CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ ,,ARSENIE

GUȚAN”

Tema : Examenul clinic al

bolnavilor în secția (cabinetul)
de chirurgie oro-maxilo-
facială.

Profesor : Hîțu Dumitru

Studentă : Gandrabur Mihaela ,S1706

2018
 Cuprins :
1.Scopul esențial al examenului clinic
2.Condițiile deontologice și de etică medicală în examinarea
pacienților
3.Etapele examenului clinic al pacienților cu afecțini OMF
4.Stabilirea identității pacientului(datele de pașaport)
5.Examenul subiectiv.Anamneza.Metode.Avantaje,dezavantaje.
6.Acuzele principale cu care se adresează pacienți cu afecțiuni
OMF
7.Durerea.Definiția.Tipurile,caracterul.Elementele principale
ce caracterizează durerea
1.Scopul esențial al examenului clinic.
Adoptarea celei mai potrivite atitudini față de bolnavul cu o afecțiune oro-
maxilo-facială este condiționată de o corectă evaluare a stării sale.

Scopurile esențiale ale cercetării anamnezei și semnelor clinice,paraclinice și

de laborator ale pacienților sunt :

• Descoperirea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale și

maxilofaciale ,care vor trebui diagnosticate și tratate ;

• Depistarea tuturor semnelor orale determinate de boli generale,care vor

trebui tratate în prealabil ;

• Recunoașterea pacientului pentru care o intervenție chirurgicală poate

prezenta un risc;

• Identificarea unor eventuale boli contagioase și protejarea medicului,a

celorlalți pacienți și a personalului auxiliar ;

• Găsirea metodelor optime de obținere a colaborării pacientului,care să

permită elaborarea unui plan terapeutic adecvat.

2.Condițiile deontologice și de etică medicala în examinarea

pacienților.
Cele mai multe erori de diagnostic și tratament se datoresc insuficienței
cunoașterii a bolnavului,de aceea niciodată nu este permis ca examenul clinic să
se limiteze la dinți,parodonțiu sau leziunea locală.El trebuie să cuprindă
examenul amănunțit al întregului teritoriu buco-maxilo-facial și examenul
general complet.

În condițiile de ambulator efectuarea unui examen general complet este

dificilă,de aceea trebuie adoptat un sistem rațional și suficient pentru ca prin
întrebări precise și examen metodic să se obțină în timpul cel mai scurt datele
necesare,fără a se omite un semn sau simptom uneori discret,dar care poate fi
esențial pentru precizarea diagnosticului sau a unei stări de risc.
1
 Observarea bolnavului începe chiar în momentul intrării sale în cabinetul de
consultații: mersul,aspectul general și comportarea; unele semne sau simptome
locale sau generale pot fi evidente din primul moment.Examenului clinic trebuie
să i se acorde atenție maximă;nici o metodă de explorare oricît de complex nu
poate suplea anamneza corectă și examenul minuțios al pacientului. Este
preferabilă obținerea unui surplus de date decît o omisiune importanta. În cadrul
discuției cu bolnavul se urmărește totodată stabilirea unui raport de încredere și
colaborare între acesta și medic.

3.Etapele examenului clinic al pacienților cu afecțiuni OMF

În chirurgia buco-maxilo-facială examenul clinic cuprinde :

1.Anamneza

2.Examenul loco-regional

3.Examenul general

4.Examenele paraclinice ( de laborator și complementare)

Uneori sunt necesare , pentru corecta diagnosticare a pacientului :

5.Consultarea confraților de alte specialități

6.Cercetarea bibliografică.

4.Stabilirea identității pacientului (datele de pașaport).

Prin interogatoriu se stabilește,în primul rînd,identitatea bolnavului :
numele,prenumele,vîrsta,sexul,starea civilă,ocupația și adresa.

• Vîrsta poate da indicații importante : unele boli au protagonist mai sever

la tineri( tumorile maligne,parodontopatiile marginale cronice ș.a) ; vîrsta
poate indica dacă bolnavul se află într-o perioadă critică
(pubertate,menopauză) ; unele indicații de intervenții chirurgicale sînt în
funcție de vărstă (în incluzia dentară,despicăturile labio-maxilo-palatine,
anomaliile dento-maxilare ș.a.).
2
 • Condițiile de muncă și viață precizează activitatea în mediul toxic sau
necesitînd efort fizic intens,existența unor factori de stres,felul
alimentației,abuzul de condimente ,alcool,tutun.

