Originile baletului clasic se regăsesc la curțile nobile din Italia
Renascentistă, undeva in secolul al XV-lea. Maeștrii de dans îi învățau pe nobili pașii de dans iar curtea participa la reprezentațiile ce aveau ca scop divertismentul social. În cadrul aceluiași context coregrafic, îl putem aminti pe preotul francez Thoinot Arbeau, faimos pentru lucrarea sa în care studia dansul social din perioada Franței Renascentiste, „Orchésographie”. Lucrarea, publicată în anul 1589, oferă informații despre relațiile sociale aristocrate dar și despre interacțiunea dintre muzicieni și dansatori. De asemenea, conține xilogravură despre dansatori și muzicieni dar și numeroase tabele unde pașii de dans erau foarte bine explicați langă notele muzicale, o inovație în notația dansului de până atunci. Totodată, putem discuta despre „Ballet Comique de la Reine”, un spectacol de curte elaborat ce a avut loc la 15 octombrie 1581, în timpul domniei lui Henry al III-lea din Franța, în sala mare a Hotelului de Bourbon, sală adiacentă Palatului Louvre din Paris. Este adesea supra-numit primul balet de curte. „Ballet Comique de la Reine” a fost creat sub auspiciile mamei lui Henry al III-lea, regina Catherine de Medici, ca parte a festivităților pentru nunta Ducelui de Joyeuse cu Marguerite de Lorraine. Spectacolul a fost coregrafiat de Balthasar de Beaujoyeulx și a fost primul spectacol care a combinat poezia, muzica, design- ul și dansul în conformitate cu regulile „Académie de Poésie et de Musique” a lui Jean-Antoine de Baïf. Povestea spectacolului a fost inspirată de mireasa Circe din Odiseea lui Homer. Reprezentația scumpa a durat a durat cinci ore și jumătate, iar Regina și Regele au participat la spectacol. Regina, alături de niște dansatoare de curte au intrat în scenă într-o fântână înaltă de trei niveluri. Dansatorii intrau și ieșeau din ambele părți ale setului, un lucru neobișnuit pentru spectacolele de curte de atunci. De asemenea, reprezentația a fost făcută și cu scopul de a rezolva problemele religioase care a făcut ca poporul francez să se despartă. Circe a fost un simbol al războiului civil, iar restaurarea păcii la sfârșitul spectacolului a reprezentat speranțele țării pentru viitor. Nicolas Filleul de La Chesnaye, regizorul regelui, a scris textul iar seturile și costumele au fost proiectate de Jacques Patin . Muzica a fost oferită de Jacques Salmon și de un anumit "Sieur de Beaulieu".