Sunteți pe pagina 1din 8

Subiecte capitolul 4: Administrația și celelalte elemente ale sistemului politic și social

4.2.Administrația și grupurile de interese


4.2.1.Grupurile de interese și rolul lor în luarea deciziilor publice
1.Ce sunt grupurile de interese?Explicati care sunt cateva dintre obstacolele care le
impiedica să aibă o bună funcționare în aria pe care și-o doresc. Motivați de ce.
Grupurile de interese sunt,probabil,principalul vehicul in aproape toate statele pentru
reprezentarea opiniei publice și pentru prezentarea problemelor acesteia intr-o maniera
organizata in fata autoritatilor publice.Partidele politice nu pot face foarte bine acest lucru
atunci cand sunt implicate in incercarea de a obtine putere guvernamentala pentru ele
insele.Aceasta le determina pe partidele politice sa accepte multe compromisuri, in ceea ce
priveste programele guvernamentale pe care le sustin cu scopul de a obtine un cat mai
mare suport, fie din partea votantilor in cazul societatilor democratice, fie din partea
bisericii, a armatei in cazul societatilor nedemocratice.Oricare ar fi cazul,un partid politic,
nu poate contribui la articularea si reprezentarea dorintelor poporului.In general vorbind,
grupurile de interese fac acest lucru mult mai bine.
Cu toate acestea , exista cateva obstacole importante care impiedica grupurile de interese
sa aiba o bună funcționare in aria în care doresc:
În primul rând , nu toate grupurile de interese sunt la fel de bine organizate:unele sunt
capabile sa inroleze mai mult din clientela lor potentiala decat altele, unele dispun mult mai
usor de resurse financiare.Ca rezultat, unele grupuri isi pot face mai bine auzita vocea si
sunt ascultate cu mai mult respect;
În al doilea rând, unele grupuri comanda cu o voce disproportionata in cadrul sistemului ,
deoarece ele au avantaje speciale. Spre exemplu, in tarile cu o democratie dezvoltata,
grupurile de afaceri au o influenta mai mare decat ne-am astepta sa aiba ca urmare a
numarului de membrii pe care ii au. Ele castiga mai multa influenta datorita banilor pe
care-i cheltuiesc in politica, iar bunastarea unei tari este considerata a fi strans legata de
propria lor bunastare;
În al treilea rand, cele mai multe grupuri de interese nu sunt organizate foarte democratic,
conducatorii lor nefiind foarte sensibili la dorintele membrilor.Liderii anumitor grupuri de
interese sunt, de obicei, capabili sa-si construiasca o baza de suport in cadrul structurii
administrative a grupului si printre membrii sai, ceea ce face dificila inlocuirea lor.Chiar
daca membrii grupului isi aleg liderul in fiecare an- asa cum se intampla in cadrul
sindicatelor- de obicei aleg an de an aceeasi persoana.
Ca urmare a acestor obstacole, grupurile pot fi mai putin reprezentative pentru ansamblul
populatiei, tinandu-se cont si de faptul ca anumiti oameni participa mai mult in grupuri
decat altii si ca anumite grupuri, datorita avantajului lor strategic, sunt capabile sa aiba un
mai mare impact.
2.Explicati care sunt caracteristicile principalelor categorii de grupuri de interese si
exemplificati-le:
Grupurile de interese pot fi de mai multe categorii:
Grupurile anomice- sunt acele grupuri care nu au o structura organizationala formala si
evident, liderii lor se intalnesc doar temporar sa-si coordoneze eforturile. In general, ele
sunt turbulente si adesea violente.Tipice pentru aceasta categorie sunt, de exemplu,
atacurile miscarilor studentesti impotriva guvernului din Franta cu ocazia incercarii de a
modifica Codul muncii;
Grupurile nonasociative- acest tip contrazice chiar definitia grupurilor de interese, ca si
grup organizat de cetateni, in sensul ca ele nu sunt organizate de o maniera formala. In
statele moderne, este greu sa intalnim astfel de exemple,insa in tarile mai putin dezvoltate,
guvernul, deseori, incearca sa afle opinia batranilor satului cu privire la anumite probleme
care ar trebui rezolvate pentru acea comunitate.Evident, batranii nu sunt organizati in nici
un grup, dar guvernul trateaza cu ei ca si cand ar fi;
Grupurile instituționale –sunt acele grupuri care se constituie pentru alte scopuri decat
activitatea politica si ar exista chiar daca nu au de a face cu politica deloc. Ele devin active
politic doar cu scopul de a-si apăra propriile interese în cadrul deciziilor de politică publica
ale statului.In aceasta categorie intra armata,universitatile care incearca sa obtina mai mult
suport financiar din partea guvernului;
Grupurile asociationale- sunt grupuri care privesc activitatea politica ca pe principalul lor
scop, dar care pot avea la fel de bine si alte scopuri.Aceasta este categoria tipica de grup de
interes.O distinctie majora in cadrul acestei categorii este cea dintre grupurile de interes
economic si grupurile de interes noneconomic.Grupurile economice se formeaza in jurul
unui interes economic impartasit, in timp ce cele noneconomice in jurul unei idei.

