1.

Care din următoarele caracteristici se întîlnesc atît la celulele eucariote cît și la D 1

cele procariote:
A. Structură asemănătoare a plasmalemei
B. Mecanisme similare pentru transcripţia și translaţia informaţiei genetice
C. Mecanisme similare pentru sinteza și inserţia proteinelor membranare
D. Toate cele de mai sus
E. Nici una din cele de mai sus

2. Microtransportul prin proteine membranare celulare intervin in transferul: A 2

A. apei si al substantelor minerale
B. organitelor celulare între celule
C. carbohidratilor
D. colesterolului
E. endozomilor

3. Plasmalemele intervin in urmatoarele procese, cu EXCEPTIA: D 2

A. adezivitate celulara
B. mecanismele de recunoastere celulara
C. miscarea celulara
D. sinteza proteinelor
E. mecanisme de semnalizare celulară

4. Componenta pricipala a glicocalixului, din punct de vedere chimic, este A 2

reprezentata de:
A. Glicolipide
B. Glicozaminoglicani
C. Proteine
D. Microfilamente
E. Proteoglicani

5. Substantele lipofile traverseaza membrana plasmatica prin: A 2

A. difuzie simpla
B. difuzie facilitata
C. proteine canal
D. proteine caraus
E. proteine fibrilare

6. Ionii traverseaza membrana plasmatica: B 2

A. in sensul gradientului de concentratie
B. in sensul gradientului electrochimic
C. in sensul gradientului de permeabilitate
D. in sensul gradientului de liposolubilitate
E. în sensul gradientului electric

7. Permeabilitatea pentru moleculele care traverseaza membranele biologice B 2

depinde de urmatorii parametri cu EXCEPTIA:
A. grosimea membranei
B. timpul in care substantatraverseaza membrana
C. coeficientul de separare
D. coeficientul de difuziune
E. coeficientul de partitie
8. Reglarea potentialului de membrana este utilizata de: B 2
A. celulele epiteliale
B. celulele musculare
C. celulele adipoase
D. celulele secretoare
E. celulele stem

9. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la bistratul lipidic este corectă? E 2

A. Mişcările laterale ale lipidelor membranare necesită prezența
translocazelor
B. Cele două monostraturi ale bistratului lipidic sunt identice
C. Menținerea bistratului lipidic din plasmalemă necesită prezența unor
enzime specifice
D. Mişcările transversale în cadrul bistratului au nevoie de prezența ATP
E. Flexibilitatea bistratului lipidic face ca membranele să fie structuri
deformabile

10. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la proteinele membranare NU este A 2

corectă?
A. Proteinele formează un monostrat continuu,extins pe ambele fețe ale
bistratului lipidic
B. proteinele integrale transmembranare sunt structuri amfifile
C. toate proteinele transmembranare sunt proteine intrinseci
D. nu toate proteinele intrinseci sunt transmembranare
E. Src și Ras sunt două proteine membranare periferice ancorate de lipide

11. În care din următoarele activități celulare este implicat fosfatidilinositolul: C 2

A. Adezivitatea celulă-celulă
B. Adezivitatea celulă-matrice
C. Semnalizarea celulară
D. Schimbul de molecule și ioni
E. Sinteza de proteine

12. Gangliozidele: B 2
A. se găsesc în teaca de mielină
B. Sunt localizate în plasmalema celulelor epiteliale și au rol de protecție
C. Măresc fluiditatea plasmalemei
D. Conțin un rest de galactoză
E. Se găsesc pe fața internă a plasmalemei

13. Proprietățile lipidelor membranare sunt următoarele cu EXCEPTIA: A 2

A. Au rol în procesele de transducție a energiei
B. pot executa mișcări de flip-flop
C. Sunt molecule amfifile
D. pot difuza lateral
E. se pot autoansambla în bistrat

14. Asimetria plasmalemei presupune: A 2

A. Existenţa glicolipidelor în monostratul extern al bistratului
B. Prezenţa proteinelor extrinseci
C. Prezenţa proteinelor membranare integrale
D. Prezența unor proteine transmembranare diferite
 E. Prezența glicogenului în membrană

15. Lipidele membranare : A 2

A. Furnizează precursorii pentru o serie de mesageri activi cu rol în reglarea
unor funcții celulare
B. Formează canale în bistrat
C. sunt receptori pentru molecule semnal
D. mențin forma celulei
E. conferă funcționalitate membranei

16. Asimetria bistratului lipidic implică: D 2

A. Prezența fosfatidilinositolului în monostratul intern
B. Localizarea sfingolipidelor doar în monostratul intern
C. Localizarea fosfatidilserinei în monostratul intern al plasmalemei
plachetelor sanguine
D. Doar A și C
E. Doar B și C

17. Colesterolul membranar are rol în: C 2

A. asigurarea asimetriei membranare
B. asigurarea instabilităţii membranare
C. reglarea fluidităţii membranare
D. reglarea formei membranare
E. distribuția proteinelor membranare

18. Care subgrupă a lipidelor membranare este implicată în determinismul grupelor A 2

sangvine:
A. Glicosfingolipide neutre
B. Glicosfingolipide acide
C. Glicerofosfolipide
D. Sfingofosfolipide
E. Colesterol

19. Permeabilitatea membranelor biologice depinde de: E 3

A. solubilitatea substanţelor în lipide
B. dimensiunile ionilor
C. dimensiunile moleculelor
D. sarcinile electrice ale moleculelor
E. toate de mai sus

