Portal Ecologie

Ecologia (din cuvintele grecești: ecos - casă și logos - știință, adică "știința studierii habitatului") este o
știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul în care ele
trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura, funcția și
productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a sistemelor mixte
(ecosisteme). Cu timpul, în a doua jumătate a sec. XX prin conștientizarea importanța condițiilor de
mediu, semnificația termenului ecologie s-a lărgit peste sensul restrâns din domeniul biologiei, devenind
și un sinonim pentru ideea de protecție a mediului înconjurător. Totodată, se leagă strâns de ecologie
domeniul promovării unei economii ecologizate, unde principiile ecologice devin și principii
fundamentale în dezvoltare.

Ecologia este în mare parte o știință descriptivă și experimentală.

În ecologie se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline: metode matematice pentru a
modela evoluția populațiilor, metode fiziologice pentru a înțelege viața organismelor,
metode geologice pentru a descrie proprietățile solului, etc.

Într-o variantă foarte simplă, Ecologia este știința care se ocupă cu studiul mediului înconjurător, cu tot
ce cuprinde el (inclusiv om). Ecologia este o știință tânără, care evoluează continuu. Ecologia se bazează
pe teoria sistemelor (ecologie sistemică). Mediul este un sistem, cu subsisteme, care la randul lor au
subsisteme, care la randul lor au subsisteme etc. (ex: pădurea este un sistem, populația de furnici din
pădure este un sistem, un mușuroi de furnici este un sistem, o furnica este un sistem). Toate sistemele,
subsistemele, componentele și elementele mediului sunt interconectate și inter-relaționează. Afectarea
unui sistem duce la afectarea mai multor sisteme/subsisteme.

Diferența ecolog-ecologist

ECOLOG = specialistul în ecologie (specialistul în știința mediului, cel care știe cum funcționează mediul,
înțelege mecanismele din sistemele și subsistemele mediului)

ECOLOGIST = persoana care militează pentru protecția mediului, activistul pentru mediu, cel care se
luptă concret pentru salvarea/protejarea/curățarea mediului.

Ambele categorii de persoane sunt foarte importante pentru prezervarea mediului.

De ce este ecologia importantă?

Ecologia este importantă pentru a putea înțelege cum funcționează mediul, cum este afectat mediul de
diferiți factori (în special uman), și cum poate fi mediul prezervat, reparat și îmbunătățit.

De ce este important mediul?

Mediul este cel mai important lucru pentru om, după propria viață. Ca să ai lucrul pe care absolut toți
oamenii de pe planetă și-l doresc (bunăstare fizică și/sau psihică), îți trebuie mai întâi viață (trebuie să
exiști). Pe locul imediat următor, ai nevoie de un mediu unde să exiști. Iar pentru a putea exista în așa fel
încât să atingi acea bunăstare fizică și psihică, ai nevoie de un mediu care să permită acest lucru. Dacă
mediul este prea degradat/distrus, tu nu vei mai putea trăi nici măcar decent (din cauza poluării, lipsei
de hrană, încălzirii globale etc). Mediul înconjurător îți asigură absolut toate chestiile pe care tu le
folosești zilnic: apă(pentru băut, în industrie, navigație, ploaie, pescuit etc), hrană, energie
electrică(producerea energiei electrice se bazează tot timpul pe resurse din mediu – carbuni, petrol,
gaze, vant, energie solară, apa termală etc; energia electrică este utilizată zilnic de noi toți, este aproape
indispensabilă), îmbrăcăminte, oxigen, combustibil (cărbuni, petrol, gaze naturale), lemn (încălzire,
mobilier, hartie etc), metale(mijloace de transport, construcții etc). Dacă vrei să mai ai și pe viitor aceste
lucruri, trebuie să începi să fii un mic ecologist, măcar cu propria ta viață.

Ecologia: de la stiinta la constiinta

Ca in cazul multor discipline, numele si definitia conferiteecologiei, spun mult pentru cei chemati sa ii
cunoasca continentul si sa-i patrunda semnificatiile.

