Sunteți pe pagina 1din 57

UNIVERSITATEA SPIRU HARET - FSE 1

METODOLOGIA
CERCETARII STIINTIFICE
IN
MANAGEMENT
note de curs program

Prof.univ.dr.
Cornel Ionescu

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

2017
2

I. În loc de introducere

1.1. De ce este nevoie de cercetare?

1.2. De ce active avem nevoie?

1.3. Teoria cunoaşterii. Delimitari conceptuale.

1.4. Formele cercetării ştiinţifice.

1.5. Nivelurile cunoaşterii ştiinţifice.

1.6. Verificarea cunoştinţelor ştiinţifice.


3

1.1. De ce este nevoie de cercetare?


• Rolul cercetării al creativităţii şi inovaţiei ca resursă economică este
aproape evident în zilele noastre.
• Conceptul de “economie creatoare” descrie o nouă etapă a dezvoltării
economice bazată şi condusă de un curent masiv şi constant de
creativitate care produce noi idei şi soluţii. Există o evoluţie comună
a cunoaşterii, inovaţiei şi creativităţii, pe de-o parte, şi a economiei
cunoaşterii şi a societăţii cunoaşterii, pe de altă parte. Cu cât sunt mai
avansate şi mai mature, atât economia cunoaşterii (economia
creatoare), cât şi societatea cunoaşterii (societatea creatoare), pot
absorbi şi chiar solicita, în vederea obţinerii unui progres viitor, mai
multă cunoaştere, inovaţie şi creativitate. Economia creatoare uneşte,
din punct de vedere creativ, inovaţiile tehnologice cu inovaţiile sociale.

• Investiţia în cercetare, creativitate şi inovaţie ar trebui să fie, legată de


investiţiile în oameni, educaţie, medii de lucru creative, “Medii de
cunoaştere creative” şi nu doar de investiţiile în tehnologie.
4

1.2. De ce active avem nevoie?


• Capitalul natural: include specii, habitate, ecosisteme, resurse
de subsol etc. inclusiv terenuri agricole, atmosfera, oceanul,
hrana, servicii de ecosistem, precum şi valori estetice, spiritual
şi recreaţionale.
• Capital prelucrat sau care se poate reconstrui: infrastructura
cu drumurile, clădiri, porturi, maşinării, echipamente, utilaje,
locuinţe, transport personal şi commercial, etc.
• Capitalul uman: include educaţia, aptitudinile, cunoştinţele,
sănătatea.
• Capitalul de cunoştinţe: include ştiinţa şi tehnologia, artele şi
ştiinţele umaniste.
• Capitalul instituţional (sau social): gradul de aranjamente
formale sau informale între oameni, inclusiv statul de drept,
normele sociale de comportament, practicile sociale, pieţele
economice, tradiţiile, guvernarea la toate nivelurile.
5

1.3. Teoria cunoasterii. Delimitari conceptuale


 Teoria cunoaşterii - examinarea metodelor de testare sistematică la care
trebuie supusă orice idee, dacă este "să fie luată în serios"; pentru a
raţionaliza, a explica şi stăpâni lumea (realitatea)

 Metodologia cercetării: sistemul de metode, procedee, tehnici, reguli,


postulate, principii şi instrumente precum şi know-how-ul afarent angajate

 Cercetarea ştiinţifică: formularea şi testarea sistematică a unor enunţuri şi


sisteme de enunţuri; formularea de ipoteze, construirea de sisteme teoretice
şi confruntarea acestora cu experienţa, prin observaţie şi experiment

 Logica cercetării (cunoaşterii): analiza logică a procesului de cunoaştere, a


metodei de cercetare, o teorie a metodei ştiinţei care se ocupă de felul cum
trebuie tratate enunţurile ştiinţifice în funcţie de scopuri

 Epistemologia: studiul specificului cunoaşterii, principiilor, legilor şi ipotezelor


ca geneză, evoluţie, valoare de cunoaştere şi metodă folosită
6

Altfel spus:
• Epistemologia – poziţia de pe care se realizează
cunoaşterea (cercetarea) UNDE?

• Metodologia – mijloacele prin care se realizează


cunoaşterea (cercetarea) CU CE?

• Cercetarea – acţiunea de cunoaştere – prin inovare,


descoperire, căutare de soluţii CUM?

