coloana existentă şi se compune dintr-un tub confecţionat din OLF-65 sau OLF-45, prevăzut la
partea inferioară cu filet de burlan, iar la partea superioară cu filet stânga cu trei începuturi, necesar
pentru dezarmare. Partea superioară este pâlniată la interior pentru a nu jena introducerea diferitelor
scule şi utilaje de fund în coloana pierdută.

Figura 9. Manşonul pentru coloane pierdute: 1-corpul manşonului; 2-filet burlan; 5-filet stânga
cu trei începuturi; 4-zona pâlniată (evazată).

Niplul pentru întregirea coloanei pierdute.In cazul in care spatiul inelar dintre coloana existenta
si cea pierduta nu permite folosirea pakerelor, dar este necesara asigurarea etansarii între acestea, se va
folosii niplul de întregire, care după întrgire permite cimentarea coloanelor.

11
In prezent toăte ăceste ăccesorii ăle coloănelor s-ău modernizăt, ghidăjele de lemn ău
fost îînlocuite cu ălte măteriăle, dăr principiul de functţ i onăre ă răă măs ăcelăsţ i, că sţ i scopul
pentru căre ău fost creăte. Au fost cuplăte ăccesorii sub formă unor dispozitive complexe
de lănsăre sţ i ăncorăreă coloănelor pierdute. Aceste dispozitive contin îî n ănsămblul lor
două cătegorii de piese si ănume:

ă. piese care intră in ansamblul coloanei pierdute:


păkerul de etănsăre dintre coloănă pierdută şi coloănă in căre se
introduce:
ăgăă ţăă toăreă pentru ăncorăreă coloănei pierdute, îîn coloănă existentăă ,
mănşonul de reţinere pentru dopul ştergăă tor ăl coloănei;
şiul şi vălvă de plutire.
b. piese care intră in ansamblul dispozitivului de lansare al coloanei pierdute;
dispozitivul de rotire pentru ănsămblul de etănsăre.
ţevile de prelungire;
elementele de etănşăre ăle dispozitivului de lănsăre.
.
3.3. EXECUTAREA OPERAŢIEI DE TUBARE

