�n timp ce traversau c�mpul, ploaia paru ca s-a mai potolit putin, iar c�nd au

ajuns �n padure copacii �i protejau aproape cu totul de

umezeala. De cum au intrat, Jeff se uita �n jurul sau.
- Pe unde o luam? �ntreba el.
- Exista o carare, raspunse Elizabeth. Abia se poate vedea, dar exista. Vino!
Lui Jeff i se paru ca dintr-odata Elizabeth avea vocea schimbata si ca ochii ei
aratau neobisnuit.
Tacuta, �l conduse repede, deschiz�nd drumul printre copaci, fascin�ndu-l pe Jeff
cu siguranta pasilor ei. Elizabeth parea sa stie cu exactitate locul
spre care mergea, precum si locul precis �n care trebuia sa puna de fiecare data
piciorul �n �nc�lceala de bolovani si radacini care
acopereau ca un covor cararea. Nu se uita nici macar �n urma, ca sa vada daca
ceilalti tineau pasul cu ea. Jeff trebui sa strige de doua ori
dupa ea ca sa-l astepte, si de alte doua ori baiatul trebui sa se opreasca pentru a
o ajuta pe Sarah, care �si gasea drumul cu mare
dificultate. Iar dupa aceea iesira din padure si ajunsera pe culmea stavilarului.
Ploaia �ncepuse sa cada mai puternic acum, iar v�ntul le
biciuia fetele cu picaturile ei. Dedesubtul lor marea parea fioroasa. Jeff se
imti scuturat de un tremur usor si se �ntreba daca a facut bine ca le-a bagat pe
fete �n situatia asta. Stavilarul parea periculos, asa cum �l
avertizasera parintii lui ca este.
- Unde crezi ca ar putea sa fie? �ntreba el, sper�nd ca Elizabeth le va propune sa
renunte.
- Nu s�nt sigura, raspunse Elizabeth. Hai sa �ncercam pe aici. I-a condus de-a
lungul stavilarului, iar Jeff tocmai era pe
cale sa le spuna ca i se parea prea periculos, c�nd Elizabeth �ncepu deodata sa-si
caute drumul �n jos, pe peretele stavilarului, urm�nd un
traseu pe care Jeff nu putea sa-l distinga sub nici o forma. Se uita la ea cum se
deplasa cu siguranta din piatra �n piatra, si a ajuns la
concluzia ca daca ea putea sa mearga pe acolo, atunci se va descurca si el.
�nsa si-a dat seama ca era cu mult mai dificil dec�t �si imaginase. St�ncile erau
alunecoase, iar el parea ca nu reuseste sa gaseasca acele
mici iesituri de care Elizabeth se folosea at�t de bine. �si alegea �ncet drumul,
�ncere�nd sa tina un ochi pe Elizabeth, straduindu-se sa
observe unde �si punea ea piciorul. Din c�nd �n c�nd arunca o privire �napoi, ca sa
vada cum se descurca Sarah, �nsa aceasta parea sa
reuseasca sa se tina dupa el, iar dupa c�teva minute �nceta sa-si mai faca griji
din pricina ei. Ploaia facea ca st�ncile sa devina tot mai
alunecoase cu fiecare clipa care trecea, iar lui Jeff �i era teama ca, �n
�naintarea ei dibace �n josul peretelui, Elizabeth va disparea din
c�mpul sau vizual. Striga dupa ea, �nsa nu a fost auzit pe deasupra mugetului
v�ntului si brizantilor. Si dupa aceea Elizabeth disparu �n
spatele unui bolovan mare.
Baiatul continua sa �nainteze cu precautie, pun�nd cu grija piciorul de pe o piatra
pe cealalta, straduindu-se sa aiba tot timpul la vedere
bolovanul cel mare, �n spatele caruia disparuse Elizabeth. �n spatele lui, Sarah
�si potrivea pasul dupa �naintarea lui �nceata.
-Aici!
Jeff tresari auzind cuv�ntul acesta si se uita �n umbra pietrei imense. Elizabeth
se afla acolo, ghemuita foarte tare, pentru a se ascunde de
ploaie si de v�nt.
- Ce? �ntreba el.
- Aici este, raspunse Elizabeth. Ara gasit pestera. Jeff se �ncrunta si cauta cu
privirea prin �ntuneric.
- Nu este nimic acolo, spuse el.
- Ba da, este, insista Elizabeth. Vino aici, jos. Baiatul cobor� p�na ajunse l�nga
ea. -Unde?
