Sunteți pe pagina 1din 2

ION BARBU - BIOGRAFIE, OPERA LIRICA

Date biografice

Ion Barbu pe numele sau adevarat Dan Barbilian s-a nascut in data de 18 Martie 1895 in
orasul Campulung-Muscel.
Işi încearcă mai întîi norocul la Literatorul, unde Alexandru Macedonski nu întîrzie a-i
publica prima poezie, Fiinţa (28 septembrie 1918).. Aici, ca şi apoi în Umanitatea,
Cuvîntul liber şi România Nouă, îi apar, între 1919 şi 1921, un număr de poezii pe care
mai tîrziu nu are să le considere demne de a figura în cuprinsul unicului său volum.
Din a doua jumătate a lui 1921 pînă in prima jumătate a lui 1925, Ion Barbu publică mai
întîi în Viaţa românească şi apoi la Contimporanul lui Ion Vinea cîteva poeme mai
extinse, de factură narativă, cu care îl vedem că îşi schimbă maniera, pînă a căpăta o nouă
identitate poetică.
Inceputul neaşteptatei evoluţii se găseşte în După melci, editat şi în volum, în absenţa
poetului din ţară, de Crăciun în 1921, sub forma prost înţeleasă a unei cărţi pentru copii,
cu nişte ilustraţii convenţionale ale neinspiratului pictor M. Teişanu.
1923 - Cunoaşte la Tiibingen, în casa unei prietene, pe Gerda Hossenfelder, fiica unui
medic de vază din Cotbuz, pe atunci studentă în anul întîi la chimie, în Berlin.
1924 - Se întoarce în ţară, fără să îşi fi luat doctoratul pentru care plecase la Goettingen»
1925 - La 14 iunie, se căsătoreşte, la Giurgiu, cu Gerda Hossenfelder, venită ceva mai
înainte după el, la chemarea lui.
începe să îşi cîştige existenţa ca profesor suplinitor de. matematică la liceul din Giurgiu.
1926 - Primeşte un post de asistent la catedra de geometrie analitică a profesorului G.
Ţiţeica, la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti.
1927 - Toamna, se mută la Bucureşti, unde sfîrşeşte totodată prin a suplini ore de
matematică, mai întîi la liceul „Spiru Haret" şi ceva mai tîrziu la „Cantemir"
1929- Işi ia doctoratul în matematici, cu o teză privind Reprezentarea canonică a
adunării funcţiunilor
Renunţă la orele de la liceu, mulţumindu-se să rămînă cu postul de asistent la facultate.
Deşi Ion Barbu ţine să precizeze într-un rînd că se stimează mai mult ca practicant al
matematicilor şi prea puţin ca poet şi numai atît cît poezia aminteşte de geometrie" ', deşi
declară altcandva că anul 1930, cînd îşi publică volumul Joc secund, constituie data
„lichidării" cu trecutul său literar, deşi sfîrşeşte prin a mărturisi într-o scrisoare că a
parvenit la „cunoaşterea mîntuitoare, nu pe calea poeziei, dar pe calea rampantă a
ştiinţei".
Privit în întregul operei sale, Ion Barbu apare ca un poet de mărimea întîi, cu o
contribuţie capitală în procesul de evoluţiei liricii noastre dintre cele două războaie
mondiale, întru nimic prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga.
In1932 în urma unui concurs, pe bază de lucrări, ajunge facultate conferenţiar la catedra
de matematici el mentare şi geometrie descriptivă. ' începe să iasă de sub tutela
profesorului G. Ţiţeid şi să capete „o conştiinţă mai clară a limitelor proprii", datorîndu-şi
„regăsirea" de sine, după cum singur ţine s-o spună într-un rînd, „cufundării opera lui
Gauss, Reimann şi Klein", ca şi unui „contact mai strîns cu lumea matematică germană".
1934 -Ia parte la un congres internaţional de matematica la Praga, şi apoi la altul în
Germania.
In 1935 Apare mica monografie a lui Tudor Vianu ;
1956 - i se publică în Viaţa românească ultima poezie
1961 La 11 august, moare la spitalul „Vasile Roaită" din Bucureşti, bolnav de cancer la
ficat.