20. Grupul transportatorilor tip ABC: A 3

A. Este un grup de proteine cu un domeniu omolog de legare a ATP
B. Sunt proteine canal
C. Se găsesc în membrana lizozomilor
D. Sunt pompe de tip F
E. Includ transportorii GLUT

21. Ca-ATP-aza din plasmalemă: C 3

A. Transportă ioni de calciu spre interiorul celulei
B. Este o ATP-ază de tip V
C. Transportă ioni de Ca în afara celulei
 D. Se aseamănă ca structură cu ATP-aza de protoni
E. Este reglată de vilină

22. H+/K+-ATP-aza: A 3
A. În stare de repaus se găsește în membrana unor vezicule citoplasmatice
B. Este o ATP-ază de tip F
C. Se găsește în plasmalema nefrocitelor
D. Este o proteină atașată plasmalemei
E. Este specifică hepatocitelor

23. Pentru desfășurarea transportului ATP-dependent sunt necesare următoarele A 3

condiții :
A. Proteine cărăuș,ATP,plasmalemă
B. Proteine cărăuș,ADP,plasmalemă
C. ATP,plasmalemă,vacuole
D. Plasmalemă,molecule de apă,ATP
E. Plasmalemă,porine,ATP

24. Proteina CFTR: A 3

A. Este o proteină canal pentru Cl- sensibilă ATP și AMPc
B. Realizează pomparea moleculară
C. Este localizată în membrana bacteriană
D. D.Este implicată în transcitoză
E. E.Pompează substanțe toxice în urină

25. Ionoforii : E 3
A. Sunt glicolipide membranare
B. Realizează un transport ATP-independent
C. Sunt proteine canal sau cărăuș
D. Numai A și B
E. Numai B și C
26. Proteinele cărăuș: C 3
A. realizează numai un transport ATP-dependent
B. sunt ionofori
C. includ cei cinci transportori facilitativi ai glucozei
D. realizează numai un transport ATP-independent
E. difuzează prin plasmalemă

27. Proteinele canal includ următoarele cu EXCEPȚIA: D 3

A. Canale cu poartă comandată de ligand
B. Joncțiunile de tip gap
C. Aquaporine
D. Transportorii Glut
E. Molecule proteice transmembranare

28. Proteina care realizează transportul Na+/Ca2+: B 4

A. Realizează un transport ATP-independent
B. Este o proteină antiport la nivelul mușchiului cardiac
C. Este un antiport cu rol în reglarea pH-ului celular
D. Este un simport
E. Este o ATP-ază din membrana mitocondriei
29. Pompa de Na+/K+: A 4
A. Este electrogenică
B. Pompează K+ în exteriorul celulei
C. Este o proteină atașată membranei
D. Produce secundar molecule de ATP
E. Toate de mai sus

30. Fiecare ciclu de funcţionare al pompei de Na+/K+ include: A 4

A. Schimbarea afinității proteinei pentru cei doi ioni
B. Transportul a 2 ioni de Na+ în afara celulei
C. Transportul a 3 ioni de K+ înăuntrul celulei
D. Nici una de mai sus
E. Toate de mai sus

31. Mecanismele pompei de Na+ şi K+ necesită: E 4

A. Prezenţa locurilor de legare a Na+
B. Prezenţa locurilor de legare a K+
C. Translocarea enzimei în grosimea bistratului lipidic
D. Eliberarea ligandului
E. Toate de mai sus

32. Transportul aminoacizilor prin membranele biologice se realizează prin: A 4

A. Difuzie facilitată de proteine cărăuș și simport cu Na+
B. Difuzie simplă
C. Simport cu K+
D. Proteine canal
E. Transport activ primar

33. Simportul glucoză /Na+ este caracterizat de: D 4

A. Prezenţa a doi transportori specifici, unul pentru glucoză şi altul pentru
Na+
B. Prezenţa unui transportor unic, cu mai multe locuri de legare pentru Na+ şi
glucoză
C. Prezenţa unui transportor unic, cu un singur loc de legare pentru Na+ şi
glucoză
D. Prezenţa unui transportor unic, cu 2 locuri de legare, pentru Na+ şi glucoză
E. Prezenţa mai multor transportori diferiţi

34. Influxul LDL în celulele endoteliale se realizează prin : A 4

A. Calea endocitozei mediate de receptori și transcitoza
B. Fagocitoză
C. Calea endocitozei mediate de receptori
D. Transcitoză
E. Pompare moleculară

35. Transporturile Na+HCO3-/Cl- și Na+/H+sunt: B 4

A. Simporturi
B. Antiporturi cu rol în reglarea ph-ului celular
C. Modele de proteine canal
D. Specifice mitocondriei
E. Mecanisme specifice translocării de grup
36. Care din cazurile de mai jos este un exemplu de transport vezicular: C 4
A. Uniportul
B. Transportul glucozei
C. Internalizarea LDL
D. Transportul apei sau ureei
E. Translocarea proteinelor la nivelul membranei bacteriene

37. La nivelul membranei mitocondriale: E 4

A. Se realizează un simport NA+/glucoză
B. Nu există antiporturi
C. Există translocare de grup
D. Nu există proteine canal
E. Există două proteine antiport ce produc un influx de ADP și P și un eflux
de ATP șiOH-

38. Pompele de tip F : D 4

A. Se găsesc în membrana bacteriilor și a mitocondriilor
B. Sunt proteine transmembranare
C. Utilizează energia furnizată de ATP
D. Toate cele de mai sus
E. Nici una din cele de mai sus

