Sunteți pe pagina 1din 123

COORDONATORI:

Irina DUMITRAùCU
Leonaú DUMITRAùCU
Zîna – Violeta MOCANU
Mariana HĂULICĂ
Ana – Maria BOTEZATU

COLECTIVUL DE REDACğIE:
Irina DUMITRAùCU
Leonaú DUMITRAùCU

COPERTA:
Leonaú DUMITRAùCU

COAUTORI:

Profesori: Munteanu Gelu


Irina Dumitraúcu FrăĠiman VlăduĠ
Petrea Mirela Silvia Tăune Pavelina
Chetraru Mihai Hăulică Mariana
AngheluĠă Cătălin – Daniel Tanasă Zîna
AngheluĠă Ecatrina – Aurica Cerchez Oana
Mocanu Zîna – Violeta Teclici ùtefan
Badea Ileana – Camelia ğacu Ghena
Hîncianu Gerlandida Socheri Carmen - Mariana
Roúu Aniúoara Botezatu Ana – Maria
Nane Daniela – Crizantema Mărgărint Maricica
Bădărău Elena
Ciulei Daniela – Simona Elevi:
Miclescu Geta Tofănel Mihaela-Raisa
Matei Gabriel Iordăchescu Lucian
Matei Lăcrămioara Vrânceanu Adrian
Căroaie Octavian – Vasile Stroie Georgiana
Ciulei Maria
Mocanu Ionel

Autorii articolelor prezentate îúi asumă responsabilitatea asupra conĠinutului.

ISSN 2457-7170
ISSN-L 2457-7170

EDITURA CASEI CORPULUI DIDACTIC VASLUI


TIMPUL NU A MAI AVUT RĂBDARE CU EI ...

Au fost… printre noi niúte mesageri ai culturii, ai útiinĠei, ai misiunii de apostolat, ce s-


au nevoit pe tărâmul predării fizicii, cheltuindu-úi energiile decenii spre a da societăĠii tineri
instruiĠi úi viitori specialiúti în diverse domenii.
Au fost… cu noi niúte colegi minunaĠi ce ne-au încurajat când ni se părea greu, ne-au
înveselit când valul cenuúiu al cotidianului ne fura zâmbetul, au fost cu noi buni prieteni în
această călătorie pe Terra.
ToĠi aceúti colegi de fizică, au urcat úi coborât, ca noi toĠi, în multe gări, fiecare pentru o
cauză sau că ni s-a impus, am urcat apoi triumfători sau dezamăgiĠi dar cu speranĠa că úi
mâine este o zi mai senină, mai bună, mai darnică cu noi, o zi care mereu este înfrumuseĠată
de zâmbetul úi bucuria copilului în faĠa căruia ne-am făcut înĠeleúi.
Doar ei: prof. Mariana MUNTEANU - ùcoala Gimnazială “Vasile Alecsandri” din
Vaslui, prof. Nicolae STANCU – Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” din Negreúti úi prof.
Augustin TOMESCU – Colegiul NaĠional „Gheorghe Roúca Codreanu” din Bârlad *(în
ordinea în care au decedat în 2016), care au fost niúte dascăli cu vocaĠie, niúte profesioniúti
exigenĠi dar blânzi, au plecat dintre NOI pentru TOTDEAUNA.
Aceúti colegi ce au trăit frumos, decent, iar în anul fatidic 2016 istoviĠi de speranĠa că
lumina nu va lăsa vălul întunericului peste ei, au coborât în gara numită ETERNITE,
desfăcându-úi larg aripile úi zburând departe, departe, departe… să fie mai aproape de stele,
mai aproape de îngeri…
Noi cei rămaúi, neputincioúi am plâns, i-am privit, i-am rugat să mai stea cu noi úi nu i-
am putut opri din zborul lor spre VEùNICIE, spre liniútea stelelor.
Ne oblojim sufletul întristat de despărĠirea de VOI úi mergem spre acel mâine
misterios, păstrându-vă vie amintirea voastră, dragi COLEGI.

DUMNEZEU SĂ VĂ ğINĂ ÎN RAIUL PREGĂTIT PENTRU CEI BUNI!

 1


IN MEMORIAM – prof. MARIANA MUNTEANU

Prof. Mariana Munteanu s-a născut la 7 martie


1963 în localitatea Măicăneúti, judeĠul Vrancea. Pe 21
iunie 2016, firul vieĠii s-a rupt în urma unor grave
probleme de sănătate, lăsând în urmă amintiri de neuitat úi
regretul că acest fapt s-a întâmplat mult prea devreme.
Prof. Mariana Munteanu a absolvit Facultatea de
fizică din cadrul UniversităĠii Al.I. Cuza, Iaúi în anul 1985.
A primit repartiĠie guvernamentală la ùcoala Nr. 9
Vaslui unde úi-a început cariera de dascăl la 1 septembrie
1985.
În 2002, a finalizat cursurile postuniversitare în
domeniul informaticii, specializarea PROINFO, cu durata
de 2 ani organizate de Facultatea de informatică,
Universitatea „Al.I. Cuza” Iaúi.
A obĠinut gradul didactic I în învăĠământ cu media
generală 10 în anul 1997.
Timp de 31 de ani a muncit cu pasiune, devotament úi dragoste pentru meseria de
profesor, contribuind la creúterea prestigiului acestei instutuĠii de învăĠământ în comunitatea
locală. A fost membră în consiliul de administraĠie al úcolii úi lider al organizaĠiei sindicale,
s-a impus prin corectitudine, probitate profesională, putere de muncă, exemplul personal
pozitiv. A reuúit să fie liantul membrilor organizaĠiei úcolare având reale capacităĠi de
conducător. A coordonat revista úcolii, a fost iniĠiatoarea unui concurs de grafică pe calculator
Simfonia culorilor, s-a implicat úi a organizat o multitudine de activităĠi pentru copiii cărora
le-a fost diriginte sau profesor de fizică. A sădit, în inimile elevilor ei, calităĠi precum
prietenia, colegialitatea, sinceritatea, hărnicia, dăruirea, dragostea – identice cu cele care o
definesc ca om.
În ultimii ani úi-a împărĠit activitatea didactică între úcoala de suflet, ùcoala
Gimnazială „Vasile Alecsandri”, úi Liceul „ùtefan Procopiu” Vaslui, continuând să fie un
profesor de fizică excepĠional, talentat, cu un simĠ aparte în domeniul fizicii experimentale úi
cu o intuiĠie înnăscută în a sesiza cele mai subtile legături dintre fenomenele fizice, fapt ce i-a
adus recunoaútere ca fiind unul dintre cei mai buni profesori de fizică din judeĠ. A participat,
an de an, la olimpiada de fizică faza locală úi judeĠeană ca profesor corector, propunător de
subiecte sau profesor îndrumător pentru elevi. A reuúit ca, printr-o foarte bună pregătire
profesională úi prin calităĠile personale, să fie îndrăgită úi respectată de toĠi colegii de fizică. A
contribuit la organizarea olimpiadelor locale, judeĠene, a NaĠionalei de fizică din 2015,
precum úi a concursului interjudeĠean Profizica (organizat de IùJ Vaslui).
Preocupată permanent de propria formare úi dezvoltare profesională, a participat la
numeroase cursuri de formare în specialitate sau în domeniul managementului educaĠional úi
instituĠional, a fost un îndrumător al profesorilor de fizică ca metodist al Inspectoratului
ùcolar JudeĠean Vaslui, a colaborat cu Casa Corpului Didactic Vaslui, ca formator, în scopul
formării úi dezvoltării competenĠelor digitale ale cadrelor didactice.
A fost un OM DEOSEBIT, o PRIETENĂ ADEVĂRATĂ, un DASCĂL PREğUIT
DE ELEVI, PĂRINğI úi COLEGI.
Veúnică să-i fie AMINTIREA.

 2
IN MEMORIAM – prof. STANCU NECULAI
Pe domnul profesor Stancu Neculai l-am cunoscut în toamna anului 1997, când,
proaspăt absolvent al facultăĠii, am poposit pe meleaguri
negreútene cu speranĠa că în foarte scurt timp mă voi întoarce în
Iaúiul studenĠiei mele sau voi pleca într-un oraú mai mare în
care voi putea să mă realizez. Probabil aúa a gândit úi domnul
profesor Stancu Neculai în 1976 când a venit, tot proaspăt
absolvent al facultăĠii din Iaúi în oraúul care l-a adoptat úi în
care úi-a trăit tot restul vieĠii. Poate pe atunci erau alte vremuri,
dar cred că oraúele mici au un farmec aparte care dacă îl
descoperi te prinde úi nu te mai lasă să pleci.
Am fost colegi vreme de aproape 20 de ani, timp în care
am avut foarte multe de învăĠat de la un om nu întotdeauna
foarte deschis, dar foarte devotat meseriei de profesor úi foarte dăruit disciplinei care a fost úi
este încă considerată dificilă. În decursul timpului am descoperit câteva faĠete ale domnului
profesor Stancu pe care încerc să le dezvălui cu riscul de a nu reuúi să îi surprind aspectele
esenĠiale.
Un coleg jovial în cea mai mare parte, cu o prestanĠă specifică unui profesor de modă
veche, era parcă mereu prezent în úcoală când aveam nevoie de un sfat fie că era despre o
problemă mai interesantă fie despre modalităĠi de realizare a planificărilor sau planurilor de
lecĠie. De asemenea, cel puĠin în perioada de început, când úcoala era mai puĠin încărcată de
documente, statistici, situaĠii, úi mai puĠin „infestată” de informatizare, era tot timpul dispus în
pauze la „una scurtă” cum spune despre partidele de úah; recunosc că nu prea reuúeau colegii
mai pasionaĠi să îl pună în dificultate.
E drept că în ultimul timp a fost mai puĠin implicat, poate úi din cauza declinului în care
se află încă disciplina fizică, dar úi sistemul nostru de învăĠământ aflat într-o continuă reformă
care se pare că a devenit un scop úi nu un mijloc, dar încă mai reuúea să surprindă úcoala cu
un experiment interesant pe care în realiza cu elevii în laborator sau în curtea úcolii sau cu
interesul manifestat în mod deschis pentru cele mai noi descoperiri útiinĠifice.
În decursul timpului am aflat că activitatea dumnealui a fost deosebită în cadrul acestui
liceu atât ca profesor de fizică, unde a reuúit performanĠa de a avea elevi premianĠi la fazele
naĠionale de fizică cât úi ca om al úcolii, implicat în activităĠi extracurriculare atât înainte cât
úi după revoluĠie, cât úi în activitatea sindicală, fiind unul din iniĠiatorii sindicatului liceului în
anii ’90. În orice adunare sau úedinĠă reuúea să se facă remarcat prin umorul fin úi prin atenĠia
la detalii pe care mulĠi nu le puteau observa, fiind de multe ori un pic cârcotaú dar întotdeauna
într-un mod care descreĠea frunĠile colegilor. Vestea trecerii în eternitate a domnului profesor
Stancu a venit ca un fulger úi a surprins pe toĠi colegii din zonă úi din judeĠ. Nu îl cunoúteam
suferind cu ceva foarte grav, de fapt în cei 40 de ani de carieră didactică nu a „reuúit” să aibă
o zi de concediu medical. Rămân regretele familiei úi ale colegilor de cancelarie care pare
acum mai goală, mai săracă fără cel care a fost întotdeauna un coleg, un mentor aú putea
spune, care avea întotdeauna un cuvânt bun de spus úi poate ar fi meritat să aibă parte pe lângă
o carieră didactică reuúită úi de o desăvârúire a acesteia la pensie alături de copiii úi nepoĠii
dumnealui.
Poate că Dumnezeu s-a hotărât să se implice la o modernizarea a fizicii acolo sus úi a
chemat la El în aceasta perioadă pe mai mulĠi oameni valoroúi care să ajute aúa cum au făcut
aici pe pământ. Noi rămânem cu o lacrimă în colĠul ochilor úi sperăm să ne ridicăm măcar la
nivelul la care au ajuns distinúii noúrtri colegi Nicolae Stancu, Mariana Munteanu, Augustin
Tomescu care tocmai au plecat pentru totdeauna dintre noi.
Dumnezeu să-i odihnească în PACE!

 3
PRAF DE STELE… ÎN AMINTIRI
Drag coleg úi prieten. Sau poate, stimate domnule
profesor Augustin Tomescu,
Uite! Noi suntem toti aici. Am început noul an úcolar
fără tine. Ai întârziat la noul clinchet de clopoĠel. Doar ai
întârziat, pentru că, peste tot, în orice loc din úcoală, îĠi
simĠim prezenta úi…ne lipseúti foarte mult.
Pentru mine colega ta Mirela Petrea, treizeci úi úase de
ani de colegialitate cu profesorul Augustin Tomescu
înseamnă mult. 36 de ani … O VIAğĂ DE OM!
Colegiul nostru “Gh. Roúca Codreanu” din Bârlad
împlineúte în această toamnă 170 de ani de existenĠă…
El, profesorul, din anul acesta….predă fizica
îngerilor. În pauze le vorbeúte despre elevii lui, despre úcoala în care a muncit mai bine de
treizeci úi opt de ani, despre colegii lui pe care i-a preĠuit.
Ai plecat fără să inscripĠionezi pe placa de marmură cu directorii úcolii, numele tău.
O s-o facem noi; ca semn de preĠuire pentru toĠi anii în care ai slujit acest bătrân liceu,
pentru toĠi elevii pe care i-ai învăĠat, pentru toĠi olimpicii pe care i-ai format, pentru
directoratul terminat cu brio úi, de ce nu, pentru zilele nenumărate în care ai fost cel mai mult
colegul nostru.
Nu ne refuzai niciodată; încercai să faci câte puĠin pentru fiecare.
Îmi aduc aminte de un 8 Martie. Noi, colegele, sărbătoream úi printre noi era un singur
coleg: Gusti.
ÎĠi mulĠumin pentru excursia în care ne-ai însoĠit tu úi încă un coleg, ca să nu plecăm
numai noi, femeile.
ÎĠi mulĠumim pentru toată activitatea ta de director, de profesor, de responsabil al
catedrei de fizică din úcoală, de responsabil al cercului profesorilor de fizică din zona
Bîrlad, de membru în Consiliul de AdministraĠie, de organizator de olimpiade,
concursuri, excursii etc.
ÎĠi mulĠumim pentru preĠuirea pe care ai acordat-o elevilor olimpici; micile premii în
bani erau singurele pe care le-au primit din partea úcolii ca răsplată a muncii lor.
ùi mai ales îĠi mulĠumim pentru omenia ta úi din afara úcolii.
Omul care a stat drept în faĠa bolii care l-a măcinat rapid, nu s-a plâns, nu a dat de
înĠeles că suferă úi a Ġinut să intre úi la ultima oră de curs (la clasa a VII-a). Căutam să îmi
aduc aminte ultimul dialog cu colegul meu, Gusti, cum îi spuneam noi. În mod cert el s-a
terminat cu urarea de “multă sănătate”. ToĠi ne doream din suflet să primim veúti bune în
speranĠa de a ne reîntâlni în septembrie, pentru că nu ne-a lăsat să útim cât de greu îi este.
VacanĠa de vară a lui 2016 a fost ultima sa vacanĠă.
Am plâns, drag prieten, plecarea dumitale. Dar lacrimile noastre sper să fie doar seva
ce păstrează nealterată frumuseĠea omului.
E adevarat?! Când “pleci” dispari un timp din sufletele celor dragi? AbsenĠa ta
alimentează clipă de clipă uitarea? Să sperăm că NU.
Viata e un fum… un fel de filosofie… În definitiv tragedia umană se petrece în
dezbaterea dintre etern úi efemer, între praful de stele úi omul în trecerea lui pe pe
Pământ.
Profesor Mirela-Silvia Petrea
Colegiul NaĠional “Gh. Roúca Codreanu”, Bârlad
Pe adresa stelelor:……..D-ul profesor Augustin Tomescu, profesor de fizică la Colegiul
NaĠional “Gh. Roúca Codreanu, ne-a părăsit în anul de graĠie 2016.
SĂ PĂSTRĂM PRAFUL DE STELE…… ÎN AMINTIRI.

 4
INSPECğIA ùCOLARĂ
anul úcolar 2015 - 2016

prof. dr. Irina DUMITRAùCU


Inspector úcolar pentru disciplinele Fizică úi Chimie - I.ù.J. Vaslui
,
În perioada 23-27 noiembrie 2015 a avut loc InspecĠia de specialitate a Ministerului
EducaĠiei NaĠionale úi Cercetării ùtiinĠifice la nivel de IùJ Vaslui, unde au fost vizate úi
disciplinele fizică, chimie, biologie úi matematică.
Această inspecĠie de specialitate s-a realizat în conformitate cu prevederile
OMENCTS nr. 5547/ 06. 10. 2011, privind Programul DirecĠiei Generale ÎnvăĠământ
Preuniversitar de inspecĠie úi modernizare a unităĠilor de învăĠământ preuniversitar, din cadrul
MENCù, aprobată cu nr. 56492/ 17. 11. 2015.
InspecĠia de specialitate a fost realizată la chimie de:
• Inspector general pentru chimie, prof. Daniela Bogdan din cadrul MENCù-DGÎP;
• Profesor metodist pentru disciplina chimie – prof. Nicoleta Drăgoi;
úi la fizică de:
• Inspector general pentru fizică, prof. Sorin Trocaru din cadrul MENCù-DGÎP;
• Inspector úcolar pentru disciplina fizică – prof. dr. Irina Dumitraúcu.
În cadrul activităĠii de inspecĠie s-au realizat următoarele activităĠi:
1. ActivităĠi de asistenĠă la lecĠie/lecĠii, analiză, autoevaluare, evaluare úi
consiliere:
- asistenĠă la lecĠie/ lecĠii
- autoevaluarea lecĠiei asistate/lecĠiilor asistate de către cadrul didactic inspectat
- analiza úi evaluarea lecĠiei asistate/lecĠiilor asistate a cadrul didactic inspectat/ale
cadrelor didactice inspectate
- consilierea cadrelor didactice inspectate.
2. Analiza documentelor úi a activităĠilor catedrei úi consilierea membrilor
catedrei:
- existenĠa documentelor catedrei
- analiza documentelor catedrei
- analiza activităĠilor catedrei
- consilierea membrilor catedrei.
ϭϮ
cadre didactice inspectate
Ě

ϳ ϱ
&//  ,/D/
1. ActivităĠile de asistenĠă la lecĠii, analiză, autoevaluare, evaluare úi consiliere au fost
realizate pentru un număr de 12 cadre didactice *(7 la fizică úi 5 la chimie), din
următoarele localităĠi úi unităĠi de învăĠământ preuniversitar:
Fizică:
• Localitatea Vaslui - ùcoala Gimnazială ”ùtefan cel Mare” Vaslui (prof. Bădărău
Elena) úi ùcoala Gimnazială ”Dimitrie Cantemir” Vaslui (prof. Ciulei Daniela
Simona),
• Localitatea Negreúti – Liceul Tehnologic ”Nicolae Iorga” Negreúti (prof. Poiană
Mihaela úi prof. Matei Liviu);

 5
• Localiatea Todireúti - ùcoala Gimnazială ”Gheorghe Cioată” Todireúti (prof. drd.
Condurache Bogdan Constantin);
• Localitatea Alexandru VlahuĠă - ùcoala Gimnazială ”Alexandru VlahuĠă” (Peptine
Bogdan Marian);
• Localitatea Roúieúti - ùcoala Gimnazială ”Veniamin Costache” Roúieúti (Grigore Felicia
Elena).
Chimie:
• Localitatea Vaslui – Liceul Tehnologc ”Ion Mincu” Vaslui (prof. dr. Balan Anca Irena,
prof. Roúu Aniúoara úi prof. Alistar Monica);
• Localitatea Laza - ùcoala Gimnazială ”Mihai Emnescu” Laza (prof. Andone Elena);
• Localitatea OpriúiĠa sat Poieneúti - ùcoala Gimnazială Nr. 1 (prof. Dumitrescu Liliana).
Felicitări tuturor pentru prestaĠia didactică úi implicarea personală deosebită.

UnităĠi úcolare inspectate Mediul rural Mediul urban

9 5 4

Pentru fiecare oră asistată s-au realizat completarea fiúei de observare a lecĠiei úi s-au
acordat calificative în conformitate cu prevederile Art 45 (d) din cadrul OMECTS nr. 5547/
06. 10. 2011 privind regulamentul de inspecĠie a unităĠilor de învăĠământ, după cum urmează:
• 10 FB; 1 B (chimie); úi 1 A (fizică).

UnităĠi úcolare inspectate Licee ùcoli gimnaziale

9 2 7

2. Constatările úi aprecierile privind activitatea cadrelor didactice precum úi activitatea de


consiliere s-a realizat în cadrul unor discuĠii cu membrii catedrelor, la care au mai participat
directorii unităĠilor de învăĠământ precum úi inspectorul úcolar de specialitate din cadrul IùJ
Vaslui.
Monitorizarea modului de ducere la îndeplinire a recomandărilor realizate, pentru fiecare
catedră, revine, în mod corespunzător, inspectorilor úcolari de specialitate din cadrul IùJ
Vaslui úi conducerii unităĠilor de învăĠământ.

INSPECğII DE SPECIALITATE PENTRU GRADE


DIDACTICE
Începând cu luna octombrie, a anului úcolar 2015 – 2016, s-au efectuat inspecĠiile
curente úi speciale, profesorilor de fizică úi de chimie, care s-au înscris la gradele didactice
precum úi celor înscriúi din anii úcolari anterior. Toate cadrele didactice de fizică sau de
chimie inspectate au obĠinut calificative sau note care permit participarea la următoarele etape
prevăzute de metodologiei în vederea obĠinerii gradelor didactice în specialitatea solicitată.
La disciplinele fizică úi chimie au fost efectuate, în anul úcolar 2015-2016, úi cu
ajutorul profesorilor metodiúti *(la disciplina chimie), inspecĠii de specialitate în vederea
obĠinerii gradelor didactice, după cum urmează:
- la disciplina FIZICĂ un număr de 14 cadre didactice (7 prof. la gradul didactic I, 7
prof. la gradul didactic II);
- la disciplina CHIMIE 24 cadre didactice (6 prof. la gradul didactic II, 18 prof. la
gradul didactic I).
 6
Diciplina
Definitivat GRADUL II GRADUL I Total
Gradul
Curentă Curentă Curentă
Specială Curentă II Specială
I II I
2
FIZICĂ - - 3 4 2 2 14
(1colocviu)
4
CHIMIE - - 3 3 4 5 24
(5colocviu)
Total - - 6 7 6 6 (6) 7 38

Pentru disciplinele Fizică úi Chimie nu există cadre didactice înscrise la examenul de


definitivat sesiunea 2016, dar exista 1 debutant la fizică Peptine Bogdan Marian care
participă la cursuri de formare úi perfecĠionare propuse úi desfăúurate prin CCD, IùJ Vaslui, úi
la master în domeniul fizicii la Facultatea de Fizică din cadrul UniversităĠii ”Al. I. Cuza” Iaúi.

Sem. Total ùcoală


Sem. I Urban Rural Liceu
al II-lea Prof. inspectaĠi Gimnazială
14
FIZICĂ 5 9 8 6 3 11
(Fizică)
24
CHIMIE 12 12 8 16 13 11
(Chimie)
Total
17 21 38 16 22 16 22
inspecĠii

În anul úcolar 2015-2016 au susĠinut inspecĠii în vederea participării la gradele didactice un


număr de 38 cadre didactice din judeĠul Vaslui.
Felicitări tuturor celor care úi-au dat úi luat gradele didactice în 2016 úi care
au făct cinste judeĠului obĠinând note mari úi clasându-se pe primele locuri.
Aspecte pozitive:
¾ comunicare destul de bună între profesori - elevi în majoritatea unităĠilor úcolare;
¾ preocupare sporită pentru perfecĠionarea prin grade didactice sau alte forme de
perfecĠionare la toate cadrele didactice inspectate;
¾ utilizarea parĠială a metodelor moderne, activ participative în predarea fizicii úi
chimiei;
¾ utilizarea parĠială a metodelor alternative de evaluare a profesorului úi a elevului –
portofoliul, braingstorming-ul, prezentări Power Point, etc.;

ϭϴ
ϭϲ
ϭϰ
ϭϮ
ϭϬ
ϴ &//
ϲ ,/D/
ϰ
Ϯ
Ϭ
&/E/d/sd 'Zh> 'Zh>
/d/// /d//

 7
Aspecte negative:
¾ absenĠa laboratoarelor de fizică úi chimie, sau de informatică (AeL) la toate úcolile
inspectate;
¾ efectuarea unor experimente frontale sau pe echipe în condiĠii neadecvate;
¾ neutilizarea aplacaĠiilor AeL úi a softurilor educaĠionale existente, la nici una din
unităĠile úcolare inspectate;
¾ standardele educaĠionale atinse de elevi úi atitudinea elevilor faĠă de educaĠia primită
în úcoală au niveluri scăzute atât în úcolile gimnaziale cât úi liceale;
¾ absenĠa manualelor úi/ sau a manualelor alternative la nivelul liceal, cu precădere la
clasele a XI-a úi a XII-a;
¾ lipsa preocupării pentru activitatea de performanĠă atât la elevi cât úi la profesori;
¾ neimplicarea cadrelor didactice în realizarea unor activităĠi extraúcolare sau
interdisciplinare, etc. Motivul principal fiind faptul că atât elevii cât úi profesorii fac
navetă în cadrul comunei sau din sat/ comună la Vaslui/ Bârlad sau Huúi.
Au fost monitorizate ofertele educaĠionale ale úcolilor în conformitate cu criteriile de
monitorizare úi evaluare úi/ sau indicatorii de performanĠă stabiliĠi prin proiectul de
curriculum sau prin proiecte de dezvoltare realizate în urma diferitelor forme de inspecĠie.
Rezultatelor evaluărilor calităĠii managementului s-a concretizat în recomandările
făcute úi în planul de măsuri. Se vor planifica inspecĠii de revenire, la unităĠile úcolare
inspectate, în anul úcolar 2015-2016.
Măsuri ce se impun:
1. comunicarea permanentă, consilierea úi îndrumarea directă a cadrelor didactice necalificate,
pensionare sau de alte specialităĠi de către inspectori, mentori, profesorii-metodiúti, directori
de úcoli, responsabili ai comisiilor metodice;
2. asistenĠe ale directorilor/ responsabililor comisiilor metodice/ mentorilor la orele cadrelor
didactice debutante, înscrise la grade didactice, necalificate/ pensionare sau în curs de
calificare;
3. interasistenĠe între cadre didactice/ pensionare, debutante, necalificate sau în curs de
calificare úi responsabili ai comisiilor metodice/ profesori-metodiúti/ profesori cu experienĠă úi
rezultate deosebite;
4. prezentare úi dezbatere pe teme útiinĠifico-metodice în cadrul comisiilor metodice/
cercurilor pedagogice, simpozioane, conferinĠe, etc.;
5. includerea profesorilor debutanĠi, necalificaĠi sau pensionari, în grupuri - Ġintă pentru
formare pe didactica disciplinei úi managementul clasei;
6. includerea unor activităĠi diferenĠiate úi centrate pe nevoile individuale ale elevului;
7. verificarea gradului de înĠelegere úi aprofundarea noĠiunilor predate úi utilizate;
8. preocuparea pentru activitatea de performanĠă;
9. utilizarea softurilor educaĠionale úi a laboratoarelor AeL;
10. implementarea metodelor úi tehnicilor moderne, activ – participative, diferenĠiate în
procesul de predare-învăĠare-evaluare.

Felicitări colegilor care s-au titularizat la pe posture de fizică úi de chimie!


în vara lui 2016.

 8
COMPETIğII ùCOLARE
În urma organizării úi desfăúurării olimpiadelor úi concursurilor úcolare aprobate úi
cuprinse în calendarul MENCù úi derulate prin IùJ Vaslui, pentru anul úcolar 2015-2016 s-au
obĠinut rezultate deosebite la toate etapele úi la toate disciplinele după cum urmează:

Nr. elevi
Nr. elevi
Nr. participanĠi Nr. elevi participanĠi
participanĠi
Crt. OLIMPIADA Etapa Etapa naĠională
Etapa locală
judeĠeană
FIZICĂ 11 (1Premiu + 8
1 185 130
MenĠiuni)
2 CHIMIE 92 76 6 (5 MenĠiuni)
ASTRONOMIE ùI
3 27 19 5 (2 MenĠiuni)
ASTROFIZICĂ
„ùTIINğELE
4 - 23 4 (2 Premii)
PĂMÂNTULUI”
„ùTIINğE PENTRU
5 - 9 3
JUNIORI”
Concurs de FIZICĂ úi
CHIMIE pentru úcolile din
6 - 15 3
învăĠământul rural
„IMPULS PERPETUUM”
Concurs NaĠional de Chimie
5 (2 MenĠiuni
7 (clasa a VII-a) “RALUCA 51 37
speciale)
RÎPAN”
Concurs NaĠional de Chimie
pentru filiera tehnologică
8 - 36 6 (4 MenĠiuni)
(clasele a XI-a úi a XII-a)
“PETRU PONI”
Concurs NaĠional de fizică
9 - - 6
“EVRIKA”
Concurs NaĠional
10 „VRÂNCEANU - - - 4
PROCOPIU”
Concurs interjudeĠean 71
239
11 „PROFIZICA” - (5 Premii úi 13
(6 judeĠe)
MenĠiuni pt. Vaslui)
SESIUNE NAğIONALĂ
DE COMUNICĂRI
2
12 ùTIINğIFICE 7 6
(2 MenĠiuni)
„CHIMIA - PRIETEN
SAU DUùMAN?”
TOTAL 126
352 675 (6 Premii úi 38
MenĠiuni)

 9
PREMII OBğINUTE ÎN ANUL ùCOLAR 2015-2016,
la ETAPA NAğIONALĂ a OLIMPIADELOR de
FIZICĂ, CHIMIE ùI ASTRONOMIE ùI ASTROFIZICĂ

Numele úi Numele
Nr Numele Premiul
prenumele Unitatea ùcolară Clasa profesorului
crt olimpiadei obĠinut
elevului îndrumător
BORDEIANU Liceul Teoretic Premiul
Olimpiada
S. ANDREI „Mihail II + IGANAT
1 IX NaĠională de
Kogălniceanu” Medalie CĂTĂLIN
Fizică
Vaslui de Aur
TRIFAN S. ùcoala Gimnazială Olimpiada
ROBERT - Medalie BĂDĂRĂU
2 „ùtefan cel Mare” VII NaĠională de
GABRIEL de Argint ELENA
Vaslui Fizică
BOGOS G. Liceul Teoretic
Olimpiada
ANDREI „Mihail Medalie CRUCEANU
3 VI NaĠională de
Kogălniceanu” de Argint DYANA
Fizică
Vaslui
TUDORACHE Liceul Teoretic
Olimpiada
MĂDĂLINA - „Mihail Medalie IGNAT
4 XII NaĠională de
NICOLETA Kogălniceanu” de Bronz CĂTĂLIN
Fizică
Vaslui
PATRAù A. Olimpiada
Colegiul NaĠional Medalie POPA
5 ANTON - X NaĠională de
„Cuza Vodă” Huúi de Bronz CRISTINEL
FABIAN Fizică
DRAGOSLAV ùcoala Gimnazială Olimpiada NANE
Medalie
6 V. ANDREEA „Constantin Parfene" VII NaĠională de DANIELA
de Bronz
- PATRICIA Vaslui Fizică CRIZANTEMA
STOIAN C. Colegiul NaĠional Olimpiada ANGHELUğĂ
Medalie
7 CĂTĂLIN „Gh. Roúca IX NaĠională de CĂTĂLIN
de Bronz
Codreanu” Bârlad Fizică DANIEL
PALANICI V. Liceul Teoretic
Olimpiada
BOGDAN „Mihail Medalie IGNAT
8 XI NaĠională de
Kogălniceanu” de Bronz CĂTĂLIN
Fizică
Vaslui
MIRCEA C. ùcoala Gimnazială Olimpiada MenĠiune
LIPùA
9 BIANCA - „George Tutoveanu” VII NaĠională de de
RODICA
RENATA Bârlad Fizică Onoare
ZAVATE G. ùcoala Gimnazială Olimpiada MUNTEANU
MenĠiune
10 ANTONIA- "George Tutoveanu” VIII NaĠională de OANA -
Specială
GEORGIANA Bârlad Chimie ROXANA
BUTNARU ùcoala Gimnazială Olimpiada
MenĠiune PÎRĂU IRINA -
11 I.R. MARIUS- “Mihai David” VIII NaĠională de
Specială ELENA
ANGEL Negreúti Chimie
AILIOAEI Liceul Teoretic
GOSAV
C.E. TUDOR- ”Mihail Olimpiada MenĠiune
12 IX DOINA -
CĂLIN Kogălniceanu” NaĠională de Specială
ELENA
Vaslui Chimie
SÎRBU V. Colegiul NaĠional Olimpiada
MenĠiune BADEA
13 TUDOR ”Cuza Vodă” Huúi X NaĠională de
Specială IONELA
OCTAVIAN Chimie
MUNTIANU Liceul Teoretic
GOSAV
C. ADELINA- ”Mihail Olimpiada MenĠiune
14 X DOINA -
ELENA Kogălniceanu” NaĠională de Specială
ELENA
Vaslui Chimie

 10
CHIRIAC P. Olimpiada
MenĠiune ANGHELUğĂ
DANIELA - Colegiul NaĠional NaĠională de
15 IX de CĂTĂLIN
MIHAELA ”Gh. Roúca Astronomie úi
Onoare DANIEL
Codreanu” Bârlad Astrofizică
VĂTĂMANU ùcoala Gimnazială Olimpiada
MenĠiune
S. “Episcop Iacov NaĠională de ADAM
16 VIII de
ALEXANDRU Antonovici” Bârlad/ Astronomie úi IOAN
Onoare
AAS Astrofizică

Premii obĠinute la Concursurile naĠionale în anul úcolar 2015-2016

Numele úi Numele
Nr. Numele Premiul
prenumele Unitatea ùcolară Clasa profesorului
crt concursului obĠinut
elevului îndrumător
Liceul Teoretic BOBÎRCĂ
HOBINCU V.
1 "Mihai Eminescu" IX PETRU PONI III MIHAELA -
ANDREI
Bârlad LUMINIğA
BOITAN N. Liceul Tehnologic DASCĂLU
2 BEATRICE - "Nicolae Iorga" X PETRU PONI MenĠiune MIHAELA -
ANDREEA Negreúti CĂTĂLINA
ğÎRCĂ
MARDARE N. Colegiul Tehnic
3 XII PETRU PONI MenĠiune LUMINIğA -
IONUğ "Al.I.Cuza" Bârlad
SOFIA
LUTENCO I. Liceul "ùtefan MenĠiune DRĂGOI
4 IX PETRU PONI
LIVIU Procopiu" Vaslui Specială NICOLETA
BUCĂTARU I. ANGHELUğĂ
Colegiul Tehnic Comunicări
5 OVIDIU XII III BEATRICE -
"Al.I.Cuza" Bârlad útiinĠifice
IONEL ANTONELA
HABA V. Colegiul Tehnic
Comunicări SAVA
6 PETRU - "Al. I. Cuza" XII III
útiinĠifice NATALIA
VALENTIN Bârlad
Colegiul Tehnic ğÎRCĂ
BACIU P. Comunicări
7 "Al. I. Cuza" IX MenĠiune LUMINIğA -
CRISTINA útiinĠifice
Bârlad SOFIA
Colegiul Tehnic CRĂIVEANU
TĂNASĂ C. Comunicări
8 "Al. I. Cuza" XII MenĠiune DIANA -
CRINA útiinĠifice
Bârlad IRINA
ùcoala Gimnazială MUNTEANU
NANU N. ANA- RALUCA MenĠiune
9 "George VII OANA -
MARIA RÎPAN Specială
Tutoveanu" Bârlad ROXANA
ùcoala Gimnazială
SAVA A. ALIN RALUCA MenĠiune COMAN
10 "Al. Nechita" VII
CONSTANTIN RÎPAN Specială CAMELIA
Vaslui

În noiembrie 2015 IùJ Vaslui a participat ca în fiecare an cu un lot de 4 elevi, de liceu,


cu rezultate deosebite la Olimpiada de Fizică, etapa naĠională 2015, însoĠiĠi de prof. Litră
Paul Cristian (metodist IùJ Vaslui) de la Liceul Teoretic ”Emil RacoviĠă” Vaslui, la
Concursul NaĠional de fizică-matematică ”Vrânceanu - Procopiu”, ce s-a desfăúurat la
Bacău úi care este avizat úi finanĠat de MENCù.
Tot în noiembrie 2015 s-a organizat úi desfăúurat la Colegiul Economic „Anghel
Rugină” Vaslui Concursul interjudeĠean ”Profizica” introdus în calendarul MENCù, la
secĠiunea fără finanĠare, de IùJ Vaslui în 2013.

 11
La acest concurs interjudeĠean sunt prevăzute trei secĠiuni: SecĠiunea Gimnaziu,
SecĠiunea destinată elevilor de la filiera Teoretică úi secĠiunea ce vizează elevii de la filiera
Tehnologică unde numărul elevilor este mai redus.
ParticipaĠii în număr 214 elevi au fost din judeĠele Moldovei (Bacău, Botoúani, Iaúi,
GalaĠi, Suceava, Vaslui, Vrancea).
Nr.
Clasa SecĠiunea Total
Crt.
1. a VII-a III. Gimnaziu 47
2. a VIII-a III. Gimnaziu 18
3. a IX-a I. Licee teoretice 53
4. a X-a I. Licee teoretice 46
5. a XI-a I. Licee teoretice 27
6. a XII-a I. Licee teoretice 7
7. a IX-a II. Licee tehnologice 2
8. a X-a II. Licee tehnologice 10
9. a XI-a II. Licee tehnologice 2
10. a XII-a II. Licee tehnologice 2
Total 214
ConcurenĠa a fost foarte acerbă dar úi rezultatele foarte valoroase, având în vedere
faptul că la toate clasele au participat elevi premiaĠi în anii úcolari anteriori la olimpiada de
Fizică, etapele naĠionale úi elevi din Centre de performaĠă de la Iaúi, Suceava, etc.
Din această confruntare de elită s-au remarcat elevi úi profesori de la Colegiul
NaĠional Iaúi, Colegiul NaĠional "Emil RacoviĠă" Iaúi, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare"
Suceava, Colegiul NaĠional "Petru Rareú" Suceava, Colegiul NaĠional "Nicu Gane"
Fălticeni, Liceul Tehnologic "Tomúa Vodă" Solca, Colegiul NaĠional "Dragos Vodă"
Câmpulung Moldovenesc, Colegiul NaĠional "Vasile Alecsandri" GalaĠi, ùcoala Gimnazială
nr. 29, GalaĠi, Liceul Teoretic "Mihail Kogălniceanu" Vaslui, Colegiul NaĠional “Cuza
Vodă” Huúi, Colegiul NaĠional “Gh. Roúca Codreanu” Bârlad, Liceul Teoretic ”Nicolae
Iorga” Negresti, ùcoala Gimnazială “Mihai David” Negreúti, ùcoala Gimnazială "George
Tutoveanu" Bârlad, dar úi de la Colegiul Tehnic RădăuĠi, Liceul Tehnologic ”Ion Mincu”
Vaslui úi Liceul Tehnologic "Nicolae Iorga" Negresti la secĠiunea tehnologică.
Premierea a fost asigurată în totalitate din fonduri oferite de AsociaĠia
PROFIZICA, asociaĠie profesională susĠinută de profesorii de FIZICĂ úi CHIMIE din
JudeĠul Vaslui din vara lui 2014 (când a fost înfiinĠată).

