Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROTECȚIA SOCIALĂ

1. evoluția sistemului protecției sociale în RM; Cuprinde patru etape:


- etapa anilor 1812-1918; - 1918-1940 - 1940 – - După 1991 obținerea independentei.

2. Aspectele generale privind protecția socială;

Prin protecția socială se înțelege o totalitatea de activități întreprinse de către stat, organizații sau societăți
civile in scopul asigurării veniturilor pentru categoriile de persoane care nu pot dobîndi resurse din munca
proprie sau sub un alt aspect a protejării populației fața de crizele economice, protecția în cazul de
calamitățile naturale, protejării apărării drepturilor civile, protejării față de orice factor de risc.

Prin protecția socială putem înțelege activitatea statului îndreptată spre asigurarea procesului de formare și
dezvoltaseră a persoanalității umane, ocolind și neutralizînd factori negativi, care influențează asupra
persoanalitățiii creînd condiții prielnice pentru afirmarea individului.
În sens restrîns, această noțiunea reprezintă o totalitate de garanții economico financiare, economico
juridice, care asigură supravegherea drepturilor de baza a cetățenilor și atingerea unui nivel normal de viața.

Particularități:
- recunoașterea de către comunitatea a necesității asigurării materiale a persoanelor defavorizate, prin
consacrarea normativă a dreptului la protecția socială;
- reglementarea legală a situăției de risc social, care garantează nașterea, modificare sau stingerea
raporturilor de lrotecția socială.
- Stabilirea pe calea normativă cît și contractuală a beneficiarilor protecției sociale, standardele și condițiile
minime deacordarea protecției sociale;
- Crearea unui mecanism adecvat de colectare și distribuire a fondurilor cu menire socială.

3. Riscurile sociale, concept, conținut și clasificare;


Risc social - pericolul pentru persoana sau familie de a fi afectate de consecințele economice negative
ale pierderii potențialului fizic, statutului ocupațional sau social

Putem distinge 4 categorii de riscuri:


- riscuri economice; sunt generate situațiile in care forța de munca fără a fi alterată este imposibil de
exercita din lipsa locurilor de muncă disponibile sau existența șomajului în grad avansat.
- Riscuri fiziologice - pierderea totală sau parțială a capacității de muncă;
Riscurile fizice apar atunci cînd forța de munca este alterată, redusă sau pierdută, se clasifică în: de origine
profesională și extraprofesională (boală, maternitate, bătrînețe).
- De producție și de muncă - accidentele de muncă și boală profesională;
- Riscurile demografice și sociale;
Riscurile asigurate (au reglementarea juridică) și riscurile neasigurate. risc asigurat - eveniment sau
fenomen la a cărui producere structurile teritoriale ale Casei Naţionale sînt obligate să facă prestaţiile
respective de asigurări sociale;
Riscurile neasigurate - evenimente imprevizibile ale căror consecințe economice negative se resfrîng
asupra persoanei sau familiei, condiționînd pierderea potențialului fizic, statutului ocupațional sau social.

4. Funcțiile protecției sociale; - direcțiile principale de reglementarea a relațiilor sociale apărute. Functiile
protecției sociale sunt divizate în funcții principale și secundare.

Funcțiile principale:
- funcția economică;
- Socială; alcătuită din trei subfuncții: restabilirea statutului social invalizilor și al altor pături vulnerabile ale
societății, care ar permite să simte membrii cu drepturi depline ale societății; asistență păturilor vulnilaribile
din contul mijloacelor bugetare și extrabugetare cît și crearea mecanismelor de reabilitare și resocializare a
persoanelor devaforizate, restabilirea statului social al subiecților raporturilor juridice a protecției sociale.
- Politică; permite statului prin mijloace specifice de protecția socilă să realizeze direcțiile prioritate ale
politicii sociale, să diminueze tensiunile sociale provocate de diferența nivelului de trai.
- Demografică; se exteriorizează prin influența sistemului de protecția socială asupra proceselor
demografice: durata vieții de populație, stimularea maternității –
- Funcțiile auxiliare:
- Funcția de producție și de muncă - rezultă din faptul că majoritatea tipurilor de protecția socială este
condiționată de activitatea de munca, depinde de caracterul muncii și salariul.
- Funcția informativă;
- Protectoare
- Moral-ideologică

Funcțiile auxiliare:
- protectoare;
- Organizatorică;
- Moral-ideologica;

5. Asigurarea socială și asistență socială


- elemente componente ale protecției sociale; asigurări sociale
- sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii,
de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute
de legislaţie; asistenţă social
- componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se
angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efecte
Raporturile de asistentă socială trebuie deosebite de raporturi de asigurări sociale, care au o sferă de
acoperire mai redusă datorită calității de asigurat și care sunt condiționate de o anumită sistuație juridică.

