Diagnosticul la donator a fost si mai complicat de prezenta unei hemoragii

subarahnoidiene data de hta si un screen test toxicologic pozitiv la cocaina.

Nu se stie daca infectia rabica a fost cauza hemoragiei subarahnoidiene, din moment
ce acest lucru nu a fost notat in roporturile anterioare.
Semnele de rabie s-au dezvoltat la toti cei 4 primitori in 30 de zile dupa
infectie. Potrivit raporturilor anterioare, simptomele s-au dezvoltat in 30 de zile
de la
muscatura animalului la doar 25 % din pacienti. Nu este cunoscut daca perioada mai
scurta de incubatie la acesti pacienti a fost datorita imunosupresiei, caii de
transmitere sau amandurora.
Efectul imnospresiei in infectia cu rabie nu este inca bine inteles.
In rapoartele de transmitere a rabiei prin transplantele de cornee la pacientii
care nu erau imunosupresati si care nu au primit profilaxie postexpunere,
simptomele s-au dezvoltat la o medie de 26 de zile dupa transplant, sugerand ca
implantarea unui material de la un donator infectat poate duce la o perioada de
incubatie mai scurta.
Trei dintre acesti pacienti s-au prezentat cu simptomele comune prezentand
tremuraturi si schimbari ale statusului mental, in timp ce al 4-lea sa prezentat cu
durere abdominala si in flanc, care poate fi
neuropatica, iar schimbarile de status mental s-au produs dupa 48 de h.
Encefalita progreseaza rapid cu aparita mortii , la o medie de 13 zile dupa
aparitia acestor simptome, este des adaugat in alte rapoarte.
Este un singur caz raportat, privind vindecarea de rabie la un pacient care nu a
primit profilaxie pre si postexpunere impotriva rabiei.
In orice caz , administrarea profilaxiei postexpunere cu antigene imune rabice si
vaccin este foarte eficienta in prevenirea infectiei dupa o expunere.
Intr-un raport anterior , administrarea profilaxiei postexpunere a prevenit
infectia unui pacient care a primit cornee de la un donor cu rabie.
In acest raport si in altul , descrierea transmisiei virusului West-Nile prin
translant de organe, subliniaza potentialul de transmisie a unei boli infectioase
neasteptate prin aceste transplante.
Recunoasterea si preventia infectiilor transmise prin transplanturi, poate fii
imbunatatila prin diferite moduri, incluzand
imbunatatirea testelor de screening ale donatorilor, dezvoltarea procedurilor
standard pentru stocarea si folosirea segmentelor vasculare ale donatorilor, precum
si metodele prin care urmaresc utilizarea
lor sau nu, si imbunatatirea metodelor de diagnostic a bolilor primitorilor.
Pentru a reduce riscul de transmitere a infectiilor in timpul transplantului de
organ OPTN a stabilit standarde care cer organizatiilor ce preleveaza organe sa
evalueze riscul transmiterii bolilor infectioase
prin intrebari screening si teste de sange pentru a selecta patogeniile virale
transmise la nastere si sifilisul.
Intrebarile despre potentiala expunere la rabie nu sunt in general incluse, iar
testele de laborator pentru infectia cu rabie nu sunt facute.
Organele pot fi procurate de la donatori care sunt febrili, dovedind ca directorul
medical al organizatiei de prelevare de organe si doctorii care translpanteaza ,
sunt de acord cu faptul ca febra joaca un risc inacceptabil pentru
primitor.
Data fiind importanta crescanda in curs de dezvoltare si redezvoltare a bolilor
infectioase,ar trebuii imbunatatiri generale in procesul de screening al
donatorului, decat masuri impotriva bolilor propriuzise, ar trebuii reevaluate
pentru
pentru cresterea sigurantei organului.
O revizie propusa de politica OPTN va extinde lista potentialelor boli
transmisibile si conditiile in care clinicienii ar trebuii sa considere donorii
eligibili.
Revizia subliniaza ca atunci cand oricare din aceste conditii sunt cunoscute sau
suspectate la un donor, aceasta informatie ar trebuii sa fie comunicata imediat
organizatiei de prelevare de organe la fel ca si tuturor centrelor de transplant
care primesc organe de la donator.
Succesul folosirii canalelor(segmentelor) arteriale donatoare a fost raportata
intr-un transplant de ficat in menagementul complicatiilor vasculare la ambii
primitori de transplant hepatic si transplant renal.
Impreuna cu organele, segmentele de vase au poential de a transmite infectia.
O atentie mare acordata abilitatii de a urmarii materialui primit de la donator,
cum sunt vasele organelor respective, este esentiala pentru legarea bolilor
neexplicate sau mortile , de un donator de organ si va creste probabilitatea de a
identifica
rapid toti primitorii care au risc de infectie de la donatori.
Revizia propusa de OPTN si Joint Commission on Accreditation of Healthcare
Organization ar putea ajuta adresandu-se celor care depoziteaza vase ,
documumentandui prind folosirea lor sau nu.
Investigatiile noastre subliniaza provocarea privind detectarea si diagnosticul
infectiilor care se intampla la primitorii de organe sau tesut de la un donator
comun.
Potentialul de transmitere a bolii de la un donator ca o cauza de boala sau moarte
, ar putea sa nu fie luata in vedere la evaluarea unui primitor individual.
In aceasta investigatie , si in rapoartele anterioare privind tansmiterea virusului
WEST NILE prin transplant.....