Sunteți pe pagina 1din 253

CURS FUNDATII

CAPITOLUL I

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

ASPECTE GENERALE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA FUNDAŢIILOR

I.1. Definiţia sistemului structural

Toate construcţiile sunt realizate în baza unui „sistem structural” ce reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea acestora sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice. Elementele structurale se grupează în patru subsisteme:

Elementele structurale se grupeaz ă în patru subsisteme: Fig. I.1 Componentele sistemului structural: Suprastructura

Fig. I.1 Componentele sistemului structural: Suprastructura S; Substructura B; Fundaţiile F; Terenul de fundare T; Ιnfrastructura Ι

- Suprastructura (S) – ansamblul elementelor de rezistenţă situate

deasupra infrastructurii;

- Substructura (B) – zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii;

- Fundaţia (F) – ansamblul elementelor structurale care asigură

transmiterea în bune condiţii de rezistenţă şi stabilitate a sarcinilor

1

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

exterioare la terenul de fundare; - Terenul de fundare (T) – reprezintă suportul construcţiei, sau volumul de rocă sau de pământ care resimte influenţa construcţiei respective, sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze construcţia. Substructura şi fundaţiile formează infrastructura construcţiei (I). Dacă substructura lipseşte, atunci infrastructura este alcătuită numai din fundaţii.

I.2. Cerinţe privind proiectarea substructurilor

În vederea proiectării substructurii unei construcţii (alcătuită de

regulă din elemente structurale de subsol verticale – pereţi, stâlpi – şi

orizontale

următoarele:

se vor avea în vedere

sau

înclinate

grinzi,

plăci

),

- Se va ţine cont de conlucrarea dintre fundaţii şi suprastructură;

- Se vor lua în considerare încărcările proprii, cele transmise de suprastructură şi de terenul de fundare;

- Încărcările transmise din acţiunile seismice se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii. În zonele seismice de calcul E şi F (conform NP 100-92) această condiţie nu este obligatorie.

- Se vor impune condiţiile de verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale. Infrastructura se va proiecta astfel încât să fie solicitată în domeniul elastic de comportare.

I.3. Factori de care depinde alegerea sistemului de fundare

O problemă foatre importantă o constituie alegerea tipului de fundaţie corespunzător fiecărui caz în parte. Pentru aceasta este necesar să luăm în considerare următorii factori:

I.3.1. Sistemul structural al construcţiei.

 

-

tipul de structură (monolită, prefabricată, pe cadre, sau pe diafragme );

-

planul construcţiei în care trebuie să fie incluse dimensiunile elementelor ce formează atât suprastructura, cât şi substructura:

 

deschideri, travei, înălţimi

 

-

materiale preconizate a se folosi: beton, metal, zidărie

-

acţiunile transmise la nivelul superior al fundaţiei, natura lor şi

2

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

combinaţiile cele mai defavorabile în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;

- mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică (poziţia zonelor potenţial plastice, eforturile transmise fundaţiilor )

- sensibilitatea la tasări a sistemului structural.

I.3.2. Condiţiile de teren.

- proprietăţile şi structura terenului de fundare de pe amplasamentul construcţiei, stratificaţia şi caracteristicile fizico - mecanice ale pământului şi evoluţia acestora în timp;

- condiţiile de stabilitate generală a terenului în cazul ampalsamentelor în pantă cu potenţial de alunecare;

- condiţii hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea şi circulaţia apei în pământ);

- condiţiile hidrologice (poziţionarea apelor de suprafaţă, riscul de inundare, posibilitatea de afuiere).

I.3.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei

- eforturile transmise la nivelul fundaţiilor din sarcini statice, şi dinamice;

- posibilitarea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau industriale;

- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoarem furnale );

- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea chimică a apelor subterane;

- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;

- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele trhnologice specifice.

I.3.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii

- forma şi adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor şi modul de asigurare a stabilităţii acesteia;

- expertizarea construcţiilor din vecinătate ce pot fi afectate de lucrările de excavaţie a infrastructurii (alunecarea pereţilor, afuierea sau

tasarea terenului la realizarea epuismentelor

);

- sistemul de drenaje şi epuismente;

- prezenţa reţelelor de apă - canal, gaze, energie electrică, telefonie.

3

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

I.4. Factori ce condiţionează alegerea adâncimii de fundare

Adâncimea de fundare este distanţa la care este aşezată talpa fundaţiei faţă de nivelul terenului natural sau sistematizat.

Adâncimea de fundare notată prescurtat D f , depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanţi sunt:

destinaţia tehnologică a construcţiei;

 

adâncimea de îngheţ;

 

capacitatea portantă a terenului de fundare şi deformabilitatea sa;

cota de fundare a clădirilor învecinate;

 

caracterul

stratificaţiei

pământului

şi

poziţia

nivelului

apelor

subterane.

I.4.1. Destinaţia tehnologică a construcţiei

Adâncimea de fundare se determină în multe cazuri pe baza destinaţiei tehnologice a construcţiei, a comunicaţiilor subterane, a existenţei sau inexistenţei subsolurilor, etc. Astfel la clădiri fără subsol, adâncimea de fundare se ia ca în fig.I.2, iar la clădiri cu subsol ca în fig.I.3, cu specificaţia că în acest din urmă caz putem avea o adâncime de fundare exterioară D fe şi una interioară D fi calculată de la talpa fundaţiei la cota pardoselii subsolului.