- Chiar aici, raspunse Elizabeth, arat�nd cu degetul.
Si dupa aceea o vazu. Acolo, �n umbra cea mai ad�nca a st�ncii, aproape invizibila
din cauza �ntunericului, exista o gaura �n stavilar. Se
apropie mai mult si se uita cu atentie �nauntru. Si-a dat seama ca Sarah se afla �n
spatele lui, caci �ncepuse sa-l �nghionteasca, scot�nd
zgomote mici, ca niste suspine de pl�ns. Se scutura de ea, iar c�nd Sarah se
apropie din nou de baiat Elizabeth �i prinse m�inile si se uita
ad�nc �n ochii ei. La un moment dupa aceea Sarah se calmase.
- Ce crezi ca este �nauntru? �ntreba Jeff.
- Nu stiu, a raspuns Elizabeth. Nu ne uitam?
Jeff privi cu �ndoiala spre gaura. Parea doar at�t de larga c�t sa mergi de-a
busilea prin ea si nu era convins ca ducea undeva. Totusi, hu
voia sa para las.
- Intra eu primul, spuse el, �ncerc�nd sa aiba vocea mult mai plina de �ncredere
dec�t se simtea el �n realitate.
A intrat �n tunel si �ncepu sa �nainteze, descoperind ca era suficient loc �nauntru
pentru a merge de-a busilea fara probleme. Se deplasa cu
usurinta, gasindu-si drumul prin �ntuneric pe pipaite.
�n spatele baiatului, Elizabeth lua lanterna din ascunzisul ei, dar nu o aprinse.
Se multumi sa ram�na �n spatele lui Jeff. Iar �n spatele ei
venea Sarah.
Jeff nu era sigur c�t de departe �naintasera prin tunel, �nsa prin bezna aceea
parea sa fi fost un drum destul de lung. �ncepuse sa i se faca
frica si era tocmai pe punctul de a le spune fetelor ca dupa parerea lui mersesera
destul de departe, c�nd simti o schimbare �n jurul sau.
Cu toate ca nu putea sa vada nimic prin bezna de acolo, se simtea de parca ar fi
fost mai mult spatiu �njurai lui dec�t fusese cu putin mai
devreme. A �ntins m�inile si si-a dat seama ca nu se �nselase. Nu mai putea sa
atinga peretii �nghesuiti ai tunelului. Se �ntreba c�t de mare
era caverna �n care se aflau acum, asa ca a continuat sa �nainteze cu precautie.
M�na lui ajunse pe buza putului, ceea cel facu sa se
opreasca. A pipait orbeste locul, �ncerc�nd sa-si dea seama c�t de ad�nca era
groapa pe care o descoperise. O simti pe Elizabeth izbindu-se
de el. Se trase �ntr-o parte si se aseza l�nga put, st�nd pe vine si fac�ndu-se c�t
mai mic.
- Este ceva aici, spuse el. Se face o gaura. Nu pot sa spun c�t de ad�nca este, sau
c�t de larga.
Iar dupa aceea simti ca este �mpins de la spate si �ntinse m�inile cu disperare,
pentru a se agata de �ntuneric. �nsa nu gasi nimic solid de
care sa se apuce, ci simti doar ca aluneca prin bezna. A ajuns jos �nainte sa apuce
sa tipe, iar �ntunericul se ad�nci si mai mult. Jeff Stevens
zacea nemiscat, �ntins pe fundul grotei de dedesubt.
Ramasa �n �ncaperea superioara, Elizabeth aprinse lanterna si se apropie de
marginea putului. �ndrepta suvoiul de lumina spre interiorul
acestuia. Fasciculul cazu pe trupul inert al lui Jeff, �mprastiat pe bolovanul mare
si plat pe care Elizabeth �l folosea drept masa la
petrecerile ei. Nu putea sa vada nimic altceva �n portiunea luminata, asa ca dupa
c�teva momente puse lanterna deoparte si �ncepu sa
desfasoare scara de fringhie. �n spatele ei, Sarah iesise din tunel si se asezase
cu picioarele �ncrucisate, tremur�nd, uit�ndu-se la sora ei.
Elizabeth lasa scara sa cada �n put, iar dupa c�teva momente, cu lanterna lumin�nd
vag din buzunarul mantalei ei de ploaie, disparu �n
�ntunericul de dedesubt. Sarah se apropie de-a busilea si cerceta curioasa ad�n-
cimea putului.