39. Pompele de tip V: B 4

A. Se fosforilează în timpul funcționării
B. Se întîlnesc în plasmalema celulelor tubilor renali
C. Transportă K+
D. Sunt proteine atașate membranei
E. Efectuează de regulă simporturi

40. Colesterolul este internalizat prin: B 4

A. Difuzie simplă
B. Pinocitoză mediată de receptori
C. Fagocitoză
D. Transcitoză
E. Meioză

41. Internalizarea EGF se realizează prin endocitoză mediată de receptori pe : C 4

A. Calea reciclării receptorilor
B. Calea reciclării transportorului
C. Calea degradării receptorilor
D. Calea degradării transportorului
E. Calea reciclării receptorilor cu o anumită particularitate

42. Toate afirmaţiile de mai jos referitoare la proteinele G sunt adevărate cu excepţia: E 5
A. leagă atât GDP cât şi GTP
B. au activitate GTP-azică
C. joacă rolul unor comutatoare
D. amplifică semnalul hormonal
E. fosforilează proteinele

43. Semnalizarea intercelulară determină de obicei activarea unei: B 5

 A. Proteaze
B. Proteinkinaze
C. Nucleaze
D. Lipaze
E. Flipaze

44. Care din următoarele evenimente celulare NU sunt asociate în mod obișnuit cu B 5
semnalizarea intercelulară :
A. Activarea proteinelor G
B. Stimularea apoptozei
C. Sinteza de AMPc
D. Activarea proteinkinazelor
E. Eliberarea Ca2+ din unele structuri celulare

45. Fosfolipaza C este activată în: A 5

A. Calea de semnalizare fosfoinositidică
B. Etapa intracitoplasmatică a semnalizării prin hormoni polipeptidici
C. Cadrul reactiilor catalizate de proteinkinaza A
D. Cadrul reactiilor catalizate de adenilatciclază
E. Etapa intramembranară a semnalizării prin proteinele Gs

46. Care dintre următoarele evenimente au loc în cazul semnalizării prin hormoni A 5
polipeptidici:
A. Transmiterea semnalului de la proteina G la amplificator
B. Difuzia receptorului prin membrană
C. Scăderea concentrației de AMPc
D. Legarea GDP la adenilatciclază
E. Legarea GTP la receptor

47. Inozitol trifosfatul (IP3) determină eliberarea ionilor de Ca2+ : A 5

A. Prin legare la canalele cu poartă din membrana reticolului endoplasmatic
neted
B. Din peroxizomi
C. Din lizozomi
D. Din mitocondrie
E. În mediul extracelular

48. Receptori celulari de suprafață pot fi oricare din următoarele cu EXCEPȚIA: B 5

A. Molecule de legare a proteinelor G
B. Proteine transmembranare unipas pentru acidul retinoic și derivații săi
C. Canale cu poartă comandată de ligand
D. Enzime
E. Proteine transmembranare multipas

49. Sfîrșitul răspunsului celular la informația adusă de un hormon polipeptidic ,proces A 5

numit și desensibilizare:
A. Este unul din mecanismele ce permite unei celule să răspundă la o
schimbare din mediul său extracelular
B. Implică hidroliza ATP
C. Se face prin blocarea hidrolizei GTP
D. Determină inhibarea unor proteinkinaze
E. Activează mesagerii secunzi
50. Pe calea de semnalizare ce utilizează AMPc ca și mesager secund proteinaG D 6
stimulează:
A. Fosfolipaza C
B. Calmodulina
C. Proteinkinaza C
D. Adenilatciclaza
E. Nici una de mai sus

51. Receptorii intracelulari includ pe cei pentru: E 6

A. Hormonii steroizi
B. Vitamina D
C. Retinoizi
D. Hormonii tiroidieni
E. Toate cele de mai sus

52. În majoritatea căilor de semnalizare proteinkinazele: A 6

A. Adaugă grupări fosfat proteinelor
B. Hidrolizează proteinele
C. Polimerizează aminoacizii
D. Stimulează adenilatciclaza
E. Leagă GMPc

53. Moleculele semnal ce acționează paracrin: B 6

A. Rezistă mult în mediul extracelular și influențează activitatea celulelor de
pe o suprafață întinsă
B. Rezistă un timp scurt în mediul extracelular și au efecte locale
C. Rezistă un timp scurt în mediul extracelular și au efecte pe o suprafață
întinsă
D. Rezistă mult în mediul extracelular și au efecte locale
E. Ca și neurotransmițătorii acționează doar intracelular

54. Transmiterea unui semnal intercelular se poate realiza prin: D 6

A. mediatori chimici locali
B. hormoni
C. neurotransmităţori
D. toate de mai sus
E. molecule de AMPc

55. Care din procesele următoare caracterizează faza de echilibru a polimerizării B 7

actinice:
A. La capătul pozitiv al actinei F predomină fenomene de depolimerizare iar la
capătul negativ predomină fenomene de polimerizare
B. La capătul pozitiv al actinei F predomină fenomene de polimerizare iar la
capătul negativ predomină fenomene de depolimerizare
C. La ambele capete ale filamentului de actină predomină fenomene de
polimerizare
D. La ambele capete ale filamentului de actină predomină fenomene de
depolimerizare
E. Filamentul de actină descreşte lent

56. Tratamentul unei culturi celulare de fibroblaste include aplicarea unei soluţii de D 7
 citocalazină. Care este efectul asupra monostratului celular în vasul de cultură?
A. Celulele se multiplică, formează protruzii celulare și confluență
B. Celulele suferă modificări importante de formă, cu emisia de pseudopode
C. Celulele suferă un intens proces de apoptoză
D. Proliferarea celulară este diminuată, confluența este întârziată
E. Celulele suferă procese intense de transformare și diferențiere

