Sunteți pe pagina 1din 9

Morfopatologie – Cursul 7 – Morfopatologia tumorilor epiteliale benigne şi maligne

Gradul de diferenţiere tumorală

Go = neoplazie înalt diferenţiată (benignă);

G1 = bine diferenţiata;
G2 = mediu diferenţiata;
G3 = slab difernţiata;
G4 = nediferenţiata;

(*) Gb = grad borderline;


(*) Gx = grad nedeterminat;

Stadializarea tumorilor. Sistemul TNM

Tis = tumoră in situ non-invazivă;


T1 = tumoră mică cu invazie minimă;
T2 = tumoră medie, cu invazie în limitele organului afectat;
T3 = tumoră mare, cu invazie dincolo de limitele organului afectat;
T4 = tumoră foarte mare, cu invazie în organele adiacente;

N0 = fără metastaze in ggl. limfatici;


N1 = metastaze in ggl. limf. regionali;
N2 = metastaze in ggl. limf. juxtaregionali;
N3 = metastaze in ggl. limf. la distanţă;

M0 = fără metastaze;
M1 = cu metastaze;
Tumorile epiteliale benigne

Papilomul
Este o tumoră benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate; este localizat pe piele şi mucoase
acoperite de epitelii pavimentoase: bucală, faringiană, corzi vocale inferioare, esofag, vulvă, vagin, anus;
Macroscopic:
 tumora unică sau multiplă = papilomatoză;
 formaţiune pediculată sau sesilă;
 suprafaţă netedă sau rugoasă;
Microscopic:
 epiteliul apare îngroşat cu numeroase creste şi ramificaţii de mărime inegală;
 îngroşarea se observă mai ales la nivelul stratului intermediar (spinos) – acantoză;
 parakeratoză şi hiperkeratoză;
 membrana bazală este continuă, neîntreruptă (!) caracter de benignitate;
 dermul sau corionul subiacent prezintă un proces de hiperplazie stromală care pătrunde
adanc printre crestele epiteliale;
 posibil → ulceraţii şi suprainfecţii;
(*) Diagnostic diferential cu transformarea papilomatoasă a epidermului (?) cand stratul
dermal patrunde in epiderm, fara fenomenele asociate de parakeratoza sau hiperkeratoza (?)
(*) Tipuri particulare:
 papilomul urotelial;
 papilomul intraductal mamar;
 veruca vulgara (negul) – constituie un papilom de etiologie virala; d.p.d.v. microscopic, la
nivelul stratului granulos, identificam koilocite (celule de tip intermediar cu modificari
nucleare si incluzionare, care ne sugereaza o infectie cu HPV), iar deasupra lor
parakeratoza;
 veruca seboreica (keratoza seboreica) – apare atunci cand stratul cornos patrunde in
epiderm (realizeaza invaginari) si da nastere unor globi cornosi, iar epidermul capata
un caracter particular; celule devin uniforme, bazaloide;
 condyloma acuminatum (pl. condylomata acuminata) – papilom de etiologie virala, cu
koilocitoza si parakeratoza; se dezvolta la nivel ano-genital;

Keratoacantomul
 moluscum sebaceum;
Macroscopic:
 nodul cutanat neted cu centrul ombilicat;
 unic sau multiplu;
 dimensiuni variate;
Microscopic:
 insule sau cordoane de celule scuamoase care pătrund în dermul superficial;
 perle epiteliale cu keratinizare;
 absenţa atipiilor celulare; rare mitoze tipice;
 în derm: infiltrat inflamator cronic, (!) uneori reacţie granulomatoasă de corp străin la
keratină;
(*) aspect pseudocarcinomatos → diagnostic diferential cu carcinomul spinocelular;
Evoluţia este benignă, fiind posibilă regresia lentă spontană;