Luminarile continuau sa se ridice din crapaturile �n care erau prinse, asa cum le
lasase, iar bricheta pentru tigari se afla si acum �n nisa de
dedesubtul unei luminari. Dupa ce aprinse luminarile, Elizabeth stinse lanterna si
privi �n jurul ei.
Kathy Burton zacea �n acelasi loc �n care cazuse, cu fruntea ranita si lipsita de
culoare, din cauza loviturii pe care o primise. Avea ochii
deschisi iar fata �ncepuse sa i se umfle. Elizabeth ira dat c�teva ghionturi cu
curiozitate si, vaz�nd ca fata nu raspunde prin vreo miscare,
�ncerca sa-i �nchida ochii. �nsa nu mai voiau sa se �nchida.
Jimmy Tyler, �n pielea goala, zacea ghemuit l�nga peretele cavernei. Ochii lui
erau, de asemenea, deschisi, �nsa purtau �n ei expresia unei
creaturi mici si �ngrozite. Sc�ncea si tremura tot. C�nd Elizabeth se apropie de el
paru ca nu o vede si nu avu nici o reactie atunci c�nd fata
�l atinse. Str�ngea la piept trupul pisicii moarte, ca si cum ar fi fost un ursulet
de plus. Mirosul mortii umplea fiecare coltisor al cavernei, iar
Elizabeth �l aspira, trag�nd aerul ad�nc �n piept. Z�mbi catre scheletul ce statea
�ntins l�nga perete.
- Este bine, nu-i asa? sopti ea. Priveste, acum s�nt toti aici. Mamica, taticu' si
copilasul lor. Si tatal tau, Beth. Astazi l-am adus pe tatal tau
sa te viziteze. Nu vrei sa vorbesti cu tatal tau?
T�r� trupul lui Jeff Stevens, �nca inconstient, p�na l�nga schelet si-l �ntinse
alaturi de oasele lipsite de came. A mutat bratele scheletului
astfel �nc�t Jeff sa fie prins �n �mbratisarea rece a acestuia.
Elizabeth �ncepu sa pregateasca �ncet �nca o petrecere, ultima petrecere cu ceai. O
trase pe Kathy Burton din coltul �n care se afla si �i t�r�
trupul p�na �n mijlocul �ncaperii si �l aseza cu greutate ca pe un scaun pe una
dintre pietrele ceva mai mici care �nconjurau masa. Se narui
�n fata, sprijinindu-se de lespedea mare de piatra. Dupa aceea Elizabeth �ncerca sa
desprinda trupul pisicii din �nclestarea m�inilor lui
Jimmy Tyler. Baiatul s-a luptat �n mod inconstient cu ea, ned�ndu-si seama de ceea
ce se �nt�mpla, �nsa nevr�nd sa fie deranjat din locul �n
care mintea lui �l trimisese, oricare o fi fost acela. Se opuse �n mod pasiv,
bratele lui mici �ricerc�nd sa tina str�ns la piept trupul pisicii, �nsa
nu schita nici un gest prin care sa o loveasca pe Elizabeth. S-a luptat �n liniste,
�mpotriva unei forte care pentru el nu mai �nsemna nimic.
Pisica scapa din str�nsoarea lui, iar bratele baiatului s-au �nchis �n spatiul
ramas gol.
Sprijini din nou pisica la locul ei, �nsa nu mai reusi sa-i aseze capul pe umerii
ce putrezeau. S-a uitat la el cum se rostogoleste pe jos si �l
lasa acolo unde cazu, ca pe un obiect ce oricum nu mai putea fi recunoscut, prins
�ntr-o bonetica albastra si jegoasa.
Dupa aceea �ncepu sa-I mute pe Jimmy Tyler. Acesta nu a opus rezistenta; nici macar
nu-si dadea seama ca se �nt�mpla ceva anume cu el.
Nemaiav�nd nimic de care sa se tina, paru ca se lasa �n voia oricui altcineva, iar
Elizabeth reusi sa-l faca sa se tina pe picioare, �n timp ce
ochii lui priveau goi �nainte, trec�nd dincolo de lumina p�lp�itoare a luminarilor.
Elizabeth �ncepu sa vorbeasca, �nsa cuvintele ei erau de ne�nteles. Vocea ei �si
schimba tot timpul �naltimea, ca si cum ar fi fost doua
persoane care ar fi vorbit pe r�nd.
�n timp ce vorbea devenea din ce �n ce mai furioasa. Pretindea ca obiectele pe care
se �nfuria sa-i raspunda, si cum acestea nu o faceau,
furia ei devenea si mai mare.