CONCURSUL INTERJUDEğEAN PROFIZICA


VASLUI 2015


Inspector úcolar pentru disciplina Fizică:


Prof. dr. Irina Dumitraúcu

Sâmbătă 21 noiembrie 2015, s-a desfăúurat la Colegiul Economic ”Anghel Rugină”


din Vaslui cea de a IV-a ediĠie a Concursului InterjudeĠean de fizică „PROFIZICA” (trecut
în calendarul MENCù). Cu acest prilej au participat 246 de elevi proveniĠi din judeĠele
Moldovei (Iaúi, Suceava, Bacău, NeamĠ, Vrancea, GalaĠi). Concursul este foarte generos are 3

 12
(trei) secĠiuni úi vizează elevii împătimiĠi de fizică de la Gimnaziu úi două secĠiuni pentru
elevii de liceu, una pentru cei de la filiera teoretică úi alta pentru cei de la filiera tehnologică.
ùi de această dată organizarea a fost una de excepĠie. Între cele două etape de concurs úi de
evaluare a fost înserat úi un moment de promovare a unor manuale de astronomie úi
astrofizică editate în Republica Moldova.
ConcurenĠa a fost foarte acerbă dar úi rezultatele foarte valoroase, având în vedere
faptul că la toate clasele au participat elevi premiaĠi în anii úcolari anteriori la olimpiada de
Fizică, etapele naĠionale úi elevi cu rezultate deosebite din Centre de performaĠă de la Iaúi,
Suceava, GalaĠi, Bacău etc.
Din această confruntare de elită s-au remarcat elevi úi profesori de la Colegiul
NaĠional Iaúi, Colegiul NaĠional ”Emil RacoviĠă” Iaúi, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare"
Suceava, Colegiul NaĠional "Petru Rareú" Suceava, Colegiul NaĠional "Vasile Alecsandri"
GalaĠi, ùcoala Gimnazială nr. 29, GalaĠi, Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneúti,
Colegiul NaĠional "Dimitrie Cantemir" Oneúti, ùcoala Gimnazială Nr. 1 Oneúti, Liceul
Teoretic "Mihail Kogălniceanu" Vaslui, Colegiul NaĠional “Cuza Vodă” Huúi, Colegiul
NaĠional “Gh. Roúca Codreanu” Bârlad, ùcoala Gimnazială "Elena Cuza" Vaslui, ùcoala
Gimnazială "Alexandra Nechita" Vaslui, ùcoala Gimnazială "George Tutoveanu" Bârlad, dar
úi de la Colegiul Tehnic RădăuĠi, Colegiul Economic „Anghel Rugină” Vaslui, Colegiul
Agricol "Dimitrie Cantemir" Huúi, Liceul Tehnologic ”Ion Mincu” Vaslui úi Liceul
Tehnologic "Nicolae Iorga" Negreúti, Liceul Teoretic "Emil Botta" Adjud la secĠiunea
tehnologică.
Premierea a fost asigurată din fonduri oferite în exclusivitate de AsociaĠia
PROFIZICA Vaslui pornind de la 100 de lei pentru premiul I úi alocând 50 lei pentru
menĠiune, în total 3.700 lei.
Echipa de profesori de fizică apreciază calitatea acestui concurs vasluian úi mai ales
corectitudinea úi profesionalismul de care dau dovadă toĠi cei implicaĠi având în vedere atât
profesorii îndrumători cât úi pe cei care propun subiecte sau care evaluează úi care în procent
de 99% sunt din judeĠul Vaslui.
Felicităm pe toĠi participanĠii dar mai elevii úi profesorii care au obĠinut rezultate
deosebite:
Locul I:
- Vasilaghe Radu Matei, clasa a VII-a, Colegiul NaĠional ”Emil RacoviĠă” Iaúi;
- Chiosa I. Ionel-Emilian, clasa a VIII-a, ùcoala Gimnazială Nr.1 Oneúti;
- Bordeianu Andrei, clasa a IX-a, Liceul “Mihail Kogălniceanu" Vaslui;
- Stoian Cătălin, clasa a IX-a, Colegiul NaĠional “Gh. R. Codreanu" Bârlad;
- Hău Alexandru, clasa a X-a, Colegiul NaĠional “Vasile Alecsandri” GalaĠi;
- Patraú Fabian Anton, clasa a X-a, Colegiul NaĠional "Cuza Vodă" Huúi;
- Cojocariu I.V. ùtefan – Ciprian, clasa a XI-a, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare"
Suceava;
- ùutu V. Eusebiu, clasa a XII-a, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare" Suceava;
- PuĠoi Elena Cătălina, clasa a IX-a, Colegiul Economic „Anghel Rugină” Vaslui;
- Pogan Andreea Cristina, clasa a X-a, Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneúti;
- Hrab Beniamin, clasa a XII-a, Colegiul Tehnic RădăuĠi.
Locul II:
- ùtefănescu ùtefan, clasa a VII-a, Colegiul NaĠional „D. Cantemir” Oneúti;
- Stăncic Diana, clasa a VIII-a, Colegiul NaĠional “Vasile Alecsandri” GalaĠi;
- Eúanu Ioana, clasa a IX-a, Colegiul NaĠional Iaúi;
- Popa Adriana, clasa a IX-a, Colegiul Economic „Anghel Rugină” Vaslui;
- Palagheanu I. Andrei, clasa a X-a, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare" Suceava;
- Cimpoeúu Diana, clasa a X-a, Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneúti;
- Basoc Adriana-Cristina, clasa a XI-a, Colegiul NaĠional „D. Cantemir” Oneúti;

 13
- Tudorache Mădălina, clasa a XII-a, Liceul “Mihail Kogălniceanu" Vaslui;
- Popa Adriana, clasa a IX-a, Colegiul Economic „Anghel Rugină” Vaslui;
- Cimpoeúu Diana, clasa a X-a, Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneúti;
- Stoleru Mioara, clasa a XII-a, Liceul Tehnologic “Ion Mincu" Vaslui.
Locul III:
- Toader Mihai Cristian, clasa a VII-a, Colegiul NaĠional „D. Cantemir” Oneúti;
- Teodor Maria úi Iúfan Elena, clasa a VIII-a, Colegiul NaĠional “Vasile Alecsandri” GalaĠi;
- Prioteasa Ioana Cristina, clasa a IX-a, Colegiul NaĠional Iaúi;
- Ilie Cristian úi Palaga VicenĠiu, clasa a X-a, Colegiul NaĠional “Vasile Alecsandri” GalaĠi;
- Cireú Daniel Alexandru, clasa a X-a, Colegiul Agricol "Dimitrie Cantemir" Huúi;
- Crihan Diana, clasa a XI-a, Colegiul NaĠional Iaúi;
- Bădeanu Mădălina, clasa a XII-a, Colegiul NaĠional “Mihail Kogălniceanu” GalaĠi.
MENğIUNI:
De la Colegiul NaĠional Iaúi - Matei Paula Valeria; de la Colegiul NaĠional "ùtefan cel
Mare" Suceava – NemĠoc Ovidiu; de la Colegiul NaĠional Iaúi - ùerbănescu Iustina; de la
Colegiul NaĠional ”D. Cantemir” Oneúti – Bulichi Teodora Elena; de la Colegiul NaĠional
Iaúi – Olteanu Dragoú; de la Colegiul NaĠional “Gh. R. Codreanu” Bârlad - Onose Vlad –
prof. AngheluĠă Cătălin Daniel, Perju Toni Marian úi Botoi Bogdan - prof. Petrea Mirela
Silvia; de la Colegiul NaĠional “Cuza Vodă” Huúi - Palade Thomas - prof. Popa Cristinel;
de la Liceul “Mihail Kogălniceanu" Vaslui - Palanici Bogdan úi Sâmbotin Vlad Gabriel -
prof. Ignat Cătălin, de la ùcoala Gimnazială “George Tutoveanu” Bârlad - Nanu Ana Maria
úi Zavate Antonia - prof. Lipúa Rodica, de la ùcoala Gimnazială “Elena Cuza” Vaslui - Sofia
Dragoú - prof. Nebunu Livia, de la ùcoala Gimnazială Nr. 29 GalaĠi Dumitriu Alexandru –
prof. Caragea Mihaela; de la ùcoala Gimnazială “Alexandra Nechita” Vaslui - Sava Alin –
prof. Cruceanu Dyana; de la Colegiul NaĠional ”ùtefan cel Mare” Suceava Turtureanu
David - Cornel, Colegiul NaĠional "ùtefan cel Mare" Suceava – Marcu Ana Maria, de la
ùcoala Gimnazială Nr.5 Vaslui - Trifan Robert– prof. Bădărău Elena, de la Liceul
Tehnologic “Ion Mincu” Vaslui - Dudeanu Ana Andreea – prof. Mocanu Zîna Violeta;
IordachiĠă Paul Constantin, úi Apetroaiei Marian – prof. Badea Camelia Ileana; de la
Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneúti – Cireú Daniel Alexandru, de la Colegiul Tehnic
“Gheorghe Asachi” Oneúti - Crîúmaru Sebastian Ioan.

 14
EVRIKA 2016

 15
Plecarea la Timiúoara pentru participarea la naĠionala de Fizică 2016

 16
FORMAREA ALTFEL


Prof. dr. ZÎNA-VIOLETA MOCANU


Liceul Tehnologic ”Ion Mincu” Vaslui
Prof. IONEL MOCANU
ùcoala Gimnazială ”Theodor Rosetti” Soleúti
Prof. dr. IRINA DUMITRASCU

Pentru a spori interesul participanĠilor úi a evita monotonia care tindea să se instaleze,


la iniĠiaĠiva prof. dr. Dumitraúcu Irina, cu ocordul IùJ Vaslui úi cu sprijinul financiar al
AsociaĠiei PROFIZICA, catedra de fizică de la Liceul Tehnologic „ION MINCU”, Vaslui
reprezentată prin prof. dr. Zîna - Violeta Mocanu, prof. Camelia Badea, prof. Gerlandida
Hîncianu, prof. Alina Rodica Dăniciuc úi prof. Dyana Cruceanu de la ùcoala Gimnazială ”Al.
Nechita” Vaslui, au organizat în data de 25. 03. 2015 în cadrul Cercului Pedagogic a
profesorilor de Fizică, liceu úi gimnaziu din zona Vaslui-Negreúti, o vizită de studiu în două
instituĠii de învăĠământ superior din oraúul Chiúinău, republica Moldova.
Activitatea s-a desfăúurat pe două ateliere (37 persoane):
1) Facultatea Inginerie úi Management în Electronică úi TelecomunicaĠii din cadrul
UniversităĠii Tehnice a Moldovei, reprezentată de decan, ConferenĠiar Universitar, Doctor în
útiinĠe tehnice SERGIU ANDRONIC,
2) Facultatea de Fizică úi Inginerie din cadrul UniversităĠii de Stat din Moldova,
reprezentată de Doctor, ConferenĠiar Universitar, VALENTINA NICORICI, în calitate de
decan.
Primul grup a fost întâmpinat la intrarea în Universitatea Tehnică a Moldovei de o
creaĠie de referinĠă a fizicii, remarcabil realizată, pendulul Foucault.

Pendulul Foucault – Orologiu GravitaĠional cu cinematică interactivă, elaborat la UTM, ca


structură, reprezintă o dezvoltare a sistemului clasic úi permite înregistrarea cu precizie a
miúcării de rotaĠie a Pământului úi poziĠiei geografice a Republicii Moldova într-un sistem
fix de coordonate astronomice.
Cu o ospitalitate deosebită, conducerea universităĠii Rectorului UTM Viorel Bostan
decan, Facultatea Inginerie úi Management în Electronică úi TelecomunicaĠii ConferenĠiar
Universitar, Doctor în útiinĠe tehnice Sergiu ANDRONIC, úi câĠiva reprezentanĠi ai
grupurilor de cercetare au primit grupul într-un amfiteatru unde au făcut o prezentare a
UniversităĠii úi câteva dintre rezultatele remarcabile ale activităĠii lor. Apoi s-au vizitat o serie
de laboratoare úi dl. PîrĠac C. a prezentat trusa de mecanică asistată de calculator, trusă care

 17
ar fi extrem de utilă úi în úcolile noastre. Dl. Dumitru Tsiulyanu a prezentat o serie de
rezultate ale activităĠii de cercetare cum ar fi: senzori calgogenici úi necristalini, senzor de
gaz cu dioxid de azot (patentat în Germania), dozimetru UV pentru bacterii (patentat în
Rusia), memorie optică cu halogeni (patentată în Rusia). Dl. Vasile Tronciu a arătat modul de
criptare cu ajutorul laserului úi a precizat că o parte din activitatea de cercetare se face în
universitate iar restul în laboratoare de fotonică (pe care nu multe institute úi le permit
datorită costurilor) din Germania.
Universitatea are cercetări importante úi în domeniul aerospaĠial úi speră ca într-un
viitor nu prea îndepărtat să lanseze primul satelit de cercetare al Republicii Moldova.
Totodată se arată că în Moldova se cercetează iar multiplele rezultate ale cercetărilor sunt
puse în practică mai ales în alte Ġări.
La Facultatea de Fizică úi Inginerie din cadrul UniversităĠii de Stat din Moldova
conduúi de doamna decan Doctor, ConferenĠiar Universitar, Valentina NICORICI, úi de
doamna prodecan lector superior univ. Dmitroglo Liliana grupul a asistat la prezentarea
facultăĠii, a ofertei academice, a manifestărilor útiinĠifice úi metodice organizate de instituĠie
úi au oferit gazdelor informaĠii referitoare la sistemul de învăĠământ românesc, ofertele úi
oportunităĠile de cercetare oferite de acesta.

În continuare s-au vizitat câteva laboratoare, fostul decan a prezentat o serie de


brevete obĠinute de facultate, iar dl ConferenĠiar universitar EVTODIEV IGOR a prezentat
activităĠile de pregătire teoretică úi practică ce au loc cu elevii olimpici la Fizică úi la ùtiinĠe.

Ca un moment de relaxare la finalul activităĠilor s-a vizitat piaĠa centrală úi


Combinatul de Vinuri "CRICOVA", considerat Perla vinificatiei Moldave, renumit prin
galeriile sale unice înfiinĠat în anul 1952, când hrubele de calcar din preajma oraúului
Cricova, din care istoric se extrăgea piatra de construcĠie, au fost transformate într-o imensă
unitate de producere úi depozitare a vinului.

 18
MulĠumim din tot sufletul gazelor noastre pentru ospitalitate, pentru bogăĠia de
informaĠii úi pentru exemplele de bune practici specifice în învăĠarea fizicii oferite, sperăm că
acest schimb de experienĠă a fost util colegilor noúti úi aúteptăm vizita gazdelor noastre.

CONCURSUL NAğIONAL ”IMPULS PERPETUUM” –


CĂLĂRAùI - 2016
Prof. ZÎNA-VIOLETA MOCANU
Liceul Tehnologic ”Ion Mincu” Vaslui
Prof. IONEL MOCANU
ùcoala Gimnazială ”Theodor Rosetti” Soleúti
În sala de spectacole „Barbu ùtirbei” din municipiul Călăraúi duminică, 7 august, a
avut loc festivitatea de deschidere a celei de a 24-a ediĠii a Concursului NaĠional de Fizică úi
Chimie „Impuls Perpetuum”. Concurs adresat elevilor din mediul rural, din clasele VI-VIII.
Perioada de desfăúurare a fost 7 – 11 august 2016. Deschiderea s-a făcut în prezenĠa
autorităĠilor locale (care au sprijinit maxim desfăúurarea concursului) úi a unui fost olimpic,
absolvent al UniversităĠii Harvard, de către doamna inspector de fizică úi chimie Toza Silvia.
PrezenĠa acestui olimpic a fost un impuls important pentru cei 112 elevi, din toate judeĠele
Ġării, care au participat la această competiĠie.
Echipajul judeĠului Vaslui a fost format din:
- Sava G. Georgiana Maria, clasa a VIII-a, ùcoala gimnazială Fruntiúeni;
- Hordilă ù. ùtefan-Adrian, clasa a VII-a, Liceul ”ùtefan cel Mare”, Codăeúti;
- IliuĠă P. Maria-Bianca, clasa a VI-a, ùcoala ”Mihai Eminescu”, Laza.
Concursul a avut două probe: una experimentală úi una teoretică. Pe 8 august, a avut
loc proba experimentală, în cadrul ùcolii Gimnaziale „Carol I”, iar pe 9 august, în incinta
Colegiului Economic, a avut loc proba teoretică.
Această competiĠie este organizată anual úi vizează obiective precum: formarea úi
dezvoltarea competenĠelor specifice domeniului útiinĠei la elevii cu aptitudini úi motivaĠi
pentru acest domeniu (rezolvarea de probleme, efectuarea experimentelor, interpretarea úi
comunicarea, în formă scrisă, a rezultatelor acestora, gândirea critică úi analitică), atragerea
elevilor, începând din clasa a VI-a, către studiul útiinĠelor, identificarea elevilor capabili de
performanĠă în domeniul útiinĠelor, stimularea úi motivarea formării profesorilor din mediul
rural în abordarea metodelor didactice diferenĠiate, orientate spre identificarea úi pregătirea
elevilor capabili de performanĠă.

 19
Organizatorii concursului au făcut totul la nivelul unei olimpiade naĠionale, cu
laboratoare dotate exemplar pentru probele experimentale, cu teme interesante úi originale, cu
respect úi preĠuire faĠă de participanĠi.
Este de remarcat efortul organizatorilor de a face cazarea elevilor úi a profesorilor
însoĠitori în hotelul Călăraúi (de 3 stele), care a asigurat condiĠii deosebite úi accesul facil la
probele de concurs.
Acest concurs este de fapt olimpiadă naĠională de fizică-chimie pentru elevi din mediu
rural, din păcate prea puĠin exploatată de profesorii din mediul rural.
Cauza principală a implicării reduse a profesorilor este lipsa laboratoarelor. Din
discuĠiile cu profesori însoĠitori úi cu elevi participanĠi am aflat că în majoritatea úcolilor
laboratoarele au funcĠie dublă: sală de clasă úi laborator. Acest fapt a fost determinat de lipsa
spaĠiilor, ca urmare a comasării úcolilor úi a apariĠiei clasei pregătitoare. Alte impedimente
sunt: lipsa laboranĠilor, lipsa dotărilor, multiplele avize solicitate pentru laboratoarele de
chimie (privind substanĠele). Au fost profesori care au spus că preferă să spună că nu au
laborator de chimie, să Ġină substanĠele acasă úi când e nevoie să le aducă úi să facă
experienĠele necesare.
Am aflat că mulĠi din elevii participanĠi au făcut pregătire pentru proba practică la
licee din oraúele apropiate.
Credem că este neapărată nevoie de un program naĠional de dotare a laboratoarelor.
Ultima dotare la gimnaziu s-a făcut în 2007, în pripă úi cu materiale de proastă calitate. La
liceu fondurile alocate au sosit târziu, timpul pentru realizarea achiziĠiilor a fost scurt úi
firmele producătoare de aparatură nu au putut face faĠă solicitărilor, astfel încât multe din
achiziĠii s-au făcut pentru a nu se pierde banii.
Dacă aceste probleme ar fi rezolvate am putea spune că ne apropiem de Europa.
După proba teoretică a fost organizată o paradă a portului popular, unde echipajele din
toate judeĠele au prezentatat costume populare specifice zonei pe care au reprezentat-o.

În ziua următoare, în aúteptarea rezultatelor, a fost vizitată herghelia de la Jigălia úi


rezervaĠia forestieră unde sub îndrumarea unui om pasionat, într-un marú de vreo 10 km, am

 20
văzut păduri de conifere ca în inima munĠilor, sisteme de alimentare cu apă readuse la viaĠă
după zeci de ani úi eforturi de aclimatizare a unor speciii de plante preĠioase.

În timpul liber am trecut Dunărea cu bacul úi am ajuns la graniĠa României cu


Bulgaria.

După festivitatea de premiere a avut loc o cină festivă la restaurantul Hestia Park.
Pentru toate acestea mulĠumim organizatorilor úi mai ales doamnei inspector Silvia
Toza.
Deúi echipajul Vasluiului nu a obĠinut premii, rezultatele au fost bune iar experienĠa
de neuitat.
Sperăm ca anul viitor, la ediĠia jubiliară, care va avea loc în IalomiĠa, acolo de unde a
început, să obĠinem rezultate mai bune.

 21
PROIECT DE MOBILITATE ÎN DOMENIUL EDUCAğIEI
ùCOLARE
Erasmus + KA1 Număr de referinĠă: 2015-1-RO01-KA101-014427
„Empowerment in ICT Skills – Making Use of Technology Tools”
Desfăúurat la MALTA 16 - 20 mai 2016
Prof. dr. Irina DUMITRAùCU
Colegiul Economic “Anghel Rugină” Vaslui




O participare la mobilitatea pe tema “Who's afraid of ICT?” aduce beneficii


importatnte în formarea de abilităĠi úi competenĠe de lucru ce permit colaborarea on-line. Tot
cu o astfel de participare se pot cunoaúte instrumente úi aplicaĠii utilizate pe platforme
interactive de grup.
Obiectivele acestui curs au vizat:
¾ ÎnĠelegerea utilizării TIC, care asigură un úir de instrumente úi metode, ce facilitează
trecerea de la un mediu de învăĠare centrat pe profesor úi pe materiale didactice
tipărite, la un mediu colaborativ, interactiv, centrat pe elev úi pe procesul de învăĠare;
¾ Aplicarea la clasă a beneficiilor tehnologiilor úi instrumentelor TIC în procesul
didactic, în scenarii de tip blendedlearning úi e-Learning;
¾ Utilizarea tehnicilor, tehnologiilor úi instrumentelor de comunicare TIC în derularea
de activităĠi interactive de predare-învăĠare-evaluare úi a orelor de laborator virtual;
¾ Cunoaúterea instrumentelor úi tehnologiilor pentru: căutarea avansată a informaĠiilor;
editarea conĠinutului, editarea úi optimizarea imaginilor úi graficelor, conĠinutului
audio/video; generarea automată a cuprinsului/bibliografiei; editarea în format PDF,
publicarea în format HTML ú.a.;
¾ Selectarea úi combinarea componentelor offline úi online pentru realizarea unui proces
educaĠional úi a unor materiale didactice online îmbunătăĠite, astfel încât întreg
procesul de instruire să fie cât mai eficient;
¾ Oferirea de informaĠii suficiente elevilor despre modalitatea de navigare în mediul
online, în special despre nivelul la care se află în prezent;
¾ Integrarea în materialele didactice auxiliare a unui suport online pentru susĠinerea
aplicaĠiilor practice úi a lucrărilor de laborator;
¾ Realizarea materialelor didactice în sistem e-learning;
¾ Utilizarea metodelor de învăĠare e-learning úi accesul facil la PC, Intra-/Internet úi alte
instrumente úi tehnologii educaĠionale modern úi interactive;
¾ Solicitarea elevilor să examineze sarcini de lucru din diverse perspective utilizând
resurse tehnologice variate;

 22
¾ ObĠinerea unor produse educaĠionale fiabile cu aplicabilitate inter úi transdisciplinară;
¾ Găsirea unor soluĠii concurente úi o diversitate a rezultatelor;
¾ Comunicarea didactică eficientă de cele mai multe ori în timp real;
¾ Animarea activităĠii de învăĠare;
¾ Monitorizarea frontală, cu uúurinĠă a activităĠilor elevilor care participă la acĠiunile
didactice online;
¾ IntervenĠia promptă úi eficientă în cazul comportamentelor online neadecvate;
¾ Crearea unui climat interacĠional specific activităĠilor colaborative de tip e-lerning;
¾ ÎmbunătăĠirea competenĠelor lingvistice necesare în utilizarea aplicaĠiilor virtuale deja
realizate în vederea exemplificării úi reproducerii unor fenomene úi procese fizice.
Câteva din aplicaĠiile abordate la acest stagiu de formare au fost:
9 CMC: Computer Mediated Communications
9 Blogs: Uses and treir Learning Potentials Designing a Blog (Blogul – importanĠa ƕi
potenĠialul de învaĠare)
9 Creating a Blog (Crearea unui Blog).

¾ Podcasting & Recording/ Preparing Audio for Online use (Podcasting i înregistrare /
Pregătirea audio pentru utilizare on-line)
¾ Techno Tools: Creating Animated Slideshows (Instrumente Techno: Crearea
diapozitivelor animate).

¾ How to design your own Website (Cum să proiectăm propriul website)


¾ Creating a Website (crearea unui website)
¾ Creating an Avatar (crearea unui avatar)
¾ Downloading & Editing Video Clips & Subtitling as a Task (Descărcarea & Editarea
Video - Clipurilor & Subtitrarea ca o sarcină).

 23
¾ Authorind Tools Creating Online Exercises: Matching, Jumbed Texts, Gapfill,
Multiple Choice
¾ Authoring Tools Creating Online Exercises: Matching, Jumbed Texts, Gapfill,
Multiple Choice (Instrumente Authoring - Crearea de exerciĠii online: potrivire,
Jumbed Texte, Gapfill, alegere multiplă)
¾ Program Social.

ùi recompensele!

 24
EFECTUL PIEZOELECTRIC
Prof. ZÎNA-VIOLETA MOCANU
Liceul Tehnologic ”Ion Mincu” Vaslui
Prof. IONEL MOCANU
ùcoala Gimnazială ”Theodor Rosetti” Soleúti

Piezoelectricitatea a fost descoperită în jurul anului 1880, de către Pierre úi Jacques


Curie fiind primii care au demonstrat producerea de energie electrică (sarcini de suprafaĠă) pe
cristale de cuarĠ pur, ca urmare a presiunii mecanice [1]. Efectul invers are loc atunci când
este aplicată o tensiune pe un material piezoelectric úi acesta poate suferi o distorsiune
mecanică ca răspuns.
Thomas Alva Edison a fost poate primul care a folosit efectul piezoelectric într-o
aplicaĠie comercială în anul 1899 la fonograf. În secolul XX úi mai ales în prezent, au fost
produse multiple aplicaĠii ale piezoelectricilor, cum ar fi rezonatoare, sonare, accelerometre,
numeroase aplicaĠii biomedicale (ecografie, stimulator cardiac, micromotoare în robotica
medicală), senzori, actuatori electromecanici.
În aprilie 1920, Joseph Valasek a prezentat prima sa lucrare privind "Fenomene
piezoelectrice úi înrudite în sare Rochelle" la reuniunea SocietăĠii Americane de Fizică de la
Washington [2], în care a aratat că "... deplasarea dielectrică D, intensitatea câmpului
electric E, precum úi polarizarea P sunt analoge cu B, H úi M, de la magnetism..." iar datele
se explică prin existenĠa unui histerezis în P(E), analog cu histerezisul magnetic M(H). Atât
în SUA, cât úi în URSS úi Japonia, cercetările care au dus la descoperirea celui mai utilizat
feroelectric până astăzi, BaTiO3, au fost legate de aplicaĠiile piezoelectrice militare în detecĠia
ultrasonică de submarine. Marina britanică, de exemplu, a folosit până la sfârúitul secolului
trecut, unele dispozitive subacvatice de tip sonar, bazate pe răspunsul piezoelectric al BaTiO3
ceramic. Deúi ulterior proprietăĠile piezoelectrice ale BaTiO3 au fost depăúite de către
soluĠiile solide de PbZrO3-PbTiO3 (PZT) care reprezintă principalul material piezoelectric
utilizat în aplicaĠii în prezent, BaTiO3 revine în ultimii ani ca interes în aplicaĠii.
Pentru explicarea efectului pornim de la o serie de noĠiuni fundamentale.
Un sistem de sarcini la care centrele celor două tipuri de sarcini nu coincid este
caracterizat prin mărimea fizică numită moment de dipol electric (Fig.1).

Fig.1 Dipol punctiform

Dipolul electric este o mărime vectorială, definită prin relaĠia:


& &
p = Ql (1)

La scară macroscopică, polarizarea mediului este descrisă prin momentul de dipol


macroscopic. Acesta este dat de momentul de dipol rezultant al momentelor elementare dintr-
un volum macroscopic. Momentul de dipol rezultant pe unitatea de volum din material, se
&
numeúte polarizaĠie. PolarizaĠia P este definită astfel:

& 1 n &
P = ¦ pi
V i =1 , (2)

 25
unde V este volumul eúantionului. Unitatea de măsură a polarizaĠiei în SI este [Cm-2]. Există
materiale, numite polare, ale caror unităĠi structurale (atom, moleculă, celula elementară,
etc.) prezintă dipoli permanenĠi; aceútia se orientează la aplicarea unui câmp electric,
minimizând energia liberă a sistemului. Pe lângă aceútia, există substanĠe ale căror unităĠi
structurale se caracterizează printr-o simetrie înaltă úi care nu posedă moment de dipol în
absenĠa câmpului. UnităĠile structurale se deformează sub acĠiunea câmpului úi se vor
polariza úi vor fi descrise de momentul de dipol indus, dat de relaĠia:
& &
pi = ε 0αE
(3)

unde: ε 0 reprezintă permitivitatea electrică a vidului, Į este polarizabilitatea atomică sau


moleculară ce indică gradul de deformabilitate al sistemului (úi este proporĠională cu volumul
&
acestuia), iar E este intensitatea câmpul electric în locul unde ia naútere dipolul indus (câmpul
local), care conĠine suma dintre contribuĠia câmpului extern aplicat úi suma câmpurilor create
de vecini.
Într-un dielectric oarecare, polarizaĠia pe o direcĠie Pi depinde de câmpul aplicat pe
orice directie Ej (caracter tensorial):

Pi = χ ij E j
(4)

χ
în care i,j=1,2,3 iar mărimile ij [F/m] formează tensorul de rang doi ce reprezintă
susceptibilitatea dielectrică. În cazul mediilor izotrope, acesta se reduce la o singură
componentă (scalară), care reprezintă susceptibilitatea mediului. Densitatea de sarcină indusă
în urma aplicării câmpului electric este descrisă cu ajutorul vectorului inducĠie electrică, care
este legat de vectorii E úi P prin relaĠia fundamentală a mediilor dielectrice:
& & &
D = ε 0 E + P, Di = ε ij Ei
, (5)

unde ε 0 =8,854x10-12F/m reprezintă permitivitatea dielectrică a vidului iar


ε ij = ε 0δ ij + χ ij ≈ χ ij
reprezintă tensorul permitivităĠii care se reduce la un scalar în cazul
mediilor dielectrice izotrope úi omogene. [3]
Efectul piezoelectric este descris prin următoarele ecuaĠii liniare:

Di = d ijkE T jk + ε ijT E j
(6)

Sij = sijkl
E
Tkl + d kij
T
Ek
(7)

Efectul piezoelectric direct [4, 5] constă în generarea unei sarcini electrice prin
aplicarea unei tensiuni mecanice, sarcină proporĠională cu forĠa aplicată:

Di = d ijk Tk
(8)

d
unde Di este deplasarea dielectrică (inducĠia electrică) úi defineúte sarcina stocată, ijk
reprezintă tensorul coeficienĠilor piezoelectrici, exprimaĠi în C/N, iar Tk este tensorul

 26
tensiunilor mecanice.
Efectul piezoelectric invers constă în producerea unei deformări (expansiune sau
contracĠie, în funcĠie de polarizare), prin aplicarea unui câmp electric extern:

Sij = d kij Ek
(9)

S d kij
unde ij este tensorul deformării mecanice, reprezintă tensorul coeficienĠilor
piezoelectrici, exprimaĠi în m/V, iar Ek reprezintă câmpul electric aplicat.
CoeficienĠii piezoelectrici au aceeaúi valoare pentru ambele efecte (direct sau
d = d kij
invers): ijk .

Fig.2 Efectul piezoelectric b) direct c),d) invers Fig.3 ObĠinerea efectului [7]
[6]

Factorul de cuplaj electromecanic (k) este o mărime adimensională care măsoară cel
mai bine intensitatea efectului piezoelectric. El determină fracĠiunea de energie electrică
convertită în energie mecanică, atunci când se aplică un câmp electric sau, invers, fracĠiunea
de energie mecanică convertită în energie electrică, atunci când se aplică o tensiune
mecanică:

energia electrica convertita in energie mecanica


k2 =
energia electrica consumata (10)

energia mecanica convertita in energie electrica


k2 =
energia mecanica consumata
(11)

unde k este subunitar.

 27
AplicaĠii

Bricheta

Un material piezoelectric este presat cu


ajutorul degetului de un mic dispozitiv, la
capetele sale se produce o tensiune care
duce la aprinderea gazului.

Fig.4 Principiul brichetei

Ceasul cu cuarĠ

Dacă un cristal de cuarĠ se deformează, se generează


o mică tensiune electrică, iar la aplicarea unei
tensiuni electrice unui asemenea cristal, el va vibra
(îúi va schimba forma) cu o anumită frecvenĠă,
această din urmă proprietate fiind cea folosită în
cadrul mecanismelor din interiorul ceasurilor cu
cuarĠ. S-a observat úi că tăindu-le sub diferite forme,
cristalele de cuarĠ pot vibra la aproape orice
frecvenĠă. În 1927, Warren Marrison a produs primul
ceas care funcĠiona pe principiul numărării Fig.5 Ceasul cu cuarĠ
vibraĠiilor unei bucăĠi de cuarĠ. [8]

Touchscreenul

Fig.6 Touchscreen [ 9] Fig.7 Principiul Touchscreenului

 28
Touchscreenurile sunt dispozitive folosite frecvent la telefoane, tablete úi sisteme electronice
portabile úi funcĠionale, utilizate în domeniul medical, în industrie, pentru automate bancare ú.a.,
care permit o interacĠiune rapidă úi precisă a utilizatorului cu conĠinutul ecranului.

Introduse în 2002, de către 3M Company ( Minnesota Mining and Manufacturing Company),


aceste sisteme utilizează piezoelectricitateacare se produce la atingere în sticlă sau într-o
membrană elastică.

Ecograful

Fig.8 Ecografie Fig.9 Principiul ecografului

Fig.10 Senzor de presiune [11] Fig.11 Senzori de nivel

Fig.12 Senzor de parcare Fig.13 Detector al debitului

 29
ObĠinerea de energie

Fig.14 Panouri piezoelectrice pentru discoteci Fig.15 Statiile de metrou din Tokyo
StaĠiile de metrou din Tokyo se folosesc de presiunea paúilor oamenilor care trec pentru
alimentarea panourilor publicitare úi a aparatelor de taxat bilete.
Astfel, în faĠa aparatelor de bilete de la metrou, au fost montate plăci speciale care sunt
compuse din ceramică úi cauciuc pentru absorbĠia vibraĠiilor.
O persoană obiúnuită, cu o greutate de 60 de kilograme, va genera numai 0,1 Ws dacă
face doi paúi pe placa din faĠa aparatelor de taxat bilete, dar în momentul în care mii de oameni
păúesc sau sar pe aceste plăci se genereaza o cantitate semnificativa de energie. Odată stocată în
condensatori, energia poate fi repartizată în orice dispozitiv electric din staĠia de metrou, precum
panourile publicitare sau aparatele de bilete. [12]
De-a lungul anilor, diferiĠi cercetatori au
dezvoltat sisteme în care să folosească greutatea
maúinilor care trec pe drum sau a pietonilor care
merg pe trotuar pentru a genera electricitate. Aceste
sisteme utilizează materiale piezoelectrice.
Dispozitive piezoelectrice generează energie
electrică prin intermediul unui cristal piezoelectric.
Cristalul plasat la aproximativ 5 centimetri sub
suprafaĠa asfaltului, se deformează uúor atunci când
vehiculele circulă peste drum , producând astfel
curent electric. Fig.16 Dispozitive piezoelectrice în asfalt
Aceste dispozitive au fost puse în aplicare de către East Japan Railway Company ( la
intrarea în staĠia de metrou pietonal ) úi prin Innowattech ( sub drumuri în Israel ). Innowattech a
arătat că aceste dispozitive , în cazul în care sunt plantate de-a lungul unui kilometru de drum , ar
putea oferi o putere medie de 400 kW, suficient pentru a alimenta 162 locuinĠe în S.U.A .
Aceste date sugerează că recoltarea de energie piezoelectric este o sursă alternativa
competitivă úi curată de energie. [13]
Astfel de materiale pot fi eficiente, dar deocamdată sunt prea scumpe pentru a fi utilizate
pe scară largă.
Nanogeneratoarele

Fig.17 Schema unui Fig.18 Nanogenerator[15] Fig.19 Nanogenerator ataúat


nanogenerator [14] unui pantof [16]

 30
Nanogeneratoarele sunt cip-uri electronice mici, de ordinul nanometrilor, gravate pe
suprafaĠe flexibile, similar plăcilor cu circuite din interiorul computerului, care poate utiliza
miúcări mecanice ale corpului, cum ar fi batăile inimii sau miúcarea mâinii úi transformă
vibratiile de joasă frecvenĠă generate în energie electrică. Nanogeneratoarele cele mai complexe
úi puternice existente în prezent sunt suficient de mici pentru a avea loc între două degete.
Elementele cheie din interiorul unui nanogenerator sunt nanofire sau structuri similare făcute
din materiale ceramice piezoelectrice (nanofire de oxid de zinc - ZnO), care pot genera un curent
electric la îndoire sau presare. Sute de nanofire pot fi ambalate unul lângă altul, într-un spaĠiu
mai mic decât lăĠimea unui fir de păr uman. La acea scară, chiar úi cea mai mică miúcare poate
genera curent. Nanogeneratoarele ar putea încărca iPod-uri si telefoane mobile.[17]

Bibliografie
[1] J. Curie, P. Curie, „Contractions et dilatations produites par des tensions dans les cristaux
hémièdres à faces inclinées”, Comptes rendus 93, 1137 (1881)
[2] J. Valasek, „Piezoelectric and allied phenomena in Rochelle salt”, Phys. Review 15, 537
(1920); „Piezo-Electric and Allied Phenomena in Rochelle Salt”, Phys. Rev.17 (4): 475
(1921)
[3] L. Mitoseriu, V. Tura, „Fizica dielectricilor”, Ed. Univ. „Al.I. Cuza” Iaúi (1999)
[6] Materiale pentru electronică. Electronică Aplicată, Mircea I. Mihaiu, Univ. din Craiova,
2012
[7] https://www.youtube.com/watch?v=ACsy6xSIBm8
[4] W. P. Mason, „Piezoelectric crystals and their applications in ultrasonics”, Van Nostrand,
NY (1950)
[5] B. Jaffe, W. R. Cook jr., H. Jaffe, „Piezoelectric ceramics”, Acad. Press London, (1971)
[8] http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/46-ceasul-cu-cuart.html
[9] www.eisystems.in
[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Touchscreen
[11] http://www.meggitt.com/?OBH=36
[12] https://www.youtube.com/watch?v=Bxo2TihSrNg
[13] Rex Garland , Piezoelectric Roads in California, Stanford University, April 26, 2013
[14] X. Wang, J. Song and Z. L.Wang, Science 316. 102 (2007)
[15] www.nsti.org
[16] www.cellphonebeat.com
[17] http://electronics.howstuffworks.com/nanogenerator.htm

 31
ORGANIZAREA UNEI LECğII LA FIZICĂ FOLOSIND
METODA FLIPPED CLASSROOM - CLASA INVERSATĂ
Prof. NANE DANIELA - CRIZANTEMA
ùcoala Gimnazială „Constantin Parfene” Vaslui

Această metodă a fost creată în 2004 de Jonathan Bergmann úi Aaron Sams, profesori
de chimie la Woodland Park High School, Colorado úi a fost gândită ca o metodă de a ajuta
elevii care nu puteau participa la cursuri (din diverse motive) să nu piardă din noĠiunile
predate la úcoală (învăĠare la distanĠă). Metoda presupune o inversare a predării tradiĠionale
prin faptul că, mai întâi elevii primesc informaĠiile noi în afara sălii de clasă, de obicei prin
studierea unor materiale recomandate sau înregistrate video (selectate de profesor sau
realizate de acesta), iar în oră timpul este, cu predilecĠie, folosit pentru realizarea unei învăĠări
active (explicaĠii suplimentare, exerciĠii, experimente, etc...) În acest fel, 90% din timpul unei
ore va fi destinat aplicaĠiilor úi activităĠilor interactive. În Europa, acest concept a fost studiat
ca o cale de a inova procesul de predare, în special în proiectele europene de tip VET úi cele
destinate învăĠării adulĠilor.
OrganizaĠia ERIFO – Ente per la Ricerca e la Formazione din Roma, Italia a
reinterpretat acest concept úi l-a folosit în diferite proiecte sau cursuri de formare la nivel
european. În perioada 7-11 decembrie 2015, în cadrul proiectului Erasmus +, ”Spre úcoala
secolului XXI prin învăĠarea centrată pe competenĠe cheie” (2014-1-RO01-KA101 –
000927), implementat de ùcoala Gimnazială “Constantin Parfene” cu finanĠare de la
Uniunea Europeană, am participat la cursul de formare Flipped Classroom in the Lifelong
Learning – Supporting trainers and adults’ participation to innovative educational courses.
ConĠinutul cursului a vizat atât aspecte teoretice referitoare la utilizarea metodologiei Flipped
classroom în activitatea didactică, în general, cât úi experienĠa pe care ERIFO o are în
utilizarea acestei metodologii în activităĠile de formare ale adulĠilor. Prezentarea
metodologiei Flipped Classroom mi-a permis să înĠeleg că fiecare lecĠie organizată în acest
mod se bazează pe noĠiuni pe care elevii trebuie să le studieze acasă (selectate de profesor úi
transmise într-un format agreat de elevi – materiale PP, filme educaĠionale, link-ri către
resurse online, etc.) úi pe învăĠarea în clasă prin utilizarea jocurilor educaĠionale (învăĠarea
experenĠială face ca elevul să înveĠe din plăcere, prin joc, putându-se folosi úi alte metode,
cum ar fi studiul de caz, învăĠarea pe bază de proiect, învăĠarea prin colaborare, etc.).
La acest curs de formare s-a analizat, în detaliu, scenariul de realizare a unui joc
educaĠional prin care se înĠelege, practic, tot scenariul unei lecĠii: resurse, obiective, metode
de învăĠare, metode de evaluare,
modalităĠi de atingere a obiectivelor
propuse în lecĠie privite din perspectiva
nevoilor de învăĠare ale elevilor.
ActivităĠile cu un caracter practic-
aplicativ au fost diverse: cunoaúterea
echipamentelor calculatorului, utilizarea
programului fotoshop de editare úi
comprimare a fotografiilor pentru a le
folosi ca resurse pentru realizarea
filmelor educaĠionale, în prezentări PP, în
comunicarea online, utilizarea

 32
programului windows movie maker de realizare/editare a filmelor/ de salvare úi publicare
online pentru a le utiliza în scop educaĠional, prezentarea platformei Padlet.com úi modul de
utilizare al acesteia în procesul educaĠional.
În cadrul activităĠilor de diseminare mi-am propus úi am realizat prima lecĠie
demonstrativă, în luna aprilie 2016, utilizând facilităĠile acestei platforme Padlet.com, cu
titlul RefracĠa luminii, clasa a VII-a, https://padlet.com/dcnane/crizantema. Practic aici am
stocat úi organizat resursele pentru lecĠie: documente, filme, prezentare PP cu imagini, link-
uri către alte resurse educaĠionale, pe care
le-am trimis elevilor pentru a le studia
înaintea desfăúurării activităĠii la clasă.
Este un instrument util, uúor de utilizat úi
pe placul elevilor care sunt interesaĠi de tot
ceea ce le poate oferi nou lucrul cu un
calculator sau cu o tabletă.
Am implicat elevii în toate etapele
lecĠiei: proiectare – am identificat ce
mijloace de comunicare online utilizează
cu plăcere úi dacă utilizează în activitatea
de învăĠare calculatorul sau tableta. Răspunsul primit de la elevi legat de faptul că folosesc
calculatorul numai pentru activităĠi de timp liber m-a încurajat în continuarea demersului
didactic úi le-am propus o abordare nouă a conĠinuturilor legate de fenomenul de refracĠie úi
fenomenul de reflexie totală a luminii. În etapa de familiarizare cu noile noĠiuni legate de
fenomenul de refracĠie am propus elevilor să studieze acasă materialele postate pe
https://padlet.com/dcnane/crizantema, să utilizeze facilităĠile oferite de laboratorul virtual
(realizarea celor 4 experimente din prima temă propusă: I – Observarea reflexiei úi refracĠiei
luminii), să realizeze practic un experiment din cele prezentate în filmul educaĠional preluat
de pe You Tube în care apare fenomenul de reflexie totală úi să citească lecĠia RefracĠia
luminii din manualul de fizică de clasa a VII-a, editura Radical, autori D. Turcitu, M. Iancu,
M. Panaghianu, V. Pop, C. Stoica úi S. Ursu. Elevii au avut la dispoziĠie o săptămână pentru
a realiza aceste activităĠi, timp în care am stat la dispoziĠia acestora pentru a le răspunde la
întrebări. În acest fel am reuúit să trezesc curiozitatea elevilor úi să le stârnesc interesul faĠă
de aplicaĠiile practice ale acestui fenomen în viaĠa cotodiană.
Ora destinată lecĠiei demonstative în cadrul comisiei metodice Matematică úi útiinĠe
din úcoală a fost organizată astfel încât să utilizez rezursele educaĠionale postate pe
https://padlet.com/dcnane/crizantema în activitatea de predare, învăĠare, evaluare. Elevii au
fost organizaĠi pe 5 grupe, au folosit tableta pentru a realiza experimentele din laboratorul
virtual, profesorul a intervenit cu
explicaĠii legate de legile fenomenului de
refracĠie, indice de refracĠie absolut úi
relativ, unghi limită. La fiecare grupă,
elevii au observat practic fenomenul de
refracĠie a luminii pe o prismă optică cu
reflexie totală úi, apoi, au calculat
valoarea unghiului limită pentru perechea
de medii transparente sticlă-aer pentru
care se poate produce reflexia totală.
Feedback-ul primit de la elevi la sfârúitul orei a fost pozitiv, aceútia au declarat că activităĠile
propuse au fost interactive, le-a plăcut faptul că au utilizat tableta úi conexiunea internet în
lecĠie úi au mărturisit că această modalitate de predare le-a uúurat înĠelegerea noilor
cunoútinĠe.