57. Care din următoarele evenimente NU implică participarea unor elemente ale A 7
citoscheletului:
A. Autoansamblarea lipidelor în bistrat
B. Schimbarea poziției organitelor în celulă
C. Segregarea cromosomială în timpul mitozei
D. Separarea celulelor fiice la sfîrșitul diviziunii
E. Nici una din cele de mai sus

58. Care din următoarele structuri aparține citoscheletului și este specifică ţesutului în A 7
care se găsește?
A. Filamentele intermediare
B. Microfilamentele de actină
C. Microtubii
D. Miozina
E. Fibrele de colagen

59. Centriolii sunt structuri: D 7

A. Care nu se pot auto-replica
B. Conţin 9 dublete periferice şi unul central de microtubuli
C. Conţin un miez intern de microfilamente de actină
D. Implicate in coordonarea deplasarii cromozomilor
E. Cu rol in directionarea miscarilor de locomotie ameboidala a fibroblastelor
si leucocitelor

60. În microscopia electronică centriolii prezintă: B 7

A. 9 triplete de microtubuli periferice şi 2 dublete centrale
B. 9 triplete de microtubuli periferice şi nici un dublet central
C. 9 dublete de microtubuli periferice şi un triplet central
D. 9 dublete de microtubuli periferice şi un microtubul central
E. Un manunchi de microfilamente de actina si molecule de miozina

61. Centriolii au ca functie principala: A 7

A. Centru organizator al microtubilor
B. Miscarea veziculelor de endocitoza
C. Deplasarea organitelor celulare
D. Separarea celor doua celule fiice la sfirsitul mitozei
E. Nici una din cele de mai sus

62. Filamentele de actină se găsesc în următoarele structuri cu EXCEPTIA: A 7

A. Jonctiunile de comunicare
B. Stereocili
C. Microvili
D. Inelul contractil ce separa cele doua celule fiice la sfirsitul diviziunii
E. Benzi de adezivitate
63. Microtubii au următoarele funcții cu EXCEPȚIA: A 7
A. Mișcarea microvililor
B. Transportul vezicular intracelular
C. Creșterea la nivelul conului de creștere neuronal
D. Transportul proteic
E. Determinarea polarității unor tipuri celulare

64. Care este relaţia între actină şi miozină: A 7

A. Capul de miozină se leagă la monomerii de actină
B. Miozina se fixează la capătul (+) al filamentului de actină
C. Miozina este necesară pentru polimerizarea actinei
D. Actina se leagă la miozină
E. Actina depolimerizează în prezența miozinei

65. Filamentele intermediare NU includ: E 7

A. Keratina acidă
B. Keratina bazică
C. Neurofilamentele
D. Proteina fibrilară glială acidă
E. Dineina

66. Elementele cele mai stabile ale citoscheletului sunt: A 7

A. Filamentele intermediare
B. Filamentele de actină
C. Miozinele
D. Kinezinele
E. Microtubii

67. Care din următoarele caracteristici moleculare este valabilă doar pentru A 7
filamentele intermediare:
A. Nu pot cupla nucleotide deci polimerizarea va fi ATP sau GTP
independentă
B. La temperaturi scăzute depolimerizează
C. Polimerizarea se face în două etape-de lag și de creștere rapidă
D. Sunt formate din protofilamente
E. Nici una din cele de mai sus

68. Cilii vibratili efectuează mișcări ondulatorii prin: C 8

A. Interacțiunea actină-miozină
B. Interacțiunea tubulină-kinezină, în prezența GTP și a ionilor de Na+ și K+
C. Interacțiunea tubulină-dineină, in prezența ATP și a ionilor de Ca2+ și
Mg2+
D. Interacțiunea tubulină-miozină
E. Interacțiuni intre dubletul central si cele periferice

69. Imobilitatea cililor vibratili are următoarele caracteristici cu EXCEPȚIA: C 8

A. Este însoțită de situs inversus
B. Poate determina și sterilitate masculină
C. La nivel molecular este provocată de lipsa vilinei,kinezinei sau calmodulinei
D. Sugerează importanța bătăilor unidirecționale ale cililor în timpul dezvoltării
E. Poate conduce la apariția sarcinilor ectopice
70. Cilii vibratili posedă, printre altele, la nivelul tijei: D 8
A. Un triplet central de microtubi
B. Nouă triplete periferice de microtubi
C. Brațe de miozină la nivelul microtubului A
D. Perechi periferice de microtubi din care unul cu perete complet
E. Dublet central de filamente de actină

71. Labirintul bazal: C 8

A. Cuprinde invaginări ale plasmalemei celulelor epiteliale cu rol important în
transportul activ
B. Se întîlnește în nefrocitele tubului contort distal
C. În compartimentele sale există numeroși lizozomi și peroxizomi
D. Numărul și profunzimea invaginărilor variază în funcție de epiteliu
E. Este prezent și la păsările marine

72. Structura microvililor cuprinde următoarele mai puțin: E 8

A. Glicocalix bine reprezentat
B. Fimbrină
C. Filamente de actină,vilină,
D. Miozină I și calmodulină
E. Kinezină și dineină

73. Mişcarea microvililor necesită: C 8

A. GTP, miozină, actină
B. ATP, kinezină, tubulină
C. ATP, actină, miozină, calmodulină
D. ATP, actină, tubulină,miozină
E. ATP, miozină, dineină