IÎnăinteă reălizăă rii operăţiei de introducere ă unei coloăne de tubăre se efectueăzăă lucrăă ri
pregăă titoăre, ătîît lă suprăfăţăă , cîît şi îîn găură de sondăă .
Se pregăă teşte instălăţiă de forăj prin: controlul turlei şi ăl substructurii ăcesteiă, inclusiv
remediereă unor eventuăle deficienţe, îîndepăă rtăreă mesei şi ăşezăreă unei construcţii ădecvăte
dăcăă diămetrul coloănei depăă şeşte deschidereă lă păă trăţii mări ăi mesei, îînlocuireă căblului de
forăj şi montăreă lui îîn sistemul corespunzăă tor sărcinii din timpul tubăă rii, controlul şi
remediereă defecţiunilor pompelor instălăţiei şi compresoărelor de ăer pentru cuplăje,
echipăreă prevenitoărelor de erupţie cu băcuri corespunzăă toăre diămetrului coloănei etc.
Se ăduc lă sondăă şi se pregăă tesc sculele utilizăte îîn tubăre — cleşti, elevătoăre, pene etc.
Se ăsigurăă piese de schimb pentru ăceste scule.
Se trănsportăă lă sondăă şi se pregăă tesc burlănele de tubăre, ăcesteă ăşezîînidu-se pe sorturi
de grosime de perete şi călităă ţi de măteriăl, ăvîînd îîn vedere ordineă de introducere îîn sondăă .
Se recomăndăă probăreă burlănelor lă presiune interioărăă cu ăpăă , cu ăjutorul unui
echipăment specific ăcestei probăă ri. Aceăstăă operăţie este indicătăă lă toăte coloănele de
exploătăre şi lă celelălte coloăne de lă sondele de măre ădîîncime.
Pentru fiecăre burlăn se controleăzăă stăreă filetelor; dupăă control, protectoărele se
reîînşurubeăzăă lă burlăne.
Accesoriile de coloănăă (şiu, inel de reţinere, centrori şi scărificători) sunt controlăte şi sunt
ăsămblăte lă burlănele respective.
In scopul ăsigurăă rii introducerii făă răă dificultăă ţi ă coloănei şi pentru obţinereă unei cimentăă ri
eficiente se efectueăzăă lucrăă ri pregăă titoăre îîn găură de sondăă . Astfel, cu ăjutorul unei săpe de
diămetru corespunzăă tor se controleăzăă găură de sondăă pe toătăă ădîîncimeă, corectîîndu-se insis-
tent zonele căre ăr puteă produce dificultăă ţi (strîîngeri, devieri bruşte etc). Dupăă ce săpă ă ăjuns
lă tălpă sondei se efectueăzăă o circulăţie de fluid măi îîndelungătăă ; se circulăă îîntreg volumul de
fluid procedîîndu-se îîn ăcest timp lă ăplicăreă trătămentului corespunzăă tor cerinţelor.
In ceeă ce priveşte efectuăreă operăţiei propriu-zise de tubăre, căre constăă îîn lănsăreă
coloănei îîn sondăă trebuie respectăte unele reguli de băzăă :
păă străreă ordinei de introducere ă burlănelor;
12
controlul interiorului fiecăă rui burlăn cu ăjutorul unui şăblon;
mănevrăreă cu ătenţie ă burlănelor, îîndeosebi lă trăgereă îîn turlăă ;
efectuăreă de suduri îîn puncte lă îîmbinăă ri, pentru primele burlăne, îîn scopul
prevenirii deşurubăă rilor din căuză rotirii gărniturii de forăj, lă continuăreă lucrului; tot îîn
scopul evităă rii deşurubăă rilor, primele burlăne sîînt prevăă zute cu filete inverse (spre
stîîngă); de ăsemeneă, lă îîmbinăă ri se pot folosi substănţe speciăle de blocăre, prepărăte
din răă şini epoxidice;
executăreă cu ătenţie ă îînşurubăă rilor fiecăă rei bucăă ţi de burlăn, urmăă rindu-se
cu ătenţie coăxiălităteă lă îînceputul îînşurubăă rii şi văriăţiă momentului de strîîngere pe
părcurs; pentru cunoăştereă momentului este necesăr că lă cleştele de strîîngere săă existe
torsiometru;
controlul temperăturii din zonă filetului îîn timpul îînşurubăă rii; creştereă
ănormălăă ă temperăturii indicăă o îînşurubăre necorespunzăă toăre (filete ăşezăte incorect
său gripăte);
ungereă filetelor lă gură sondei cu o unsoăre corespunzăă toăre cerinţelor,
căre săă ăsigure nu număi lubrifiere, ci şi etănşăre;
lănsăreă coloănei cu ăstfel de viteze îîncîît îîn sondăă săă nu se producăă presiuni
suplimentăre periculoăse, căre ăr puteă provocă fisurăă ri de străte, următe de pierderi de
circulăţie;
efectuăreă de circulăţii lă ănumite intervăle de introducere, pentru
evăcuăreă din sondăă ă turtei de colmătăre şi ă părticulelor de rocăă răă zuite de coloănăă de
pe perete;
mănevrăreă coloănei de tubăre lă sfîîrşitul operăţiei, îîn scopul îîndepăă rtăă rii
colmătăjului de căă tre scărificători; concomitent se făce circulăţiă fluidului de forăj.

13
B .CIMENTAREA SONDELOR
Urmăă torul păs îîn echipăreă sondei petroliere este cimentăreă ăcesteiă. Aceăstăă etăpăă
include pompăreă cimentului îîn putţ pentru ă umple spătţiul dintre burlăne sţ i peretţii proprii ăi
găurii de sondăă .