 33
FORMAREA ùI DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE LA
FIZICĂ
Prof. NANE DANIELA – CRIZANTEMA
ùcoala Gimnazială „Constantin Parfene”, Vaslui

Profesorii de fizică se confruntă cu problema de a-i pregăti optim pe elevi pentru a


reuúi, pentru a fi prosperi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea în detaliu. Dimensiunile
schimbărilor care se petrec în societatea contemporană reprezintă o provocare serioasă pentru
profesorii de fizică a căror sarcină este să-i pregătească pe elevi pentru secolul XXI.
Predarea gândirii critice nu este o sarcină simplă úi nici una care se realizează într-o
anumită lecĠie úi apoi se uită. Nu există o listă de paúi care trebuie urmaĠi pentru a ajunge la
gândirea critică. Există, însă, un set de condiĠii care trebuie îndeplinite de fiecare lecĠie úi care
sunt esenĠiale pentru promovarea gândirii critice 1:
1. Trebuie găsit timp úi create condiĠii pentru experienĠele de gândire critică.
2. Elevii trebuie lăsaĠi să speculeze.
3. Trebuie acceptată diversitatea de idei úi păreri.
4. Trebuie promovată implicarea activă a elevilor în procesul de învăĠare.
5. Elevii nu trebuie să aibă sentimentul că riscă să fie ridiculizaĠi.
6. Trebuie exprimată încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic.
7. Trebuie apreciată gândirea critică.
Pentru a ajunge să gândească critic, elevii trebuie:
1. să-úi dezvolte încrederea în forĠele proprii úi să înĠeleagă valoarea propriilor lor idei
úi opinii;
2. să se implice activ în procesul de învăĠare;
3. să asculte cu respect opiniile diferite;
4. să fie pregătiĠi pentru a formula úi demonta judecăĠi
LecĠia de fizică organizată după modelul constructivist de abordare a activităĠii de
predare–învăĠare-evaluare este cea în care domină obiectivele formative (abilităĠi, capacităĠi,
competenĠe, cognitive), domină scopurile (nu obiectivele concrete). În centrul activităĠii se
află învăĠarea prin investigaĠie utilizată într-un context interactiv úi colaborativ. Cadrul
general de lucru este reprezentat de modelul trifazic ERR (Evocare - Realizarea sensului –
ReflecĠie), implementat la nivel internaĠional, inclusiv în Ġara noastră prin proiectul Reading
and Writing for Critical Thinking (RWCT). Strategiile de instruire aplicate sunt diversificate,
favorizată fiind însă instruirea de tip problematizat. Astfel, profesorul combină în activităĠile
didactice metodele folosite de omul de útiinĠă (modelarea, observaĠia sistematică,
experimentul úi rezolvarea de probleme) cu învăĠarea problematizată úi învăĠarea bazată pe
proiect. Modelul trifazic ERR valorizează intervenĠiile cadrului didactic menite să dezvolte
elevilor gândirea critică úi metacogniĠia, să încurajeze auto-dirijarea úi auto-reglarea învăĠării,
ca fundamente ale unei învăĠări de profunzime úi autentice.
AplicaĠie practică
Clasa: a VIII-a
Unitatea de învăĠare: VIII.3 Mecanica fluidelor
LecĠia: Presiunea (organizată după modelul constructivist ERR)
Evocare – anticipare se referă la evaluarea iniĠială a situaĠiei de învăĠare: stabilirea
obiectivelor/formarea unei prime reprezentări a situaĠiei de rezolvat, evaluarea noĠiunilor
anterioare ale elevilor despre presiune. Întrebările cognitive de la care am pornit au fost: De
ce ghiozdanul are curele late?, De ce lama cuĠitului este subĠire?, De ce o viespe reuúeúte să-úi

1
Suport de curs, Metode eficiente de învăεare a fizicii, program de formare continuă, 2014, pag.121

 34
înfingă acul în pielea unui om?, De ce purtăm iarna schiuri pe pârtie?, De ce scafandrii poartă
costume speciale în timpul scufundării la mare adâncime?. În această etapă am utilizat
metoda activă „ùtiu, vreau să útiu, am învăĠat” prin care fiecare elev a avut completat primele
două rubrici, ultima cerinĠă (am învăĠat) fiind utilizată în etapa de evaluare a nevoilor de
învăĠare ale elevilor. Răspunsurile date de elevi au fost diverse úi interesante: ùtiu – simbolul
presiunii, faptul că e o mărime fizică, instrumentul de măsură – manometrul, unitatea de
măsură – pascalul. Vreau să útiu – formula de calcul, dacă sunt úi alte unităĠi de
măsură/instrumente de măsură, răspunsul la întrebările problemă formulate. ObservaĠie:
analizând raspunsurile individuale ale elevilor am consatat faptul că aceútia nu leagă noĠiunea
de fizică, presiunea, de aspectele practice în care utilizâm această mărime fizică. Nu sunt
conútienĠi de ce este nevoie să cunoaútem efectele acestei noĠiuni teoretice în viaĠa zilnică úi
nu gândesc din perspectiva “ce aú putea face cu aceste cunoútinĠe?”. Din aceste motive
rubrica Vreau să útiu a vizat numai aspectele teoretice necunoscute.
Realizarea sensului a vizat etapa de explorare – experimentare. Profesorul oferă
diferite materiale elevilor, care sunt organizaĠi pe grupe: pioneza, minge de ping–pong, bilă
metalică, vas cu apă, foaie de hârtie, corpuri paralelipipedice din lemn, burete, sticle de
plastic perforate pe verticală, manometru cu capsulă manometrică, vas cu apă, alcool, apă
sărată.
Activitatea 1: a) - să evoce / să observe pentru diferite corpuri aflate pe mesele lor de
lucru cum este influenĠată presiunea de mărimea ariei suprafeĠei de contact úi de modulul
forĠei de apăsare normală pe suprafaĠă.
b) – să distingă situaĠii în care este necesar să se reducă sau să se mărească presiunea;
cum este influenĠată presiunea de mărimea suprafeĠei la aceeaúi forĠă de apăsare normală
(utilizând buretele, corpul paralelipipedic, pioneza) úi cum depinde presiunea de mărimea
forĠei de apăsare normală dacă mărimea suprafeĠei pe care se exercită apăsarea este constantă
(bila metalică, mingea de ping-pong). Metodele de predare activ-participative utilizate au fost
investigaĠia experimentală în grup úi problematizarea.
Activitatea 2: a) - să analizeze experimental curgerea apei dintr-o sticlă de plastic în
care sunt practicate orificii la înălĠimi diferite; să observe orientarea jeturilor de lichid úi să
explice orientarea forĠelor de apăsare exercitate de lichid asupra pereĠilor vasului; să
introducă capsula manometrică în lichide diferite, la aceeaúi adîncime, úi să observe
denivelarea coloanei de lichid din tubul în formă de U; să formuleze ipoteze referitoare la
existenĠa presiunii statice din interiorul unui lichid úi să identifice factorii de care depinde
(natura lichidului, adâncimea);
b) – să comunice observaĠiile, estimările úi ipotezele în clasă.
Activitatea 3: a) – să observe prezenĠa unei forĠe de apăsare exercitată de către aer
(asupra foii de hârtie care acoperă paharul cu apă);
b) să formuleze ipoteze cu privire la exercitarea presiunii atmosferice úi să le
comunice în clasă.
ObservaĠii: elevii au fost interesaĠi de experimentele propuse, au sesizat aspectele
relevante despre prezenĠa presiunii în lichide úi gaze, au găsit explicaĠii aproximativ corecte.
Profesorul a intervenit úi a concluzionat aspectele teoretice ale presiunii: formula de calcul,
unităĠi de măsură, instrumente de măsură; existenĠa presiunilor hidrostatice úi atmosferice,
care vor fi studiate în lecĠiile următoare.
ReflecĠia/transferul cunoútinĠelor: s-a rezolvat problema nr. 2/pagina 29 din manualul
de fizică de clasa a VIII-a, editura Radical prin care elevii au putut găsi răspunsul cantitativ la
întrebarea problemă De ce o viespe reuúeúte să-úi înfingă acul în pielea unui om?. Elevii au
putut, în această etapă, să răspundă corect la întrebările cognitive adresate la începutul lecĠiei.
Profesorul prezintă elevilor, la videoproiector, un tutorial despre cum putem face un
barometru (http://www.youtube.com/watch) úi le propune elevilor ca temă realizarea unui

 35
astfel de proiect (durata 2 săptămâni). Metoda activă de predare-învăĠare-evaluare utilizată
este proiectul.
Evaluarea elevilor s-a realizat prin completarea rubricii Am învăĠat, ce a asigurat úi
feedback-ul asupra transferului noilor cunoútinĠe.
Dificil, pentru elevi, a fost utilizarea cunoútinĠelor în situaĠii noi, selectarea
experimentelor pentru a evidenĠia dependenĠa presiunii de mărimea ariei suprafeĠei de contact
úi de modulul forĠei de apăsare normală pe suprafaĠă. Elevii nu au reuúit să formuleze ipoteze
despre factorii care influenĠează valoarea presiunii hidrostatice.
Dificil, pentru profesor, a fost proiectarea úi realizarea unei astfel de demers didactic.
Această nouă abordare a lecĠiei a urmărit extinderea creúterea capacităĠii de investigaĠie
experimentală, transferul cunoútinĠelor anterioare către rezolvarea unor situaĠii cognitive noi,
extinderea învăĠării dincolo de timpul afectat la clasă.
Bibliografie
1. Suport de curs, Metode eficiente de învăĠare a fizicii, program de formare continuă,
2014


HIDROGENUL – VECTOR DE ENERGIE NEPOLUANTĂ
Prof. DORINA NEMğANU
ùcoala Gimnazială ”Constantin Parfene” Vaslui
PERSPECTIVA ENERGETICĂ
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca o resursă energetică semnificativă úi
nepoluantă este unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în
contextul dezvoltării durabile, au ca scop creúterea siguranĠei în alimentarea cu energie,
protejarea mediului înconjurator úi dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice
viabile. De la adoptarea în 1997 a Protocolului de la Kyoto asupra ConvenĠiei Cadru a
NaĠiunilor Unite despre schimbările climatice (1992), industria surselor regenerabile de
energie a fost împinsă către capitalizare pe o piaĠă globală a energiei regenerabile, Ġintă ce
poate fi atinsă numai prin coagularea într-un plan comun a imperativelor de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră.
În anul 2000, ponderea surselor regenerabile în producĠia totală de energie primară pe
plan mondial era de 13,8 %. Din analiza ratelor de dezvoltare din ultimele trei decenii se
observă că energia produsă din surse regenerabile a înregistrat o creútere anuală de 2 %. Este
evident că pe termen mediu, sursele regenerabile de energie nu pot fi privite ca alternativă
totală la sursele convenĠionale, dar este cert că, în măsura potenĠialului local, datorită
avantajelor pe care le au (resurse locale abundente, ecologice, ieftine, independente de
importuri), acestea trebuie utilizate în complementaritate cu combustibilii fosili úi energia
nucleară.
Combustibilii în producĠia totală de energie primară în anul 2000, pe plan mondial:

 36
Studiile au devenit în ultimii ani din ce în ce mai unanime în a aprecia că o creútere
puternică a emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră va conduce la o încălzire globală a
atmosferei terestre de 2 - 6 oC, până la sfârúitul acestui secol, cu efecte dezastroase asupra
mediului înconjurător. Prin schimbul natural dintre atmosferă, biosferă úi oceane pot fi
absorbite circa 11 miliarde de tone de CO2 din atmosferă (sau 3 miliarde de tone echivalent
carbon), ceea ce reprezintă circa jumătate din emisiile actuale ale omenirii. Astfe, are loc o
creútere permanentă a concentraĠiei de CO2 din atmosferă de la 280 de ppm înainte de
dezvoltarea industrială la 360 ppm în prezent. Estimând că la sfârúitul acestui secol populaĠia
globului va atinge circa 10 miliarde de locuitori, în condiĠiile unor drepturi de emisie
uniforme pentru întreaga populaĠie, pentru a nu depăúi concentraĠia de CO2 de 450 ppm în
atmosferă, ar fi necesar ca emisiile pe cap de locuitor să se limiteze la 0,3 tone C/locuitor,
ceea ce pentru Ġările dezvoltate reprezintă o reducere de 10 ori a actualelor emisii de gaze cu
efect de seră.
Pentru atingerea obiectivului ambiĠios propus de Ġările Uniunii Europene, de a
reduce de patru ori emisiile la orizontul anului 2050, se estimează o puternică
“decarbonizare” a sistemului energetic, prin apelare atât la energia nucleară, dar mai ales la
sursele regenerabile de energie. ğinând seama de timpul de implementare a unor noi
tehnologii úi de înlocuire a instalaĠiilor existente, este necesar să se accelereze ritmul de
dezvoltare a noilor tehnologii curate úi a celor care presupun consumuri energetice reduse. În
acelaúi timp este necesară o profundă evoluĠie a stilului de viaĠă úi o orientare către o
dezvoltare durabilă.

OPORTUNITATEA ALEGERII HIDROGENULUI


T. N. Veziroglu, editor al revistei specializate în probleme de energetica hidrogenului
“International Journal of Hydrogen Energy” sintetizează câteva proprietăĠi care recomandă
utilizarea hidrogenului ca vector energetic produs pe bază de tehnologii neconvenĠionale.
• Hidrogenul concentrează surse de energie primară pe care o prezintă la
consumator într-o formă convenabilă.
• Costul de producĠie este relativ ieftin ca urmare a perfecĠionărilor de ordin
tehnologic.
• Prezintă posibilitatea de conversie în diverse forme de energie prin procedee
caracterizate de eficienĠă maximă.
• Este o sursă inepuizabilă, având în vedere că se obĠine din apă, iar prin
utilizare se transformă în apă. ProducĠia úi consumul hidrogenului reprezintă un ciclu închis,
care menĠine constantă sursa de producĠie - apa úi reprezintă un ciclu clasic de recirculare a
materiei prime.
• Este cel mai uúor úi mai curat combustibil. Arderea hidrogenului este aproape
în întregime lipsită de emisii poluante, cu excepĠia NOx-ului, care poate úi el fi eliminat prin
reglarea corespunzătoare a condiĠiilor de ardere. Are o „densitatea energetică” gravimetrică
mult superioară oricărui alt combustibil.
• Hidrogenul poate fi stocat în mai multe moduri: gaz la presiune normală sau la
înaltă presiune, ca hidrogen lichid sau sub formă de hidruri solide.
• Poate fi transportat pe distanĠe mari în oricare din formele prezentate anterior.
• Deoarece se poate combina fără probleme cu oxigenul care, în cazul unei pile
de combustie, are o eficienĠă de combustie de peste 60 %, oferă perspectiva depozitării
electricităĠii în afara vârfurilor de sarcină, prin electroliza apei în scopul obĠinerii
hidrogenului.
Hidrogenul are practic cel mai ridicat conĠinut de energie specifică dintre toĠi
combustibilii tradiĠionali úi este în acelaúi timp cel mai abundent element din univers. Este de
presupus că hidrogenul va avea o contribuĠie decisivă pentru dezvoltarea sustenabilă viitoare,

 37
dată fiind posibilitatea lui de producere în cantităĠi practic nelimitate, utilizând sursele
regenerabile primare de energie (RES). Există patru factori importanĠi pentru ca hidrogenul úi
tehnologiile asociate acestuia să aibă o piaĠă viitoare reală: (1) preĠul de producĠie a
hidrogenului în viitorul apropiat, (2) rata de dezvoltare útiinĠifică úi tehnologică a elementelor
componente, (3) restricĠiile potenĠiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră úi (4) costul
competitiv al sistemelor energetice.
Hidrogenul are potenĠialul de a deĠine promisiunea unui combustibil ideal al
viitorului, cu multe beneficii sociale, economice úi cu impact pozitiv asupra mediului. Are
potenĠialul de a reduce, pe termen lung, dependenĠa de resurse de combustibili fosili úi de a
scădea emisiile de carbon. Hidrogenul are un conĠinut energetic de 122 kJ/g ceea ce este de
2.75 ori mai mare decât cel al combustibililor bazaĠi pe carbon. PiaĠa globală a hidrogenului
este deja în momentul de faĠă mai mare de 50 miliarde de euro/an, iar vânzările de hidrogen
au un ritm de creútere de aprox. 8% anual, în ultima decadă. Hidrogenul poate fi produs
printr-un mare număr de procese, având ca úi sursă primară de energie o largă gamă de
resurse, de la cele regenerabile úi până la cele „exotice”, procesele putând fi: termochimice,
electrochimice, fotochimice, fotocatalitice sau foto-electrochimice. Indiferent de sursa
primară de energie, trebuie subliniat că hidrogenul poate fi produs în două structuri diferite:
în centrale mari de putere în sistem centralizat sau în sisteme de generare la scară redusă în
sistem distributiv. Cei mai mulĠi experĠi consideră că hidrogenul poate juca un rol major ca úi
„transportator” de energie într-un scenariu posibil al viitorului. Trebuie subliniat că
hidrogenul poate fi utilizat ca úi combustibil în sistemele de transport, ceea ce nu se poate
afirma despre energiile nucleare sau de cele bazate pe radiaĠia solară. Acesta poate fi utilizat
în mod direct ca úi combustibil pentru motoarele cu combustie internă sau ca úi gaz de
alimentare pentru ansamblurile de pile de combustibil pentru autovehiculele cu motoare
electrice. Produúii de combustie în ambele situaĠii sunt extrem de „curaĠi” în ceea ce priveúte
noxele eliberate în atmosferă.
Cu toate acestea, există o serie de dezavantaje ale utilizării hidrogenului, dintre care
cel major se referă la necesitatea de stocare în rezervoare „on-board”, dat fiind faptul că
hidrogenul are o densitate extrem de scăzută. Hidrogenul poate fi stocat „on-board” ca úi gaz
comprimat (până la presiuni de aprox. 700 bari), ca úi lichid în containere criogenice sau ca úi
gaz-adsorbit (fizic sau chimic) în hidruri metalice. Cu toată această varietate, nu există în
momentul de faĠă o variantă care să fie competitivă din punct de vedere al principalelor
caractersitici aúa cum este stocarea benzinelor, fie datorită densităĠii scăzute (chiar în cazul
comprimării la presiuni ridicate) fie datorită greutăĠii ridicate (pentru cazul sistemelor cu
hidruri metalice).
Trebuie subliniat faptul că viziunea referitoare la dezvoltarea unei „societăĠi a
hidrogenului” a fost articulată pe baza utilizării la scară largă a surselor de energie
regenerabilă, pe un amestec de combustibil fosil solid úi hidrocarburi (cuplată cu un proces
tehnologic de sechestrare a carbonului) sau a energiei nucleare. Oricare ar fi sursa primară de
energie, viitoarea implementare a economiei hidrogenului va necesita rezolvarea problemelor
legate de sinteza hidrogenului precum úi stocarea úi distribuĠia acestuia.

OPğIONALUL TRANSDISCIPLINAR:
HIDROGENUL – VECTOR DE ENERGIE NEPOLUANTĂ
Din perspectiva învăĠării centrată pe competenĠe cheie, hidrogenul úi aplicaĠiile sale în
sfera energetică oferă oportunităĠi diverse de abordare a activităĠilor de învăĠare, atât la nivel
liceal, cât úi în gimnaziu. Astfel, organizarea unuicurriculum integrat cu o tematică
transdisiplinară între aria curriculară „Matematică úi ùtiinĠe” úi „Om úi societate” are valenĠe
deosebite pentru formarea competenĠelor cheie transversale, foarte greu de abordat în cadrul
unui curriculum centrat pe conĠinut disciplinar. Un astfel de curs opĠional poate propune ca
obiectiv major atât însuúirea unor teorii specifice útiintelor fundamentale, cât úi aplicaĠii

 38
multiple în practică úi viaĠa de zi cu zi, acoperind tematici din ariile curriculare menĠionate
pentru a dezvolta toate noile competenĠe cerute de societatea cunoaúterii: competenĠe de
îmbinare a cunoútinĠelor matematice úi fundamentale din útiinĠe úi tehnologii; competenĠe de
tehnologia informaĠiei úi comunicaĠiei; competenĠe de comunicare în limba română úi în
limbi străine; competenĠe sociale úi civice; spirit de iniĠiativă úi antreprenoriat;
competenĠade a învăĠa să înveĠi; competenĠa de sensibilizare úi exprimare artistică.
Mai mult, un astfel de curs integrat poate oferi elevilor teme de reflecĠie asupra lumii
înconjuratoare, poate atrage atenĠia asupra aplicaĠiilor pe care útiintele fundamentale le au în
progresul tehnicii moderne, cât úi implicaĠiile pe care noile tehnologii úi activităĠile umane le
poate avea asupra mediului, poate să introducă elemente de educaĠie sustenabilă.
Temele pot fi adecvate atât nivelului liceal, păstrând rigurozitatea proprie útiintelor,
cât úi nivelului gimnazial, într-o formă accesibilă úi atractivă de organizare a activităĠilor de
învăĠare. Indiferent de nivel însă, cursul poate răspunde cerinĠelor noilor educaĠii, având
legătură explicită cu educaĠia pentru schimbare, o formă a noilor educaĠii care vizează
modelarea unei personalităĠi proactive, capabile să iniĠieze devenirea, să o sesizeze/întâmpine
adecvat úi să o domine.
Astfel, expoatarea valenĠelor educaĠionale ale acestor tematici sub forma unui curs
opĠional integrat, transdisiplinar ar permite:
™ reorganizarea procesului de învăĠare printr-o abordare integrată, transdisci
plinară;
™ dobândirea de către elevi a unor achiziĠii unificate prin relaĠionarea útiintelor
fundamentale cu unele domenii umaniste;
™ dezvoltarea de competenĠe cheie ce decurg din perspectiva aplicaĠiilor pe care
le au útiintele fundamentale în lumea reală;
™ modificarea reală a rolului profesorului în procesul didactic din perspectiva
unei noi abordări asupra modalităĠilor de prezentare a conĠinuturilor, a integrării unor
domenii conexe în viaĠa reală úi a integrării resurselor educaĠionale deschise;
™ transferabilitatea compeĠentelor úi implicaĠiile acestora asupra predării–
învăĠării - evaluării prin dezvoltarea integrată a compeĠentelor digitale în cadrul disciplinelor
studiate úi utilizarea metodei proiectului în cadrul procesului didactic;
™ oferirea unui nou mod de generare a conĠinuturilor învăĠării care se bazează pe
interesele elevilor, este adaptat nivelului acestora, este adecvat atât pentru diferenĠierea úi
personalizarea învăĠării, pe resursele didactice de care dispune úcoala, cât úi pe aúteptările pe
care le are societatea de la pregătirea noilor absolvenĠi, pregătiĠi pentru o societate globală, în
continuă schimbare.
ğinând cont de oportunităĠile deschise de tematică, ingeniozitatea dascălului va consta
în selectarea celor mai adecvate conĠinuturi, activităĠi de învăĠare, strategii didactice care să
atingă aceste Ġinte înalte, dar care devin obligatorii însă în úcoala secolului XXI.

Bibliografie:
1. T. N. Veziroglu - International Journal of Hydrogen Energy, 1143.
2. Ioan ùtefănescu, Mihai Varlam, Elena Carcadea - Institutul NaĠional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice úi Izotopice – ICSI, Rm. Vâlcea - ProspecĠii
privind utilizarea energiilor regenerabile via hidrogen pentru un transport urban sustenabil.
3. Ajanovic, A.- On the economics of hydrogen from renewable energy sources as an
alternative fuel in transport sector in Austria, International Journal of Hydrogen Energy, 33,
2008.

 39
EFECTUL FIZIOLOGIC AL CURENTULUI ELECTRIC
Prof. NEMğANU MARIUS-CĂTĂLIN
ùcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Vaslui

Conceptul de interdisciplinaritate a câútigat tot mai mult teren în modul de abordare


a lecĠiei moderne. Acest termen reprezintă o modalitate de organizare a conĠinuturilor
învăĠării cu implicaĠii asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care oferă o
imagine unitară asupra fenomenelor úi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de
învăĠământ úi care permite contextualizarea úi aplicarea cunoútinĠelor dobândite. Este o
componentă a procesului de instruire prin care se asigură aspectul activ úi formativ de dirijare
efectivă a învăĠării. Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară
selecĠia modalităĠilor de lucru care conduce la exersarea principalelor procese de gândire, a
capacităĠilor operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înĠelegerea multiplelor úi
variatelor interdependenĠe dintre fenomenele lumii reale.
CunoútinĠele de fizică, biologie, chimie permit abordări interdisciplinare astfel încât
elevii să realizeze acele conexiuni care să le permită înĠelegerea complexităĠii lumii
înconjurătoare.

EFECTUL FIZIOLOGIC AL CURENTULUI ELECTRIC


DiferenĠele de potenĠial úi curenĠii joacă un rol vital în sistemul nervos al animalelor.
Propagarea impulsurilor nervoase este în esenĠă un proces electric, deúi mecanismul
conducĠiei este cu mult mai complex decât în cazul materialelor simple cum sunt metalele. O
fibră nervoasă sau un axon, în lungul căreia se poate propaga un impuls electric, are în
alcătuirea ei o membrană cilindrică având un fluid conductor (electrolit) înăuntru úi unul în
afară. Printr-un mecanism similar celui care se petrece în acumulatori, între aceste două
fluide se menĠine o diferenĠă de potenĠial de ordinul a 0,1V.
Când apare un puls, membrana devine pentru moment mai permeabilă la ionii din cele
două fluide, conducând la o scădere locală a potenĠialului. Când pulsul trece, cu o viteză care
în mod normal este de ordinul a 30 m/s, membrana revine la starea iniĠială úi potenĠialul se
stabileúte la valoarea de la început.
Marea sensibilitate a corpului la curenĠii electrici din exterior se datorează naturii
electrice a propagării impulsurilor nervoase. CurenĠii slabi, de ordinul a 0,1A, mult prea mici
pentru a produce o încălzire semnificativă, sunt mortali pentru că interferă cu procesele
nervoase esenĠiale ale funcĠiilor vitale, cum sunt bătăile inimii. RezistenĠa corpului omenesc
variază puternic, mai ales datorită conductibilităĠii destul de slabe a pielii. RezistenĠa dintre
doi electrozi apucaĠi în mâinile uscate este de ordinul a 5K Ω până la 10K Ω . Pentru R =
10K Ω , un curent de 0,1A are nevoie de o diferenĠă de potenĠial U = 1000V.
CurenĠii mult mai slabi pot fi foarte periculoúi. Un curent de 0,01A provoacă
puternice contracĠii musculare convulsive úi o durere puternică, iar la 0,02A persoana nu mai
este de obicei în stare să dea drumul conductorului care a produs úocul. CurenĠii de această
intensitate sau chiar de 0,001A pot provoca fibrilaĠia ventriculară, o contracĠie dezorganizată
a muúchiului inimii care ia locul bătăilor regulate úi care, din nefericire, pompează foarte
puĠin sânge.
În mod surprinzător, curenĠii foarte intenúi, peste 0,1A, au o probabilitate mai mică de
a produce o fibrilaĠie mortală, deoarece muúchiul inimii se contractă în întregime úi îúi poate
relua bătaia normală când se întrerupe curentul.
Pe de altă parte, curenĠii care alternează rapid pot avea efecte favorabile. CurenĠii
alternativi cu frecvenĠe de ordinul a 106 Hz nu interferă apreciabil cu procesele nervoase úi
pot fi folosiĠi pentru încălzirea terapeutică în cazul artritei, sinuzitei úi a altor boli. Dacă unul

 40
din electrozi este foarte mic, încălzirea concentrată rezultată poate fi folosită pentru a distruge
unele Ġesuturi, sau chiar pentru a le tăia, în anumite operaĠii chirurgicale.
Studiul impulsurilor nervoase particulare reprezintă un important instrument de
diagnostic în medicină. Cele mai familiare exemple sunt : electrocardiografia (ECG) úi
electroencefalografia (EEG). Electrocardiogramele, obĠinute prin fixarea unor electrozi pe
piept úi pe spate úi înregistrarea diferenĠelor de potenĠial care variază în mod regulat, sunt
folosite pentru studiul funcĠionării inimii. În mod asemănător, electrozii fixaĠi pe cap permit
studiul potenĠialelor din creier, iar diagramele obĠinute pot fi folosite în diagnosticarea
epilepsiei, tumorilor úi a altor boli.
• Energia corpului uman
Timp de mai mult de un secol, mulĠi cercetători au încercat să afle cum funcĠionează
energia în interiorul organismului uman úi, de asemenea, să o măsoare sau chiar să o
vizualizeze. Încă din 1897 DR. BARADUC a încercat să prindă "aura" pe plăci fotografice.
Apoi, R. Steiner, filozoful spiritualist care ne-a lăsat medicina antropozofică, a dezvoltat o
tehnică de cristalizare senzitivă care, prin analiza sângelui în urma cristalizării într-o soluĠie
de clorură de fier, a permis indirect aprecierea stării funcĠionale a organismului de la care s-a
obĠinut eúantionul de sânge. În 1947 au urmat soĠii KIRLIAN după numele cărora a fost
denumită o metodă care a arătat că mediul biologic asupra căruia se aplică un curent de foarte
înaltă tensiune úi intensitate scăzută nu permite acestui curent să treacă uniform. În 1974 DR.
MANDEL, în clinicile sale din Germania, a studiat mai mult de douăzeci de mii de cazuri de
boli legând diagnosticul convenĠional de fotografii KIRLIAN; lui îi datorăm prima scară de
citire în acest scop.
De atunci, foarte mulĠi oameni de útiinĠă au încercat să explice fenomenul
electromagnetic al organismului viu. În zilele noastre, energia îúi găseúte explicaĠia în
medicina Vestică prin intermediul neurofiziologiei. Energia este, de fapt, un curent electric
care circulă prin organism. Acest curent este produs de schimburile celulare (pompa de Na+
úi K+), care determină o diferenĠă în potenĠialul de membrană de ordinul a 60 mV.
Lucrările lui Popp au arătat existenĠa razelor laser la nivelul ADN în fiecare celulă a
organismului. Datorită încărcăturii electrice úi radierii laser a ADN-ului său, celula este atât
receptor cât úi emiĠător de unde electromagnetice, iar limbajul intercelular sub forma de unde
electrice permite organismului să se menĠină într-un echilibru úi, astfel, într-o stare bună de
sănătate. "Dirijorul" acestui limbaj intercelular este creierul. Acesta acĠionează printr-un cod
electromagnetic úi prin eliberare de substanĠe chimice (hormoni úi neuromediatori).
DDFAO înregistrează aceste circuite electrice (conductivitatea) úi, astfel, înregistrează
schimbul celular la nivelul întregului organism. Prin aceasta se permite:
- detectarea anomaliilor la nivelul schimburilor celulare sau limbajului intercelular în
diferite organe úi sisteme;
- practicarea medicinei preventive;
- întocmirea unui profil psihologic (o creútere sau scădere a neuromediatorilor în
anumite zone)
- prescrierea unor tratamente bio-electronice (homeopatie, oligoelemente, fitoterapie).
• Măsurarea rezistenĠei sistemelor úi organelor corpului uman
În 1954 Dr. Reinhold Voll (1909-1990), un medic din Plochingen, a măsurat prin
electro-acupunctură (organometrul Voll) rezistenĠa organelor úi sistemelor umane la trecerea
unui curent continuu de 1,28 V (se aplică un voltaj minimal între 2 electrozi pentru a obĠine
trecerea curentului fără a modifica sistemele biologice). Au fost testaĠi în acest fel câteva sute
de pacienĠi. Lucrările lui Voll au fost corelate úi publicate în 1986 de către Fritz Albert Popp,
un expert de renume mondial de la Centrul de Biofizică din Kaiserslautern, Germania. Voll a
putut măsura rezistenĠa organelor úi sistemelor la fiinĠele umane. Un individ sănătos, în
echilibru homeostatic, avea valori de 100 Kohmi pe ramura de măsurare, cu limite între 140
úi 94 Kohmi. Orice creútere a rezistenĠei indica un proces de hiporeactivitate sau hipofuncĠie

 41
(mai mare de 140 Kohmi), iar orice scădere a rezistenĠei a indicat fie un proces iritativ (între
94 si 71 Kohmi), fie un proces inflamator sau intoxicaĠie (rezistenĠa mai mică de 70 Kohmi).
Măsurarea micro-curenĠilor biologici
Lucrările de cercetare în bioelectronică ale lui L. C. Vincent au permis utilizarea unor
tehnici de măsurare a micro-curenĠilor biologici. Aceste tehnici au fost automatizate úi
computerizate de către compania germană Med-tronik úi se bazează pe principiul
"electrotitrării". Câmpul electric creat de un generator între doi electrozi cutanaĠi, alternativ
anod apoi catod, induce polarizarea volumului biologic traversat de câmp, fluxul de electroni
transformându-se în curent ionic. Aplicând legea lui Ohm, sistemul poate apoi calcula
cantitatea de ioni acizi (H+) úi ioni bazici (HCOO-, acid- performic) în diferite Ġesuturi din
zonele traversate. Procesele redox care reglează permanent toate mecanismele celulare de
echilibru membranal, schimburi ionice, activitate enzimatică, presiunea osmotică sau
oncotica, rH2 úi pH úi, în final, câmpul electric uman. Acestea se supun unor legi úi
constrângeri. Bio-electronica lui Vincent permite analiza pH-ului, a potenĠialelor de
rezistivitate úi redox ale sangelui (rH2), ale urinei úi salivei, precum úi măsurarea micro-
curenĠilor biologici.

Bibliografie:
1. Prodea Virgil - Electricitatea în casă, Editura ùtiinĠifică úi Encclopedică, Bucureúti, 1983.
2. Traian I. CreĠu- Fizică- Teorie úi Probleme, Editura tehnică Bucureúti, 1993.
3. I. Bunget, ú.a. - Compendiu de Fizică, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, Bucureúti,
1998.
4. Curs fizică Berkeley - Electricitate úi magnetism, E .D.P., Bucureúti, 1982.

TRATAREA MATRICEALĂ A UNOR SISTEME OPTICE


CENTRATE ÎN APROXIMAğIA GAUSS

ECATERINA-AURICA ANGHELUğĂ,
CĂTĂLIN-DANIEL ANGHELUğĂ
Colegiul NaĠional „Gh. Roúca Codreanu” Bârlad

1. Introducere
Cele mai importante instrumente optice de format imagini, ca úi părĠile lor
constitutive (lentile, oglinzi), sunt sisteme optice centrate (Popescu I, 2006). Acestea
reprezintă o succesiune de medii optice omogene, izotrope úi transparente, limitate de
suprafeĠe sferice cu vârful úi centrul de curbură pe aceeaúi dreaptă. Aceasta este axa de
simetrie a sistemului, numită axa optică principală.
Proiectarea acestor sisteme se bazează pe trasarea razelor de lumină folosind în mod
repetat legile de refracĠie sau reflexie la fiecare suprafaĠă de separare úi propagarea rectilinie
în medii omogene între aceste suprafeĠe.
SuprafaĠa cea mai uúor de confecĠionat cu mare precizie pentru realizarea lentilelor úi
oglinzilor este suprafaĠa sferică. De aceea, în continuare, se vor analiza condiĠiile în care este
posibilă formarea imaginilor optice cu ajutorul unui dioptru sferic (Figura 1), adică al unui
ansamblu de două medii omogene, izotrope úi transparente, separate de o suprafaĠă sferică.
2. AproximaĠia Gauss
Pentru a forma imaginea unui obiect în sistemul optic este necesar să se realizeze prin
intermediul fasciculelor de radiaĠii o corespondenĠă biunivocă astfel încât la un punct din
spaĠiul obiect să corespundă numai un punct din spaĠiul imagine. Pentru a forma imagini

 42
corecte, un sistem optic trebuie să aibă proprietatea de a transforma fasciculele omocentrice
tot în fascicule omocentrice.
AproximaĠia Gauss (Pop, 1988) cere ca fasciculele care participă la formarea
imaginilor să fie formate numai din raze care au toate punctele apropiate de axa optică a
dioptrului, fascicule numite paraxiale. Pentru unghiuri de incidenĠă sau de înclinare a razelor
faĠă de axa optică de valori Į”8o se pot folosi aproximaĠiile sin Į ≅ Į, cosĮ ≅ 1, cu erori mai
mici de 1%.
3. Matricele de translaĠie úi de refracĠie în aproximaĠia Gauss
Pentru simplitate, se va studia mersul razelor de lumină dintr-un plan meridional xOy
(plan ce conĠine axa optică principală) convenind să orientăm axa optică Ox în sensul general
de propagare a razelor incidente, ales de la stânga spre dreapta.

C - centrul de curbură;

V - vârful dioptrului, coincide cu originea


sistemului de axe xOy;

n1, n2 indicii de refracĠie ai celor două


medii;

R - raza de curbură.

Figura 1. Formarea imaginii unui obiect PQ în dioptrul sferic [4]

În aceste condiĠii, propagarea rectilinie a radiaĠiei între două puncte se poate exprima
cu ajutorul unei transformări liniare căreia i se asociază o matrice numită matrice de
translaĠie, notată cu T. Forma generală a unei matrice de translaĠie este:
§ 1 ti ·
Ti = ¨¨ ¸¸ (1)
©0 1 ¹
unde ti = gi/ni , gi este distanĠa parcursă în mediul de indice de refracĠie ni.
Schimbării de direcĠie a razei în vecinătatea unei suprafeĠe îi corespunde o
transformare liniară numită transformare de refracĠie úi o matrice asociată numită matrice
de refracĠie úi notată cu R. Forma generală a unei matrice de refracĠie este:
§ 1 0·
R j = ¨¨ ¸
¸ (2)
© ϕ j 1 ¹
n j − n j +1
unde termenul ϕ j = , în care nj úi nj+1 sunt indicii de refracĠie ai mediilor omogene
rj
separate de suprafaĠa sferică de rază rj se numeúte putere de refracĠie.