- Raspunde-mi, tipa ea, �nsa era o voce care nu �i apartinea. Vreau sa stiu de ce
ai facut asta! De ce m-ai lasat aici? Aici este �ntuneric si
este frig. Si mi se face frica. De ce vrei sa mi se faca frica? De ce nu pot sa ies
de aici si sa stau �mpreuna cu toti ceilalti?
Urma o tacere, �n timpul careia astepta un raspuns. �nsa nu a venit nici unul.
- S�nteti toti la fel, suiera ea. Toti. Nici unul dintre voi nu s-a schimbat
vreodata. Voi o iubiti pe ea.
Pumnul fetei lovi cadavrul pisicii, care cazu la baza peretelui cavernei.
- �ntotdeauna i-ati dat ei mai multa atentie. De ce nu puteti sa-mi dati si mie
aceeasi atentie?.
Iar dupa aceea paru ca se schimba din nou, si privi �n jos catre Jeff, care nu �si
recapatase cunostinta.
- Acum te afli acolo unde voiai sa ajungi, nu-i asa? Nu am vrut sa te ajut �n ziua
aceea, nu-i asa? Prin urmare m-ai bagat aici, jos, de una
singura. Dar am stiut ca te vei �ntoarce. Si ca de data asta o sa ram�i cu mine. De
data asta o sa ram�i. Tu, �mpreuna cu toti ceilalti.
Elizabeth lua cutitul din nisa �n care statuse de mult timp ascuns si-l �ntoarse
catre copii.
-Acum veti ram�ne toti cu minei urla ea.
S-a lasat sa cada pe Kathy Burton, ciop�rtindu-i cadavrul cu cutitul, lovindu-l cu
salbaticie, sf�siindu-i carnea de pe trupul deja mort. Dupa
ce nu mai ramase nimic �ntreg din el s-a �ntors catre Jimmy Tyler.
Baiatul scoase un urlet c�nd cutitul �i fu repezit �n burta, dupa care se prabusi
g�lg�ind pe fundul cavernei, timp �n care Elizabeth scoase din
nou cutitul si il �nfipse �n g�t. Jimmy se zv�rcoli dedesubtul ei, trupul sau
raspunz�nd inconstient printr-o zv�cnitura la fiecare lovitura de
cutit. Elizabeth se tinea deasupra lui si continua sa-l macelareasca, cutitul
fulger�nd mereu �n lumina galbena a luminarilor. �n furia ei
dezlantuita nu reusi sa auda mormaielile joase care �ncepeau sa vina dinspre Jeff
Stevens, �n timp ce acesta �si revenea �ncetul cu �ncetul.
�ncerca sa-si aduca aminte ce se �nt�mplase. Era undeva �n �ntuneric iar cineva �i
facuse v�nt. Apoi cazu. �n caverna. Acum se afla �n
caverna. �nsa nu mai era �ntuneric. Din contra, exista undeva o stralucire galbuie,
ca si cum ar fi fost aprinse niste luminari. Si zgomote.
Sunete ciudate, ca niste horcaituri. Deschise ochii si �ncerca sa-si miste capul.
O vazu pe Elizabeth. C�nd si-a dat seama ce facea simti o greutate �n stomac.
Elizabeth ciop�rtea ceva cu un cutit, �nsa nu putea sa vada
ce anume, din pricina s�ngelui care acoperea totul. Se puse cu greutate �n patru
labe si privi din nou. Era un baiat mic. Elizabeth �nfigea
cutitul �ntr-un baietel.
- Nu! tipa el.
�ncerca sa se ridice �n picioare, �nsa era prea ametit. O vazu pe Elizabeth ca se
�ntoarce si o auzi �ncep�nd sa vorbeasca.
- Tu! urla ea. Tu m-ai �mpins sa fac asta, taticule! Tu ai facut asta cu mine, iar
acum voi face eu cu tine la fel! Vei sta aici, cu mine,
taticule. N-o sa ma mai lasi iar singura aici!
�si dadea seama ca fata era nebuna si �ncerca sa se apere, �nsa nu mai putea sa
faca nimic. Mintea lui, �nca �ncetosata din pricina caderii,
parea incapabila sa ia legatara cu muschii pentru a-i pune �n miscare, iar bratele
si picioarele sale nu voiau sa-i raspunda asa cum trebuia.