1. Schema de principiu a cimentării sondelor

Figura 10. Schema de principiu a cimentării sondelor


Cimentul de sonde. Pentru cimentăreă sondelor se foloseşte ciment de sonde, respectiv:
ciment tip Fieni, folosit lă sonde obişnuite, trătăt cu îîntăî rzietori de prizăă ;
ciment tip F, recomăndăt păî năă lă ădăî ncimeă de 4800 m, îîn condiţii de temperăturăă şi
presiune ridicăte;
ciment tip G, recomăndăt păî năă lă ădăî ncimeă de 2400 m, căî nd nu este trătăt şi
pentru orice condiţii de presiune şi temperăturăă căî nd este trătăt. Cimentul de sondăă se
făbricăă dintr-un ămestec omogen de ărgilăă şi călcăr, căre se îîncăă lzeşte treptăt păî năă lă o
temperătură de 1400°C şi ăpoi se răă ceşte, dupăă un ănumit progrăm tehnologic, iăr produsul
rezultăt denumit clincher se măcinăă foărte fin îîn prezenţă unui ădăos de 3 păî năă lă 5 % gips
(gipsul ăvăî nd rol îîntăî rzietor de prizăă ). îîn procesul de clincherizăre, oxidul de călciu îîn
reăcţie cu oxizii de siliciu, ăluminiu şi fier (furnizăţi de ărgilăă ), genereăzăă o serie de minerăle
noi, căre prin hidrătăre formeăzăă păstă de ciment. Prizăreă şi îîntăă rireă păstei de ciment
14
constituie un proces fizico-chimic foărte complex, căre îîncepe cu prepărăreă şi se terminăă cu
îîntăă rireă completăă şi formătăreă pietrei de ciment. Prin ămestecăreă cimentului cu ăpă se
formeăzăă o serie de produşi de hidrătăre, că urmăre ă reăcţiilor chimice căre ău loc îîntre
componenţii minerălogici dintre ciment şi ăpăă . Aceşti produşi căre sunt hidrosilicăţi de
călciu, hidroăluminăţi şi hidroferiţi de călciu se prezintăă fie îîn stăre cristălinăă , fie îîn stăre
coloidălăă . Prin concentrăreă produşilor de hidrătăre îîn măsă păstei de ciment, ăceăstă
devine măi văî scoăsăă , căă păă tăî nd lă un moment dăt consistenţă corespunzăă toăre îînceputului
de prizăă . Creştereă îîn continuăre ă concentrăţiei ăcestor produşi duce lă trănsformăreă
păstei de ciment îîn piătrăă de ciment, ă căă rei rezistenţăă mecănicăă creşte pe măă surăă ce
procesul de hidrătăre continuăă .
2. Tehnologia cimentării sondei
 Operătţiă de cimentăre constăă îîn pompăreă unei păste de ciment in spătţiul inelăr din
sondăă utilizăî nd echipămente diverse.Păstele de ciment utilizăte îîn operătţiile de
cimentăre sunt ămestecuri de ciment, ăpăă sţ i diversţ i ăditivi. Aditivii se utilizeăzăă ătăî t
pentru micsţ orăreă său cresţ tereă densităă tţii păstei de ciment căî t sţ i pentru scăă dereă său
cresţ tereă timpului de prizăre.De ăsemeneă ăditivii se utilizeăzăă sţ i pentru îîmbunăă tăă tţireă
cărăcteristicilor păstei de ciment(văî scozităte, curgere, etc..) ă ăderentţei sţ i rezistentţei
pietrei de ciment. Cimentăreă ăre loc căî nd ămestecul de ciment este pompăt îîn sondăă ,
îînlocuind fluidele de forăre căre îîncăă se ăflă îîn putţ .Astfel se creăzăă o bărierăă căre
izoleăzăă permănent formătţiunile externe de fluxul intern ăl sondei, fixăî nd totodătăă sţ i
burlănul îîn pozitţiă finălăă .
 După ce burlanul, a fost introdus în sondă, un cap de cimentare este montat la gura sondei
pentru a dirija amestecul injectat de pompe. Două dopuri de cimentare sunt introduse în
burlane pentru a preăntămpina contaminarea laptelui de ciment. Dopul inferior este prins
la talpa sondei, funcţionând ca valvă unidirecţionala pentru introducerea cimentului în
sondă.
 Presiunea pe cimentul pompat este crescuta până când acesta rupe diafragma mufei de
fund, astfel încât cimentul curge în exteriorul coloanei de burlane.
Dop de cimentăre

Figura 11. Tipuri constructive de dopuri de ciment


 Dupăă ce volumul necesăr de ciment ă fost pompăt îîn sondăă , un dop superioăr este
introdusăă îîn coloănă de burlăne, îîmpingăî nd restul ămestecului prin dopul de fund. Căî nd
dopul superior se suprăpune peste cel inferior, pompele sunt oprite iăr cimentul este
lăsăt săă se ăşeze.

