Sunteți pe pagina 1din 11

VÂNT DE TOAMNĂ Toamna cea întunecată.

De M. Lovin Lungă, slabă şi zăludă,


Botezând natura udă
S-a pornit aşa deodată, Cu-n mănunchi de ciumăfai,-
Vântul toamnei să tot bată, Când se scutură de ciudă,
Să legene crengile, Împrejurul ei departe
Să usuce frunzele. Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
S-au copt toate fructele: Frunze moarte,
Gutui, nuci şi pere, Stropi de tină,
Struguri, prune, mere. Guturai…
Toate noi le-am adunat
Să le-avem pentru iernat. Si cum vine de la munte
Blestemând
TOAMNA Şi lăcrimând,
De Demostene Botez Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Toţi acei ce-ntreaga vară Iar măceşii de pe câmpuri
Am muncit din zori în seară, O întâmpină-n cale
Toamna au roade bogate, Cu grăbite plecăciuni…
Au şi fructe şi bucate.
Doar pe coastă, la urcuş,
Mere, pere, în panere, Din căsuţa lui de humă,
Prune bune şi alune, A ieşit un greieruş,
Şi gutui amărui Negru, mic, muiat în tuş
Cu puf galben ca de pui, Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume. - Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
TOAMNA Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
A venit toamna ceţoasă, Că puteam şi eu s-adun
Frunzele au ruginit, O grăunţă cât de mică,
Vremea este răcoroasă, Ca să nu cer împrumut
Florile s-au vestejit. La vecina mea furnică.

Ploi mărunte-ncep să cadă. Fiindcă nu-mi dă niciodată,


Dealurile sunt pustii, Şi-apoi umple lumea toată,
S-au sfârşit de prin ogradă Că m-am dus şi i-am cerut…
Jocurile de copii.
Dar de-acuş,
BALADA UNUI GREIER MIC Zise el cu glas sfârşit
De G. Topârceanu Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Peste dealuri zgribulite, Cri, cri, cri,
Peste ţarini zdrenţuite, Toamnă gri,
A venit aşa, deodată, Tare-s mic şi necăjit.
ZILE DE TOAMNĂ Pasăre de aur, toamna
De G. Coşbuc Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Ieri vedeam pe luncă flori… Fructele s-au rumenit.
Mândri fluturi zburători,
Şi vedeam zburând albine! Merii picotesc sub raze
Ieri era şi cald şi bine. Şi îţi vine să alergi
Printre pomi, desculţ, prin ierburi
Azi e frig şi nori şi vânt, Moi, ca peste calde cergi.
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate, Minunată eşti livadă,
Veştejesc de brumă toate. Colţ din basmul luminos
De bunica spus aseară,
Ieri era frumos pe-afară Ca voinicul Frumos.
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ TOAMNA
Vreme rea şi bate vânt.
Toamna-ncepe să îşi sune
TOAMNA Frunzele-aurite salbe.
De Maria Pândaru Veveriţa strânge-alune
Pentru zile reci şi albe.
A venit deodată
În haină bogată, Iar livada-ngălbeneşte
Să trezească-n flori Şi frunzişul îşi destramă,
Teama de ninsori. Semn că toamnei îi plăteşte
Păsări călătoare Roadele cu bani de-aramă.
Cu dorul de soare
Le auzi trecând Chiar şi-un şoricel de câmp
În cârduri plecând. Mai găseşte pe câmpie
Iar ca o dovadă, Bobuleţe de porumb
Ploi încep să cadă, Pentru-ascunsa-i magazie.
Câmpul pustiind,
Ierburi risipind. De priviţi cu luare-aminte,
Tot ce este-n jur te-nvaţă
TOAMNA Să fi gospodar cu minte,
De O. Cazimir Ca să-ţi fie bine-n viaţă.
TOAMNA
Trece vântul prin copacii goi De E. Dragoş
Şi zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniştea din umbra lui, Vine ploaia, bate vântul,
Nu-i răspunde glasul nimănui. Frunze cad din pomi de-a rândul,
Doar un cuc de poleială
Doar o frunză-a mai foşnit, Cântă-n plopii de la şcoală.
departe,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. S-au copt merele-n livadă,
LIVADA Nu se duce să le vadă.
De Tiberiu Utan
Vuind din miază-noapte.
S-au copt prune, s-au copt pere, Şi-n urma lui, livada
El nu vine şi nu cere, Se umple de argint,
Numa-şi ia la revedere Căci bruma se aşterne
De la vara care piere. Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
BELŞUGUL ŢĂRII Şi-a blândelor fântâni,
De Andrei Ciurunga Iar pomii stau şi-ascultă
În poalele amiezii
S-au dus demult şi ultimii cocori… Cum nucul spune snoave
Din cerul sur, împovărat de nori, Şi basme din bătrâni.
Lumina ploii lunecă pe geamuri –
Sunt tot mai goale veştedele
ramuri. TOAMNA
…………………………………… De O. Goga

Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă Văl de brumă argintie


rece, Mi-a împodobit grădina.
Iar vântul umed şuieră când Firelor de lămâiţă
trece, Li se usucă rădăcina.
Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,
Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n Peste creştet de dumbravă
pâine. Norii suri îşi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrenţuită
CE TE LEGENI Tremură pe câmp porumbul.
(fragment)
de M. Eminescu Şi cum de la miază-noapte
Vine vântul fără milă,
- Ce te legeni codrule, De viforniţa păgână
Fără ploaie, fără vânt, Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Cu crengile la pământ? Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
- De ce nu m-aş legăna
Dacă trece vremea mea! TOAMNA
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte. Toamna cea cu vânt şi ploi
Bate vântul frunza-n dungă, A venit iar pe la noi.
Cântăreţii mi-i alungă; Să mai laşi şi vreme bună,
Bate vântul dintr-o parte, Căci recolta se adună.
Iarna-i ici, vara-i departe.
Dacă tu vei lăsa brumă
NOIEMBRIE Prin grădini să strălucească,
De E. Dragoş Semn atunci, drăguţă toamnă,
Că ne-apropiem de iarnă.
Şi-a scuturat caisul
Tezaurul de şoapte, Fum pe coşuri o să iasă,
Bătuţi cu aur, prunii Iar noi o să stăm în casă
Şi ei au risipit –
Mulţumiţi de ce-am făcut Cum să plece mai degrabă.
Şi că toamna a trecut.
Ne-am găsit hambare pline Auzit-au, pare-mi-se,
Că am muncit frumos şi bine Cum că se ivise
Iar la anul de-om ajunge, Undeva, într-un copac,
Alte recolte vom strânge. Chiar pe margine de lac,
Că o frunza-ngălbenită
Era tare necăjită.”
CÂNTEC
De Şt. O. Iosif
DE TOAMNĂ
Nu mai sunt pe luncă flori, De Pavel Pereş
Văile-s deşarte,
Ţipă cârduri de cocori Când toamna se-apropie-ţi pare
Pribegind departe! Că e gutuia nesfârşit mai mare
Chiar cât luna-n ceruri
Şi văzduhul s-a-norat, tremurândă
Ninge sus la munte, Pentru că gerul e de-acum la
Trec pe vale la iernat, pândă.
Turmele mărunte…
Cocorii-s pregătiţi din nou să
Plâng tilingi, tălăngi răspund, plece,
Soarele apune, S-au speriat de-o adiere rece,
Glas de bucium sună-n fund, Dar nu-i un moft, căci poate să se
Ca o rugăciune… vadă
Cum frunzele încep încet să cadă.
Luncă = câmpie pe malul apelor
curgătoare
Deşarte = goale, pustii CÂNTEC DE TOAMNĂ
Pribegind = părăsind locul natal,
mergând în altă parte Bun găsit, drăguţă toamnă!
Bun sosit la noi!
VINE TOAMNA Ne-ai lipsit atâta vreme
De Ivo Muncian Din grădini şi din zăvoi!