3.Explicati tacticile la care pot apela grupurile de interese, exemplificati-le.


Grupurile de interese apeleaza la diverse tactici pentru a-si apara interesele lor:
Controlul informatiei si al expertizei: uneori, membrii unui grup de interese(de exemplu
medicii,oamenii de stiinta,companiile petroliere, care isi cunosc foarte bine domeniul in
care actioneaza) controleaza informatia specializata care este importanta pentru guvern.
Activitatea electorala: aceasta tactica este de dorit pentru grupurile cu un numar mare de
membrii, care sunt implicati in mod moderat. Asemenea grupuri pot strange bani printre
membrii lor pentru anumiti candidati, pot furniza personal in campaniile electorale si
voturile propriilor membrii. Grupurile care pot utiliza cu succes aceasta tactica sunt
sindicatele, marile organizatii religioase, grupurile etnice sau cultivatorii de vita de vie.
Utilizarea puterii economice: un grup de interes economic important poate influenta
guvernul amenintandu-l cu intreruperea contributiei sale economice.Spre exemplu
sindicatele lucratorilor din posta,metrou, cai ferate pot ameninta cu greva generala care ar
perturba foarte mult activitatea statului, in timp ce patronatele sau chiar o mare corporatie,
luata individual, pot ameninta cu delocalizarea activitatilor lor in alte tari in cazul in care
nu obtin anumite avantaje. Pentru a aplica aceasta tactica, grupul trebuie ca prin activitatea
sa, sa poata afecta o parte importanta a economiei.
Campanii de informare publica:un grup care nu are, in mod necesar, ca baza o masa mare
de oameni, dar care are un acces substantial la media, poate incerca sa schimbe o politica,
dar in mod indirect, prin schimbarea opiniei intregii populatii, in speranta ca aceasta va
reactiona pozitiv, influentand guvernul. Grupurile de interes institutionale frecvent
utilizeaza aceasta practica , in cazul in care alte tactici le sunt blocate.Aceasta tactica este
utila si grupurilor ce detin suficienti bani sa cumpere spatii publicitare sau celor care
protesteaza foarte vehement.
Violenta si distrugerea:un grup de interes poate, de asemenea, dramatiza cazul sau printr-o
activitate violenta sau distructiva, incercand sa convinga liderii statului, ei vor fi platiti la
un pret mare in cazul in care cedeaza cererilor grupului.Chiar si proteste neviolente pot
constitui un mijloc de atragere a atentiei.Terorismul este adesea si el o tehnica eficienta
pentru grupurile mici dar foarte implicate sau pentru regiunile care doresc sa-si capete
autonomia in raport cu guvernul central.
4.Explicati ce este pluralismul pornind de la cele doua dimensiuni ale unui sistem de
grupuri de interese:
Sistemele grupurilor de interese variaza cel putin in functie de doua aspecte:
-gradul de organizare: in unele tari, oamenii se organizeaza cu greu in grupuri, in altele din
contra. In statele slab organizate, grupurile de interes institutionale, precum biserica si
armata,actioneaza mai mult in politica pentru simplu motiv ca celelalte grupuri sunt slab
organizate.Intre tarile industrializate gradul de organizare variaza de la o tara la alta, tarile
scandinave fiind cele mai organizate;
-gradul de implicare directa a grupurilor de interese in guvern si administratie:modul in
care guvernul consulta aceste grupuri variaza de la aranjamente obisnuite in care
guvernantii cheama grupurile de interese reprezentative sau cauta sa figureze in
publicatiile grupului, pana la aranjamente formale prin care grupurile de interese
reprezentative pot fi membrii de drept , ai unor comitete guvernamentale.Acest ultim tip de
aranjament se intalneste in tarile Europei de Nord, unde este foarte greu sa se traseze o
linie de demarcatie intre guvern si aceste grupuri.
In functie de variatia acestor doua dimensiuni pot fi identificate doua tipuri de sisteme de
grupuri de interese si anume:
Pluralismul:reprezinta sistemul in care toate interesele se organizeaza si se afla in
competitie libera si nici un grup nu este capabil sa domine lucrurile.In termenii celor
dimensiuni, pluralismul se afla sus pe scala organizarii si jos pe scala gradului de implicare
directa a grupurilor de interese in guvern.Nu exista nici un stat perfect pluralist, termenul
fiind o abstractie. SUA este cea mai apropiata de acest tip.
5.Explicati ce este neocorporatismul pornind de la cele doua dimensiuni ale unui sistem de
grupuri de interese:
Sistemele grupurilor de interese variaza cel putin in functie de doua aspecte:
-gradul de organizare: in unele tari, oamenii se organizeaza cu greu in grupuri, in altele din
contra. In statele slab organizate, grupurile de interes institutionale, precum biserica si
armata,actioneaza mai mult in politica pentru simplu motiv ca celelalte grupuri sunt slab
organizate.Intre tarile industrializate gradul de organizare variaza de la o tara la alta, tarile
scandinave fiind cele mai organizate;
-gradul de implicare directa a grupurilor de interese in guvern si administratie:modul in
care guvernul consulta aceste grupuri variaza de la aranjamente obisnuite in care
guvernantii cheama grupurile de interese reprezentative sau cauta sa figureze in
publicatiile grupului, pana la aranjamente formale prin care grupurile de interese
reprezentative pot fi membrii de drept , ai unor comitete guvernamentale.Acest ultim tip de
aranjament se intalneste in tarile Europei de Nord, unde este foarte greu sa se traseze o
linie de demarcatie intre guvern si aceste grupuri.
In functie de variatia acestor doua dimensiuni pot fi identificate doua tipuri de sisteme de
grupuri de interese si anume:
Neocorporatismul:este sistemul in care toate intereseele sunt organizate si in care
guvernul negociaza cu toate interesele afectate in toate stadiile din procesul elaborarii si
implementarii politicilor publice.Spre deosebire de pluralism, sub neocorporatism,
guvernul nu raspunde intotdeauna grupurilor de interese, dar le implica activ in treburile
guvernarii.In termenii celor doua dimensiuni prezentate anterior, neocorporatismul se afla
sus atat pe scala organizarii, cat si pe cea a gradului de implicare directa a grupurilor de
interese.
6.Explicati cele doua modele teoretice de luare a deciziilor publice:
De-a lungul timpului un numar de autori au elaborat o serie de modele teoretice pentru a
explica modul in care se iau deciziile publice.Astfel:
Modelul triunghiului de fier- este un model care incearca sa explice modul in care se adopta
deciziile politice in Statele Unite.Conform acestei teorii, deciziile politice sunt adoptate de
catre un triumvirat format din liderii politici, functionarii de rang inalt si liderii grupurilor
de presiune, care incearca sa-si atinga fiecare propriul interes.Acest model a fost elaborat,
dupa cum am mai spus, in Statele Unite, insa el poate fi valabil si in cazul unor tari
europene;
Modelul retelelor de influenta- in studiul sau privind mecanismele de formulare a deciziilor
in SUA, autorul american Hugh Hecla considera ca teoria „triunghiului de fier” nu este
gresita, dar este incompleta.Potrivit opiniei lui Heclo sunt mult mai multi decat cei trei