• Teoria cunoaşterii: examinarea modului de testare a


ideilor, enunţurilor, legilor PROBA

• Logica cercetării: sensul cercetării, ca mod de tratare a


enunţurilor ştiinţifice MECANISMUL LOGIC
7

1.4. Formele cercetarii stiintifice


A. După scopul urmărit:
- fundamentală: generalizarea teoretică, construcţia sau
reconstrucţia teoretică;

- aplicativă: căutarea de soluţii practice pe baza teoriei;

- predictivă sau de simulare: foloseşte structuri formale


pentru a anticipa;

- experimentală: pe baza de reproducere în laborator a


condiţiilor reale.
8

Formele cercetarii stiintifice


B. În funcţie de modul de realizare:
- descriptivă – pentru cunoaşterea elementară, pe baza
identificării şi relatării faptelor sau evenimentelor;

- explicativă – propunând descoperirea relaţiilor cauzale


pentru a verifica enunţuri avansate anterior şi a favoriza
predicţia;

- fundamentală – realizează generalizarea şi construcţia


teoretică;

- aplicativă – propusă pentru rezolvarea unor probleme


concrete ale practicii.
9

1.5. Nivelurile cunoasterii stiintifice


a) empiric: fapte şi date empirice, înregistrări, "decupaje
specifice"
• Faptele ştiinţifice: prelucrări teoretice ale fenomenelor şi
proceselor reale (faptice)

b) teoretic: enunţurile şi teoriile ştiinţifice prin care se


formulează legi ale realităţii; componentele acestui nivel:
- concept (noţiune): abstracţie desemnând o anumită
trăsătură sau proprietate esenţială a unei clase de obiecte,
fenomene;
- enunţ teoretic: o aserţiune (afirmaţie sau negaţie)
referitoare la relaţia dintre caracteristici ale faptelor ştiinţifice;
legarea logică a termenilor teoretici conceptuali;
- lege ştiinţifică: un enunţ teoretic prin care este surprinsă o
relaţie generală, esenţială, relativ constantă şi repetabilă dintre
caracteristici ale fenomenelor sau proceselor definite prin
conceptele la care se recurge;
- teorie; set de enunţuri teoretice de tip demonstrativ, corelate
logic între ele; explică şi anticipează desfăşurarea fenomenelor
dintr-un anumit domeniu;
10

1.6. Verificarea cunostintelor stiintifice

• Proceduri de verificare:

a) - proceduri empirice:
- observarea naturală;
- observarea ştiinţifică;
- experimentul ştiinţific;

b) - proceduri teoretice: concordanţa logică a enunţului cu


celelalte enunţuri ale teoriei respective sau cu enunţurile
altor teorii:
11

Proceduri teoretice
• Teoretic – conceptual:
- pertinenţa şi coerenţa enunţurilor de bază din referinţele bibliografice
studiate;
- operaţionalitatea conceptelor teoretice cu care se va opera în cercetare;
- filosofia şi fiabilitatea măsurării;
• Calitatea proiectului de cercetare (fiabilitatea proiectului):
- conformitatea dintre acţiunile propuse şi scopul şi obiectivele stabilite
prin proiect;
- corelarea dintre acţiuni, etape de parcurs şi conţinutul acestora ;
- compararea cu proiecte similare sau asemănătoare realizate anterior
etc.
• Verosimilitatea rezultatelor realizate:
- validarea internă a cercetării(cercetatorul);
- validarea externă a cercetării (confruntarea cu teoria existentă şi cu
faptele reale ; analiza derulării procesului de cercetare, aplicarea de teste
statistice);
- fiabilitatea rezultatelor obţinute: confruntarea cu alte rezultate obţinute
anterior.
12

II. Realizarea proiectului de cercetare

2.1. Problema de cercetat

2.2. Proiectul de cercetare

2.3. Etapele cercetării ştiinţifice

2.4. Testarea iniţială a proiectului


13

2.1. Problema de cercetat

• În general: dificultate, situaţie instabilă, întrebare,


îndoială etc. pentru care se caută soluţii,
răspunsuri, decizii, modalităţi de depăşire…

• În economie: dominant o anumită cerere şi,


posibil, o anumită revelaţie sau construcţie a
spiritului cercetătorului.
14

Problema de cercetat
• Problemele teoretice de rezolvat provin din
unele dileme sau incertitudini:
- necesitatea de evaluare sau verificare prin
confruntarea cu faptele a unor teorii, enunţuri sau
concepte;
- apariţia unor dezacorduri sau paradoxuri în literatura
de specialitate a domeniului;
- nevoia de a construi noi modele, paradigme în teoria
economică
• Cererea practică: rezultate din dezbateri ale
specialiştilor practicieni, solicitări ale firmelor sau
instituţiilor.
15

2.2. Proiectul de cercetare


• O reflexie anticipată pornind de la o temă de cercetare
vizată (problemă teoretică sau cerere socială). Trecerea
de la un mod teoretic de a acţiona în gândire la unul de a
gândi în acţiune.
• Un plan şi structurarea documentelor de cercetare:
- problematizare;
- conceptualizarea problemei;
- operaţionalizare;
- alegerea şi justificarea unei strategii;
- planificarea operaţională;
- realizare;
- validare.
16

