Transformările gazului ideal

Ecuația termică de stare a gazului ideal

Între parametrii de stare p,V și T ai unei cantități ν constante de gaz la echilibru termodinamic există o relație de legătură
numită ecuația termică de stare sau ecuația Clapeyron – Mendeleev:
𝑚
𝑝·𝑉 = 𝜈·𝑅·𝑇 = 𝜇 ·𝑅·𝑇 (1)
Semnificația mărimilor din ecuație și unitățile lor de măsură:
p este presiunea gazului ; < 𝑝 >𝑆𝐼 = 𝑁/𝑚2
V este volumul gazului ; < 𝑉 >𝑆𝐼 = 𝑚3
T este temperatura absolută a gazului ; < 𝑇 >𝑆𝐼 = 𝐾
𝜈 este cantitatea de gaz ; < 𝜈 >𝑆𝐼 = 𝑚𝑜𝑙
m este masa de gaz ; < 𝑚 >𝑆𝐼 = 𝑘𝑔
μ este masa molară a gazului ; < 𝜇 >𝑆𝐼 = 𝑘𝑔/𝑚𝑜𝑙
𝐽
R este constanta universală a gazului ideal – valoarea ei în SI este 𝑅 = 8,31 𝑚𝑜𝑙·𝐾 ; în probleme o folosim mult în forma
𝐽
𝑅 = 8310 𝑘𝑚𝑜𝑙·𝐾 atunci când utilizăm masa molară în kg/kmol sau cantitatea de substanță în kmol.
Transformările (simple) gazului ideal în care un parametru rămâne constant și ceilalți doi se modifică sunt:
transformarea izotermă
transformarea izobară
transformarea izocoră.

Transformarea izotermă
Definiție: transformarea izotermă este transformarea unei cantități constante de gaz aflată la temperatură constantă.
(parametrul constant este temperatura absolută T) : T = const.
Parametrii variabili sunt presiunea p și volumul V .
Relația dintre parametrii variabili rezultă din ecuația termică de stare (1) 𝑝·𝑉 = 𝜈·𝑅·𝑇 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
Deci în orice stare a gazului pentru temperatura respectivă constantă 𝑝·𝑉 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. Între parametrii de stare a
oricare două stări de pe izoterma respectivă există relația 𝑝1 ·𝑉1 = 𝑝2 ·𝑉2 .
Legea transformării izoterme (legea Boyle – Mariotte) se enunță astfel pornind de la dependența presiunii în funcție de
volum 𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡/𝑉 adică 𝑝~1/𝑉 : Presiunea unei cantități constante de gaz aflată la temperatură constantă depinde
invers proporțional de volumul gazului.
Graficele legii transformării izoterme sunt prezentate în notițe.

Transformarea izobară
Definiție: transformarea izobară este transformarea unei cantități constante de gaz aflată la presiune constantă. (parametrul
constant este presiunea p) : p = const.
Parametrii variabili sunt volumul V și temperatura T.
𝜈·𝑅 𝑉 𝜈·𝑅
Relația dintre parametrii variabili rezultă din ecuația termică de stare (1) 𝑉 = 𝑝 ·𝑇 sau 𝑇 = 𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
𝑉
Deci în orice stare a gazului pentru presiunea respectivă constantă 𝑇
= 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. Între parametrii de stare a oricare
𝑉1 𝑉2
două stări de pe izobara respectivă există relația 𝑇1
= 𝑇2
. (1p)
Legea transformării izobare (legea Gay – Lussac) se enunță astfel pornind de la dependența volumului în funcție de
temperatura absolută 𝑉 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡·𝑇 adică 𝑉~𝑇 : Volumul unei cantități constante de gaz aflată la presiune constantă
depinde direct proporțional de temperatura absolută a gazului.
Legea transformării izobare a fost determinată experimental în forma:
𝑉−𝑉0
𝑉
= 𝛼·𝑡 (2p)
0
unde V0 este volumul gazului la t0 = 0oC (ca temperatură de referință) , V este volumul la t(oC), t este temperatura la care
𝑉−𝑉
se află gazul , V – V0 este variația absolută a volumului gazului, iar 𝑉 0 este variația relativă a volumului gazului
0
1
(mărime adimensională), 𝛼 = 273,15
𝑔𝑟𝑎𝑑−1 este coeficientul de dilatare termică a gazelor la presiune constantă (este
același pentru toate gazele).
Enunțul legii: Variația relativă a volumului unei cantități constante de gaz la presiune constantă este direct
proporțională cu temperatura t(oC).
Din relația anterioară rezultă
𝑉 = 𝑉0 ·(1 + 𝛼·𝑡) (3p)
Enunțul legii: Volumul unei catități constante de gaz aflat la presiune constantă depinde liniar de temperatură (în oC).
1 1
Folosind notația 𝛼 = 273,15 𝑔𝑟𝑎𝑑−1 = 𝑇 și relația dintre temperaturi 𝑇 = 273,15𝐾 + 𝑡 . se poate ajunge la relația
0
𝑇
𝑉 = 𝑉0 · 𝑇 = 𝑉0 ·𝛼·𝑇
0
Regăsim enunțul
Volumul unei cantități constante de gaz aflată la presiune constantă depinde direct proporțional de temperatura
absolută a gazului.
Graficele sunt în notițe.