Polipul
 tumoră benignă a epiteliilor cilindro-cubice de acoperire; se prezinta ca o formatiune
protruziva la nivelul mucoasei organelor cavitare; (*) apare in cavitatea nazală, stomac,
duoden, colon, endometru, endocol;
 unic sau multiplu = polipoză;
 pediculat sau sesil;
 neoplazic sau non-neoplazic;
Clasificare:
1. Polipi non-neoplazici
 hiperplazici (proliferare in portiunea bazala a criptelor, cu celule de absorbtie si celule
caliciforme, cu lumen festonat);
 hamartomatosi:
 juvenili (glande dilatate chistic);
 polipii Peutz-Jeghers ← epiteliu glandular si celule musculare netede;
 inflamatori (pseudopolipi);
 limfoizi;
2. Polipi neoplazici
 polipi adenomatosi sau adenoame (sunt displazici):
 adenom tubular (componenta vilozitara sub 25%);
 adenom vilos (stratificari papilare pe axe conjuctivo-vasculare);
 adenom tubulo-vilos (componenta vilozitara intre 25-75%);
 polipi serati – prezinta caracteristici de polipi hiperplazici (festonati) si caracteristici de
polipi displazici (adenoame):
 sesili (sessile serrated adenoma);
 traditionali (traditional serrated adenoma) – mai frecvent pediculati, cu citoplasma
intens eozinofila si nuclei penicilati;

Polipul simplu (hiperplazic?)


Este o formaţiune protruzivă de mici dimensiuni (3-5 mm); suprafaţă netedă/neregulată, posibil
ulcerată;
Microscopic:
 epiteliu cilindric/cubic, uni/pluristratificat, dispus pe un ax conjunctivo-vascular aflat în
continuitate cu corionul mucoasei;
 infiltrat inflamator cronic variabil ca intensitate;

Polipul adenomatos
Macroscopic:
 dimensiuni de ordinul cm;
 suprafaţă neregulată, boselată, aspect conopidiform;
Microscopic:
 proliferarea epiteliului de acoperire cu formarea de structuri glandulare pe axul fibro-
conjunctivo-vascular;
 caractere citologice ale celulelor proliferate similare cu cele normale (displazie);
 nu se observă aspecte de invazie a bazei;
 MB continuă (!)
 unele glande dilatate chistic cu secreţie acumulată;
 ulceraţii, arii de necroză, infiltrat inflamator în stromă;

(*) Polipoza familială multiplă


 transmitere autozomal dominantă;
 localizare la colon;
 debut în copilărie/adolescenţă;
 risc crescut de malignizare (!)

Sindromul Peutz-Jeghers
 un alt tip de polipoză;
 transmitere autozomal dominantă;
 polipi multipli pedunculaţi in tubul digestiv (stomac, colon, rect);
 hiperpigmentarea melanică a pielii si mucoasei bucale;

Polipul vilos
 apare, de obicei, in colon/rect;
Macroscopic:
 formaţiune vegetantă, cu arborizaţii fine, arii de ulceraţie şi sufuziuni hemoragice;
Microscopic:
 axe conjunctivo-vasculare subţiri acoperite de un epiteliu cilindric cu grade variabile de
displazie;
 posibil hipersecreţie de mucus;
 ulceraţii şi hemoragii oculte → anemie;
 risc crescut de transformare malignă corelat cu dimensiunea şi gradul displaziei (!)

Adenomul
 tumoră benignă a epiteliilor glandulare;
 afecteaza glandele exocrine, endocrine, ficat, epitelii cilindro-cubice canaliculare sau
tubulare (glanda mamară, prostată, rinichi, etc.);
Macroscopic:
 noduli unici sau multipli, bine încapsulaţi;
 dimensiuni variabile;
Microscopic:
 adenoame acinoase (alveolare), trabeculare, tubulare, foliculare;
 celulele proliferate sunt identice cu cele de origine (hiperplazie) sau similare (displazie);
 MB continuă (!)
(*) De obicei, structurile glandulare neoformate nu comunică cu canalele excretoare → retenţia
secreţiei cu transformare chistică → chistadenoamele/chistadenoamele papilifere;
(!) Conservarea autonomă a funcţiei secretorii – sindroame clinice de hiperfuncţie – de
exemplu, sindrom Cushing, boală Basedow, etc.;
(*) Este posibila asocierea unei proliferări stromale – fibroadenoame/adenofibroame (in functie
de componenta care predomina) – la nivelul sanului, prostatei, ovarului;
Tumori epiteliale maligne – carcinoame