Etapele procesului de cercetare


 conceperea problemei şi întrebărilor la care trebuie
găsite răspunsuri, explicaţii etc.;

 punerea în aplicare a proiectului: realizarea unui


program, relaţionarea dintre concepte şi fapte, stabilirea
colectivităţii şi eşantionului, culegerea datelor, prelucrarea
datelor;

 analiza şi evaluarea rezultatelor prelucrării: obţinerea de


explicaţii corecte şi testarea validităţii acestora;

 elaborarea documentului final şi comunicarea


rezultatelor: redactarea textului studiului de cercetare,
evidenţierea contribuţiilor teoretice şi aplicative, precizare
limitelor şi sugerarea unor direcţii posibile de cercetare.
17

Etapele procesului de cercetare


• Etapa 1: Alegerea unei probleme (teme) de rezolvat
 motivele alegerii
 importanţa teoretică şi/sau practică a problemei
 la ce rezultat se doreşte să se ajungă
 relevanţa problemei
• Etapa 2: Investigarea a ceeace se cunoaşte în domeniu
 cunoaşterea datelor fundamentale
 documentarea la zi a bibliografiei, a stadiului actual
 angajarea responsabilă în urma evaluării la realizarea ob.
• Etapa 3: Stabilirea metodologiei activităţii de cercetare
 formularea ipotezelor de lucru
 alegerea metodelor şi tehnicilor de lucru
 stabilirea listei cu mijloacele necesare cercetării
 proiectarea logisticii de organizare în teren (eşantionare)
18

Etapele procesului de cercetare


• Etapa 4: Culegerea şi prelucrarea datelor din teren
 în funcţie de natura fenomenelor studiate
 datele culese trebuie să reproducă ob. cercetat
• Etapa 5: Analiza şi interpretarea datelor rezultate
 datele obţinute confirmă cunoştinţele, validează teoriile
 datele obţinute infirmă cunoştinţe sau teorii în domeniu
 datele obţinute aduc cunoştinţe noi
• Etapa 6: Prezentarea concluziilor şi recomandărilor
 concluziile reprezintă sintetic rezultatele cercetării
 valorificarea recomandărilor
• Etapa 7: Prezentarea (redactarea) lucrării ştiinţifice
19

Testarea initiala a proiectului


20

III. Documentarea în activitatea de


cercetarea ştiinţifică

3.1. Documentarea bibliografică

3.2. Documentarea directă asupra realităţii

3.3. Cercetarea “de laborator”


21

3.1. Documentarea bibliografică


1. Revederea principalelor lucrări bibliografice cu
caracter fundamental şi general în domeniu;
2. Consultarea de lucrări cu caracter de orientare
(eseistică, popularizare, recenzii)

3. Studiul şi interpretarea literaturii ştiinţifice


propriu zise;

4. Raportarea la observarea continuă a realităţii.


22

3.2. Documentarea asupra realităţii


• Orientarea tactică în funcţie de:
- tema (problema) asumată spre cercetare (rezolvare);
- obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării;
- caracteristicile sistemului real de referinţă (una sau mai
multe întreprinderi, grupuri de clienţi sau furnizori,
profesionişti sau specialişti din profesii, sectoare sau
grupuri de sectoare de activitate, zone sau regiuni
economice, sociale sau culturale etc.);
- normele comportamentale şi atitudinile dominante ale
actorilor economici cu care se va desfăşura "jocul«;
- sistemul de norme şi reglementări legale în materie
(legi, decrete, ordonanţe, decizii locale sau interne etc.);
- perioada de timp ce poate fi alocată documentării.
23

3.3. Cercetarea “de laborator”


• Cercetarea "de laborator": operaţii, raţionamente, calcule,
prelucrări, analize şi interpretări prin care se tinde spre
obţinerea unui ansamblu coerent sub aspect teoretic,
conceptual-metodologic şi practic-aplicativ care va
deveni, în final, o lucrare ştiinţifică. (etape)
a) - Incubaţia
b) - Reformularea ipotezelor şi conceperea planului definitiv de
lucru;
c) - Inventarierea şi confruntarea ipotezelor, ideilor, enunţurilor,
tezelor, concepţiilor, definiţiilor şi dezvoltărilor metodologice existente;
d) - Stabilirea (alegerea) metodologiei de cercetare;
e) - Construirea schemei cadru de cercetare;
f) - Dezvoltarea raţionamentelor logice;
24