La clădiri cu subsoluri neîncălzite, adâncimea minimă de fundare pentru pereţii exteriori este de 100 cm sub nivelul pardoselii subsolului, iar la subsolurile încălzite, de cel puţin 50 cm. Dacă terenul este înclinat şi construcţia are o suprafaţă mică în plan, adâncimea de fundare se ia în axul construcţiei respective (fig.I.4).

4

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.2. Adâncimea de fundare la cl ă diri f ă r ă

Fig.I.2. Adâncimea de fundare la clădiri fără subsol. 1 – cuzinet; 2 – bloc fundatie 3 – pardoseala; 4 – perete

Fig.I.3. Adâncimea de fundare la clădiri cu subsol. 1 – elevaţie; 2 – bloc fundatie 3 – pardoseala; 4 – perete

ţ ie; 2 – bloc fundatie 3 – pardoseala; 4 – perete I.4.2. Adâncimea de înghe

I.4.2. Adâncimea de îngheţ

Fig.I.4. Adâncimea de fundare în cazul unui teren înclinat

Terenul de fundare este supus pe o anumită adâncime variaţiilor sezoniere de temperatură sau altfel spus îngheţului şi dezgheţului.

5

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

Acest factor are o mare importanţă în alegerea cotei de fundare, deoarece sub acţiunea îngheţului pământul îşi măreşte volumul producând eforturi suplimentare asupra tălpii fundaţiei. Pentru a evita acest efect negativ, adâncimea de fundare trebuie să depăşească adâncimea de îngheţ din zonă, cu 10 – 20 cm.

Tabelul I.1. Adâncimea minimă de fundare conform NP112 – 04

     

H

Adâncimea minimă de fundare (cm)

H

î

 

adâncimea

adâncimea apei subterane faţă de cota

   

Terenul de

de îngheţ

Terenuri

supuse

 

fundare

conform

STAS

Terenuri

6054-77

(cm)

terenului

natural

(m)

acţiunii

îngheţului

ferite de

îngheţ *)

Roci

       

stâncoase

oricare

oricare

30 ÷ 40

20

Pietrişuri

 

H

2.00

H

î

40

curate,

   
     

nisipuri mari

oricare

H

< 2.00

H î + 10

40

şi mijlocii

curate

     
 

H î 70

H

2.00

80

50

Pietriş sau

H

< 2.00

90

50

nisip argilos,

   
 

H

2.00

H î + 10

50

argilă grasă

H î > 70

H

< 2.00

H î + 20

50

Nisip fin

prăfos, praf

 

H

2.50

80

50

H î 70

 

H

< 2.50

90

50

argilos, argilă

 

prăfoasă şi

H î > 70

H

2.50

H î + 10

50

nisipoasă

H

< 2.50

H î + 20

50

*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a pardoselii.

Conform STAS 6054 / 77 adâncimea maximă de îngheţ se exprimă

care indică adâncimea maximă, în cm, până

prin geoizoterma de

6

0

0 C

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

la care temperaturile pot atinge valori

Adâncimea de îngheţ se măsoară de la cota terenului nivelat din jurul construcţiei şi are valorile indicate în fig.I.5, pentru terenuri fără strat de zăpadă protector. Normativul NP.112-04 indică adâncimile minime de fundare funcţie de adâncimile de îngheţ, de nivelul apei subterane şi de natura terenului de fundare (tab.I.1).

0

0 C

.

I.4.3. Capacitatea portantă a terenului şi deformabilitatea sa

De multe ori adâncimea de fundare este dictată de valoarea capacităţii portante a terenului. Acest lucru se întâmplă în special la clădirile ce transmit terenului sarcini importante (blocuri de locuit cu cel puţin P+6 nivele, castele de apă, rezervoare etc.). Se ştie că relaţiile de calcul ale capacităţii portante a terenului de fundare pentru starea limită de deformaţii (p pl ) (I.1) respectiv pentru starea limită de capacitate portantă (p cr ) (I.2) sunt (STAS 3300/2–85):

P

cr

=

γ

P

pl

B

=

′⋅

m

l

(

γ⋅ ⋅

B N

1

+

q N

2

N

γ

λ

γ

i + q N

γ

q

λ

q

+

C N

3

)

i + C N

q

c

λ

c

i

c

(I.1)

(I.2)

unde q reprezintă suprasarcina de calcul care acţionează la nivelul tălpii fundaţiei, lateral faţă de fundaţie. Prin creşterea adâncimii de fundare se măreşte influenţa

acesteia asupra valorii capacităţii portante deoarece

greutatea volumică a pământului de la nivelul terenului amenajat sau natural, până la talpa fundaţiei). La pământurile contractile adâncimea de fundare se va plasa sub 1,50 m pentru terenuri cu nivelul hidrostatic subteran la o adâncime mai mică de 2,00 m şi sub 2,00 m când nivelul apei este la o adâncime mai mare de 2,00 m. Aceste adâncimi reprezintă zonele până la care au loc variaţii sezoniere de umiditate, ce produc variaţii de volum ale argilelor. Pentru pământuri macroporice sensibile la umezire, adâncimea de fundare se stabileşte în funcţie de clasa construcţiei respective, de numărul de nivele şi de poziţia fundaţiei în cadrul clădirii.