Transformarea izocoră
Definiție: transformarea izocoră este transformarea unei cantități constante de gaz aflată la volum constant. (parametrul
constant este volumul V) : V = const.
Parametrii variabili sunt presiunea p și temperatura T.
𝜈·𝑅 𝑝 𝜈·𝑅
Relația dintre parametrii variabili rezultă din ecuația termică de stare (1) 𝑝 = 𝑉 ·𝑇 sau 𝑇 = 𝑉 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
𝑝
Deci în orice stare a gazului pentru volumul respectiv constant 𝑇
= 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. Între parametrii de stare a oricare două
𝑝1 𝑝2
stări de pe izocora respectivă există relația 𝑇1
= 𝑇2
. (1c)
Legea transformării izocore (legea Charles) se enunță astfel pornind de la dependența presiunii în funcție de temperatura
absolută 𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡·𝑇 adică 𝑝~𝑇 : Presiunea unei cantități constante de gaz aflată la volum constant depinde direct
proporțional de temperatura absolută a gazului.
Legea transformării izocore a fost determinată experimental în forma:
𝑝−𝑝
𝑝
= 𝛽·𝑡 (2c)
0
unde p0 este presiunea gazului la t0 = 0oC (ca temperatură de referință) , p este presiunea la t(oC), t este temperatura la care
𝑝−𝑝0
se află gazul , p – p0 este variația absolută a presiunii gazului, iar este variația relativă a presiunii gazului (mărime
𝑝0
1
adimensională), 𝛽 = 273,15
𝑔𝑟𝑎𝑑−1 este coeficientul termic izocor de variație a presiunii gazelor (este același pentru
toate gazele).
Enunțul legii: Variația relativă a presiunii unei cantități constante de gaz la volum constant este direct proporțională cu
temperatura t(oC).
Din relația anterioară rezultă
𝑝 = 𝑝0 ·(1 + 𝛽·𝑡) (3c)
Enunțul legii: Volumul unei catități constante de gaz aflat la volum constant depinde liniar de temperatură (în oC).
1 1
Folosind notația 𝛽 = 273,15 𝑔𝑟𝑎𝑑−1 = 𝑇 și relația dintre temperaturi 𝑇 = 273,15𝐾 + 𝑡 . se poate ajunge la relația
0
𝑇
𝑝 = 𝑝· 𝑇 = 𝑝0 ·𝛼·𝑇
0
Regăsim enunțul
Presiunea unei cantități constante de gaz aflată la volum constant depinde direct proporțional de temperatura
absolută a gazului.
Graficele sunt în notițe.

Transformarea generală
Definiție: transformarea generală este transformarea unei mase constante de gaz în care toți parametrii de stare p,V,T
se modifică.
Din ecuația Clapeyron – Mendeelev 𝑝·𝑉 = 𝜈·𝑅·𝑇 rezultă
𝑝·𝑉
𝑇
= 𝜈·𝑅 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. (1g)
𝑝·𝑉
În transformarea generală a unei mase constante de gaz raportul 𝑇
= 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 în orice stare a transformării.
𝑝1 ·𝑉1 𝑝2 ·𝑉2
Pentru două stări oarecare vom avea relația dintre parametrii de stare 𝑇1
= 𝑇2
. (2g)

Obsevație: ecuațiile transformărilor simple de mai sus pot fi obținute din ecuația (2g) în care se introduce câte un
parametru constant (același în stările 1 și 2) .