IV. Metode şi tehnici de cercetare în


economie
4.1. Despre metodologie
4.2. Metode şi instrumente de cercetare
4.3. Strategia de cercetare
4.4. Inducţia şi deducţia. Construcţia ipotezei
4.5. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă
4.6. Observaţia ştiinţifică
4.7. Măsurarea sau cuantificarea în economie
4.8. Stabilirea unităţilor de analiză şi eşantionarea
4.9. Instrumente si unitati de masura
4.10.Tehnici şi instrumente de căutare şi culegere a datelor
4.11. Construcţia modelului
4.12. Tehnici de tratare şi analiză a datelor
25

4.1. Despre metodologia de cercetare

• Metodologia de cercetare are preponderent


caracter normativ şi este constituită din principii
teoretice (concepţia teoretică a disciplinei), metode şi
tehnici de culegere a datelor (suportul informaţional-
faptic), metode şi tehnici de tratare a datelor
(dimensiunea prelucrării cantitative), procedee logice de
analiză şi generalizare (construcţia şi sistematizarea
teoriei) si componenta pentru punerea in aplicarea a
acestora (know-how).
26

Sisteme, modele metodologice clasice


(Churchman şi Mitroff):
1. Sistemul formal deductiv (Leibnitz), bazat pe reflexii
teoretice exploratorii şi construcţii logico-matematice
(formale) elaborate prin respectarea unor principii logice
ale domeniului de referinţă.
2. Sistemul consensual - inductiv (Locke): culegerea de
opinii şi judecăţi ale specialiştilor în domeniu pentru
formalizarea unei problematici necesare generării de date
şi informaţii.
3. Sistemul reprezentării sintetice (Kant): construcţia şi
operarea pe două modele alternative concurente dintre
care ar trebui ales cel mai potrivit.
4. Modelul dialectic - conflictual (Hegel): dezbateri
menite a lămuri caracteristicile şi natura unei probleme.
5. Modelul pragmatic interdisciplinar (Singer şi
Churchman): construcţii sintetice cu caracter
interdisciplinar şi holistic prin care se poate ajunge la
clarificari
27

4.2. Metode şi instrumente de cercetare


• Metoda (metodos = cale, mijloc, mod de expunere – grec.): element
care prescrie un anumit mod de a acţiona într-o cercetare ; sistem de
principii, reguli şi mijloace de cunoaştere şi transformare a realităţii;
conceptia de baza din cercetare.
• Exemple: observaţia, experimentul, statistică, istoric-comparativă,
dialectică
• Tehnica (tekne = procedeu, vicleşug): ansamblu de prescripţii
metodologice folosite pentru a realiza o acţiune eficientă, grup de
procedee folosite pentru a realiza o lucrare sau a obţine un rezultat
determinat.
• Exemple: convorbirea, întreţinerea, cele mai mici pătrate, analiza
factorială, ajustarea statistică, analiza documentară, eşantionarea,
aşchierea etc.
• Procedeu: element al tehnicii care permite obţinerea directă a unui
anumit rezultat sau soluţia practică la care se recurge pentru a
efectua o acţiune sau lucrare.
• Exemple: gruparea statistică, estimarea varianţei, clasificarea etc.
• Instrument: unealta sau artificiul tehnic prin intermediul căruia se
realizează o lucrare sau o acţiune de cercetare.
• Exemple: tabelul, foaia de observaţie, fişa de înregistrare, ghidul
interviului, indicele, coeficientul, elasticitatea, scala de măsurare sau
programul utilitar.
28

4.3. Strategia de cercetare


• Mixaj între metode, tehnici, reguli, principii,
instrumente şi know-how specific, in funcţie de natura
problemei de cercetare, scop şi obiective

• Strategii de cercetare:
- experimentală şi neexperimentală;
- comparativă şi necomparativă;
- studiu de caz (cazuistica sau monografica) sau pentru
fenomene de masă (statistice);
- longitudinale (în timp sau diacrone) sau transversale (la
un moment dat sau sincrone);
- interacţionale (cercetător-subiect) sau noninteracţionale;
- calitative sau cantitative;
29

Etapizarea strategiei de cercetare


• Strategia de cercetare urmează etapizarea demersului:
căutare şi culegere date: metode, tehnici şi instrumente
de observare şi investigare a realităţii;
• tratare-prelucrare: analiza preliminară: metode, tehnici şi
instrumente de tratare a datelor, de analiză logică şi
interpretare;
• formularea ipotezelor: procedee de construcţie a
enunţurilor şi soluţiilor propuse, cu caracter provizoriu,
pentru a fi verificate;
• construcţie, verificare ipoteze şi testare a modelului:
tehnici calitative şi cantitative, principii formale şi logice de
construcţie a modelelor;
• generalizarea şi construcţia teoretică (partea concluzivă a
cercetării): metode şi tehnici de sinteză şi generalizare,
principii şi reguli de construcţie teoretică şi aplicativă.
30

4.4. Inducţia şi deducţia. Construcţia ipotezei

• Inferare: operaţiune logică, prin care se


avansează o judecată provizorie (concluzie),
neprobată, pe baza unei relaţii cu alte judecăţi
considerate adevărate (premise).