q =γD (γ-

f

7

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.5. Zonarea dup ă adâncimea maxim ă de înghe ţ 8

Fig.I.5. Zonarea după adâncimea maximă de îngheţ

8

CURS FUNDATII

I.4.4. Cota de fundare a clădirilor învecinate

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

Sunt numeroase cazurile când este necesar ca o construcţie să se amplaseze în imediata apropiere a uneia mai vechi. Fundaţiile marginale învecinate se recomandă să se aşeze cu tălpile la acelaşi nivel.

Dispunerea fundaţiei noi la o cotă mai ridicată nu este admisă, deoarece presiunile ce se dezvoltă pe talpă produc împingeri pentru care fundaţia existentă nu a fost dimensionată (fig.I.6 a). Când fundaţia nouă este necesar a se amplasa sub nivelul tălpii fundaţiei vechi (fig.I.6 b), se recomandă să se studieze posibilitatea co- borârii cotei de fundare prin subzidire, la construcţia veche. O altă solu- ţie pentru această situaţie constă în executarea în imediata apropiere a construcţiei existente a unui perete din beton turnat direct în pământ (pereţi mulaţi), la adăpostul căruia se execută săpătura pentru noua fundaţie.

ruia se execut ă s ă p ă tura pentru noua funda ţ ie. Fig.I.6. Funda

Fig.I.6. Fundaţii învecinate dispuse la cote diferite

În cazul când fundaţia nouă nu se află în imediata apropiere a celei vechi (fig.I.7) se poate executa o săpătură nesprijinită cu condiţia asigurării stabilităţii taluzului ce uneşte tălpile celor două fundaţii. La pământurile necoezive α ≤ Φ iar la cele sub nivelul apei

subterane

α ≤ 0,55 Φ

(Φ este unghiul de frecare dintre particulele de

pământ).

9

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.7. Executarea taluz ă rii sub funda ţ ii învecinate I.4.5. subterane

Fig.I.7. Executarea taluzării sub fundaţii învecinate

I.4.5.

subterane

Caracterul

stratificaţiei

pământului

şi poziţia

nivelului

apelor

Factorii analizaţi anterior pentru determinarea adâncimii minime de fundare îşi pierd valabilitatea atunci când la cota determinată nu se întâlneşte un teren bun de fundare. Analiza profilului geotehnic are în vedere în primul rând separarea straturilor bune de fundare de cele necorespunzătoare. Pe baza acestor două categorii de pământuri, stratificarea terenului se poate schematiza în patru cazuri:

1. Terenul este alcătuit dintr-un pământ de bună calitate şi într-un strat de grosime mare, uniform, care permite amplasarea fundaţiei la orice nivel sub cel minim admis. Din punct de vedere tehnic, la această adâncime capacitatea portantă a pământului trebuie să fie mai mare decât presiunea transmisă de construcţie prin intermediul fundaţiei. Această schemă (fig.I.8) cuprinde trei variante funcţie de nivelul apelor subterane sau de suprafaţă din amplasamentul respectiv. În cazul a (fig.I.8a) se va căuta ca săpătura să nu fie dusă prea adânc, pentru a se evita lucrări de epuismente (h > 50 cm). În cazul b (fig.I.8b) este necesar a se proceda la lucrări de epuis- mente pentru evacuarea apei din săpătură sau la folosirea unor meto- de de executare a fundaţiilor sub apă. În cazul c (fig.I.8c) vor fi folosite metode speciale fie de izolare a amplasamentului de apa înconjurătoare prin batardouri, palplanşe etc., fie de execuţie a fundaţiilor sub apă.

10

CURS FUNDATII

CURS FUNDATII a. b. PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU c. Fig.I.8. Teren bun de fundare cu variantele pozi ţ

a.

CURS FUNDATII a. b. PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU c. Fig.I.8. Teren bun de fundare cu variantele pozi ţ

b.

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII a. b. PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU c. Fig.I.8. Teren bun de fundare cu variantele pozi ţ

c.

Fig.I.8. Teren bun de fundare cu variantele poziţiei nivelului apei subterane:

a – apă subterană la adâncime mare;

b – apă subterană la adâncime mică; c – amplasament submersat

2. Terenul este alcătuit la suprafaţă pe o adâncime h, dintr-un

pă-mânt necorespunzător, după care urmează un teren bun de fundare. Pentru a asigura buna comportare a construcţiei, fundaţiile se încas-trează cel puţin 20 cm în terenul bun. Şi în acest caz sunt posibile trei variante funcţie de nivelul apei sub-terane (fig.I.9).

variante func ţ ie de nivelul apei sub-terane (fig. I.9 ). Fig.I.9. Teren bun de fundare
variante func ţ ie de nivelul apei sub-terane (fig. I.9 ). Fig.I.9. Teren bun de fundare
variante func ţ ie de nivelul apei sub-terane (fig. I.9 ). Fig.I.9. Teren bun de fundare

