24 de secrete prin care poți cultiva iubirea

Relațiile armonioase, definite prin iubire, compasiune și atașament sigur, sunt

ceea ce ne dorim – invariabil. Ne bucură ocaziile în care putem celebra iubirea
și adesea ne întrebăm cum ar fi să fie așa în fiecare zi? Cum ar fi, să celebrăm
zi de zi, cel puțin câteva secunde, legătura invizibilă dintre noi și ființa iubită?

Și pentru că Dragobetele este sărbătorit fix pe 24 februarie, vă propun să citim

în rândurile de mai jos 24 de adevăruri științifice despre iubire. (Sigur –
probabil, veți spune – cum este posibil să vorbim științific despre ceva atât de
subiectiv și personal? Dar vă rog să mă credeți că știința a evoluat foarte mult,
iar psihologia iubirii nu mai este chiar un secret.)

1. Iubirea se întâmplă de la sine, e un dat, toți știm să iubim; cu toate

astea…
Studiile din antropologie și neuropsihologie vin să susțină ideea potrivit căreia
suntem născuți pentru a iubi. Helen Fisher (probabil, cel mai renumit antropolog
pasionat de creier și iubire), descifrând misterele creierului, ne arată că
dragostea este un impuls uman, reprezentând unul dintre cele trei sisteme
cerebrale principale care au evoluat acum 3 milioane de ani. Mai exact,
autoarea cărții Anatomia iubirii a descoperit că dragostea urmează trei căi: 1)
impulsul sexual (atracția fizică), ce ne motivează către „împreunare“; 2)
dragostea romantică, ce ne face să ne concentrăm energia asupra unei singure
persoane la un moment dat; și 3) starea de atașament profund, care ne inspiră
să rămânem alături de un partener cu care să facem echipă și să ne creștem
copiii împreună.
Dintre cele trei circuite neurale distincte, dragostea romantică este adesea cea
mai puternică, e cea despre care se spune că se pierde, cea după care tânjim
și cea despre care știm că poate „reînvia“, se poate „reaprinde“. Așa cum spune
și Gáspár în Revoluția iubirii, probabil că starea de atașament este cea mai
elegantă și matură manifestare dintre toate cele trei sisteme ale iubirii.
2. Să începem ziua prin a ne aminti că iubirea se cultivă zi de zi.
Am citit undeva de curând că „iarba nu e mai verde în curtea vecinului, iarba e
mai verde acolo unde este udată“. Chiar dacă iubirea definită ca nevoie de
apartenență, de acceptare, de confort și siguranță este înscrisă în codul genetic
al speciei Homo sapiens, chiar dacă este perfect firesc să avem nevoie unii de
alții, să avem nevoie de un(o) partener(ă), deși conectarea este o nevoie de
bază și astfel devenim resurse unii pentru alții, avem nevoie să ne amintim
reciproc, ca parteneri, că „ne iubim“. Iubirea nu este ceva ce dai sau primești,
este o flacără pe care o cultivi prin gesturi, cuvinte și implicare, zi de zi; altfel,
flacăra se stinge și suflete noastre rămân în beznă și frig.
3. Iubirea naște iubire; oamenii tind să se îndrăgostească de oamenii
îndrăgostiți de ei, ne spune aceeași Helen Fisher.
Relația de cuplu ne poate oferi acel „rai de siguranță“ (conceptul de safe
heaven, în accepțiunea lui Sue Johnson) în care ne putem (re)câștiga echilibrul
emoțional. Din păcate, iubirea nu-și poate face cuib acolo unde deja și-a făcut
cuib negativitatea – după cum ne spun Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt,