15
Timpul necesăr pentru îîntăă rireă cimentului este numit timp de prizăre. Pentru sondele cu
ădăî ncime măre, cu presiune şi temperăturăă ridicătăă , şi de ăsemeneă pentru mediile
corozive, sunt folosite tipuri speciăle de ciment.
3.ECHIPAMENTE DE CIMENTARE
Operăţiile de cimentăre necesităă unele echipămente specifice pentru trănsportul şi
depozităreă cimentului că şi ă ămestecurilor pulverulente, pentru prepărăreă păstei, ă
soluţiilor şi ă fluidelor de sepărăre, pentru pompăreă lor îîn sondăă şi controlul operăţiei,
precum şi numeroăse dispozitive căre făc posibilăă , făciliteăzăă său ămelioreăzăă călităteă
cimentăă rii.Aceste echipămente sunt:
Autocontainere
Cimentul prăf şi ămestecurile de ciment cu diverse ădăosuri ( cenuşă, nisip,dolomită),
prepărăte îîntr-o băzăă de măteriăle, se trănsportăă îîn contăinere montăte pe ăutosăşiuri.
Silozuri
Căî nd se utilizeăzăă căntităă şi mări de ciment, precum şi îîn căzul operăţiilor executăte pe
plătforme mărine, cimentul se depoziteăzăă in silozuri, de unde se ălimenteăzăă păî lniile de
ămestec îîn timpul cimentăă rii. Ele se îîncărcăă şi se descărcăă pneumătic. Au căpăcităteă de
ordinul zecilor de tone.
Agregate de cimentare
Ele servesc lă prepărăreă şi pompăreă păstei de ciment, lă pompăreă fluidelor de sepărăre şi
ă fluidelor de refulăre. Agregătele de cimentăre sunt montăte pe ăutosăşiuri, măi răr pe
sănii( lă lucrăă ri pe plătforme mărine, locăţii izolăte său îîndepăă rtăte) Agregătele de
cimentăre sunt diferenţiăte prin presiuneă măximăă pe căre o pot dezvoltă şi ănume: 350,
500,700, 1050 bări.
Pâlnia de amestec:
Este un mixer hidrăulic cu jet, folosit lă prepărăreă şi îîngreunăreă păstelor de ciment.
Haba de amestec
Hăbă de ămestec este prevăă zutăă cu ăgitătăr căre reălizeăzăă o bunăă omogenităte ă păstei de
ciment. Se pot utiliză hăbe de ămestec simple căre reălizeăzăă număi omogenizăreă păstei
său hăbe de ămestec dotăte cu pompă centrifugăă căre reălizeăzăă ătăî t prepărăreă căî t şi
omogenizăreă păstei.
4.CONTROLUL CIMENTĂRII. Dupăă efectuăreă cimentăă rii şi ă scurgerii timpului de prizăă , îîn
găură de sondăă se executăă o serie de investigăţii, pentru determinăreă călităă ţii cimentăă rii. îîn
generăl, ăceste investigăţii constău îîn:
determinăreă îînăă lţimii de ridicăre ă cimentului îîn spătele coloănei, ce se reălizeăzăă
prin operăţiă de cărotăj rădioăctiv său termomerie;
determinăreă omogenizăă rii inelului de ciment din spăţiul inelăr şi ăderenţă ăcestuiă
lă coloănăă şi teren, ce se executăă prin cărotăj sonic;
determinăreă grădului de etănşăre ă spăţiului inelăr cimentăt, prin efectuăreă
probelor de producţie.
Controlul ridicării nivelului de ciment în spatele coloanei se poate realiza prin:
Metoda termometrică, căre se băzeăzăă , pe efectuăreă ă douăă operăţii de termometrie îîn
găură de sondăă , ună îînăinte de cimentăre şi ăltă dupăă cimentăre. Primă curbăă vă indică
creştereă normălăă ă temperăturii cu ădăî ncimeă, conform treptei geotermice, şi ceă de ă
două, văriăţiă temperăturii cu ădăî ncimeă sub influenţă căă ldurii
degăjăte de reăcţiile din timpul prizei cimentului

16
54 56 58 60 62 64 66 68 70 72 74

Temperătură,˚C

Curbele de variaţie a temperaturilor înainte şi după cimentare.


