3 DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL

DE ALTE RAMURI DE DREPT

După cum am văzut, dreptul civil are un statut aparte în întregul

sistem de drept şi, cu deosebire, în cadrul dreptului privat, unde ocupă
poziţia de “drept comun”. Dar autonomia şi specificitatea dreptului civil
poate fi pusă cel mai bine în evidenţă prin prezentarea elementelor de
delimitare a lui de celelalte ramuri de drept.

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constituţional

Orice ramură de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele

din Constituţie. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt consacrate
în primul rând în textul constituţional, iar drepturile subiective civile sunt
garantate prin Constituţie.
Raporturile juridice guvernate de dreptul constituţional – raporturi
preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate specială a
participanţilor: aceea de cetăţean, pe de o parte, şi de organ de stat, pe de
altă parte. Dimpotrivă, raporturile juridice de drept civil nu presupun nici o
altă calitate a participanţilor decât aceea de subiect de drept.

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar şi fiscal

Relaţia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiază pe faptul

că ambele reglementează relaţii patrimoniale, având ca obiect drepturi şi
obligaţii exprimate în bani. Dar dreptul financiar, ca ramură de drept
public, reglementează raporturi în care cel puţin una dintre părţi este un
organism al statului. De asemenea, în timp ce dreptul civil reglementează
relaţiile băneşti dintre persoanele fizice şi juridice, dreptul financiar şi
fiscal reglementează relaţiile băneşti de constituire, repartizare şi utilizare a
fondurilor băneşti ale statului.
 c) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil ca ramură distinctă a dreptului garantează

eficacitatea dispoziţiilor de drept civil care consacră drepturi subiective
pentru persoanele fizice ori juridice.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “proces” provine din
latinescul pro-cedere, care înseamnă “a merge înainte”. El indică
activitatea care trebuie să se desfăşoare pentru aplicarea normelor dreptului
material (civil).
Legătura dintre dreptul civil şi dreptul procesual civil este cea de la
conţinut la formă, acesta din urmă fiind compus dintr-un ansamblu de
norme juridice care reglementează modul de judecată a cauzelor civile şi
modul de executare silită a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste
cauze.

d) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial este un drept special faţă de dreptul civil; el

priveşte numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comerţ şi
raporturi juridice la care participă persoanele cu calitatea de comercianţi,
spre deosebire de dreptul civil, care are în vedere celelalte raporturi
patrimoniale şi toate raporturile personal nepatrimoniale.
e) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

Şi pentru dreptul muncii, după cum am văzut, dreptul civil

constituie drept comun.
Numeroase instituţii sunt deopotrivă aplicabile contractului de
muncă şi contractelor civile. Dar în contractul civil, egalitatea juridică a
părţilor subzistă pe tot parcursul derulării contractului, în timp ce în
contractul de muncă ea există doar în momentul încheierii acestuia.
Ulterior, pe parcursul executării contractului, salariatul se subordonează
celui care l-a încadrat în muncă.
Corelaţia dintre dreptul civil şi dreptul muncii se manifestă şi prin
aceea că raporturile de muncă se pot întemeia nu numai pe contracte de
muncă, dar şi pe contracte civile de prestări de servicii (care se încheie în
temeiul unei legi speciale, nr. 130/1999).

f) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei reglementează raporturile care izvorăsc din

căsătorie, rudenie, adopţie şi cele asimilate acestora.
Distincţia faţă de dreptul civil se întemeiază pe specificitatea
relaţiilor sociale - în general nepatrimoniale - reglementate în dreptul
familiei. În plus, dreptul familiei cunoaşte sancţiuni specifice şi cuprinde
preponderent norme imperative.

g) Delimitarea dreptului civil de dreptul internaţional privat

Deosebirea esenţială dintre cele două ramuri de drept constă în

faptul că dreptul internaţional privat reglementează raporturi juridice care
conţin un element de extraneitate, ceea ce atrage incidenţa în cauză a cel
puţin două sisteme de drept, urmând ca norma de drept internaţional privat
să arate care va fi regimul aplicabil în cauză.

Întrebări şi teste

Raportul juridic întemeiat pe contractul de închiriere a unui

imobil dintre o persoană fizică, în calitate de chiriaş şi stat, în
calitate de proprietar este:
a) un raport de drept public, deoarece una dintre părţile raportului
juridic este statul;
b) un raport de drept civil, deoarece se încheie între părţi aflate pe
picior de egalitate juridică;
c) un raport de drept comercial, deoarece se încheie între
comercianţi;
d) un raport de drept fiscal, deoarece priveşte relaţii băneşti de
constituire şi utilizare a fondurilor statului.

Enumeraţi ramuri de drept care guvernează preponderent
raporturi patrimoniale şi ramuri de drept care reglementează
preponderent raporturi nepatrimoniale.

Explicaţi din punct de vedere istoric rolul dreptului civil de

“drept comun” în cadrul dreptului privat.

Codul civil interzice încheierea de contracte de vânzare-
cumpărare între soţi. Legislaţia comercială nu prevede nimic cu
privire la contractele de vânzare-cumpărare comercială
încheiate între soţi. Ca urmare, între soţi se pot încheia
contracte de vânzare comercială?
a) Da, deoarece legislaţia comercială nu interzice expres astfel
de contracte, or “tot ceea ce nu este interzis este permis”;
b) Nu, deoarece legislaţia comercială se completează cu cea
civilă, iar interdicţia din Codul civil are caracter general;
c) Problema nu poate fi soluţionată, deoarece nu există
reglementare.

Între contractul civil de mandat şi contractul comercial de

mandat există următoarea relaţie:
a) ambele contracte sunt supuse normelor de drept civil, ca
drept comun;
b) ambelor contracte le sunt aplicabile, deopotrivă, normele
dreptului civil şi normele de drept comercial;
c) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul civil iar
contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul
comercial;
d) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul civil, iar
contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul
comercial şi, în completare, cu unele dispoziţii de drept
civil;
e) contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul
comercial, iar contractul civil de mandat este guvernat de
dreptul civil şi, în completare, cu unele dispoziţii de drept
comercial.
 Bibliografie

HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I,

ROSETTI- Bucureşti, Editura. All, 1996, p. 10 - 26;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în
dreptul civil român. Subiectele
dreptului civil român, Bucureşti, Casa
de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L.,
1994, p. 25 – 42;
CALMUSCHI, O. Definiţia şi obiectul dreptului civil;
Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept, în “Tratat de drept
civil, vol.I, Partea generală”, Bucureşti,
Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureşti,
Editura ALL, 1997, p. 1 – 10;
URS, I. R. Drept civil. Partea generala.
ANGHENI, S. Persoanele, vol. I, Bucureşti, Editura
Oscar Print, 1998, p. 26 – 37;
ŞTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureşti, Editura. Oscar
Print, 1999, p. 13 - 23;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureşti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 1 – 16;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureşti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 5-29