în cartea lor, Împreună la bine și la greu.
La unison, toți vindecătorii relațiilor de cuplu – așa cum sunt soții Henderix, soții
Gottman, Helen Fisher, Esther Perel sau Gáspár György – ne îndeamnă să
vorbim cu partenerul despre ceea ce simțim, despre ce se activează în corpul
nostru, ce amintiri ne vin în minte, ce nevoi ies la suprafață, care sunt cele mai
profunde frici care „ne stăpânesc“; dar și să cerem ajutor. Conform principiului
reciprocității, sunt șanse mari ca și partenerul să facă, după un timp, același
lucru.
4. Țineți-vă partenerul de mână, cât mai des.
Jim Coanin, în studiul intitulat Lending a Hand (fMRI – rezonanță magnetică),
arată că relațiile de atașament sunt niște „instrumente ascunse de reglare
emoțională și fiziologică a partenerului, care mediază eliberarea cortizolului“
(hormonul de răspuns la stres). Ținutul de mână are un efect de calmare a
creierului în fața senzației de „pericol“, reducând astfel anxietatea și cultivând
încrederea interpersonală. Studiile recente ne dovedesc că prezența fizică și
emoțională a unui partener atașant și blând poate stimula și efectele
tratamentului medical, în cazurile de cancer la femei. Suntem făcuți să sprijinim
vindecarea celor de lângă noi.
5. „Emoția este muzica dansului numit relație“, afirmă Sue Johnson.
În cele mai multe relații de cuplu, partenerii s-au obișnuit cu un anumit stil de
dans. Dacă muzica este una pozitivă și armonioasă (dacă emoțiile ne sunt
confortabile) ne vom apropia unul de celălalt. Dacă muzica este mai tare și mai
zgomotoasă (dacă ne cuprind emoțiile inconfortabile) ne vom îndepărta de ființa
iubită. Iar pentru a dansa în așa fel încât să ținem cont de relație, este important
să ne cunoaștem emoțiile și, în anumite momente, să nu acționăm conform cu
ceea ce simțim, ci în baza valorilor noastre de viață. Frica și furia încurajează
mecanismele de apărare, dar uneori acestea duc la rupturi relaționale. Emoțiile
noastre sunt trăiri reale, dar subiective, acestea vin cu un mesaj, dar nu sunt
fapte – de aceea este important să avem o suficient de avansată inteligență
emoțională, încât să alegem conștient ceea ce este sănătos pentru noi, nu
neapărat ceea ce este confortabil sau cunoscut. Viața este un dans; rar îi vom
putea schimba muzica, însă putem învăța variate stiluri de dans.
6. Observă-te, atunci când îți este greu să te exprimi deschis și, ca
urmare, te aperi devenind defensiv, distant sau necomunicativ.
Comunicarea sinceră, deschisă, este o bază solidă pentru conectarea în cuplu.
Nu este deloc ușoară, pentru că adesea ne face să ne întâlnim cu multă
vulnerabilitate. Dar ne poate fi de ajutor o îndreptare a atenției spre interiorul
nostru, una prin care să vedem ce se petrece în universul interior, atunci când
ne este greu să comunicăm. Și după ce am descoperit adevărul, este înțelept
să-i împărtășim partenerului cum se simte sufletul nostru atunci când el(ea) se
implică într-un comportament dureros pentru noi. Este important ca exprimarea
să fie una matură, în care să ne asumăm responsabilitatea față de propriile răni
și nu-l acuzăm pe celălalt pentru ceea ce le-a făcut să devină
vizibile. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