. Termogrămă de cimentăre se reălizeăzăă lă ceă. 24 ore dupăă cimentăre. Din termogrămă
rezultăă căă îîn zonă cimentătăă temperătură creşte, evidenţiind clăr nivelul cimentului îîn
spătele coloănei.
Termogrămă ăjutăă şi lă interpretăreă călităă ţii cimentăă rii, ăstfel:
dăcăă nivelul cimentului îîn spătele coloănei este măi jos dăcăî t cel proiectăt,
îînseămnăă căă găură de sondăă ă ăvut excăvăţii măi mări său căă ău ăvut loc pierderi de
circulăţie îîn timpul cimentăă rii. Remediereă situăţiei se făce prin perforăreă
tehnicăă ă coloănei, lă nivelul oglinzii
dăcăă nivelul cimentului îîn spătele coloănei se găă seşte măi sus decăî t îînăă lţimeă
proiectătăă , îînseămnăă căă ău ăvut loc cănălizăă ri ăle lăptelui de ciment, răă măî năî nd intervăle
necimentăte. Călităteă cimentăă rii se constătăă îîn timpul probelor de producţie prin
urmăă rireă mişcăă rii de fluide îîntre străte. Controlul mişcăă rii fluidelor se efectueăzăă prin
injecţiă unei căntităă ţi de noroi şi efectuăreă unei operăţii de termometrie. Lă intervăl de
ceă. 4 ore se repetăă termometriă. îîn dreptul intervălului îîn căre ăre loc circulăţie de
fluide se constătăă o ănomălie termicăă .
IÎn căzul existenţei circulăţiei de fluide, cimentăreă este nereuşităă , iăr remediereă se făce
printr-o cimentăre sub presiune.
Metoda carotajului radioactiv. Dăcăă îîn primă căntităte de lăpte de ciment se introduce o
substănţăă rădioăctivăă , iăr dupăă cimentăreă şi prizăreă cimentului se făce cărotăj rădioăctiv,
pe diăgrămăă vă ăpăre clăr îînăă lţimeă lă căre s-ă ridicăt lăptele de ciment ăctivizăt, deci
nivelul cimentului îîn spătele coloănei.
Controlul ăderenţei inelului de ciment lă coloănăă şi teren. Controlul ăderenţei se reălizeăzăă
prin cărotăj sonic. Metodă se băzeăzăă pe modificăreă ămplitudinii undelor sonore îîn funcţie
de mediul prin căre se propăgăă . Pentru executăreă operăţiei, se introduce îîn coloănăă un
generător de unde sonore şi unul său măi mulţi receptori de unde reflectăte. Dăcăă undele
sonore emise se propăgăă printr-un inel de ciment gros şi ăderăt lă teren şi coloănăă , undele
reflectăte vor fi ămortizăte (cu ămplitudine redusăă ). îîn căzul unui inel neăderent, undele
reflectăte vor ăveă ămplitudini mări. Diăgrămă de cărotăj sonic este redătăă îîn figură de măi
jos.

17
Diăgrămă de cărotăj sonic.

C. ETANŞAREA COLOANELOR LA GURA SONDEI. CAPETE DE COLOANĂ


1. Schema de principiu a etanşării coloanelor la gura sondei.

Etănsţ ăreă coloănelor lă gură sondei se făce cu ăjutorul unor flănsţ e de etănsţ ăre,
treptăt pe mîî surăă ce se tubeăzăă sţ i se cimenteăzăă fiecăre coloănăă . Etănşăreă ăre scopul de
ă prevenii şi, dăcăă este căzul, de ă controlă eventuălele mănifestări eruptive de fluide căre
pot păă trunde îîn spătele coloănei, fie îîn strătele neizolăte, fie din interiorul coloănei ( îîn căzul
căî nd coloănă este spărtă său prezintăă imbinăă ri filetăte neetănşe). Etănşăreă coloănelor lă
gură sondei se făce cu ăjutorul unor flănşe de etănşăre, treptăt, pe măă sură ce se tubeăzăă şi
se cimenteăzăă fiecăre coloănă. (Figură 12)

Fig.12 - Schema de principiu a etanşării coloanelor.

18
Etanşeitatea şi suspendarea în teren a primei coloane- coloana de
ancoraj
Se ăsigurăă cimentăreă completăă ( lă zi) ă spăţiului inelăr dintre coloănăă şi teren. Lă părteă
superioărăă ă coloănei de ăncorăj se fixeăzăă o flănşăă simplăă , 2, prin îînfiletăre său sudăre,
căre formeăzăă suportul prevenitorului de erupţie pe timpul forăă rii intervălului urmăă tor şi
ăpoi, suportul flănşei duble, 4, îîn căre se suspendăă coloănă urmăă toăre, 3.Flănşă dublăă ă
coloănei urmăă toăre vă constitui îîn continuăre suportul prevenitorului de erupţie şi ăpoi
suportul flănşei duble, 6, pentru suspendăreă urmăă toărei coloăne 5. Lă sfăî rşitul forăă rii unei
sonde se vă găă sii lă gură sondei, îîn ăfără flănşei simple de lă coloănă de ăncorăj, căî te o
flănşăă dublăă pentru fiecăre flănşăă tubătăă .
Un ăstfel de ănsămblu constituie
Capul de coloana. IÎn funcţie de presiuneă ce se estimeăzăă , de ădăî ncimeă şi număă rul de
coloăne ce se folosesc îîn construcţiă unei sonde, se ălege şi tipul de căp de coloănăă ădecvăt.
Acest lucru ă impus folosireă unui număă r măre de căpete de coloănăă , căre săă corespundăă
necesităă ţilor fiecăă rei sonde
Căpului de coloănă este constituit din următoărele elemente principăle:
Flănşă cu mufăă reălizătăă îîn douăă văriănte: fărăă picior şi cu picior;
Flănşă dublăă ;
Flănşă intermediărăă ;
Dispozitiv de suspendăre ă ţevilor de extrăcţie;
Dispozitivele de etănşăre şi suspendăre ă coloănelor îîn căpul de
coloănăă . Etănşăreă se reălizeăzăă prin douăă răî nduri de de gărnituri : gărnitură
principălăă , montătăă îîn ăceeăşi flănşăă cu penele, şi gărnitură secundărăă , montătăă îîn flănşă
imediăt superioărăă pe prelungireă burlănului respectiv. Intre flănşele metălice ăle
căpului de coloănăă se monteăză inele metălice de diferite forme.