6. Formele de organizare a protecției sociale;


- asigurarea socială prin mijloacele CNAS. Misiunea CNAS aceste de a distribui responsabilitățile în caz de
apariție a riscului social (incapacitatea temporară de muncă, Șomajul, invaliditatea temporară sau
permanentă, sarcina) între cei care oferă loc de lucru, angajații și persoanele autorizate de organele de
asigurarea socială.
- Asigurarea din contul defalcărilor directe din bugetul de stat, se resfrînge asupra persoanelor aflate
nemijlocit în serviciul de stat, militarilor în termen și familiior acestora.
- Ajutorul social de stat (susținerea)
- Formele nestatali de protecție socială( asigurarea cu pensii private) - Fondurile de pensii private ramurale
(închise)

7. Finanțarea protecției sociale; Obiectul, metoda și sistemul dreptului protectiei sociale:


Obiectul de reglementare a dreptului protecției sociale ansamblu raporturilor născute între cetățeni și stat,
reprezentați prin organele competente în caz de stabilire a pensiilor, indimnizațiilor, alocațiilor sau
soluționarea litigiilor in domeniul asigurărilor și asistenței sociale sau într-o altă acceptiune reunește
totalitatea relațiilor sociale care privește asigurarea persoanelor care au atins vîrsta de pensionar, șomerilor,
persoanelor care au un venit mai mic dixit minimum stabilit precum și relațiilor sociale cu privire ka
asistență medicală gratuită.

Metoda ( procedeu, sistem) o totalitate de metode și mijloace utilizate de legiuitor pentru a reglementa mai
eficient un complex de raporturi sociale.
1. Metoda este tipica deoarece reușește să asambleze normele imperatibpve cu cele dispozitive (Metoda
coordonării)
2. Manifestarea expresă a voinței titularului dreptului
3. Faptele juridice de regul nu sunt acțiuni umane ci evenimente (riscuri sociale) care apar independent de
voința omului in urma cărora persoana devine incapabilă de a se autoasigura.
4. Modalitatea specifică de distribuire a mijloacelor financiare
5. Izvoarele dreptului protecției sociale Principiile dreptului protectiei sociale.

TEMA 2 ASIGURĂRI SOCIALE


Asigurarea socială este o forma de ocrotire a persoanelor încadrate constînd in acordarea de ajutoare
materiale și asistență medicală, in caz de boală sau în caz de trimiterea la odihnă sau tratament, într-o altă
acepțiune noțiunea de asigurări sociale este un ansamblu de măsuri constind în îndemnizații, prestații și
servicii, care să asigură de către stat in cazul producerii efectelor unor riscuri sociale stabilite de legi.
Asigurarea socială este cel mai important mijloc de realizare a protecției populației active, în special a
salariaților în caz de pierderea a veniturilor din cauza de șomaj, maternitate, îmbolnăviți, invaliditate precum
și a populației inactive, cauzată de bătrînețe sau decesul asiguratului cu moștenitorii deoendenți fără
posibilitatea dea se întreține pe cont propriu. În conformitate cu legea 489 din 8.07.1999 care a intrat in
vigoare în 01.07.2000 art. 2 dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită în condițiile legii
prin sistemul public de asigurări sociale.

Sistemul public de asigurări sociale se organizează și funcționează în baza mai multor principii:
- principiul unicității
- Egalității
- Solidarității sociale
- Obligativității
- Contribuitivității
- Repartiției
- Autonomiei
- Imprescribilității
- Incensibilității
- dreptul la pensie nu poate fi cedat parțial sau total;

Conform prevederilor legale persoanele asigurate prin efectul legii sunt persoanele care desfășoară
activitatea bazată pe contractul individuală de muncă. Sunt asigurate militarii care îndeplinesc serviciu
militare în baza de contract cît și persoanel din corpul de comanda și trupele organelor afacerilor interne și
sistemul penitenciar, ofițerii de protecție și colaboratorii serviciului securității statului și CNA.
Sunt asigurate persoanel care au funcția electivă sau sunt numite la nivelul autorităților executive, legislative
sau judecătoresți in baza mandatului a cărui drepturi și obligații sunt asimilate cu condițiile legii cu acele
persoane care au încheiat un contract de munca.
Mai pot fi asigurate obligatoriu persoanele venitul cărora este echivalent cu cel puțin patru salarii medii pe
economie.
Persoanele a cărui venitul nu depășește trei salarii medii și anume aceste persoanele sunt persoanel care
desfășoară activitatea agricolă sau în domeniul forestier. Declarația prind evidența nominală a asiguranțelor
și declarația de asigurare, cît și decalarația privind utilizarea contribuțiilor asigurărilor sociale obligatorii.
Prestațiile de asigurări socială în sistemul public - acele prestații ce reprezintă drepturile în bani sau în natura
ce se cuvin persoanelor asigurate in condițiile legii corelative contribuțiilor de asigurări sociale.
Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub forma de pensii, îndemnizații, ajutoare, etc. În sistemul public
de asigurări sociale prestațiile de asigurări sociale reprezintă venitul de înlocuire pentru pierderea totală sau
parțială a veniturilor ca urmare a vîrstei, dizabilități, accidentelor de munca, bolilor, maternității, pierderii
locului de munca sau decesul care în ansamblu sunt numite riscuri asigurate sau riscuri protejate.
2. Bugetul de asigurări sociale Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul național și este
independent de bugetul de stat.
Bugetul asugurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile și rezultatele finaciare ale sistemului
public. Guvernul RM elaborează anula la propunerea casei naționale de asigurări sociale proiectul legii
bugetului de asigurări sociale. CNAS este unica instituție autonomă, publică, de interes național, cu
personalitatea juridică ce administrează și gestionează sistemul public de asigurări sociale.