74. În adezivitatea celulă-celulă sunt importante: C 9

A. Diferite tipuri de actină
B. Miozinele
C. Anumite proteine integrale transmembranare din care fac parte și membri
ai familiei imunglobulinelor
D. Familia ocludinelelor
E. Keratinele și familia lamininelor

75. Bariera hematoencefalică: A 9

A. Reprezintă joncțiunile impermeabile localizate între celulele endoteliale
capilare
B. Reprezintă o structură ce nu permite trecerea glucozei
C. Include un spațiu intercelular de 8nm
D. Toate cele de mai sus
E. Doar A și B

76. Benzile de adezivitate sunt formate din: A 9

A. filamente de actină
B. filamente de keratină
C. filamente de desmină
D. Mictrotubi
E. Filamente de vimentină
77. Între rolurile desmozomilor NU se regăsește: E 9
A. Funcția de adezivitate a celor două membrane adiacente
B. Funcția de distribuire a forțelor de forfecare
C. Funcția de distribuire a forțelor de tracțiune
D. Funcția de a conecta citoscheletele celor două celule în contact
E. Funcția de realizare a comunicării intercelulare

78. Joncțiunile gap sunt formate prin: B 9

A. Fuziunea plasmalemelor
B. Inserția unor complexe proteice ce formează canale între celule
C. Filamente proteice ce se extind între membranele celulelor adiacente
D. Interconectarea unor lanțuri proteice
E. Nici una din cele de mai sus

79. Joncțiunile gap sunt structuri dinamice deoarece: D 9

A. Depind de variațiile de temperatură
B. Se pot ansambla și dezansambla cu ușurință
C. Sunt AMPc dependente
D. Se pot închide în urma modificării concentrației ionilor de Ca2+ și a
variațiilor de pH
E. Sunt influențate de concentrația ionilor de Na+

80. Colagenul de tip IV este specific: B 9

A. La nivelul plasmalemei
B. La nivelul membranelor bazale
C. La nivelul cartilajului hialin
D. La nivelul mitocondriilor
E. La nivelul laminei nucleare

81. Care din următoarele caracteristici sunt specifice numai membranei nucleare: C 10
A. Bistrat lipidic
B. Este dublă
C. Are pori vizibili electronomicroscopic
D. Asimetria
E. Nici una din cele de mai sus

82. Principala funcţie a nucleolului este: D 10

A. Sediul materialului genetic
B. De a distruge substanţele cu efect nociv asupra nucleului
C. Sintetizează ADN
D. Produce ribozomi
E. Sintetiza proteine

83. Heterocromatina : E 10
A. Este cromatină condensată ce apare sub formă de granule
B. Se colorează intens
C. Predomină în celulele inactive
D. Nici una din cele de mai sus
E. Toate cele de mai sus

84. Nucleolul este format din: A 10

A. ARNr şi ADN
 B. Numai din proteine
C. Cromatină
D. Numai ADN
E. Nici una din cele de mai sus

85. Membrana nucleară prezintă ca suport mecanic: C 10

A. Filamente de actină
B. Filamente de miozină
C. Filamente de laminină
D. Filamente de keratină
E. Tonofilamente

86. Transportul prin por: A 10

A. Se face prin proteine cărăuș diferite în funcție de direcția de transport
B. Este independent energetic
C. Folosește receptori
D. Nu influențează funcțiile celulare
E. Are nevoie de prezența ATP

87. O secvenţă de nucleotide este tradusă când se regăseşte sub formă de: D 10
A. ADN
B. ARNr
C. ARNt
D. ARNm
E. ATP

88. Nucleolii au următoarele caracteristici, mai puţin: B 10

A. biogeneza ribosomilor
B. sunt formaţi doar din ADN
C. sint prezenti in celulele embrionare
D. lipsesc din celulele tumorale
E. se gasesc in numar mare in celulele senescente

89. Pentru sinteza proteinelor, molecula de ARNt: C 11

A. Trebuie activată prin energia furnizată de ATP
B. Trebuie descompusă
C. Trebuie încărcată cu un aminoacid specific
D. Trebuie transformată în ARNm
E. Trebuie secretată prin exocitoză

90. Proteinele celulare destinate secreţiei sunt sortate şi ambalate în: D 11

A. Lizozomi
B. Endozomi
C. RE
D. Reţeaua trans a complexului Golgi
E. Peroxizomi

91. Secreția de clivare și inactivare a produșilor destinați secreției celulare nu include: D 11

A. pasajul prin lizozomi
B. sortarea din rețeaua trans-Golgi
C. înmugurirea veziculelor din RER către cis-Golgi
D. pasajul prin endosomi timpurii
 E. pasajul prin endosomi târzii

92. Procesul de sinteză și secreție celulară continuă se referă la: B 11

A. Proteine sintetizate pe calea reglată
B. Proteine sintetizate și transportate spre exterior din rețeaua trans-Golgi
C. Proteine sintetizate și transportate vezicular spre lizozomi
D. Proteine destinate inactivării
E. Proteine necesare membranelor mitocondriale

93. Care este traseul urmat de proteinele nou sintetizate în reticulul endoplasmatic D 11
rugos, în vederea exocitozei:
A. Ribozomi>REG>trans-Golgi>cis-Golgi>vezicule de secreție
B. REG > Ribozomi>cis-Golgi>trans-Golgi>vezicule de secreție
C. Ribozomi>trans-Golgi>cis-Golgi>REG> vezicule de secreție
D. Ribozomi>REG>cis-Golgi>trans-Golgi>vezicule de secreție
E. REG>trans-Golgi>cis-Golgi>Ribozomi>vezicule de secreție