De trei zile larma ţine – Mere roşii, poamă coaptă,


Cor de glasuri cristaline. Multe ne-ai adus!
Stau pe sârmă înşirate Nu uita, toamnă bogată,
Rândunelele-mbrăcate Nucile-s de-ajuns.
Cu frac negru de paradă,
Ciripind toate-n grămadă. De pe deal copiii vin
Plini de voioşie;
Ce-şi tot zic? Ce vor să facă? Au adus de la vecini
Lângă cine vor să treacă? Mulţi struguri din vie.
Iată ce mi-a spus pisica:
„- Ia, se ceartă pe nimica, Merele sunt coapte-acum.
Ţin sfat mare, se întreabă Strugurii sunt dulci şi buni.
Dragă toamnă-ţi mulţumim! Şi-a pornit în dans cu ea.
Te rugam mai vino!
- Vin! Şi dansează acum, dansează,
Vântu-o ţine-n braţ de stei,
Pomii azvârle cu confete,
TOAMNA Frunze galbene de tei…

A venit acum şi toamna, MĂRUL


S-au copt strugurii în vii, De Irimie Străuţ
Carele sunt mari şi pline.
Urcă spre gospodării. Rotundul cerului şi-al lunii
Şi roşul soarelui din zori,
Pretutindeni oameni harnici Aromă fină şi dulceaţa
Roade-mbelşugate adună, Nectarului cules din flori, -
Înfrăţindu-se în muncă
Şi cântând de voie bună. Pe toate le cuprinde mărul
Şi mi le-aduce toamna-n dar;
TUFĂNICA Deci, grija de-al sădi, de-al
De Mălina Cajal creşte,
Nu ne-a fost truda în zadar.
Pomii par a fi cărunţi
Sub steluţele de nea. PLEACĂ BERZELE
Tufănică, tu înfrunţi De G. Rusu
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufănică. Spre cărarea de sub stele,
Cârduri, cârduri se grăbesc.
Paşi de gheaţă, fără glas, Toate berzele pornesc
Culcă florile-n grădină. Într-un drum ştiut de ele.
Doar tu, dreaptă ai rămas
De mireasmă parcă plină, Înainte de plecare
Floare mica, tufănică. Au făcut un mic popas,
Să ne spună: „Bun rămas”.,
PEISAJ DE TOAMNĂ Rând pe rând, la fiecare.
De V. Carianopol
Clămpănind prietenoase,
Crizantema, floare rară, Dau din aripi către mine:
Cu petale diafane, - Noi plecăm, rămâi cu bine!
A-nflorit. Şi floarea toată - Să vă-ntoarceţi sănătoase!
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.
Vrăbiuţa le petrece
Stă în rond şi nu-i e teamă Şi se-ntoarce-ncet spre sat.
Chiar de-al toamnei carnaval. - Ce-o fi dragă de oftat?
Cum e albă ca zăpada, Ele ţin morţiş să plece!
Parcă s-a gătit de bal.
Şi zburând pe gard, sprinţară,
Dar văzând-o aşa frumoasă Mai privi odată-n sus:
Şi-mbrăcată ca o stea,
Vântul a venit, a luat-o
- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au
dus!” Noi cu toţii ne-adunăm,
Le vedem la primăvară. Desenăm, lucrăm, pictăm.
Vremea trece cu folos,
Chiar de-i timp urât, ploios.

TOAMNA
TOAMNA
De Nedelea Bârlad - Toamnă de ce vii la noi,
Copacii să ni-i despoi,
Cade frunza de salcâm Cântăreţii ni-i alungi,
Îmbrăcând cărarea, Nopţile le faci mai lungi?
Berzele s-au dus acum,
Cenuşie-i zarea! - Am venit să vă aduc
În crâng fluturi nu mai sunt! Poame multe şi mă duc!
Păsări nu mai cântă! Dar să ştii că-n urma mea
Plutesc neguri pe pământ… Vine iarna şi mai grea.
Vântul tot frământă. Cântăreţii de plecară
Se întorc la primăvară.
Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin, TOAMNA
Cerul parcă plânge.
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ţări cu soare.
RECUNOŞTINŢĂ Aripi mari şi aripioare
Zboară, uite-aşa.
Grijuliu,
Pământul – mamă, Vântul crengile îndoaie
Toată vara cea senină Uite aşa, aşa.
A hrănit cu seva dulce Tăietorul lemne taie,
Pomii tineri din grădină. Uite aşa, aşa.

