Problema orientală. Încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a
intrat în faza de decădere. Rămas în urmă în fața Europei din punct de vedere tehnologic și economic, confruntat cu lupta de eliberare a popoarelor cucerite și cu corupția elitelor politice și militare, statul otoman nu mai putea să-și mențină teritoriile în fața ambițiilor puterilor europene, mai cu seamă Austria și Rusia. Începutul decăderii sale a fost marcat de eșecul asediului Vienei, întreprins de turci în 1683. Armata otomană a fost înfrântă dezastruos din cauza intervenției Poloniei, care a sărit în ajutorul Habsburgilor. Marea înfrângere a otomanilor a dat posibilitate austriecilor să pornească o puternică ofensivă, în urma căreia au alipit posesiunilor lor Ungaria și Transilvania (pacea de la Karlowitz, 1699). Astfel, prin edificarea unui vast imperiu dunărean s-au refăcut prestigiul și puterea dinastiei habsburgice, greu încercate în urma înfrângerii suferite în timpul Războiului de 30 de ani. Decăderea Turciei a deschis o problemă diplomatică foarte important, cunoscută sub numele de Chestiunea orientală și care se referea la moștenirea Imperiului Otoman.