Fig.I.9. Teren bun de fundare la adâncimea h cu variantele poziţiei nivelului apei subterane

11

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

În cazul a, cu nivelul apei subterane la adâncime mare, execuţia nu pune probleme deosebite. Singura condiţie este aceea de încastrare pe cel puţin 20 cm în terenul bun de fundare. Funcţie de grosimea H a stratului necorespunzător, se pătrunde cu toată fundaţia până la tere- nul bun sau se fundează în acest teren numai părţi restrânse din su- prafaţa construcţiei asamblate la partea superioară într-un bloc comun (fundaţii de adâncime: piloţi, coloane, chesoane, rigidizate la partea superioară cu grinzi sau radier). În scopul reducerii de material ce intră în alcătuirea fundaţiei, se poate înlocui terenul slab cu o pernă de pământ sau balast. De asemenea se poate acţiona pentru îmbunătăţirea acestui strat de pământ prin meto-de mecanice, chimice sau electrice. În cazul b se poate funda în stratul bun cu ajutorul unor lucrări de epuisamente, sau se folosesc metodele de îmbunătăţire ale terenului slab descrise pentru cazul a. O altă variantă o constituie adoptarea unor soluţii de execuţie care să nu fie influenţate de prezenţa apei subterane. În cazul c se pot adopta soluţiile de mai sus luându-se măsuri de izolare a amplasamentului de apa înconjurătoare.

3. Teren alcătuit la partea sa superioară dintr-un pământ bun de

grosime mică, după care urmează un strat necorespunzător ce poate avea la bază un alt strat bun, sau poate fi de grosime foarte mare ce nu poate fi practic străbătută nici din punct de vedere tehnic şi nici economic (fig.I.10).

punct de vedere tehnic ş i nici economic (fig. I.10 ). Fig.I.10. Teren bun de fundare
punct de vedere tehnic ş i nici economic (fig. I.10 ). Fig.I.10. Teren bun de fundare

Fig.I.10. Teren bun de fundare la suprafaţă cu variantele poziţiei nivelului apei subterane:

a – apă subterană la adâncime mare;

b – apă subterană la adâncime mică; c – amplasament submersat

12

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

O primă cale de rezolvare a problemei adâncimii de fundare în

acest caz o constituie dimensionarea tălpii fundaţiei. Pentru ca aceasta să fie amplasată în terenul bun de la suprafaţa amplasamentului este nece-sar ca aria tălpii să fie astfel calculată încât fundaţia să nu transmită la stratul necorespunzător o presiune mai mare decât capacitatea sa

portantă. Atunci când calculele economice şi tehnice o permit, fundaţia poate fi amplasată în terenul bun din adâncimea amplasamentului.

O altă soluţie constă în ameliorarea calităţilor constructive ale

terenului necorespunzător în dreptul fundaţiilor sau sub toată

construcţia (perne de pământ sau balast, piloţi, coloane, chesoane, fundaţii ştanţate).

cazul prezenţei apei se vor adopta metode de excavaţie care

să asigure posibilitatea efectuării lucrărilor de săpătură şi fundaţii.

În

4. Teren de fundare alcătuit dintr-un pământ uniform dar necorespunzător, ce se întinde pe o adâncime mare (fig.I.11).

În acest caz dacă nu se poate renunţa la amplasament, se vor

lua măsuri de îmbunătăţire a terenului combinate cu măsuri de reducere a greutăţii construcţiei. Folosirea materialelor uşoare atât la structură cât şi la infrastructură este o cale de rezolvare a acestor probleme, ca şi folosirea radierelor în scopul transmiterii unor presiuni mai mici la terenul de fundare.

în scopul transmiterii unor presiuni mai mici la terenul de fundare. Fig.I.11. Teren de fundare necorespunz

Fig.I.11. Teren de fundare necorespunzător

13

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

I.5. Materiale utilizate la executarea fundaţiilor

Fundaţiile se execută din materiale de bază folosite şi la alte elemente de construcţii: pământ, lemn, piatră, cărămidă, beton, metal. De asemenea pentru termo şi hidroizolare se folosesc materiale auxiliare ca: bitum, carton şi pânză asfaltată, folie P.V.C., geotextile, geogrile, geomembrane etc.

a. Pământul se foloseşte la executarea fundaţiilor construcţiilor agrozootehnice, la unele clădiri din mediul rural cu maxim un nivel, la diguri, terasamente şi drumuri, ca material de umplutură. În general aceste construcţii au un caracter provizoriu. Pentru ca sensibilitatea la acţiunea îngheţului şi dezgheţului, la contracţie şi umflare, să fie scăzută, pământurile trebuie să fie alcătuite din mai multe fracţiuni.

b. Lemnul se foloseşte la lucrările provizorii şi auxiliare: sprijinirea

pereţilor săpăturilor, palplanşe, piloţi, etc. Pentru a-i mări durata de funcţionare şi durabilitatea la valorile prescrise lemnul se foloseşte

numai în medii uscate sau umede. În medii cu regim alternant de umezeală se utilizează după ce s-a vopsit cu soluţii protectoare din substanţe bituminoase, sau s-a impregnat cu răşini epoxidice (altfel se poate ajunge la o putrezire rapidă).