Astăzi,
Când văzduhu-i rece, Uite şi şcolari spre şcoală,
Când e iarnă, bate vântul – Trec voioşi cântând.
Pomii straiele-şi dezbracă Ca şi ei, şi noi vom merge
Şi-nvelesc cu drag pământul. Uite aşa, curând!

TOAMNA AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA

Zboară frunzele în vânt, Din pomul verde şi frumos


Ce frumos cad la pământ! O frunză cade, încă una,
Toamna iarăşi a sosit, Pân’ se-aştern covor pufos,-
Mic şi mare-i mulţumit. Aşa e toamna totdeauna.
Şi păsări zi de zi se duc,
Ici-acolo vezi doar câte una, Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?
Precum o nucă-n vârf de nuc, - Dă-te jos din pom acum!
Aşa e toamna totdeauna. Şi-apoi caută-ţi de drum!
Zi şi noapte ţi-e totuna.
Pe câmp, pe case şi pe flori,
Frumoase brume-şi pun cununa Asta-i joacă? Zici că-i toamnă
Şi-adoarme soarele în nori, - Şi că numai ea te-ndeamnă
Aşa e toamna totdeauna. Să îmi laşi copacii goi?
Să pui frunzele-napoi!

LA REVEDERE, PĂSĂRI TOAMNA


CĂLĂTOARE
Toamna a intrat în casă
- Mândre păsări călătoare, Punând struguri dulci pe masă
Vai, cu ce v-am supărat? Şi-n cămară, prin borcane,
- Nici un fel de supărare, Pătlăgele dolofane.
Noi ne ducem la iernat.
Tot ea ne-a adus alune,
Nuci şi mere foarte bune.
Vezi că vântu-i tot mai rece, Mari gutui pentru dulceaţă
Numai nouri, numai ploi. Şi-un butoi de varză creaţă.
Iarna, însă, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi.
TOAMNA
- Eu v-aştept la primăvară.
O să mă găsiţi uşor. Toamna e de roade
Cum intraţi la noi în ţară, plină,
Întrebaţi de Nicuşor. S-au copt fructele-n
gradină.
Mere rumene, frumoase,
TOAMNĂ TÂRZIE
Pere galbene, zemoase,
Sus, în pom, pe o crenguţă,
S-a oprit o vrăbiuţă. Struguri aurii în vii,
Vrăbiuţa si crenguţa, Prune mari şi brumării.
Amândouă se dau huţa. În cămară le vom pune,
Căci la iarnă vor fi bune.
Bate vântul mânios
Să dea vrăbiuţa jos. TOAMNA
Vrăbiuţa stă pe loc
Cu o frunză prinsă-n cioc. Sunt acum struguri şi mere,
Dar nu mai sunt rândunele.
Multe flori sunt vestejite,
TOAMNA TÂRZIU Frunzele-s îngălbenite.
De Monica Tomescu
Iar pomii rămân goi.
S-a dus vara de la noi!
Păsărelele-au plecat, Tac, tac, tac
Frunzele s-au scuturat. Pentru-al meu băiat
Mărunt l-am tocat...
CA OGLINDA
Vitamine şi culoare
Ieri am strâns cu mâna mea Gustu-i bun - iţi place oare?
Toate frunzele căzute; Zi de zi el te ajută
Pentru noi nu-i treabă grea, În ciorbiţă şi în supă
Le-am cules pe întrecute. Şi în orişice mâncare,
Ca tu să creşti mare, mare!
Le-am cules şi adunat
Şi le-am dus la groapă toate, - Ştii copiii de la şcoală?
Ca să fie-n drum curat, Ia! Mănâncă morcovei,
Fără frunze spulberate. Ca să creşti mare ca ei!

"Ce-aţi făcut e lucru bun" SUPA DE ZARZAVAT


Ne-a spus mama mea din tindă.
Trecătorii trec şi spun: S-a dus gospodina să ia zarzavat
"Strada parcă e oglindă!" Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
UNDE TE DUCI, TOAMNĂ Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
DRAGĂ? Că toate-s la fel.