• Inferarea: inductivă (realizarea analizei faptelor)


şi deductivă (sinteza în vederea construirii
concluziei); descriptivă (a distinge variaţiile
sistematice de cele nesistematice ale
fenomenului sau procesului studiat) şi cauzală (a
explica prin cauze şi efecte un fenomen sau
proces).
31

Inducţia şi deducţia. Construcţia ipotezei


• Inducţia: demersul de la premise individuale la concluzii
generale; prin abstractizare ştiinţifică, construcţie de modele
pentru a parcurge drumul de la ipoteză la lege (generalizare) şi
teorie;
FORMELE INDUCŢIEI:
• inducţia completă: generalizarea unei propoziţii pe baza unui
numări limitat şi finit de cazuri care nu acoperă categoria sau
clasa respectivă de fapte sau obiecte; tehnici specifice:
interpolarea şi extrapolarea;
• inducţia incompletă: asocierea unei anumite proprietati
pentru fiecare element al unei colectivităţi şi extinderea
acesteia pentru toate elementele făcând parte din respective
clasă.
32

Inducţia şi deducţia. Construcţia ipotezei


• Deducţia: obţinerea (deducerea) de propoziţii
(enunţuri) adevărate din alte enunţuri (propoziţii)
adevărate, pe baze logice. Inferenţa este logic-
necesară şi subiectiv-sigură:
- premisele sunt suficiente pentru a asigura cu
necesitate concluzia;
- concluzia are valoarea de adevăr furnizată de
valoarea de adevăr a premiselor;
- acceptarea premiselor este suficientă pentru
impunerea concluziei;
- acceptarea concluziei are gradul de certitudine al
acceptării premiselor.
33

Inducţia şi deducţia. Construcţia ipotezei


• Procedeele deducţiei:
- Axiomatizarea: stabilirea de noţiuni şi enunţuri cu înţeles
evident şi universal acceptat (axiome) pe baza cărora pot fi
deduse şi aplicate toate celelalte enunţuri ale teoriei,
enunţuri numite teoreme;
- Formalizarea: recursul la simboluri abstracte şi la reguli
pentru a realiza operaţiile logice ale enunţurilor; semnele
folosite au caracter general în respectiva teorie şi au
semnificaţii strict prestabilite;
- Modelarea: construirea şi folosirea de scheme sintetice,
abstracte şi simplificatoare care pot fi folosite în
demonstrarea enunţurilor şi care pot fi extinse în studiul
altor fenomene sau fapte decât cele considerate în
explicaţiile anterioare ale respectivei teorii
Inducţia furnizează inferenţe nedemonstrabile iar
deducţia realizează inferenţe demonstrabile.
34

4.5. Abordarea calitativă vs abordarea


cantitativă
• Abordarea cantitativă este raţională şi recurge la
măsurare, cuantificare, exprimare cifrică şi abstractizare
şi dezvoltare formală.
• Avantaje ale abordării cantitative:
- economia de timp : cercetarea poate fi sistematizată,
structurată şi dezvoltată pe baze raţionale, prin recurs la
măsurare şi elemente simbolice de exprimare, la sisteme
de operatori logici şi structuri formale anterior construite;
- oferă un suport puternic pentru acceptarea rezultatelor
obţinute, a concluziilor sau consecinţelor ce derivă;
- raportarea la teorie, la legi şi legităţi ale acesteia face
posibilă aplicarea deducţiei şi generalizarea pe această
cale;
- face posibilă axiomatizarea şi, implicit, construcţia sau
reconstrucţia teoretică din domeniul vizat.
35

Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă

• Abordarea calitativă: interpretare, explicaţie


naturalistă, comprehensiune. Generalizarea prin
trecerea de la individual la general, prin recurs la
inducţie; se realizează prin colectarea de fapte
diferite sau de materiale empirice (cazuri,
experienţe personale, relatări, texte sau date
etc.) din analiza cărora se poate obţine
descrierea momentelor obişnuite sau a acelora
deosebite privind starea sau evoluţia entităţilor în
cauză.

• Abordările cantitativa si calitativa sunt


complementare în aproape orice cercetare
36

Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă


37

4.6. Observaţia ştiinţifică


• “Contemplare metodică” asupra realităţii şi datelor, faptelor şi
cunoştinţelor. Realizează perceperea realităţii aşa cum este ea.
Trebuie să permită transferul informaţiilor în sistemul raţional-
logic şi interpretativ al cercetătorului printr-un limbaj specializat.