Criterii citologice de malignitate:

1. Atipii nucleare:
→ cresterea raportului nucleu/citoplasma > 1;
→ pleomorfismul nuclear (dobandirea unei forme bizare);
→ anizocarie (anormalitati de marime);
→ nucleu tahicromatic, intens bazofil; (*) posibil veziculos, cu multi nucleoli;
→ contur neregulat al nucleului;
→ prezenta de mitoze atipice (mai mult de 3 fusuri de diviziune);

2. Atipii citoplasmatice:
→ citoplasma este in cantitate scazuta;
→ diverse acumulari citoplasmatice (*) daca celulele sunt secretorii;
→ citoplasma bazofila (*) cu cat sunt mai nediferentiate;

Macroscopic:
 originea în epitelii de acoperire – vegetante, ulcero-vegetante, ulcero-infiltrative;
 in organele parenchimatoase – noduli unici sau multipli cu contur neregulat şi aspect
infiltrativ; formaţiuni difuz-infiltrative;
 culoare albicios-gălbuie;
 consistenţă ~ în funcţie de cantitatea şi compoziţia stromei (*) de la encefaloid la dur;
 arii de necroză şi hemoragie;

Carcinomul in situ
 caracteristic epiteliilor de acoperire, tubulare, glandulare;
 proliferare neoplazică limitată la nivelul MB (!)
 carcinom intraepitelial (de exemplu, CIN, PIN);

Carcinomul invaziv
 gradul de diferenţiere/gradul de anaplazie se mareste;

Carcinomul epidermoid sau carcinomul cu celule scuamoase


 origine: epiteliile pavimentoase keratinizante sau metaplaziate pavimentos – piele, exocol,
endocol, vagin, vulvă, penis, laringe, esofag, mucoasă bronşică, vezică urinară cu metaplazie
pavimentoasă;

1. Carcinomul bazocelular
 histogeneză – celulele stratului bazal al epidermului;
 localizare exclusiv in piele, nu afecteaza mucoasele; (*) mai frecvent în ariile expuse la soare
in permanenta;
 nu rupe membrana bazala;
 evoluţie lentă, de obicei, fără metastaze (daca apar, sunt excepţionale); se accepta ca practic
nu metastatzeaza; (*) este cea mai putin agresiva tumora maligna;
Macroscopic:
 nodul de culoare roşu-bruna care evoluează spre ulceraţie;
 ulceraţia se poate întinde pană la ţesutul cartilaginos sau osos subiacent (ulcus rodens);
Microscopic:
 proliferare de celule cu aspect uniform, rotunde sau uşor fusiforme, de mici dimensiuni;
 nuclei hipercromatici, citoplasmă puţină;
 dispoziţie în insule sau cordoane; (*) celulele se dispun la periferia insulelor tumorale „în
palisadă” (amintesc de stratul bazal), iar în centru neregulat;
 atipii şi mitoze frecvente;
 tratament chirurgical +/− recidive locale;
(*) Exista mai multe forme pe care carcinomul bazocelular le imbraca:
 aspect nodular: unul singur sau mai multi noduli mici („perle bazaliomatoase”); nodulii sunt
acoperiti de un epiderm subtire, prin transparenta caruia se vad telangiectazii (vase dilatate);
in evolutie, ulcereaza; localizare: 2/3 superioare ale fetei, regiunea superioara a toracelui;
 aspect chistic, (*) uneori pigmentat; localizare: pleoapa, partea superioara a obrazului;
 aspect de placa cicatriceala − cu ulceratii in suprafata, cruste hematice, iar la periferie cu
proeminente ce dau aspectul de „burelet perlat”; localizare: regiunea temporala, obraz;
 forma superficiala (pagetoida, eczematoida) ← leziuni eritemato-scuamoase; localizare: la
nivelul trunchiului;