Cu ochii �mpaienjeniti vazu cutitul fulger�nd spre el, dar nu simti nimic. A vazut
numai s�ngele care-i t�sni din brat. A �ncercat din nou sa se
dea �ntr-o parte, ori macar sa ridice m�na �n propria lui aparare, �nsa se simtea
paralizat. Groaza �l cov�rsea, iar cutitul fulgera din nou
catre el. Iar si iar. Cur�nd nu a mai vazut nimic. Se �ntreba de ce nu simtea
durerea. Ar fi trebuit sa-l doara, se g�ndea el; c�nd mori ar
trebui sa te doara. �nsa nu durea, iar Jeff Stevens a fost luat �ncet de moarte. �n
timp ce negura �ncepea sa se �nchida asupra mintii lui, Jeff
�ncepu sa se roage.
Elizabeth continua sa �nfiga cutitul �n el �nca mult dupa ce murise, iar c�nd
termina trupul lui Jeff nu mai putea fi recunoscut. Ramasese din
el bucatele, �mprastiate pe tot fundul cavernei, amestec�ndu-se cu cadavrele
dezmembrate ale lui Jimmy Tyler si Kathy Burton. Iar dupa
aceasta furia ei se consuma, Elizabeth ram�n�nd �n mijlocul amestecului de s�nge si
came, uit�ndu-se cu curiozitate �n jurul ei.
- De ce ai facut asta? �ntreba ea �ncet. Nu �nteleg de ce trebuia sa faci asta. Nu
ti-au facut nimic. Ei erau prietenii tai. Si pe deasupra, s-a
�nt�mplat totul cu at�t de mult timp �n urma. Cu foarte mult timp �n urma.
Traversa caverna, t�r�ndu-se pe fundul ei, si �ngenunche l�nga schelet.
- Nu trebuia sa faci asta, Beth, spuse ea, cu voce ceva mai puternica. Ar fi
trebuit sa-i lasi �n pace. Nu erau oamenii care credeai tu ca
erau. El nu a fost tatal tau. Tatal tau a murit cu mult timp �n urma. La fel si cu
ceilalti. Nu erau parintii mei, iar pisica nu era Sarah. Era
numai o pisica, Beth. O biata pisica neajutorata. De ce m-ai pus sa fac asta? Eu
nu-i urasc, Beth. Nu-i urasc. Tu esti cea care �i uraste. De
ce nu poti sa-i lasi �n pace? Nu ti-au facut nimic. Nici unul dintre ei nu ti-a
facut nimic. Nici unul dintre ei.
Si furia o cuprinse din nou, dar de data aceasta era furioasa pe Beth, pe biata
Beth, care murise cu at�t de mult timp �n urma.
Elizabeth apuca unul dintre oasele bratului scheletului si-l ridica deasupra
capului.
- Mori! tipa ea. De ce nu mori, ca sa ne lasi odata �n pace?
A cobor�t osul cu putere, lovind craniul. - Mori, sopti ea �nca o data. Te rog sa
mori si sa ma lasi �n pace.
Si dupa aceea s-a terminat. Elizabeth se ridica si se �ndrepta catre scarita de
fr�nghie. Nu mai sufla �n luminari; aveau sa se stinga de la
sine. Nici nu mai trase scara din interiorul putului. Nu mai era nevoie acum; nu
avea sa se mai �ntoarca, si nici nu mai avea cine sa se
foloseasca de ea pentru a se elibera. Elizabeth strabatu tunelul �n patru labe si
iesi din gaura ce se deschidea �n peretele stavilarului.
�ncepu sa-l escaladeze, �nde-part�ndu-se de caverna.
Ramasa �n �ntuneric, Sarah se uita �n jos, la lumina galbuie ce p�lp�ia dedesubt.
Dupa aceea �ncepu sa coboare �ncet pe scara de fr�nghie.
Cu miscari �ncete, Sarah se apuca de lucru, �ncerc�nd sa puna la locul ei fiecare
bucata disparata. C�nd termina a gasit bidonul cu apa pe
care �l aruncase �n put cu at�t de mult timp �n urma. Puse gura recipientului �ntre
buzele fiecaruia dintre copiii morti, �ncerc�nd sa-i faca sa
bea.
Dupa aceea se aseza si privi �njurai ei.
