1.4.

Cuplul electromagnetic al maşinilor

electrice

Se considerã o maşinã electricã rotativã formatã din

douã armãturi cilindrice, coaxiale, una exterioarã fixã
numitã stator şi una interioarã care se roteşte cu viteza
unghiularã , numitã rotor (fig. 1.7.).
Se presupune cã miezul feromagnetic al fiecãrei
armãturi are o caractreristicã de magnetizare liniarã, iar
permeabilitatea magneticã este foarte mare (Fe>>0).
Între cele douã armãturi se formeazã întrefierul, de
valoare constantã , raza medie a acestuia fiind notatã cu
R.

Armãturile sunt
echipate fie cu
înfãşurãri polifazate
parcurse de curenţi
polifazaţi de pulsaţie
 , fie cu
electromagneţi excitaţi
în c.c. având p1,
respectiv p2 perechi de
poli.
Un punct P în
întrefier are
coordonatele 1, respectiv 2 în raport cu axele de
referinţã A1, respectiv A2 , solidare cu armãturile, cele
Fig. 1.7. douã
coordonate satisfãcând
relaţia:
2 = 1 - t (1.4
5)
Fiecare armãturã produce în întrefier un câmp
magnetic circular de forma:
b1 = Bm1 cos (1t - p11 + 1 ); b2 = Bm2 cos (2t – p22 + 2 ) (1.46)
În relaţiile (1.46) mãrimile poartã indicele armãturii la
care se referã: 1 - stator şi 2 - rotor.
În aceastã relaţie s-au fãcut notaţiile:
1 = 2f1 - pulsaţia funcţiei (undei) b1 (, t);
31
 2 = 2f2 - pulsaţia funcţiei (undei) b2 (, t);
1; 2 - faza iniţialã a funcţiei b (, t).
Sistemul considerat fiind presupus liniar, se poate
aplica teorema superpoziţiei, câmpul magnetic rezultant
din întrefier fiind egal cu suma celor douã unde descrise
de ecuaţiile (1.46):
b = b1 + b2 (1.47)
Datoritã existenţei celor douã câmpuri, asupra
armãturilor maşinii se va exercita cuplu electromagnetic,
a cãrui valoare instantanee „m“ rezultã prin aplicarea
teoremei forţelor generalizate, considerând drept variabilã
unghiul de defazaj dintre cele douã unde:
 = 1 - 2 (1.48)
Rezultã deci:
 Wm 
m   (1.49)
   B ,B ct. m1 m2

Energia magneticã Wm a sistemului se reduce la

energia înmagazinatã în întrefier, deoarece s-a presupus
Fe>>0:

Wm   wmdv (1.50)
v

în care:
wm - densitatea de energie volumetricã,
1 1 2
wm = bH  b .
2 2 0
dv - elementul de volum al întrefierului;
dv  R  d  l   , unde l este lungimea axialã a armãturilor.
Cu aceste observaţii, rezultã:
1 R  l   2 2
Wm   2
v
0
b 2  R  l    d 
2 0 0
b d (1.51)

Ţinând seama de (1.46) şi (1.47), (1.51) devine:

(1.52
)

32
 R  l    2 2
b1d1   b22d 2  2 b1b2d1  wm  wm2  wm12
2 2
Wm 
2 0   0 0 0 
R  l   2 2 R  l   2 2
Wm1 
2 0 0
b 1 d 1 
2 0 0
B m1 cos 2 (1 t  p1 1  1 )d1

(1.53
)
R  l   2 2 R l
Wm1  B m1  1  cos 2(1 t  p11  1 )d 1    B 2m1 Ase
4 0 0 2 0
mãnãtor se obţine:
2
Rl Rl
Wm 2  b d 2  B 2m 2 (1.54)
2
2
2 0 0
2 0
2
Rl 2
2 0 o
Wm12  2 b1b2d1 

2
Rl
 Bm1Bm2  cos 1t  p11  1   cos 2t  p2 2   2  d1
2 0 0
2
Rl 1
Wm12  Bm1Bm2   cos  1t  p11  1    2t  p2 2   2   
0 20
 cos  1t  p11  1    2t  p2 2   2   d1
Rl 2
Wm12  Bm1Bm2    cos  1t  p1 1  1    2t  p2 2   2   d 1 
2 0 0
2

  cos  1t  p1 1  1    2t  p2 2   2   d 1
0 
Înlocuind 2 = 1 - t se obţine:

33
 Rl 2
Wm12  Bm1Bm2    cos 1t  p11  1  2t  p21  p2t   2   d1 
2 0 0
2

  cos 1t  p11  1  2t  p21  p2t   2  d1
0 
Rl 2
Wm12  Bm1Bm2   cos  1  2  p2  t  1 p1  p2    1   2   d1 
2 0 o
2

  cos  1  2  p2  t  1 p1  p2    1   2   d1 
0 
Rl 2
Wm12  Bm1Bm2   cos  1  2  p2  t  1 p1  p2    d1 
2 0 0
2
 Rl
  cos  1  2  p2  t   1 p1  p2    1   2   d 1   Bm1Bm2  I 1  I 2 
0  2 0
unde:
2
I1   cos  1   2  p 2   t   1  p1  p 2    d 1
0
2
I 2   cos  1   2  p 2   t   1  p1  p 2    1   2   d1
0
2
I1   cos k 1   1  p1  p 2   d 1
0

în care k1f(1).
Deoarece I1 este integralã într-o funcţie sinusoidalã, ea
va fi diferitã de zero numai dacã argumentul funcţiei nu
depinde de 1. Acest lucru impune ca:
p1= p2 = p (1.55)
În aceste condiţii:
I 1  cosk12  2 cos  1  2  p2  t  
2
I 2   cos  1  2  p1  t  1 p1  p2    1   2   d1  (1.56)
0
2
  cos k2  1 p1  p2   d1  0
0
p1, p2 fiind numere naturale ( p1 = p2 = p ).
Expresia energiei magnetice Wm12 devine:
34
 Rl
Wm12  B m1 B m 2 2 cos  1   2  p  t   (1.57)
2 0
Se observã cã Wm1 şi Wm2 nu depind de unghiul , deci:
 Wm1   Wm 2 
   0;   0
   Bm1 ;Bm 2 ct .    Bm1 ;Bm 2 ct .
Prin urmare, cuplul instantaneu definit anterior de
relaţia (1.49) devine:
 Wm12  Rl 
m   B m1 B m 2 2 cos  1   2  p  t  
   B ,B ct. 2 0
m1 m2

Rl
m B m1 B m 2 2 sin   1   2  p  t   (1.58)
2 0
Valoarea medie a cuplului electromagnetic pe o
perioadã va fi:
T
1
T 0
M mdt (1.59)
în care:
2
T
1   2  p (1.60)
Rezultã deci:
T
Rl 2
sin  1   2  p  t   dt
T 0
M B m1 B m 2 (1.61)
2 0
Cum integrala pe o perioadã a unei funcţii sinusoidale
este nulã, cuplul electromagnetic mediu M va avea
valoare diferitã de zero numai dacã argumentul funcţiei
sinusoidale nu depinde de timp, adicã:
1-2-p = 0

de unde:
1  2
  (1.62)
p p
sau:
1= 2   (1.63)
în care:
1 – viteza unghiularã a câmpului magnetic
învârtitor statoric,
faţã de stator;
35
 2 – viteza unghiularã a câmpului magnetic
învârtitor rotoric, faţã
de rotor.
Ţinînd seama de relaţia (1.62), expresia (1.61) devine:
Rl
M B m1 B m 2 2 sin 
2 0
sau, sub o altã formã:
Rl
M B m1 B m 2 sin  (1.64)
0
Relaţia (1.58) devine:
Rl
m B m1 B m 2 sin   M (1.65)
0
Din relaţia de mai sus rezultã cã valoarea cuplului
magnetic instantaneu nu depinde de timp.

Concluzii:

Pentru a obţine un cuplu electromagnetic diferit de

zero, care sã se exercite asupra armãturilor unei maşini
electrice, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
1. Existenţa a douã câmpuri învârtitoare în maşinã,
produse de stator respectiv de rotor;
Bm1  0 şi Bm2  0
2. Ambele armãturi sã aibã acelaşi numãr de perechi
de poli;
p1 = p2 = p
3. Cele douã câmpuri magnetice învârtitoare sã fie
sincrone; adicã sã aibã aceeaşi vitezã unghiularã faţã de
acelaşi sistem de referinţã ( stator);
1 = 2  
4. Undele celor douã câmpuri circulare sã nu fie în
fazã.
 = 1 - 2  0

36