c. Piatra se foloseşte mai mult în zonele de deal şi de munte pentru a

reduce costul transportului. Trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune de cel puţin 200 daN cm , o rezistenţă suficientă la acţiunea intemperiilor şi dimensiuni de 10÷30 cm. Fundaţiile de piatră se pot executa fără mortar (la construcţiile de mică importanţă) sau cu mortar de ciment şi var hidraulic (la celelalte construcţii de obicei din mediul rural). Blocurile de piatră se aşează în poziţie de echilibru stabil. Grosimea fundaţiilor va fi de cel puţin 60 cm pentru piatra brută spartă neregulat şi bolovăniş de râu şi de cel puţin 50 cm pentru piatra brută cu două feţe plane şi paralele. Mortarul întrebuinţat va avea marca de cel puţin M 10. In general, pentru proiectarea fundaţiilor din zidărie de piatră se aplică prevederile STAS 2917-79.

ă rie de piatr ă se aplic ă prevederile STAS 2917-79. 2 d. 14 C ă

2

d.

14

Cărămida se foloseşte mai ales la executarea subzidirilor. Trebuie să fie bine arsă, să aibă o rezistenţă medie la compresiune de cel puţin 120 daN cm , de preferinţă dublu presată. Se foloseşte şi în

ţă medie la compresiune de cel pu ţ in 120 daN cm , de preferin ţă

2

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

medii agresive pentru ciment. e. Betonul se foloseşte la executarea fundaţiilor ca beton ciclopian, beton simplu sau armat.

Betonul ciclopian se foloseşte în elementele masive de fundaţie ce nu sunt supuse la solicitări importante şi nu sunt expuse la acţiunile mediilor agresive. Proporţia de materiale înglobate (bolovani de piatră) este de max. 50% din volumul elementelor de construcţie, în cazul folosirii betonului de clasă până la B c 7.5 inclusiv şi de max. 30% în cazul folosirii betonului de clasă mai mare ca B c 7.5. Bolovanii ce urmază a fi înglobaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

o

nu trebuie să aibă crăpături;

o

dimensiunile nu trebuie să depăşească 1/6 din cea mai mică dimensiune a elementului de construcţie;

o

raportul dintre dimensiunea maximă şi minimă nu trebuie să depăşească valoarea de 2,5;

o

roca nu trebuie să fie gelivă;

o înainte de a fi introduşi în beton, trebuie să fie curăţaţi şi spălaţi, de preferinţă cu jet de apă sub presiune. Pentru a se obţine acest material de construcţie, se toarnă un strat de beton cu grosimea de 25÷30cm de consistenţă obişnuită în care se aşează piatra brută bine îndesată de masa de beton. Operaţiunile se succed până la terminarea completă a execuţiei fundaţiei.

În construcţia elementelor de fundaţie alcătuite din beton simplu se foloseşte clasa minimă de beton C4/5 – pentru umpluturi, egalizări şi bloc de fundare la fundaţiile tip bloc şi cuzinet.

Clasele minime de beton folosite pentru realizarea fundaţiilor de beton armat sunt:

- C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii pahar monolite, cuzineţi, radiere şi reţele de grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare; - C12/15 pentru fundaţii pahar prefabricate, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii supuse la acţiuni dinamice. În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc conform prevederilor din NE 012-99 şi Instrucţiunile Tehnice C215-88.

În tabelul I.2 sunt date criteriile pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale.

15

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

Tabelul I.2 Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excepţia apei din Marea Neagră)

   

Gradul agresivităţii

 

Natura agresivităţii

 

foarte

   

foarte

 

slabă

slabă

intensă

intensă

Sulfatică (

SO

2

)

         

4

150

249

250

500

501

1000

 

mg /

dm

3

     

> 1000

 

)

       

Dezalcalinizare (

HCO

3

 

-

< 120

 

-

-

mg / dm

3

(duritate,

0

G )

 

(< 7)

 

General acidă, pH

   

-

6.5

5.6

5.5

4.5

< 4.5

Carbonică ( CO liber)

2

         

3

mg / dm , pentru duritatea

temporară în

2

 

0

G

, de:

 

10

14

15

30

31

60

> 60

 

2,1

6,1

>15

   

15

29

30

60

61

90

> 90

6

15

 

15

29

< 300

30

90

300

91

-

150

> 150

-

Magneziană (

Mg

2+

)

       
 

mg /

dm

3

100

199

200

1000

1001

3000

> 3000

Săruri de amoniu (

NH

+

), mg

       

4

50

99

100

200

201

500

> 500

 

/

dm

3

       

Oxizi alcalini (

OH

)

 

-

17.5

25

> 25

-

 

g

/

dm

3

   

Conţinutul total de săruri,

 

-

10

20

20.1

50

> 50

 

g

/

dm

3

     

f. Metalul se foloseşte atât la realizarea fundaţiilor din beton armat sub formă de armătură, cât şi la lucrările auxililare de sprijinire a malurilor, la şpraiţuri, palplanşe etc.

