Coordonatori:

Constantin Enache, Constantin Mecu

ECONOMIE POLITICĂ

II
EdiŃia a VI-a
Autori:
• Prof. univ. dr. Coralia Angelescu (cap. 5)
• Prof. univ. dr. Constantin Enache (cap. 1, 3, 6, 19, 20 şi paragr. 5 cap.14)
• Prof. univ. dr. Constantin Mecu (cap. 23, 24, 25)
• Prof. univ. dr. Dumitru Pugna (cap. 1, 2, 14, 15)
• Prof. univ. dr. Ileana Stănescu (cap. 9)
• Conf. univ. dr. Dorel Ailenei (cap. 4)
• Conf. univ. dr. Emil Dinga (cap. 17, 21)
• Conf. univ. dr. Nedelea PărăluŃă (cap. 8, 18)
• Conf. univ. dr. Dănilă Rădulea (cap. 13)
• Conf. univ. dr. Constantin Sârbu (cap. 7, 11, 12, 16)
• Lector univ. dr. Victoria Pugna (cap. 10)
• Lector univ. dr. Cristina Barna (colaborare la cap. 17,21)
• Lector univ. drd. Cristian UŃă (cap. 22)

Secretar tehnic:

• Lector univ. drd. Raluca Neacşu

 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Catedra de Economie Politică

ECONOMIE POLITICĂ
II
EdiŃia a VI-a
Coordonatori:
Constantin ENACHE, Constantin MECU

• MACROECONOMIE
• MONDOECONOMIE

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2007
 © Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice
din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Economie politică / Constantin Enache, Constantin Mecu
(coord.). Ed. a VI-a, Bucureşti: Editura FundaŃiei România de
Mâine, 2007
2 vol.
ISBN – 978-973-163-025-0
Vol. 2 – 2007 –978-973-163-027-4
Bibliogr.

I. Enache, Constantin (coord.)

II. Mecu, Constantin (coord.)
33(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului

revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Constantin FLOREA

Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Florentina STEMATE
Coperta: Marinela BĂLAN
Bun de tipar: 22.11.2007; Coli tipar: 23,5
Format: 16/61x86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara, Nr. 58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax.: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
 CUPRINS

SecŃiunea a IV-a
MACROECONOMIE

Capitolul 14
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
14.1. Rezultatele macroeconomice şi măsurarea lor. Indicatori
macroeconomici ………………………………………………... 11
14.2. Conceptul de creştere economică. Dezvoltarea economică durabilă 15
14.3. Factorii şi tipurile de creştere economică ……………………… 26
14.4. Probleme privind modelarea creşterii economice ……………... 29
14.5. Echilibrul şi dezechilibrul economic …………………………... 34

Capitolul 15
PROBLEMA DEZVOLTĂRII łĂRILOR RĂMASE ÎN URMĂ
DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC
15.1. Conceptul de subdezvoltare economică ………………………... 43
15.2. Tipologii privind nivelul de dezvoltare ………………………... 45
15.3. Aspecte structurale ale economiilor subdezvoltate …………….. 47
15.4. Cauzele subdezvoltării …………………………………………. 54
15.5. Politici şi strategii de dezvoltare în Ńările rămase în urmă economic 56

Capitolul 16
VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE ŞI INVESTIłIILE
16.1. Venitul la nivel macroeconomic (venitul naŃional) ……………. 63
16.2. Consumul şi economiile ……………………………………….. 66
16.3. InvestiŃiile. Multiplicatorul investiŃiilor şi acceleratorul ………. 75

5
 Capitolul 17
FLUCTUAłIILE ACTIVITĂłII ECONOMICE
17.1. Ciclicitatea procesului economic ………………………………. 87
17.2. Factorii ciclicităŃii economice ………………………………….. 89
17.3. Structura ciclicităŃii economice. Ciclul economic ……………... 91
17.4. Mecanismul ciclului economic ………………………………… 96
17.5. Tipologia ciclului economic …………………………………… 101
17.6. Politici anticriză ………………………………………………... 105

Capitolul 18
ŞOMAJUL
18.1. Definirea şomajului ……………………………………………. 111
18.2. Cauzele şomajului ……………………………………………… 112
18.3. Forme ale şomajului. Măsurarea şomajului ……………………. 116
18.4. ConsecinŃele şomajului ………………………………………… 119
18.5. Politici de combatere a şomajului ……………………………… 120

Capitolul 19
INFLAłIA
19.1. Definirea inflaŃiei. Cauzele inflaŃiei …………………………… 125
19.2. Măsurarea inflaŃiei. Intensitatea inflaŃiei; forme ale inflaŃiei ….. 132
19.3. RelaŃia inflaŃie-şomaj. Curba Phillips. Cercul vicios inflaŃionist 136
19.4. InflaŃia în România …………………………………………….. 138
19.5. ConsecinŃele inflaŃiei. Costul inflaŃiei …………………………. 140
19.6. Politici de combatere a inflaŃiei ………………………………... 142

Capitolul 20
STATUL ŞI ECONOMIA
20.1. Implicarea statului în economie: conŃinut, forme ……………… 145
20.2. Politica bugetară. Bugetul de stat ……………………………… 153
20.3. Politica fiscală ………………………………………………….. 161
20.4. Programarea (planificarea) macroeconomică ………………….. 164

Capitolul 21
BUNĂSTAREA ŞI SĂRĂCIA.
DISTRIBUłIA VENITURILOR
21.1. InegalităŃile economice şi inegalitatea veniturilor ……………... 168
21.2. Economia de piaŃă şi protecŃia socială …………………………. 172
6
21.3. Politici de protecŃie socială …………………………………….. 177
21.4. Echitatea repartiŃiei şi eficienŃa economică ……………………. 182
21.5. Conservarea puterii de cumpărare – esenŃă a protecŃiei sociale .. 184

Capitolul 22
PROBLEME ALE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI
ÎN PERIOADA TRANZIłIEI
22.1. Caracterizarea economiei româneşti la sfârşitul anului 1989 ….. 195
22.2. Aspecte teoretice ale tranziŃiei …………………………………. 199
22.3. EvoluŃia economiei româneşti în perioada 1990-1999 ………… 203

SecŃiunea a V-a
MONDOECONOMIE

Capitolul 23
ECONOMIA MONDIALĂ: CONCEPTE ŞI STRUCTURI
23.1. Economia mondială – Economia deschisă: excurs istoric, definiŃii 217
23.2. Structurile de bază ale economiei mondiale …………………… 222
23.2.1. Economiile naŃionale …………………………………... 223
23.2.2. InterdependenŃele economice mondiale ……………….. 237
23.2.3. Diviziunea mondială a muncii şi circuitul economic mondial 256
23.2.4. Cadrul normativ şi instituŃional de funcŃionare a economiei
mondiale ……………………………………………….. 274

Capitolul 24
ECONOMIA MONDIALĂ LA ÎNCEPUTUL UNUI NOU
MILENIU. REGIONALISM ŞI GLOBALIZARE
ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
24.1. Scenarii ale dezvoltării economiei mondiale în secolul al XXI-lea 285
24.2. Regionalismul în economia mondială …………………………. 295
24.3. Integrarea economică …………………………………………... 302
24.4. Mondializarea activităŃilor economice ………………………… 319
24.5. Creştere şi dezvoltare în economia mondială: rezultate,
constrângeri, tendinŃe …………………………………………... 330

Capitolul 25
ROMÂNIA ÎN ECONOMIA MONDIALĂ – ANII ’90
25.1. Locul României în economia mondială ………………………... 345
25.2. Participarea României la procesele de integrare economică …... 358
25.3. EficienŃa relaŃiilor economice externe …………………………. 365
7
8
 SecŃiunea a IV-a

MACROECONOMIE

9
10
 Capitolul 14
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Obiectivele temei:
• analiza unor probleme la nivel macroeconomic, a sistemului de
măsurare a rezultatelor obŃinute şi a nivelului de dezvoltare economică;
• explicarea conŃinutului proceselor de creştere economică şi
dezvoltare economică durabilă;
• punerea în evidenŃă a noii viziuni asupra dezvoltării economice,
care ia în calcul limitele resurselor, protejarea mediului natural, cerinŃele
de viaŃă nu numai ale generaŃiilor prezente, ci şi ale celor care urmează;
• prezentarea unor încercări de elaborare de modele de creştere
economică.