 ulcus rodens − nodul care ulcereaza rapid, avand margini perlate; fundul ulceratiei este
neregulat;
 ulcus terebrans − forma agresiva, cu distructie tisulara profunda; localizare: la nivelul
scalpului si a fetei (periorificial);

 forma pigmentata – pot fi toate cele de mai sus, cu exceptia ultimelor doua; formatiunea
dobandeste o culoare brun-negricioasa; (!) impune diagnostic diferential cu melanomul;
 forma sclerodermiforma – se prezinta ca o placa sclerotica, fara margine perlata, avand
suprafata neteda; nu ulcereaza;

2. Carcinomul adenoid – chistic (cilindromul)


 variantă de carcinom epidermoid;
 origine – glande seroase sau mucoase – glande salivare, glande asociate mucoasei bronşice;
Microscopic:
 celule de tip bazaloid cu dispoziţie pseudoglandulară şi arii de transformare secretorie a
stromei;
 evoluţie lentă, cu invazie locală, capacitate redusă de metastazare;
(*) Localizarea esofagiană este mai agresivă (exitus în 9-12 luni);

3. Carcionul spinocelular
 origine in epiteliile pavimentoase keratinizate sau metaplaziate pavimentos – piele, exocol,
endocol, vagin, vulvă, penis, laringe, esofag, mucoasă bronşică, vezică urinară cu metaplazie
pavimentoasă, etc.;
 se dezvoltă în suprafaţă, invadand şi înlocuind epiteliul normal; invadează ţesuturile profunde,
rupând MB;
Microscopic:
 insule de celule epiteliale neoplazice separate de o stromă bine constituită;
 celulele maligne prezintă caractere asemănătoare celulelor din stratul malpighian (spinos) –
sunt celule mari, rotund–ovalare sau alungite pană la fusiforme, cu citoplasmă bogată, palidă
sau eozinofilă, nuclei cu frecvente atipii şi mitoze;
(*) în formele mai bine diferenţiate, în interiorul insulelor, celulele se dispun în perle epiteliale
(aspect de „bulb de ceapă”) şi conţin o cantitate variabilă de keratină; keratina de culoare roşu-
portocaliu în col. HE se acumulează spre centrul insulelor constituind:
 perle ortokeratozice – în care celulele sunt complet keratinizate, lipsite de nucleu, formand
mase compacte de keratină;
 perle parakeratozice – în care celulele mai păstrează nucleul care este, de obicei, picnotic;
(*) keratinizarea apare mai frecvent în localizările cutanate; keratinizarea poate lipsi în formele
slab diferenţiate;
(*) diagnostic imuno-histochimic – reactivitate pt. CK cu GM mare;

4. Cancroidul
 un alt tip de carcinom epidermoid;
 carcinom spinocelular bine diferenţiat al pielii, cu o bogată producţie de keratină → perle
keratozice;
(*) diagnostoic diferetial dificil cu papilomul hiperkeratozic (keratoacantom?)
 diagnosticul se face pe seama aspectului invaziv şi distrugerea MB;
 evoluţie lentă, cu potenţial scăzut de metastazare;

5. Carcinomul metatipic (intermediar, mixt, bazoscuamos)


 combinaţie de carcinom bazocelular şi carcinom spinocelular → fie în interiorul aceloraşi
insule sau în arii diferite separate de cantităţi variabile de stromă;