Pentru fundaţiile din beton armat se foloseşte:

o

oţel beton rotund neted, marca OB 37, pentru armături constructive şi de rezistenţă (rezultată din motive constructive);

o

oţel beton marca PC sau plase sudate din STNB pentru armătură de rezistenţă rezultată din calcul .

Ca şi betonul, metalul, ca element de sprijinire sau ca armătură,

16

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

este supus acţiunii factorilor exteriori (în special a sărurilor din pânza freatică) producându-se fenomenul de coroziune. Protecţia armăturii împotriva coroziunii se asigură prin folosirea unor cimenturi speciale (Pa 35, SR ş.a.), sau printr-o acoperire sporită cu beton la elementele îngropate. Astfel, la fundaţiile cu strat de egalizare, grosimea minimă a startului de acoperire a armăturilor de la faţa interioară este de 3,5 cm iar la fundaţiile amplasate în contact direct cu pământul de 5 cm. Pentru feţele laterale ale elementelor de fundaţie se acceptă o grosime minimă a stratului de acoperire de 4,5 cm. Acesta poate fi redus la 2,5 cm, dacă ulterior se execută tensuieli cu mortar M 10, în grosime de minim 2,0 cm sau hidroizolare (1 pânză + 2 bitum). Piesele metalice de sprijinire se protejează în mai multe moduri:

- prin adăugare în compoziţia oţelului a 0,25 % cupru; - acoperirea cu un strat de beton aplicat prin torcretare, ungere cu amestec bituminos, vopsire cu răşină sintetică; - vopsire catodică.

g. Materiale auxiliare

La hidroizolarea fundaţiilor se folosesc: bitumul, cartonul şi pânza asfaltată, folie P.V.C., tablă de plumb şi metal, etc. În ultima perioadă de timp se folosesc tot mai des geomembranele şi geotextilele ca elemente filtrante, drenante şi chiar de consolidare pentru terenurile de fundare. Aceste materiale sunt alcătuite din fire,

fibre de polimeri sintetici ţesute (pânze) sau neţesute (împâslituri) şi se întâlnesc la următoarele lucrări de pământ:

- drenaje de mică adâncime, la care geotextilele îmbracă corpul drenului din piatră spartă, aliminând stratul exterior format din filtru invers sau două - trei strate;

- căptuşirea canalelor sau albiilor de râuri;

- rambleuri din material granular pe pământuri argiloase, moi, la care o foaie de geotextil pusă la baza umpluturii împiedică pătrunderea materialului granular în formaţiunea de bază în timpul compactării;

- ramblee rutiere prin aşezarea unei foi de geotextil direct pe stratul vegetal pentru a mări rigiditatea sistemului;

- ramblee feroviare pe terenuri permeabile cu apă freatică la mică adâncime, la care două foi de geotextil aşezate la baza fundaţiei asigură drenarea şi evacuarea spre drenurile longitudinale a apei subterane. Geotextilele se mai folosesc la: ranforsarea argilelor şi nisipurilor,

17

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

extinderea porturilor marine şi fluviale, construcţia de bazine (împreună cu geomembranele), prevenirea degradării drumurilor prin fenomenul de îngheţ-dezgheţ etc. Din exemplele de mai sus se poate trage concluzia că folosirea geomembranelor şi geotextilelor duce la reducerea consumului de materiale granulare şi a volumului de excavaţii şi la simplificarea tehnologiilor de execuţie.

I.6. Clasificarea fundaţiilor

Pentru a putea transmite sarcinile construcţiei la un strat de pământ care să le poată prelua în bune condiţii de rezistenţă şi stabilitate, se folosesc diferite soluţii constructive, denumite sisteme de fundare. Clasificarea sistemului de fundare se face în funcţie de:

a)

scopul şi destinaţia suprastructurii;

b)

adâncimea de fundare;

 

c)

forma în plan a fundaţiilor de suprafaţă;

d)

forma fundaţiilor de adâncime;

e)

rigiditatea fundaţiilor;

 

f)

modul cum sunt luate în calcul forţele ce contribuie la stabilitatea fundaţiilor;

g)

poziţia fundaţiilor faţă de nivelul apelor subterane;

h)

modul de execuţie;

 

i)

natura solicitărilor la care sunt supuse;

j)

materialul din care sunt executate.

a.

În

raport

cu

scopul

şi destinaţia suprastructurii construcţiei,

fundaţiile sunt pentru:

-

construcţii agrozootehnice: grajduri, depozite, crescătorii, etc.;

-

clădiri civile şi social-culturale: blocuri de locuinţe, spitale, teatre, case de cultură, săli de sport etc.;

-

construcţii industriale: hale, silozuri, castele de apă, rezervoare, coşuri de fum etc.;

-

construcţii speciale: turnuri de radio şi televiziune, linii pentru transportul energiei electrice etc.;

-

utilaje grele şi maşini;

 

-

lucrări hidrotehnice: diguri, baraje, ecluze;

-

căi de comunicaţii şi lucrări de artă: drumuri, poduri, viaducte etc.

18

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

b.