actori mentionati de teoria „triunghiului de fier” care influenteaza ,intr-un fel sau altul,
procesul de adoptare a deciziilor politice.Acesti actori formeaza ceea ce Heclo a denumit
„issue networks” , ceea ce in traducere ar insemna”retele care incearca sa influenteze
rezolvarea unei probleme”.Aceste retele nu sunt organizate de catre cineva anume, ci se
formeaza o data cu aparitia respectivei probleme. De regula, membrii acestor retele nu se
cunosc intre ei, de multe ori nu ajung in contact si nu comunica intre ei.Singurul lucru care
ii uneste este problema in cauza.Membrii acestor retele pot fi politicieni, functionari de
cariera, lideri sau simpli componenti ai grupurilor de presiune, ziaristi, specialisti in
domeniu sau chiar simpli cetateni.Fiecare dintre acesti actori influenteaza decizia, in
functie de propriile posibilitati.Politicienii vor incerca sa-si impuna punctul de vedere de pe
pozitia de conducatori, functionarii se vor folosi de expertiza pe care o detin si de alte
posibilitati de influentare, grupurile de presiune pot organiza actiuni
specifice(demonstratii,liste de semnaturi), in timp ce ziaristii sau specialistii in domeniul
respectiv pot sa-si prezinte propriile pareri in legatura cu problema in cauza.Aceste retele
dispar odata ce problema in cauza a fost rezolvata sau si-a pierdut intr-un alt fel
actualitatea.
4.2.2.Administratia si cele mai importante grupuri de interese
7.Aratati care sunt cele trei mai importante grupuri de interese si dati cate un exemplu
privind relatia acestora cu administratia publica:
Trebuie sa ne concentram atentia asupra relatiilor cu grupurile cele mai importante, care
indeplinesc un rol remarcabil in sistemul politic si economic.
A.Organizatiile profesionale
-Corporatiile publice, dintre care cele mai remarcabile sunt Colegiile profesionale si
Camerele.Este vorba despre entitati care pot fi considerate, pe deplin, administratii
publice, in cazul regimurilor totalitare.Ele nu numai ca au puteri publice fata de proprii lor
membri(fixarea cotelor, regimul disciplinar, tarifele, onorariile), dar deruleaza si o ampla
colaborare cu administratia publica.Accesul la administratie este amplu asigurat, iar
capacitatea de presiune a acestor grupuri este considerabila atunci cand este vorba de
reglementarea profesiei sau, pur si simplu, de conditiile de exercitare a activitatii.
B.Sindicatele si Patronatele
Grupurile cele mai importante care trebuie luate in considerare sunt, insa, cele care
intruchipeaza interesele economice ale muncii si capitalului, adica sindicatele si asociatiile
de intreprinzatori denumite si patronate.Daca se are in vedere caracterul material al
colaborarii,constatam ca relatia cu sindicatele este deosebit de complexa:
In regimurile totalitare sau autoritare, sindicatele sunt numai o piesa in plus a aparatului
de stat, statutul lor fiind formal si asemanator cu cel al corporatiilor publice ;
In regimurile democratice, administratia initiaza un dialog cu sindicatele privind conditiile
concrete din toate entitatile care intr-un anumit mod au caracter public.
4.3.Administratia si cetatenii
8.Explicati caile de participare ale societatii civile in formularea politicilor publice potrivit
OECD:
La nivelul Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare(OECD) s-au elaborat
numeroase studii privind caile de implicare a cetatenilor in procesul de elaborare a
politicilor publice, facandu-se distinctia intre diferitele grade de implicare a societatii
civile:informarea-consultarea-participarea activa.
Informarea- reprezinta o relatie cu sens unic in care guvernul produce si furnizeaza
informatii pentru uzul cetatenilor.Ea are in vedere atat accesul pasiv la informatie pe baza
cererii cetatenilor, cat si masuri active ale guvernului de a disemina informatia catre
cetateni.
Consultarea –reprezinta o relatie in dublu sens, in care cetatenii furnizeaza un feedback
catre guvern.Ea se bazeaza pe definirea prioritara de catre guvern a problemei asupra
careia li se va cere opinia cetatenilor.
Participarea activa-este o relatie bazata pe un parteneriat cu guvernul, in care, cetatenii
sunt angajati activ in procesul de elaborare a politicilor publice.
9.Explicati care sunt cazurile in care se fac consultari restranse cu societatea civila si care
sunt riscurile unor astfel de consultari:
Atunci cand este consultat un grup restrans de interese, ministrul cauta sa afle opinia unui
grup restrans de oameni sau organizatii care ar putea fi afectat de o anumita problema sau
propunere.Aceasta se poate realiza fie in scris,fie chemandu-i la o intalnire.Ea reprezinta o
forma usoara si rapida de consultare, care necesita resurse putine.
O intalnire permite un schimb onest de idei care-i ofera grupului posibilitatea de a modela
dezvoltarea unei politici publice.In schimb, consultarile scrise nu permit astfel de discutii
intre guvern si tinde sa ramana in cadrul stabilit de gandirea initiala a guvernului.Mai
general,conducerea discutiilor intre guvern, de obicei prin ministrii de resort si grupurile
societatii civile de-a lungul unei perioade mari de timp pot da nastere unei relatii intre
acestia:societatea civila capata informatii interne in ceea ce priveste nevoile guvernului,
prioritatile, termenele, si astfel poate mai usor sa identifice modul in care poate influenta
activitatea viitoare a guvernului.
Exista si riscuri in cazul acestor consultari restranse:
-riscul ca guvernul sa fie capturat de anumite interese, ca un anumit interes particular sa
aiba o influenta disproportionata asupra deciziilor guvernamentale, prin persuasiune sau
coruptie.Acest risc poate fi inlaturat prin pastrarea unor inregistrari ale discutiilor purtate;
-riscul ca aceste consultari sa nu fie reprezentative pentru publicul larg, si, pentru acest
motiv ,este de preferat ca aceste consultari sa aiba loc doar in ceea ce priveste problemele
tehnice care nu suscita interesul marelui public.
10.Explicati care sunt cazurile in care se fac consultari cu publicul larg si care sunt doua
dintre dificultatile practice care pot aparea in acest proces:
Cea de-a doua forma de consultari, cea cu publicul in general,tinde sa intervina intr-un
stadiu mai tarziu, de obicei atunci cand guvernul a facut o parte din munca si a selectat
optiunea preferata.Motivul este ca principalul instrument pentru consultarea publicului
este,intotdeauna, consultarea documentului care schiteaza propunerea de politica publica,
atat in forma scrisa, dar si electronica.Ar fi ideal ca aceasta ar trebui sa fie dublata de alte
metode, cum ar fi mesele rotunde ,dar acest lucru se intampla foarte rar.Este motivul
pentru care aceste consultari cu publicul larg sunt folosite mai mult pentru urmatoarele
scopuri:
-sa identifice efectele neintentionate si problemele;
-sa stimuleze dezbaterea publica, care poate mari intelegerea publica si acceptarea
propunerii;
-sa permita guvernului sa preintampine reactia publicului fata de propunere;
-sa ajute guvernul sa medieze interesele opuse.