4. Tratarea matriceală a dioptrului sferic


Vom considera dioptrul sferic ca fiind cel mai simplu sistem optic centrat.
O metodă directă de analiză paraxială a sistemelor optice centrate constă în
determinarea poziĠiei úi mărimii imaginii în funcĠie de poziĠia úi mărimea obiectului, pentru
fiecare dioptru în parte.
Alternativ, datorită modului repetitiv în care apar aceleaúi tipuri de relaĠii liniare care
descriu propagarea rectilinie úi refracĠia (sau reflexia), orice sistem optic poate fi asociat cu o
matrice de transfer care se calculează ca simplul produs al matricelor fundamentale de
translaĠie úi refracĠie (sau reflexie).
Matricea dioptrului sferic SD este dată de produsul:

 43
§ S11 S12 ·
SD=T2RT1= ¨¨ ¸¸ (3)
© S 21 S 22 ¹
Remarcăm că matricea asociată sistemului (dioptrului) reprezintă produsul matricelor
individuale de translaĠie úi refracĠie efectuat în ordine descrescătoare, adică invers sensului în
care lumina se propagă prin sistem. Întrucât matricele de refracĠie úi de translaĠie sunt matrice
pătratice 2x2 úi de determinant unitate, rezultă că úi matricea produs este de acelaúi tip.
T2 este matricea asociată propagării luminii în spaĠiul imagine, între punctul imagine
P’ úi suprafaĠa dioptrului:
§ x2 ·
§ 1 t2 · ¨ 1 ¸
T2 = ¨¨ ¸¸ = ¨ n2 ¸ (4)
© 0 1 ¹ ¨0 1 ¸
© ¹
T1 este matricea asociată propagării luminii în spaĠiul obiect, între suprafaĠa
dioptrului úi punctul obiect P.
§ x ·
§ 1 t1 · ¨ 1 1 ¸
T1 = ¨¨ ¸¸ = ¨ n1 ¸ (5)
©0 1 ¹ ¨0 1 ¸
© ¹
R este matricea de refracĠie la suprafaĠa dioptrului
§ 1 0 · §¨ 1 0·
¸
R=¨ ¸ = n1 − n2 (6)
¨ ϕ1 1 ¸ ¨ 1¸
© ¹ © r ¹
Determinantul matricei sistemului este: S11S22-S12S21=1
(7)
Elementele matricei sistemului sunt:
­ x § n − n2 ·
° S11 = R11 + R21t 2 = 1 + ϕ1t 2 = 1 + 2 ¨ 1 ¸
° n 2 © r ¹
°S = R + R t + R t + R t t = t + t + ϕ t t = x1 + x 2 + x1 x 2 § n1 − n 2 ·
° 12 12 11 1 22 2 21 1 2 1 2 1 1 2 ¨ ¸
n1 n 2 n1 n 2 © r ¹
® (8)
° n1 − n 2
S 21 = R21 = ϕ1 =
° r
° § n − n 2 · x1
° S 22 = R22 + R21t1 = 1 + ϕ1t1 = 1 + ¨ 1 ¸
¯ © r ¹ n1

În aproximaĠia lui Gauss, elementele matricei dioptrului satisfac relaĠiile:


n n n − n1
S12=0Ÿ 2 + 1 = 2
x 2 x1 r (9)
y2 nx
S11=ȕ; ȕ = =− 1 2 (10)
y1 n2 x1
Mărimea ȕ egală cu raportul între lungimea imaginii úi lungimea obiectului măsurate
perpendicular pe direcĠia axei optice se numeúte mărire liniară transversală a dioptrului. O
pereche de puncte (unul din spaĠiul obiect úi unul din spaĠiul imagine) ale căror coordonate
satisfac relaĠia (9) se numeúte pereche de puncte conjugate.
O pereche de plane ortogonale la axa optică (unul în spaĠiul obiect, iar celălalt în
spaĠiul imagine) situate la distanĠele x1 respectiv x2 de vârful dioptrului care satisfac relaĠia
(9) se numesc plane conjugate în aproximaĠia Gauss.
Planul obiect conjugat cu planul imagine de la infinit se numeúte plan focal obiect
úi este situat faĠă de vârful dioptrului la distanĠa f1, numită distanĠă focală obiect:

 44
1 n2 − n1 1 S
= = − 21 (11)
f1 n1 r n1
Planul imagine conjugat cu planul obiect de la infinit se numeúte plan focal imagine úi este
situat faĠă de vârful dioptrului la distanĠa f2, numită distanĠă focală imagine:
1 n 2 − n1 1 S
= = − 21 (12)
f2 n2 r n2
RelaĠiile de mai sus respectă convenĠia fizică de semne (Toader & Spulber, 1989)
care implică printe altele:
- distanĠele care se referă la obiect sunt pozitive dacă obiectul se află în spaĠiul obiect úi
sunt negative dacă obiectul se află în spaĠiul imagine (obiect virtual);
- distanĠele care se referă la imagine sunt pozitive dacă imaginea se formează în spaĠiul
imagine úi sunt negative dacă imaginea se formează în spaĠiul obiect (imagine
virtuală);
- razele de curbură sunt pozitive pentru toate suprafeĠele convexe úi negative pentru
toate suprafeĠele concave.
- distanĠele focale sunt pozitive pentru toate sistemele convergente úi negative pentru
toate sistemele divergente.

5. Tratarea matriceală a lentilelor sferice


Lentila sferică, este un sistem optic format din doi dioptri coaxiali cu acelaúi mediu
interior. În continuare, vom deduce expresiile generale ale matricei de transfer SL, pentru o
lentilă sferică oarecare, construită dintr-un mediu de indice de refracĠie n2, având, razele de
curbură ale celor doi dioptri sferici (suprafeĠe de separaĠie) r1 úi r2 úi grosimea g, imersată în acelaúi
mediu (n1 = n3). R1 úi R2 sunt matricele de refracĠie la nivelul celor doi dioptri ce formează feĠele
lentilei, iar T este matricea de translaĠie în lentilă, adică în mediul optic de grosime g úi indice de
refracĠie n2. Se observă că determinanĠii acestor matrice sunt egali cu 1.

Avem S L = T2 RLT1

§ 1 0· § g · § 1 0·
RL = R2TR1 = ¨¨ n2 − n3 ¸ ¨1 ¸ ¨n −n ¸
¨ r 1 ¸¸ ⋅ ¨¨ n2 ¸ ⋅ ¨¨ 1
¸
2
1 ¸¸
© 2 ¹ ©0 1 ¹ © r1 ¹
(13)
§R R12 ·
RL = ¨¨ 11 ¸¸ (14)
R
© 21 R 22 ¹

R L reprezintă matricea de refracĠie a lentilei având determinant de valoare unitate:


det RL =R11R22-R12R21=1 (15)
Datorită proprietăĠii de asociativitate, în calculul practic al matricei SL avem la
dispoziĠie mai multe moduri de efectua produsul de matrice. Cel mai convenabil este să le
asociem iniĠial în perechi, respectând ordinea descrescătoare, deoarece după cum se poate
verifica imediat, produsul RT nu este comutativ, adică RTTR.
Se obĠin elementele matricei de refracĠie a lentilei:

 45
­ 1− n g
° R11 = 1 +
n r1
°
° n −1 g
R22 = 1 +
°° n r2 (16)
® g
° R12 =
° n1 n
° § 1 1 n −1 g ·
° R21 = n1 (1 − n)¨¨ − + ¸
¯° © r1 r2 n r1 r2 ¸¹
unde prin n= n2/n1= n2/n3 s-a notat indicele de refracĠie relativ al lentilei faĠă de mediul de
imersie.
Se observă că toate elementele matricei RL sunt funcĠii liniare de grosimea g a
lentilei. Numai trei din cele 4 elemente ale matricei sunt independente datorită formulei de
calcul a determinantului acesteia.
Un caz particular de importanĠă practică deosebită este lentila subĠire. Pentru lentila
subĠire ideală (doi dioptri complet alipiĠi) avem g = 0. Matricea de refracĠie a lentilei, în acest
caz, se scrie sub forma:
§ 1 0·
¨ § · ¸
R L = ¨ n (1 − n)¨ − ¸ 1 ¸
1 1 (17)
¨ 1 ¨r r ¸ ¸
© © 1 2 ¹ ¹
úi are forma generală a unei matrici de refracĠie conform relaĠiei (2):
§ 1 0·
RL = ¨¨ ¸¸ (18)
©ϕ L 1 ¹
Considerând o lentilă subĠire plasată în aer (n1=1) úi impunând condiĠiile (9), (10), (11) úi
(12) se obĠin relaĠiile cunoscute:
1 1 §1 1· x
S12 = 0 Ÿ + = (n − 1)¨¨ − ¸¸ ; S11=ȕŸȕ= − 2 ;
x2 x1 © r1 r2 ¹ x1
1 1 §1 1·
= = − S 21 = − R21 = −ϕ L = (n − 1)¨¨ − ¸¸ (19)
f1 f2 © r1 r2 ¹
1. Concluzii
RelaĠiile obĠinute pentru dioptrul sferic úi lentila sferică se pot generaliza pentru orice
sistem optic. Acestuia i se poate asocia o matrice de transfer care se calculează ca simplul
produs al matricelor fundamentale de translaĠie úi refracĠie (sau reflexie). Elementele matricei
permit găsirea relaĠiei punctelor conjugate, măririi liniare transversale, distanĠelor focale úi în
general a tuturor punctelor cardinale-toate acele elemente care determină complet
transformarea razelor paraxiale de către sistemul optic.

BIBLIOGRAFIE:

[1].Popescu, I., Uliu, F. (2006), Optica geometrică, Editura Universitaria-Craiova, pag.36-70,


[2].Pop, V. (1988). Bazele opticii. Iaúi: Întreprinderea poligrafică Iaúi.
[3].Toader, E., Spulber, V. (1989). 555 teste de optică, pag. 54-55,Bucureúti: Editura
didactică úi pedagogică.
[4].http://images2.wikia.nocookie.net/nccmn/ro/images/6/64/Optica2-FMAM.pdf.

 46
ILUZII OPTICE


Prof. LĂCRĂMIOARA MATEI


Prof. GABRIEL MATEI
Liceul Tehnologic ”Nicolae Iorga” Negreúti

Iluzia este percepĠia falsă a unui obiect, care, spre deosebire de halucinaĠie, are loc în
prezenta obiectului. Totuúi, percepĠiile eronate sunt considerate iluzii numai dacă sunt
valabile pentru un număr foarte mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare
psihofiziologica normală sunt determinate chiar de legile formării percepĠiilor. Iluziile optice
ne fascinează punând la încercare încrederea noastră că ceea ce vedem este într-adevăr real.
Ele demonstrează că toate percepĠiile noastre sunt iluzorii într-un anumit mod – imaginile
senzoriale pe care le percepem sunt interpretate, rezultând o reprezentare de ordin intern a
lumii înconjurătoare. În consecinĠă, după ce ochii au filtrat semnalul vizual de intrare avem
nevoie de o interpretare a informaĠiilor pentru a putea crea realitatea noastră internă. Sunt
două definiĠii acceptate pentru definirea iluziilor:
1. ceva care ne înúeală sau ne induce în eroare din punct de vedere intelectual, úi
2. percepĠia a ceva ce există în mod obiectiv într-o formă care cauzează interpretarea
eronată a adevăratei naturi.
Se poate face o clasificare din punct de vedere fenomenologic, cu precizarea că este o
clasificare relativă , în úase grupe:
1. iluzii de luminanĠă úi contrast
2. iluzii de miúcare
3. iluzii geometrice úi unghiulare
4. iluzii tridimensionale: de constanĠă a mărimilor úi imposibilităĠi fizice
5. iluzii de culoare.

DemonstraĠii practice

1. Iluzii de luminanĠă úi contrast


Grila lui Hermann - Constă într-o reĠea de dungi albe pe fond negru (figura 1) sau o reĠea de
dungi negre pe fond alb (grila lui Hermann inversată, figura 2).

Figura 1. Grila lui Hermann Figura 2. Grila lui Hermann inversată

Având privirea fixată pe un punct de intersecĠie se observă că în celelalte puncte de


intersecĠie apar pete întunecate - pentru grila lui Hermann úi, respectiv puncte mai deschise -
pentru grila inversată.
ExplicaĠia acceptată este că această iluzie apare datorită modului în care se formează
imaginea pe retină în afara foveei centrale. Datorită senzaĠiei de contrast dată de cele patru

 47
colĠuri ale intersecĠiei, mijlocul câmpului vizual tinde să extrapoleze acest contrast. Dar acest
lucru nu se întâmplă úi în intersecĠia pe care o fixăm cu vederea deoarece aceasta formează
imaginea în fovee, unde densitatea de conuri este mai mare úi atunci nu se receptează
colĠurile intersecĠiei.
Inelul Koffka-Wertheimer
Inelul gri din figura 3.a apare practic uniform colorat. Dacă figura e secĠionată în două
(figura 3.b) cele două jumătăĠi de inel apar colorate în nuanĠe diferite de gri. ExplicaĠia Ġine
de mecanismul percepĠiei la nivel de retină. În cazul b diferenĠa de nuanĠă se datorează
contrastului simultan pe două fundaluri diferite. În cazul a, fenomenul de umplere la nivel
cortical este cel care domină.

Figura 3. Variante ale inelului Koffka-Wertheimer


O variantă interesantă este prezentată în cazul c. Cele două parĠi separate în cazul b
sunt lipite úi deplasate vertical, noua configuraĠie ducând la o organizare perceptuală diferită
úi la o iluzie de iluminare puternică.
Iluzia Munker-White
Descrisă de White ca efect de luminanĠă, iar de Munker ca efect de saturaĠie úi
luminanĠă (figura 4), ea constă în distingerea a două nuanĠe diferite pentru dungile paralele de
culoare albastră când acestea se află distribuite între dungi de altă culoare (negre) (a), deúi e
vorba de aceeaúi culoare úi nuanĠă (b).

Figura 4. Iluzia de luminanĠă

2. Iluzii de miúcare
În această iluzie, imaginea statică pare a se miúca datorită efectelor cognitive de
interacĠionare a contrastele culorilor cu poziĠia formelor. Această iluzie a miúcării mai poate
fi obĠinută úi cu ajutorul imaginilor stroboscopice unde, imagini statice se succed cu
repeziciune creând impresia de miúcare continuă (Figura 5).

 48
Figura 5
3. Iluzii geometrice úi unghiulare
Iluzia lui Zöllner
Descoperită de astrofizicianul J. Zöllner în 1860 ea constă în faptul că linii paralele
intersectate de linii mai mici par să nu mai fie paralele (figura 6).

Figura 6. Iluzia lui Zöllner

4. Iluzii tridimensionale: de constanĠă a mărimilor úi imposibilităĠi fizice

Figura 7. Iluzie tridimensionala


În figura 7 cei doi monútri par diferiĠi, cel mai mare urmărind-ul pe cel mai mic.
În realitate cei ei sunt de dimensiuni egale (se pot măsura) dar iluzia este dată de efectul
spaĠial produs de tunel.

5. Iluzii de culoare
Implică observarea unor culori acolo unde nu sunt. De exemplu în figura 8 se observă
un disc luminos de tentă roúie în centru, care dispare dacă sunt îndepărtate liniile negre.

Figura 8. Efectul „strălucirii de neon”

 49
Bibliografie:
1. Bach, M., Poloschek, Optical Illusions. Adv Clin Neurosci Rehab (ACNR) 6:20–21, C.M.
(2006),.
2. Frisby, J.P. (Optische Täuschungen, Gehirnfunktionen, Bildgedächtnis. Heinz Moser-
Verlag, 1983 Sehen, München.
3. Gregory, R.L. Auge und Gehirn. Zur Psychophysiologie des Sehens. Kindlers, Univ.
Bibliothek, Kindler Verlag, 1966, München.

CEI MAI IMPORTANğI OAMENI DE ùTIINğĂ AI


RENAùTERII


Prof. ELENA BĂDĂRĂU


ùcoala Gimnazială „ùtefan cel Mare” Vaslui
Roma nu s-a construit într-o zi ….
Nici fizica nu s-a construit într-o singură zi …
După perioada Evului Mediu – într-adevăr întunecat din punct de vedere al útiinĠei –
Renaúterea a fost o epocă a unui avans extraordinar în domeniul útiinĠelor. Geografia,
astronomia, chimia, fizica, matematica, medicina – în toate aceste domenii s-au înregistrat
progrese foarte mari.
Termenul de Renaútere ùtiinĠifică desemnează prima perioadă a revoluĠiei útiinĠifice,
mai precis cea cuprinsă între anii 1450 úi 1630. RevoluĠia ùtiinĠifică a Renaúterii, urmând-o
pe cea culturală, a fost accelerată de căderea Constantinopolului din 1453, când mulĠi
cărturari – úi foarte multe texte útiinĠifice antice – au migrat către Occident. ApariĠia presei
tipografice a contribuit apoi la răspândirea facilă úi rapidă a noilor texte útiinĠifice, care
puteau circula acum mai repede între centrele universitare europene, acolo unde activau în
general savanĠii.
Cine au fost însă oamenii din spatele revoluĠiei útiinĠifice renascentiste, cei mai
mari oameni de útiinĠă ai epocii?
Danezul Tycho Brahe a revoluĠionat astronomia. Născut în Danemarca, Tycho
Brahe a fost cunoscut chiar din timpul vieĠii drept un foarte bun astronom, astrolog (pe
vremea când astrologia era considerată o útiinĠă respectabilă) úi alchimist. ContribuĠiile lui
Brahe în astronomie au fost de-a dreptul extraordinare. Brahe a observat úi măsurat precis
miúcarea planetelor, a observat úi catalogat peste 800 de stele, a conceput úi construit
instrumente astronomice. Spre deosebire de predecesorii săi, Tycho Brahe a observat nu doar
poziĠia planetelor, ci a analizat integral miúcările lor pe orbită, observaĠii fără de care, spre
exemplu, Kepler nu ar fi putut descoperi că planetele se învârt pe orbite eliptice.

Tycho Brahe Nicolas Copernic Galileo Galilei

 50
Nicolas Copernic este autorul teoriei heliocentrice. Matematicianul úi astronomul
Copernic, polonez de origine, a formulat teoria potrivit căreia pământul se învârte în jurul
Soarelui úi nu invers. A fost unul dintre cei mai importanĠi paúi înainte în domeniul útiinĠelor,
având o contribuĠie importantă la RevoluĠia ùtiinĠifică. Savant cu formaĠie enciclopedică,
Copernic a fost matematician, astronom, medic, diplomat, economist úi specialist în limbi
clasice. Astăzi este cunoscut mai degrabă pentru munca sa în domeniul astronomiei úi pentru
combaterea geocentrismului.
Leonardo Da Vinci, cel mai mare geniu al Renaúterii. Poate cel mai faimos savant
al epocii renascentiste, da Vinci a fost unul dintre cei mai mari savanĠi din istorie, un
adevărat om de geniu: a fost pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator,
anatomist, cartograf, botanist úi scriitor. MulĠi istorici úi savanĠi îl consideră pe Leonardo da
Vinci drept cel mai bun exemplu al Omului Renascentist, un om cu o curiozitate
extraordinară úi o imaginaĠie ieúită din comun. Cunoscut de publicul larg pentru picturile sale
– dintre care Gioconda úi Cina cea de taină sunt cele mai renumite, da Vinci a adus contribuĠii
deosebite în domeniul útiinĠelor, dar úi al ingineriei, prin numeroasele sale invenĠii. Spirit
universalist úi inventator înnăscut, Leonardo da Vinci a conceput maúini de zburat, un tanc, o
maúină de socotit úi multe altele. PuĠine din invenĠiile sale au putut fi puse în practică în
cursul vieĠii sale. Mici invenĠii, precum o maúină automată de bobinat úi o maúină de încercat
rezistenĠa la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci, la fel úi costumul de
scafandru . A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile,
opticii úi hidrodinamicii, care, deúi nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior, influenĠând în
mod categoric progresul útiinĠific. Artist orgolios, conútient de talentul său, într-o proverbială
rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în
caietele sale, cu un an înaintea morĠii, Io continuerò... („voi dăinui...”).

Johannes Kepler, matematician, astronom úi astrolog, a formulat úi confirmat


legile miúcării planetelor. Profesor de matematică, apoi asistent al lui Tycho Brahe, Kepler a
lucrat úi în domeniul opticii, dezvoltând o versiune mai bună a telescopului cu refractie.
Progresele útiinĠei din timpul Renaúterii au oferit civilizaĠiei occidentale un avânt
spre modernitate. InvenĠiile epocii – úi au fost multe! – au avut o influenĠă extraordinară
asupra evoluĠiei lumii moderne, contribuind atât la dezvoltarea pe mai departe a útiinĠelor, la
răspândirea culturii sau pur úi simplu la îmbunătăĠirea nivelului de trai al oamenilor.

 51
Care au fost, aúadar, cele mai importante invenĠii ale Renaúterii?

Motorul cu aburi. Ideea motorului cu aburi a apărut pentru prima dată în Antichitate,
dar primele astfel de motoare au fost realizate în secolul al XVI-lea. Englezul Thomas Savery
a dezvoltat prima pompă de apă alimentată cu aburi. În anul 1698 a construit cu succes un
motor cu aburi, pe care l-a perfectat în următorii ani până a realizat unul performant, pe care
l-a prezentat chiar în faĠa Regelui William.

Presa tipografică. Germanul Johannes Gutenberg a inventat, la jumătatea secolului


al XV-lea, presa tipografică, un instrument care a uúurat multiplicarea manuscriselor úi
cărĠilor. Presa lui Gutenberg folosea litere de metal ce puteau fi schimbate uúor între ele úi
aúezate într-o linie. După aplicarea cernelii, presa era aúezată pe o hârtie, tipărind astfel
literele pe foaie. Pentru a demonstra eficienĠa presei sale, Gutenberg a realizat mai multe
copii al Bibliei.
Galileo Galilei, părintele astronomiei observaĠionale úi al fizicii moderne, s-a
confruntat cu InchiziĠia în numele útiinĠei. Continuator al lui Copernic, italianul Galileo
Galilei – astronomic, ingineri, filosof úi matematician – a descoperit sateliĠii lui Jupiter, a
observat petele solare úi a fost judecat de InchiziĠie pentru erezie pentru apărarea teoriei
heliocentrice.

 52
Telescopul. Inventatorul telescopului este italianul Galileo Galilei. După ce a auzit că
un producător de lentile olandez a conceput un instrument pentru observarea obiectelor
îndepărtate, Galilei a încercat să realizeze singur ceva asemănător. Astronom desăvârúit,
Galilei a inventat astfel telescopul pentru observarea obiectelor cereúti. Cu ajutorul acestei
invenĠii, Galilei a făcut primele studii útiinĠifice asupra Lunii, a descoperit că stelele pe care
le vedem pe cer formează Calea Lactee úi că planeta Jupiter are patru sateliĠi.

Telescop Microscop

Microscopul. Hans Janssen úi Zacharias Janssen, tată úi fiu, sunt inventatorii


microscopului. Producători iscusiĠi de lentile, cei doi au făcut numeroase experimente până
ce au dezvoltat, spre sfârúitul secolului al XVI-lea microscopul, un instrument care facilitează
observarea obiectelor mici. După munca celor doi, Anthony van Leeuwenhoek a reuúit să
construiască, în secolul al XVII-lea, un microscop cu o putere de mărire de 270 de ori.
Ochelarii de vedere. InvenĠia ochelarilor de vedere este atribuită lui Salvino
D’Amate. În timpul unor experimente cu refracĠia luminii, D’Amate s-a rănit la ochi, fapt ce
l-a ambiĠionat să găsească o metodă pentru mărirea imaginii obiectelor folosind lentilele
convexe. Aplicând cunoútinĠele în materie de lentile pentru a încerca să-úi îmbunătăĠească
propria vedere, D’Amate a dezvoltat prima pereche de ochelari de vedere.

 53
Replici ale profesorilor, care, dacă erau luate în seamă, n-ar fi schimbat istoria fizicii.
Arhimede, ai întârziat din nou! Să nu-mi spui că ai rămas iar încuiat în baie!
Copernic, când se va întâmpla să înĠelegi că nu eúti centrul lumii?
Galilei, dacă vei mai arunca vreodată pietre din vârful turnului vei fi exmatriculat pe vecie.
Kepler, până când o să mai stai să te zgâieúti la cer?
Newton, te rog frumos să nu mai leneveúti la umbra mărului!
Ohm, chiar trebuie să reziúti mereu la curentul imprimat de Ampere?
Nikola Tesla, văd că oricine este atras de magnetismul personalităĠii tale, úi nu este bine!
Einstein, crocodilul este mai mult verde decât lung, sau invers?
Heisenberg, când nu va mai pluti incertitudinea asupra ta?

ƬN DRUM SPRE … PUTEREA MECANICĂ


Prof. ELENA BĂDĂRĂU
ùcoala Gimnazială ”ùtefan cel Mare” Vaslui

Doi buni prieteni, Ionel úi Mihai, au mers la un târg de maúini úi fiecare úi-a cumpărat
câte una, aceeaúi marcҳ. Ionel a plҳtit 8000 euro, Mihai doar 5000 euro. Bucuroúi au plecat la
un test al maúinilor. Ei iau startul de la baza unui deal úi pornesc motoarele. ӌn vârful dealului
ajunge primul, Mihai. Supărat că ”i-a luat faĠa” prietenul cu o maúină mai ieftină, Ionel
intreabă:
- Ce-o fi având maúina ta de ai reuúit să mă întreci, că doar e mai ieftină ca a mea?
Mihai:
- Păi, hai să ne uităm in cartea tehnică a maúinii!
Constată amândoi că ambele au aceeaúi masă, aceleaúi tipuri de cauciucuri, deci nedumerirea
nu dispare …Mihai continuă cu analiza situaĠiei:
- Dat fiind faptul că au aceeaúi masă, că au mers pe acelaúi drum, forĠa de frecare e
aceeaúi?
- Da, răspunse Ionel.
Mihai: - Ca să poată urca, forĠa de tracĠiune a motorului ce trebuie să învingă?
Ionel: - Componenta tangenĠială a greutăĠii úi forĠa de frecare dar úi-n cazul tău úi la mine,
au aceeaúi valoare. Ftractiune= Gt + Ff
Mihai: - Lucrul mechanic efectuat de la baza dealului până în vârf cât este?
Ionel: - Este acelaúi pentru că L = Ftractiune.d, deci ambele motoare au efectuat acelaúi lucru
mechanic úi tot nu înĠeleg de ce maúina ta a ajuns prima în vârful dealului.
Mihai: -Timpul în care maúinile au efectuat acelaúi lucru mecanic a fost diferit?
Ionel: - Da.
Curioúi amândoi, se mai uită odată în cartea tehnică a maúinii úi găsesc o diferenĠă:
puterea maúinilor avea valori diferite.
Profesorul: - Care maúină credeĠi că avea puterea mecanică mai mare?
Elevii intuiesc că cea a lui Mihai, care a ajuns prima.
Profesorul: - Aúadar, ambele maúini efectuează acelaúi lucru mechanic dar în timpi diferiĠi.
Maúina care a efectuat acelaúi lucru mechanic dar în timp mai mic are putere mai mare.
Pentru a define această caracteristică a motorului, numită putere mecanică, care din
expresiile de mai jos este corectă?
1. P = Lmxt
2. P=t/Lm

 54
3. P=Lm/t
Elevii analizează mathematic expresiile úi corelând cu realitatea discutată, aleg răspunsul
3).
Aúadar am ajuns la o nouă mărime fizică, necesară pentru a descrie capacitatea unui
system fizic (maúină) de a efectua un lucru mecanic într-un timp dat úi definită prin relaĠia:
P = L/t
Unitatea de măsură pentru putere este denumită watt, fiind o unitate de măsură
derivată 1W=1 J/s
Revenind la cărĠile tehnice găsim:
P1 = 66, 240KW
P2 = 120 C.P.
ùtiind că un Cal Putere (C.P.) are 736 W identificaĠi puterea maúinii lui Mihai.
Este important să cunoaútem puterea unei maúini, a unui utilaj, dispozitiv, bec?

A) Doi vecini au fântână fiecare, au pompe de apă, puse în fântână la aceeaúi adâncime úi le
folosesc să iúi umple bazinul de apă ce îl au aúezat în grădină, pe un suport la 1,5 m înălĠime.
Volumul bazinelor este acelaúi úi pornind simultan pompele, ei constată că timpii de umplere
diferă. De ce se întâmplă asta? Care pompă va umple bazinul mai repede?
B) Cumpărăm două becuri pe care găsim inscripĠionat: 100W úi 40W. Cum se traduce această
diferenĠă a becurilor?

 55
REPREZENTAREA ÎN COMPLEX A MĂRIMILOR
ELECTRICE ALTERNATIVE

Prof. BADEA ILEANA - CAMELIA


Lieul Tehnologic „Ion Mincu” Vaslui

Această metodă constă în utilizarea proprietăĠilor numerelor complexe úi oferă


simplitate úi volum de calcul. Comportarea în circuit a diferitelor elemente (rezistoare,
bobine, condensatoare, generatoare electrice) se studiază cu ajutorul unor scheme electrice
echivalente, pentru care relaĠiile dintre mărimi se stabilesc prin aplicarea unor binecunoscute
legi sau teoreme.
Dându-se două numere reale a úi b, iar j = − 1 , o expresie de forma z = a + jb se
numeúte număr complex.
Oricărui număr complex îi corespunde în planul
complex un punct M(a;b), numit imagine a numărului
complex. Prin urmare, numărul complex z = a + jb ,
poate fi reprezentat aúa cum indică desenul din figura 1,
&
prin vectorul r . Axa Ox se numeúte axă reală úi se
notează cu +1, iar axa Oy se numeúte axă imaginară úi
se notează cu +j. Fig. 1
&
Numărul pozitiv a + b = r reprezintă modulul vectorului r úi în acelaúi timp
2 2

&
defineúte modulul numărului complex z , notat z = z . Unghiul ș format de axa reală cu r
defineúte argumentul numărului complex z . Orice număr complex, scris sub formă algebrică
z = a + jb , poate fi scris în formă trigonometrică z = a + jb = r cos θ + jr sin θ sau
z = z(cos θ + j sin θ ) .
Din înmulĠirea numărului complex z cu +j se obĠine:
§ π π·
z j = z (cos θ + j sin θ )(0 + j1) = z (cos θ + j sin θ )¨ cos + j sin ¸
© 2 2¹
ª § π· § π ·º
z j = z «cos¨θ + ¸ + j sin¨θ + ¸» = z'
¬ © 2¹ © 2 ¹¼
Concluzie: Din înmulĠirea unui număr complex cu unitatea imaginară se obĠine un alt număr
complex cu acelaúi modul dar cu argumentul mărit cu ʌ/2 radiani. Geometric, aceasta
corespunde unei rotaĠii cu ʌ/2 radiani în sens trigonometric.
Din înmulĠirea numărului complex z cu –j se obĠine:
§ π π·
− jz = (0 − j1)z (cos θ + j sin θ ) = ¨ cos − j sin ¸ z (cos θ + j sin θ )
© 2 2¹
ª § π· § π ·º
− jz = z «cos¨θ − ¸ + j sin¨θ − ¸» = z' '
¬ © 2¹ © 2 ¹¼
Concluzie: ÎnmulĠirea unui număr complex cu –j (sau împărĠirea la +j) conduce la un alt
număr complex cu acelaúi modul dar cu argumentul micúorat cu ʌ/2 radiani. Geometric,
aceasta corespunde unei rotaĠii cu ʌ/2 radiani în sens orar.
Folosind formula lui Euler e jθ = cos θ + j sinθ se obĠine forma exponenĠială a
numărului complex: z = ze jθ .
Dacă în expresia numărului complex se înlocuieúte +j cu –j se obĠine conjugatul:

 56
z * = a − jb = z (cos θ − j sin θ ) = ze − jθ ; z ⋅ z* = z 2 ; z = z ⋅ z *
Într-un circuit de curent alternativ valorii instantanee a intensităĠii curentului, a cărei
variaĠie în timp este de forma i = I max sin(ω ⋅ t + ϕ ) = 2 I sin(ω ⋅ t + ϕ ) ,i se asociază valoarea
instantanee complexă:
i = 2 I [cos (ω ⋅ t + ϕ ) + j sin (ω ⋅ t + ϕ )] = 2 Ie j (ω ⋅t +ϕ )
Valorii efective a intensităĠii curentului i se asociază intensitatea efectivă complexă:
I = I [cos(ω ⋅ t + ϕ ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ )] = Ie j (ω⋅t +ϕ )
Se poate observa că i = 2 I .
În rezolvarea circuitelor de curent alternativ este necesară cunoaúterea derivatei lui i
di dI
în raport cu timpul: = jω ⋅ i sau = jω ⋅ I .
dt dt
di
Concluzie: mărimea complexă , obĠinută prin înmulĠirea cu j a mărimii complexe ω ⋅ i ,
dt
este defazată cu ʌ/2 radiani înaintea lui i .
Folosind cunoútinĠele de calcul integral se pot evalua mărimile complexe:
i I
³ i ⋅ dt = jω úi ³ I ⋅ dt = jω
Concluzie: mărimea complexă ³ i ⋅ dt , obĠinută din împărĠirea cantităĠii complexe i / ω la +j
este defazată cu ʌ/2 radiani în urma lui i .
Prin analogie cu modul în care valorilor reale ale intensităĠii instantanee i úi efective I
ale curentului electric li s-au asociat valorile complexe i úi I , se pot asocia valorilor reale u
(tensiunea instantanee) úi U (tensiunea efectivă) valorile complexe u (tensiunea instantanee
complexă) úi U (tensiunea efectivă complexă).
Considerând că valoarea instantanee a tensiunii electrice între două puncte ale unui
circuit electric este:
u = U max sin(ω ⋅ t + ϕ' ) = 2U sin(ω ⋅ t + ϕ' )
atunci valorile complexe se pot scrie:
u = 2U [cos (ω ⋅ t + ϕ' ) + j sin (ω ⋅ t + ϕ' )] = 2Ue j (ω ⋅t +ϕ' )
U = U [cos(ω ⋅ t + ϕ' ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ' )] = Ue j (ω⋅t +ϕ' )
Legea lui Ohm în valori complexe pentru elemente ideale de circuit
a) Rezistor ideal
Un conductor este un rezistor ideal dacă prezenĠa sa într-un circuit electric este
caracterizată numai prin rezistenĠa electrică. Expresiile valorilor instantanee ale tensiunii la
bornele rezistorului úi intensităĠii curentului prin rezistor sunt:
u R = 2U sin(ω ⋅ t + ϕ u ) respectiv i R = 2 I sin(ω ⋅ t + ϕ i )
Conform legii lui Ohm pentru valorile instantanee se poate scrie u R = R ⋅ iR sau după
înlocuire úi gruparea convenabilă a termenilor:
(U R cos ϕ u − RI R cos ϕ i ) sin ω ⋅ t + (U R sin ϕ u − RI R sin ϕ i ) cos ω ⋅ t = 0
Deoarece ecuaĠia trebuie să fie verificată pentru orice valoare a lui t úi întrucât nu există nicio
valoare a lui ω ⋅ t care să satisfacă simultan sinω ⋅t = 0 úi cos ω ⋅ t = 0 rezultă:
U R cos ϕ u − RI R cos ϕ i = 0 úi
U R sin ϕ u − RI R sin ϕ i = 0
Din acest sistem se obĠine: ctgϕ u = ctgϕ i ; ϕ u = ϕi = ϕ úi U R = R ⋅ I R

 57
Valorile elective complexe U úi I asociate valorilor efective reale U úi I au
expresiile:
U R = U R [cos(ω ⋅ t + ϕ ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ )] respectiv
I R = I R [cos(ω ⋅ t + ϕ ) + j (ω ⋅ t + ϕ )]
de unde Ġinând cont că U R = R ⋅ I R se obĠine legea lui Ohm în valori complexe pentru un
rezistor U R = R ⋅ I R .
b) Bobină ideală
O bobină este considerată ideală dacă prezenĠa sa într-un circuit electric este
caracterizată numai prin inductanĠa L (se neglijează rezistenĠa ohmică). Valorile instantanee
ale tensiunii la bornele bobinei u L úi intensităĠii curentului i L care parcurge bobina au
expresiile:
u L = 2U sin(ω ⋅ t + ϕ u )
iL = 2 I sin(ω ⋅ t + ϕi )
Curentul variabil prin bobină produce prin autoinducĠie tensiunea
di
electromotoare e = − L L . Aplicând legea a doua a lui Kirchhoff pentru valori instantanee se
dt
di
obĠine u + e = 0 sau u L − L L = 0 . Derivând i L în raport cu timpul se obĠine
dt
di L
= 2ω ⋅ I L cos(ω ⋅ t + ϕ i ) care înlocuit împreună cu expresia tensiunii instantanee în legea
dt
lui Kirchhoff conduce la U L sin(ω ⋅ t + ϕu ) − ω ⋅ L ⋅ I L cos(ω ⋅ t + ϕi ) = 0 de unde rezultă
sistemul:
U L cos ϕ u + ω ⋅ L ⋅ I L sin ϕ i = 0
U L sin ϕu − ω ⋅ L ⋅ I L cos ϕi = 0
Rezolvarea sistemului conduce la:
§ π· π
ctgϕ u = −tgϕ i sau ctgϕ u = ctg ¨ ϕ i + ¸ de unde ϕ u = ϕ i + úi
© 2¹ 2
UL = ω ⋅ L ⋅ IL
Valorile complexe asociate valorilor reale U L úi I L sunt:
U L = U L [cos (ω ⋅ t + ϕ u ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ u )] = ω ⋅ L ⋅ I L [− sin (ω ⋅ t + ϕ i ) + j cos (ω ⋅ t + ϕ i )]
I L = I L [cos (ω ⋅ t + ϕ i ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ i )]
Comparând ultimele ecuaĠii se observă că:
U L = jωLI L
Din această ecuaĠie rezultă că tensiunea la bornele bobinei este defazată înaintea intensităĠii
cu ʌ/2 radiani.
Mărimea jȦL este o mărime complexă, notată X L = jX L = jω ⋅ L , numită reactanĠă
inductivă complexă.
Prin urmare legea lui Ohm în valori complexe pentru o bobină ideală în curent
alternativ se scrie sub forma U L = X L ⋅ I L .
c) Condensator ideal
Un condensator este considerat ideal dacă prezenĠa sa într-un circuit electric este
caracterizată numai prin capacitatea C.

 58
Tensiunea instantanee întreĠinută de un generator la bornele condensatorului ( u C ),
valoarea intensităĠii curentului în circuitul condensatorului la un moment dat ( iC ) úi sarcina
electrică instantanee a condensatorului (q) au expresiile:
uC = 2U C sin(ω ⋅ t + ϕ u )
iC = 2 I C sin(ω ⋅ t + ϕ i )
q = 2Q sin(ω ⋅ t + ϕ q )
La o variaĠie ΔuC a tensiunii la bornele condensatorului corespunde o variaĠie
Δq = C ⋅ Δu C a sarcinii electrice. Dacă aceste variaĠii se produc într-un interval de timp
dq du
extrem de scurt, atunci iC = = C C ; cum derivata tensiunii la bornele condensatorului în
dt dt
du C
raport cu timpul este = 2ωU C cos (ω ⋅ t + ϕ u ) , folosind expresia intensităĠii instantanee
dt
se obĠine:
I C sin(ω ⋅ t + ϕi ) − ωCU C cos(ω ⋅ t + ϕu ) = 0 ,
de unde rezultă sistemul de ecuaĠii:
I C cos ϕ i + ω ⋅ C ⋅U C sin ϕ u = 0
I C sin ϕ i − ω ⋅ C ⋅ U C cos ϕ u = 0
Rezolvarea sistemului conduce la următoarele concluzii:
§ π· π
ctgϕ i = −tgϕ u sau ctgϕ i = ctg ¨ ϕ u + ¸ de unde ϕ u = ϕ i − úi
© 2¹ 2
1
UC = I
ωC C
Valorile complexe asociate valorilor reale U C úi I C sunt:
I
U C = U C [cos (ω ⋅ t + ϕ u ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ u )] = C [sin(ω ⋅ t + ϕ i ) − j cos (ω ⋅ t + ϕ i )]
ωC
I C = I C [cos (ω ⋅ t + ϕ i ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ i )]
1 j
Din cele două ecuaĠii se observă că U C = − j I C . Mărimea − este o cantitate
ωC ωC
j 1
complexă, se notează X C = − = úi se numeúte reactanĠă capacitivă complexă.
ωC jωC
1
Modulul său fiind X C = , poate fi scrisă úi sub forma X C = − jX C .
ωC
Prin urmare legea lui Ohm în valori complexe pentru un condensator ideal în curent
alternativ are forma U C = X C I C .
Forma complexă a legilor lui Kirchhoff
a) Legea I
Această lege se referă la noduri de reĠea úi se obĠine aplicând teorema continuităĠii
curentului electric pentru o suprafaĠă închisă, care înconjoară un nod oarecare al unei reĠele,
în care se întâlnesc curenĠi cu valorile instantanee i1 ,i2 ,.......ik ,.....in . Conform acestei teoreme,
suma intensităĠilor curenĠilor care intră într-un nod de reĠea este egală în fiecare moment cu
suma intensităĠilor curenĠilor care ies din nod, sau suma algebrică a intensităĠilor instantanee
ale curenĠilor concurenĠi într-un nod este nulă:

 59
n

¦i
k =1
k = 0 , unde n este numărul laturilor concurente în nod.