• Depinde de:
- calităţile şi performanţele organelor de simţ ale cercetătorului;
- nivelul cunoştinţelor şi experienţa acumulate de cercetător;
- nivelul de dotare şi calitatea aparaturii de cercetare
disponibile;
- maniera formată de sistematizare a cercetătorului;
- receptivitatea culturală faţă de cercetare.

• Este un proces continuu, realizat pe întreg parcursul cercetării.


Obligă la relaţionarea între abordarea sistemică, holistică şi
individualizat-structurată, între cea cauzal - deterministă şi cea
hermeneutic-teleologică.
38

4.7. Măsurarea sau cuantificarea în economie

• Măsurarea sau cuantificarea ştiinţifică:


traducerea în expresii calitative sau cantitative,
cifrice sau simbolice a fenomenelor şi proceselor
din economie şi administrarea afacerilor.
• Se realizează prin: indicatori, indici, relaţii,
ecuaţii, parametri cu ajutorul unor metode şi
tehnici specifice (calitative: tehnica concordanţei,
a diferenţei, a variaţiilor concomitente, a
gradientului sau soldului, interferarea prin
analogie; cantitative: tehnica substituţiei în lanţ,
balanţieră, a corelaţiei, cercetări operaţionale -
simularea Monte Carlo, tehnici probabilistice,
programarea matematică etc.).
39

4.8. Stabilirea unităţilor de analiză şi


eşantionarea
• Unitatea de observare şi analiză: prestabilită şi
selectată pe bază de criterii şi tehnici potrivite.
• Eşantion: subgrup de unităţi ale colectivităţii sau
populaţiei totale, special selectat, stabilit pe baza unor
criterii şi tehnici specifice, care urmează a fi observat,
studiat şi analizat în scopul obţinerii informaţiilor dorite
asupra întregii colectivităţi.

• Conditii: reprezentativ şi sistematic.


* Elementele planului de eşantionare: concepte, raţiuni şi
argumente, referinţe la populaţia vizată, tehnici şi
instrumente de eşantionare.
* Principii de bază ale eşantionării:
• selecţie aleatoare;
• reproducerea fidelă a structurii şi caracteristicilor
populaţiei de bază.
40

4.9. Instrumente şi unităţi de măsură


• Măsura este rezultatul operaţiei de măsurare iar unitatea
de măsură este instrumentul de bază cu ajutorul căruia se
realizează măsurarea. Reperul fizic al unităţii de măsură
este un instrument de măsură.

• Elementele masurarii:
- conceptul;
- unitatea de măsură;
- intrumentul de măsurare;
- procedeul de măsurare.
41

4.10. Tehnici şi instrumente de căutare şi


culegere a datelor
• Tehnici de culegere a datelor:
- tehnici de culegere mediată a datelor;
- tehnici de culegere prin contact direct;
- tehnici de simulare (bazate pe scenarii)

Tehnici mediate:
• Documente de prezentare şi popularizare;
• Statistici oficiale;
• Documente curente de gestiune;
• Rapoarte, studii şi sinteze ocazionale sau periodice;
• Arhive;
• Biografii şi autobiorgrafii.
42

Tehnici şi instrumente de căutare şi


culegere a datelor
Tehnici de culegere directă

- Observaţia (observarea): Cercetătorul alege,


provoacă, înregistrează şi codifică după
anumite reguli, comportamente, fapte,
evenimente sau împrejurări caracteristice
colectivităţii observate şi în funcţie de scopul şi
obiectivele cercetării
- Interviul: structurat, nestructurat sau mixt
- Chestionarul: cu întrebări deschise sau
închise, cu alegere prestabilită sau cu
răspunsuri libere etc.
43

4.11. Construcţia modelului


• Model: instrument ştiinţific pentru reprezentarea unor
realităţi care, prin scara şi complexitatea lor, depăşesc
capacitatea de cuprindere a intuiţiei sau logicii cu care
stăpânim realitatea
• Tipuri de model:
- imitativ (iconic): imagini mentale sau material-fizice;
- index: menţine doar caracteristicile esenţiale, cele care
descriu componentele şi sistemele intime de relaţii;
- simbolic (ipoteză, lege, teorie): înlocuirea elemntelor
sistemului cu simboluri definite şi relaţii logico-formale;
- cibernetic: sistem simbolic cu feed-back (auto-reglare);
- euristic: bazat pe un set de reguli intuitive.
44

Construcţia modelului
• Etapele modelării:
- definirea problemei;
- conceptualizare;
- analiza teoretică;
- selectarea şi exprimarea variabilelor;
- elaborarea ipotezelor;
- stabilirea structurii generale;
- parametrizarea (structura concretă a modelului sau
estimarea);
- testarea verosimilităţii;
- interpretarea rezultatelor;
- aplicarea;
- revizuirea şi actualizarea soluţiei.
45