14.1. REZULTATELE MACROECONOMICE

ŞI MĂSURAREA LOR.
INDICATORI MACROECONOMICI

EvidenŃierea nivelului de dezvoltare economică, a tendinŃelor

acesteia, precum şi a modului în care sunt utilizate resursele de care o
Ńară dispune necesită evaluarea rezultatelor activităŃii desfăşurate de
agenŃii economici în toate ramurile. În acest scop, se folosesc indi-
catori macroeconomici, determinaŃi în condiŃiile Ńărilor cu economie
de piaŃă cu ajutorul sistemului conturilor naŃionale (SCN).
Sistemul conturilor naŃionale (SCN) asigură atât descrierea şi
analiza structurilor economice, cât şi norme internaŃionale cu caracter
unitar pentru calcularea celor mai importanŃi indicatori macroeco-
nomici. SCN se fundamentează pe teoria factorilor de producŃie,
conform căreia participanŃii la activitatea economică sunt recompensaŃi
în raport de contribuŃia adusă la obŃinerea rezultatelor, munca prin
11
salarii; natura prin rentă; capitalul prin profit şi/sau dobândă. Această
metodologie (SCN) este un sistem de evidenŃă şi analiză macroeco-
nomică în statistica Ńărilor cu economie de piaŃă, în statistica ONU şi a
altor organisme internaŃionale, prin care se asigură măsurarea producŃiei
naŃionale şi a principalelor sale componente; o reprezentare cantitativă
agregată a realităŃii economice, în decursul unei perioade de timp, nu
este nici completă şi, ca urmare, nici corectă.
Evaluarea, exprimarea cantitativă, simplificată şi agregată a rea-
lităŃii economice îi conferă SCN utilitatea practică pentru analiză şi
prognoze economice; prin SCN se măsoară fluxurile de bunuri şi
servicii, de venituri, într-o anumită perioadă, tot aşa cum se măsoară
stocurile de bunuri şi valori financiare, la un moment dat, la nivel
macroeconomic, prin indicatori valorici. În SCN, delimitarea activităŃii
economice, din ansamblul activităŃilor umane, are la bază conceptul de
producŃie, care cuprinde bunurile şi serviciile ce fac obiectul tran-
zacŃiilor dintre unităŃile producătoare şi cele consumatoare (care au
caracter de marfă), precum şi serviciile produse şi consumate ce nu fac
obiectul vânzării-cumpărării (care nu au caracter de marfă, inclusiv
acele servicii legate de asigurarea ordinii şi securităŃii sociale).
În calculul indicatorilor se utilizează atributele: „intern” şi
„naŃional”; atributul „intern” cuprinde produsul sau venitul creat şi
consumat de către agenŃii economici care îşi desfăşoară activitatea în
interiorul Ńării respective; atributul „naŃional” are în vedere apartenenŃa
statală a agenŃilor economici indiferent dacă ei îşi desfăşoară activitatea
în propria Ńară sau în alte Ńări. Bunurile şi serviciile evidenŃiate în
conturile naŃionale sunt evaluate la preŃurile producătorilor şi ale
cumpărătorilor. Acestea pot fi preŃuri ale factorilor de producŃie (când
nu includ impozitele indirecte) şi preŃurile curente ale pieŃei (care includ
şi impozitele indirecte).
InformaŃiile furnizate de sistemul conturilor naŃionale (SCN),
precum şi elementele cuprinse în conturile naŃionale prin agregare stau
la baza calculării principalilor indicatori sintetici care servesc ca
instrumente de cunoaştere şi analiză a economiei naŃionale, de funda-
mentare a deciziilor viitoare, oferind totodată condiŃiile necesare
efectuării de comparaŃii internaŃionale şi aprecierii locului economiilor
naŃionale în economia mondială.

12
 • Indicatori macroeconomici
În funcŃie de sistemul de evidenŃă şi măsurare utilizat, rezultatele
macroeconomice se exprimă prin indicatori economici specifici în
formă „brută” sau „netă”. Atributul „brut”, ce se conferă unui indicator,
are în vedere includerea consumului de capital fix în calculul producŃiei
finale, iar atributul „net” se utilizează când se elimină consumul de ca-
pital fix din calculul producŃiei finale (amortizare). Elementele cuprinse
în conturile naŃionale, prin agregare, stau la baza calculării indicatorilor
sintetici. Principalii indicatori agregaŃi ai rezultatelor macroeconomice1
sunt: produsul global brut (PGB), produsul intern brut (PIB), produsul
naŃional brut (PNB), produsul intern net (PIN), produsul naŃional net
(PNN), venitul naŃional (VN).
Produsul global brut (PGB) exprimă, în formă monetară, pro-
ducŃia de bunuri şi servicii, dintr-o perioadă de timp, a agenŃilor
economici dintr-o Ńară fără a fi deduse consumul intermediar şi soldul
veniturilor din muncă şi proprietate cu restul lumii sau exteriorul. El
implică duble sau multiple înregistrări, fapt care îi conferă o valoare
cognitivă redusă.
Produsul intern brut (PIB) exprimă valoarea adăugată brută a
bunurilor şi serviciilor ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic
care au fost produse în interiorul unei Ńări de către agenŃii economici
autohtoni şi străini, într-o anumită perioadă de timp, de regulă, un an.
Mărimea PIB se stabileşte ca diferenŃă între produsul global brut
(PGB) şi consumul intermediar (CI): PIB = PGB – CI
Produsul intern net (PIN) reflectă mărimea valorii adăugate
nete a bunurilor economice destinate consumului final, care au fost
produse în interiorul unei economii, de către agenŃii economici
autohtoni şi străini, într-un anumit interval de timp. De regulă, se
calculează prin scăderea din PIB a consumului de capital fix (amorti-
zarea), adică PIN = PIB – Am; acest indicator este denumit şi valoare
adăugată netă.

1
DicŃionar de economie (coord:. NiŃă Dobrotă), Editura Economică,
Bucureşti, 1999, pag.372-373; 490-491; NiŃă Dobrotă, Economie politică,
Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.287-296; D.Ciucur, I.Gavrilă,
C.Popescu, Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.383-386.
13
 Produsul naŃional brut (PNB) exprimă valoarea producŃiei
finale brute (de bunuri şi servicii) obŃinute de către agenŃii economici
naŃionali atât în interiorul Ńării respective, cât şi din activitatea desfă-
şurată în alte Ńări.
Determinarea mărimii PNB porneşte de la PIB, la care se adaugă
producŃia finală brută obŃinută de agenŃii economici naŃionali în alte
Ńări şi din care se scade valoarea producŃiei realizate de agenŃii eco-
nomici străini în interiorul Ńării respective. Ca urmare, PNB poate fi
mai mare, mai mic sau egal cu PIB, în funcŃie de soldul rezultatelor
activităŃii agenŃilor autohtoni în exterior şi ale celor străini în interiorul
Ńării de referinŃă.
Mărimea PNB este influenŃată atât de schimbarea cantităŃii de
bunuri şi servicii produse, cât şi de modificarea preŃului acestora.
Separarea acestor influenŃe conduce la determinarea PNB nominal şi a
PNB real. PNB nominal reprezintă exprimarea în preŃuri curente ale
perioadei în care au fost produse bunurile şi serviciile. Pentru apre-
cierea corectă a dezvoltării economiei este necesară determinarea
PNB real, care reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor
finale produse într-un an şi exprimate în preŃurile unui an de referinŃă
sau de bază (preŃuri constante). Raportul dintre PNB nominal şi PNB
real constituie deflatorul PNB şi este folosit în scopul determinării
modificărilor reale intervenite în producŃie.
Deflatorul PNB-ului măsoară schimbarea medie a preŃurilor
bunurilor şi serviciilor produse; el este influenŃat de preŃurile fiecărui
element component – bunurile capital, serviciile guvernamentale,
bunurile şi serviciile de consum personal. Indicele preŃurilor bunurilor
de consum surprinde schimbarea intervenită în media preŃurilor
bunurilor şi serviciilor achiziŃionate de consumatori.
Dacă sunt cunoscute PNB nominal şi indicele general al preŃuri-
lor (IGP), poate fi determinat PNB real:
PNB nominal
PNB real = × 100
IGP
Pentru a determina gradul de atragere şi eficienŃă a diferiŃilor
factori de producŃie, se poate determina şi PNB potenŃial, care arată
cantitatea potenŃială de bunuri şi servicii ce s-ar putea produce cu
resursele de muncă, pământ şi capital disponibile. Se determină ca
14
produs între productivitatea medie, numărul persoanelor ocupate şi
numărul normal de ore ce ar trebui prestate de o persoană în timpul
unui an – în condiŃiile în care în economie se realizează folosirea
integrală a resurselor.
Produsul naŃional net (PNN) exprimă mărimea valorii adăugate
nete, a bunurilor şi serviciilor finale obŃinute de agenŃii economici
autohtoni, care acŃionează în interiorul Ńării şi în afara acesteia, obŃinută
în decursul unei anumite perioade de timp, exprimată în preŃurile pieŃei.
Se determină prin scăderea din produsul naŃional brut a mărimii
amortizării capitalului fix: PNN = PNB – Am. Evaluat la preŃurile
factorilor de producŃie, PNN este denumit venit naŃional (VN). După
stadiile mişcării PNN – producŃie, repartiŃie şi consum – se utilizează
următoarele modalităŃi de calcul: a) însumarea valorii nete a bunurilor şi
serviciilor produse într-un an; b) însumarea veniturilor obŃinute de
proprietarii factorilor de producŃie; c) însumarea cheltuielilor făcute
pentru consum, investiŃii şi creşterea stocurilor.