7. Vorbiți despre cum vă influențați reciproc și surprindeți „circularitatea“

dansului relațional.
Fiecare dintre parteneri îi oferă indicii de siguranță sau de pericol jumătății sale
de cuplu. Fiecare, în anumite momente, este expus la vulnerabilitatea de a se
simți singur sau „amenințat“ de singurătate. Care sunt momentele voastre de
bucurie în relație? Dar cele de disconfort?
Cel mai adesea, în spatele episoadelor de ceartă, al cuvintelor grele, se află
nevoia de conectare, nevoia de a fi văzut, ascultat, simțit – dorința de a ști că
persoana noastră contează pentru celălalt. Însă felul în care nevoia este
exprimată poate să fie resimțit de către partener ca o critică sau un atac la
persoană. Și în acest fel, în esență, ambii parteneri rămân pierduți în
singurătate, cel mai probabil ajungând să se simtă speriați de ideea că, dacă
aceste manifestări se tot repetă, atunci relația se va pierde. Cum ar fi să vorbiți
despre această circularitate? Fără să căutați un vinovat, ci dând dovadă de
curaj și compasiune, să ajungeți la adevărata conectare.

8. Reparația – bagheta magică a inteligenței relaționale. Și e la îndemâna

oricui.
Dr. Gottman ne spune că într-o relație ambii partenerii sunt disponibili emoțional
doar 9% din timp, adică în 91% din timp relația este expusă unui risc; suntem
expuși „greșelilor“, evitării, criticii, tonului ridicat, repezelii etc. Însă vestea bună
este că, de cele mai multe ori, repararea unei interacțiuni mai puțin adecvate
aduce un plus de siguranță și de conectare. Deoarece, așa cum ne spune și
Gáspár György, „Nu poți cultiva o relație interumană, fără să mai și greșești.
Însă fundamentul relațiilor sănătoase constă în curajul de a repara rupturile
psihologice și emoționale.“ Iar pentru a învăța care sunt scuzele corect
formulate și cele greșite, Harriet Lerner a scris o cartea întreagă – De ce nu
vrem iertarea?
9. Cuplul – el și ea (sau el și el sau ea și ea) și relația care se manifestă în
spațiul „sacru“ dintre ei.
Se spune că, deși fiecare vine în relație cu „un bagaj“ de experiențe de viață
(compus din tot ce a trăit anterior relației), partenerii au libertatea de a decide
ce anume aduc cu ei în spațiul relației. Desigur, mă refer la o libertate asumată
într-un mod matur și conștient, nu la una care poate fi rezultatul unor conflicte
sau situații de criză relațională; dar, odată ajunși la concluzia că spațiul dintre
noi și jumătatea noastră este sacru, este important să stabilim împreună cum
ne dorim să arate acest spațiu, ce energie să circule pe-acolo, ce valori să stea
la temelia relației, ce obiceiuri vechi sau noi să devină parte din relație, cum ne
apărăm acest spațiu și cum îl „curățăm“ – pentru asta, putem citi nenumărate
idei bune atât în cartea Primește iubirea pe care o dorești, cât și în
bestsellerul Revoluția iubirii.
10. Vorbiți despre modul în care erau gestionate emoțiile în familiile
voastre de proveniență.
Cunoașterea cu claritate a ceea ce a trăit fiecare dintre noi ne ajută să
manifestăm compasiune unul față de celălalt, mai mult decât critică; ne ajută să
înțelegem intențiile din culisele comportamentelor și să evităm judecata sau
interpretările. Fiecare gest de răutate este în primul rând un simptom de
suferință – doar că ne vine foarte greu să trăim cu o astfel de viziune asupra
noastră și asupra celor dragi nouă. În mod cert, este nevoie de mult curaj ca să
spui că iubești.

11. Antrenați-vă împreună empatia, ne îndeamnă experții în relații.

Jucați jocuri simple și învățați să citiți emoțiile de pe chipurile voastre. Vă puteți
gândi la un eveniment și, în timp ce-l relatați în gând, încercați să deveniți
expresivi, astfel încât partenerul – doar privind – să încerce să ghicească
emoțiile pe care le trăiți. Noi toți funcționăm ca niște detectoare de autenticitate
și vulnerabilitate emoțională; trebuie doar să ne cultivăm această abilitate.