Fiecărei valori reale de forma ik = 2 I k sin(ω ⋅ t + ϕ k ) i se asociază valoarea complexă


I k = 2 I k [cos(ω ⋅ t + ϕ k ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ k )] astfel încât se obĠine legea I a lui Kirchhoff în
formă complexă:suma algebrică a valorilor complexe ale intensităĠilor curenĠilor dintr-un
nod este nulă:
n

¦I
k =1
k =0

b) Legea a II-a Se referă la ochiurile unei reĠele de curent alternativ.

Schema din figura 2 prezintă un ochi de


reĠea, având patru laturi, fiecare latură conĠinând
câte un rezistor, un condesator, o bobină ideală úi
un generator de tensiune alternativă sinusoidală.
Intensitatea curentului prin fiecare latură a fost
notată, fără a se preciza sensul. Deoarece
intensităĠile curenĠilor sunt variabile, fiecare
bobină, prin fenomenul de autoinducĠie, produce o
tensiune electromotoare:
di di
e1 = − L1 1 ; e2 = − L2 2
dt dt
di di
e3 = − L3 3 ; e3 = − L3 3
dt dt Fig. 2
Tensiunea electromotoare instantanee a fiecărui generator, considerând că toate au
aceeaúi pulsaĠie dar faze diferite, este de forma:
u1 = 2U 1 sin(ω ⋅ t + ϕu 1 )
u 2 = 2U 2 sin(ω ⋅ t + ϕu 2 )
u3 = 2U 3 sin(ω ⋅ t + ϕu 3 )
u 4 = 2U 4 sin(ω ⋅ t + ϕu 4 )
Pentru latura AB a ochiului de reĠea, aplicând legea lui Ohm se obĠine:
u1 + e1 = u R1 + uC1 + u AB sau după înlocuirea tensiunilor
di 1
u1 = R1i1 + L1 1 + ³ i1dt + v A − v B
dt C1
Procedând asemănător úi pentru celelalte ramuri se obĠine:
di 1
dt C 2 ³
u 2 = R2i2 + L2 2 + i2 dt + v B − vC

di 1
dt C3 ³
u3 = R3i3 + L3 3 + i3 dt + vC − v D

di 1
dt C4 ³
u 4 = R4i4 + L4 4 + i4 dt + v D − v A
n n n n
dik 1
¦
k =1
u k = ¦
k =1
R i
k k + ¦
k =1
Lk ¦
dt k =1 C k ³
+ ik dt

Valorilor reale u k úi ik din relaĠia de mai sus li se pot asocia valori complexe:

 60
u k = 2U k [cos(ωt + ϕ uk ) + j sin(ωt + ϕuk )]
ik = 2 I k [cos(ωt + ϕ ik ) + j sin(ωt + ϕ ik )]
RelaĠia scrisă pentru ochiul cu n laturi transcrisă în complex devine:
n n n n
dI 1
¦
k =1
U k = ¦ RK I k + ¦ Lk k + ¦ ³ I k dt
k =1 k =1 dt k =1 C k
dI I
S-a demonstrat că k = jωI k úi ³ I k dt = k úi dacă sunt folosite se obĠine:
dt jω
n n n n
1 Ik
¦
k =1
U k = ¦ RK I k + ¦ Lk jωI k + ¦
k =1 k =1 k =1 C k jω
sau

n n n
§ 1 ·
¦U
k =1
k = ¦ RK I k + ¦ j¨¨ ωLk −
k =1 k =1 © ωCk ¸¹ k
¸⋅ I

n ª
n
§ 1 ·º
¦ U k = ¦ « Rk + j ¨¨ ωLk − ¸» ⋅ I
ωCk ¸¹¼ k
k =1 k =1 ¬ ©
§ 1 ·
Notând Z k = Rk + j ¨¨ ωLk − ¸¸ impedanĠa complexă a laturii k, legea a II-a a lui Kirchhoff
© ωC k ¹
sub formă complexă devine:
n n

¦U
k =1
k = ¦ Zk ⋅ Ik
k =1
adică: suma algebrică a tensiunilor electromotoare efective complexe de pe conturul unui
ochi de reĠea este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune complexe de pe conturul
aceluiaúi ochi.
Puterea complexă
Se numeúte putere complexă, mărimea S rezultată din operaĠia: S = U I *
S = U ⋅ e j (ωt +ϕu ) ⋅ I ⋅ e − j (ωt +ϕi ) = U ⋅ I ⋅ e j (ϕu −ϕi ) sau
S = U ⋅ I [cos (ϕ u − ϕ i ) + j sin(ϕ u − ϕ i )]
unde ϕ u − ϕ i = ϕ reprezintă defazajul dintre tensiune úi intensitatea curentului.
S = U ⋅ I ⋅ cos ϕ + j ⋅U ⋅ I ⋅ sin ϕ
unde P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ se numeúte puterea activă úi Pr = U ⋅ I ⋅ sinϕ este puterea reactivă.
S = P + j ⋅ Pr
S = S ⋅ S * = P 2 + Pr2 = U ⋅ I = S reprezintă puterea aparentă.
Concluzie: modulul puterii complexe reprezintă puterea aparentă; partea reală a puterii
complexe reprezintă puterea activă; partea imaginară a puterii complexe reprezintă puterea
reactivă.
ImpedanĠa complexă úi admitanĠa complexă
Raportul dintre tensiunea efectivă complexă úi intensitatea efectivă complexă
U
defineúte o mărime caracteristică unei ramuri de circuit, numită impedanĠă complexă: Z =
I
Folosind forma exponenĠială a mărimilor complexe U úi I , impedanĠa complexă
devine:
Ue j (ωt +ϕu ) U
Z = j (ωt +ϕi ) = [cos(ϕ u − ϕ i ) + j sin(ϕ u − ϕ i )] unde se poate înlocui ϕ u − ϕ i = ϕ
Ie I

 61
U U UI cos ϕ UI sin ϕ
Z= cos ϕ + j sin ϕ sau Z = 2
+j de unde
I I I I2
P P P + j ⋅ Pr S
Z = 2 + j r2 sau Z = 2
sau Z = 2
I I I I
P 2 + Pr2 S U
Z = Z ⋅Z * = 2
= 2 = =Z
I I I
Modulul impedanĠei complexe, reprezentând impedanĠa reală a circuitului, este o
constantă dată de raportul valorilor efective reale U úi I.
ùtiind că P = RI 2 úi Pr = XI 2 = ( X L − X C )I 2 impedanĠa complexă devine:
Z = R + jX iar modulul acesteia Z = R 2 + X 2
ImpedanĠa complexă nu depinde de valoarea intensităĠii sau a tensiunii úi are modulul
egal cu impedanĠa reală a circuitului. Argumentul impedanĠei complexe este egal cu defazajul
dintre intensitate úi tensiune. Partea reală a impedanĠei complexe reprezintă rezistenĠa ohmică
a circuitului iar partea imaginară reprezintă reactanĠa.
Raportul dintre intensitatea efectivă complexă úi tensiunea efectivă complexă
defineúte o mărime fizică complexă, caracteristică unei ramuri de circuit, numită admitanĠă
complexă.
I 1
Y = ;Y = ;
U Z
1 I I
Y = ; Y = cos ϕ − j sin ϕ
U U U U
cos ϕ + j sin ϕ
I I
1 R − jX R X
Y = = 2 sau Y = 2 −j 2 în care
R + jX R + X 2
R +X 2
R +X2
R I R
= cos ϕ = 2 = G se numeúte conductanĠă úi
R +X
2 2
U Z
X I X
= sin ϕ = 2 = B se numeúte susceptanĠă
R +X
2 2
U Z
Y = G − jB ; Y = G 2 + B 2
AdmitanĠa complexă are modulul egal cu admitanĠa reală a circuitului iar argumentul
egal cu defazajul luat cu semn schimbat. Partea reală a admitanĠei complexe este egală cu
admitanĠa iar partea imaginară cu susceptanĠa circuitului luată cu semn schimbat.
Gruparea impedanĠelor úi admitanĠelor complexe
În principiu se poate face o analogie între metodele de rezolvare în c.c. úi metodele de
rezolvare în c.a. cu mărimi complexe.
a) Gruparea în serie fără cuplqj inductiv
Se consideră un circuit serie format dintr-un generator de tensiune alternativă, a cărei
valoare complexă este U la bornele căruia se conectează în serie n consumatori, parcurúi de
un curent a cărui intensitate efectivă complexă este I , cu impedanĠele complexe Z 1 , Z 2 ,
.. Z k ,..., Z n . Notând U k tensiunea la bornele elementului oarecare k din grupare, se pot scrie
relaĠiile:
n
U k = 2U k [cos(ω ⋅ t + ϕ k ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ k )] , U = ¦ U k , U k = Z k ⋅ I
k =1

Pentru circuitul echivalent cu impedanĠa complexă Z s , legea lui Ohm este U = Z s ⋅ I . Din
aceste relaĠii se obĠine:

 62
n
Z s = ¦ Z k unde Z k = Rk + jX k
k =1
n n n
Z s = ¦ (Rk + jX k ) = ¦ Rk + j ¦ X k
k =1 k =1 k =1
2 2
ªn n
ºª n n
º § n · § n ·
Z s = Z s ⋅ Z = « ¦ R k + j ¦ X k » « ¦ R k − j ¦ X k » = ¨ ¦ Rk ¸ + ¨ ¦ X k ¸
*
s
¬ k =1 k =1 ¼ ¬ k =1 k =1 ¼ © k =1 ¹ © k =1 ¹
Pentru admitanĠa circuitului echivalent relaĠia de calcul se poate scrie:
n
1 1

Ys k =1 Yk
b) Gruparea în paralel fără cuplaj inductiv
Considerând un circuit format din n consumatori cu impedanĠe diferite, legaĠi în
paralel la bornele unui generator de tensiune alternativă a cărei valoare efectivă complexă
este U = 2U [cos(ω ⋅ t + ϕ u ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ u )] úi care furnizează circuitului un curent
alternativ de valoare efectivă complexă I = 2 I [cos(ω ⋅ t + ϕ i ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ i )] . Printr-un
consumator oarecare k de impedanĠă complexă Z k circulă curentul a cărui intensitate efectivă
complexă este I k = 2 I k [cos(ω ⋅ t + ϕ1 ) + j sin(ω ⋅ t + ϕ1 )] .
Între intensitatea efectivă complexă a curentului furnizat de sursă úi intensităĠile
efective complexe ale curenĠilor din fiecare consumator relaĠia este cea stabilită de legea I a
lui Kirchhoff :
n
I = ¦ I k sau folosind legea lui Ohm
k =1
n
U U
=¦ în care Z p este impedanĠa circuitului echivalent
Z p k =1 Z k
RelaĠia finală pentru impedanĠa complexă echivalentă se poate scrie:
n
1 1
=¦ ceea ce permite scrierea admitanĠei echivalente complexe:
Z p k =1 Z k
n n n
Y p = ¦ Yk în care Y p = G p − jB p cu G p = ¦ G k úi B p = ¦ Bk
k =1 k =1 k =1
Calcularea modulului impedanĠei complexe echivalente se face în modul următor;
1 n
1 n
R − jX k n
Rk n
Xk
=¦ = ¦ k2 = ¦ − j ¦ de unde
Z p k =1 Rk + jX k k =1 Rk + X k
2
k =1 Rk + X k
2 2
k =1 Rk + X k
2 2

n n
Rk X
1
¦R
k =1
2
+ Xk
2
+ j¦ 2 k 2
k =1 Rk + X k
Zp = n n
= k
2 2
Rk X § n · § n ·
¦R
k =1
2
+ Xk
2
− j¦ 2 k 2
k =1 Rk + X k
¨¦ 2 k 2
¨ R +X
R
¸ ¨ R +X ¸
X
¸ + ¨¦ 2 k 2 ¸
k
© k =1 k k ¹ © k =1 k k ¹
n n
Rk Xk
Folosind notaĠiile a = ¦ úi b = ¦ 2 impedanĠa echivalentă
k =1 R + X k2
2
k k =1 Rk + X k
2

complexă devine:
a + jb a b
Zp = 2 = 2 + j 2 de unde
a +b 2
a +b 2
a + b2

 63
2 2
§ a · § b · 1
Zp = ¨ 2 2 ¸
+¨ 2 2 ¸
=
©a +b ¹ ©a +b ¹ a2 + b2

BIBLIOGRAFIE:
1. Mihail Sandu – Teme úi probleme pentru cercurile de fizică, Editura Hyperion XXI,
Bucureúti, 1993.
2. Edward M. Purcell – Cursul de fizică Berkeley, volumul II, Editura Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti, 1982.
3. A. Saimac, C. Cruceru – Electrotehnică pentru subingineri, Editura Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti, 1981.

FIZICA ÎN RIMĂ


Prof. Gerlandida HÎNCIANU


Liceul Tehnologic „Ion Mincu” Vaslui

Fizica este ca o femeie elegantă, prin exprimare, parolistă, prin precizie, misterioasă,
când începi să-i pătrunzi adâncurile, deúteaptă, prin răspunsurile pe care le dă vieĠii.
Sunt mulĠi care mă vor contrazice, dar cel mai mult aú vrea să-i conving de adevărul
meu, pe acei elevi, pentru care fizica este o adunătură de formule fără sens úi o sumedenie de
afirmaĠii fără nici un înĠeles.
Problematica metodicii predării fizicii m-a preocupat continuu. Pe mulĠi elevi i-am
atras prin experiment sau prin experimentul virtual, pe alĠii, prin prezentarea sferei de
aplicabilitate a fizicii, pe unii prin interferenĠa cu obiecte preferate de ei úi, nu puĠini, s-au
lasat seduúi de jocurile interactive.
M-am gândit la grădiniĠă, cănd cântecul úi poezia erau parte integrantă din viaĠa mea.
ùi-atunci de ce n-ar fi úi fizica poezie? De ce n-ar cânta? Iată câteva exemple.
1. Principiul inerĠiei
a) „Un corp îúi păstrează starea de repaus relativ sau starea de miúcare rectilinie úi
uniformă , atât timp cât el nu interacĠionează cu alte corpuri care ar putea să-i schimbe starea
în care se găseúte.”
b) „Dacă eu m-aú izola
De tot ce m-ar înconjura,
Repausul relativ l-aú afla
Sau liniar úi uniform m-aú tot miúca.”
c) Ghicitoare:
„Corpul acela este astăzi total ‚eliberat’
Ce impuls încoace sau încolo el úi-a imprimat?”
Răspuns:
2.Principiul fundamental
a) „Vectorul forĠă este numeric egal cu produsul dintre masa corpului úi vectorul
acceleraĠie”
b)„Unui corp i-aplic o mângâiere minunată,
Ca el în sensul forĠei să meargă doar accelerat,
Mai iau în seamă úi valoarea masei date,

 64
Atunci când Ġin ca să fie consacrat.”
c) Ghicitoare:
„SăniuĠa roúie, pe ghiaĠă,
&
Are viteza lui Δp constantă.
Ce-a făcut copilul cu a saniei aĠă,
Dacă ea mai tare se avântă?”
Răspuns: A tras de aĠă co o forĠă constantă.
3. Principiul acĠiunii úi reacĠiunii
a)„Dacă un corp A acĠionează cu o forĠă asupra unui corp B, numită acĠiune, atunci úi
corpul B va acĠiona asupra corpului A cu o forĠă egală în modul úi de sens contrar acĠiunii,
numită reacĠiune.”
b) „Corpul A i-aplică corpului B o acĠiune.
Ei úi ce? A îi va răspunde, cu aceeaúi forĠă – e o reacĠiune.”
c) Ghicitoare:
„Cu o acĠiune, îúi manifestă a sa furie, corpul D.
Oare ce răspunde, actiunii, corpul C?”
Răspuns: Corpul C răspunde cu o forĠă egală în modul úi de sens contrar, numită
reacĠiune.
Acest exerciĠiu, realizat într-o etapă de feed-back sau de verificare a
cunoútinĠelor, poate fi expus elevilor, astfel puterea de înĠelegere a unor fenomene va fi
verificată într-un mod seducător, sau creativitatea lor poate să aducă un aport deosebit fizicii,
pentru că ei pot compune poezii care pot deveni celebre. Elevii, care au aptitudini spre parte
umană, spre poezie, spre muzică vor fi foarte încântaĠi, au ocazia de a-úi folosi un talent nativ,
la un obiect imposibil pentru ei, iar un copil , care nu a scris nici o poezie, are ocazia de-a
zice versuri cu sens.

ENERGIA VERDE


Prof. GETA MICLESCU


ùcoala gimnazială ”Ion Agarici” Muntenii de Sus
Ing. COSTEL MICLESCU

„A înĠelege NATURA, înseamnă a înĠelege VIITORUL, dar a face ceva pentru


salvarea naturii, atât de ameninĠată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii”
(E. A. Pora, 1975)

Încălzirea globală este fenomenul de creútere a temperaturilor medii înregistrate ale


atmosferei în imediata apropiere a solului, precum úi a oceanelor.
Fenomenul de încălzire globală a început să îngrijoreze după anii 1960, în urma
dezvoltării industriale masive úi a creúterii concentraĠiei gazelor cu efect de seră care sunt
considerate în mare măsură responsabile de acest fenomen.
Atmosfera s-a îngroúat din pricina uriaúelor cantităĠi de dioxid de carbon úi a altor
gaze cu efect de seră emise din cauza oamenilor. Ea reĠine o cantitate mare de radiaĠii
infraroúii care altfel s-ar pierde în spaĠiu, în restul Universului. Drept rezultat, temperatura
atmosferei úi a oceanelor planetare creúte primejdios de mult.
SuprafaĠa Terrei încălzită emite o nouă cantitate de radiaĠie infraroúie.

 65
O parte din razele infraroúii părăseúte atmosfera iar o altă parte este absorbită de
moleculele gazelor cu efect de seră din atmosferă cauzând încălzirea suprafeĠei Terrei úi a
troposferei.
SuprafaĠa Terrei încălzită emite o nouă cantitate de radiaĠie infraroúie.
GheĠarii se topesc, plantele úi animalele dispar din habitatele lor obiúnuite úi numărul
furtunilor puternice úi al inundaĠiilor este în creútere.
9 Topirea gheĠarilor úi a banchizelor va determina creúterea nivelului
OCEANULUI PLANETAR úi inundarea Ġărmurilor.
9 Zonele polare se vor încălzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinĠe
dramatice.
9 Canicula poate cauza de asemenea úi dezastre naturale.
Aceasta poate produce incendii, sau poate intreĠine incendiile de pădure provocate din
neglijenĠa omului. În acest caz sunt distruse suprafeĠe însemnate de pădure (uneori, zeci de
mii de ha), punând, totodată, în pericol viaĠa persoanelor aflate in apropiere.
De asemenea, ele provoacă nori de fum care împiedică desfăúurarea în condiĠii bune a
transporturilor.
¾ Valurile de caldură – consecinĠa a încălzirii globale - împlică unele riscuri pentru
sănătatea populaĠiei, mai ales în zonele urbane, unde temperaturile sunt mai
ridicate. Se cunoaúte că vremea caniculară poate creúte riscul de deces, îndeosebi
la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic.
¾ Cea mai mare vulnerabilitate o au, în general persoanele din grupele de vârsta care
depăúesc 65 de ani.
¾ Pe lângă dezvoltarea industrială, o altă cauză la fel de importantă o reprezintă
defriúările masive ale pădurilor. Acestea duc epuizarea stratului de ozon.
Soarele este o sursă imensă de energie.
Aceasta ajunge pe Terra sub formă de radiaĠii solare, radiaĠii care pot fi captate úi
transformate în alte forme de energie: electrică, mecanică sau termică.
Astfel, energia solară îúi poate găsi utilizarea în domenii diverse, de la agricultură
până la cercetare.
Energia eoliană este energia conĠinută de forĠa vântului ce bate pe suprafaĠa
PĂMÂNTULUI.
Energia geotermică este o formă de energie obĠinută din căldura aflată în interiorul
Pamântului.
Apa fierbinte úi aburii, captaĠi în zonele cu activitate VULCANICĂ úi TECTONICĂ,
sunt utilizaĠi pentru încălzirea locuinĠelor úi pentru producerea electricităĠii.
Cred că toti útiu ce inseamnă Energie Geotermala . Cuvântul geotermala vine din
greacă cuvintele geo (pământ) úi term (energie termică) . Deci ea face parte din categoria
Energiei Regenerabile, este caldură din interiorul pamântului.

 66
Ne putem folosi de abur úi apă caldă produsă în interiorul pământului. Este
nepoluantă, regenerabilă úi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinĠelor,
industrial úi pentru producerea de electricitate în care necesită investiĠii pentru a construi o
centrală geotermală care ar pune punct dependenĠei o 100% de resurse energetice.
Energia geotermală are un potenĠial mare pentru producerea de electricitate. Aproape
8000 MW sunt produúi de-a lungul lumii. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale,
dar, în viitor, poate vom putea folosi căldura conĠinută în adâncul scoarĠei terestre, în roci
uscate, sau chiar cea din magma.
În ziua de azi există doua tipuri de Centrale electrice geotermale: binare úi pe bază de
aburi.
Centralele Electrice geotermale pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte
mari – mai mult de 182 °C. Aburul e oĠinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea úi
vaporizarea apei fierbinĠi. Vaporii pun în funcĠiune turbinele úi generează electricitate.

Nu există emisii toxice semnificative, iar urmele de dioxid de carbon, dioxid de azot úi
sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili.
Centralele Electrice Geotermale de tip binare utilizează apă la temperaturi mai mici,
între 107 úi 182 °C. Apa fierbinte îúi cedează energia termică a unui fluid secundar cu punct
de fierbere scăzut.
Cel mai adesea se utilizează
hidrocarburi inferioare precum
izobutanul sau izopentanul, cu ajutorul
unui sistem de schimb al căldurii.
Fluidul secundar se evaporă úi pune în
miúcare turbinele, iar apoi e condensat
úi readus într-un rezervor. Deoarece
uzinele binare se bazează pe un ciclu
intern, nu există nici un fel de emisii.
Ele sunt mai des întâlnite decât cele pe
bază de aburi.
Deúi Centralele Geotermale se
aseamană destul de mult cu Centralele tradiĠionale, ele prezintă úi dificultăĠi speciale: gaze úi
minerale necondensabile în fluidul utilizat, utilizarea de hidrocarburi, absenĠa apei de răcire
utilizată în condensare.
În sectorul energetic din majoritatea statelor europene s-au produs transformări majore
determinate de necesitatea creúterii siguranĠei în alimentarea cu energie a consumatorilor, iar
în cadrul acestei cerinĠe, sursele regenerabile de energie oferă o soluĠie viabilă, inclusiv aceea
de protecĠie a mediului înconjurator.
SiguranĠa alimentării cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii
Europene este asigurată în mod obligatoriu prin luarea în considerare a importurilor, în

 67
condiĠiile liberalizării pieĠei de energie úi în conformitate cu nevoia stringentă de atenuare a
impactului asupra mediului climatic planetar.
Acetona (propanona) este un lichid incolor cu miros caracteristc, fiind utilizat ca
solvent organic úi ca reactant în o serie de procese de termoliză úi reacĠii de sinteză în chimia
organică. Ea face parte din grupa cetonelor, caracteristic pentru structura acetonei este
gruparea carbonilică de care se leagă două grupări metil.
Lichid incolor cu miros dulceag în concentraĠii mai ridicate înĠepător, uúor inflamabil,
în combinaĠie cu aerul formează un amestec exploziv. Se dizolvă în orice proporĠie cu apa úi
majoritatea solvenĠilor.
La încălzirea unui lichid acesta îúi păstrează starea lichidă până la atingerea
temperaturii de fierbere. Mărind în continuare temperatura, se formează prima bulă de vapori,
iar apoi din ce în ce mai multe. Deoarece densitatea vaporilor este mai mică decât a
lichidului, într-un câmp de forĠe, de exemplu câmpul gravitaĠional, sub acĠiunea forĠelor
arhimedice bulele se ridică la suprafaĠă, apărând o suprafaĠă de separaĠie între fazele de lichid
úi vapori. Această suprafaĠă de separaĠie a fazelor este definitorie pentru fenomenul de
fierbere. Dacă în timpul procesului de fierbere presiunea la care este supus amestecul (separat
sau nu) de lichid úi vapori rămâne constantă, atunci úi temperatura la care se produce
fierberea rămâne constant (56 °C). Continuând creúterea temperaturii lichidului, la un
moment dat toată cantitatea de lichid s-a transformat în vapori, care însă sunt încă la
temperatura de saturaĠie, vaporii fiind numiĠi vapori saturaĠi uscaĠi. Ca urmare, în timpul
procesului de fierbere, se consideră că există un amestec de lichid la temperatura de saturaĠie
úi vapori saturaĠi uscaĠi.

Moduri de vaporizare
În timpul fierberii vaporizarea se poate face în două moduri de bază, cu un regim de
tranziĠie între ele:
9 Vaporizare cu bule, în care pe suprafaĠa care cedează căldură lichidului apar mici bule
care la un moment dat se desprind úi cresc, ridicându-se la suprafaĠă. Numărul de
puncte în care apar bule (centre de nucleaĠie) depinde de temperatura suprafeĠei úi de
rugozitatea ei — o suprafaĠă rugoasă oferă mai multe centre decât una netedă. Pentru
suprafeĠe extrem de netede lichidul poate fi adus la o temperatură ceva mai mare decât
temperatura de saturaĠie (lichid supraîncălzit), însă în momentul în care bulele încep
să se formeze urmează o degajare de bule foarte violentă.
9 Vaporizare peliculară (în film), în care, când suprafaĠa de încălzire atinge o anumită
temperatură (relativ mare), formarea vaporilor este continuă pe toată suprafaĠa, între
suprafaĠă úi lichid apârând un film de vapori.
9 Vaporizarea de tranziĠie este un regim instabil între vaporizarea cu bule úi vaporizarea
peliculară.
Formarea bulelor de lichid este in fenomen complex, care adesea includ fenomene
acustice úi de cavitaĠie.

Golirea unui vas sub presiune.


Fierberea sub presiune este un fenomen periculos. Vasele sub presiune trebuie să fie
rezistente, deoarece în caz că se sparg, fenomenul este foarte asemănător cu o explozie. Chiar
dacă vasul rezistă úi apare doar un orificiu, prin scăparea vaporilor presiunea scade, lichidul
devine supraîncălzit prin scăderea temperaturii de saturaĠie conform presiunii, se produce o
degajare de bule violentă care umflă lichidul úi-l aruncă afară prin orificiu. În afară de

 68
pierderea conĠinutului vasului, jetul de lichid supraîncălzit poate produce accidente.
InstalaĠiile industriale care funcĠionează sub presiune sunt supuse inspecĠiilor úi aprobărilor
din partea InspecĠiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune úi
InstalaĠiilor de Ridicat (ISCIR).
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia transferată între un
sistem termodinamic úi mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între
diferite părĠi ale aceluiaúi sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în
care parametrii externi rămân constanĠi. Transferul de căldură are loc sub influenĠa unei
diferenĠe de temperatură. Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se
face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă.
¾ Printre avantajele energiei geotermale se numară indepedenĠa de vreme úi ciclul
zi/noapte, este curată úi nu influenĠează negativ mediul înconjurător.
¾ POMPELE DE CĂLDURĂ sunt o soluĠie modernă úi eficientă de a asigura o
modalitate de încălzire.
Pompele de căldură
Pompa de caldură este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate transporta căldură de
la o sursă la un radiator sau schimbător de căldură folosind lucru mecanic, de obicei în sens
invers direcĠiei naturale de miúcare a căldurii.
Majoritatea pompelor de căldură sunt folosite pentru a muta căldura de la o sursă cu
temperatură mai mică la un radiator cu temperatură mai mare. Cele mai comune exemple de
astfel de pompe se regăsesc în frigidere, congelatoare, aparate de aer condiĠionat úi
invertoare de căldură.
FuncĠionarea pompelor de căldură se bazează pe proprietăĠile unui fluid la schimbarea
stării de agregare, mai precis la lichefiere úi evaporare. Cel mai adesea pompele de căldură
extrag căldura din aer sau pământ, motiv pentru care unele din ele nu mai lucrează eficient
când temperatura mediului scade sub -5 °C.

SOS
• În lume trebuie să se ia MĂSURI DRASTICE de:
- Reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în următorii doi ani, pentru a fi
evitate cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice;
- Dezvoltare a celor mai bune surse de energie fără gaze cu efecte de seră (energii
solare, eoliene, geotermice).
- Construirea de clădiri úi renovarea acestora într-o manieră ECOLOGICĂ.
- Cultivarea acelor varietăĠi de plante care reflectă puternic radiaĠia soarelui úi o
trimit înapoi în spaĠiu.

 69
LICOPENUL
UN ANTIOXIDANT LA ÎNDEMÂNĂ

Prof. Aniúoara ROùU


Liceul Tehnologic „Ion Mincu” Vaslui

Cererea crescută pentru noi compuúi


naturali a dus la intensificarea dezvoltării
compuúilor derivaĠi din plante cunoscuĠi
sub denumirea de compuúi bioactivi, care
ajută la menĠinerea stării de sănătate.
RelaĠia directă dintre hrană úi
sănătate a determinat derularea a
numeroase studii útiinĠifice în acest
domeniu, care să arate importanĠa
diferitelor componente ale alimentelor
asupra stării de sănătate. Dintre compuúii
funcĠionali, antioxidanĠii sunt studiaĠi cel
mai mult. Aceúti compuúi joacă un rol important în industria alimentară datorită acĠiunii lor
antiradicalice.
Primele studii referitoare la compoziĠia chimică a pigmenĠilor din roúii datează de
acum aproximativ o sută de ani. De atunci interesul pentru carotenoizi este în continuă
creútere. În ultimii ani s-a observat o creútere exponenĠială a lucrărilor útiinĠifice referitoare la
pigmeĠii din roúii.
Licopenul (2, 6, 10, 14, 19, 23, 27, 31- Octamethyl – dotri – aconta - 2, 6, 8, 10, 12,
14, 16, 18, 20, 22, 24, 26, 30- tridecaene) a cărui structură moleculară este prezentată în
figura 1, este unul dintre cei mai studiaĠi carotenoizi (Naviglio, et al., 2008), care însă nu are
activitate de vitamină A (Eh úi Teoh, 2012). Acesta este folosit ca un prototip pentru alĠi
carotenoizi, care se pot forma prin ciclizare, oxidare sau reducere.
Licopenul, fiind un compus lipofil, este insolubil în apă, metanol sau etanol, dar este
solubil în solvenĠi organici precum eterul de petrol, dietil eter, cloroform sau benzen.
Mai mult de 72 de izomeri au fost identificaĠi până în prezent, cei mai importanĠi fiind
neolicpenul A (6-cis-licopen), 5-cis-licopen, prolicopenul (1-,3-,5-,7-,9-,11-cis-licopen) úi
cis-licopenul (1-,3-,5-,6-,7-,9-,11-cis-licopen).
În formă brută naturală, licopenul este găsit, în special în structură -trans úi poate fi
izomerizat în structură –cis sau –poli cis prin tratamente la temperaturi înalte, lumină, oxigen,
mediu acid sau prin cataliză, structura –cis fiind mai puĠin stabilă termic.

Figura 1. Licopenul. Structura


moleculară (www.angoal.com)

Studiile au arătat că
licopenul prezintă o stabilitate
mai ridicată în matrice naturală
(în roúii) decât în formă izolată
(Nguyen úi Schwartz, 1999;
Kong, et al., 2010).

 70
Tabelul 1. Principalele surse de licopen
Denumire Cantitate, mg/100g Sursa
Roúii (Solanum pimpinellifolium L) 0,549-43,09 mg/100g

De Cortes Sanchez-
Roúii (Solanum lycopersicon L.) 1,60-18,46 mg/100g

Mata, (2013).
Guava (Psidium guajava L.) 5,43–7,02 mg/100g
Pepene galben (Citrullus lanatus) 2,45–7,30 mg/100g
Grepfruit roúu (Citrus paradisi) 3,32-3,36 mg/100g
Papaya (Carica papaya L.) 2,54–3,72 mg/100g
Cyrmal japonez (Diospyros kaki L.) 0,158–0,359 mg/100g
Mango (Mangifera indica L.) 0,072–0,082 mg/100g
Ketchup de roúii 124 μg/g
Pireu de măceúe 7,8 μg/g

PrezenĠa a 13 duble legaturi dintre care 11 conjugate din structura sa, conferă
licopenului abilitatea de a absorbi lumina în domeniul UV-VIS. Cele 13 duble legături, îl
recomandă ca fiind unul dintre compuúii cu cea mai mare valoare a coeficientului de
absorbĠie molară, determinându-i activitatea antioxidantă crescută.
Datorită acestor caracteristici, licopenul este un compus des utilizat în industria
farmaceutică în tratamentul cancerului de prostată sau pentru tumorile tractului digestiv
(Stacewicz-Sapuntzakis úi Bowen, 2005; Hirsch, et al., 2007).
O altă întrebuinĠare a licopenului este în industria cosmetică, iar datorită solubilităĠii
în lipide, este utilizat de industria alimentară drept colorant pentru diverse alimente sau
băuturi: obĠinerea de preparate de carne (cârnaĠi, salamuri) cu adaos de compuúi bio cu
acĠiune antioxidante (ȕ – carotenul úi licopenul, flavonoizi, coenzima Q10,peroxidaza etc);
utilizări pentru obĠinerea de produse noi úi potenĠarea culorii produselor în industria
produselor lactate (iaurturi, brânzeturi topite), industria de panificaĠie (sortimente de pâine,
batoane de cereale , paste, etc), industria băuturilor nealcoolice.
Drept urmare a întrebuinĠării acestuia pe scară largă, cererea de licopen de înaltă
calitate úi puritate, dar accesibil ca preĠ este în continuă creútere.

BIBLIOGRAFIE:
1. Kong, K. W., Khoo, H. E., Prasad, K. N., Ismail, A., Tan, C. P., úi Rajab, N. F.
(2010). Revealing the power of the natural red pigment lycopene. Molecules, 15(2),
959-987.
2. Naviglio, D., CaUXVR 7 ,DQQHFH 3 $UDJzQ, A., úi Santini, A. (2008).
Characterization of high purity lycopene from tomato wastes using a new pressurized
extraction approach. Journal of agricultural and food chemistry, 56(15), 6227-6231
3. Stacewicz-Sapuntzakis, M., Bowen, P. E. (2005). Role of lycopene and tomato
products in prostate health. Biochim. Biophys. Acta, 1740, 202–205.
4. Nguyen, M. L., úi Schwartz, S. J. (1999). Lycopene: chemical and biological
properties. Food technology (USA).
5. Hirsch, K., Atzmon, A., Danilenko, M., Levy, J., Sharoni, Y. (2007)Lycopene and
other carotenoids inhibit estrogenic activity of 17_- estradiol and genistein in cancer
cells. Breast Cancer Res. Treat., 104 (2), 221–230.
6. Eh, A. L. S., & Teoh, S. G. (2012). Novel modified ultrasonication technique for the
extraction of lycopene from tomatoes. Ultrasonics sonochemistry, 19(1), 151-159.

 71
CODREANU UN SIMBOL DE OPT LITERE
LA 170 DE ANI

Prof. MIRELA - SILVIA PETREA


Colegiul NaĠional „Gheorghe Roúca Codreanu” Bârlad

Du-te, prietene, în urmă cu peste 150 de ani úi vei descoperi la Bârlad, o úcoală
serioasă, o formă concretă a dorinĠei unui visător: clasul real al Codreanului.
Un bărbat cu numele de Gheorghe. Atât de românesc!
Gh. Roúca Codreanu spunea: ”Din veniturile mele să se facă pe moúia mea o úcoală în
care să înceapă 100 de tineri ca să înveĠe dialectul latinesc.”
Iată astăzi acest bătrân liceu, al patrulea din Principatele Române. ”Colegiul
Codreanu, el, sigur, îúi măsoară altfel vârsta decât noi, cei trecuĠi mai ieri, sau cei care trec azi
prin cercul lui de lumină vie, fecundă.”
Bătrân după calendar, e ca întotdeauna plin de tinereĠea elevilor săi.
Bătrân?!... Nu-i aúa că mint? Nu e bătrân deloc. PriviĠi-i de fapt tinereĠea cum îúi
plimbă paúii pe holuri úi în sălile de clasă. Aú spune ca într-o carte a adolescenĠei mele,
parafrazând:
Colegiul Codreanu – Amplasament al rampei de lansare spre Soare sau Venus!... Vis
nebun?!
Elevii lui… cocktail din fructe de plante sălbatice. De necrezut?
Dragoste la 40ƕ… De netrăit?
ùi mult, mult imposibil…
Dacă puteĠi crede în toate acestea úi dacă nu sunteĠi zgârciĠi cu dorurile úi nu vreĠi să
păstraĠi pentru voi visele, căldura úi comorile, veĠi încerca să ne vedeĠi úi să ne cunoaúteĠi.
Suntem aici, unde, când înfloresc salcâmii, Bârladul e-o legendă de ninsoare.
Păstrăm cu sfinĠenie în inimile noastre memoria celor care au trecut prin acest liceu în
cei 170 de existenĠă: peste 35 de academicieni, peste 60 de scriitori úi publiciúti, peste 160 de
profesori universitari, 25 de generali, numeroúi oameni de artă. Ce să vă spun; Nicolae
Tonitza, Vasile Pârvan, Ioan Hobana, ùtefan Procopiu, Constantin ChiriĠă, C. D. Zeletin etc.
ùi câte generaĠii le-au urmat!.... AĠi auzit úi veĠi mai auzi de cei aproape o mie de elevi
codreniúti, de medalii obĠinute la concursuri naĠionale úi internaĠionale, de bursieri acceptaĠi
la marile universităĠi ale lumii, de premii úi de medalii la olimpiadele úi competiĠiile úcolare.
Toate acestea ne-au situat în fiecare an în fruntea învăĠământului vasluian.
„Sărbătoarea Colegiului e a urbei noastre úi, credem noi, a acestei comunităĠi de minte
úi suflet pe care o formăm laolaltă, foúti úi actuali codreniúti, legaĠi profund de acel spirit, pe
care în timp, profesorii noútri, respectaĠi úi iubiĠi au útiut să ni-l insufle, să ni-l transmită, într-
o vie, deschisă continuitate, întemeiată pe conútiinĠa activă a unei „entităĠi Codreanu”:
atmosferă, muncă, profesionalism, onestitate, autentică omenie.” (fost elev al liceului).
De ce un simbol de opt litere a durat iată, 170 de ani? Pentru că la bază au stat
competenĠa, buna credinĠă, adesea renunĠările, dar mai ales dragostea de oameni.
“În acest oraú, bântuit de atâtea furtuni úi pândit încă de viclenii, Colegiul va rămâne
poate punctul luminos. Este cadoul cel mai de preĠ, cel mai frumos pe care îl putem hărăzi
generaĠiilor viitoare. Poartă-i de grijă cu spiritul úi cu sufletul!” (dr. C. Teodorescu).
ùi dacă tot a pornit spre 171 de ani, ce-i putem dori, decât “MILENII DE VIAğĂ!”.
P.S.
În octombrie 2016 Colegiul implineúte 170 de ani.
Dragii mei,…. ne vedem la sărbătoare!

 72
POLITROPE


Prof. PETREA MIRELA


Prof. CHETRARU MIHAI
Colegiul NaĠional „Gheorghe Roúca Codreanu” - Bârlad

În această lucrare ne propunem să tratăm pe scurt transformarea politroplă, ca apoi să


insistăm mai mult pe reprezenările grafice ale acestor procese în diverse coordonate cu
comentariile corespunzătoare.
Considerăm că lucrarea este de un real folos celor care vor să aprofundeze
cunoútinĠele în termodinamică sau celor care se pregătesc pentru diverse concursuri úcolare
úi admitere în învăĠământul superior.
EcuaĠia transformării politrope
Transformarea termodinamică suferită de un gaz ideal în decursul căreea căldura
molară úi masa gazului rămân constante se numeúte tranformare politropă.
Considerăm o tranformare elementară, la care căldura schimbată cu exteriorul este
dată de primul principiu al termodinamicii: dQ=dU+dL (1) în care dQ=ȞCdT; dU=ȞCvdT úi
dL= pdV (2)
C = căldura molară în această transformare
Cv = căldura molară la volum constant
Ȟ = numărul de moli.
RelaĠia (1) se scrie ȞCdT= Ȟ CvdT+pdV sau Ȟ(C-Cv)dT=pdV (3)
νRT νRT
Din ecuaĠia de stare pV=ȞRT => p= úi relaĠia (3) devine Ȟ(C-Cv)dT = dV
V V
sau
§ C − Cv · dT dV C − C v dT dV
¨
© R ¹ T
¸ =
V
(4). Prin integrarea relaĠiei (4),
R ³ T

V
, se obĠine

(C-Cv)ln T=Rln V+ln a (5) unde „ln a” este constantă de integrare.