In privinta denumirii, termenul de ecologie s-a impus in atentia opiniei publice occidentale mai ales
dupa 1970, iar in Europa centrala si de est cu precadere in ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un
puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare in frunte cu cel de la
Cernobal (26 aprilie 1986) au zguduit din inertie opinia publica si a introdus treptat ecologia in randul
preocuparilor individului si comunitatilor. Se redescoperea astfel un concert si un nume vechi de peste
un secol. Crearea lui este atribuita biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de nastere
1866, pe cand acesta functiona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa mentiune cu
valoare de certificat de nastere se gaseste intr-o nota de la pagina 8 a lucrarii “Generalle Morphologie
der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma:“sekologie stiinta economiei, modului de viata, a raporturilor
vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Construit precum termenul de economie, cel
de ecologie deriva, in parte, din radacina indo-europeana weik, care desemneaza o unitate sociala
imediat superioara casei sefului de familie. Aceasta radacina a dat sanskritul veah (casa),
latinul vicus (cartierul unui oras, burg) si grecul oikos (habitat, acasa). Ca atare sekologie a fost construit
pe baza a doua cuvinte grecesti: oikos si logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia
reprezinta stiinta habitatului, respectiv o ramura a biologiei care studiaza interactiunile dintre fiintele vii
si mediul lor. Dar, evident, semnificatiile sale au fost mult amplificate si diversificate de-a lungul
timpului.

Nomen certus, pater incertus?

Parafrazand un celebru dicton juridic latin (mater, certus, pater incertus) si despre ecologie se poate
spune ca daca numele ii este general si unanim recunoscut, paternitatea acestuia este inca discutata.

Astfel, intr-o lucrare a lui P.H. Ochsen (The world ecology, Nature, vol. 129, 1959) a fost lansata ipoteza
ca inventatorul termenului ecologie ar fi fost filozoful si scriitorul american Henry David Thorean (1817-
1862), contemporan intrucatva cu Haeckel. Filozof transcendentalist acesta a fost, totodata, si unul
dintre cantaretii vietii in natura. Dupa cum se stie, transcedentalismul, ilustrat mai ales de filozoful Ralph
Waldo Emerson (1803-1882), este o filozofie impregnata de panteism in care natura e perceputa
deopotriva ca un mijloc de uniune cu Dumnezeu si ca o sfera imperfecta unde se cuvine “transcede”. In
societatea timpului, adeptii unei asemenea conceptii erau perceputi ca niste neconformisti. Astfel, in
cartea sa “Walden, sau in viata in padure” Thoreau reconstituie experienta reintoarcerii sale pe pamant,
care a durat putin peste doi ani. Printre altele, acesta povesteste “M-am dus in padure intrucat am vrut
sa traiesc fara graba, sa fac fata numai fortelor esentiale ale vietii, sa descopar ceea ce aceasta poate sa
ma invete, sfarsind sa constat, la ora mortii mele, ca nu am invins-o”.

Aceasta experienta apropiata multor “expeditii” ecologiste actuale explica, in mare parte, eroarea de
descifrare comisa in 1958 de editorii corespondentei lui Thoreau. Astfel, acestia au citit, din greseala
“ecology” (ecologie) acolo unde scriitorul-filozof scrisese “geology” (geologie) intr-o scrisoare datata 1
ianuarie 1858 si adresata verisorului sau G. Thatcher.