12. Ascultați-vă cu toate simțurile, ne sfătuiesc soții Harville Hendrix și

Helen LaKelly Hunt.
Fă-l pe partener să simtă că-l asculți cu totul. Ajută-te de oglindire, validare,
empatie (etapele dialogului Imago). Manifestă curiozitate, privește realmente în
direcția pe care partenerul ți-o arată. Adesea, le spun cuplurilor cu care lucrez
să-și imagineze că asta e ca și cum… atunci când îmi arăți cu degetul în cutare
direcție, nu doar îmi întorc privirea într-acolo, dar chiar vin lângă tine și privim
împreună. E ca și cum te-aș invita pe tine, partenerul, în universul meu, în casa
mea; iar tu vei veni cu interes, respect și grijă, să „primești“ tot ce am eu să-ți
împărtășesc.
13. Sentimentul de siguranță în relație asigură o viață sexuală de calitate,
care mai apoi întărește sentimentul de siguranță, ne spune psihologia
iubirii.
Vorbiți despre ce vă place și ce vă doriți în intimitate. Fiți deschiși și ascultați
ceea ce partenerul are de spus, amintindu-vă că critica și indiferența cauzează
durere și blochează explorarea și sexualitatea; în timp ce orgasmul produce
eliberare de ocitocină și vasopresină („substanțele alintului“, asociate cu
atașamentul).
14. Stabiliți-vă cel puțin un punct de interes comun.
Interesele și obiectivele comune, împărtășite, la care cei doi își aduc contribuția
sunt cea mai bună ocazie de a ne „dovedi“ că putem face echipă, că ne
completăm, că avem viziune și valori comune. Adesea, avem nevoie să știm că
suntem alături de omul potrivit și că ne îndreptăm în aceeași direcție.
15. Învățați despre hobby-urile celuilalt și contribuiți pentru ca acestea să
fie respectate.
În cuplu, de cele mai multe ori, unui partener îi va veni mai ușor decât celuilalt
să fie fidel pasiunilor sale. Însă, cum suntem resursă unii pentru alții, ne putem
ajuta reciproc ca fiecare să-și ia doza de dopamină, prin a-i facilita celuilalt
pasiunile. Ba chiar mai mult, dacă simțim și susținerea partenerului, efectul îi
este și mai benefic relației. Pentru a ne fi bine împreună, este important să ne
fie bine și separat.

16. Dansați și cântați împreună, chiar dacă nu aveți voce sau talent pentru
așa ceva.
Dansul, ritmicitatea, armonizarea mișcărilor produc sincronizare la nivel
cerebral între cei doi parteneri. Dansul în cuplu este mai mult
decât entertainment; este un bun obicei de sănătate relațională, de eliminare a
stresului și de cultivare a pasiunii.
17. Aduceți varietatea, creând experiențe noi pentru relație.
Așa cum avem nevoie pentru starea de bine personală, de lucruri noi și de
experiențe noi, în egală măsură relația are nevoie de experiențe noi, de acele
„prima dată“ făcute împreună. Numărați cu partenerul vostru câte „prima dată“
ați realizat împreună și permiteți-vă să simțiți cum a fost să experimentați acele
începuturi – în doi, și nu singuri.
Varietatea și noutatea stimulează centrii plăcerii din creier și cresc producția de
dopamină. Astfel, menținem climatul de pasiune și de atracție
erotică. Inteligența erotică, scrisă de Esther Perel, este o resursă valoroasă în
acest sens.
18. Luați-vă angajamentul de „zero negativitate“, promovat de Terapia
Imago.
Începeți cu o zi! O singură zi, în care să manifestați un comportament verbal și
nonverbal cu focus pe pozitiv, fără nuanțe de negativitate. Pentru reușită, puteți
ține evidența lucrurilor pozitive – într-un format amuzant. Partea pozitivă și cea
negativă circulă în relație sub formă de spirală: transmiți ceva pozitiv, primești
pozitiv; exprimi ceva negativ, atragi tot negativ. Energia e urmarea atenției. Cu
cât ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor bune, cu atât vom avea mai multe
lucruri bune asupra cărora să ne concentrăm.

