Sunteți pe pagina 1din 3

Criza miastenică se caracterizează prin tulburări respiratorii cu dispnee, ancombrare,

cianoză cu hipercapnie şi hipoxie. Anxietatea, hipersudoraţia şi hipertemia pot preceda un colaps


cu exitus.
Miastenia gravis se manifesta in special prin senzatia de slabiciune progresiva resimtita la nivelul
musculaturii voluntare si afectarea diversilor muschi, in grade diferite, singular si multiplu, de
unde deriva si vasta variabilitate a simptomatologiei inregistrate de la un caz la altul sau chiar
pentru acelasi pacient in stadii diferite ale afectiunii. Senzatia de slabiciune se poate agrava in
urma repetarii unor miscari si se amelioreaza atunci cand pacientul se afla in repaus. Musculatura
afectata include atat muschii responsabili de efectuarea miscarilor membrelor superioare si
inferioare, muschii responsabili de realizarea vorbirii, masticatiei, deglutitiei, mentinerea ochilor
deschisi, vizualizarea aceleiasi imagini cu ambii globi oculari, coordonarea mimicii faciale si
coordonarea respiratiei. Pacientii afectati de Miastenia gravis pot inregistra tulburari ale functiilor
tuturor acesti muschi alternativ sau simultan.

Activitatile care in mod normal pareau simple, devin mult mai dificil sau imposibil de efectuat
pentru pacientii afectati de Miastenia gravis. Acestia descriu dificultati in masticatie, vorbit sau
ras. Alte informatii preluate din anamneza pacientilor pot consta in senzatia de pleoape grele si
de imposibilitatea de a deschide ochii, capatarea unui al doilea contur al obiectelor privite sau
dublarea imaginii, senzatia de slabiciune la nivelul musculaturii faciale, imposibilitatea de a
pronunta clar cuvintele sau afectarea capacitatii de articulare a cuvintelor, cunoscuta si ca
dizartrie, voce nazonata, aspect de lasare a colturilor gurii, imposibilitatea de a rade cu intreaga
gura, inlocuirea rasului cu grimase, imposibilitatea de a tine gura inchisa, senzatia de oboseala
instalata in urma mestecarii alimentelor tari, asociata cu depozitarea alimentelor in buzunarele
obrajilor, inecarea in urma inghitirii alimentelor solide, a apei, tulburarea functiei de masticatie
si inghitire sau disfagie, nevoia de dregere continua a vocii, raguseala, exteriorizarea apei
inghitite la nivelul narinelor, scaparea din maini a obiectelor, imposibilitatea de a tine un pix pe
hartie, imposibilitatea ridicarii bratelor, urcarea cu greutate a treptelor, imposibilitatea de
ridicare din scaun sau din pat, imposibilitatea mentinerii pe picioare si imposibilitatea desfasurarii
normale a functiei respiratorii. De asemenea, aproximativ 10 % dintre pacienti dezvolta
complicatii respiratorii in cadrul crizelor miastenice.

Principalele simptome manifestate in cazul Miasteniei gravis sunt urmatoarele:

 Senzatia de slabiciune musculara;


 Vederea dubla;
 Vorbirea nazala;
 Mersul clatinat;
 Senzatia de slabiciune la nivelul mainilor si degetelor, picioarelor si al gatului;
 Senzatia de slabiciune generalizata a membrelor superioare, inferioare si a bustului;
 Dificultatile de controlare a expresiilor faciale.

Care sunt complicatiile Miasteniei gravis

Complicatiile determinate de Miastenia gravis se pot trata, insa unele pot periclita viata
pacientilor.

 Crizele de Miastenia gravis reprezinta o conditie aparuta cand musculatura care


controleaza functia respiratorie devin prea slabiti. Tratamentele de urgenta devine
necesar pentru reusita conectarii pacientului la aparate care sa faciliteze desfasurarea
functiei respiratorii pana in momentul in care acesta reuseste sa respire singur.

CRIZA MIASTENICĂ - reprezintă o înrăutăţire bruscă a simptomelor miastenice la un pacient


stabil. Apare in contextul unei cauze decompensatoare precum infectie, stres, chirurgie, sarcina.
Se poate asocia cu o criză colinergică când se încearcă tratamentul crizei miastenice prin
supradozare si nu prin inlaturarea cauzei declansante. Acestea trebuie diferenţiate prin testul cu
Edrofoniu sau Miostin.

Deşi rară, criza survine când pacientul nu poate înghiţi sau respira eficient. Criza poate fi:
miastenică când este cauzată de factori care exacerbează slăbiciunea musculară, sau criza
colinergică care rezultă din supradozajul medicamentelor anticolinesterazice, cele mai comune
sunt Mestinon® şi Neostigmina LPH

Recomandări generale
 Evitaţi anamneza prelungită, aceasta poate agrava oboseala pacientului cu MG
 Testele paraclinice nu sunt de mare ajutor în urgenţa miastenică şi fac să se piardă timp
preţios
 Evitaţi administrarea de sedative narcotice. Acestea agravează simptomele MG şi
compromit funcţia respiratorie

MĂSURI ESENŢIALE:
 MENŢINEREA CĂILOR RESPIRATORII DESCHISE
 SUPORT VENTILATOR
 TRANSPORT LA SPITAL IMEDIAT

Corticoterapia este un regim alternativ care presupune creştere progresivă a dozei de


Prednisolone până la 60-80 mg/zi, ACTH. Corticoterapia poate agrava tranzitor simptomele
miastenice la iniţiere
mai ales când se începe cu doze mari. Unele cazuri insa, se pot vindeca prin corticoterapie după
câteva luni de terapie. Corticoterapia este obligatorie pentru pregătirea preoperatoire pentru
timectomie.

Imunosupresia se face cu Azathioprine 50 mg/zi. (1-1,5 mg/kgcorp)


Plasmafereza, 50 ml/kg corp din plasma pacientului este schimbată cu 50% proteine plasmatice
şi 50% soluţie de dextroză. Se initiaza in criza mastenică, 4-5 şedinţe la 2-3 zile sau periodic în
formele cronice.
Imunoglobuline se administreaza i.v . 0,4 g/kg corp/ zi iv 5 zile
Timectomia se indica în special la femei, la pacienţii sub 45 ani, în primul an de boală, când
există timom sau hiperplazie timică. Aceasta procedura induce remisiune sau chiar vindecare la
70% din cazuri.
Prognosticul fără tratament este foarte rezervat, cu deces. Cu tratament mortalitatea e de 5% .

ÎN CAZ DE DIFICULTATE RESPIRATORIE SEVERĂ:


Simptome:
 respiraţia grea în repaus şi imposibilă în poziţia culcat
 anxietate, nelinişte, oboseală extremă
Evaluaţi:
 Permeabilitatea căilor respiratorii.
 Forţa tusei.
 Frecvenţa respiratorie şi efortul, starea cardiacă.
 Culoarea şi temperatura unghiilor şi tegumentelor.
 Examenul fizic poate arăta unghii palide sau cianotice, piele rece şi umedă, puls rapid,
TA crescută, respiraţii frecvente şi superficiale, confuzie, letargie.

Primul ajutor:
 Menţinerea căilor respiratorii permeabile
 Aspirarea secreţiilor, dacă este necesar
 Capul şi umerii să fie în poziţie ridicată
 Atmosfera să fie calmă şi liniştită
 Suport respirator, dacă este necesar