- Dragă toamnă, un’ te duci Şi toate încep să se certe pe


Doar în fustă şi papuci? masă:
”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu
- Eu mă duc să scutur nuci, mai frumoasă”,
Să dau soarelui poruncă Dar morcovii, dar varza, cartofi,
Sus pe deal şi jos în luncă, pătrunjelul, sfecla, ceapa
Să-ndulcească viile, Nu-s toate la fel?
Să coacă gutuile.
Le ia gospodina pe rând să le
- Toamnă, dacă osteneşti, spele.
Spune-mi, când te odihneşti? Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Am odihnă cu toptanul, Şi morcovi, şi varză, cartofi,
De acuşi până la anul! pătrunjel,
Şi sfecla, şi ceapă,
MORCOVUL Că toate-s la fel.

Morcovul cel cu codiţă Pe sobă în clocot, capacul tresaltă


A crescut în grădiniţă Şi fierb, fierb laolaltă
Şi mămica l-a luat Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Şi în ciorbă l-a tocat. pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă.
Fierb toate la fel.
Toc, toc, toc! Pe urmă, tot toate,
Ciorba e pe foc Ce vreţi să mai spună?
Pentru-a mea fetiţă
De la grădiniţă.
Că supa-i pe masă Cad pe drum şi-n poieniţă
Şi-i straşnic de bună! Umbreluţe colorate
Se grăbesc la grădiniţă.
STRUGURII
Chiar de vremea e ploioasă,
Struguri galbeni, aurii, Copilaşii cei frumoşi
Roşii, negri, brumării, Intră rând pe rând în clasă
I-a copt toamna sus în vii: Şi se joacă bucuroşi.
Haideţi să-i mâncam copii!
TOAMNA
ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE Lucia Muntean
De Emilia Căldăraru
Galbene şi roşii frunze
În livadă şi în vie Din copac s-au desfrunzit.
Toamna, ce mai bogăţie! Joacă-n aer obosite
Nucii-şi leagănă pe dâmburi La pământ toate-au căzut.
Fructele cu dulce sâmburi;
Păsărelele prin crânguri
Cum şi prunii pe cărare, Ciufulite sunt de vânt
Vinetele pietre rare. Stoluri pleacă spre ţări calde
Se iţesc din viţa groasă, Aripioare fluturând.
Strugurii şi tămâioasă.
Noi cu coşuri prin pădure
Mere dulci, gutui acrui, Ciupercuţe adunăm
Parcă luminează-n grui. Şi cu toamna pe cărare
Iar a perelor recoltă Ne-ntâlnim, ne salutăm.
Pe sub ceruri face boltă.
DOUĂSPREZECE LUNI
Dacă inima vă-ndeamnă
Hai, copii, cântaţi de toamnă, Anul pentru fiecare
Umpleţi coşuri şi panere Patru anotimpuri are,
Cu a toamnelor avere. Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.
TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ
Lucia Muntean Trei luni are primăvara
Ce-nverzeşte toată ţara.
Frunza galben-ofilită Încă trei la rând sunt vară,
Se desprinde de pe ram! Mult ne mai jucăm pe-afară!
Ploaia rece şi grăbită
Bate: pic, pic, pic la gem. Toamna are tot trei luni
Şi ne-aduce struguri buni,
Păsările călătoare Trei luni ultime de iarnă
Stoluri, stoluri se adună Încheie anul în grabă.
Şi spre ţările cu soare
Pleacă toate, împreună. PLECAREA RĂNDUNICII

Picături nenumărate Rândunelele-au plecat


Către ţări cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.

- Mergi cu bine, rândunică!


Îţi vom duce dorul.
Du-te, du-te fără frică,
Nu-ţi stric cuibuşorul!

Să nu uiţi: la primăvară
Te-aşteptăm să vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!

POMUL CĂTRE COPIL

- Uite, vara a trecut


Şi eu am îngălbenit.
Spune-mi tu, copile drag
Frunzele, de ce îmi cad?

- Îţi voi spune negreşit


De ce ai îngălbenit:
Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,
Tot ce-i verde îngălbeneşte
Ca şi omul ce trăieşte.
Te rog, nu te supăra,
Ştiu că frunza-ţi va cădea.
Îţi va creşte alta-n soare
Primăvara viitoare