RelaĠia (5) devine lnT (C −Cv ) =ln aVR (6) sau:
( C −C v )
(C − C v ) R T T (C − C v ) T
ln T –lnaV =0 => ln R
=0 => R
=a =const. => R
=const.;
aV V C −Cv
V
R
Cv −C
TV =const. (7)
Cp − C
ğinând seama de definiĠia exponentului politropic n = (8) úi de relaĠia Robert
Cv − C
Mayer
R
Cp–Cv=R obĠinem n–1= úi expresia (7) devine TVn-1=const (9). Eliminând T din (9)
Cv − C
úi ecuaĠia de stare pV=ȞRT obĠinem expresia legii transformării politrope sub forma
pVn=const. (10)
Tn
Eliminând volumul „V” din (10) úi ecuaĠia de stare se obĠine n−1 =const
p
n 1-n
sau T p = const (11).
RelaĠiile (9), (10) úi (11) reprezintă legi ale transformării politrope. În această
transformare, ǻU, Q, L, ǻS se calculează cu formulele ǻU = Ȟ CvǻT; Q=ȞCǻT úi L=Q–
ǻU=ȞCǻT– ȞCvǻT (12).

 73
R
Din relaĠia (8), rezultă C=Cv- (13), iar lucrul mecanic
n −1

§ R · νRΔT 1
L= v¨ C v − ¸ΔT − vC v ΔT úi L= − (14) sau L= ( p1V1 − p 2V2 ) (15).
© n −1¹ n −1 n −1
VariĠia entropiei ǻS într-o transformare politropă se poate calcula pornind de la
relaĠia de diferenĠială
dQ νCdT T
dS= = (16), care prin integrare ne conduce la ǻS = vC ln (17) în care C este
T T T0
căldura molară în transformarea politropă, iar T0 úi T temperaturile între care evoluează
procesul.
Din relaĠiile (10) úi (13) găsim drept cazuri particulare transformările izoterme,
izobare, izocore úi adiabatice, precum úi căldura molară în fiecare transformare astfel:
a) n=0 => pV0 =const => p=const este transformare izobară cu C=Cv+R=Cp
b) n=1 => pV1 =const este transformarea izotermă cu C=Cv+’=’
1 1
c) n=’; pVn =const => p n V= const => p ∞ V= const.
R
V= const este transformarea izocoră având C= Cv - = Cv

R
d) n=Ȗ => PV γ = const este transformarea adiabatică unde C= Cv − (18).
γ −1
Cp R γR
Din = γ úi Cp- Cv =R=> Cv = úi Cp= .
Cv γ −1 γ −1
Înlocuind în (18), găsim C= Cv - Cv =0.
Reprezentarea politropelor în coordonate (p;V)
Pentru reprezentarea curbelor ce caracterizează aceste transformări trebuie calculate
direcĠiile tangentelor în acelaúi punct (M) al curbelor.
Considerăm pentru început transformarea izotermă úi apoi transformarea politropă cu
dp
n1 úi calculăm tg Į = − (19), ce reprezintă direcĠiile tangentelor la aceste curbe.
dV
În cazul transformării izoterme pV=const, diferenĠiind, obĠinem pdV+Vdp=0 úi
dp p
− = adică
dV V
p
tgα iz = (20).
V

 74
Pentru transformarea politropă, pVn=const obĠinem pd(Vn)+Vndp=0=> pnVn-
dp np p
1
dV+Vndp=0=> pndV+Vdp=0=> − = deci: tg p = n (21).
dV V V
Pentru n>1, politropele (Fig.1) sunt mai înclinate decât izotermele în acelaúi punct,
deoarece tgα p > tgα iz .
Din această categorie fac parte úi transformările adiabatice pentru care n=Ȗ.
În Fig. 2 sunt prezentate
direcĠiile tangentelor la curbele ce
reprezintă politrope în coordonate
p;V pentru diverse valori ale lui “n” úi
care se intersectează în M.
C § i + 1· iR
γ = p ;Cp = ¨ ¸ R úi C v = ,
Cv © 2 ¹ 2
deci,
i+2
γ= (22)
i
Pentru gazele monoatomice
5
i=3 úi γ 1 = = 1,66
3
Pentru gazele diatomice i=5 úi
7
γ 2 = = 1,4
5
8 4
Pentru gazele poliatomice i=6 úi γ 3 = = = 1,33
6 3
Graficele celor trei adiabate raportate la izotermă (n=1) sunt cele din Fig. 3.
În Fig. 4, sunt trasate câteva izoterme úi câteva adiabate care au acelaúi Ȗ pentru un
anume gaz ideal.

Pentru trasarea izotermelor, trebuie adus pe rând sistemul termodinamic în contact cu câte un
termostat având temperaturile T1; T2; T3; T4 (T4>T3>T2>T1).
Toate stările de pe o izotermă formează o familie de stări izoterme. Familiile de stări
izoterme sunt disjuncte între ele, ceea ce face ca izotermele să nu se intersecteze.

 75
Proprietatea remarcabilă a familiilor de stări izoterme de a fi disjuncte între ele arată
că putem defini o funcĠie univocă de stare numită „Temperatură” cu proprietatea că are
aceeaúi vloare pentru toate stările dintr-o familie de stări izoterme úi care îúi modifică
valoarea prin trecerea de la o familie la alta.
Pentru trasarea adiabatelor sistemul termodinamic trebuie izolat adiabatic (Q=0) úi
prin modificarea volumului, va avea loc úi o variaĠie a presiunii obĠinându-se una din
adiabatele (A1, A 2; A 3; ...).
MulĠimea stărilor de pe o adiabată formează o familie de stări izoentropice. Pentru a
obĠine o altă adiabată se poate proceda astfel: se suprimă izolarea adiabatică úi permitem
sistemului să aibă schimb de energie cu mediul înconjurător prin intermediul miúcării
termice. Ca urmare a acestui schimb de energie sistemul trece într-o nouă stare.
Această nouă stare face parte dintr-o altă familie de stări izoentropice. Această nouă
familie poate fi obĠinută impunând din nou sistemul la o izolare adiabatică.
ExperienĠa arată că cele două familii de stări izoentropice sunt disjuncte între ele úi
adiabatele nu se intersectează.
Proprietatea remarcabilă a familiilor de stări izoentropice de a fi disjuncte între ele
arată că putem defini o funcĠie univocă de stare numită „entropie” cu proprietatea că are
aceeaúi valoare pentru toate stările dintr-o familie de stări izoentropice úi îúi modifică
valoarea prin trecerea de la o familie de stări izoentropice la alta.
În acest mod, se pot introduce mărimile de stare, „Temperatura” úi „Entropia” pentru
sistemele termodinamice.
Din graficele figurii 4, mai rezultă că într-o transformare adiabatică, dacă V creúte,
atunci T scade, úi că dacă „p” scade, atunci úi „T” scade.
Următoarele grafice, Fig. 5 úi Fig. 6, prezintă politropele pentru n•0 úi respective n<0.

Am considerat că prezentînd graficele separat, cele cu n•0 úi n<0 acestea pot fi


urmărite de cititor mai uúor, desenele fiind mai simple.
Pentru a putea compara uúor variaĠiile diverselor mărimi în procesele politrope, am
considerat că toate politropele au un punct comun unde se intersectează.
Deasemenea, am reprezentat pentru ambele cazuri (n•0 úi n<0) toate procesele simple
des întâlnite în probleme, úi anume cele pentru n=0; n= ; n=Ȗ; n=±’.

 76
1
În Fig. 6, graficele pentru n= − úi n= − 2 sunt parabole:
2
1
− p2
pV 2
= const => V = const. p 2 (23) úi pV −2 = const => p = const.V 2 (24)
= const =>
V
De fapt cele două funcĠii (23) úi (24) sunt funcĠii inverse úi graficele lor sunt simetrice
faĠă de dreapta obĠinută pentru n= − 1
1
Tot funcĠii inverse se obĠin úi pentru n= − úi n= − 3 , numai că, de această dată
3
curbele obĠinute nu sunt parabole.
Aceste grafice arată că în toate cazurile p creúte pe măsură ce creúte V, dar până la
1
punctul de intersecĠie presiunea creúte mai mult pe politropa n = − ca apoi, după acel punct,
3
p creúte mai mult pe politropa n= − 3 .

Reprezentarea politropelor în coordonare (T;V)


Legea care descrie transformarea politropă în aceste variabile este TVn-1=const.
T
DirecĠiile tangentelor la curbe se pot calcula cu relaĠia tgĮ= (n − 1) găsită prin
V
analogie cu relaĠia (21) pornind de la legea transformării politrope sub forma TVn-1=const.
Pentru n•0 se obĠin reprezentările din Fig. 7.
În Fig. 8 sunt prezentate diferite politrope trasate pentru n<0.

Din Fig. 7, se vede că pentru n>1 dacă V creúte, T scade, úi pentru 0”n<1, dacă V
creúte, creúte úi T, iar din Fig. 8, unde n<0, dacă V creúte, atunci creúte úi T.

Reprezentarea politropelor in coordonate (p;T)


Legea ce descrie această transformare în aceste variabile, este Tnp1-n=const. de unde,
n
p=const.T n −1 (25).
§ n ·p
DirecĠiile tangentelor la curbe se pot calcula cu relaĠia tgα = ¨ ¸ găsită prin
©1− n ¹ T
n
analogie cu relaĠia (21), pornind de la legea transformărilor politrope sub forma pT 1− n = cons.

 77
În Fig. 9 sunt prezentate cazurile cu n•0, iar în Fig. 10, curbele obĠinute pentru n”0.
Din Fig. 9 observăm că pentru 0<n<1 „p” scade pe măsură ce „T” creúte, iar pentru
n>1, când „T” creúte, „p” creúte.
Din Fig. 10 se constată că pentru toate cazurile, o creútere a temperaturii duce la o
creútere a presiunii.

VariaĠia densităĠii în transformările politrope


Vom analiza cazurile ȡ=f(p) úi ȡ=f(T). Pentru a găsi funcĠia ȡ=f(p) ne folosim de pVn
m p
= const. úi ρ = . Prin eliminarea volumului, n = const. => p=const.ȡn=> ȡ=const. p
v ρ
(26).
Această funcĠie, pentru n•0 are următoarea reprezentare:

Cazurile cu n<0 sunt prezentate în Fig. 12.


m
Pentru găsirea funcĠiei ȡ=f(T) ne folosim de relaĠiile TVn-1=const. úi ρ = .
v
1
Eliminând volumul între cele două relaĠii (m=const.), T = const. => ȡn-1 = const.T => ȡ=
ρ n −1

1
n −1
const. T (27).
FuncĠia (27) admite reprezentările din Fig. 13 pentru n•0:

 78
Pentru cazurile cu n”0 vom obĠine reprezentările din Fig. 14.
m
VariaĠia densităĠii cu volumul este cea generală, adică, ρ = => ȡV=const. care în
v
coordonate (ȡ;V), reprezentarea este o hiperbolă echilateră.
Reprezentarea grafică a căldurii molare în transformările politrope
R
Conform relaĠiei (13), C = CV − depinde de exponentul politropic, iar
n −1
reprezentarea grafică a acestei dependenĠe este cea din Fig. 15.

Din acest grafic (Fig. 15) se constată că pentru 1<n<Ȗ, căldura molară este negativă
(C<0).
Există deci transformări, în care, cu toate că gazul primeúte căldură Q=ȞCǻT>0,
temperatura lui scade (C<0 úi ǻT<0 duce la Q>0).
În această situaĠie, căldura transmisă gazului se transformă integral în lucru mecanic,
úi deasemeni, o parte din energia lui internă, se transformă, în lucru mecanic, ceea ce duce la
scăderea temperaturii.

 79
VariaĠia entropiei în transformări
politrope

Conform relaĠiei (17), adică:


T
ǻS=ȞCln entropia (pentru C>0) creúte dacă
T0
T>T0 úi scade pentru T<T0, iar pentru C<0 úi
T<T0 entropia de asemeni creúte.
În acest ultim caz, sistemul primeúte
căldura, chiar când temperatura lui scade, pe
seama transformării unei părĠi a energiei interne
(C<0 se obĠine când 1<n<Ȗ).
Din Fig. 16 observăm că pentru -’<n<1
úi Ȗ<n<+’, variaĠia entropiei ǻS>0, úi din figura
15, că pentru aceleaúi valori ale lui „n” ca mai
sus, úi C>0.
În continuare vom prezenta variaĠia entropiei în diverse transformări politrope în
funcĠie de T, V úi p.
Legea de variaĠie S=f(T) se poate găsi din formula (17).
T § R ·
ǻS=ȞCln => S=S0+ȞClnT úi S=S0+ v¨ C v − ¸ ln T (28)
T0 © n −1¹
Din relaĠia (28), care este o funcĠie logaritmică rezultă pentru transformările simple
ale gazului ideal:
• n=0 S=S0+Ȟ( Cv +R)lnT=S0+ȞCPlnT (transformarea izobară)
• n=1 (transformarea izotermă)
• n=Ȗ S=S0 (transformarea adiabatică)
• n=’ S=S0+Ȟ Cv lnT (transformarea izocoră)
Reprezentările grafice sunt cele din Fig. 17.

Dând lui “n” úi alte valori, se pot trasa curbele corespunzătoare acelor politrope.
Într-o asemenea reprezentare S=f(T) aria cuprinsă între graficul transformării, úi axa
“S” între două stări, reprezentând căldura schimbată cu exteriorul într-un proces (Fig. 18).
Q>0 dacă procesul are loc de la 1 la 2 úi Q<0 dacă procesul are loc de la 2 la 1.

 80
T
Legea variaĠiei S=f(V) o putem găsi folosind relaĠia (17) în care raportul îl
T0
înlocuim astfel: scriem pentru transformarea politropă ce are loc între temperaturile T0 úi T,
legea T0V0n-1=TVn-1=>
n −1
T § V0 · T V
= ¨ ¸ => ln = (n–1)ln 0 . Astfel, relaĠia (17) devine:
T0 © V ¹ T0 V
§ R · V V V
ΔS = v¨ C v − ¸(n − 1)ln 0 = v[(n–1)Cv–R]ln 0 sau ǻS=v[R– (n–1)Cv]ln de unde:
© n −1¹ V V V0
S=S0 + Ȟ [R– (n–1) Cv ] lnV (29).

Din relaĠia (29) rezultă pentru


transformările simple ale gazului ideal:
• n=0 S=S0 + ȞCplnV (transformarea
izobară)
• n=1 S=S0 +ȞRlnV (transformare
izotermă)
• n=Ȗ S=S0 (transformare adiabată)
• n=’ (transformare izocoră)
Reprezentările grafice sunt cele din
Fig. 19.

Legea de variaĠie S=f(p) se poate găsi


T
folosind formula (17) în care raportul îl
T0
înlocuim astfel: aplicăm transformării politrope ce are loc intre temperaturile T0 úi T legea:

1−n
1− n
1−n T §p ·n T § 1 − n · p0
T0 p0 = Tp => = ¨¨ 0 ¸¸ => ln = ¨
n n
¸ ln
T0 © p ¹ T0 © n ¹ p
Astfel relaĠia (17) devine:
§ R · § 1 − n · p0 § R · § n −1· p
ǻS=v ¨ C v − ¸¨ ¸ ln = ν ¨ Cv − ¸¨ ¸ ln
© n −1 ¹ © n ¹ p © n − 1 ¹ © n ¹ p0

 81
ν p
ǻS = [C v (n − 1) − R ]ln , de unde:
n p0
ν
S=S0+ [C v (n − 1) − R]ln p (30)
n

Din relaĠia (30) rezultă transformările simple ale gazului ideal:


• n=0 transformare izobară
• n=1, S=S0-ȞRln p transformare izotermă
• n=Ȗ, S=S0 transformare adiabatică
• n=’, S=S0+ȞCvln p transformare izocoră
Reprezentările grafice sunt cele din Fig. 20.
Pentru a obĠine niúte reprezentări mai simple se pot folosi scări funcĠionale, adică:
S=f(lnT); S=f(lnV); S=f(lnp), úi se obĠin pentru transformările respective numai drepte.
Aceste reprezentări propunem să le trateze cei care vor studia acest material.
Deasemeni, puteĠi trasa ciclul Carnot în coordonate: (p,V); (T,V); (p,T); (S,T); (S,V); (S,p)
sau chiar coordonatele (ȡ,T) úi (ȡ,p).

BIBLIOGRAFIE:
1. David Holliday, Robert Resnick – Fizica vol. I, Editura didactică úi pedagogică –
Bucureúti 1975
2. N. Bărbulescu, R. ğiĠeica, D. Bârcă GălăĠeanu, I. Spânulescu, L. Georgescu Fizica
vol. I, Editura didactică úi pedagogică – Bucureúti 1972
3. I. InĠa, S. Dumitru – Complemente de Fizică, Editura tehnică Bucureúti
4. V. A. Kirillin, V. V. Sîcev, A. E. Seindlin – Termodinamica, Editura ùtiinĠifică úi
Enciclopedică – Bucureúti 1985
5. Mihail Sandu – Ghid pentru cercurile de fizică, Editura Academiei Române –
Bucureúti
6. ”Fizică” pentru grupele de performanĠă, clasele VII-XII, Editura Dacia EducaĠional –
Cluj Napoca 2004
7. Constantin Corega, Mihai Todică, Viorel Săndulescu, Simion Aútilean – Probleme de
fizică – Editura Facla – Timiúoara – 1990.

 82
JOCUL DIDACTIC LA FIZICĂ

Prof. Pavelina TĂUNE
ùcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” Vaslui

Jocul este prezent în teoria psihopedagogică ca unul din principalele mijloace de


educare a copiilor având un rol determinant în dezvoltarea psihică, pregătindu-l pentru
trecerea la un nivel superior de dezvoltare psihică canalizându-i în mod pozitiv energia în
modelarea viitoarei sale personalităĠi. Jucându-se, copilul îúi foloseúte atât mintea cât úi
corpul. astfel, învaĠă lucruri esenĠiale despre lumea din jurul lui. Copiii se joacă, pentru că
jocul îi distrează, le aduce un sentiment plăcut aduce bucurie, dar, totodată are úi o valoare
formatoare.
Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul
susĠinut úi îi determinam să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât úi în afara ei.
Utilizându-l frecvent în activităĠile de la clasă, îmbinând ineditul cu plăcutul, am
constatat că activitatea devine mai interesantă, mai atractivă, úi după cum remarcă psihologul
american, Jerome S. Bruner: “Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să
participe activ la procesul de învăĠare. Elevul se găseúte aici în situaĠia de actor, de
protagonist úi nu de spectator, ceea ce corespunde foarte
bine dinamismului gândirii, imaginaĠiei úi vieĠii lui afective,
unei trebuinĠe interioare de acĠiune úi afective, unei trebuinĠe
interioare de acĠiune úi afirmare”.
Jocul didactic - reprezintă un ansamblu de acĠiuni úi
operaĠii care, paralel cu destinderea, buna dispoziĠie úi
bucuria, urmăreúte obiective de pregătire intelectuală,
te#nică, morală, estetică, fizică a copilului.
În anul 2008 prof. dr. Ioan Grosu, de la U.M.F Iaúi, a inventat un titirez ce se
deplasează în direcĠia dorită de manipulator, cu ajutorul unui magnet. InvenĠia sa – „Jucărie
cu dinamică controlată” – a fost premiată cu o medalie de argint la Salonul de InvenĠii de la
Geneva.
Noul titirez este calitativ superior celui clasic.Titirezul Controlabi (în engleză: Driven
Spinning Top) este magic, interactiv, educativ, útiinĠific, îmbunătăteúte coordonarea mână-ochi,
îndemânarea practică, răbdarea, contribuie la creúterea încrederii sine. Aceste calităĠi sunt
menĠionate în avizul MENCù, de a fi folosit în úcoli la clasă úi la activităĠile extracurriculare.
ExplicaĠia acestei performanĠe este simplă: forĠa de interacĠiune între cei 2 magneĠi trece prin axa
de rotaĠie úi deci are momentul de forĠă zero,care înseamnă că momentul cinetic se conservă
(miúcarea de rotaĠie nu este modificată). Se realizează deplasarea titirezului fără a-i stânjeni
miúcarea de rotaĠie.
Dispozitivul încurajează interacĠiunea între copii. Oferă condiĠii de observare directă úi de
experimentare a unor fenomene fizice (actiune-interacĠiune, fiorĠa de atracĠie-respingere). Poate fi
utilizat ca material didactic la capitolele Mecanică úi Electromagnetism. Cu ajutorul dispozitivului
se pot simula miúcări de rotaĠie úi translaĠie. Dispozitivul se poate deplasa pe orizontală úi verticală
úi se pot evidenĠia interacĠiuni magnetice.
Dispozitivul este apreciat de elevi úi a stârnit interesul celor care l-au experimentat, poate fi
folost ca material didactic în úcoli, având efecte pozitive asupra elevilor.

Bibliografie:
1. ro.wikipedia.org
2. Ioan Grosu ”Jucărie cu dinamică controlabilă”.
3. Julian Vamanu „Jocul úi jocurile”.

 83
UTILIZAREA GRAFICELOR ÎN FIZICĂ

prof. VlăduĠ FRĂğIMAN


ùcoala Gimnazială “Mihai David” Negreúti

Graficul este un instrument frecvent utilizat în fizică în special pentru vizualizarea în


unor dependenĠe sau pentru a afla anumite informaĠii. În fizica úcolară cel mai întâlnit tip de
grafic este cel în care se utilizează două axe ortogonale, dar se pot întâlni úi grafice pe sistem
de 3 axe. În cele ce urmează mă voi referi doar la cazul graficelor pe două axe
perpendiculare.

Dar ce este un grafic în fizică?


Graficul este o reprezentare discretă sau continuă realizată într-un plan. Fiecare punct
de pe grafic are două coordonate, una corespunzătoare axei orizontale, cealaltă
corespunzătoare axei verticale. Coordonatele sunt valori specifice unor mărimi fizice. Cu alte
cuvinte, la un grafic avem o reprezentare a dependenĠei unei mărimi fizice în funcĠie de altă
mărime fizică. Pe axa orizontală sunt valorile unei mărimi fizice oarecare în timp ce pe
verticală se găsesc valorile pentru mărimea fizică a cărei dependenĠă faĠă de mărimea de pe
orizontală dorim să o reprezentăm.
În figura alăturată este reprezentat un punct pe un
grafic. Mărimea de pe orizontală este notată cu x iar cea de
pe verticală cu y. Foarte important este ca să ie specificate
în paranteză unităĠile de măsură pentru fiecare mărime
fizică. Deocamdată am lăsat un spaĠiu gol pentru aceasta
deoarece încă nu am specificat o mărime fizică anume.
Punctul A este un punct de pe grafic. El are două
coordonate, xA respectiv yA. Fiecare coordonată reprezintă
poziĠia pe axa corespunzătoare unei valori. În exemplu de
faĠă am ales doar axe pozitive dar evident putem avea úi
valori negative pe un grafic. Pentru punctul A
coordonatele se precizează în paranteze rotunde, prima valoare fiind coordonata orizontală iar
cea de-a doua valoare fiind coordonata verticală.
Exprimarea corectă în cazul realizării unui grafic este următoarea: graficul luiyîn
funcĠiedex. Exemplu: graficul poziĠieiîn funcĠie dedistanĠă, graficul vitezeiîn funcĠie detimp
ú.a.m.d.
Unde întâlnim graficul în fizică?
Graficul în fizică se întâlneúte în două situaĠii sau combinaĠie a acestora:
- se solicită realizarea unei reprezentări grafice;
- se dă graficul úi se solicită aflarea unor informaĠii din acel grafic;
În multe probleme în special cele de la concursuri, putem întâlni ambele solicitări în
aceeaúi problemă, respectiv realizarea unui grafic după care din graficul obĠinut trebuie aflate
o serie de informaĠii. Să ne ocupăm pe rând de fiecare situaĠie în parte.
Realizarea unui grafic în fizică poate fi făcută în două moduri principale:
a) pe baza unui set de valori, de obicei valori experimentale;
b) pe baza unei relaĠii matematice între două mărimi fizice, relaĠie care de obicei
trebuie dedusă pe baza unui raĠionament fizico-matematic;

 84
a) Realizarea unui grafic pe baza unui set de valori experimentale
Pentru a realiza un astfel de grafic în mod tipic se dă un tabel în care avem perechi de
valori pentru cele două mărimi fizice care urmează a fi reprezentate. Realizarea graficului se
realizează de obicei pe hârtie milimetrică, dar poate fi realizată úi pe hârtie albă folosind o
riglă pentru a determina poziĠia diverselor valori pe axe. Graficul experimental este unul
format dintr-o mulĠime de puncte. El poate fi lăsat ca atare sau punctele pot fi unite prin
segmente. Pentru a se obĠine un aspect netezit al graficul acesta trebuie trasat printre puncte,
însă de obicei pentru aceasta se utilizează programe matematice speciale care realizează
netezirea graficului (interpolare). Asupra acestui aspect voi reveni într-un material ulterior.
Să considerăm un exemplu simplu, graficul de miúcare din clasa a VI-a.
x(m) 0 1 2 3 4 5 6
t(s) 0 2 4 6 8 10 12
Deúi situaĠia este un a simplă, metoda utilizată pentru acest exemplu se aplică la orice
situaĠie în care se realizează graficul pornind de la un set de valori oricât de complicate.
ReĠinem valorile maxime pentru fiecare mărime, t=12s respectiv x=6m
Prima problemă care trebuie rezolvată este stabilizarea unei legături, pentru fiecare
axă, între valoarea mărimii fizice úi poziĠia pe axă (distanĠa măsurată faĠă de origine). Dacă se
utilizează o foaie de matematică, problema de mai sus se rezumă la a stabili valoarea unei
pătrăĠele de pe caiet. Dacă se utilizează hârtie milimetrică sau riglă discuĠia este practic
aceeaúi ( un pătrăĠel de pe caiet are 5 mm). La realizarea unei astfel de legături trebuie avut în
vedere că un grafic, pentru a fi uúor de utilizat, trebuie să fie cât mai mare, prin urmare
trebuie utilizate pe o lungime cât mai mare posibilă. Să presupunem că pe orizontală avem
disponibile 30 pătrăĠele (axa momentului de timp) iar pe verticală avem disponibile 10
pătrăĠele (axa poziĠiei). Legătura se poate stabili fie prin încercări, fie prin calcul matematic.
Pe orizontală, 30 pătrăĠele/12s = 2,5. În acest caz reĠinem partea întreagă, respectiv 2. Ce
înseamnă 2? În cuvinte, avem următoarea legătură: două pătrăĠele pe orizontală reprezintă o
secundă. În felul acesta putem poziĠiona valorile timpului pe axa orizontală: t1=2s va fi la 4
pătrăĠele de origine (2x2=4). t2=8s va fi
la 16 pătrăĠele de origine (8x2=16)
Pe verticală, 10 pătrăĠele/6m =
1,66. ReĠinem partea întreagă, respectiv
cifra 1. Procedura se repetă în mod
identic cu cea de pe orizontală respectiv:
x1=2m va fi la 2 pătrăĠele de origine
(2x1=2). x2=5m va fi la 5 pătrăĠele de
origine (5x1=5), ú.a.m.d.
Regulă: pentru a determina
poziĠia unei valori pe axă se înmulĠeúte valoarea care trebuie reprezentată cu factorul
de transformare determinat ca în exemplele de mai sus.
După ce a fost stabilită legătura între valoarea mărimii fizice úi poziĠia pe axă se poate
trece la reprezentarea grafică. Fiecare punct de pe grafic are două coordonate corespunzătoare
unei perechi de valori din tabel. Vom avea prin urmare 7 puncte pe grafic. OpĠional aceste
puncte se pot uni obĠinându-se graficul sub forma unei curbe la modul general.
b) Realizarea unui grafic pe baza unei formule matematice.
Acest tip de grafic este de obicei sub forma unei curbe continue. Cel mai simplu úi
frecvent întâlnit grafic care se poate realiza folosind o formulă matematică este graficul liniar.
Acest tip de grafic se obĠine atunci când formula utilizată corespunde următorului model
matematic:
(1)
Ce semnificaĠie are în fizică fiecare literă din formula de mai sus?

 85
y – este mărime fizică al cărei grafic dorim să îl construim. Valorile sale sunt
reprezentate pe verticală;
x – este mărime fizică în funcĠie de care se reprezintă mărimea y. Valorile sale sunt
reprezentate pe axa orizontală;
a, b – sunt mărimi fizice constante. Destul de frecvent se întâlneúte situaĠia când b este
nul.
Mai simplu spus, în relaĠia (1) y úi x sunt mărimile variabile în timp ce a úi b sunt
mărimi fizice constante.
Exemplu:
- EcuaĠia miúcării rectilinii úi uniforme:
. Graficul va avea mărimea x (poziĠia) reprezentată pe verticală,
mărimea t (momentul) pe orizontală în timp ce v (viteza) úi x0 (poziĠia iniĠială) sunt mărimi
constante.
- Legea vitezei:
. Viteza v este mărimea de pe verticală, t este mărimea de pe
orizontală, a (acceleraĠia) úi v0 (viteza iniĠială) sunt mărimi constante.
- Legea forĠei elastice:
. F (forĠa) este mărimea de pe verticală, x (poziĠia măsurată faĠă de
poziĠia nedeformată) este mărimea de pe orizontală, k (constanta elastică) este mărime fizică
constantă. Se observă că în acest caz lipseúte termenul liber b corespunzător formulei (1).
Exemplele enumerate mai sus reprezintă formule binecunoscute din fizică. În anumite
aplicaĠii trebuie obĠinută formula în baza căreia se realizează graficul. Scopul îl reprezintă în
astfel de cazuri obĠinerea unei relaĠii matematice comparabilă cu relaĠia (1).
Cum se realizează graficul?
La realizarea unui astfel de grafic trebuie reĠinut că întotdeauna acesta va avea
aspectul unei drepte. Prin urmare pentru realizarea lui sunt necesare doar două puncte de pe
grafic. Una din valorile frecvent utilizate este x1=0. Înlocuind în relaĠia (1) obĠinem y1 = b.
Prin urmare un punct care aparĠine întotdeauna graficului este punctul A(0,b). Pentru cel de-
al doilea punct fie se mai dă o valoare lui x fie se impune condiĠia de nul pentru mărimea de
pe verticală:
,
deci cel de-al doilea punct va avea coordonatele .
Exemplu practic: . Pentru a uúura raĠionamentul
matematic nu am mai scris unităĠile de măsura corespunzătoare lui
a úi b. Acestea se pot scrie separat în mod explicit:

Calculăm poziĠia a două puncte: respectiv

Cum influenĠează constantele a úi b aspectul graficului?


Frecvent în fizică nu este necesară construirea unui grafic folosind valori ci doare
realizarea acestuia corect calitativ. Pentru aceasta, trebuie lămurit rolul pe care îl au în
aspectul graficului constantele a respectiv b.
a – reprezintă panta dreptei graficului. Matematic se poate scrie următoarea relaĠia:
unde reprezintă unghiul pe care îl face dreapta cu axa orizontală. Mai simplu spus, dacă
a>0 atunci dreapta va avea pantă pozitivă, adică va fi orientată în sus. Dacă a<0 atunci panta
va fi negativă, adică dreapta va fi orientată în jos.
b – este un parametru care determină intersecĠia graficului cu axa verticală. Dacă b>0 atunci
intersecĠia se va realiza deasupra axei OX. Dacă b<0 intersecĠia se va realiza sub axa OX. În
particular dacă b=0 atunci graficul va trece prin origine.

 86
Mai jos sunt câteva exemple de grafice calitative construite pentru miúcarea rectilinie
úi uniformă:

Într-un număr ulterior voi prezenta situaĠia în care dat fiind un grafic vom afla
determina diverse mărimi fizice cu ajutorul acestuia.

ULTRASUNETE - APLICAğII ÎN MEDICINĂ

Prof. Mariana HĂULICĂ


Liceul „ùtefan Procopiu” Vaslui
Ce sunt ultrasunetele?
Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvenĠă de ordinul Mega Hertz (20 KHz – 150
Mhz) care nu pot fi percepute de urechea umană. Ultrasunetele ajută medicii să
diagnosticheze úi să trateze pacienĠii, în foarte multe cazuri fără a fi nevoie de o intervenĠie
chirurgicală. Sunt folosite în medicină din anii `40, iniĠial cu scop terapeutic, apoi au început
a fi folosite cu scopul de a diagnostica.
Ecografia este rezultatul utilizării ultrasunetelor în tehnologie.

1. GENERALITĂğI
În medicină, ultrasunetele au fost utilizate, mai întâi, în scop terapeutic, terapia cu
ultrasunete luând o mare dezvoltare între anii 1949 – 1955 úi fiind foarte utilă în multe
domenii úi astăzi. În scop diagnostic, Sokolov, în anul 1937, a propus primul folosirea
ultrasunetelor, dar primele încercări practice au fost realizate de Giohani úi Wederin, în 1940.
Principiul de localizare a obiectelor, de măsurare a distanĠelor cu ajutorul
ultrasunetelor, principiu care stă astăzi, la baza tehnicilor de construire a aparatelor moderne
úi complicate folosite în diagnosticul medical, este cunoscut în natura de milioane de ani. Cel
mai elocvent exemplu, în acest sens, îl constituie liliacul, care se orientează perfect cu
ajutorul ultrasunetelor emise úi recepĠionate sub forma de ecouri. Dezvoltarea tehnicii, la
începutul acestui secol, a permis folosirea ultrasunetelor, iniĠial, pentru căutarea navelor
scufundate, apoi, pentru măsurarea adâncimilor. În cel de-al II –lea război mondial,
ultrasunetele au fost folosite pentru detecĠia submarinelor.
Terapia cu delfini a câútigat un interes în întreaga lume deoarece are efecte
analgezice, reducerea depresiei, îmbunătăĠirea abilităĠilor de învăĠare a copiilor care suferă
de autism. Sunt confirmări ale schimbărilor produse la nivelul creierului în ceea ce priveúte
îmbunătăĠirea sincronizării undelor celor două emisfere.
In ultimele decenii, ultrasunetele au devenit un ajutor preĠios în stabilirea
diagnosticului medical.

 87
2. PROPRIETĂğI FIZICE
Producerea undelor acustice se datoreaza vibratiei unui corp, el reprezentand sursa
acustica, iar propagarea lor printr-un mediu elastic, are loc prin punerea in vibratie a
particulelor mediului strabatut de unde.
Undele acustice sunt o categorie de unde elastice úi ele se supun în general legilor
clasice ale mecanicii, cu excepĠia undelor hipersonice, care depăúesc frecvenĠa de 150 MHz.
Propagarea undelor ultrasonore, într-un mediu, se diferenĠiază în raport cu traiectoria
pe care o pot căpăta particulele mediului. Există, astfel, unde longitudinale,
cvasilongitudinale, transversale, de încovoiere, de suprafaĠă sau de tensiune. În medicină,
pentru diagnosticarea cu ultrasunete se folosesc undele longitudinale, respectiv, acele unde
care au o traiectorie liniară úi deplasarea particulelor mediului se produce în directia
propagării undelor.

3. EFECTE BIOLOGICE ALE ULTRASUNETELOR


Energia ultrasonoră se foloseúte în medicină atât pentru diagnosticare cât úi în scop
terapeutic. În funcĠie de scopul urmărit, ultrasunetele vor avea frecvenĠe úi intensităĠi diferite,
dacă pentru diagnostic se utilizează frecvenĠe cuprinse între 2 – 2,5 MHz (lungimea de undă
fiind foarte mică, 0,8 mm – 1 mm) úi intensităĠi de ordinul 1–10 mW/cm2, în schimb, în scop
terapeutic, se folosesc frecvenĠe între 1 – 2 MHz úi intensităĠi mult mai mari, cuprinse între
0,5 úi 4 W / cm2.
Efectele biologice ale ultrasunetelor pot fi:
a) Efecte distructive
S-au efectuat numeroase experimentări urmărind efectele distructive ale ultra
sunetelor asupra Ġesuturilor hepatice úi ale Ġesuturilor cerebrale. S-a constatat că astfel de
distrugeri de Ġesuturi se obĠin la intensităĠi foarte mari (200 úi 1000W/cm2) fenomen care este
utilizat la distugerea intenĠionată a structurilor profunde ale organismului (chirurgie prin
ultrasunete).
b) Efecte termice
Numeroase experimente au dovedit apariĠia fenomenelor termice sub influenĠa
ultrasunetelor cu intensităĠi peste 1W/cm2. Creúterea temperaturii este mai însemnată pentru
Ġesutul osos, care are coeficientul de absorĠie mare, decât pentru Ġesutul muscular úi inveliúul
său.

CONCLUZIE
Pe măsură ce tehnologia ultrasunetelor se dezvoltă, ne putem aútepta úi la alte
modalităĠi de utilizare în medicină. Aparatele ecografice sunt dispozitive comune în
cabinetele medicale úi fac parte din protocolul de diagnosticare al multor tipuri de afecĠiuni.
În plus, dispozitivele apărute în ultimii ani pot avea úi scop terapeutic, ca de exemplu
ghidarea unui ac pentru o puncĠie.

 88
CINCI DESCOPERIRI CARE AU MODELAT LUMEA
MODERNĂ


Prof. Oana CERCHEZ


Liceul Tehnologic Puieúti

ùtiaĠi că descoperirea fabricării amoniacului a fost singurul úi cel mai important motiv
care a stat la baza exploziei demografice de la 1,6 miliarde în 1900 la 7 miliarde astăzi? Sau
că polietilena, cel mai comun material plastic, a fost inventată accidental de două ori?
ùansele sunt să nu útiĠi devreme ce chimia este trecută cu vederea mai des decât orice
altă útiinĠă. NoutăĠile din chimie nu se bucură de aceeaúi popularizare ca proiectele de fizică,
chiar dacă este vorba de transportarea unui laborator de chimie pe o cometă.
MulĠi nu útiu ce face un chimist, sau cum contribuie chimia la lumea contemporană.
Asta nu e bine, pentru că lumea aúa cum o útim noi nu ar exista fără chimie. Iată de ce:
1. Penicilina
Ne-a salvat viaĠa dintr-o întamplare. Fără ea o durere în gât poate să se transforme în
ceva fatal. Se spune că lui Alexander Fleming îi datorăm apaiĠia penicilinei în 1928, când a
observat că miceliul crescut în farfuriile Petri au depăúit numeric bacteriile din aceleaúi vase.
Dar, în ciuda eforturilor sale, nu a reuúit să extragă penicilina. Fleming a abandonat
ideea până când, în 1939 un farmacolog Howard Florey úi echipa sa au descoperit o metodă
de purificare a penicilinei în cantităĠi ce au putut fi utilizate.
Producerea pe scară largă a penicilinei o datorăm inginerului chimist Margaret
Hutchinson Rousseau.
2. Procesul Haber-Bosch
Azotul joacă un rol critic în biochimia fiecărui organism viu. De asemeni este cel mai
comun gaz din atmosfera noastră. Dar, azotului nu-i plac foarte mult reacĠiile, aúa că plantele
úi animalele nu-l pot extrage din aer. În consecinĠă, un factor de limitare în agricultură
continuă să fie disponibilitatea azotului.
În 1910, chimiĠtii germani Fritz Haber úi Carl Bosch au adus schimbarea combinând
azotul úi hidrogenul în amoniu, transformându-l în fertilizatorul de astăzi.

 89
Astăzi 80% din azotul din corpul nostru vine din procesul Haber-Bosch, făcând
această unică reacĠie chimică cel mai important factor în explozia demografică a ultimului
secol.
3. Polietilena
Cele mai comune obiecte de plastic, de la conductele de apă la ambalajele pentru
alimente sunt forme de polietilenă. Cele 88 milioane de tone produse anual sunt rezultatul a
două descoperiri accidentale.
Prima dată s-a întâmplat în 1898 când chimistul german Hans von Pechmann, în timp
ce cerceta ceva diferit, a observat o substanĠă cerată pe fundul eprubetelor sale. Împreună cu
echipa sa au descoperit că era formată din lanĠuri moleculare foarte lungi pe care le-au
etichetat ca polietilenă.
În 1933 o metodă total diferită de fabricare a plasticului s-a descoperit de către
chimiútii companiei ICI. Ei lucrau pe reacĠii de înaltă presiune úi au observat aceeaúi
substanĠă cerată ca úi von Pechmann. La început nu au reuúit să reproducă efectul până când
au observat că oxigenul se scursese în sistem.
Doi ani mai târziu ICI a transformat descoperirea într-o metodă practică de producere
a plasticului comun nouă tuturor.
4. Pilula contraceptivă
În anii 30 farmaciútii au înĠeles potenĠialul terapiilor bazate pe hormoni pentru tratarea
cancerului, tulburărilor menstruale úi desigur, pentru contracepĠie. Dar cercetările úi
tratamentele au fost Ġinute în loc de metodele cronofage úi ineficiente pentru sintetizarea
hormonilor. Atunci progesteronul avea un cost foarte ridicat (aproape 1000 dolari/gram) faĠă
de costul de astăzi care se ridică la câĠiva dolari.
Russel Marker, un profesor de chimie organică la Pennsylvania State University, a
micúorat costurile producerii progesteronului prin descoperirea unei metode care scurtează
sintetizarea lui. A găsit o plantă mexicană care conĠinea în rădăcina molecule asemănătoare
progesteronului úi a izolat un compus pe care într-o singură etapă l-a transformat în
progesteronul folosit pentru prima pilula contraceptivă.
5. Ecranul plat
Pare incredibil dar, planuri pentru ecrane plate color datează din 1960! Atunci
Ministerul britanic al Apărării a decis că are nevoie de ecrane plate care să înlocuiască
tuburile catodice masive úi costisitoare din vehiculele lor militare úi le-a venit ideea unor
cristale lichide. Deja se útia că LCD-urile sunt posibile, problema era doar adaptarea lor la
funcĠionarea în afara unor temperaturi ridicate.
În 1970 ministerul l-a desemnat pe George Gray de la Universitatea din Hull să
lucreze la o modalitate de funcĠionare a LCD-urilor la temperaturi plăcute. Atunci el a
inventat molecula numita 5CB. În 1980, 90% din LCD-urile din lume conĠinea această
moleculă úi încă o găsiĠi în ceasurile úi calculatoarele de buzunar ieftine. Între timp derivaĠi ai
lui 5CB sunt de găsit în telefoanele, computerele úi televizoarele contemporane.