TEMA STAGIUL DE COTIZ ARE ȘI VECHIMEA ÎN MUNCĂ


Stagiu de cotizare - perioada de timp în care este prestată o activitate în baza contractului individual de
munca de către salariat, care deja este subiect a raportului juridic de muncă. Stagiu de cotizare-durata de
timp în care se efectuiază o muncă sau alte activități socio-utile de către salariat. Trăsăturile: - la stabilirea
perioadei de timp în care angajații au dreptul de a solicita satisfacerea garanțiilor stipulate la încheierea
contractului individual de munca;
- Determinarea sporului de vechime în muncă;
- La acordarea concediului de odihnă anual;
- Derularea definitori proceduri; În literatura de specialitate stagiu de cotizare și ... s
Din punct de vedre teoretic vechime în muncă este atribuită categoriei de acțiuni, fiind considerată un fapt
juridic.
Din punct de vedere practic vechime în muncă se atribuie la activitățile persoanei, avînd un caracter volitiv.
Vechime în muncă include anume acea activitate care este prestată în baza contractului de muncă precum și
alte activități expres prevăzute de actele normative în vigoare.
Pentru ca o perioadă de activitate să fie inclusă în stagiu de cotizare este necesar să fie cumulate următoarele
condiții:
- existența unui raport juridic de muncă;
- O perioadă de timp în care se efectuiază o anumită muncă;
- Existența efectelor juridice;
Legea privind sistemul public de pensie nr 156 din 14.10.1998 Stagiu de cotizare general este constituit dun
însumarea tuturor perioadelor de muncă și a activităților socio-utile incluse în aceasta conform legii.
Literatura de specialitate prin stagiu de cotizare general este desemnată durată totală a ctivității de muncă a
persoanei mai fiind și denumit stagiu total, deoarece însumează totale perioadele de activitate în calitate de
salariat indiferent de caracterul și durata muncii, întreruperile în activitate de muncă, precum și motivele
co.ncidiene.
Stagiu de cotizare special reprezintă însumarea perioadelor de muncă realizată în condiții grele și nocive în
una din funcții sau sectoare de producție prevăzute în lista 1 a hotărîrii guvernului 822 din 15.12.1992.
Stagiu de cotizare special este necesar nu numai pentru databilirea pensiei, dar și pentru stabilirea anumitor
suplimente, majorări la salariile.
Perioade contribuiteive se consideră perioadele în care persoanele în care persoana desfășoară o activitate
care este supusă asigurărilor sociale. Sunt considerate perioadele necontribuitive perioadele în care în stagiu
de cotizare nu se includ acele contribuții achitate sau prestate de către persoana. Perioadele in cre persoana
nu este supusă asigurărilor sociale, dar în temeiul legii ele se includ în stagiu de cotizare.

TEMA PRESTAȚIILE DE SĂNĂTATE


- persoanele asigurate
- Drepturile și obligațiilor asiguraților
- Serviciiile medicale asigurate de câtre CNAS prestațiile familiale
- concediu de indemnizație
- Indemnizație de maternitate
- Indemnizații pentru îngrijirea unui copil bolnav saitul invalid Legea privind indemnizațiile pentru
incapacitatea temporară de muncă și prestațiile de asigurări sociale HOT guvernului nr. 1478 din 15.11.2002
cu privire la indemnizațiile adresate fanilor cu copii

Obiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală este riscul asigurat, legat de cheltuielile pentru
acordarea volumului necesar de asistenţă medicală şi farmaceutică, prevăzută în Programul unic.

(1) Subiecţi ai asigurării obligatorii de asistenţă medicală sînt:


a) asiguratul; (obligată prin lege să asigure riscul propriu de a se îmbolnăvi şi/sau riscul de a se îmbolnăvi al
altor categorii de persoane a căror asigurare este de competenţa lui.)
b) persoana asigurată;
c) asigurătorul;
d) prestator de servicii medicale.

(1) Persoana asigurată are dreptul:


a) să aleagă prestatorul de servicii medicale primară şi medicul de familie;
b) să i se acorde asistenţă medicală pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
c) să beneficieze de servicii medicale în volumul şi de calitatea prevăzute în Programul unic, indiferent de
mărimea primelor de asigurare achitate;
d) să intenteze acţiuni asiguratului, asigurătorului, prestatorului de servicii medicale, inclusiv pentru a obţine
compensarea materială a prejudiciului cauzat din culpa acestora.

(2) Persoana asigurată este obligată:


a) să păstreze poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi să o prezinte în cazul cînd se adresează
prestatorului de servicii medicale;
b) să achite direct prestatorului de servicii medicale, la momentul acordării asistenţei medicale, acea parte
din costul serviciilor medicale ce i-au fost acordate peste volumul prevazut în Programul unic.
c) să fie înregistrată la un medic de familie.