A stat asezata acolo mult timp, astept�nd. ,
24
Era patru si jumatate c�nd doctorul Belter puse capat �ntrevederii cu Jack si Rose
Conger. Nu era convins ca reusise sa lamureasca ceva,
dupa cum nu era convins ca exista ceva care trebuia lamurit. �si pierduse cea mai
mare parte a dupa-amiezii nu �n �ncercarea de a stabili
cu mai multa precizie directia �n care boala lui Sarah s-ar fi putut sa se
�ndrepte, ci mai degraba straduindu-se sa-i linisteasca pe parintii
ei. Aceasta era jumatate din batalia pe care trebuia sa o duca, a descoperit
doctorul, c�nd avea de a face cu un caz ca cel al lui Sarah.
Parintii acestor copii citeau prea multe carti, si dintr-o categorie gresita. Erau
convinsi ca proprii lor copii se transformau �n cine stie ce fel
de monstri si, indiferent de ceea ce se �nt�mpla, ei se g�ndeau la ce ar fi fost
mai rau. Meseria lui, si-a dat seama doctorul, nu consta at�t
de mult �n tratarea copiilor, c�t �n calmarea parintilor.
Iar de data aceasta reusi. �n timp ce se �ntorceau acasa, merg�nd cu masina prin
ploaie, cei doi se simteau mai bine din toate punctele de
vedere. Doctorul Belter le spusese sa nu se �ngrijoreze. Aveau �ncredere �n doctor;
nu trebuiau sa-si mai faca griji. Ploaia cadea acum cu
mai multa putere si puteau am�ndoi sa simta ca temperatura scadea.
- Iarna timpurie anul acesta, comenta Jack c�nd a virat, intr�nd pe Drumul
Promontoriului Conger. Ploaia asta se poate transforma oric�nd �n ninsoare.
- �ntotdeauna mi-a placut prima ninsoare de pe aici, spuse Rose. Casa nostra a fost
proiectata pentru iarna, sau cel putin asa am c�teodata
impresia. Zapada pare sa-i �nmoaie �ntr-un fel linia.
Se uita prin ploaie catre vechea casa ce se deslusea �n departare si avu o
presimtire ciudata. Din cauza vremii ur�te, se g�ndi ea. Locul
acesta arata �ntotdeauna lugubra pe ploaie.
�n timp ce deschideau usa de la intrare telefonul �ncepu sa sune.
- Am ajuns eu, striga Jack, ridic�nd receptorul cu o m�na, �n timp ce cu cealalta
�si descheia nasturii mantalei, care era uda leoarca.
- Alo? facu �n receptor.
- Jack? S�nt Barbara Stevens. Tocmai am ajuns acasa, dupa o partida de golf...
- Pe vremea asta? �ntreba Jack, nevenindu-i sa creada. Barbara chicoti:
- Unii dintre noi ar juca pe vreme chiar mai rea. Dar sa-ti spun ceva, care sa
ram�na �ntre noi. Baraca aia care sta pe post de club are
nevoie de un acoperis nou.
- Trebuie schimbata cu totul, dar nu exista destui membri pentru ca sa faci asta.
�n afara de asta, ma �ndoiesc ca altcineva �n afara de voi
ar calca pe acolo pe o vreme ca asta.
- A cam fost umezeala, recunoscu Barbara. Las�nd asta la o parte, tocmai ma
�ntrebam daca Jeff nu este pe la voi. Trebuia sa stea acasa
toata dupa-amiaza, �nsa nu este aici. Si din moment ce nu prea cunoaste pe nimeni
pe aici, �n afara de voi, m-am g�ndit ca s-ar putea sa fi
venit sa se joace cu fetele.
- Tocmai am intrat si noi �n casa, raspunse Jack. Ram�i pe fir p�na aflu daca este
aici.
Puse receptorul pe masa si se �ntoarse catre Rose, care se uita curioasa la el.
- Barbara Stevens, spuse Jack. �ntreaba daca nu cumva Jeff este la noi.
Rose avu o senzatie de lesin, care venea din stomac. �si aducea aminte de un alt
apel telefonic similar cu acesta, un apel ce venise din
partea doamnei Burton, care o cauta pe Kathy, cu numai c�teva zile �n urma. C�te
zile? Nu putea sa-si aduca aminte. Impresia unei
presimtiri rele s-a accentuat.
- Ce s-a �nt�mplat? o �ntreba Jack pe nevasta-sa, vaz�nd ca fata ei �si pierde
culoarea.
- Nimic, raspunse Rose. Ma g�ndeam doar ca... Se �ntrerupse bmsc, apoi continua:
- Nimic, repeta ea. Sa o strig pe Elizabeth.
Se �ndrepta catre baza scarilor si striga uit�ndu-se �n sus, vocea ei rasun�nd ca
un ecou �n �ntreaga casa. La un moment dupa aceea au