Adenocarcinomul
 este o tumoră malignă a epiteliilor glandulare, cilindro-cubice, cilindrice de acoperire;
 localizare: tub digestiv, glande anexe (salivare, ficat, pancreas), sân, ovar, endometru, endocol,
mucoasă bronşică;
 dispoziţie glanduliformă a celulelor tumorale într-o stromă variabilă cantitativ; (*) glandele
tumorale sunt atipice, atat ca organizare (amintind mai mult sau mai puţin de structura
glandulară de origine), cât şi din punct de vedere al caracterelor citologice;
 exista o mare diversitate de aspecte histologice funcţie de origine şi grad de diferenţiere;
 capacitatea secretorie poate fi pierdută, redusă sau conservată cu păstrarea sau modificarea
caracterelor biochimice şi funcţionale;
 evoluţia este agresivă cu invazia ţesuturilor din jur şi capacitate crescută de metastazare;
Exista mai multe forme anato-clinice:
1. Adenocarcinomul mucipar
 mucosecretor;
 caracteristica este secreţia unor cantităţi variabile de mucus care apar intracelular (celulele
pot lua aspectul de „celule în inel cu pecete”) sau în lumenul glandelor tumorale care se pot
dilata chistic;
(*) ruperea acestor structuri sau eliberarea directă de mucus de celulele tumorale în stromă poate
determina apariţia de „lacuri de mucus” – carcinomul mucoid (aspect macroscopic gelatinos);
2. Adenocarcinomul papilifer
 mai frecvent la ovar, tiroidă, căi biliare;
 proliferarea de axe conjunctivo-vasculare pe care se dispun celulele neoplazice pe mai multe
straturi;
 caracter secretant variabil;
(*) transformare chistică – chistadenocarcinomul papilifer;
3. Schirul
 ADK slab diferenţiat cu proliferare marcată a stromei cu bogat conţinut în fibre de colagen;
 celulele tumorale sunt dispuse în grupuri mici, trabecular sau izolat;
 consistenţă crescută pană la dură cu retracţii ale ţesuturilor învecinate;
(*) la nivelul stomacului: apare ca un tub rigid – linita plastică;
(*) la nivelul sânului: schirul mamar;
4. Carcinomul alveolar;
5. Carcinomul folicular;
6. Carcinomul solid;
7. Carcinomul adeno-scuamos;

Seminomul − tumora maligna a testiculului, dezvoltata pe seama celulelor germinale; (*) afecteaza
de cele mai multe ori barbatii in jurul varstei de 30 ani;
Disgerminomul – tumora maligna a ovarului, dezvoltata pe seama celulelor germinale; se poate
intalni nu numai in ovar, ci oriunde de-a lungul traiectului de migrare a celulelor germinale in
perioada embrionara (mediastin, retroperitoneu); (*) apare, de obicei, la femeile sub 25 ani;
Microscopic:
 celule relativ monomorfe, rotunde sau ovale/poligonale, cu dimensiuni de 15-25 microni, nucleu
mare, rotund, central, hipercromatic, cu citoplasma variabilă cantitativ; (*) posibil celule gigante
multinucleate;
 membranele celulare distincte (!)
 stroma formează septuri conjunctive care separă insulele tumorale;
 infiltrat limfoid sau limfo-plasmocitar predominant în septuri;
 IHC –, PLAP +++ (titru seric crescut în 40% din cazuri), Vim++, CK –;
 malignitate ridicata;
 radiosensibil (!)

Carcinomul embrionar
 constituit din celule nediferenţiate de talie mare, polimorfe, cu anaplazie ridicată, cu dispoziţie
glanduliformă, trabeculară, papilară, cu consistenta solida; (*) pot fi prezente celule gigante
multinucleate şi/sau arii de diferentiere trofoblastică ~ coriocarcinom;
 limite celulare indistincte (!)
 stroma în cantitate variabilă cu infiltrate limfoide;
 IHC –, CK +++, EMA +++, CD 30 ++;
 se poate asocia cu un seminom sau teratom; (*) posibilă activitate secretorie endocrină;
 evoluţie agresivă, dar cu un răspuns bun la radioterapie (!)