2. TIPURI CONSTRUCTIVE DE CAPETE DE COLOANĂ

Căpetele de coloănăă se făbrică pentru dimensiunile de 20,16 ¾, 16, 13 5/8,


12,11,10,9, 8 şi 6 in şi presiuni nominăle de 140,210,350 şi 700 bări.

ă. Cap de coloană cu niplu filetat. Poăte fi utilizăt pentru presiuni de 70-140


bări. Pentru folosireă ăcestui sistem de etănşăre, coloănă trebuie săă ăibăă lă gură sondei un
niplu de burlăn filetăt cilindric pe o lungime de 1-2 m. In flănşă dublăă (figură 7) cu căre se
etănşeăzăă coloănă, se infileteăzăă etănş un mănşon (figură 8), prevăă zut cu filet lă interior
1 şi lă exterior 2 şi îîmpreunăă se infileteăzăă lă niplu îînfiletăt ăl coloănei.
Dupăă ce flănşă dublăă cu mănşonul s-ău îînfiletăt, ătăî t căî t căpul inferior ăl
niplului săă răă măî năă liber, ăcestă se îîntregeşte cu o bucătă scurtăă de burlăne şi se îîintinde
coloănă lă greutăteă stăbilităă . Se continuăă îînfiletăreă flănşei duble şi ă mănşonului pe
niplu păî năă ce flănşă inferioărăă se ăşeăză pe flănşă coloănei tubăte ănterior, prevăă zutăă cu
inel de etănşăre. Se introduc şuruburile îîn locăşurile lor, se lăsăă greutăteă coloănei pe
flănşăă , se tăie niplul flănşei inferioăre şi ăpoi se sudeăzăă etănş căpul burlănului de
mănşonul cu filet cilindric interior.
Inelele de etănşăre metălice pot ăveă forme diferite dăr, flănşele şănturilor îîn
căre se făce etănşăreă este îîntotdeăună de formă trăpezoidălăă . Etănşăreă se făce pe
umerii lăterăli ăi inelelor, prin străî ngereă şuruburilor flănşelor, făă răă că ăcesteă săă ăjungăă
făţăă îîn făţăă . Şuruburile se executăă din oţel ăliăt, cu lungimeă de filetăre de douăă ori
diămetrul şurubului şi cu îînăltimeă piuliţei egălăă cu diămetrul filetului.
In cazul unei astfel de etanşări se procedează în felul următor:

19
 Ultimul burlăn ăl coloănei ( burlănul de îîntregire) se îînşurubeăzăă măi slăb decăî t
restul burlănelor şi se fixeăzăă îîn penele mesei ( pe durătă prizăă rii păstei de ciment), ăstfel
îîncăî t mufă burlănului urmăă tor săă se găă seăscăă lă 20-30 cm sub nivelul flănşei de lă coloănă
precedentăă .
 Lă circă 24 ore de lă terminăreă cimentării se demonteăzăă şi se îîndepărteăzăă
prevenitorul existent lă gură putului şi se deşurubeăzăă cu grijă burlănul de îîntregire,
coloănă rămăă năî nd îîn compresiune.
 Se spălăă bine flănşă coloănei precedente şi se ăşeăzăă îîn cănălul ăcesteiă inelul
metălic de etănşăre.
 Se îînşurubeăzăă ăpoi îîn coloănăă , niplul filetăt, iăr lă părte superioărăă ă ăcestuiă se
îînsurubeăzăă burlănul de îîntregire.
 Se prinde elevătorul sub mufă burlănului de intregire şi se tensioneăzăă coloănă
păî năă ce indicătorul de greutăte ărătăă sărcină sub căre coloănă urmeăzăă săă fie fixătăă îîn
flănşăă . Menţinăî nd coloănă ăstfel tensionătăă se roteşte flănşă dublăă de- ă lungul niplului,
păî năă ce ăcestă se ăşăzăă deăsupră flănşei coloănei precedente;prin coborăî reă măcărălei,
îîntreăgă greutăte din elevător este preluătăă de căă tre flănşă dublăă ă căpului de coloănăă ;
Se tăie niplul filetăt de lă nivelul flănşei superioăre, se sudeăzăă lă flănşăă şi se
bercluieşte îîn interior.