BIBLIOGRAFIE:
1. Discover Magaine
2. 5 Chemistry Breakthroughs That Shaped Our Modern World
3. The world as we know it wouldn’t exist without chemistry. Here, five crucial inventions
that chemistry made possible.
4. blogs.discovermagazine.com

 90
VITAMINA C
Prof. Ghena ğACU
ùcoala Gimnazială ,,Constntin Asiminei" Epureni

GENERALITĂğI DESPRE VITAMINE


Vitaminele sunt substanĠe chimice cu structură diversă care deúi folosite în cantităĠi
foarte mici au un rol esenĠial în menĠinerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor în alimentaĠie
provoacă patologii de nutriĠie. Denumirea de vitamine provine de la cuvântul latin vita ceea
ce înseamna viaĠă. În 1912 Funk a dezvoltat conceptul de vitamine, ca elemente componente
ale hranei esenĠiale sănătăĠii. Vitaminele se găsesc în cantităĠi mici în alimentele naturale, fac
parte din biocatalizatori úi sunt factori alimentari indispensabili corpului. Ingerarea unor
cantităĠi insuficiente de vitamine provoacă hipo- sau avitaminoze, boli care în cazuri grave se
pot solda cu moartea.
Vitaminele se împart în hidrosolubile, liposolubile úi vitaminogene.
Vitaminele hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitamina C), tianina (vitamina B1),
riboflavina (vitamina B2), piridoxina (vitamina B6), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP),
ciancobalamina (vitamina B12), acidul folic, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3),
biotina (vitamina H).
Vitaminele liposolubile: retinolul (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul
(vitamina E), filochinona (vitamina K).
Vitaminogene: bioflavonoizii (vitamina P), colina, inozita, vitamina U, acidul lipoic,
acidul pangamic (vitamina B15), acidul orotic.
VITAMINA C (acidul ascorbic, vitamina antiscorbutică)

Vitamina C este un nutrient esenĠial vieĠii, solubil în apă, implicat în producĠia de


glucocorticosteroizi úi de anumiĠi neurotransmiĠători (substanĠe care permit transmisia
influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic úi al anumitor
aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi úi a nitrozaminelor, în reacĠii imunologice, care
facilitează absorbĠia fierului la nivelul tubului digestiv. Din 1928 până în 1933, echipa de
cercetători maghiară compusă din Joseph L. Svirbely úi Albert Szent-Györgyi úi,
independent, americanul Charles Glen King, au izolat pentru prima dată vitamina C úi au
arătat că este acid ascorbic.
În 1933-1934, chimiútii britanici Sir Walter Norman Haworth úi Sir Edmund Hirst úi,
independent, polonezul Tadeus Reichstein, au reuúit să sintetizeze vitamina, fiind prima
creată artificial. Acest lucru a făcut posibilă producerea industrială úi, în acelaúi timp, ieftină
a vitaminei C. Haworth a primit în anul 1937 Premiul Nobel pentru Chimie pentru munca
depusă de el. Forma sintetică a vitaminei este identică cu cea naturală.

 91
În 1959, americanul J.J. Burns a arătat că motivul pentru care unele mamifere sunt
susceptibile scorbutului este imposibilitatea ficatului lor de a produce o enzimă activă, numită
L-gulonolactonă oxidază, care este ultima din cele patru enzime care intervin la sintetizarea
acidului ascorbic.
Biochimistul american Irwin Stone a fost primul care a exploatat vitamina C pentru
proprietăĠile ei de conservare úi a obúinut patente pentru aceasta. A dezvoltat teoria conform
căreia vitamina C este un nutrient esenĠial deficitar la oameni, ca rezultat al unei erori
genetice, ceea ce a afectat întreaga rasă umană.
Acidul ascorbic este un acid organic cu proprietăĠi antioxidante. Apare sub forma
unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al
acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C. Aciditatea acidului
ascorbic se explică astfel:
Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol
pierde o pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH+), prin crearea unei legături
duble cu atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) îúi transferă
electronii pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii
legăturii duble a grupei carbonil sunt primiĠi de oxigenul carbonilului, pentru a forma un
enolat. Oxoniul se deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această pierdere de
protoni dă acidului ascorbic caracterul său acid. Întreaga reacĠie este deprotonarea enolului
pentru a forma un enolat, unde sarcina negativă a enolatului rezultat este delocalizată de
sistemul carbonil (C=O) úi de dubla legătură (C=C). Această delocalizare face ionul mult
mai stabil úi mai puĠin probabil să îúi reprimească protonul.

Acidul ascorbic se converteúte foarte repede în doi tautomeri instabili ai dicetonei prin
transfer de protoni, deúi este mai stabil sub formă de enol. Protonul enolului este pierdut úi
recâútigat de electronii dublei legături, producând o dicetonă. Aceasta este o recĠie de enol.
Există două forme posibile: 1,2-dicetonă úi 1,3-dicetonă.

Acidul ascorbic este oxidat foarte uúor úi de aceea este folosit ca reducător în soluĠiile
de developare fotografică (printre alĠi compuúi) úi drept conservant.
Expunerea la oxigen, metale, lumină úi căldură distrug acidul ascorbic, deci trebuie
păstrat la întuneric úi răcoare, într-un recipient non-metalic.
Forma oxidată a acidului ascorbic se numeúte acid dehidroascorbic.
L-enantiomerul acidului ascorbic se mai numeúte úi vitamina C (numele de „ascorbic" vine de
la proprietatea sa de a preveni úi vindeca scorbutul).
L-acid ascorbic (vitamina C), reprezintă un antioxidant de excepĠie ce contribuie activ
la frânarea proceselor degenerative din organism. Făcând parte din grupa vitaminelor
hidrosolubile (solubile în apă) acidul ascorbic se elimină în cantităĠi mari din organism.

 92
Primatele (incluzând oamenii) úi câteva alte specii din regnul animal, notabil fiind
porcuúorul de guinea, úi-au pierdut proprietatea de a sintetiza vitamina C úi trebuie să o obĠină
din alimentaĠie.
Acidul ascorbic úi sărurile sale de sodiu, potasiu úi calciu sunt des folosiĠi ca aditivi
alimentari antioxidanĠi. Aceúti compuúi sunt solubili în apă úi, deci, nu pot proteja grăsimile
de oxidare: pentru acestea, esterii liposolubili ai acidului ascobic cu catenă lungă de acizi
graúi (ascorbil palmitat sau ascorbil stearate) pot fi folosiĠi drept antioxidanĠi.
Numele aditivilor alimentari europeni relevanĠi sunt: E300 acid ascorbic, E301
ascorbat de sodiu, E302 ascorbat de calciu, E303 ascorbat de potasiu, E304 esteri ai
acidului ascorbic cu acizi graúi (i) ascorbil palmitat (ii) ascorbil stearat.

SURSE DE VITAMINA C

Plante Animale

Fructele de măceú sunt o sursă foarte bogată în vitamina C

Fructele citrice (lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut), tomatele úi cartofii sunt
surse comune úi foarte bune de vitamina C. Alte alimente care sunt bune surse de vitamina C
includ papaya, broccoli, varză de Bruxelles, coacăze, căpúuni, conopidă, spanac, pepene
galben úi kiwi. De asemenea, meriúoarele úi ardeii iuĠi sunt surse bogate în vitamina C.
Cantitatea de vitamina C din alimente provenite din plante depinde de:
• varietatea exactă a plantei;
• condiĠiile solului;
• climatul în care s-a dezvoltat;
• perioada de timp dintre recoltare úi consumare;
• condiĠiile de păstrare;
• metoda de preparare (gătitul, în general, se presupune că distruge vitamina C).
Caprele úi majoritatea altor animale îúi produc singure vitamina C
Majoritatea speciilor de animale úi plante îúi sintetizează singure vitamina C. Prin
urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obúinută printr-o secvenĠă de paúi, bazaĠi
pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la
reptile úi pasări, sau în ficat, la mamifere úi păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă
din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece
gena care aparĠine enzimei nu funcĠionează. Pierderea unei enzime care este importantă
pentru producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evoluĠiei úi a afectat
majoritatea peútilor, multe păsări, unii lilieci, porcuúorii de Guineea úi majoritatea primatelor,
incluzând oamenii. MutaĠiile nu sunt încă letale, deoarce acidul ascorbic se regăseúte din
abundenĠă în sursele alimentare (se poate spune că multe dintre aceste specii se hrănesc, sau
se hrăneau, în principal cu fructe).

 93
De exemplu, o capră adultă produce mai mult de 13.000 mg de vitamina C pe zi într-o
stare normală úi până la 100.000 mg pe zi într-o stare de stres, traumă sau boală.
S-a demonstrat că traumele sau rănile consumă o cantitate mare de vitamina C la
animale, incluzând oamenii.
Abia în anii 1920 s-a realizat că úi unele bucăĠi de carne sunt, de asemenea, o sursă de
vitamina C. Muúchiul úi grăsimea, care reprezintă baza alimentaĠiei occidentale moderne,
sunt surse proaste. Ca úi în cazul fructelor úi legumelor, gătitul micúorează cantitatea de
vitamina C conĠinută.

SINTEZA CHIMICĂ – ARTIFICIALĂ


Vitamina C este produsă din glucoză prin două metode principale. Procesul
Reichstein, dezvoltat în anii 1930, foloseúte o singură pre-fermentare, urmată de o cale pur
chimică. Procesul de fermentare modern în doi paúi este originar din China, dezvoltat în anii
1960, úi foloseúte fermentaĠia adiĠională pentru a înlocui parĠial paúii chimici următori.
Ambele procese transformă în vitamina C aproximativ 60% din glucoza introdusă.
În 1934, compania farmaceutică elveúiană Hoffmann-La Roche a fost prima care a
produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marcă Redoxon. Principalii producători
de astăzi sunt BASF/Takeda, Roche, Merck úi China Pharmaceutical Group Ltd. din
Republica Populară Chineză. China devine încetul cu încetul furnizorul mondial majoritar
pentru că preĠurile sale sunt mai mici decât cele ale producătorilor americani sau europeni.
Vitamina C are următoarele funcĠii în organism:
• Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesară la producerea de colagen în
Ġesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente în întreg organismul, asigurându-i
acestuia o structură stabilă, dar flexibilă. Unele Ġesuturi au un procentaj mai ridicat de
colagen în conĠinut, în special pielea, membranele mucoase, dinĠii úi oasele.
• Vitamina C este necesară la sinteza dopaminei, noradrenalinei úi adrenalinei în
sistemul nervos sau în glandele suprarenale.
• Vitamina C este de asemenea necesară la sintetizarea carnitinei, care este importantă
în transferul energiei la mitocondriile celulelor.
• Este un puternic antioxidant.
• ğesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conĠinută — peste 100
de ori faĠă de nivelul din plasma sangvină — sunt glandele suprarenale, glanda
pituitară, timusul, corpus luteum úi retina.
• Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa
intestinului subĠire, leucocita, pancreasul, rinichiul úi glandele salivare au o
concentraĠie de vitamina C de la 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă.
Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcĠie principală a sa, aúa că organismul
rămâne foarte repede fără această substanĠă dacă nu există un aport continuu care să fie
absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge până la deces în cazul în care
deficienĠa este neglijată.
Aporturile nutriĠionale recomandate de vitamina C sunt de 35 până la 65 miligrame pe
zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulĠi úi adolescenĠi. Pentru fumători este
recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamină este uúor
oxidabilă úi foarte sensibilă la căldură úi la radiaĠii infraroúii úi ultraviolete.
CarenĠa în vitamina C, rară în Ġările în curs de dezvoltare úi excepĠională în Ġările
industrializate. Este responsabilă de apariĠia scorbutului, o formă de avitaminoză. Cauzată de
un aport alimentar insuficient, unei malabsorbĠii digestive, unei creúteri a necesităĠilor sau
unei eliminări excesive, carenĠa apare de cele mai multe ori la subiecĠii vârstnici, alcoolici,
suferind de malabsorbĠie cronică sau supuúi unei hrăniri prin perfuzii nesuplimentate în
vitamina C. Ea se traduce prin oboseală úi anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivită úi
pierderea dinĠilor, hemoragii, imunitate scăzută. Era o afecĠiune foarte des întâlnită la

 94
marinarii care plecau în voiaje lungi sau pe perioada iernii, din cauză că fructele úi legumele
nu puteau fi păstrate proaspete pentru foarte mult timp.
Stările de subcarenĠă (stadiul care precede carenĠa) ar fi mult mai numeroase, iar
actualmente se pune întrebarea referitoare la eventualele relaĠii între un defect de aport în
vitamina C úi diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataractă etc.).
Administrarea de vitamina C este prescrisă pe cale orală în tratamentul carenĠelor
corespunzătoare, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare úi venoase, iar pe cale
intravenoasă în caz de methemoglobinemie (crestere anormala a concentraúiei sangvine de
methemoglobină, moleculă incapabilă să transporte oxigenul). În schimb, contrar unei idei
răspândite, vitamina C nu are nici o influenĠă directă asupra virusului gripal, acĠiunea sa
profilactică asupra gripei, răcelii comune úi a oricăror infecĠii în general fiind nespecifică,
explicată prin stimularea proceselor anabolice. Ingerarea excesivă de vitamina C (prin
suplimentare medicamentoasă) poate antrena agitaĠie úi insomnii, dar ea nu este periculoasă,
excesul fiind eliminat prin urină úi fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1000 miligrame
pe zi, nu există nici un fel de contraindicaĠii. Doze mai mari nu trebuie administrate în caz de
hemocromatoză (boala consecutivă acumulării de fier în Ġesuturile organismului), de litiază
renală oxalică, de deficit în gluco-6-fosfat dehidrogenază sau de insuficienĠă renală.

PREPARAREA ALIMENTELOR
Este important să se aleagă o metodă potrivită pentru prepararea alimentelor pentru a
se păstra conĠinutul lor de vitamina C. Când se gătesc legume, ar trebui ca timpul úi durata
gătitului să fie micúorate, iar apa folosită la preparare nu ar trebui aruncată, de exemplu prin
gătitul cu aburi sau prin supe. Vitamina C din alimente este identică cu cea din suplimente.
Structura vitaminei C este foarte bine înĠeleasă, vezi acid ascorbic, úi nu există nici o
diferenĠă între beneficiile aduse de forma naturală úi cea sintetică (deúi fructele úi legumele
mai conĠin úi diferiĠi alĠi nutrienĠi, deci vitamina C nu este singurul lor avantaj).
ObservaĠii recente sugerează faptul că efectul temperaturii úi gătitului asupra vitamei
C s-ar putea să fi fost supraestimat:
1. Deoarece este hidrosolubilă, vitamina C se va dilua în apa de gătit în timpul preparării
majorităúii legumelor — dar asta nu înseamnă că vitamina C este distrusă — ea se
află tot acolo, cu diferenĠa că a trecut în apa de gătit.
2. Nu doar temperatura, dar úi timpul de expunere este significant. În contradicĠie cu
ceea ce se presupunea înainte (úi încă se crede), sunt necesare mult mai mult decât
două-trei minute pentru a distruge vitamina C la punctul de fierbere.
De asemenea, se pare că gătitul nu extrage vitamina C din toate legumele cu o aceeaúi
rapiditate; s-a sugerat că vitamina nu este distrusă când se fierbe broccoli. Acest lucru se
poate întâmpla datorită unei pierderi a vitaminei C în apa de gătit mai lente faĠă de alte
legume.
CratiĠele de cupru distrug vitamina C.
Ceaiurile úi infuziile cu suplimente de vitamina C continuă să apară din ce în ce mai
mult pe rafturile magazinelor. Asemenea produse nu ar avea nici un rost dacă temperatura de
fierbere ar distruge într-adevăr vitamina C cu o rată care fusese sugerată anterior. În orice
caz, majoritatea studiilor academice care nu se ocupă direct de vitamina C continuă să spună
că temperaturile de fierbere distrug vitamina C foarte repede.

 95
EFECTE NEGATIVE CUNOSCUTE

Vitamina C este recunoscută ca fiind una dintre cele mai puĠin toxice substanĠe din
medicină. LD50 pentru úobolani este de 11.900 mg kg-1 .
• O primă grijă o reprezintă persoanele cu tulburări de metabolism al fierului, incluzând
hematocromatoza. Vitamina C creúte absorbĠia de fier. Dacă bolnavii de hiper
absorbĠie de fier ingeră doze de vitamina C de ordinul gramelor, aceasta poate
înrăutăĠi tulburarea lor, din cauza absorbĠiei mărite.
• Vitamina C cauzează diaree dacă este ingerată în cantităĠi mai mari decât limita, care
diferă de la individ la individ. Cathcart [2] a numit această limită Limita de ToleranĠă
Bowel úi a observat că este mai mare la persoanele care sunt suferinde decât la cele
sănătoase. Variază de la 5 grame pe zi la persoanele sănătoase, până la 300 grame pe
zi la cei care suferă de boli grave, precum SIDA úi cancer. Diareea încetează imediat
ce doza este redusă, fără a provoca vreun alt efect negativ.
• Niveluri insuficiente de enzima Glucoză-6-fosfat dehidrogenază enzyme (G6PD), o
tulburare genetică, poate predispune unii indivizi la anemie hemolitică după ingerarea
unor substanĠe oxidante prezente în alimentaĠie sau medicamente. Aceasta include úi
doze mari, repetate, intravenoase sau orale de vitamina C. Există un test pentru
descoperirea deficienĠei de G6PD. O doză mare de vitamina E a fost propusă drept
factor potenĠial protectiv.

BIBLIOGRAFIE

1. Pauling, Linus (1986) Cum să trăieúti mai mult úi să te simúi mai bine W. H. Freeman
and Company, ISBN 0-380-70289-4.
2. Thomas Levy (septembrie 2002) Vitamina C, Boli infecúioase úi toxine, Xlibris
Corporation , ISBN 1401069630.
3. Hickey, Steve; Roberts, Hilary (mai, 2004) Ascorbat: ùtiinúa vitaminei C, Lulu Press,
Inc. ISBN 1411607244.
4. Clayden, Greeves, Warren, Wothers. Organic Chemistry. Oxford University Press
(2001), ISBN 0198503466.
5. Derek Denby Chemistry Review, Mai 1996.

 96
CE NU CUNOAùTE OMENIREA ASTĂZI?


Prof. Gelu MUNTEANU


Liceul Teoretic ”Mihail Kogălniceanu” Vaslui

CivilizaĠia umană, trebuie să recunoaútem, este încă la începutul descifrării tainelor


naturii. În sprijinul acestei afirmaĠii mi-am propus să analizez două fenomene ce au constituit
teme de discuĠii în cadrul unor întâlniri informale între profesorii de fizică.
Primul exemplu: útim cu toĠii că dacă alimentăm o bobină de la o sursă de energie
electrică atunci aceasta va crea în jurul său un câmp magnetic. Acest câmp magnetic se
propagă în spaĠiu cu viteza luminii. Propagarea acestui câmp magnetic se face pe baza
energiei primite de la sursa de energie electrică. Dacă privim desfăúurarea fenomenului ca pe
o transformare a energiei electrice în energie magnetică, atunci totul decurge în mod logic pe
baza cunoútinĠelor útiinĠifice. Pe scurt: ”energia electrică se transformă în energie magnetică”.
Acum, să presupunem că avem un instrument de măsură a câmpului magnetic aflat pe Lună.
Acesta va sesiza apariĠia câmpului creat de bobină cu o întârziere de o secundă úi aproximativ
un sfert. Dar, după sistarea alimentării bobinei aceasta nu va mai produce câmp magnetic.
DispariĠia câmpului magnetic va fi sesizată de instrumentul de măsură aflat pe Lună tot după
o secundă úi un sfert. Să concluzionăm: apariĠia úi dispariĠia câmpului magnetic, sesizate de
instrumentul de măsură aflat pe Lună, se face pe baza energiei magnetice ”împrăútiată” de
către magnet în Univers úi care are ca sursă energia electrică. Totul pare perfect din punctul
de vedere al conservării energiei.
Acum vă propun o altă abordare a câmpului magnetic úi implicit a energiei magnetice.
Să presupunem că avem un magnet permanent. Câmpul magnetic al acestuia se propagă în
spaĠiu tot cu viteza luminii. Să presupunem că avem úi de data aceasta un instrument de
măsură a câmpului magnetic aflat pe Lună. Dacă vom modifica poziĠia magnetului atunci
această modificare de poziĠie va fi sesizată de instrumentul de măsură aflat pe Lună, tot după
o secundă úi un sfert. Dacă ne vom întreba cine informează instrumentul de măsură asupra
schimbării poziĠiei magnetului permanent, atunci vom răspunde: câmpul magnetic al
magnetului permanent. Să analizăm energetic acest fapt: deoarece câmpul magnetic se
propagă în univers înseamnă că magnetul permanent emite în mod continuu energie
magnetică (la fel ca úi bobina alimentată de la sursa de energie electrică). Să cercetăm mai
departe raĠionamentul. Dacă magnetul este permanent înseamnă că el rămâne etern în aceeaúi
stare energetică. Acum vine adevărata provocare pentru civilizaĠia umană: de unde îúi ia
magnetul permanent energia pe care o ”împrăútie” în Univers? Am putea încerca să facem o
presupunere logică, dar nedemonstrată experimental úi teoretic: mai există un alt câmp, de
altă natură, necunoscut nouă oamenilor, din care magnetul permanent îúi extrage energia úi
care la rândul lui se regenerează - probabil pe baza câmpului magnetic existent în Univers.
Este doar o presupunere. ùi mai interesant este faptul că dacă am reuúi să imităm magnetul
permanent úi să extragem energie din acest câmp atunci înseamnă că am avea o sursă
inepuizabilă de energie. Tentantă idee!
Al doilea exemplu: útim că asupra unei particule încărcată electric ce se deplasează
prin câmp electric acĠionează o forĠă care îi modifică traiectoria. Să analizăm puĠin mai atent
acest fenomen. Să presupunem că avem un condensator plan încărcat electric plasat în vid.
Între armăturile acestuia există câmp electric. Dacă o particulă electrică pătrunde
perpendicular pe liniile de câmp atunci la ieúirea din câmp ea va avea o viteză mai mare úi
direcĠionată altfel decât direcĠia iniĠială. ExplicaĠia este simplă: pe direcĠia iniĠială
(perpendiculară pe câmp) asupra particulei nu se manifestă nici o acĠiune în timp ce pe
direcĠia câmpului (perpendicular pe direcĠia iniĠială) se manifestă forĠa electrică. Să analizăm
energetic fenomenul. Viteză mai mare înseamnă energie cinetică mai mare. De unde provine

 97
energia în surplus a particulei? ùtim cu toĠii că de la interacĠiunea particulei cu câmpul
electric. Bine, dar condensatorul are o configuraĠie stabilă ceea ce înseamnă că energia lui
este constantă. Avem acum din nou o provocare pentru civilizaĠia umană: de unde îúi ia
particula această energie? Am putea încerca să facem úi în acest caz o presupunere logică, dar
nedemonstrată experimental úi teoretic (nici ea!!): mai există un alt câmp de altă natură,
necunoscut nouă oamenilor (poate chiar acelaúi), din care particula îúi extrage energia úi care
la rândul lui se regenerează - probabil pe baza câmpului electric existent în Univers (sau
poate chiar pe baza câmpului magnetic). ùi aceasta este doar o presupunere. La fel de
interesant este faptul că dacă am reuúi să imităm de data aceasta particula úi să extragem
energie din acest câmp atunci înseamnă că am avea iarăúi o sursă inepuizabilă de energie (sau
poate aceeaúi – dar fiind inepuizabilă nici nu mai contează dacă ar fi doar o sursă sau mai
multe). Interesantă idee!
Aceste exemple úi multe altele vin în sprijinul afirmaĠiei de la începutul acestui articol
CivilizaĠia umană, trebuie să recunoaútem, este încă la începutul descifrării tainelor naturii.
În încheiere, vreau să fiu optimist úi să presupun că nu peste mult timp vom reuúi să
înĠelegem mai profund ce înseamnă câmp magnetic, câmp electric úi poate chiar noĠiunea
generală de câmp. Ce evenimente deosebite vor decurge din aceasta? Nu útim. Viitorul ne va
arăta.

NANO-EDUCAğIE

Prof. drd. OCTAVIAN-VASILE CĂROAIE


Colegiul NaĠional ”Gh. Roúca Codreanu” Bârlad

TranziĠia de la copilărie la viaĠa de adult, realizată printr-o succesiune de etape, dată


fiind complexitatea procesului, reprezintă un subiect de discuĠie foarte delicat, în care úcoala
deĠine un rol deosebit de important. Prin intermediul educaĠiei oferite de úcoală, societatea
doreúte formarea în individ a unei personalităĠi autonome, care poate să se adapteze,
integreze úi dezvolte în úi prin acesta.
EducaĠia favorizează dezvoltarea omului prin intermediul societăĠii úi a societăĠii prin
intermediul omului, iar prin idealul úcolii româneúti care constă ”în dezvoltarea liberă,
integrală úi armonioasă a individualităĠii umane, în formarea personalităĠii autonome úi în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea úi dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăĠenească
activă în societate, pentru incluziune socială úi pentru angajare pe piaĠa muncii”2 i se oferă
acesteia o Ġintă clară. În vederea atingerea acestei Ġinte oferta educaĠională deĠine un rol
deosebit de important, aceasta trebuie să fie stimulativă, puĠin mai înaltă decât poate, vrea sau
útie individul (o ofertă prea ridicată sau prea banală poate perturba dezvoltarea psihică).
ùcoala, furnizor de calitate în educaĠie are, prin prisma idealului pe care îl vizează,
rolul de a-i forma individului o reprezentare coerentă úi completă a complexităĠii sub care se
prezintă mediul înconjurător. Un aspect de o deosebită importanĠă în atingerea acestui
deziderat este cantitatea mare de informaĠii care ar trebui să le fie oferită indivizilor în acest
sens, aspect ce contravine discuĠiilor despre decongestionarea materiilor, acestea fiind destul
de intense. Necesitatea atingerii unui consens cu privire la cele două aspecte este deosebit de
importantă úi úi extrem de dificilă datorită dezvoltării continue a cunoaúterii. Aspecte

2
LEGE Nr. 1 din 5 ianuarie 2011

 98
referitoare la noile cunoútinĠe dobândite prin dezvoltarea útiinĠelor ar trebui introduse în
curriculum în scopul formării complete a individului, aúa cum au făcut alte state mai
dezvoltate ale lumii, cum ar fi SUA. Generarea úi expoatarea au făcut din cunoaútere o
importantă sursă de bunăstare pentru toĠi cei care se preocupă de aceste aspecte, constituindu-
se astfel ca o tendinĠă mondială. Statele dezvoltate, identificând cunoaúterea ca element
central al competitivităĠii, s-au angajat în diverse forme de cooperări, având ca scop o
generare sistematică de cunoútinĠe noi.
În aria de cercetare a nanotehnologiilor, strânsa colaborare dintre experĠi aparĠinând
diverselor domenii de cercetare, cum ar fi chimia, fizica, biologia, precum úi diverse tipuri de
inginerii, a condus la dezvoltarea unei game foarte extinsă de aplicaĠii practice ale
cunoútinĠelor dobândite cu privire la comportamentul úi proprietăĠile manifestate la nivel
nanoscopic de către materiale. Datorită acestei diversităĠi, membrii societăĠii interacĠionează
în variate moduri cu aceste cunoútinĠe, obĠinând astfel diverse cunoútinĠe, nestructurate úi
uneori scose din contextul care le-ar permite asimilarea temeinică, în scopul unei utilizării
ulterioare.
Acestă generare de cunoaútere a determinat, în SUA, implementarea mai multor
programe care să permită informarea societăĠii cu privire la cunoútinĠele dobândite în
domeniul nanotehnologiilor. Astfel ”National Science Foundation” susĠine prin interme- diul
”National Nanotechnology Infrastructure Network (NNIN)”, útiinĠa, ingineriile úi
tehnologia la nivel nano. În cadrul acestui program extrem de dezvoltat sunt cuprinse úi
activităĠi realizate în scopul incluziunii nanotehnologiilor în curriculumul útiinĠelor,
incluziune adaptată cerinĠelor de vârstă corespunzătoare tuturor nivelelor de la grădiniĠă până
la nivel universitar. ActivităĠile dezvoltate de către acestă structură viziează diverse domenii
revoluĠionate de către cunoútinĠele dobândite în aria nanotehnologiilor, cum ar fi, energia
regenerabilă, medicină, sau electronică.
În cazul României, justificări pentru introducerea unor noi conĠinuturi legate de
nanotehnologii în Curriculumul NaĠional sunt multe, începând de la punctele de intersecĠie
ale domeniului cu viaĠa cotidiană a indivizilor, sau cu unul dintre cele patru domenii cheie
indetificate în cadrul Strategiei Europene de ocupare a forĠei de muncă, continuând cu
pregătirea precoce a indivizilor pentru inserĠia lor pe piaĠa forĠei de muncă, sau discuĠiile care
se poartă pe tema úomajulul ce afectează în proporĠie destul de mare populaĠia formată din
proaspăt absolvenĠi de licee sau facultăĠi úi teminând cu exemplele oferite de alte state
dezvoltate.
Adaptarea conĠinuturilor predate în cadru educaĠiei formale la cerinĠele cotidiene ale
societăĠii constituie temelia demersului realizat în vederea atingerii idealului educaĠional.

BIBLIOGRAFIE:
1. Legea EducaĠiei NaĠionale Nr. 1 din 5 ianuarie 2011.
2. Teaching Nanotechnology in the High School Curriculum: A Teacher’s Guide Ken
Bowles Apopka High School UCF NANOPAC – 2004 First Edition.
3. Strategia naĠională de cercetare, dezvoltare úi inovare 2014 – 2020, aprilie 2014.
4. http://www.nnin.org/education-training/k-12-teachers/nanotechnology-curriculum
5. http://ziuadecj.realitatea.net/educatie/un-grup-de-experti-lucreaza-la-noile-programe-
se-constata-o-decongestionare-a-programelor-scolare-prin-congestionarea-acestora--
141944.html
6. https://scoalagageni.wordpress.com/2010/02/02/decongestionarea-materiei-atunci-si-
acum/
7. http://sa-schimbam-invatamantul.blogspot.ro/2008/03/noile-programe-scolare-pentru-
gimnaziu.html

 99
ORDINEA ASCUNSĂ


Prof. ùtefan TECLICI


ùcoala Gimnazială ”Ion Creangă”
Colegiul Agricol ,,Dimitrie Cantemir” Huúi

Dr. Hans Jenny (1904 – 1972, medic úi inginer elveĠian) a demonstrat formarea
geometriei vibraĠiilor sonore într-un fluid, folosind un balon de sticlă, în formă sferică,
umplut cu apă, în care s-a pus o suspensie de particule solide (coloizi). În starea de repaus,
aceútia difuzează uniform, lichidul arătând ca fiind tulbure. Când însă este supus vibraĠiilor
sonore, particulele din lichid se adună în forme geometrice, vizibile, tridimensionale!!!
Aceste figuri aveau diferite culori, asemenea spectrului luminii. În 1967, Jenny a publicat
primul volum de Cymatics: Studiul fenomenelor Wave, iar al doilea volum a apărut în 1972,
anul în care a murit. El a inventat termenul de Cymatics (studiul fenomenelor sub forma de
undă).
Pe măsura creúterii frecvenĠei de vibraĠie, aceste forme se modificau, trecând pe rând
prin cele cinci Solide Platonice.

Aceste geometrii Platonice, au fost denumite astfel, deoarece ele erau cunoscute de
vechii greci, Platon(n.cca. 427 î.Hr. - d. cca. 347 î.Hr.) fiind cel care le-a descris pe larg. Ele
sunt figuri geometrice tridimensionale, care au proprietatea că se pot înscrie într-un cerc úi
sunt:
1. tetraedru- 4 feĠe, 6 muchii úi 4 colĠuri;
2. hexaedru (cub)-6 feĠe, 12 muchii úi 8 colĠuri;
3. octaedru-8 feĠe, 12 muchii úi 6 colĠuri(două tetraedre regulate cu bază comună);
4. dodecaedru-12 feĠe, 30 muchii úi 20 colĠuri;
5. icosaedru-20 feĠe, 30 muchii úi 12 colĠuri.

Acesta este cel mai elocvent experiment, care demonstrează felul cum apar mici forme
geometrice, capabile de a crea o imagine, ce dă “formă” energiei eterice, în scopul de a crea
iluzia materiei.

 100
ùTIINğE INTEGRATE SAU DISCIPLINE SEPARATE?
Prof. Carmen - Mariana SOCHERI
ùcoala Gimnazială Lunca Banului

Predarea disciplinelor útiinĠifice influenĠează atitudinea elevilor faĠă de acestea, precum


úi motivaĠia de a studia úi, în final, rezultatele lor. Aceste constatări fac obiectul discuĠiilor
profesorilor în úcoli úi în cadrul formelor de perfecĠionare pe care le parcurg.InstituĠiile
abilitate ale sistemului educaĠional naĠional caută soluĠii pentru îmbunătăĠirea predării.
Cercetările întreprinse au încercat să răspundă la o întrebare fundamentală: Rezultatele
învăĠării ar fi mai bune dacă útiinĠele ar fi predate ca discipline separate sau ca un program
unic, integrat?
Răspunsul vine de la metodele de predare - furnizorii de predare eficientă, tipurile de
activităĠi útiinĠifice recomandate, informaĠiile asupra manualelor, materialelor didactice
specifice úi organizării activităĠilor extracurriculare, totul în contextul reformelor, strategiilor
úi politicilor naĠionale pentru educaĠie. Abordarea integrată a predării útiinĠelor pare să aibă
”bun simĠ” sau ”validitate” (Czerniak, 2007) deoarece în viaĠa reală cunoútinĠele úi experienĠa
nu sunt separate în discipline distincte. Astfel se subliniază procesul construcĠiei de
cunoútinĠe pentru că predarea într-o abordare globală úi crearea legăturilor între diferite
discipline este văzută ca dezvoltare a noilor moduri de gândire úi cunoaútere (Riquarts úi
Hausen,1998). Se conturează o convingere de bază, predarea integrată motivează atât
profesorii cât úi elevii.
Critica predării integrate a útiinĠelor se centrează pe lipsa unui impact pozitiv asupra
motivaĠiei úi realizărilor elevilor úi competenĠelor cadrelor didactice. Profesorii sunt pregătiĠi
într-un număr limitat de discipline universitare úi nu se simt confortabil dacă în lecĠiile lor se
inserează un subiect pentru care nu au fost instruiĠi sau calificaĠi de la început (Geraedts,
Boersma & Eijkelhof, 2006). Pe de altă parte úi predarea în echipă nu este convenabilă, timp
mai mare de pregătire a temelor úi diferenĠă de opinie asupra conĠinuturilor. ActivităĠile
desfăúurate în sistem integrat au produs puĠine dovezi empirice ale influenĠelor asupra
rezultatelor elevilor. Încă din clasele primare, în sistemul românesc de învăĠământ, útiinĠele se
prezintă ca o singură disciplină generală, integrată, care are ca scop să încurajeze curiozitatea
copiilor cu privire la mediul lor, oferindu-le cunoútinĠe de bază despre lume úi promovează o
abordare pe bază de interogare. Reprezintă o modalitate de a pregăti elevii pentru studii
detaliate în clasele gimnaziale úi liceale, atunci când se denumesc separat, biologie, fizică,
chimie úi când se evidenĠiază caracterul interdisciplinar al acestora. Mai mult, învăĠarea
útiinĠelor este legată de problemele sociale úi personale úi, de foarte multe ori, profesorii sunt
sfătuiĠi să aplice abordările trans-curriculare în activitatea de la clasă, referinĠele uzuale
încruciúate fiind limba úi literatura română, matematica, desenul, tehnologia informaĠiei,
educaĠia moral-civică. Deúi se utilizează la clasă strategii úi metode de studiu diversificate,
mulĠi cercetători constată interes scăzut al elevilor pentru útiinĠe. Aceasta se datorează
faptului că domeniul este prezentat ca o colecĠie de fapte izolate, care nu sunt conectate cu
experienĠele proprii ale elevilor (Osborne, Simon & Colllins, 2003). O modalitate de a
ameliora motivaĠia úi interesul elevilor este de a folosi contextele sociale úi cele din viaĠa
reală úi aplicaĠiile practice ca punct de plecare pentru dezvoltarea ideilor útiinĠifice (Bennet,
Lubben & Hogarth, 2007, p. 348, subliniere în original), adică predarea prin abordarea útiinĠă
– tehnologie -societate. Predarea bazată pe context subliniază aspectele istorice sau sociale
ale útiinĠei úi tehnologiei úi conectarea cu experienĠele zilnice ale elevilor. Abordarea necesită
ca útiinĠa să fie încorporată în contextul social úi cultural, elevul să cunoască úi problemele
sociale contemporane, cum ar fi problemele de natură etică sau mediu, cu scopul de a
dezvolta abilităĠi de gândire critică úi responsabilitate socială (Gilbert, 2006).

 101
Din datele disponibile se constată că deúi predarea útiinĠelor începe ca o activitate
integrată ea se finalizează ca discipline separate. În scopul de a creúte rezultatele úcolare ale
elevilor, profesorii vor pune accentul pe experienĠele din viaĠa reală úi pe discutarea
aspectelor sociale, problemelor de mediu úi a realizărilor útiinĠifice. Sprijinul pentru elevi în
domeniul útiinĠelor este acoperit de cadrul de sprijin general al Ġării pentru elevii care se
confruntă cu dificultăĠi la orice materie. Cele mai frecvente tipuri de sprijin fiind predarea
diferenĠiată, instruirea unu-la-unu, învăĠarea asistată de un coleg, meditaĠii úi gruparea după
abilităĠi. În ultimii 25 ani s-a încercat reformarea curriculară la toate nivelurile de învăĠământ,
motivul principal fiind alinierea la abordarea europeană a competenĠelor cheie, chiar dacă au
fost afectate toate disciplinele.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bennet, J., Lubben, F. & Hogarth, S, 2007. Bringing Science to Life: A Synthesis of the
Research Evidence on the Effects of Context- Based and STS Approaches to Science
Teaching. Science Education, 91(3), pp. 347-370.
2. Czerniak, C.M., 2007. Interdisciplinary science teaching. In: S. Abell, & N., Lederman,
eds. Handbook of research on science education. Mahwah, NJ: Lawrence Eribaum
Associates, Inc, pp. 537-559.
3. Geraedts, C., Boersma, K.T. & Eijkelhof, H.M.C, 2006. Towards coherent science and
tehnology education. Journal of Curriculum Studies, 38(3), pp. 307-325.
4. Gilbert, J.K, 2006. On the Nature of ”Context” in Chemical Education, International
Journal of Science Education, 28(9), pp.957-976.
5. Osborne, J., Simon,S. & Collins,S., 2003. Atitudes Towards science: a review of the
literature and its implications. International Journal of Science Education, 25(9), pp. 1049-
1079.
6. Riquarts, K., Hansen, H.K., 1998. Collaboration among teachers, researchers and
inservice trainers to develop an integrated science curriculum. Journal of Curriculum Studies,
30 (6), pp. 661-676.