5.Examenul subiectiv.Anamneza.Metode.Avantaje,dezavantaje.
În cadrul examenului subiectiv se efectuează :

• Înregistrarea datelor personale și de contact ;

• Înregistrarea datelor anamnestice privind :

a)istoricul medical general

b)istoricul medical dentar

3.Documentarea status-ului inițial al pacientului.

Anamneza reprezintă ansamblul accidentelor medicale și stomatologice

raportate de pacient în cursul unui interogatoriu sistematic.

Metode.
Pentru obținerea elementelor anamnestice necesare există trei posibilități :

• Interogatoriul

• Chestionarul simplu la care răspunde pacientul

• Asocierea celor două metode

1.Interogatoriul se face cu ajutorul unor întrebări-cheie asupra stării de sănătate

la care pacientul răspunde în timpul consultației. Metoda dă rezultate excelente
în cazul unui practician experimentat,permițînd și stabilirea unor relații
interumane corespunzătoare între pacient și medic,dar reprezintă și o serie de
dezavantaje :

-depinde prea mult de felul de a fi și experiența medicului,fiind evident

dezavantajați începătorii,întrucît obținerea unui antrenament eficient în facultate
este dificilă ;

-clinicianul poate omite să pună unele întrebări importante ;

3
-consumul de timp pentru această metodă este relativ mare.

2.Chestionarul reprezintă o listă de întrebări simple la care pacientul este

chemat să răspundă în scris.

Avantajele acestui sistem sunt :

-economia de timp ;

-compensarea lipsei de experiență a practicianului ;

-siguranța acoperirii tuturor domeniilor de interes.

Dezavantaje :

-metoda este oarecum mecanicistă și lasă mai puțin loc raporturilor

interumane ;

-unii pacienți subapreciază chestionarul și răspund incomplet la întrebări ;

-chestionarul,fiind standartizat,nu se adaptează întotdeauna la nivelul

intelectual al fiecărui pacient ;

-este destul de dificilă stabilirea unui chestionar simplu,care să acopere mai

multe posibilități de răspuns.

3.Asocierea chestionarului cu interogatoriul îmbină avantajele celor două

procedee.Metoda constă în completarea,de către pacient, în scris,a unui
chestionar,după care urmează o discuție axată pe problemele mai importante.

Indiferent de metoda utilizată,pentru obținerea datelor anamnestice este necesară

parcurgerea anumitor etape :

Observația preliminară
Această etapă permite obținerea unor informații minore despre bolnav înaintea
examinării propriu-zise și constă în notarea :

a)motivelor consultației solicitate ;

b)numelui,vîrstei,adresei și numărului de telefon al pacientului ;

4
 (Se va preciza cu această ocazie ocupația,care poate fi de multe ori cauza unor
îmbolnăviri ,cum ar fi bolile profesionale,accidentele de muncă,etc. ;de
asemenea,prezintă interes mediul geografic și mediul social din care provine
bolnavul,știind că acestea pot influența manifestările patologice,cît și evoluția
clinică).

c)datelor anamnestice generale,dintre care vom reține printre altele :

-data aproximativă a ultimelor tratamente oro-maxilofaciale;

-complicațiile medicale sau chirurgicale survenite în cursul acestor

tratamente;

-numărul,data și tipul examenelor radiologice și ședințelor de radioterapie

efectuate pînă la data prezentării la consultație;în funcție de aceste date,vom
aprecia oportunitatea și tipul unor radiografii suplimentare;

-faptul dacă pacientul este trimis de un confrate,caz în care se va consemna

numele și adresa acestuia,pentru a-l ține la curent cu evoluția bolnavului.