b. Cap de coloană tip T ( cu pene ) varianta I.

Vom introduce si variante noi

Fig 44. Inele metalice de etanşare Fig 45. Cap de coloana tip T, varianta I
cu suspendare in pene

20
1- mosor,2-pene, 3-garnitura de etansare
din cauciuc,
4-ring de etansare, 5-siguranţă.
Inelele de etănşăre se confecţioneăzăă din oţel moăle că săă se modeleze uşor. Secţiuneă lor
este diferităă ,iăr cănălul flănşelor este îîntotdeăună cu secţiune trăpezoidălăă .

Figură Inele de etănsăre cu secţiune ovălăă Figură Inele de etănsăre cu secţiune


octogonălăă

Etănşăreă se reălizeăzăă pe păă rţile lăterăle ăle inelelor şi cănălelor de etănşăre, prin
străî ngereă şuruburilor. Dupăă străî ngereă şuruburilor, flănşele nu trebuie săă se ătingăă pe feţe.
Şuruburile se confecţioneăzăă din oţel ăliăt, cu lungimeă filetătăă căî t dublul diămetrului şi
îînăă lţimeă piuliţei egălăă cu diămetrul filetului

21
22
. Căpetele de coloănăă tip T, văriăntă I, se construiesc pentru presiuni de 140, 210 şi
350 kgf/cm2 (fig.45) şi se compun din: mosorul 1, căre prin porţiuneă să tronconicăă de lă
părteă superioărăă permite îîmpăă năreă penelor 2 de susţinere ă coloănei; gărnitură de
etănşăre din căuciuc 3 este solidărizătăă prin şuruburi şi plăă ci de fixăre de corpul penelor.
Etănşăă rile dintre flănşe se reălizeăzăă cu inelele din oţel moăle 4; flănşă suplimentărăă 5
preseăzăă gărnitură de căuciuc 3, ăsigurăî nd etănşăreă.

Figura 46. Cap de coloană tip I, varianta a - II -a


Căpul de coloănă tipT, văriăntă II: 1- semimosor, 2-pene, 3,4-gărnituri de căuciuc, 5-
flănşă mosorului superior, 6-plăcă suport.
b-dispozitiv de suspendăre ă ţevilor de extrăcţie tip II. 1-flănşăă dublăă , 2-bonetăă
HB(mufăă cilindricăă de susţinere)3-bonetăă H, 4-elemente de etănsăre exterioărăă , 5-
ăxe filetăte de blocăre, d-diămetrul interior ăl părtii cilindrice ă mosorului, h-
îînăă lţimeă mosorului şi ă bonetelor.

Căpul de coloănăă se monteăzăă dupăă terminăreă prizei de cimentăre ă coloănei.


Operăţiă de montăre se executăă ăstfel: se demonteăzăă prevenitorul, se fixeăzăă inelul de etănşăre
inferior, se monteăzăă penele îîn jurul coloănei dupăă tensionăreă coloănei, iăr prin detensionăre

23
se produce îîmpăă năreă; se fixeăzăă gărnitură de căuciuc îîn jurul coloănei; se fixeăzăă inelul de
etănşăre superior şi flănşă simplăă ; se tăie, se bercueşte şi se sudeăzăă coloănă de flănşă simplăă

c.Cap de coloană tip T (cu pene), varianta II. Se construieşte pentru presiuni de 210, 350, 700
şi 1050 kgf/cm2 (fig. 46) se compune din: semimosorul 1, îînfiletăt lă primă coloănăă şi căre prin
părteă să tronconicăă de lă interior ăsigurăă îîmpăă năreă îîn coloănăă ă penelor 2; douăă răî nduri de
gărnituri de căuciuc 3 şi 4 ăsigurăă etănşăreă cu coloănă, ele fiind presăte de flănşă mosorului
superior 5. Etănşăreă dintre flănşe se ăsigurăă cu inel de etănşăre şi străî ngere cu şuruburi.
Lă sondele de măre ădăî ncime, pentru ă se evită suprăsolicităreă coloănei de ăncorăj lă
compresiune, îîn beciul sondei, sprijinit pe o fundăţie de beton, se sudeăzăă o plăcăă suport 6, căre
se sprijinăă pe o fundăţie independentăă îîn beciul sondei.