-

-

Funcţie de adâncimea la care este aşezată talpa fundaţiei faţă de cota terenului natural sau amenajat, fundaţiile se pot grupa astfel:

fundaţii de suprafaţă (de mică adâncime), folosite atunci când stratificaţia şi proprietăţile fizico-mecanice ale terenului permit

aşezarea ei la o adâncime D f

(fără să depăşească adâncimea de 5 – 6 m). Se mai numesc şi fundaţii directe deoarece talpa vine în contact direct cu suprafeţele realizate prin săpare;

fundaţii de adâncime, la care umpluturi, terenuri argiloase cu

, întâlnite în zone cu

I

afânate etc. Acestea se mai numesc şi fundaţii indirecte, deoarece legătura dintre fundaţia propriu - zisă şi terenul bun de fundare se realizează prin intermediul unor elemente speciale numite: piloţi, picoţi, barete, coloane, chesoane etc.

, terenuri mâloase, prafuri

, unde B este lăţimea fundaţiei

B

D

f > 5

B

c

0,5

c.

-

-

-

-

-

Fundaţiile de suprafaţă (mică adâncime, directe) pot fi clasificate după forma lor în plan astfel:

fundaţii izolate sub stâlpi: alcătuite dintr-un bloc de beton sau alte materiale (fig.I.12), bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat (fig.I.13), elastice (fig.I.14), pahar (fig.I.15).

fundaţii continue sub ziduri sau diafragme (fig.I.16.)

fundaţii continue sub şiruri de stâlpi (fig.I.17.) ce leagă mai mulţi stâlpi de-a lungul unei direcţii şi repartizează pe teren sarcinile transmise de aceştia.

fundaţii pe reţele de grinzi încrucişate (fig.I.18.) la care stâlpii transmit terenului sarcinile prin grinzile aşezate pe două direcţii

fundaţii pe radier general (fig.I.19.) la care sarcinile sunt transmise pe întreaga suprafaţă a construcţiei în proiecţie orizontală.

ţă a construc ţ iei în proiec ţ ie orizontal ă . Fig.I.12. Funda ţ ie

Fig.I.12. Fundaţie izolată alcătuită din bloc de beton simplu

19

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.13. Funda ţ ie izolat ă bloc ş i cuzinet Fig.I.14. Funda

Fig.I.13. Fundaţie izolată bloc şi cuzinet

BOTU Fig.I.13. Funda ţ ie izolat ă bloc ş i cuzinet Fig.I.14. Funda ţ ie izolat

Fig.I.14. Fundaţie izolată elastică

ie izolat ă bloc ş i cuzinet Fig.I.14. Funda ţ ie izolat ă elastic ă 20

20

Fig.I.15. Fundaţie izolată tip pahar

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.16. Funda ţ ie continu ă sub ş iruri de stâlpi Fig.I.17.
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.16. Funda ţ ie continu ă sub ş iruri de stâlpi Fig.I.17.
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.16. Funda ţ ie continu ă sub ş iruri de stâlpi Fig.I.17.
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.16. Funda ţ ie continu ă sub ş iruri de stâlpi Fig.I.17.

Fig.I.16. Fundaţie continuă sub şiruri de stâlpi

Fig.I.16. Funda ţ ie continu ă sub ş iruri de stâlpi Fig.I.17. Funda ţ ie continu

Fig.I.17. Fundaţie continuă sub ziduri sau diafragme

de stâlpi Fig.I.17. Funda ţ ie continu ă sub ziduri sau diafragme Fig.I.18. Funda ţ ie

Fig.I.18. Fundaţie pe reţele de grinzi

21

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.19. Funda ţ ie pe radier general. Funda ţ iile sub form

Fig.I.19. Fundaţie pe radier general.

Fundaţiile sub formă de radier pot fi:

- sub formă de plăci drepte;

- sub formă de placă şi grinzi;

- sub formă de planşeu ciupercă şi stâlpi.

- fundaţii sub ziduri cu descărcare pe rezeme (fig.I.20.) transmit încărcările exterioare terenului de fundare în mod discontinuu, prin blocuri de fundaţie izolate.

- fundaţii speciale pentru încărcări mari (fig.I.21.).
- fundaţii speciale pentru încărcări mari (fig.I.21.).

Fig.I.20. Fundaţie sub ziduri cu descărcare pe reazeme 1 – grindă; 2 – reazem de descărcare din beton simplu; 3 - zidărie de cărămidă.

22

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

a. b.
a.
b.

Fig. I.21. Fundaţie pentru încărcări mari (fundaţie izolată cu placă şi contraforţi). a – secţiune verticală; b – vedere în plan 1 – stâlp; 2 – contraforţi; 3 – placă de bază; 4 – strat de egalizare.

d. Fundaţiile de adâncime (indirecte) pot fi grupate astfel:

- fundaţii pe piloţi, piloţi la diametru mare, coloane.

grupate astfel : - funda ţ ii pe pilo ţ i, pilo ţ i la diametru

Fig.I.22. Piloţi din beton armat.

23

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

Piloţii pot fi executaţi din lemn, beton armat, beton precomprimat sau din metal, cu secţiune plină sau gol în secţiunea transversală. Coloanele se execută în general din materiale granulare.

- fundaţii pe barete sau pereţi mulaţi (fig.I.23.).

funda ţ ii pe barete sau pere ţ i mula ţ i (fig. I.23. ). Fig.I.23.