4.12. Metode de tratare şi analiză a datelor


I. ANALIZA CALITATIVĂ
1. Analiza comparativă:
- empirică (eşantioane, situaţii, cazuri, populaţii etc.);
- metodologică (strategii diferite de cercetare, între
rezultate diferite obţinute prin metode diferite, la
momente diferite etc.);
- teoretică (validarea rezultatelor cercetării prin teorii
diferite). Sau:
- Funcţionalistă: identificarea influenţelor deterministe ale
contextelor situaţionale şi logicilor de acţiune şi a cuantifica
efectele;
- Culturalistă: evaluarea determinantelor mediului cultural asupra
practicilor şi comportamentelor şi a asura efectele respective;
- Configuraţională: punerea în evidenţă a coerenţei sistemelor
complexe; managementul resurselor umane în diferite contexte;
- Universalist/evoluţionistă: cercetarea unui număr finit de
configuraţii, punerea în evidenţă a convergenţelor situaţionale;
46

Metode de tratare şi analiză a datelor


II. ANALIZA CANTITATIVĂ
1. Sistematizarea (gruparea, seria, tabelarea, graficul,
diagrama)
Rezultatele sistematizării sunt de tip serii, tabele, grafice,
diagrame etc. cuprinzând date ordonate după anumite criterii
2. Uniformizarea şi ajustarea
• Procedee de ajustare:
- media mobilă;
- graficul de ajustare;
- sporul mediu ;
- ritmul mediu ;
- cele mai mici pătrate.
47

V. Realizarea unui text ştiinţific

5.1. Rezultatele cercetării


5.2. Redactarea unui text ştiinţific
5.3. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice
5.4. Anexe si elemente suport
48

5.1. Rezultatele cercetării


• Rezultate:
- confirmarea sau infirmarea ipotezelor;
- obţinerea de soluţii formale sau practice;
- conturarea de recomandări, sugestii, linii de acţiune;
- identificarea de contradicţii, sau limite;
- sesizarea de noi direcţii de cercetare etc.
• Concluzii:
- sublinierea rezultatelor cercetării întreprinse;
- sistematizarea într-un subsistem coerent, integrat
structurii generale a domeniului, a rezultatelor obţinute;
- marcarea diferenţelor faţă de ceea ce se realizase
anterior, deci a contribuţiei efective a cercetătorului;
- evidenţierea unor limite, dificultăţi şi direcţii posibile de
cercetare ce ar putea fi parcurse pentru o dezvoltare a
teoriei, sau găsirea altor soluţii.
49

5.2. Redactarea unui text ştiinţific


• CONDIŢII ÎN REDACTAREA UNUI TEXT ŞTIINŢIFIC:
- Rigurozitatea: enunţuri exacte, corecte şi conforme cu sensul
avut în vedere prin mesajul dorit;
- Coerenţa: logica de fond a tratării problemei şi aspectele de
ordin lingvistic ale lucrării
- Completitudinea (integralitatea): realizarea unei abordari
integrale a cercetării întreprinse
- Eleganţa stilului: combinarea între estetica textului şi
caracterul personal (original), concret, focalizat şi adaptat al
acestuia;
- Corectitudinea: elementele de fond şi de formă a prezentării;
folosirea şi definirea conceptelor, scrierea şi interpretarea
simbolurilor şi relaţiilor de calcul, sistematizarea ideilor,
tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine;
- Onestitatea: caracterului cercetătorului: discernământ şi buna
credinţă;
50

5.3. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice


• 5.3.1. Abrevieri, Codificări, Simboluri
- apud (după), pentru citatele reproduse după alţi autori sau în
cazul unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu
au fost direct studiate.
- cf. sau conf. (compară sau confruntă, în latină), pentru a face
o trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi
găsite detalii şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut
în vedere.
- e.g. (de exemplu), în cazul unei enumerări cu caracter
exemplificator;
- etc. - et cetera sau et caetera = "si celelalte lucruri", si restul"
sau "si asa mai departe") - se pune dupa o enumerare de lucruri,
obiecte, fapte care poate continua implicit;
- et al. - et alii, cu sensul de "si altii" - dupa o enumerare de
nume de persoane care poate continua in maniera implicita;
- ibid (în acelaşi loc - ibidem) aceeaşi sursă (invocata anterior)
pentru un citat sau o informaţie folosită în text.
51

Reguli de redactare a textelor ştiinţifice


• 5.3.2. Simboluri: elemente speciale de codificare
(abreviere) cu ajutorul cărora se operează în demersurile
formale (demonstraţii logice sau formale). Reguli în
economie:
1. Termeni, concepte şi definiţii consacrate: simbolurile
intrate în uzul internaţional, fără precizări suplimentare sau
amendamente: K - capital (în general, ca factor de
producţie); L-factor de muncă (u.s.); i-coeficient (rată) de
actualizare; r-rentabilitate, randament;
2. Corectarea sensului pentru unele concepte sau definiţii
poate fi marcată printr-un asterisc ataşat simbolurilor intrate
în uz cu semnificaţia de bază;
3. Pentru desemnarea unor mărimi absolute:numai litere
mari din alfabetul latin etc.
52

5.4. Anexe si elemente suport

• 5.4.1. Preluări, împrumuturi (citate, expresii, date,

exemple, idei, interpretări, argumentaţii etc.)