24
a. b.

Figura 47 a. Ansamblul capului de coloană


1- flănşăă cu mufăă , 2,3- flănşe duble, 4- flănşăă intermediărăă , 5- dispozitiv pentru suspendăreă
ţevilor de extrăcţie, 6- gărnitură principălăă de etănşăre, 7- pene.

5. ELEMENTE COMPONENTE ALE CAPETELOR DE COLOANA

25
a.FLANŞE CU MUFA

Flănşă cu mufăă se compune dintr-o flănşăă superioărăă 1, prelungităă cu un corp


cilindric(mufă) 2. Corpul cilindric poăte fi sustinut de o serie de brăţe,3 , sprijinite pe o plăcăă
de băzăă 4 ( flănşăă cu picior).Lă interior flănşă ăre o porţiune cilindricăă , îîn căre se introduce
gărnitură principălăă de etănşăre 6, prelungităă cu o porţiune tronconicăă pe căre se sprijină
penele 7 ce sustin coloănă de burlăne. Părteă inferioărăă ă corpului este prevăă zutăă cu un filet in
căre se insurubeăză coloănă de burlăne său cu o porţiune netedă fără filet, in căre se
introduce căpul burlănului ce se sudeăză de flănsă. Corpul ăre două orificii lăterăle diămetrăl
opuse prevăzute cu un filet in căre se insurubeăză un răcord cu robinet si prin căre se făce
comunicăreă cu interiorul coloănei.

Fig 48. Flanşe cu mufă.

1- flănşăă superioărăă , 2- corp cilindric, 4- brăţe de susşinere, 4- plăcăă de


băzăă .
b.FLANŞE DUBLE

Flănşă dublăă se compune din două flănse : ună superioără si ăltă inferioărăă unite printr-
un corp de formăă ăproximătiv cilindricăă . Lă interior flănşă ăre o porţiune cilindricăă pentru
gărnitură principălăă de etănşăre, o porţiune tronconicăă pentru pe căre se sprijinăă penele pe
căre se sustine greutăteă coloănei de burlăne şi un locăş cilindric pentru gărnitură

26
secundărăă de etănşăre.Corpul ăre douăă orificii lăterăle diămetrăl opuse, in jurul căroră sunt
prevăzute suruburi prizoniere pentru montăreă robinetelor de inchidere respective. In cele
două flănse ăle flănsei duble se ăflă căte un orificiu rădiăl prin căre se poăte presă păstă de
etănsăre lă gărnitură principălă si secundără.

Figura 49 . Flanşă dublă

c.FLANŞELE INTERMEDIARE

Fig 50. Flanşă intermediară

Flanşa intermediară, este o flănşăă simplăă îîn formă de tăler, ăvănd îîn mijloc un orificiu
cilindric de dimensiuneă burlănului căre trece prin el, prevăă zut cu un locăş pentru
gărnitură de etănşăre. Şi ăcest tip de flănşăă ăre orificiu rădiăl pentru presăreă păstei de
etănşăre lă gărnitură. Etănşăreă dintre douăă flănşe suprăpuse se făce cu un inel metălic de
etănşăre montăt îîn cănălele de secţiune trăpezoidălăă ăle flănşelor. Inelele de etănşăre sunt
construite din oţel moăle( mărcă OL 34 său OL 10) şi pot ăveă secţiuneă ovălăă său
octogonălăă .

27
Flănşele duble pot ăveă lă flănşă inferioărăă fie un singur cănăl concentric, cu diămetru
redus, căre făce posibilăă mărireă presiunii de lucru ă flănşei.Toăte tipurile de flănşe ăle
căpului de coloănăă se făbricăă din oţel turnăt său forjăt, cu cărăcteristici mecănice prevăă zute
îîn stăndărdele îîn vigoăre, îîn functie de presiuneă nominălă ă flănşei.

28