Fig.I.23. Forme de pereţi mulaţi şi barete.

din beton, beton armat, beton armat

prefabricat sau pământ stabilizat, pot prelua încărcări din suprastructură sau din sarcina geologică şi de asemenea, pot fi

executate şi cu rol de etanşare pentru înlăturarea permeabilităţii şi infiltraţiei apei din incinta gropii de fundare.

sau

impermeabilizări.

- fundaţii pe chesoane deschise sau puţuri (fig.I.24.)

Baretele

alcătuite

Pereţii

mulaţi

sunt

destinaţi

şi

pentru

hidroizolaţii

ii mula ţ i sunt destina ţ i ş i pentru hidroizola ţ ii Fig.I.24. Funda
ii mula ţ i sunt destina ţ i ş i pentru hidroizola ţ ii Fig.I.24. Funda
ii mula ţ i sunt destina ţ i ş i pentru hidroizola ţ ii Fig.I.24. Funda

Fig.I.24. Fundaţii pe chesoane deschise.

- fundaţii pe chesoane cu aer comprimat (fig.I.25.).

24

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.25. Funda ţ ii pe chesoane cu aer comprimat. e. Func ţ

Fig.I.25. Fundaţii pe chesoane cu aer comprimat.

e. Funcţie de rigiditatea fundaţiei, avem:

- fundaţii rigide, caracterizate prin faptul că secţiunea cea mai solicitată nu preia decât eforturi de compresiune, sau cel mult eforturi de întindere şi forfecare ce pot fi preluate de rezistenţa materialului din care este construită fundaţia (fig.I.26.a). Fundaţiile rigide au deformaţiile proprii foarte mici în comparaţie cu cele ale terenului de fundare pe care reazemă.

ţ ie cu cele ale terenului de fundare pe care reazem ă . Fig.I.26. - funda

Fig.I.26.

- fundaţii elastice realizate din beton armat, la care în secţiunea cea mai solicitată pot apare tensiuni de întindere şi forfecare ce trebuie să fie mai mici decât rezistenţele prescrise ale betonului armat (fig.I.26.b). Au deformaţii proprii comparabile cu ale terenului.

25

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

f. Funcţie de modul cum sunt luate în calcul forţele care contribuie la stabilitatea ei avem:

- fundaţii rezemate pe teren ce transmit încărcările preluate de la suprastructură numai prin presiunile de contact la nivelul presiunii de separaţie dintre terenul de fundare şi talpa fundaţiei (fig.I.27.a). Sunt fundaţiile asupra cărora acţionează numai forţe verticale şi momente încovoietoare (forţele orizontale sunt nule sau neglijabile);

- fundaţii asupra cărora acţionează şi forţe orizontale (sau înclinate ce se descompun în forţe orizontale şi verticale) în afara celor verticale şi a momentelor încovoietoare şi care admit în exploatare mobilizarea rezistenţei laterale a masivului de pământ (împingere

) (fig.I.27.b). Aceste situaţii se întâlnesc la

pasivă notată cu

P

p

culeele podurilor şi viaductelor, la fundaţiile zidurilor de sprijin etc.

ş i viaductelor, la funda ţ iile zidurilor de sprijin etc. Fig.I.27. Ac ţ iuni a

Fig.I.27. Acţiuni a eforturilor exterioare asupra fundaţiilor:

a) forţe verticale şi momente încovoietoare; b) forţe verticale şi orizontale.

g. În raport cu poziţia tălpii fundaţiei faţă de nivelul apelor subterane distingem:

- fundaţii executate “în uscat” în rândurile cărora intră toate fundaţiile amplasate în tranşee deschise şi care sunt aşezate direct pe stratele respective de fundare. În cazul prezenţei apei subterane, se recurge la o metodă de eliminare, directă din săpătură.

26

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

- fundaţii executate sub nivelul apelor subterane în care sunt incluse toate sistemele de fundare la care săpăturile şi lucrările de realizare a corpului de fundaţie se execută sub nivelul apei prin una din următoarele metode:

- săparea sub apă cu dispozitive mecanice şi betonarea blocurilor de fundaţie prin metode speciale de betonare sub apă (fig.I.28.)

- umpluturi de pământuri nisipoase executate sub apă, care înlocuiesc starturile neconsistente şi servesc ca suport pentru executarea fundaţiei (fig.I.29.);

- executarea fundaţiei sub nivelul apei, din blocuri prefabricate din beton (fig.I.30.).

apei, din blocuri prefabricate din beton (fig. I.30. ). Fig.I.28. Executarea funda ţ iilor sub ap

Fig.I.28. Executarea fundaţiilor sub apă:

a) excavaţia; b) turnarea betonului.

ţ iilor sub ap ă : a) excava ţ ia; b) turnarea betonului. Fig.I.29. Umplutur ă

Fig.I.29. Umplutură de pământ sub apă 1 – miez de beton sau argilă

27

CURS FUNDATII

PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU

CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU Fig.I.30. Funda ţ ie din blocuri prefabricate amplasate sub apa . h.

Fig.I.30. Fundaţie din blocuri prefabricate amplasate sub apa.

h.

După modul de execuţie, fundaţiile se împart în:

-