14.2. CONCEPTUL DE CREŞTERE ECONOMICĂ.

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ

Sporirea avuŃiei naŃionale, a rezultatelor macroeconomice pe

ansamblu şi pe locuitor constituie una din preocupările factorilor de
decizie din diferite Ńări şi principalul obiect al investigaŃiilor şi contro-
verselor teoretice dintre economişti în perioada ultimelor decenii.
Primele încercări de abordare sistemică a evoluŃiei vieŃii
economice de ansamblu datează încă din secolul al XVIII-lea. Sunt
semnificative, din acest punct de vedere, lucrările economistului
francez François Quesnay – Tabloul economic (1758) şi Analiza
tabloului economic (1766), în care funcŃionarea economiei apare drept
rezultat al interacŃiunii unor subsisteme cu roluri specifice, interco-
nectate prin fluxuri materiale şi valorice. Dar aceasta devine o
concepŃie închegată o dată cu elaborarea teoriei creşterii economice.
ReprezentanŃii economiei politice clasice, A.Smith şi D.Ricardo,
au continuat studiul unor probleme macroeconomice, elaborând
concepŃia privind diviziunea muncii la scara societăŃii, înzestrarea eco-
nomiei cu factori de producŃie, schimburile economice internaŃionale.
15
 Gândirea economică clasică şi neoclasică concepea şi analiza
economia din unghiul agenŃilor individuali autonomi. În primele
decenii ale secolului al XX-lea, pe fondul unor serioase distorsiuni
economice şi sociale, cu care au fost confruntate economiile naŃionale,
s-a intensificat cercetarea macroeconomică sub aspectul precizării
teoretice a unor concepte privind creşterea economică, cum sunt:
multiplicatorul, acceleratorul, echilibrul economic etc. Criza economică
mondială din anii 1929-1933 a pus în lumină interdependenŃele
complexe, dinamice între agenŃii vieŃii economice. S-a evidenŃiat,
într-o măsură tot mai mare, faptul că situaŃia economico-financiară a
unui agent economic este în dependenŃă tot mai puternică de cea a
celorlalŃi agenŃi. A avut loc deplasarea preocupărilor economiştilor de
la analiza cu preponderenŃă a proceselor microeconomice şi pe termen
scurt la analiza cu predilecŃie a problemelor macroeconomice şi pe
termen mai îndelungat.
Primul economist care a cercetat cu prioritate fenomenul
macroeconomic a fost John M.Keynes. Acesta şi-a elaborat cunoscuta
sa teorie cu privire la egalitatea dintre venitul naŃional (Y) şi suma
consumului (C) şi a investiŃiilor (I), precum şi modelul agregat cores-
punzător: Y = C + I.
Teoria keynesistă şi modelul agregat elaborat s-au fundamentat pe
o concepŃie statică. MutaŃiile intervenite în deceniile următoare au
determinat abordarea proceselor în dinamica lor, generând, astfel, teoria
şi modelele creşterii economice. După cel de-al doilea război mondial,
se realizează, în plan teoretic, sinteza propriu-zisă dintre abordarea la
nivel micro- macro- şi mondoeconomic şi abordarea dinamică realizată
iniŃial de neokeynesişti, conturându-se, astfel, teoria creşterii econo-
mice, ca o componentă a ştiinŃei economice contemporane.
Printre economiştii cu preocupări deosebite în acest domeniu
menŃionăm: E.Domar, RSolow, S.Kuznets şi P.Samuelson în SUA;
R.Harrod şi V.A.Lewis în Anglia; M.Allais şi Fr.Perroux în FranŃa
etc., precum şi economişti din Ńări în curs de dezvoltare (Raul Prebish,
J.Maholanolis, Celso Furtado).

• Conceptul de creştere economică

În gândirea economică actuală sunt exprimate diferite puncte de
vedere în legătură cu creşterea şi dezvoltarea economică.
16
 Economistul american S.Kuznets consideră creşterea economică
a unei Ńări ca o mărire a capacităŃii de a furniza în măsură tot mai mare
diferite bunuri economice, această capacitate fiind bazată pe înalta
tehnologie, precum şi pe adaptările instituŃionale şi ideologice pe care
le necesită2.
H.V.Arndt arată că prin creştere economică se înŃelege creşterea
venitului ca medie pe locuitor (măsurată în mod obişnuit prin PIB
raportat la populaŃie)3. În concepŃia economistului francez Fr.Perroux4,
creşterea este sporirea dimensiunilor economiei naŃionale exprimată în
totalul bunurilor şi serviciilor obŃinute în decursul unei perioade,
inclusiv amortismentul. După părerea sa, însă, numai sporul cantitativ
pe termen lung constituie creştere economică, cel pe termen scurt
constituind expansiune.
łinând seama de diferitele puncte de vedere cu privire la con-
Ńinutul creşterii economice, aceasta poate fi definită ca reprezentând
procesul de sporire a dimensiunilor rezultatelor economice, de-
terminate de combinarea şi folosirea factorilor de producŃie şi
reliefate prin indicatori macroeconomici – produsul intern brut,
produsul naŃional brut şi venitul naŃional în termeni reali, atât pe
total, cât şi pe locuitor.
Creşterea economică este un proces complex care vizează
sistemul economic în ansamblul său şi în dinamica sa, prezentând o
evoluŃie ascendentă pozitivă a economiei naŃionale, dar care nu exclude
oscilaŃiile conjuncturale, uneori regrese economice temporare. În legă-
tură nemijlocită cu evoluŃia economică se află utilizarea conceptelor de
creştere economică zero şi creştere economică negativă, răspunzând
unor raŃiuni de politică economică.
Creşterea economică zero, menŃionată pentru prima oară
într-un raport către Clubul de la Roma, reflectă situaŃia în care rezul-
tatele economice şi populaŃia totală sporesc în acelaşi ritm, iar nivelul

2
S.Kuznets, Economic Growth and Structura. Selected Essay, Hainemann
Educational Books Ltd, London, 1966, p.6.
3
H.W.Arndt, The Rise and Fall of Growth, H.Study în „Contemporary
Thought”, Longman Cheshire Pty Limited, Melbourne, 1978, p.1.
4
Fr. Perroux, Pour une philosophie du nouveau développement, Les
Presses d’UNESCO, Paris, 1981, p. 13.
17
rezultatelor pe locuitor rămâne constant. În planul politicii economice,
creşterea economică zero este prezentată ca fiind singura reacŃie
socială normală faŃă de caracterul tot mai restrictiv al resurselor şi de
deteriorarea echilibrului ecologic.
Creşterea economică negativă reflectă situaŃia în care rezultatele
macroeconomice pe locuitor au o tendinŃă de scădere, menŃinându-se
sub control o serie de corelaŃii fundamentale de echilibru, cu compro-
misuri acceptabile pe planul eficienŃei economice şi al nivelului de trai.
Ea reprezintă, pe planul politicii economice, legitimarea unei stări de
fapt sau a unei perspective nefavorabile.
Cele trei sensuri ale creşterii economice sunt surprinse în anu-
mite sisteme de gândire prin noŃiunea de reproducŃie socială (simplă,
lărgită, restrânsă).