94. Factorul de iniţiere eIF4 în cadrul sintezei de proteine are ca rol: D 12

A. Asamblarea ribosomului
B. Găsirea codonului AUG
C. Formarea complexului ternar
D. Scanarea monocatenarităţii ARNm
E. Formarea complexului AA-ARNt

95. Între etapele sintezei proteice nu se regăseşte: E 12

A. Formarea complexului AA-ARNt
B. Asamblarea ribosomului
C. Legarea ribosomului la RER
D. Elongarea lanţului peptidic
E. Glicozilarea lanţului peptidic

96. După translocarea ribosomului cu un codon, locul A din ribosom este: C 12

A. Ocupat de un peptidil-ARNt
B. Ocupat de un factor de iniţiere
C. Liber
D. Ocupat de un factor de elongare
E. Ocupat de un codon

97. Câte combinaţii posibile prezintă sistematizarea nucleotidelor în codoni: D 12

A. 8
B. 16
C. 32
D. 64
E. 128

98. Codonul AUG reprezintă: B 12

A. Codonul pentru triptofan
B. Codonul pentru metionină
C. Codonul pentru acid glutamic
D. Codonul pentru acid aspartic
E. Codonul pentru fenilalanină
99. Etapa de elongare nu include: D 12
A. Inserţia unui nou AA-ARNt pe locul A
B. Formarea legăturii peptidice
C. Translocarea ribosomului
D. Activarea aminoacidului
E. Ocuparea locului P de către peptidil-ARNt

100. Locul E de la nivelul ribosomului este necesar: B 12

A. Pentru elongarea lanţului pepetidic
B. Pentru evacuarea ARNt descărcat
C. Pentru inserţia unui factor de eliberare
D. Pentru deleţia unui aminoacid din lanţ
E. Pentru translocarea ribosomului

101. Factorul de elongare EfG este implicat în: B 12

A. Inserţia unui nou AA-ARNt pe locul A
B. Translocarea ribosomului
C. Desfacerea ribosomului
D. Formarea legăturii peptidice
E. Eliberarea de ADP

102. Fața non-citoplasmatică a reticulului endoplasmatic rugos este similară cu: D 13

A. Membrana externă mitocondrială, fiind permeabilă
B. Fața internă a membranei nucleare externe, prin prezența porilor
C. Fața internă a plasmalemei, prin compoziția chimică
D. Fața externă a plasmalemei, prin compoziția chimică
E. Fața externă a membranei lizozomale

103. Enzima marker a reticulului endoplasmatic este: D 13

A. Citocrom-c-oxidaza
B. Monoamin-oxidaza
C. ATP-sintetaza
D. Glucozo-6-fosfataza
E. Metaloproteinaza B

104. Particula de recunoaștere a semnalului (SRP), întâlnită la nivelul RER are rolul de B 13
a:
A. Decupla subunitatea ribosomală mică de subunitatea ribosomală mare
B. Adapta subunitatea ribosomală mică la porul de transfer pentru lanțul
polipeptidic
C. Cliva secvența inițială a lanțului peptidic nou sintetizat
D. Cliva legătura dintre lanțul polipeptidic și subunitatea ribosomală mare
E. Stabiliza membrana reticulului endoplasmatic neted în vederea sintezei
proteice

105. Implicarea particulei de recunoaștere a semnalului (SRP) în procesul de sinteză a C 13

proteinelor va presupune:
A. Cuplarea la porul de transfer a peptidului
B. Cuplarea la un receptor specific și consumul unei molecule de ATP
C. Cuplarea la un receptor specific și consumul unei molecule de GTP
D. Clivarea capătului N-terminal al polipeptidului nou sintetizat
E. Stabiliza membrana reticulului endoplasmatic neted în vederea sintezei
 proteice

106. În cazul sintezei unei proteine structurale transmembranare unipass, asemănarea E 13

dintre secvența de aminoacizi „start” și „stop”va fi:
A. Transferul secvențelor în citoplasmă
B. Clivarea celor două secvențe de către peptidaza semnalului
C. Gradul de hidrofilie a celor două secvențe
D. Compoziția chimică în aminoacizi a celor două secvențe
E. Ancorarea în translocatorul peptidic

107. În cazul sintezei unei proteine structurale transmembranare unipass, secvența de D 13

aminoacizi „stop” va fi:
A. Degradată după clivarea prin peptidaza semnalului
B. Transferată în lumenul RER și degradată
C. Transferată în lumenul RER și glicozilată
D. Sechestrată în membrana RER, devenind domeniu peptidic
transmembranar
E. Expulzată prin înmugurirea RER cu formare de vezicule

108. Între funcțiile reticulului endoplasmatic rugos, nu regăsim: C 13

A. Sinteza proteinelor structurale
B. Glicozilarea proteinelor nou sintetizate
C. Detoxifierea medicamentelor liposolubile
D. Modificarea lanţurilor laterale peptidice prin formarea de punţi disulfidice
E. Definitivarea structurii terţiare a proteinelor nou sintetizate

109. Biogeneza lizozomilor la nivelul complexului Golgi depinde de: C 13

A. Prezența unor receptori pentru manoză-6-fosfat în sacii cis-Golgi
B. Detașarea enzimelor din sacii mediali Golgi
C. Separarea enzimelor cu reziduuri de manoză-6-fosfat în zonele laterale ale
sacilor trans-Golgi
D. Intervenția traficului vezicular, debutând cu înmugurirea membranelor RER
E. Definitivarea structurii terţiare a proteinelor nou sintetizate