Dificultatile practice sunt legate de urmatoarele aspecte:


-furnizarea informatiei de catre guvern.Guvernul are nevoie sa furnizeze informatii de baza
legate de topica pe care o doreste societatea civila:natura si scopul dezbaterii, datele de
baza, optiunile luate in considerare, termenele de raspuns pentru actiunea guvernului si,
daca este necesar, si o forma preliminara a propunerii de politica.Daca informatia este
lunga ,ea trebuie transmisa in rezumat.
-lipsa feedback-ului.O alta problema consta in faptul ca guvernul nu furnizeaza un feedback
referitor la produsul consultarii.Este,de asemenea,recomandabil, ca respondentii sa fie
anuntati despre eventualele decizii ale guvernului in legatura cu problemele dezbatute.
11.Explicati in ce constau trei dintre barierele culturale care pot aparea in procesul de
consultare a publicului larg si ce au de obiectat politicienii sau functionarii in legatura cu
acest proces:
In afara de dificultati practice,exista o serie de bariere culturale care ingreuneaza
consultarea.
Obiectiile de principiu au in vedere urmatoarele aspecte:
-legitimitatea:politicienii tind sa se considere drept cooncretizarea opiniei publice intrucat
ei sunt alesi,in timp ce ONG-urile nu.
-raspunderea:o reactie obisnuita a ministrilor si ministerelor este ca ei sunt raspunzatori in
fata Parlamentului, in timp ce ONG-urile nu.
-responsabilitatea:se considera ca in procesul de consultare este vorba de a face optiuni
politice , si aceasta este treaba ministrilor, si nu a functionarilor;
-reactia fata de luarea deciziei de catre privati:in tarile foste-comuniste deseori exista o
reticenta fata de influenta grupurilor de interese asupra deciziilor publice.