6.Acuzele principale cu care se adresează pacienții cu afecțiuni

OMF.
Una dintre cele mai importante părți ale anamnezei – istoricul afecțiunii –
furnizează date deosebit de utile pentru conducerea în continuare a examenului
clinic și stabilirea diagnosticului preliminar.Din relatările bolnavului,dirijate
prin întrebări judicios selectate,sunt prezente o serie de aspecte deosebit de
importante ,și anume :

-momentul debutului ;

-modul în care a debutat afecțiunea ;

-tratamentele aplicate ;

-evoluția afecțiunii de la debut pînă în momentul prezentării la consultație ;

În general, pacienții se adresează medicului pentru una din următoaree cauze :

-durere ;

-apariția unor deformații – tumefacții sau formațiuni anormale ;

-tulburări funcționale ;
-tulburări generale.

Anamneza va fi astfel condusă,încît să ofere cît mai multe elemente referitoare

la aceste acuze principale ale pacientului.

Durerea. În legătură cu durerea se vor preciza următoarele elemente :

momentul declanșării,localizarea,iradierea,dacă este spontană sau
provocată ;factorii care o declanșează,exacerbează sau calmează ;intensitatea și
felul în care este percepută(pulsatilă,fulgurantă,etc.) ;dacă apare în crize,în ce
condiții se declanșează și ce durată au ;dacă se asociază cu alte
fenomene(hipersalivație,lăcrimare,congestia feței).

Deformațiile. Se va stabili,încă de la început,cînd și în ce condiții au apărut

aceste deformații –spontan sau provocate( de exemplu cele post-
traumatice),dacă au fost precedate de alte simptome(dureri dentare).

Se vor preciza caracterul deformațiilor – unice sau multiple ,bine delimitate sau
difuze - și raporturile cu elementele anatomice din vecinătate.

Evoluția deformației prezintă un deosebit interes : creștere rapidă,în cîteva ore

sau zile,sau creștere lentă,progresivă ,în luni sau ani(evoluție de tip cronic).

Atît în această etapă a anamnezei ,cît și în cursul examenului fizic,e necesară

identificarea tipului de deformație despre care este vorba,în raport cu etiologia :

Anomalii de creștere :

-lipsuri tisulare(despicături ale feței,anodonții,hipoplazii) ;

-excese tisulare(dinți supranumerari,odontoizi,torus palatin /mandibular

,hemangioame).

Deformații dobîndite :

• Atrofiile : reducerea de volum a unei structuri tisulare sau a unui

organ(atrofia crestelor alveolare la edentați, atrofii ale glandelor
salivare,atrofia hemifeței,etc.).

• Hipertrofiile : mărirea de volum a unui organ/țesut fără creșterea

numărului de celule care le compun.

• Hiperplaziile : creșterea de volum a unor organe/țesuturi,legate de

creșterea numărului de celule care le alcătuiesc.
 • Tumefacțiile : de regulă,consecința unor reacții de apărare și reparație ale
organismului.Din punct de vedere histologic se caracterizează printr-un
infiltrat leucocitar,vasodilatație,edem și proliferare endotelială și
fibroblastică.Uneori,se poate produce necroză,urmată de regenerarea
țesuturilor respective.

• Tumorile,care ,conform lui Willis,reprezintă ”masa anormală de țesuturi a

căror creștere o depășește pe aceea a țesuturilor normale,nu este
coordonată cu aceasta și persistă în același mod,chiar și după suprimarea
stimulului care determină această transformare”.

7. Durerea.Definiția.Tipurile,caratecterul.Elementele
principale ce caracterizează durerea.
Durerea- senzația neplăcută care se manifestă sub diferite
forme(arsură,înțepătură,crampă,greutate,întindere,etc.) de intensitate și întindere
variabile.

Durerea este analizată cu atenție precizîndu-se împrejurările de

apariție,spontană/provocată,agenții care o determină,localizarea,iradiațiile
intensitatea,durata,continuă /în crize ,diurnă/nocturnă,tulburările asociate
,factorii care o calmează.

7
 BIBLIOGRAFIE :
1.G.TIMOȘCA , C.BURLIBAȘA – Chirurgie buco-maxilo-facială.
Chișinău Universitas 1992
2.C.BURLIBAȘA – Chirurgie orală și maxilofacială. București 1999