110. Reticulul endoplasmatic neted este abundent în celulele implicate în: D 13

A. Transportul ionilor de calciu
B. Producerea de ioni steroizi
C. Metabolismul lipidic
D. Detoxificare
E. Sinteza de proteine

111. Funcţiile reticulului endoplasmatic neted sunt următoarele cu EXCEPŢIA: B 13

A. Sinteza lipidelor
B. Sinteza proteinelor
C. Detoxifiere
D. Metabolismul glicogenului
E. Reglarea distribuţiei calciului intracelular

112. Mitocondriile sunt mai abundente (1000-2000/celulă) la nivelul: C 14

A. Neuronilor
B. Fibroblastelor
C. Hepatocitelor
 D. Adipocitelor
E. Celulelor gliale

113. Care dintre compartimentele mitocondriale conține sistemul de generare a A 14

electronilor de înaltă energie folosiți în lanțul respirator?
A. Matricea mitocondrială
B. Membrana mitocondrială externă
C. Camera mitocondrială externă
D. Membrana mitocondrială internă
E. ADN mitocondrial

114. Enzima marker a membranei mitocondriale externe este: D 14

A. Metaloproteinaza A
B. Citocromul b5
C. Nucleotidfosfokinaza
D. Monoaminoxidaza
E. ATP-sintetaza

115. Care dintre enzimele mitocondriale preiau electronii din ciclul Krebs, participând la B 14
fosforilarea oxidativă?
A. Enzimele camerei externe
B. NAD și FAD
C. NADPH
D. Coenzima A
E. Citocromii

116. În cadrul lanţului respirator electronii sunt acceptați în final de către: E 14

A. Citocromi
B. Dehidrogenaze
C. Flavine
D. Nuclee cu grupări hem
E. Oxigenul atomic

117. Între componentele lanțului respirator, mobilitatea caracterizează: D 14

A. NADH dehidrogenaza
B. Succinatdehidrogenaza
C. Citocrom-CoQreductaza
D. Ubiquinona
E. Citocrom C oxidaza

118. Câți electroni acceptă o moleculă de oxigen, în cadrul lanțului respirator: D 14

A. 3
B. 5
C. 2
D. 4
E. 1

119. Canalul electronic din cadrul ATP-sintetazei se găsește: A 14

A. La nivelul subunităţii F0
B. La nivelul tijei
C. La nivelul subunităţii F1
D. La nivelul subunităţilor alfa
 E. La nivelul subunităţilor beta

120. Canalul electronic din cadrul ATP-sintetazei se găsește: A 14

A. La nivelul subunităţii F0
B. La nivelul tijei
C. La nivelul subunităţii F1
D. La nivelul subunităţilor alfa
E. La nivelul subunităţilor beta

121. Structurile implicate în transportul de electroni de la nivelul mitocondriei sunt B 14

următoarele cu EXCEPŢIA:
A. NADH-reductaza
B. Particula F1
C. Ubiquinona
D. Citocrom c-reductaza
E. Citocrom c-oxidaza

122. Mitocondria este: A 14

A. Implicată alături de RE în reglarea concentrației intracelulare de calciu
B. Sursă de proteine pentru celule
C. Uzina de membrane pentru celule
D. Dependentă de funcţionarea aparatului Golgi
E. Organit celular cu rol în traficul vezicular

123. Care dintre următoarele evenimente au loc în timpul fosforilării oxidative din A 14
mitocondrii?
A. Protonii sunt pompaţi din matrice în spaţiul intermembranar
B. Protonii sunt pompaţi din spaţiul intermembranar în matrice
C. Electronii sunt pompaţi din matrice în spaţiul intermembranar
D. Electronii sunt pompaţi din spaţiul intermembranar în matrice
E. NADH este pompat din matrice în spaţiul intermembranar

124. Care proces celular se desfăşoară în mitocondrii? B 14

A. Exocitoza
B. Fosforilarea oxidativă
C. Necroza
D. Transport vezicular
E. Apoptoza

125. Matricea mitocondrială NU conține: E 14

A. Enzimele ciclului acidului citric
B. Enzimele beta-oxidării acizilor graşi
C. ADN mitocondrial
D. Granule din săruri de cationi bivalenţi
E. F0F1 ATP-aza

126. Citocromul c transmite electronii: B 14

A. De la NADH-DH la coenzima Q
B. De la citocrom c reductaza la citocrom c oxidază
C. De la cioclul Krebs la sucinat dehidrogenază
D. De la citocrom c oxidază la oxigenul atomic
E. Din matricea mitocondrială în camera intermembranară
127. Mitocondria are urmatoarele caracteristici cu EXCEPTIA: A 14
A. Sunt implicate în dirijarea traficului vezicular
B. În interfază sunt animate de mișcări de răsucire,de fragmentare și
fuzionare a fragmentelor
C. Au formă filamentară sau granulară
D. Au membrană dublă
E. Membrana internă conține porine

128. Mărimea, forma și localizarea mitocondriilor: D 14

A. Variază de la un tip celular la altul
B. Depinde și de presiunea osmotică și pH-ul intracelular
C. Variază și în raport cu starea funcțională a celulei
D. De la eucariote este asemănătoare cu cea din citoplasma celulelor
procariote
E. În anumite stări patologice se modifică

129. Dacă o fracţiune subcelulară de ţesut hepatic exprimă un nivel înalt al activităţii B 15
fosfatazei acide probabil conţine:
A. Mitocondrii
B. Lizozomi
C. RE
D. Vezicule de endocitoză
E. Parti de plasmalema