Obiectiile practice se refera la urmatoarele aspecte:


-ministrii nu au experienta in ceea ce priveste consultarea, ei nu au abilitatile necesare sa
faca asta;
-consultarea presupune o munca suplimentara, iar personalul ministerelor nu au resursele
de timp necesare sa faca asta.Ministrii petrec prea mult timp sa elaboreze textul legii, si
prea putin sa evalueze impactul acestei legislatii;
-consultarea este un proces costisitor, dar este mult mai costisitor sa aprobi o lege care nu
merge sau sa furnizezi un serviciu care nu raspunde nevoilor cetatenilor;
-in general, oamenii nu inteleg problemele supuse dezbaterii.De obicei aceasta neintelegere
se datoreaza faptului ca ministrii publica documente tehnice fara fundamente explicative,
sau fara explicarea contextului si a scopului;
-putini oameni raspund, si aceia care raspund nu sunt in general reprezentativi.
Obiectiile legate de teama de a-si pierde puterea, acestea sunt de obicei
neexprimate.Guvernele din toate tarile sunt reticente sa-si imparta puterea si
informatia.Traditia secretului birocratic si ascunderea adevarului sunt greu de inlaturat,
mai ales in tarile fost-comuniste.Dar functionarii publici trebuie sa inteleaga noul context
democratic in care isi desfasoara activitatea si ca se afla acolo pentru a servi cetateanul si
nu invers.

In final, trebuie sa se inteleaga faptul ca orice incercare de a implica societatea civila in


procesul de elaborare a politicilor publice trebuie sa mearga dincolo de aceste argumente
si obstacole.Societatea civila , la randul ei, trebuie sa fie pregatita sa-si argumenteze
implicarea atunci cand guvernul o accepta.O atentie deosebita trebuie acordata implicarii
societatii civile in planificarea strategica, care ridica o serie de probleme particulare legate
de faptul ca acest proces de planificare strategica este, in mod inerent, mai complex si mai
sensibil, ca nu exista decat o experienta limitata in analiza strategica si elaborarea
politicilor in tarile est-europene, ca nu exista structuri tehnice la nivelul aparatului de lucru
al guvernului care sa se ocupe de analiza si implementare inputurile venite din partea ONG-
urilor.

12.Explicati care sunt cazurile in care ar trebui sa aiba loc implicarea societatii civile la
nivel local:
La nivel local, implicarea cetatenilor are in vedere:
A.Implicarea cetatenilor in dezvoltarea economica.Este necesar, sa se tina cont de
varietatea de grupuri de interese in procesul de dezvoltare economica, dar si de motivul
pentru care acestia sunt interesati.Aceste grupuri pot include,comercianti, intreprinzatori,
bancheri, investitori, agenti imobiliari,proprietari, reprezentanti ai fortei de munca.Trebuie
facute eforturi speciale pentru implicarea membrilor acestor grupuri atat in faza de
brainstorming, cat si atunci cand optiunile specifice sunt facute ca si cum toti sunt implicati
in procesul de strategie, planificare si implementare a dezvoltarii economice locale(DEL).
B.Participarea cetatenilor la elaborarea bugetului:Din moment ce bugetul este
instrumentul prin care se comunica si se planifica actiunile administratiei
locale,conducatorii acesteia trebuie sa faca un efort deliberat pentru a afla ce cred cetatenii
despre programele si politicile curente,precum si despre serviciile prestate in acest
context.
Procesul de intocmire a bugetului necesita, in prealabil, o buna intelegere a comunitatii si a
nevoilor sale specifice.Acest lucru poate fi realizat prin discutia directa cu locuitorii si prin
strangerea datelor si informatiilor de la nivelul intregii comunitati.
C.Participarea cetatenilor in procesul decizional al contractarii
imprumuturilor:Participarea publica in adoptarea deciziilor privind solicitarea de credite,
de catre o administratie locala,este importanta pentru ca cei care acorda creditul sunt
interesati de a obtine garantii ca acesta va fi returnat.Desigur ca proiectul, pentru a fi
aprobat, trebuie sa fie bine fundamentat tehnic si financiar.Dar cei care vor plati, in ultima
instanta, sunt cetatenii orasului fie direct, fie prin renuntarea la alte servicii.
Un oras functioneaza cel mai bine daca cetatenii si administratia colaboreaza si
impartasesc obiective comune.Este absolut necesar pentru autoritatea locala sa poata arata
unui potential creditor ca proiectul propus se incadreaza in planul de dezvoltare pe termen
lung si pe termen scurt al orasului.Toti acesti factori cresc sansele de reusita ale
proiectului,deci si sansele de acordare a creditului si, in ultima instanta,sansele de
returnare.