19. Exprimați-vă aprecierea și spuneți „te iubesc“ în mod constant.

Unul dintre obiceiurile sănătoase în cuplu este acela de exprimare a aprecierilor
(ne spun soții Gottman în cartea lor, Viața în doi, când suntem trei). Cercetătorii
se referă la lucruri dintre cele mai simple – laude aduse pentru micile realizări,
pentru micile talente etc. Aprecierile sunt un semn de acceptare, de interes, de
grijă – și, totodată, acest obicei sănătos ne protejează de capcana comparațiilor
negative.
20. Oferiți-vă cadouri realizate chiar de voi.
Gesturile simple, personalizate – care poartă amprenta faptului că ne-am
dedicat timpul creării lor, care sunt rezultatul talentului, al strădaniei noastre –
sunt primite cu emoție și păstrate cu drag. Soțul meu a dat mereu semne că
darurile nu sunt ceva ce își dorește și, de fiecare dată, de ziua lui reluam
„travaliul“ de a găsi cadoul „perfect“ care să-l bucure; n-am reușit cu niciunul
dintre produsele „de brand“. Însă a făcut minuni un borcan plin cu bilețele
colorate – care conțineau câte un text scris de mână (cu zâmbetul pe buze sau
cu lacrimi în ochi) despre lucruri care-mi plac la el, pe care le-am apreciat de-a
lungul timpului, amintiri la care țin. Acesta a fost pentru mine un exercițiu de
revalorizare a relației și pentru el… cadoul pe care și acum îl păstrează
aproape (pe noptiera din dormitor), fiind cunoscut drept cel mai valoros obiect al
lui.
21. Luptați pentru iubire, și nu pentru putere, ne îndeamnă Gáspár
György.
Deseori, în rătăcirile noastre psihologice, atunci când nu vedem și nici nu auzim
prea bine din cauza furtunilor emoționale, ajungem să ne purtăm haotic sau
extrem de rigid și tot ce vrem este să câștigăm, să ne dovedim supremația în
cuplu. Iar atunci este foarte mare riscul de-a ne implica în cele mai toxice
comportamente – violență fizică, intoleranță verbală (critică sau dispreț),
atitudine defensivă și blocaje în comunicare – care pot oglindi puterea noastră
de moment, dar care în mod sigur distrug iubirea. De aceea, este important să
ne păstrăm mereu în minte valorile: cum vrem să-și amintească de noi copiii
noștri și ce modele vrem să le transmitem. Iubirea (nu puterea) este cea mai
mare forță din univers. Fii și tu parte din #RevoluțiaIubirii.
22. Cititul ne poate salva relațiile și viața.
Suntem mai mult decât norocoși că, în zilele noastre, rafturile librăriilor sunt
încărcate cu o serie de cărți foarte bune pentru cultivarea traiului în doi.
În librăria online de la PaginaDePsihologie.ro, colegii noștri au creat o serie
întreagă de recomandări (#CeeaCeCitimContează), aceasta fiind o selecție
specială a celor mai bune cărți despre iubire, viață de cuplu și de familie,
publicate în România. Este adevărat, nimeni nu se naște învățat, iar acest
principiu este valabil și pentru viața în doi. Dar, sincer, dacă lucrurile se
schimbă după o vreme, cine ne oprește să învățăm lucruri noi sau să citim texte
care ne pot transforma perspectiva asupra iubirii?

23. Iubirea este o călătorie de-o viață…

Toți cei care au citit cel puțin o carte bazată pe Teoria Imago (sau poate
chiar interviul #EpicTalk realizat recent de Gáspár György cu Harville Hendrix și
Helen LaKelly Hunt pentru paginadepsihologie.ro), știu că iubirea cuprinde mai
multe etape: îndrăgostirea, transformarea sinelui și vindecarea rănilor din
copilărie și iubirea matură. Oricât de tentați am fi, nu putem sări peste partea
din mijloc, care este precum un laborator alchimic pentru sufletele noastre
rănite. Iar pentru cea de-a doua etapă a iubirii, următorul proverb suedez este
mai mult decât necesar: Iubește-mă când merit cel mai puțin, fiindcă acela este
momentul când am nevoie cel mai mult de iubirea ta.
24. Cel mai generos cadou pe care i-l putem face partenerului este timpul
de calitate petrecut împreună și amintirile care derivă din asta.
Dați-vă întâlnire, creați ritualuri de conectare emoțională, momente trăite
împreună. Adesea, uităm că fericirea nu vine din a obține ceea ce nu avem, ci
mai degrabă din a fi recunoscători pentru ceea ce este bun și frumos în viețile
noastre. Amintiți-vă să vă bucurați puțin câte puțin, unul de altul, în fiecare zi,
pentru că nimeni nu știe ce-i va aduce ziua de mâine.