• 5.4.2. Bibliografia

• 5.4.3. Apendice, index, anexa

• 5.4.4. Casete, note, comentarii

• 5.4.5. Glossar, lexicon


53

5.5. Structura orientativă a unei disertaţii


- Rezumat (lb română)
- Executive summary (lb. engleză, franceză sau germană)
- Mulțumiri
- Cuvinte-cheie
- Conținut:
o stadiul curent al cercetării în materie
o natura cercetării (conceptuală, metodologică, de testare, de aplicare empirică etc.)
o scopul și obiectivele cercetării
o metodologia/tehnologia utilizată
o sursa și calitatea datelor empirice utilizate (dacă este cazul)
o corpul propriu-zis al cercetării
o evidențierea rezultatelor obținute și a gradului și calității de atingere a scopului și
obiectivelor propuse
o evidențierea contribuțiile proprii aduse la cercetare, pe clase de contribuții
o impactul prezumat al cercetării
o direcții de cercetare pentru viitor în materie
- Lista bibliografiei studiate
- Anexe grafice (dacă este cazul)
- Anexe statistice (dacă este cazul)
- Anexe matematice (dacă este cazul)
- Glosar de termeni (dacă este cazul)
- Indice de nume și de termeni
- Indice de figuri
- Indice de tabele
54

6. Etica cercetarii ştiinţifice


Trei concepte de bază definesc conduita etică: Protecţia subiecţilor, prin:
- confidenţialitate: informaţiile „crude” furnizate de actorii sociali (ceea ce
povestesc ei) sunt cunoscute doar de operatori şi membrii echipei de cercetare
; nu sunt făcute publice decît rezultatele obţinute în urma prelucrărilor ; uşor de
realizat în cazul anchetelor prin chestionar, dar mai dificilă în cazul cercetărilor
calitative; nu e necesară întotdeauna (dacă nu există nici un risc real pentru
actorii sociali, ori dacă ei îşi asumă riscurile, după ce au fost informaţi corect);
- anonimat: informaţiile „crude” pot fi dezvăluite (putem reproduce pasaje
lungi din interviuri), dar numele actorilor sociali (persoane, institutii, organizaţii,
colectivităţi) nu sunt dezvăluite; nimeni în afara de cercetători nu poate face cu
certitudine legătura între o relatare şi un actor social; anonimizarea începe
chiar din momentul înregistrării datelor (în fişele sau notele de observaţie, în
transcrierea interviurilor) – numele actorilor sociali sunt şterse sau modificate;
nu e nici posibil nici necesar întotdeauna.
- consimţământul informat al subiectului sau al tutorelui legal: acesta
trebuie să accepte să fie intervievat, observat etc., după ce i s-au furnizat toate
detaliile cu privire la: instituţia care girează cercetarea; tema, scopul şi
beneficiarul cercetării; ce se întâmplă cu înregistrările, în ce fel vor fi citate
extrasele din interviuri etc.
55

Prevederi legislative privind etica in


cercetare
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare
includ:
a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică,
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi
monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi
monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin
acţiuni din cadrul Planului Naţional de Cercetare, d) norme de
bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de
cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi
demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi
refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.
56

Abateri de la norme
Abaterile de la normele de bună conduită:
a) plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia
sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la
publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit
semnificativ la publicaţie;
d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei
persoane fără acordul acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a
unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;
f) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de
finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru
posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-
dezvoltare.
57

Sugestii bibliografice
• Fabrice Buschini, Serge Moscovivi, Metodologia științelor
socio-umane, Ed. Polirom, Iași, 2007
• Oscar Hoffman, Gheorghe Popescu, Probleme de
metodologie în analiza realității sociale, Editura
Universitară, București, 2009
• Ana-Lucia Ristea, Valeriu Ioan-Franc Editura Expert,
București, 2006
• Don E. Ethridge, Research Methodology in Applied
Economics, Blackwell Publishing House, London, 2004
• Bruno S. Frey, Why Economists Disregard Economic
Methodology, WP nr. 58, Institute for Empirical Research in
Economics, University of Zurich, September 2010