 102
MODELAREA ATOMILOR ùI MOLECULELOR PRIN
PROGRAMUL “MILLSIAN”


Prof. Ana - Maria BOTEZATU


Liceul “ùtefan Procopiu” Vaslui

Acest program computerizat a fost realizat de către Dr. Randell Mills úi se bazează pe
teoria mecanicii cuantice clasice. El este dedicat dezvoltării design-ului tehnic în chimie úi în
fizică, constituind o cale de acces revoluĠionară pentru cunoaúterea structurilor atomice úi
moleculare.
Mecanica Cuantică Clasică este teoria care porneúte de la ipoteza lui de Broglie úi se
bazează pe legile mecanicii newtoniene úi pe ecuaĠiile lui Maxwell.
În realizarea acestei aplicaĠii s-au avut în vedere: constantele fizicii, spinul electronului,
factorul-g, stările excitate, modelul atomului cu mai mulĠi electroni, moleculele poliatomice,
dualitatea undă-particulă, natura fotonului, masa particulelor fundamentale.
Millsian software permite utilizatorului rezolvarea unei game largi de probleme printre
care pot fi menĠionate:
¾ vizualizarea structurilor (atomice sau moleculare) în format 3D;
¾ calcularea úi modelarea structurii atomilor úi moleculelor anorganice simple;
¾ calcularea úi modelarea structurii aproape a orice tip de moleculă organică;
¾ calcularea úi modelarea structurii substanĠelor cu proprietăĠi semiconductoare;
¾ calcularea úi modelarea structurii substanĠelor superconductoare;
¾ modelarea structurii fulerenilor, etc.

În cele ce urmează sunt prezentate câteva rezultate tipice care ilustrează capabilităĠile
aplicaĠiei menĠionate mai sus.

MODELUL ATOMIC ÎN MECANICA CUANTICĂ CLASICĂ


Modelul atomic cu un singur electron Modelul atomului cu mai mulĠi
Modelul lui Bohr: electronul se află pe electroni
o orbită în jurul protonului precum o planetă Fiecare electron caută să ocupe o pătură
în jurul soarelui. cu energia cea mai mică.
Păturile sunt notate cu: s, p, d, f.

ATOMUL DE HIDROGEN ATOMUL DE POTASIU

 103
MOLECULE DIATOMICE
Radical hidroxil (OH) Molecula de oxigen (O2)

MOLECULE TRIATOMICE
Molecula de apa (H2O) Molecula de dioxid de azot (NO2)

FULERENI
C60 reprezintă o structură complexă formată
din 60 atomi de C. Această structură complexă
conĠine:
• 90 de legături
- 60 legături simple
- 30 legături aromatice duble
• 20 structuri hexagonale
• 12 structuri pentagonale (conĠine o singură
legătură úi o punte între structurile pentagonale
conĠinând legături duble)

MOLECULE ORGANICE
HIDRIDE ALCANI RAMIFICAğI

Potasiu hidrid Izobutan

 104
METALE (litiul)
Litiul metalic– imaginea prezintă o reĠea
metalică a litiului faĠă de planele transparente
pentru electroni.
Planele cu electroni se comportă ca o
imagine în oglindă, negativă.
În reĠeaua metalică, cristalină, legătura este
de tip couloumbian.

SEMICONDUCTORI
Ansamblu de celule ale semiconductorului
de siliciu.
Planele cu electroni se întind de la un capăt
la altul al reĠelei conducând curentul. Se comportă
ca o imagine în oglindă, elementele încărcate
negativ se află între doi ioni de Si+

SUPRACONDUCTORI
Supraconductor ideal
PorĠiune dintr-o reĠea de supraconductor
văzută într-o perspectivă rotaĠională.
Planele cu electroni sunt de la un capăt la
altul al reĠelei.
Se comportă ca o imagine în oglindă,
încărcarea negativă se află între fiecare faĠetă a
planelor cu ioni.

 105
ECOSISTEMUL


Prof. Maricica MĂRGĂRINT


ùcoala Gimnazială nr. 1 Cepeúti

Mediul de viaĠă este reprezentat de totalitatea factorilor fără viaĠă (abiotici) úi înzestraĠi
cu viaĠă (biotici).
Partea abiotică a mediului formează biotopul, care cuprinde substratul (elemente
minerale úi organice) úi factorii climatici (lumina, temperatura, umiditate, vânt), iar partea
biotică formează biocenoza, fiind reprezentată de populaĠiile de plante úi animale din specii
diferite, care trăiesc într-un biotop.
Biocenoza este alcatuită din totalitatea populaĠiilor din specii diferite de plante úi
animale dintr-un biotop. Substratul biotopului poate fi de trei feluri, dupa natura sa: solid
(solul), lichid (apa) úi gazos (atmosfera); deci úi biotopurile sunt de trei feluri: terestru (de
exemplu parcul, având ca substrat solul), acvatic (de exemplu balta, având ca substrat masa
apei úi substratul solid de pe fundul apei) úi biotopul aerian, având ca substrat atmosfera.
Biocenozele terestre úi cele acvatice au o structură verticală úi una orizontală.
Între biotop úi biocenoză există o strânsă legătură úi influenĠe reciproce; ele nu pot
exista decât împreună.
Biotopul úi biocenoza formează împreună ecosistemul.
În Ġara noastră, ecosistemele prezintă úase aspecte sezoniere: prevernalul, vernalul,
estivalul, serotinalul, autumnalul úi hibernalul.
ApariĠia acestor sezoane au determinat úi o ritmicitate a activităĠii organismelor
animalelor. Din acest punct de vedere, organismele pot fi active toată perioada anului
(sedentare sau migratoare) úi care alternează perioada de activitate cu cea de repaus
(hibernare sau amorĠire).
Unele vieĠuitoare nu sunt specifice anumitor biotopuri. De exemplu, ghiocelul creúte în
mai toate tipurile de relief, de la câmpie până la zona alpină, în păduri, tufăriúuri, poieni sau
ciocănitoarea pestriĠă care este cea mai comună ciocanitoare de la noi, trăieúte în toate
pădurile de úes úi de deal, dar populează úi localităĠile, úesurile úi grădinile.
Alte vieĠuitoare trăiesc numai în anumite biotopuri (nufărul creúte în bălĠi úi lacuri,
stejarul în pădurile din zona de câmpie, râma în mediul subteran, útiuca în mediul acvatic
etc.). Aceste vieĠuitoare au adaptări specifice biotopului în care trăiesc; ele reprezintă forme
biotice, fiind expresia unităĠii dintre organism úi mediu, a interrelaĠiilor dintre biotop úi
biocenoză.
Pe baza cunoaúterii formelor biotice, putem aprecia mediul din care provin acestea.
Fizionomia unei biocenoze se recunoaúte pe baza formelor biotice.
Biotopul, la rândul său acĠionează ca un factor de selecĠie în alcătuirea biocenozei.
Însuúirile biotopului favorizează dezvoltarea unei specii úi impiedică pătrunderea altora în
teritoriu.
Ori de câte ori se repetă un anumit biotop în teren, se repetă úi biocenoza
corespunzătoare prin formele sale biotice.
Sunt relaĠii care se stabilesc între indivizii unor specii; ele se numesc relaĠii
interspecifice.
RelaĠiile interspecifice de constructie, transport, legate de reproducere úi aparare, sunt
întotdeauna avantajoase speciei (sau populaĠiei).
RelaĠiile stabilite între indivizii aceleiaúi specii se numesc relaĠii intraspecifice.
Între indivizii grupului există diferite forme de comunicare úi cooperare, necesare
asigurării unităĠii úi securităĠii grupului.

 106
Solidaritatea colectivităĠilor intraspecifice, bunele relaĠii dintre indivizi se realizează
prin limbajul sonor, chimic, cromatic, luminos, electric úi comportamental.
Exemple de ecosisteme naturale:
- Parcul NaĠional PorĠile de Fier úi RezervaĠia biosferei Delta Dunării sunt unicate
ecologice, care trebuie protejate úi conservate;
- Râul, ecosistem acvatic în care structura biocenozelor este determinată de structura
biotopurilor;
- Marea Neagră, care este unică între mările lumii prin caracteristicile biotopului úi ale
biocenozei;
- Lacul, ecosistem acvatic în care structura biocenozei este determinată de variaĠia
factorilor abiotici;
- Pădurea, care rămasă în regim ntural este un ecosistem complex úi stabil. Ea prezintă o
stratificare caracteristică pe orizontală úi pe verticală.
- Tufăriúurile úi pajiútile (păúuni úi fâneĠe), ecosisteme terestre care trebuie protejate,
pentru că reprezintă surse importante de producere a nutreĠului pentru animalele domestice.

MANAGERUL ùCOLAR - LIDER ÎN CADRUL ECHIPEI




Prof. Maricica MĂRGĂRINT


ùcoala Gimnazială nr. 1 Cepeúti

„Nu contează cât de mult cunoúti úi munceúti pentru că niciodată nu va fi


nici destul úi nici destul de bine” (Murphy)

Există o distincĠie clară între managementul educaĠional úi cel úcolar, în sensul că,
primul vizează conducerea actului educaĠional, în ansamblul manifestărilor sale, iar cel de-al
doilea se raportează la conducerea activităĠii úcolare din punct de vedere instituĠional.
Ca promotor central al reformei am analizat atât funcĠiile cât úi atribuĠiile managerului
úcolar mergând până la a analiza influenĠa pe care o au calităĠile úi abilităĠile manageriale,
tipurile de manageri úi stilul lor de conducere asupra sistemului educaĠional propriu-zis.
Ipoteza principală de la care am pornit constă tocmai în faptul că managerul procură,
alocă úi utilizează resurse fizice úi umane pentru a atinge scopurile instituĠionale propuse în
moduri variate.
Calitatea educaĠiei oferită de úcoală depinde úi de calitatea managementului din
unitatea de învăĠământ. De aceea managerul trebuie să dea dovadă de vocaĠie úi de aptitudini
manageriale:
- intelectuale: gândire logică, capacitate de conceptualizare, capacitate de a diagnoza;
- antreprenoriale: capacitate de decizie, pro-activitate;
- socio-emoĠionale: autocontrol, spontaneitate, obiectivitate, adaptabilitate;
- interpersonale: încredere, centrare pe dezvoltarea celorlalĠi.
Managerului úcolar îi sunt necesare, de asemenea, úi anumite competenĠe, cărora le
corespund anumite capacităĠi
- să fie foarte bine informat;
- să útie să aplice corect legislaĠia în vigoare;
- să fie un foarte bun organizator;
- să fie un adept hotărât al introducerii noului în sistemul de învăĠământ.

 107
Un bun manager de úcoală nu poate conduce eficient úi responsabil câtă vreme nu
cunoaúte principiile úi funcĠiile procesului didactic, specificul managementului educaĠional.
Sub aspectul de conducere al unităĠilor de învăĠământ directorul de úcoală nu este doar
un manager administrativ, ci este conducătorul întregii activităĠi din unitatea úcolară, atât în
sens administrativ, cât úi în sens instructiv – educativ. El trebuie să se dovedească suficient de
competent în gestionarea fondurilor materiale úi băneúti, în evidenĠa financiară, precum úi în
supravegherea modului în care sunt întreĠinute clădirile, mobilierul úi materialul didactic.
Componentele manageriale de înaltă performanĠă presupun:
- căutarea informaĠiilor;
- formarea conceptelor;
- flexibilitatea conceptuală;
- cercetarea interpersonală;
- managerul interacĠiunii;
- impactul;
- încrederea în sine;
- orientarea în practică;
- orientarea în reuúită.
Se apreciază că 70% din timpul managerilor este folosit pentru a comunica úi de aceea
succesul managerial depinde de calitatea úi eficienĠa aplicării competenĠelor. Astfel,
standardele naĠionale pentru funcĠiile de conducere, de îndrumare úi control au fost concepute
pornind de la competenĠele de comunicare úi relaĠionare. Comunicarea educaĠională se
constituie ca un proces intenĠionat de transfer de informaĠie úi înĠelesuri între indivizi,
grupuri, niveluri organizaĠionale úi organizaĠii în ansamblul lor. Pentru eficienĠa comunicării
trebuie îndeplinite însă anumite condiĠii specifice:
- Elaborarea mesajului úi căutarea condiĠiilor favorabile pentru transmiterea lui.
- Exprimarea clară, logică, operaĠională a mesajului.
- Conturarea precisă a obiectivului comunicării mesajului.
- Definirea condiĠiilor optime pentru a realiza o bună comunicare.
- Transmiterea efectivă a mesajului către un receptor prin anumite canale.
- Receptarea mesajului, înĠelegerea, prelucrarea lui.
- Formularea răspunsului, integrarea lui în acĠiunea managerială.
Un manager nu este neapărat în acelaúi timp perceput ca úi lider, iar când influenĠa
asupra celorlalĠi constă în principal în valorificarea personalităĠii, atunci putem vorbi de
leadership. În cadrul unei organizaĠii influenĠa managerului-lider va fi dependentă de tipul de
putere pe care conducătorul îl poate exercita asupra altor oameni.
Leadership-ul eficient trebuie să folosească în avantajul său aspectele motivaĠionale
úi aducătoare de satisfacĠii ale activităĠilor úi, în acelaúi timp, să depăúească sau să
compenseze acele aspecte care demotivează sau aduc insatisfacĠii.
Fiecare cadru didactic trebuie să creadă în colegii săi pentru că încrederea este
elementul care menĠine coeziunea unei echipe. Liderul trebuie să fie un model în acest sens,
să îúi susĠină subalternii, astfel încât aceútia să îúi poată exprima deschis gândurile úi
sentimentele. Oamenii trebuie să se simtă liberi să pună întrebări úi să aibă încredere că vor
primi răspunsuri sincere. Nu ar trebui să existe planuri ascunse. InformaĠia este o úansă
importantă pentru fiecare membru al echipei, iar managerul trebuie să se asigure că oferă
informaĠiile necesare pentru ducerea la bun sfârúit a unei sarcini.
Cele douăsprezece porunci ale unei echipe unite sunt:
-AjutaĠi-vă reciproc ca să evitaĠi greúelile.
-CăutaĠi căi prin care să faceĠi ideile să funcĠioneze, nu motive pentru care acestea nu
pot reuúi.
-Dacă aveĠi îndoieli, verificaĠi! Nu vă grăbiĠi să faceĠi presupuneri negative unii
despre alĠii.

 108
-AjutaĠi-vă reciproc să câútigaĠi úi mândriĠi-vă fiecare cu victoriile celorlalĠi.
-În orice împrejurare, exprimaĠi-vă aprecierea unii faĠă de ceilalĠi úi faĠă de
organizaĠie.
-FiĠi pozitivi, indiferent de împrejurări.
-DaĠi dovadă de iniĠiativă úi curaj, ca úi cum totul ar depinde de voi.
-FaceĠi totul cu entuziasm, e contagios.
-ExprimaĠi-vă orice dorinĠă.
-Nu vă pierdeĠi încrederea.
-FiĠi consecvenĠi în realizarea angajamentelor.
-FiĠi în largul vostru.
„CompetenĠele unui bun manager de úcoală Ġin mai puĠin de cunoútinĠe procedurale
sau de experienĠă, cât de valorile asumate úi de voinĠa puternică ce solicită angajamente úi
credinĠe la fel de puternice.” (Alain Chevrel - Versailles)

BIBLIOGRAFIE:
1. Vasile, Marcu úi colaboratorii săi, Introducere în deontologia profesiunii didactice.
2. OrĠan, Florica, Management educaĠional, Editura UniversităĠii din Oradea.
3. OrĠan, Florica, Marcu, Vasile, Deac, Adina, Emilia, Managementul activităĠilor
extracurriculare, Editura UniversităĠii din Oradea, 2003.

APLICAğIILE FIZICII ÎN VIAğA DE ZI CU ZI




Prof. TANASĂ ZÎNA


Liceul ”ùtefan Procopiu” Vaslui

Fizica este poate cea mai importantă útiinĠă. Descoperirile în fizică ajung de cele mai
multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic. De exemplu, înĠelegerea mai profundă
a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric
- televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la
dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la
dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice úi folosirii unor instrumente
precum microscopul electronic în microbiologie.
Astăzi, fizica este un subiect vast úi foarte dezvoltat.
Chiar dacă energia nucleară a fost utilizată ca armă de distrugere în masă, nu trebuie
uitat faptul că experimentele útiinĠifice ale lui Rutherford, Geiger úi Marsden au avut scopul
de a înĠelege natura. În acest sens, ei au reuúit să ne ofere o nouă concepĠie asupra lumii pe
baza căreia au rezultat aplicaĠii care au schimbat în bine viaĠa oamenilor.
Fizica nucleară, o fereastră spre lume.
Fizica nucleară este atât de strâns legată de útiinĠă úi tehnologie încât ea se regăseúte în
tot ceea ce útim úi utilizăm, astfel încât ar trebui să-i fim recunoscători úi nu să ne temem de
ea. ùtiinĠa úi tehnologia au progresat pe baza modelului nuclear al atomului. Acesta l-a
inspirat pe fizicianul danez Niels Bohr să dezvolte teoria cuantică, abia apărută la acea vreme,
într-o disciplină de sine stătătoare, mecanica cuantică, care putea descrie modul în care se
comportă atomii. Aceasta, la rândul ei, a deschis calea tehnologiei moderne bazată pe
utilizarea cipurilor de siliciu úi pe informatiza.
Acceleratoarele de particule au fost dezvoltate cu scopul de a ciocni componentele de
bază ale materiei, cum ar fi particule alfa, protoni sau electroni de alte obiecte. Astfel s-au
pus bazele unui domeniu aparte al cercetării útiinĠifice cunoscut în prezent ca fizica

 109
particulelor. Acceleratoarele moderne de particule, cum ar fi LHC (Large Hadron Collider) al
CERN (Conseil européen pour la recherche nucléaire), acolo unde a fost descoperit bosonul
Higgs, ne ajută să înĠelegem mai bine Universul. Accelerator de particule. Credit: Tighef, CC
BY-SA.
AplicaĠiile fizicii nucleare în viaĠa noastră
Un secol reprezintă o lungă perioadă de timp în útiinĠă, astfel încât nu este de mirare că
aceasta a avansat rapid. Nu cu mult timp în urmă, cu toĠii am avut propriile acceleratoare de
particule în casele noastre, adică tuburile catodice din televizoare. Acestea au fost înlocuite
ulterior de LCD-uri, LED-uri sau de ecranele cu plasmă, care se bazează pe utilizarea unor
tehnologii cuantice. Probabil că în prezent cea mai răspândită aplicaĠie a acceleratoarelor de
particule este în spitale, sub forma unor dispozitive utilizate în radioterapie pentru tratamentul
cancerului.
În plus, fizica nucleară stă la baza metodelor
imagistice de diagnostic, cum ar fi de exemplu cele cu raze
X, a imagisticii prin rezonanĠă magnetică úi a altor tehnici
non-invazive care ne permit să privim în interiorul corpului
fără a recurge la cuĠit.
Nu trebuie să uităm că datorăm toate aceste realizări multor
oameni de útiinĠă.

 Televizorul cu tub catodic.

TRANSDISCIPLINARITATE ÎN ÎNVĂğĂMÂNTUL TEHNIC


Prof. Maria CIULEI
Liceul ”ùtefan Procopiu” Vaslui
IùJ VASLUI

În activitatea de învăĠare elevul trebuie să conútientizeze importanĠa învăĠării prin


cercetare, importanĠa realizării conexiunilor între diferite discipline.
ABORDAREA TRANSDISCIPLINARĂ - constituie o soluĠie importantă în efortul de
organizare modernă a conĠinuturilor învăĠământului tehnic úi nu numai.
TRANSDISCIPLINARĂ poate fi identificată atunci când centrarea se face nu pe materii, ci
pe demersurile intelectuale, afective úi psihomotorii ale elevului.
Transdisciplinaritatea poate fi:
- pe orizontală;
- pe verticală;
- instrumentală.
Transdisciplinaritatea:
•se centrează pe valori úi atitudini;
• se realizează prin învăĠarea bazată pe proiect;
• se axează pe soluĠii la probleme ale vieĠii reale;
În perspectiva transdisciplnară, o problemă importantă a vieĠii reale este abordată
prin intermediul întrepătrunderii dintre discipline. În această situaĠie are loc o “ fuziune” a
acestor discipline pe fondul unei “ unificări conceptuale úi axiomatice”, ce poate conduce la
naúterea unor discipline noi. Transdisciplinaritatea abordează probleme ce au o semnificaĠie

 110
deosebită în viaĠa reală úi pot contribuila formarea competenĠelor, valorilor, atitudinilor
necesare pentru o existenĠă individuală de succes.

AVANTAJE ùI DEZAVANTAJE:
PERSPECTIVA AVANTAJE DEZAVANTAJE

Transdisciplinară -este centrată pe demersurile a)-schema de organizare este arbitrară;


intelectuale úi afective ale elevului; b)-nu schimbă fundamental punctul de
a) pe orizontală -stimulează interesul elevului focalizare al educaĠiei;
b) pe verticală pentru învăĠare. -există riscul de a reveni la predarea
c) tematică -desfiinĠează compartimentele úi interdisciplinară;
favorizează transferul. -rămâne compartimentată úi nu
-deplasează punctul de focalizare favorizează transferurile;
al educaĠiei; c)-ar putea duce la separarea educaĠiei
-se sprijină pe structurile oferite de profesionale de educaĠia generală, prima
discipline. riscând să devină un învăĠământ exclusiv
-permite o libertate totală faĠă de intradisciplinar,
disciplină . iar cealaltă un mozaic sociocultural.

EXEMPLE DE PROIECTARE A UNOR ACTIVITĂğI TRANSDISCIPLINARE

Abordarea transdisciplinară a curriculum-ului invăĠământului tehnic are ca scop


tocmai înĠelegerea lumii prezente, care nu se poate realiza prin studiul separat, fără să se
realizeze conexiuni úi legături între disciplinele de specialitate úi cele de cultură generală.
Pornind de la aceste observaĠii este evident că, úi în procesul de învăĠământ, cu cat
gradul de transdisciplinaritate creúte, cu atât úansele de îmbunătăĠire ale procesului
educaĠional cresc. O soluĠie pentru realizarea unui învăĠământ de calitate o reprezintă
modularizarea disciplinelor.
Modulul permite culegerea cunoútinĠelor relevante, în jurul unui subiect, folosind mai
multe discipline. Avantajele modulelor constau în flexibilitate úi combinarea lor cu alte
module.
De exemplu, la Domeniul de pregătire de bază: ELECTRONICĂ AUTOMATIZĂRI,
conĠinuturile nu pot fi parcurs decât corelând cunoútinĠele dobândite la toate modulele de
specialitate la care se adaugă, în mod evident, cunoútinĠe dobândite le disciplinele fizică ,
chimie, tehnologia informaĠiei úi comunicaĠiilor.
Spre exemplificare am ales tema „Legile de bază ale electrocineticii” care presupune
realizarea următoarelor competenĠe pe care trebuie să le dobândească elevul:
1. Utilizează componentele electronice, precizează rolul elementelor de circuit
2. Interpretează legile de bază ale electrostaticii úi electrocineticii
3. Realizează circuite de curent continuu
CompetenĠa 1 presupune corelarea cu următoarele conĠinuturi:
- Studiul Rezistoarelor electrice, generatoare electrice care presupune folosirea cunostinĠelor
dobândite la:

 111
CompetenĠa 2: presupune întocmirea unor scheme electrice unde sunt necesare cunoútinĠe
dobândite la modulele de specialitate

 112
CompetenĠa 3 presupune manevrarea, conform instructiunilor de exploatare, a
componentelor electrice si aparatelor de masura si control.

Un alt exemplu este invatarea ROBOTICII care este un domeniu complex imposibil
de invatat daca nu se coreleaza cunostintele cu diverse cunostinte accumulate in diverse
domenii si la diverse discipline:

DĞĐĂŶŝĐĉ ƌŚŝƚĞĐƚƵƌŝĚĞ
ĐĂůĐƵů
ƵƚŽŵĂƚŝĐĉ WƌŽŐƌĂŵĂƌĞ
ZŽďŽƚŝĐĉ

ůĞĐƚƌŽŶŝĐĉ /ŶƚĞůŝŐĞŶƜĉ
ĂƌƚŝĨŝĐŝĂůĉ
ůĞĐƚƌŽƚĞŚŶŝĐĉ ^ŝƐƚĞŵĞĚĞĨĂďƌŝĐĂƜŝĞ
ĂƐŝƐƚĂƚĉĚĞĐĂůĐƵůĂƚŽƌ
Folosind principiile transdisciplinarităĠii, se realizează dezvoltarea deprinderilor
moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea
calculatoarelor, prin disciplina „Tehnologia informaĠiei úi comunicaĠiei”. Întrucât informatica
a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, indiferent de profesia pe care o va alege un
tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranĠă va avea nevoie de cunoaúterea
modului de utilizare a unui instrumentar informatic. Pe de altă parte, prin intermediul
reĠelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaĠii între mai mulĠi utilizatori de
calculatoare mult mai eficient decât prin orice altă metodă clasică úi deasemenea simularea
circuitelor electronice si utiliyarea lectiilor AEL.
Obiúnuirea elevilor cu responsabilităĠi, cu răspunderea privind finalizarea propriei
munci úi asigurarea înlănĠuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se
poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranĠă o vor întâlni în viitor.
Cunoaúterea fenomenelor úi proceselor complexe se realizează, în cadrul diferitelor
discipline de învăĠământ, din unghiuri diferite, dar intotdeauna compatibile. La tema

 113
prezentată pot fi abordate úi probleme referitoare la reciclarea materialeor úi protecĠia
mediului, realizând astfel corelarea competenĠelor cu cele prevăzute de programele de
geografie.
La toate acestea adăugăm, bineînĠeles, úi câteve competenĠe de cunoaútere a unor
limbi străine, oferindu-i elevului posibilitatea studierii documentaĠiei pentru unele
echipamente în limbi de circulaĠie internaĠională.
Accentul pus pe creativitate, flexibilitate, adaptabilitate, interdisciplinaritate,
transdisciplinaritate îi va pregăti, cu siguranĠă, pentru societatea informatizată a viitorului.
In acest context este indreptatita expresia: „Elevul viitorului va fi un explorator”

BIBLIOGRAFIE:

1. TRANSDISCIPLINARITATE , de Basarab Nicolescu - Editura Polirom, Iasi, România


/DW>DEdZd,EK>K'//>KZ2Ehf/^hd,EK>K'/ ͲƉƌŽĨƵŶŝǀĚƌsĂƐŝůĞ
DĂƌĐƵ͕ůĞĐƚŽƌƵŶŝǀĚƌ͘DĂƌŝĂŶĂDĂƌŝŶĞƐĐƵ͘
Ϯ͘ŚƚƚƉ͗ͬͬǁǁǁ͘ϭĞĚƵĐĂƚ͘ƌŽͬƌĞƐƵƌƐĞͬƐŽĨƚǁĂƌĞͺĞĚƵĐĂƚŝŽŶĂůͬƚĞŚŶŽůŽŐŝŝͺŝŶͺĞĚƵĐĂƚŝĞ͘ƉĚĨ
INTER ùI TRANSDISCIPLINARITATE ÎN ÎNVĂğĂMÂNTUL TEHNIC – referat - Prof.
Epure Carmen Colegiul Tehnic „Petru Poni” – Oneúti.
3.http://www.didactic.ro/lectii-alte-discipline-20-inter-si-transdisciplinaritate-in-invatamantul
-tehnic

PREGĂTIRE PRACTICĂ LA DRESDA IN GERMANIA


PENTRU ELEVI DE LA CLASELE A X-A ùI A XI-A
DOMENIUL ELECTRIC ùI ELECTRONICĂ -
AUTOMATIZĂRI
Prof. Maria CIULEI
Liceul ”ùtefan Procopiu” Vaslui/IùJ Vaslui
Prof. Ina-Clara VLAD
Liceul „ùtefan Procopiu” Vaslui

În perioada 06-19 NOV 2016 un număr de 8


elevi de la clasele a X-a úi a XI-a, de la filiera
tehnologică, specializările din domeniile Electronică
automatizări si Electric din cadrul Liceului "ùtefan
Procopiu" au participat la derularea mobilităĠii
„Proiectarea computerizată a circuitelor electrice úi
electronice” din cadrul Proiectului finanĠat prin
Programul Erasmus+ AcĠiunea cheie K1 – Proiecte
de mobilitate „Inovare, competenĠă úi succes pentru
viitorii profesioniúti în context european” – ICS-CEu
2016-1-RO01-KA102-024159 care s-a desfăúurat la
Dresda în Germania in cadrul WBS Training AG,
instituĠie de formare profesională cu filiale în toate
oraúele mari din Germania. Grupul de 8 de elevi a fost
insoĠit de prof. Ciulei Maria iar prof. Vlad Ina Clara a
fost delegat din partea úcolii pentru activităĠile de
monitorizare a derulării mobilităĠii.

 114
Obiectivul general al proiectului:
Dezvoltarea competenĠelor profesionale ale elevilor din învăĠĠământul profesional úi tehnic în
vederea asigurării tranziĠiei de la úcoala la viaĠa activă.
Obiectivele specifice ale proiectului:
1.dobândirea cunoútintelor úi dezvoltarea abilitatilor practice in domeniile mecanica, industrie
textila si pielarie, electric/electronica si automatizari, pentru un invatamant profesional de
calitate care să faciliteze accesul tinerilor spre piata muncii;
2. desfasurarea activitatilor de pregatire
practica a participantilor in conditii reale
de munca oferite de organizatiile
partenere;
3. promovarea muncii în echipă;
4. îmbunatăĠirea competenĠelor
lingvistice.
ActivităĠile proiectului sunt structurate pe
3 fluxuri.
Fluxul 1: Perioada de derulare 6-19 nov
2016, Dresda, Germania ”Proiectarea
computerizata a circuitelor electrice si
electronice”, au participat 8 elevi de clasa
a a X-a, a XI-a care se specializeaza in
domeniul electric/electronica si automatizari, care au avut posibilitatea de dezvoltare a
competentelor practice de proiectare computerizata si dobandirea abilitatilor de proiectare a
circuitelor electrice si electronice utilizand aplicatii software de proiectare si elemente PLC,
programming pentru elevi (proiectarea diferitelor scheme de comandă úi control automat,
modificarea parametrilor electrici, minimizarea schemelor, simularea funcĠionării circuitelor
proiectate).
Lucrările finale de evaluare realizate pe grupe úi prezentate în limba engleză:
- Comanda automată a închiderii
centralizate a sălilor de clasă/
securizarea spaĠiilor de învăĠământ
- Controlul úi comanda iluminării
globale a unei instituĠii de invăĠământ
(săli de clasă, holuri, sală de sport)
- Iluminarea interioară úi exterioară a
unei locuinĠe – activarea unui sistem e
alarmare cu efecte luminoase úi
sonore
- Controlul iluminării unei săli de sport
în zile úi intervale orare predefinite.
Această mobilitate are în vedere
necesitatea ca elevii implicaĠi să înveĠe să
proiecteze circuite electrice úi electronice simple utilizând calculatorul, dacă au la dispoziĠie
softuri specializate care permit simularea funcĠionării circuitelor electrice úi electronice,
vizualizarea semnalelor aferente si proiectarea circuitelor structurale bloc, cinematice,
electrice complexe utilizând softuri specializate úi platforme educationale PLC programing.

 115
ActivităĠile s-au derulat într-un laborator specializat dotat cu echipamente necesare
desfăĠurarii activităĠilor prevazute în proiect completate cu vizite la Universitatea Tehnică din
Dresda úi Muzeul Tehnologiei.
Pe lânga activităĠile de pregătire practică desfăúurate pe durata a 60 ore pe parcursul a
două săptămâni elevii au participat la vizite culturale si activităĠi de petrecere a timpului liber:
Vizitarea centrului vechi si centrului nou al orasului Dresda, Muzeul Zwinger, Semper Opera,
Royal Palace, Transport Museum, Muzeul igienei etc.

AVENTURILE UNUI FULG DE NEA




Mihaela-Raisa Tofănel clasa a VIII-a A


ùcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui

Ninge…Câte o stea de argint pare să cadă încet


peste pământul veúted.
La început a fost doar o picătură de apă, care a
îngheĠat într-o clipă úi s-a prefăcut într-o steluĠă albă.
Nu a avut timp să stea de vorbă cu tatăl său Norul úi să
primească lecĠii de viaĠă. Căci după naútere a început să
plutească úi s-a trezit în cădere liberă, spre Pământ.
Uúor, uúor frica de zbor a fost înlocuită de
plăcerea zborului liber!
Dar nu a plutit la infinit. Pământul care iniĠial
părea o hartă, acum este de un alb imaculat.
Credea că aripile lui vor îngheĠa úi tentaĠia
căldurii jarului din úemineul ce se zărea printre
perdelele ferestrei, a fost mare.
Acum este unul din fulgii plapumei ce apără
grâul, rodul vieĠii pe Pământ…
Cerul este acoperit de nori pufoúi prin care
Soarele trimite doar câteva raze răzleĠe în lume. Deodată vântul úuieră printre ramurile goale
ale copacilor. Prin fereastra deschisă steaua noastră de argint intră. SimĠind căldura, cu o
unduire grăbită, dă să fugă înapoi afară. Dar fereastra brusc se închide.
Micul fulg de nea a rămas doar o pată pe fereastră care arată ca o floare rară.

 116
AMURG DE PRIMĂVARĂ


Lucian Iordăchescu clasa a VIII-a B


ùcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui

Amurg… Cerul devine roúu ca focul úi totul


prevesteúte un nou început.. Sunt mirat de culorile care
conturează cu linii ondulate marginile rupte ale norilor.
Acea porĠiune care înconjoară planeta noastră, cerul, pare,
în momentul înserării, o frescă de nuanĠe impregnate în
curcubeu.
Cerneala albastră a nopĠii absoarbe văpaia trandafirie a
asfinĠitului, într-un farmec neúoptit. Deasupra casei mele
se aúterne o perdea violetă, mată, pură. Ultimele reflexe
ale soarelui se sting într-un imn de culori strălucitoare. ToĠi adorm îmbrăĠiúând speranĠa de
mâine.
E noapte. Nu orice fel de noapte. E o noapte viorie de primăvară, picurată de tăcere…
Timpul îúi aúterne leneú clipele pe ghimpii ascuĠiĠi ai trandafirilor sălbatici, de unde vor răsări
muguri de vis. Stropii abisului curg, transformându-se într-o floare inocentă ce-mi aruncă
câte un suspin naiv, magic…
Privesc, cuprins de o fascinaĠie rară, Luna… Mă învăluie într-o aură a misterului, îmi
împărtăúeúte cele mai ascunse secrete, taine pe care le
păstrează cu sfinĠenie. Mă ameĠeúte cu prezenĠa sa
stranie, ireală, mă hipnotizează, mă cheamă cu o
strigare mută, plină de dorinĠă.
Am desenat pe geamul aburit formula unei
alte ordini, care conĠine chipul tainic al lucrurilor. Am
prins rotirea stelelor din spaĠiu într-un inel concentric,
magic.
Acest cerc străluceúte acum puternic în lumina
serii de primăvară…

MARINARII ùI FURTUNA
Vrânceanu Adrian
ùcoala Gimnazială ”Ion Agarici” Muntenii de Sus

Vaporul pluteúte pe mare,


Vânt úi disperare,
Nori negri apar către zare,
Vine furtună cotropitoare.

Valuri izbesc nebune carena.


Harponierul lasă balena,
Coboară-n cabină
ùi cheamă-echipajul să vină.

 117
Stihia-i înalĠă pe creútet de valuri,
Veghea nu se mai face în carturi.
Un val cât un munte,
Se sparge de punte.

Un altul izbeúte în pupă


Vrând parcă s-o rupă.
Oameni úi palme în rugăciuni,
Nu mai speră decât în minuni.

Târziu, greu, cerul apare în zare,


Tunete se aud în depărtare.
Echipajul îngrijorarea în urmă o lasă,
Revine viaĠa. Aruncă iar în mare o plasă.

COPIII TRĂIESC CU CEEA CE ÎNVAğĂ




Stroie Georgiana
ùcoala Gimnazială ”Ion Agarici” Muntenii de Sus

Dacă copiii merg la úcoală,


Ei învaĠă să se comporte.
Dacă copiii experimentează,
Ei învaĠă să analizeze.
Dacă copiii studiază,
Ei învaĠă despre fenomene.

Dacă copiii trăiesc în încurajare,


Ei învaĠă să fie încrezători.
Dacă copiii trăiesc în apreciere,
Ei învaĠă să se placă pe ei înúiúi.
Dacă copiii privesc la stele,
Ei învaĠă să fie generoúi.

Dacă copiii sunt crescuĠi cu critici,


Ei învaĠă să condamne.
Dacă copiii trăiesc în ostilitate,
Ei învaĠă să se bată.
Dacă copiii trăiesc în teamă,
Ei învaĠă să fie temători.

Dacă copiii trăiesc în toleranĠa,


Ei învaĠă să fie răbdători.
Dacă copii trăiesc in úcoală,
Ei învaĠă despre energia totală
ùi că “nimic nu se pierde
Ci totul se transformă!”.

 118
CUPRINS

TIMPUL NU A MAI AVUT RĂBDARE CU EI ... ............................................................................... 1


IN MEMORIAM – prof. MARIANA MUNTEANU ............................................................................. 2
IN MEMORIAM – prof. STANCU NECULAI ..................................................................................... 3
PRAF DE STELE… ÎN AMINTIRI ....................................................................................................... 4
INSPECğIA ùCOLARĂ ........................................................................................................................ 5
INSPECğII DE SPECIALITATE PENTRU GRADE DIDACTICE ..................................................... 6
CONCURSUL INTERJUDEğEAN PROFIZICA VASLUI 2015 ....................................................... 12
EVRIKA 2016 ...................................................................................................................................... 15
FORMAREA ALTFEL ........................................................................................................................ 17
CONCURSUL NAğIONAL ”IMPULS PERPETUUM” – CĂLĂRAùI - 2016 .................................. 19
PROIECT DE MOBILITATE ÎN DOMENIUL EDUCAğIEI ùCOLARE ......................................... 22
EFECTUL PIEZOELECTRIC .............................................................................................................. 25
ORGANIZAREA UNEI LECğII LA FIZICĂ FOLOSIND METODA FLIPPED CLASSROOM -
CLASA INVERSATĂ .......................................................................................................................... 32
FORMAREA ùI DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE LA FIZICĂ .............................................. 34
HIDROGENUL – VECTOR DE ENERGIE NEPOLUANTĂ ............................................................ 36
EFECTUL FIZIOLOGIC AL CURENTULUI ELECTRIC ................................................................. 40
TRATAREA MATRICEALĂ A UNOR SISTEME OPTICE CENTRATE ÎN APROXIMAğIA
GAUSS ................................................................................................................................................. 42
ILUZII OPTICE .................................................................................................................................... 47
CEI MAI IMPORTANğI OAMENI DE ùTIINğĂ AI RENAùTERII ................................................ 50
ƬN DRUM SPRE … PUTEREA MECANICĂ..................................................................................... 54
REPREZENTAREA ÎN COMPLEX A MĂRIMILOR ELECTRICE ALTERNATIVE .................... 56
FIZICA ÎN RIMĂ ................................................................................................................................. 64
ENERGIA VERDE ............................................................................................................................... 65
LICOPENUL-UN ANTIOXIDANT LA ÎNDEMÂNĂ........................................................................ 70
CODREANU UN SIMBOL DE OPT LITERE .................................................................................... 72
POLITROPE ......................................................................................................................................... 73
JOCUL DIDACTIC LA FIZICĂ .......................................................................................................... 83
UTILIZAREA GRAFICELOR ÎN FIZICĂ .......................................................................................... 84
ULTRASUNETE - APLICAğII ÎN MEDICINĂ ................................................................................ 87
CINCI DESCOPERIRI CARE AU MODELAT LUMEA MODERNĂ .............................................. 89
VITAMINA C ....................................................................................................................................... 91
CE NU CUNOAùTE OMENIREA ASTĂZI? ..................................................................................... 97
NANO-EDUCAğIE .............................................................................................................................. 98
ORDINEA ASCUNSĂ ....................................................................................................................... 100
ùTIINğE INTEGRATE SAU DISCIPLINE SEPARATE? ............................................................... 101
MODELAREA ATOMILOR ùI MOLECULELOR PRIN PROGRAMUL “MILLSIAN” .............. 103
ECOSISTEMUL ................................................................................................................................. 106
MANAGERUL ùCOLAR - LIDER ÎN CADRUL ECHIPEI ............................................................ 107
APLICAğIILE FIZICII ÎN VIAğA DE ZI CU ZI.............................................................................. 109
TRANSDISCIPLINARITATE ÎN ÎNVĂğĂMÂNTUL TEHNIC ..................................................... 110
PREGĂTIRE PRACTICĂ LA DRESDA IN GERMANIA PENTRU ELEVI DE LA CLASELE A X-
A ùI A XI-A DOMENIUL ELECTRIC ùI ELECTRONICĂ - AUTOMATIZĂRI ......................... 114
AVENTURILE UNUI FULG DE NEA ............................................................................................. 116
AMURG DE PRIMĂVARĂ .............................................................................................................. 117
MARINARII ùI FURTUNA............................................................................................................... 117
COPIII TRĂIESC CU CEEA CE ÎNVAğĂ ....................................................................................... 118
CUPRINS ............................................................................................................................................ 119

 119
„PROGRESUL SE FACE PE SEAMA CELOR PERSEVERENğI”

ùtefan Procopiu

(19 ianuarie 1890, Bârlad – 22 august 1972, Iaúi)


ISSN 2457-7170
ISSN-L 2457-7170

EDITURA CASEI CORPULUI DIDACTIC VASLUI