• Delimitări conceptuale
În opinia unor economişti, creşterea economică este sinonimă cu
dezvoltarea economică şi chiar cu progresul social economic. Majo-
ritatea economiştilor consideră, însă, că noŃiunile de creştere economică
şi dezvoltare economică nu trebuie opuse una alteia, dar nici nu se
suprapun. Cele două noŃiuni au unele elemente comune: ambele sunt
procese evolutive; au la bază conlucrarea şi utilizarea aceloraşi factori;
finalitatea socială a ambelor procese o constituie îmbunătăŃirea calităŃii
vieŃii oamenilor.
În acelaşi timp, aceste două concepte conŃin elemente care le
delimitează unul de celălalt. Astfel, ele au o sferă de cuprindere diferită.
Sfera de cuprindere a creşterii economice o constituie sporirea cantitativă
a dimensiunilor economiei naŃionale, a rezultatelor macroeconomice pe
ansamblu şi pe locuitor (PIB, PNB, VN). Sintetic, creşterea economică
se exprimă prin ritmul sporului PNB, PIB sau VN pe locuitor. În
schimb, în sfera de cuprindere a dezvoltării economice se includ şi
modificările calitative în fizionomia şi structura economiei naŃionale
(tehnologică, interramuri, economico-socială, organizaŃională, terito-
rială etc.), precum şi în nivelul de viaŃă al oamenilor.
Prin urmare, raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea
economică este ca de la parte la întreg. În această situaŃie, orice
dezvoltare economică presupune şi o creştere economică, dar nu orice
18
creştere economică înseamnă şi dezvoltare economică. Dezvoltarea
economică, pe lângă creşterea economică, îşi asociază şi modificări
structural-calitative în economia naŃională şi calitatea vieŃii oamenilor.
Conceptelor de creştere economică şi dezvoltare economică li se
asociază cel de progres economic. Acesta evidenŃiază specificul şi
sensul dezvoltării din fiecare etapă, în comparaŃie cu etapele ante-
rioare, şi constituie suportul unei viziuni optimiste asupra evoluŃiei
societăŃii în perspectivă.
Teoria creşterii economice are anumite interferenŃe şi cu teoria
reproducŃiei lărgite, elaborată de către K.Marx, reluată şi dezvoltată
ulterior de către alŃi economişti. În principal, deosebirea dintre cele două
procese constă în aceea că, în timp ce reproducŃia lărgită evidenŃiază
procesul reluării permanente a producŃiei pe o scară mai mare, prin
acumularea de capital, teoria creşterii economice relevă şi factorii utili-
zaŃi în acest scop, conlucrarea dintre aceşti factori şi substituirea lor.
Creşterea economică şi dezvoltarea economică constituie procese
deosebit de complexe, influenŃate de noi factori, care au generat noi
modele aplicative ale proceselor dinamicii macroeconomice, cum sunt:
creşterea economică cu progres tehnic; creşterea economică cu sector
militar puternic; creşterea economică deschisă la economia internaŃională;
dezvoltarea economică cu reflectare specifică a mediului natural; creş-
terea economică în Ńările cu un puternic sector prestator de servicii etc.
În Ńările cu economie de piaŃă consolidată, creşterea şi dez-
voltarea economică prezintă, în etapa contemporană, caracteristici care
decurg din procesul de constituire a unui nou mod tehnic de producŃie,
din rolul crescând al informaŃiei, din accentuarea legăturii cu finali-
tatea socială, cu calitatea vieŃii, din formarea unui nou mod de gândire
economică şi a unui comportament propriu integrării individului în
exigenŃele economico-sociale ale economiei de piaŃă etc.

• Dezvoltarea economică durabilă

Ca formă de manifestare a dinamicii macroeconomice, dezvol-
tarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative,
structurale şi calitative, atât în economie, cât şi în cercetarea ştiinŃifică şi
tehnologiile de fabricaŃie, în mecanismele şi structurile organizatorice
de funcŃionare a economiei, în modul de gândire şi comportamentul
19
oamenilor. În acest context, apare conceptul de dezvoltare economică
durabilă, ce reprezintă acea formă de dezvoltare economică în
cadrul căreia se urmăreşte ca satisfacerea cerinŃelor prezente de
consum să nu compromită sau să prejudicieze pe cele ale gene-
raŃiilor viitoare.
Preocupările tot mai accentuate privind dezvoltarea economică
durabilă sau viabilă, la nivelul fiecărei Ńări şi la scară mondială, sunt
legate de un complex de probleme cu care se confruntă, în prezent,
omenirea, şi anume: sărăcia în mijlocul belşugului; degradarea mediului
înconjurător; extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranŃa ocupării
unui loc de muncă; înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradi-
Ńionale; inflaŃia, şomajul, crize monetare, economice şi geografice etc.
Conceptul de dezvoltare durabilă exprimă procesul de lărgire a
posibilităŃilor prin care generaŃiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta
pe deplin opŃiunile în orice domeniu – economic, social, cultural sau
politic, omul fiind aşezat în centrul acŃiunii destinate dezvoltării. Dez-
voltarea economică durabilă presupune existenŃa unor condiŃii econo-
mice, sociale, culturale şi de mediu favorabile. Dacă, din perspectivă
istorică, condiŃiile economice au avut un rol covârşitor în evoluŃia
speciei umane, celelalte condiŃii nu mai pot fi, astăzi, ignorate, compo-
nenta economică reprezentând, însă, factorul esenŃial al dezvoltării.
În Raportul Brundtland, intitulat „Viitorul nostru comun”, ela-
borat de Comisia Mondială Independentă pentru Mediu şi Dezvoltare,
prezentat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite de la Rio de Janeiro, din iunie
1992, dezvoltarea economică durabilă este concepută în viziunea
reconcilierii dintre om şi natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat
între cele două entităŃi, a echilibrului şi armoniei dintre ele, „pe o nouă
cale de dezvoltare, care să susŃină progresul uman nu numai în câteva
locuri şi pentru câŃiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor
îndelungat”5.
Raportul Mondial al Dezvoltării Umane (1996), elaborat sub
egida Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), sinteti-
zează patru componente esenŃiale ale paradigmei dezvoltare durabilă:

5
Economia şi sfidarea naturii, Editura Economică, Bucureşti, 1994,
p.13.
20
a) Productivitatea: populaŃia trebuie să-şi sporească productivitatea şi
să participe deplin la procesul de generare a veniturilor, creşterea
economică reprezentând un subsistem al modelelor de dezvoltare
umană; b) Echitatea: populaŃia trebuie să aibă acces echitabil la
opŃiuni; c) Durabilitatea: accesul la opŃiuni trebuie asigurat nu numai
pentru generaŃiile prezente, ci şi pentru generaŃiile viitoare. Toate
formele de capital – fizic, uman şi mediu – trebuie să fie reîntregite;
d) Participarea: omul trebuie să participe deplin la deciziile şi la pro-
cesele care îi modifică viaŃa. Pentru realizarea condiŃiilor de compati-
bilitate a celor patru cerinŃe, strategia dezvoltării durabile include, ca
un element esenŃial, simultaneitatea progresului în toate cele patru
dimensiuni.
Conceptul de dezvoltare durabilă, apărut cu peste un deceniu în
urmă, suscită încă discuŃii şi este interpretat în mod diferit de eco-
nomişti, sociologi, filosofi, ecologişti etc. Astfel, dezvoltarea durabilă
este concepută, de unii autori, ca menŃinerea posibilităŃilor şi condiŃiilor
de viaŃă pentru generaŃiile viitoare, în special a resurselor naturale
regenerabile, cel puŃin la nivelul celor existente pentru generaŃiile
actuale, şi reducerea factorilor de mediu afectaŃi de poluare.
AlŃii consideră durabilitatea drept un mod de prezentare a
eficienŃei economice în managementul serviciilor oferite pe baza
înzestrării cu resurse naturale (Kennedy şi Tirwall, 1972). O altă
categorie de autori apreciază că respectivul criteriu al eficienŃei eco-
nomice convenŃionale este legat de echitatea faŃă de generaŃiile
viitoare în protejarea factorilor de mediu (Solow, 1993).
Elementul central al conceptului de dezvoltare durabilă este
prezentat de interacŃiunea dintre populaŃie, progres economic şi
potenŃialul de resurse naturale, evidenŃiindu-se ca probleme esenŃiale:
optimizarea raportului nevoi-resurse, obiective de atins, mijloace
necesare, pe baza compatibilităŃii lor reciproce în timp şi spaŃiu.
Trebuie să fie conceput şi realizat un asemenea mediu economic care,
prin intrările şi ieşirile sale, se află în compatibilitate dinamică cu
mediul natural, dar şi cu nevoile prezente şi viitoare ale generaŃiilor
care coexistă şi se succed.
În linii mari, conceptul de dezvoltare durabilă este acceptat şi
sprijinit pe plan mondial, mesajul său fiind preluat de ConferinŃa de la
Rio de Janeiro din 1992, unde discuŃiile s-au axat în special pe
21
următoarele aspecte: a) definirea dezvoltării durabile; b) determinarea
condiŃiilor de realizare a acestei dezvoltări; c) măsurarea, cuantificarea
dezvoltării durabile prin găsirea unui indicator care să exprime faptul
că o naŃiune sau o economie în ansamblul său se încadrează, sau nu,
într-un mod de dezvoltare durabilă.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un
optim de interacŃiune şi compatibilitate a patru sisteme: economic,
uman, ambiental şi tehnologic, într-un proces dinamic şi flexibil de
funcŃionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată
care poate fi susŃinută de către cele patru sisteme. Pentru ca sistemul să
fie operaŃional, este necesar ca această susŃinere sau viabilitate să fie
aplicată în toate subsistemele ce formează cele patru dimensiuni ale
dezvoltării durabile – plecând de la energie, agricultură, industrie până
la investiŃii, aşezări umane şi biodiversitate.
CerinŃele minime pentru realizarea dezvoltării durabile includ:
redimensionarea creşterii economice, având în vedere accentuarea
laturilor calitative ale producŃiei; eliminarea sărăciei în condiŃiile
satisfacerii nevoilor esenŃiale – un loc de muncă, hrană, energie, apă,
locuinŃă şi sănătate; asigurarea creşterii populaŃiei la un nivel
acceptabil (reducerea creşterii demografice necontrolate); conservarea
şi sporirea resurselor naturale, întreŃinerea diversităŃii ecosistemelor,
supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;
reorientarea tehnologică şi punerea sub control a riscurilor acesteia;
descentralizarea formelor de guvernare, creşterea gradului de parti-
cipare la luarea deciziilor privind mediul şi economia.
Aspectele multiple ale dezvoltării durabile, de la creşterea eco-
nomică şi ocuparea populaŃiei până la egalitatea dintre sexe, protecŃia
mediului şi libertăŃile individuale, sunt tratate într-o viziune inte-
gratoare, accentul fiind pus pe lărgirea posibilităŃilor de manifestare a
opŃiunii oamenilor.
Din sfera largă a opŃiunilor posibile, trei sunt considerate esenŃiale:
longevitatea, educaŃia şi standardul de viaŃă. Acestea stau la baza
indicelui dezvoltării umane (IDU), care oferă o măsură simplificată,
dar utilă, a unei realităŃi complexe. Indicatorii utilizaŃi la calcularea IDU
sunt: speranŃa de viaŃă, gradul de alfabetizare şi gradul de cuprindere în
învăŃământ, ce reflectă nivelul de educaŃie, PIB pe locuitor, ca măsură a
standardului de viaŃă.
22
 Problematica dezvoltării durabile a rămas şi va rămâne în
actualitatea preocupărilor mondiale mai ales datorită discrepanŃei care
există între recunoaşterea teoretică a importanŃei acesteia şi rezultatele
concrete înregistrate până în prezent, subsumate ideii de progres
social. În ultimele cinci decenii, pe plan mondial, s-au realizat
progrese în toate domeniile şi s-au înregistrat schimbări semnificative
la nivelul dezvoltării umane.
Strategia dezvoltării durabile devine operaŃională prin politici
naŃionale adecvate, în măsură să favorizeze compatibilitatea sistemelor
ce se intercondiŃionează în timp şi spaŃiu, colaborarea şi cooperarea cu
caracter regional, internaŃional şi mondial.
Dezvoltarea durabilă nu este un scop în sine, ci un mijloc
pentru a stimula progresul tehnic şi economic, prin distribuirea
mai echitabilă a efectelor sale asupra generaŃiilor prezente şi
viitoare. Problemă comună a tuturor Ńărilor la nivel planetar, strategia
dezvoltării durabile trebuie abordată Ńinând seama de decalajele
existente astăzi în lume, de împărŃirea Ńărilor în dezvoltate şi subdez-
voltate; bogate şi sărace. Deşi obiectivul final al strategiei dezvoltării
durabile este acelaşi pentru toate Ńările lumii, problemele concrete ce
urmează a fi rezolvate sunt foarte diferite de la o Ńară la alta.
Recunoaşterea dependenŃei dezvoltării economice de resursele
naturale şi starea lor fizică şi formularea conceptului de dezvoltare au
loc în cadrul unei confruntări îndelungate între diferite concepŃii
privind protecŃia mediului natural, din care menŃionăm: concepŃia
geoconcentrică, cea biocentrică şi cea antropocentrică.
ConcepŃia geocentrică face din protecŃia Terrei, a factorilor
naturali, un scop în sine, pământul urmând a fi apărat fără rezerve. În
această concepŃie, omul este doar unul din elementele ce se cer
conservate pentru ca natura să rămână neatinsă în puritatea ei. O
asemenea concepŃie a condus la ideea de creştere economică zero.
ConcepŃia biocentrică aşază în centrul preocupărilor ecologice
organismele vii, îndeosebi formele de viaŃă nonumane. Se pretinde ca
omul să nu intervină în viaŃa speciilor decât în scopul protejării lor.
ConcepŃia antropocentrică are ca punct de sprijin ideea conform
căreia totul trebuie subsumat trebuinŃelor crescânde şi tot mai diverse
ale oamenilor. Desigur, a considera că omul are dreptul să facă orice
constituie o gravă eroare.
23
 ReŃinând elementele comune, raŃionale şi utile ale acestor trei
concepŃii privind protecŃia mediului natural, se poate ajunge la una
generalizatoare – concepŃia reconcilierii omului cu natura şi cu sine
însuşi. Acest concept presupune respect faŃă de legile naturii în
activitatea economică, respect pentru echilibrul ecologic, pentru
sănătatea Terrei, pentru progresul social. O asemenea concepŃie con-
duce la prevenirea deteriorării condiŃiilor de mediu, care este pe deplin
posibilă, în condiŃiile compatibilităŃii dintre dezvoltarea producŃiei şi
mediul înconjurător.
Această concepŃie – strategie se referă, în aceeaşi măsură, la
toate Ńările lumii, dezvoltate sau nedezvoltate, obligând la o recon-
siderare a strategiilor elaborate până în prezent. Ea constituie un
instrument de prospectare şi explorare a opŃiunilor de dezvoltare,
obligând la o mai amplă şi eficientă cooperare internaŃională.
Pentru Ńările dezvoltate care îşi propun să treacă la asigurarea în
dinamică a compatibilităŃii criteriilor eficienŃei economice directe,
impuse de piaŃă, cu cele de eficienŃă social-umană, ecologică, impuse
de necesitatea creării permanente a condiŃiilor pentru egalitatea
şanselor generaŃiilor prezente şi viitoare, se prefigurează realizarea
unei creşteri economice consolidate, bazată pe compatibilitatea dina-
mică a mediului creat de om cu mediul natural, a eficienŃei economice
cu justiŃia socială.

• Ecodezvoltarea
NoŃiunea de ecodezvoltare a fost introdusă, în 1972, de către
Maurice Sliong, secretar general al ConferinŃei de la Stockholm asupra
mediului, câştigând tot mai mult teren, până în prezent. Ideea de
ecodezvoltare orientează cercetări şi inspiră proiecte concrete ale PNUD
şi alte programe ale organizaŃiilor specializate de pe lângă ONU.
Dezvoltarea ecologică sau ecodezvoltarea reprezintă creşterea
economică în strânsă corelaŃie şi intercondiŃionare cu legile
mediului ambiant, ale echilibrului ecologic. Ecodezvoltarea este, în
prezent, o relaŃie complexă ce surprinde nu numai dezvoltarea econo-
mică propriu-zisă în raport cu mediul natural, ci întreaga dezvoltare
umană, cu aspectele ei sociale, de cultură, ştiinŃă şi civilizaŃie, de
egalitate şi echitate între oameni.
24
 Ea presupune prudenŃă din punct de vedere ecologic; stimulează
dezvoltarea pornind de la cunoaşterea consumului, dar subordonată
posibilităŃilor teritoriului; preconizează o dezvoltare armonioasă, pre-
văzătoare, în deplin acord cu posibilităŃile existente la un moment dat
şi într-un anumit loc.
Ecodezvoltarea este orientată spre satisfacerea unor cerinŃe
practice concrete, dar şi de lungă durată, propunând armonie şi
complexitate, excluzând orientarea unilaterală spre o ramură sau alta a
industriei. Presupunând o structură complexă, diversificată, ecodezvol-
tarea se caracterizează printr-o mai mare capacitate de adaptabilitate la
cerinŃele unei etape şi ale unor obiective majore. Punctul de plecare în
realizarea acestui deziderat este armonizarea politicilor de dezvoltare
economică cu politicile de mediu; trebuie găsite metode de înlăturare a
elementelor de departajare a trăsăturilor politicii de dezvoltare econo-
mică de mediu. În cadrul strategiei de ansamblu privind politicile de
protecŃie a mediului, în prezent, se disting următoarele obiective:
a) stabilizarea populaŃiei lumii, cu o legislaŃie destinată să creeze
în fiecare din Ńările lumii condiŃii necesare pentru aşa-zisa tranziŃie
demografică – trecerea de la un echilibru dinamic, cu rată ridicată a
natalităŃii şi mortalităŃii, la un echilibru stabil, cu rate de natalitate şi
mortalitate scăzute;
b) crearea şi dezvoltarea rapidă a unor tehnologii corespunzătoare
ecologic – în special, în domeniul energiei, transportului, agriculturii,
construcŃiei de locuinŃe şi proceselor de fabricaŃie –, capabile să se
adapteze la progresul economic fără să degradeze mediul înconjurător;
c) realizarea unor transformări radicale prin care să se măsoare
impactul deciziilor economice asupra mediului, consecinŃele ecologice
atât în alegerea pieŃelor, indivizilor sau companiilor, cât şi în opŃiunile
macroeconomice mai largi, ale naŃiunilor;
d) negocierea şi aprobarea unor noi acorduri internaŃionale, prin
care să se asigure cadrul legislativ, interdicŃii speciale, mecanisme de
constrângere, planificare operativă, angajamente reciproce, penalizări
etc.; aceste acorduri trebuie să fie sensibile la marile decalaje de
capacitate şi necesitate între naŃiunile nedezvoltate şi cele dezvoltate;
e) stabilirea unui plan de cooperare pentru educarea populaŃiei
lumii asupra problemelor globale de mediu; supravegherea conştientă
a stării mediului şi o conlucrare la nivel internaŃional.
25
 14.3. FACTORII ŞI TIPURILE
DE CREŞTERE ECONOMICĂ

Un obiectiv important al teoriei creşterii economice este găsirea

acelor factori care, puşi în diferite combinaŃii şi legături, să asigure
obŃinerea unui spor important de produs naŃional pe persoană, ca o
tendinŃă fermă pe o perioadă viitoare mai îndelungată, dar previzibilă,
realizarea unor ritmuri înalte ale producŃiei de bunuri şi servicii şi
evitarea fluctuaŃiilor grave în activitatea economică de ansamblu.