13.Explicati ce rol are o Comisie consultativa cetateneasca si care sunt instrumentele de


lucru pe care aceasta le poate folosi:
Odata adoptata decizia pregatirii unei solicitari de credit trebuie organizata o Comisie
cetateneasca avand ca sarcini de baza asigurarea participarii cetatenesti in formularea
proiectului, in procesul solicitarii de credite si in mentinerea legaturii cu alte grupuri
implicate in proiect.Comisia Consultativa Cetateneasca este responsabila de dezvoltarea
unui plan privind participarea publica in proiectul respectiv.Acest plan va urmari
asigurarea unui flux de informatii constant, in ambele sensuri, intre administratia publica
locala si public, inclusiv opiniile si temerile cetatenilor privind proiectul.Pentru aceasta,
vom prezenta in continuare cateva instrumente de lucru:
Analiza factorilor interesati este folosita pentru a determina cine este interesat,
implicat,afectat sau are influenta asupra unui proiect;
Sondajele de opinie sunt utilizate pentru a afla opiniile si atitudinile cetatenilor.Un sondaj
bine condus va masura,de asemenea, nivelul de cunostinte al cetatenilor pentru a aprecia si
pe ce se bazeaza opiniile si atitudinile rezultate;
Focus grupurile sunt utilizate pentru cercetarea calitativa , pentru a determina ce cred
oamenii despre una numit subiect;
Intalniri si audieri publice.Cele doua instrumente sunt asemanatoare, dar difera in scop si
grad de formalitate:o intalnire publica este o intalnire oarecum informala intre
responsabilii administratiei publice locale pentru un anume proiect si reprezentanti ai
comunitatii;o audiere publica este similara cu o intalnire ,dar mult mai formala,este de
obicei organizata ca ultima ocazie pentru ca publicul sa-si prezinte pozitiile inainte de
adoptarea deciziei finale asupra proiectului sau inainte de semnarea contractului de
creditare.
Toate instrumentele prezentate trebuie sa fie adecvate scopului si momentului propus
pentru solicitarea opiniei cetatenilor.Ele pot fi folosite nu numai la solicitarea unui
imprumut, dar si in elaborarea politicii financiare sau a proiectului de buget, ca si in
planificarea proiectelor de investitii sau stabilirea criteriilor de performanta ale serviciilor
publice.
14.Aratati care sunt cele 5 niveluri ale participarii comunitatii:
1.Control cetatenesc
2.Planificare in comun
3.Consultari publice
4.Receptarea opiniilor publicului
5.Informare

4.4.Administratia si puterea politica


4.4.1.Relatiile administratiei cu puterea politica

15.Explicati in ce consta dihotomia clasica politica-administratie a lui Wilson:


Conceptul dihotomiei politica-administratie reprezinta una dintre cele mai
controversate notiuni ale teoriei administratiei publice.Originile acestui concept, existenta
sa practica si acceptarea sa generala, au fost discutate, de-a lungul timpului, in nenumarate
randuri.Dihotomia lui Wilson, care incearca sa delimiteze teritorii distincte pentru politica
si administratie, este vazuta ca o extindere a incercarii de a trasa o linie de demarcatie intre
decizia de politica publica si implementare.Dihotomia lui Wilson a fost adesea atacata, nu
atat pentru aspiratiile sale prescriptive, cat pentru impactul sau asupra modului in care a
fost descris procesul politicii publice.Este important sa observam cum adesea politicienii
sau birocratii sunt implicati in procesul politicii publice de partea „proasta” a granite
stabilite prin dihotomia lui Wilson.In realitate, birocratii sunt aproape intotdeauna
implicate in pregatirea politicilor publice, in timp ce politicienii, fiind responsabili de
rezolvarea problemelor in fata cetatenilor, trebuie sa acorde adesea un interes deosebit
procesului de implementare al politicii.