Există transformări ale gazului ideal în care parametrii de stare sunt toți variabili dar există relații speciale între parametrii
sau alte mărimi specifice au valori determinate.
În categoria aceasta vom studia transformarea adiabatică și transformarea politropă.

Transformarea adiabatică
Transformarea adiabatică este transformarea unei mase constante de gaz a cărei ecuație (în coordonate (p,V) ) este
𝑝·𝑉 𝛾 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 (ecuația lui Poisson)
𝐶
Unde γ este exponentul adiabatic al gazului respectiv definit prin relația 𝛾 = 𝐶𝑝 , iar Cp este căldura molară izobară iar
𝑉
𝑖 𝑖+2
CV este căldura molară izocoră a gazului. Aceste mărimi specifice se pot calcula prin relațiile 𝐶𝑉 = 2 ·𝑅 , 𝐶𝑝 = 2 ·𝑅 ,
deoarece din relația Robert – Mayer pentru căldurile molare ale gazului 𝐶𝑝 = 𝐶𝑉 + 𝑅 . În relațiile anterioare i este
numărul gradelor de libertate ale moleculei de gaz (definite în teoria cinetico – moleculară).
Numărul gradelor de libertate pentru gazele cu diferite numere de atomi în moleculă (în condiții apropiate de cele
normale) este dat de următorul tabel
Tipul de gaz Numărul gradelor de libertate i CV Cp γ = (i+2)/i
monoatomic 3 3R/2 5R/2 5/3≈1,66
diatomic 5 5R/2 7R/2 7/5≈1,4
poliatomic 6 6R/2 8R/2 8/6≈1,33
Celelalte ecuații ale transformării adiabatice sunt
𝑇·𝑉 𝛾−1 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡
𝑇 𝛾 ·𝑝1−𝛾 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡
Sunt celelalte două ecuații Poisson pentru transformarea adiabatică.
Transformarea adiabatică este transformarea unei mase constante de gaz în care acesta nu schimbă căldură cu
mediul exterior. (Q=0).
Informații utile
Pentru amestecurile de diferite gaze căldurile molare sunt medii poderate ale căldurilor molare ale gazelor componente,
𝜈
ponderile sunt fracțiile molare ale gazelor componente 𝑥𝑘 = 𝜈𝑘 , 𝑘 = 1, 𝑛 .
Astfel căldura molară izocoră a unui amestec de n gaze este 𝐶𝑉 = 𝑥1 ·𝐶𝑉1 + 𝑥2 ·𝐶𝑉2 + ⋯ 𝑥𝑛 ·𝐶𝑉𝑛 = ∑𝑛1 𝑥𝑘 ·𝐶𝑉𝑘
În mod asemănător căldura molară izobară este 𝐶𝑝 = 𝑥1 ·𝐶𝑝1 + 𝑥2 ·𝐶𝑝2 + ⋯ 𝑥𝑛 ·𝐶𝑝𝑛 = ∑𝑛1 𝑥𝑘 ·𝐶𝑝𝑘 .

Observație: masa molară a unui amestec de gaze este media ponderată a maselor molare ale gazelor componente
𝜇𝑉 = 𝑥1 ·𝜇𝑉1 + 𝑥2 ·𝜇𝑉2 + ⋯ 𝑥𝑛 ·𝜇𝑉𝑛 = ∑𝑛1 𝑥𝑘 ·𝜇𝑉𝑘

Transformarea politropă
Transformarea politropă este transformarea unei mase constante de gaz a cărei ecuație (în coordonate (p,V) ) este
𝑝·𝑉 𝑛 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡
𝐶𝑛 − 𝐶𝑝
Unde 𝑛 ∈ 𝑅 este exponentul politropei gazului respectiv definit prin relația 𝑛 = 𝐶 −𝐶 , unde Cn = constant ,este căldura
𝑛 𝑉
molară constantă în politropa respectivă.
Celelalte ecuații ale politropei sunt
𝑇·𝑉 𝑛−1 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡
𝑇 𝑛 ·𝑝1−𝑛 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 .
Transformările anterioare, (mai puțin transformarea generală) pot fi considerate cazuri particulare ale politropei pentru
diferitele valori ale exponentului politropei.
Astfel
izoterma este politropa cu n = 1;
izobara este politropa cu n = 0;
izocora este politropa cu n = ∞
adiabata este politropa cu n = γ
O politropă interesantă este cea cu n = – 1, a cărei ecuație în (p,V) este p/V= constant.