• Factorii de creştere economică

Factorii care intervin în funcŃionarea economiei naŃionale şi care
se manifestă prin rezultatele macroeconomice sunt implicaŃi direct sau
indirect, în procesul creşterii economice.
Factorii cu acŃiune directă, ce determină creşterea economică,
sunt: factorul uman (resursele de muncă), factorul material (resursele
naturale şi echipamentele de producŃie acumulate), progresul tehnic
sau tehnologic, factorul informaŃional etc.
Există şi factori cu acŃiune indirectă (mediată), cum sunt: cererea
agregată, respectiv capacitatea de absorbŃie a pieŃei interne, rata inves-
tiŃiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, politica financiară, mone-
tară, bugetară şi fiscală a statului, schimburile internaŃionale, politica
ecologică, migraŃia forŃei de muncă şi a capitalului etc.
Atât factorii direcŃi, cât şi cei indirecŃi ai creşterii economice
trebuie abordaŃi sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ şi struc-
tural. Latura cantitativă vizează modificarea dimensiunilor factorilor
de producŃie (creşterea capitalului folosit, a resurselor de muncă atra-
se, sporirea volumului investiŃiilor, a exportului etc.). Dimensiunea
calitativă se referă la sporirea eficienŃei, a randamentului economic în
folosirea fiecărui factor de creştere economică. Dimensiunea struc-
turală se concretizează în modificările şi înnoirile în structura
factorilor, în proporŃiile în care se asigură combinarea lor.
În procesul complex de creştere economică, la fiecare factor,
există o interacŃiune compensatoare între dimensiunea cantitativă şi
cea calitativă, mediată de latura structurală; deficitul cantitativ al unui
factor poate fi compensat printr-o creştere a eficienŃei utilizării lui.
26
 Factorul uman participă la creşterea economică atât prin spo-
rirea volumului muncii prestate la scară macroeconomică, cât şi prin
mărirea productivităŃii muncii. Cantitativ, acest factor se concretizează
în volumul de muncă prestată de populaŃia ocupată în timpul efectiv
de muncă. Creşterea gradului de ocupare stimulează creşterea econo-
mică. Latura calitativă, adică sporirea productivităŃii muncii, depinde
de nivelul de calificare a lucrătorilor, de motivaŃia în muncă, de
adaptarea la noile structuri în dinamică ale activităŃii economice şi de
organizarea acesteia etc.
Factorul material al creşterii economice este reprezentat de
resursele naturale atrase în producŃie şi de echipamentul tehnic de
producŃie, care, prin combinarea şi funcŃionarea lor, devin capital real.
Latura cantitativă a acestui factor o reprezintă volumul de capital real
în exploatare şi de resurse naturale folosite, într-o perioadă dată.
Cantitatea factorului material are caracter restrictiv datorită limitelor
fondurilor de investiŃii, caracterului epuizabil al unor resurse naturale
şi limitelor regenerării altora.
Latura calitativă prin care factorul material participă la creşterea
economică o constituie productivitatea capitalului real, eficienŃa eco-
nomică a utilizării resurselor naturale. Prin structura şi nivelul calitativ
adecvate cerinŃelor producŃiei, factorul material determină randamente
superioare, contribuie la creşterea economică.
Factorul progres tehnic sau tehnologic are, în prezent, un rol
deosebit de important în procesul creşterii economice. PotenŃialul de
inovare, de a induce progres şi eficienŃă, este, practic, nelimitat, consti-
tuind o resursă de importanŃă strategică. Cantitativ, acest factor se con-
cretizează în proporŃia investiŃiilor pentru cercetare-dezvoltare în PNB,
calitativ, în eficienŃa directă, în rentabilitatea sistemului (sectorului)
cercetării.
Acest factor are şi efecte indirecte sau eficienŃă propagată, con-
cretizată în avantajul competitiv al celorlalŃi factori şi în dinamica
economică de ansamblu.
Progresul tehnic indus prin inovare determină efecte multiple,
cum sunt: creşterea randamentului sistemului de producŃie, a pro-
ductivităŃii muncii şi a capitalului, realizarea de economii de scară prin
reducerea costurilor medii totale, sporirea profitului şi a surselor
destinate investiŃiilor ce susŃin creşterea economică; limitarea şi
27
reducerea costurilor ecologice şi sociale ale creşterii, schimbări în
destinaŃia de utilizare a diferitelor resurse naturale; restructurări ale
economiei naŃionale, pe sectoare şi ramuri etc.
Rolul factorului informaŃional în creşterea economică actuală
se explică, în principal, prin faptul că: informaŃia este omniprezentă în
activitatea umană; tehnologiile informaŃionale cunosc o rată de
inovare înaltă şi virtual fără limite; avansul tehnologiilor informa-
Ńionale duce la dezvoltarea potenŃialului de inovare existent în cadrul
economiei naŃionale.
Asupra procesului creşterii economice îşi pun amprenta şi o serie
de factori extraeconomici, cum sunt: socialul, demografia, cultura, con-
junctura politică internă şi internaŃională, sistemul instituŃional şi cel
legislativ şi modul lor de funcŃionare, militarizarea economiei.

• Tipuri de creştere economică

AcŃiunea factorilor de creştere economică pune în evidenŃă
anumite posibilităŃi de combinare a diferitelor laturi ale acestor factori,
în variante cunoscute sub denumirea de tipuri de creştere economică.
În esenŃă, conceptul tip de creştere economică exprimă caracteristica
dominantă a procesului de creştere economică, determinată de con-
tribuŃia factorilor la realizarea creşterii economice, ritmul de creştere a
indicatorilor agregaŃi pe locuitor, compatibilitatea efectelor economice
cu cele sociale şi ecologice etc. Potrivit acestor criterii, creşterea eco-
nomică poate să fie extensivă sau intensivă.
Tipul extensiv de creştere economică se caracterizează prin
contribuŃia preponderentă a laturilor cantitative ale factorilor direcŃi la
formarea sporului produsului naŃional brut (PNB). Având în vedere
raritatea resurselor, influenŃa creşterii dimensiunilor cantitative ale
factorilor în procesul economic este limitată în timp şi spaŃiu. Tipul
extensiv de creştere caracterizează Ńările care, în trecut sau în prezent,
înregistrează un nivel economic scăzut, incapabil să asigure satisfa-
cerea cererii agregate a pieŃii şi să valorifice superior, într-o structură
complexă, resursele naŃionale. Acest tip de creştere presupune acu-
mulări susŃinute, un amplu efort investiŃional.
Tipul intensiv de creştere economică se defineşte prin faptul că
cea mai mare parte a sporului de rezultate macroeconomice se datorează
28
laturilor calitative ale factorilor de creştere, măririi eficienŃei utilizării
lor. Acesta este propriu economiilor avansate, cu o structură diversi-
ficată, capabile de a genera şi absorbi progres tehnologic, şi în care
acŃionează mecanisme economice prin care se stimulează latura
calitativă, a resurselor. Creşterea de tip intensiv poate să se autoîntreŃină
şi să se autoaccelereze prin efecte de conexiune inversă pozitivă.
Tipul de creştere intensivă succede, în principiu, celui de
creştere extensivă. În teoria şi în practica economică se întâlneşte şi
tipul intermediar de creştere economică, ce caracterizează situaŃia
în care laturile cantitativă şi cea calitativă au contribuŃii aproximativ
egale la obŃinerea sporului de rezultate macroeconomice. Un asemenea
tip de creştere economică poate să predomine într-o Ńară sau alta în
diferite perioade, în funcŃie de condiŃiile interne şi de conjunctura
internaŃională.