16.Explicati modelele lui Peters privind relatiile administratiei publice cu puterea politica:
Un alt autor care s-a ocupat de formularea unor modele teoretice privind relatiile politico-
administrative este Guy B. Peters.Clasificarea sa include cinci modalitati in care se pot
stabili sau derula aceste relatii:
Modelul formal-legal intitulat si „Yes ,Minister”, conform caruia relatiile dintre functionarii
de cariera si politicienii alesi sunt conforme cu cele prevazute de legislatia statului.Prin
urmare, cei care au rolul principal in adoptarea deciziilor sunt politicienii, functionarii fiind
redusi la rolul de simplii executanti.Acest model se apropie cel mai mult de modelul
weberian, iar din punct de vedere practic este cel mai apropiat de cel britanic;
Modelul comunitar,conform caruia politicienii si functionarii de cariera colaboreaza in
procesul de formulare a deciziilor.Ei au interese comune sau opinii similare in legatura cu
guvernarea.Un alt aspect care favorizeaza instaurarea unui astfel de model este
complexitatea crescanda a guvernarii in societatile moderne.Din acest motiv politicienii
sunt obligati sa apeleze la colaborarea birocratilor si sa le accepte punctele de vedere.Acest
model, ca si teoria „triunghiului de fier” este in mare masura conform cu teoriile elitiste,
care afirma ca orice forma de organizare umana conduce la formarea unei oligarhii care
reuseste sa acapareze conducerea comunitatii. In cazul nostru aceasta elita este formata
din politicienii si functionarii de rang inalt, la care se adauga, in cazul”triunghiului de fier”,
liderii grupurilor de presiune;
Modelul comunitar-functional este asemanator cu precedentul, deosebirea consta in faptul
ca , in acest caz, colaborarea intre functionari si politicieni se realizeaza sectorial, pe
domenii sau departamente.Caracteristic pentru acest caz este faptul ca intre sectoare pot
aparea competitii sau chiar conflicte cu privire la alocarea resurselor.Modelul comunitar-
functional poate fi asimilat teoriei pluraliste, care sustine ca fiecare societate este condusa
de catre elite corespunzatoare fiecarui domeniu important din viata sociala;
Modelul adversial este dominat de competitie si conflicte intre politicienii alesi si
functionarii de cariera.Astfel de situatii apar, cu precadere, la schimbari radicale de guvern,
schimbari care implica modificari substantiale de politica.In acest mod interesele
birocratiei pot fi afectate.In orice caz putem afirma ca acest model este unul tranzitional,
deoarece orice conflict trebuie, in cele din urma, sa aiba un castigator;
Modelul statului administrativ , in aceasta situatie rolul predominant in procesul de
formulare a deciziilor politice il are birocratia.Un astfel de model apare, in special, in
sistemele politice caracterizate de o mare instabilitate.In aceasta situatie, administratiei
publice ii revine rolul de a asigura continuitatea guvernarii asumandu-si prin urmare rolul
decizional.
17.Explicati care sunt mijloacele prin care administratia poate influenta puterea politica:
Politica reprezinta arta sau procesul prin care se ating scopuri colective.Din aceasta
perspectiva putem afirma ca orice activitate administrativa este politica.Administratia
functioneaza intr-un mediu, prin excelenta, politic, iar o separatie clara a activitatilor
politice de cele nepolitice este aproape imposibil de facut.Administratia este subordonata
puterii politice , dar puterea ei proprie este variabila si se exercita prin diverse mijloace:
-cel mai important atu aflat la dispozitia functionarilor este expertiza.In cele mai multe
situatii, pentru a putea ocupa o functie in administratia publica este nevoie de o pregatire
de specialitate, in vreme ce politicienii nu trebuie sa satisfaca nici un fel de cerinta privind
educatia pentru a candida in alegeri.
-prin activitatea de fiecare zi, functionarii de cariera au acces la un volum mai mare de
informatii care,uneori, sunt inaccesibile politicienilor;
-un alt avantaj aflat la dispozitia administratiei publice consta in capacitatea superioara a
birocratiei de a adopta decizii;
-in lupta sa cu puterea politica, birocratia poate sa se bazeze, de asemenea si pe sprijinul
grupurilor de presiune, mai ales atunci cand puterea politica intentioneaza sa promoveze
politici de austeritate bugetara, care presupun resurse mai putine pentru institutiile
publice si ,implicit, pentru grupurile de presiune.

18.Explicati care sunt mijloacele prin care puterea politica poate influenta administratia:
Mediul politic are o mare influenta asupra administratiei, deoarece ea reprezinta cel mai
important dintre instrumentele de care dispune puterea politica pentru servirea societatii
si mentinerea ordinii publice.Puterea politica, la randul sau, dispune de o serie de avantaje
pentru a-si exercita aceasta influenta:
-pentru indeplinirea misiunii sale, administratia se sprijina pe puterea politica, carei
legitimitate fata de cetateni constituie sursa autoritatii sale;
-in orice situatie conflictuala, ultimul cuvant apartine politicienilor care dispun de
legitimitate care isi are sursa in vointa poporului;
-numirea unor politicieni de cariera in fruntea administratiei reprezinta un mijloc prin care
puterea politica poate sa-si exercite controlul.
-un alt mijloc de control eficient este bugetul, care este aprobat de catre puterea politica;
-puterea politica are, de asemenea, posibilitatea de a interveni in structura interna a
institutiilor publice, atunci cand numeste si revoca pe conducatorii acestora, cand le aproba
statul de functii, organigrama si numarul de personal;
-de asemenea, puterea politica poate institui anchete in cadrul institutiilor publice, poate
formula intrebari si interpelari la adresa administratiei;
-campaniile electorale sunt alte ocazii care pot fi folosite de catre politicieni pentru a emite
amenintari la adresa administratiei, pentru a o determina sa-si modifice comportamentul
in sensul dorit;
-politicienii au, insa,la indemana si constituirea de aliante cu grupurile de interes.
4.4.2.Sistemul de partide si administratia
19.Explicati prin ce se caracterizeaza administratia politizata in cazul partidului unic si in
regimurile pluraliste:
Existenta unui partid unic are drept consecinta faptul ca programul acestui partid sau
obiectivele urmarite de catre grupul care il conduce sunt aceleasi cu cele ale statului.Ca
urmare, administratia trebuie sa aplice linia politica urmata de guvern, deci de partidul
unic respectiv.
Influenta politicului, in acest caz, asupra administratiei se poate face in doua moduri:
-din interior :pentru a intra in administratie nu este suficient sa ai cunostinte sau aptitudini
practice certe, ci trebuie sa dovedesti apartenenta la partidul unic;
-din exterior:se exercita prin dreptul de supraveghere care apartine unei instante
nationale, regionale si locale ale partidului si care se manifesta asupra serviciilor
administrative situate la nivelurile respective.
Politizarea interna si externa trebuie sa asigure subordonarea totala a administratiei fata
de partid si schimbul permanent de idei si oameni in ambele sensuri.
In regimurile pluraliste,fizionomia administratiei, este fundamental diferita.Vorbind de
administratie si de gradul sau de independenta fata de partidele care detin puterea se
evidentiaza doua conceptii si anume:
Una care admite existenta unui anumit grad de politizare pe care ei il considera de dorit si
ca fiind inevitabil;
Alta care aspira catre depolitizare totala a serviciilor publice.