Aceasta confuzie de termeni, deosebit de seducatoare si in spiritul senzationalului american (cine nu era
tentat sa considere ca primul scriitor si practician al “intoarcerii la natura” a fost, in acelasi timp, si
parintele cuvantului ecologie, in defavoarea unui ferm om de stiinta?), avea sa fie corectata insa de
aceiasi editori entuziasti in 1975. In acest fel Ernst Haeckel era repus in totalitate in drepturi si astazi
nimeni nu-i mai contesta paternitatea termenului si conceptului de ecologie.
Arina

Ecologia (din cuvintele greceşti: ecos - casă şi logos - ştiinţă, adică "ştiinţa studierii habitatului") este o
ştiinţă biologică de sinteză care are ca obiect de studiu conexiunile ce apar între organisme şi mediul lor
de viaţă (abiotici şi biotici), precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice
supraindividuale (populatii, biocenoze) şi a sistemelor mixte (ecosisteme), mai pe scurt, reprezintă
studiul interacţiunii dintre organisme şi mediul înconjurător.

Ecologia este în mare parte o ştiinţă descriptivă şi experimentală. În ecologie se folosesc multe metode
împrumutate din alte discipline: metode matematice pentru a modela evoluţia populaţiilor, metode
fiziologice pentru a înţelege viaţa organismelor, metode geologice pentru a descrie proprietăţile solului,
etc.

Primul care a reliefat principiul interacţiunii în lumea vie a fost Charles Darwin. Darwin a observat că
diferitele specii se influenţează reciproc prin activităţile lor şi că de aceste interacţiuni reciproce depinde
succesul unei specii în lupta pentru existenţă, adică numărul său de supravieţuitori, de urmaşi. Ideile lui
Darwin au fost dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care a fost primul care a formulat termenul de
ecologie în anul 1866. Ecologia după Ernst Heinrich Haeckel (1866): ”Studiul interacţiunilor dintre
organismele vii şi ambient şi organismele vii între ele în condiţii naturale” (de la cuvântul elin ecos =
casă, cămin si logos=stiinta). (2)

Dealungul timpului ecologia a fost interpretata si studiata in diverse feluri , respectiv ecologia
organismelor vii , denumita initial ecologia animala, ramura care s-ar ocupa cu studiul modului de viata
al animalelor in conexiune cu conditiile de existenta si importanta acestor conditii asupra supravetuirii,
inmultirii si repartizarii acestora in scopul mentinerii si dirijarii lor efective in sensul dorit prin
intermediul modificarilor de mediu. S-a presupus ca folosind datele furnizate de statistici si sistematica,
genetica, morfologie, fiziologie , geobotanica si utilizand metode matematice, fizice si chimice, ecologia
poate servi ca baza teoretica pentru stabilirea solutiilor necesare ocrotirii si conservarii speciilor. (3)

Ecologia este o stiinta biologica foarte complexa care poate fi grupata in subdiscipline utilizand diverse
criterii. De exemplu, putem grupa ecologia in functie de:

- complexitate (de la putin complex la foarte complex):

- ecologie compotamentala – studiaza baza evolutionara si ecologica a comportamentului animal,

concentrandu-se in mare parte la nivel individual

- ecologia populatiei (autecologie) – studiaza dinamica populatiilor in cadrul speciilor si intersectia

acestor populatii cu factorii de mediu

- ecologia comunitatilor (synecologie) – studiaza interactiunile dintre specii in cadrul unei comunitati
ecologice

- ecologia ecosistemelor – studiaza cum fluxul de energie si materie interactioneaza cu elementele

biotice ale unui system

- organismemele pe care le studiaza

- ecologie animala
- ecologia plantelor

- ecologia insectelor

- binomurile studiate

- ecologia padurilor

- ecologia campiilor

- ecologia desertului

- ecologia bentica (zona ecologica siituata la nivelul inferior al unui corp de apa)

- Zona geografica sau cilmatica

- ecologie artica

- ecologie tropicala, etc

- Scara spatiala

- ecologie moleculara

- macroecologie,etc (4)

Limita superioară a domeniului de studiu al ecologiei este reprezentată de biosferă, limita inferioară –
de nivelul organismului individual. Sub aspect sintetic, ecologia scoate în evidenţă relaţiile viaţă-mediu,
ceea ce reprezintă esenţa ecologiei generale sau a ecologiei teoretice, conducând la interpretarea
sistemică a proceselor ecologice, ca părţi ale biosferei – ecosistemului.