14.4. PROBLEME PRIVIND

MODELAREA CREŞTERII ECONOMICE

Creşterea economică este rezultatul unor factori multipli, ce nu

acŃionează izolat unii de alŃii, ci în interferenŃă, constituind un sistem
de factori.
Expresia schematică a sistemului de factori, care surprinde
legăturile funcŃionale dintre ei şi sporirea dimensiunilor venitului
naŃional (VN) sau ale produsului intern brut pe locuitor, sau PNB/loc.,
o constituie modelul creşterii economice. În limitele sale cele mai
generale, modelul creşterii economice reprezintă o construcŃie logico-
matematică ce evidenŃiază dependenŃa funcŃională dintre ansamblul
factorilor creşterii economice şi sporirea indicatorilor macroeconomici
utilizaŃi, prin intermediul unui sistem de ecuaŃii.
Caracteristic pentru modelele de creştere economică este faptul
că: ele acoperă întreg spaŃiul economic naŃional (macroeconomic);
sunt modele dinamice, reflectând modificarea în timp a valorilor
diverşilor parametri specifici creşterii economice; creşterea economică
este un concept fundamental pentru surprinderea caracterului dinamic
al modelelor de creştere economică.
Având în vedere complexitatea deosebită a procesului de creştere
economică, este dificil a-l reprezenta printr-un simplu model, chiar
29
foarte agregat. Apare, de aceea, justificat, din punct de vedere practic, să
se utilizeze un sistem de modele integrate, capabile să ofere o repre-
zentare corespunzătoare a creşterii economice.
Viabilitatea modelelor creşterii economice este condiŃionată de
întrunirea cumulativă a unui set de condiŃii: să fie izomorfe cu
sistemul real pe care-l reprezintă, să exprime în mod adecvat, veridic
situaŃia acestuia referitoare la conŃinut, structură şi funcŃionalitate; să
fie operaŃionale, utilizând indicatori uzuali în practica statisticii şi pre-
vizionării; să fie calculabile, cuprinzând un algoritm de determinare a
variabilelor numerice ale expresiilor diverselor funcŃii şi parametri,
prin metode tradiŃionale sau prin calcul electronic.
Modelarea proceselor economice se bazează pe un sistem de
ecuaŃii care stabilesc legăturile între variabilele dependente şi cele
independente. În majoritatea modelelor creşterii economice, se caută
legătura între variabila demografică şi principalele funcŃii economice,
pentru a se stabili dacă modelul respectiv are ca rezultat stimularea
sau, dimpotrivă, frânarea tendinŃei generale a creşterii economice.

• Clasificare
Teoriile şi modelele creşterii economice din perioada postbe-
lică sunt:
a) agregate, care privesc relaŃia producŃie – consum la nive-
lul economiei naŃionale, diferenŃiată pe ramuri, denumite modele
interramuri;
b) dezagregate, care se referă la evoluŃia raportului producŃie –
consum la nivelul ramurilor economice (de exemplu, modelele input-
output sau funcŃiile de producŃie), denumite modele sectoriale.
După intervalul de timp la care se referă, modelele creşterii
economice pot fi: modele statistice pentru un interval de timp scurt,
în care structura rămâne neschimbată, şi modele dinamice, ce vizează
un interval de timp mai mare în care timpul este considerat o variabilă
economică ce implică modificări structurale.
După scopul utilizării lor, modelele creşterii economice se
împart în: modele de structură, care reflectă elementele interne ale
economiei naŃionale, la un moment dat, modele de previzionare, care
cuprind parametrii dezvoltării ulterioare a economiei, şi modele de
decizie, utilizate în luarea unor decizii.
30
 În funcŃie de nivelul la care se desfăşoară procesele economice,
avem: modele microeconomice, elaborate la nivelul întreprinderilor,
modele macroeconomice, la nivelul economiei naŃionale, şi modele
mondoeconomice, la nivelul economiei mondiale.
După metodologia folosită pentru constituirea şi interpretarea
lor, există: modele neokeynesiste, care, pornind de la teoria keynesistă
a cererii efective, pun accentul pe rolul acumulării de capital şi al
investiŃiilor în stimularea creşterii economice (R.Harrod, F.Domav,
J.Robinson, N.Koldor etc.); modele neoclasice, care pornesc de la
premisa substituirii factorilor de producŃie (munca şi capitalul) şi
cercetează creşterea economică folosind funcŃiile de producŃie de tip
Coabb-Douglas (R.Solow; P.A.Samuelson); modele de origine mai
complexă, din care cel mai cunoscut este modelul input-output
elaborat de W.Leontief. În ultimul timp, au fost elaborate modele
economice complexe, cu scopul de a facilita luarea deciziilor de
politică economică (F.Modigliani, L.Klein, G.Fronim).
Dintre modelele creşterii economice care cunosc o largă circu-
laŃie menŃionăm pe cel al lui R.F.Harrod. Acesta şi-a constituit
studiul său teoretic, profund marcat de condiŃiile economice existente
înainte de cel de-al doilea război mondial.
Pe fondul acestor realităŃi, modelul său încearcă să sesizeze şi să
explice dificultăŃile realizării unei creşteri economice echilibrate şi ale
unei ocupări depline a forŃei de muncă; acest model de creştere
economică echilibrată apare ca un studiu de referinŃă, echilibrele fiind
regula, accentul fiind pus pe explicarea instabilităŃii creşterii economice.
Harrod consideră că, în condiŃiile deciziilor individuale, ar exista
trei ritmuri posibile de creştere a venitului naŃional: unul determinat de
deciziile individuale agregate, care dă satisfacŃie întreprinzătorilor,
numit rata garantată; altul determinat de condiŃiile fundamentale
(creşterea populaŃiei, inclusiv a forŃei de muncă, a progresului tehnic
şi a productivităŃii muncii), numit rata naturală; cel de al treilea, care
există de fapt şi pe care el îl numeşte rata truism sau rata de facto.
Rata truism poate să fie oricare dintre cele două ritmuri sau să nu fie
nici unul dintre ele.
Fiecare din cele trei rate de creştere este exprimată cu ajutorul
unei ecuaŃii:
Rata truism sau rata de facto se exprimă prin ecuaŃia: G.C = s,
în care: G = rata de creştere a venitului naŃional, adică raportul dintre
31
creşterea venitului naŃional (∆Y) şi venitul naŃional al perioadei
precedente (Y); C = coeficientul capitalului, adică raportul dintre
investiŃii (I) şi creşterea venitului naŃional (∆Y); s = rata acumulării,
adică raportul dintre investiŃii (I) şi venitul naŃional (Y);
Rata garantată se exprimă prin relaŃia:
Gw × Cr = s, în care:
Gw = rata garantată a venitului naŃional, care oferă întreprin-
zătorilor satisfacŃie şi îi face să menŃină investiŃiile;
Cr = coeficientul necesar al capitalului, care concordă cu nece-
sităŃile întreprinzătorilor
Rata naturală este oglindită de relaŃia:
Gn × Cr = sau ≠ s, în care:
Gn = rata de creştere naturală, care îngăduie condiŃiile funda-
mentale.
Cele trei ecuaŃii ale ratei de creştere, folosite de către R.F.Harrod,
constituie ecuaŃiile modelului său de creştere. Cu ajutorul acestora, el
încearcă să explice evoluŃia ciclului industrial. Astfel, pentru a avea o
situaŃie stabilă şi prosperitate – spune Harrod – ar trebui ca rata de facto
(G) să fie egală cu rata garantată (Gw), iar aceasta, la rândul ei, cu rata
naturală (Gn), adică:
G = Gw = Gn
În realitate, rata de facto este diferită de rata garantată, iar aceasta,
de cea naturală, adică: G ≠ Gw ≠ Gn
În funcŃie de aceste diferenŃe, poate exista o stare de boom sau o
stare de recesiune. Dacă rata de facto este mai mare decât rata ga-
rantată, adică G>Gw, avem de-a face cu tendinŃa de boom.
Dimpotrivă, dacă rata de facto este mai mică decât rata
garantată, adică G<Gw, are loc o tendinŃă de recesiune. Această
situaŃie apare în condiŃiile în care rata garantată este mai mică decât
rata naturală, adică Gw<Gn, întrucât, pe o perioadă mai îndelungată
de timp, limita maximă a ratei de facto este rata naturală, adică G<Gn.
Starea de boom, în condiŃiile în care G>Gw, sau de recesiune, în
condiŃiile în care G<Gw, se explică prin faptul că, în situaŃia în care
rata acumulării (s) este dată, unei creşteri a lui G sau Gw ori Gn îi
corespunde o reducere a lui C sau Cr. Or, dacă G>Gw, atunci,
implicit, C<Cr, iar pe piaŃă oferta de bunuri de investiŃii va fi mai
32
mică decât cererea, ceea ce va impulsiona cererea şi investiŃiile.
Dimpotrivă, dacă G<Gw, atunci C>Cr, iar pe piaŃă va exista un
surplus de bunuri de investiŃii va atrage o reducere a boomului.
Rata acumulării (s), care se presupune a fi dată, depinde, la
rândul său, de antinomia dintre cererea de capital şi oferta de capital.
În timp ce prima (cererea de capital) este determinată de rata creşterii
populaŃiei şi de coeficientul capitalului, cea de a doua (oferta de
capital) este dată de înclinaŃia spre economii a indivizilor.
Analizând modelul creşterii economice elaborat de R.F.Harrod,
observăm că acesta reflectă anumite legături funcŃionale reale, cum ar
fi cea dintre rata acumulării şi ritmul de creştere a venitului naŃional,
mijlocită de coeficientul capitalului, sau cea dintre creşterea populaŃiei
şi coeficientul capitalului, pe de o parte, şi necesarul de capital, pe de
altă parte.
Modelul elaborat de R.F.Harrod, prin caracterul limitat al varia-
bilelor pe care le conŃine, reflectă doar anumite faŃete ale realităŃii; în
consecinŃă, el nu a devenit un instrument concret şi eficient de acŃiune
practică.
Accentuarea interdependenŃelor dintre economiile naŃionale în
perioada ultimelor decenii a dus la apariŃia unor probleme globale,
care condiŃionează creşterea la nivel naŃional şi mondial. Avem în
vedere aspecte cum sunt: problemele resurselor energetice şi de ma-
terii prime; fluxurile internaŃionale de mărfuri şi de capital; circulaŃia
mondială a mâinii de lucru; transferul de tehnologie; extinderea
activităŃii corporaŃiilor transnaŃionale; speculaŃiile financiar-valuntare
de mare anvergură; cursa înarmărilor; problemele mediului natural;
diversitatea fenomenelor de criză şi agravarea deficitelor bugetare.
Răspunzând acestor probleme, s-a extins metoda sistemică de
abordare a activităŃii social economice, a fost îmbogăŃit instrumentarul
analitic şi sistemic de studiere a creşterii economice. Această orientare a
fost stimulată în mod deosebit de organizaŃiile şi organismele inter-
naŃionale, printre care: ONU şi organizaŃiile sale specializate (UNESCO,
ONUDI, FAO, UNCTAD etc.), „Clubul de la Roma”, „Clubul de la Paris”,
„FundaŃia InternaŃională pentru alternativele dezvoltării”, „Centrul de
studii economice sociale ale lumii a treia”, precum şi unele fundaŃii
ştiinŃifice de notorietate mondială: FundaŃia „Dag Hamarsköld” (Suedia),
FundaŃia „Bariloche” (Argentina) etc.
33
 14.5. ECHILIBRUL ŞI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Problemele creşterii şi dezvoltării economice sunt legate de starea