20.Explicati care erau argumentele in favoarea administratiei politizate si care au fost


efectele aplicarii acestui sistem in SUA:
Regimul politic in care politizarea administratiei a fost practicata in mod masiv si, oficial,
este cel al SUA de la mijlocul sec. al 19-lea.Printre argumentele in favoarea acestui sistem
putem aminti:
Rotatia functionarilor, care este o practica conforma cu regulile democratiei si care permite
unui mare numar de cetateni sa poata ocupa functiile oficiale in administratie;
Evitarea constituirii unui corp de functionari permanenti, legati de privilegiile lor,
indiferenti fata de cetateni;
Existenta acestui sistem este absolut necesara functionarii unui sistem politic cladit pe
rivalitatea dintre partide.El permite partidelor politice sa-si sporeasca numarul
militantilor, oferind acestora perspectiva de a obtine, in caz de victorie, functii de stat.El
rezolva, cel putin partial, si problema finantarii partidelor.

Aplicarea acestui sistem in Sua intre anii 1865-1869, a avut o serie de efecte negative:
Un declin considerabil al eticii, eficientei si performantei administrative;
O crestere a imixtiunii politicului in treburile administratiei;
Un grad inalt de competitie politica;
O depreciere a statutului functionarilor federali.
Aceste disfunctionalitati au determinat pe responsabilii politici nord americani sa
inlocuiasca acest sistem cu un sistem bazat pe merit, ce presupunea introducerea unei
evaluari competitive in recrutarea functionarilor publici.
21.Explicati argumentele in favoarea unei administratii neutre fata de puterea politica si
care sunt principalele mijloace prin care se poate asigura neutralitatea functiei publice:
Sustinatorii acestei conceptii apolitice a administratiei invoca o serie de
argumente,precum:
Intr-o administratie compusa din functionari subordonati unui partid poate aparea
tendinta de nerespectare a libertatilor publice;
O administratie politizata constituie, prin ea insasi, o incalcare a principiului democratic al
admisibilitatii cetatenilor in functii publice, dupa alte criterii decat cel al valorii
profesionale;
Se considera ca numai o administratie compusa din functionari recrutati pe criteriul valoric
poate rezista la diferitele influente ale unor grupuri de presiune;
Administratorii numiti in functie pe criterii politice nu sunt, intotdeauna, mai competenti
din punct de vedere profesional decat cei recrutati pe baze obiective;
Continuitatea actiunii administrative risca sa sufere datorita schimbarilor de personal, care
se produc atunci cand un nou partid vine la putere.
Asigurarea neutralitatii functiei publice se poate realiza prin mai multe mijloace:
Un prim mijloc este elaborarea unui statut al functiei publice destinat protejarii
functionarului impotriva arbitrariului puterii politice si care sa interzica desfasurarea de
activitati incompatibile cu obligatia lor de neutralitate;
Un alt mijloc de garantare a neutralitatii administratiei consta in existenta unor comisii
consultative compuse din reprezentantii tuturor partilor politice interesate, care sa fie in
masura sa ia si decizii.
Pentru a se pune la adapost de presiunile guvernamentale sau ale partizanilor unor servicii,
institutiile administrative se pot ridica la rangul de institutii autonome ale caror organe
conducatoare vor fi independente de guvern si dotate cu puteri largi de decizie; aceste
institutii vor trebui sa posede resurse financiare proprii, corespunzatoare necesitatilor;
Neutralitatea administratiei poate fi mai bine aparata daca toate deciziile guvernamentale
vor putea sa faca obiectul unui recurs in fata unui judecator independent fata de putere.
22.De ce este importanta participarea publica?
Participarea publica este importanta pentru ca administratia sa capete legitimitate, pentru
ca cetatenii nu mai aveau incredere in ea.