130. În faza G2 fiecare cromozom replicat are : B 16

A. Cromatina intens condensată
B. Două cromatide surori
C. Histone
D. ARN
E. Numai eucromatină

131. Cele două stadii ale ciclului celular sunt numite: B 16

A. Anafază şi telofază
B. Mitoză şi interfază
C. Metafază şi profază
D. Citokineză şi anafază
E. Profază şi metafază

132. Faza G1 a interfazei implică: B 16

A. Diviziunea în două celule fiice
B. Creşterea până la dimensiuni normale a celulei după diviziune
C. Replicarea ADN-ului
D. Sinteza structurilor necesare diviziunii
E. Reasamblarea nucleului

133. Zona centromerului la care se ataşează fibrele fusului de diviziune în timpul C 16

metafazei poartă denumită de:
A. Cromozom
B. Corpuscul bazal
C. Kinetocor
D. D. Centriol
 E. Placa ecuatorială

134. Interfaza : A 16
A. Se deruleaza in trei etape succesive
B. Ocupa cea mai mica parte a ciclului celular
C. Este perioada modificarilor morfologice celulare
D. Se incheie cu citochineza
E. Cuprinde etapele leptoten si zigoten

135. Mitoza NU include: A 16

A. stadiul de zigoten
B. prometafaza
C. telofaza
D. citodiereza
E. fragmentarea invelisului nuclear

136. Punctele de control pentru ciclul celular sunt : A 16

A. Punctele de restrictie si cele de start sau progresie
B. În faza M
C. La trecerea anafaza- citodiereza
D. La ieşirea din mitoză
E. In profaza

137. Orologiul de control al ciclului celular : A 16

A. Este un ansamblu de molecule proteice care permit derularea normală sau
oprirea temporară sau totală a ciclului cellular
B. Reprezintă o etapă a interfazei
C. Este un mechanism de inhibiție a mecanismelor mitozei
D. Este situate în REN
E. Este format din glicolipide

138. În cursul etapei M a ciclului celular au loc B 16

A. Modificări moleculare ce interesează doar învelișul nuclear
B. Modificări morfologice care interesează elementele nucleare și
citoplasmatice
C. Creșteri celulare masive
D. Intervenții ale proteinelor p53 și p21
E. Biosinteze celulare

139. În timpul cărei faze a meiozei, membrana nucleară se reface E 16

A. Interfază
B. Profaza I
C. Metafaza II
D. Anafaza I
E. Telofaza II

140. Care dintre următoarele faze ale mitozei sunt diametral opuse în ceea ce privește E 16
modificările de la nivelul nucleului:
A. Profaza și interfaza
B. Profaza și metafaza
C. Metafaza și anafaza
 D. Metafaza și telofaza
E. Profaza și telofaza

141. Teoriile pasive ale îmbătrânirii sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: A 17

A. Scurtarea telomerilor
B. Rata de supravieţuire
C. Mutaţiile somatice
D. Acumularea de reziduuri
E. Producerea de radicali liberi

142. Teoriile active ale îmbătrânirii sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: A 17

A. Acumularea de reziduuri
B. Restricţia codonilor
C. Inactivarea copierii multiple a secvenţelor de ADN
D. Scurtarea telomerilor
E. Activarea unei anumite gene

143. Evenimentele principale legate de senescenţă sunt: C 17

A. Creşterea potenţialului proliferativ
B. Creşterea volumului celular
C. Reducerea masei celulare
D. Creşterea concentraţiei de adn în plasmalemă a persoanelor în vârstă
E. Creșterea potențialului de membrană

144. Îmbătrânirea celulară este caracterizează de următoarele evenimente cu D 17

EXCEPȚIA:
A. Creştere de volum a matricei extracelulare
B. Creşterea permeabilității endoteliului vascular
C. Diminuarea potenţialului proliferativ
D. Oprirea în faza M a ciclului celular
E. Descrește secreția de substanţe vasoactive

145. Teoriile pasive ale îmbătrânirii sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: B 17

A. Legarea încrucișata a macromoleculelor
B. Inactivarea copierii multiple a secvenţelor ADN
C. Rata de supraviețuire
D. Mutaţiile somatice
E. Producerea de radicali liberi

146. În celulele senescente se pot observa următoarele modificări cu EXCEPȚIA: E 17

A. Dispariția mitocondriilor
B. Cariorexis
C. Carioliză nucleară
D. Anomalii cromozomiale
E. Creșterea ratei degradării proteinelor

147. Teoria acumulării de reziduuri din cadrul îmbătrânirii celulare se bazează pe C 17

acumularea lipofuscinei în:
A. peroxizomi
B. mitocondrii
C. lizozomii secundari
D. ribozomi
 E. reticolul endoplasmatic neted

148. Apoptoza poate fi declanșată prin: A 18

A. Activarea unei căi extrinseci ce pornește de la receptorii membranari
B. Acțiunea unei proteinkinaze
C. Acțiunea ciclinelor
D. Extinderea unui proces inflamator
E. Acțiunea unui factor agresor mecanic

149. Proteinele Bcl-2: C 18

A. Stimulează apoptoza
B. Stimulează eliberarea citocromului c
C. Inhibă apoptoza
D. Se găsesc la nivelul învelișului nuclear
E. Se găsesc în membrana RER

150. Caracteristicile celulelor tumorale sunt următoarele cu EXCEPŢIA: C 19

A. Anaplazie
B. Hipercromatism
C. Microplazie
D. Pleiomorfism
E. Anomalii ale mitozelor