de echilibru şi dezechilibru economic, Ńinând seama de caracterul
complex şi mereu dinamic al nevoilor şi resurselor.
În cadrul fiecăreia dintre pieŃele studiate până acum, echilibrul
presupune, în esenŃă, concordanŃa dintre cerere şi ofertă – pe pieŃele
bunurilor economice, a muncii, monetară, a capitalului etc., în
calitatea lor de părŃi ale sistemului relaŃiilor de piaŃă. De asemenea,
echilibrul are manifestări concrete şi în cazul concordanŃei dintre
economii şi investiŃii, al balanŃei comerciale, al balanŃei de plăŃi
externe, al bugetului de stat etc. În toate aceste situaŃii este vorba de
echilibre parŃiale.
În cele ce urmează vor fi abordate probleme ale echilibrului şi
dezechilibrului la nivel macroeconomic, adică pe ansamblul eco-
nomiei naŃionale, luând în calcul dependenŃele reciproce dintre
întreprinderi, dintre ramuri, dintre diferite pieŃe etc.

• Definire
Echilibrul macroeconomic exprimă starea de concordanŃă
relativă dintre cererea şi oferta agregate în cadrul pieŃei bunurilor
şi serviciilor, muncii, monetare, a capitalului, al economiei naŃionale
în ansamblul ei, care are la bază o alocare şi folosire raŃională a
resurselor, o funcŃionare normală a structurilor economice în
interdependenŃa lor. Echilibrul macroeconomic trebuie înŃeles ca o
tendinŃă, ce nu exclude abateri sau discordanŃe nesemnificative care nu
afectează funcŃionarea de ansamblu normală a economiei.
Elemente necesare înŃelegerii echilibrului macroeconomic
În primul rând, în acest caz, se operează cu noŃiunile: oferta
agregată şi cererea agregată, care presupune exprimare monetară, ce
permite aducerea la un numitor comun şi, pe această bază, posibi-
litatea de măsurare şi comparare.
În al doilea rând, se impune luarea în considerare a relaŃiei dintre
producŃie, venituri şi cheltuieli. Aceasta, în sensul că producŃia dă
naştere la fluxuri de produse şi servicii, care, la rândul lor, determină
fluxuri de venituri distribuite deŃinătorilor factorilor de producŃie, ceea
34
ce atrage după sine fluxuri de cheltuieli prin care se procură bunuri
economice oferite de producŃie. Astfel, cererea şi oferta sunt legate între
ele şi prin intermediul veniturilor; este importantă cunoaşterea reacŃiei
acestora nu numai la variaŃiile de preŃuri, ci şi la cele ale veniturilor.
În al treilea rând, echilibrul macroeconomic presupune luarea în
considerare a interdependenŃelor dintre pieŃe şi, respectiv, dintre
echilibrele economice parŃiale. Starea de echilibru sau, dimpotrivă,
de dezechilibru în cadrul uneia sau alteia dintre pieŃele parŃiale se
reflectă, direct sau indirect, într-o proporŃie sau alta, şi în funcŃionarea
de ansamblu a economiei naŃionale.

• CondiŃii de echilibru
Realizarea echilibrului pe piaŃa bunurilor economice presupune
respectarea următoarei condiŃii: oferta agregată (Y) să fie egală cu
cererea agregată (D). Deci: Y=D.
În acest caz, oferta este concretizată în mărimea produsului
naŃional brut sau a venitului naŃional; ea se repartizează pentru consum
(C) şi pentru economii (S), rezultând relaŃia: Y = C+S.
Cererea se concretizează în două mari componente, şi anume:
cererea de bunuri de consum (C) şi cererea de bunuri de investiŃii (I),
rezultând relaŃia: D = C+I. RelaŃia generală de echilibru se poate
reprezenta sub următoarea formă:
C+S=C+I
De aici, se poate deduce relaŃia: S = I, considerată drept condiŃie
de echilibru. Cu alte cuvinte, pentru realizarea echilibrului pe piaŃa
bunurilor economice, este necesar ca tot ceea ce este produs să fie şi
cumpărat, iar ceea ce nu este consumat, adică tot ceea ce este econo-
misit, să fie investit. În realitate, însă, există posibilitatea dezechili-
brului, deoarece nu tot ceea ce se economiseşte se şi investeşte,
respectiv nu toŃi cei care economisesc sunt şi investitori.
Realizarea echilibrului macroeconomic în condiŃiile actuale ia
considerare şi schimburile economice cu alte Ńări, în cadrul cărora o
parte a producŃiei interne este exportată (E), iar unele nevoi sunt
satisfăcute pe seama importului (H) din alte Ńări. Integrarea acestora în
modelul de echilibru conduce la următoarea relaŃie de echilibru:
C+S+H=C+I+E
35
 De aici, rezultă drept condiŃie de echilibru relaŃia:
S + H = I + E sau S –I = E – H
Echilibrul macroeconomic depinde şi de realizarea echilibrului
în cadrul altor pieŃe, cum sunt: piaŃa muncii, piaŃa monetară etc.
Pe piaŃa muncii, echilibrul presupune egalitatea ofertei de forŃă
de muncă (YL) cu cererea de forŃă de muncă (DL). De aici, urmă-
toarea relaŃie: YL = DL.
Pe piaŃa monetară, starea de echilibru înseamnă egalitatea ofertei
de monedă (Ym) cu cererea de monedă (Dm). Deci, relaŃia: Ym = Dm.
Oferta reală de monedă este în dependenŃă de masa monetară (M)
şi de viteza de circulaŃie a banilor (V), iar cererea de monedă depinde de
volumul mărfurilor tranzacŃionate (T) şi de nivelul preŃurilor (P). Astfel,
condiŃia de echilibru pe piaŃa monetară poate fi exprimată de relaŃia:
MV = TP.
În realitatea economică, pe toate pieŃele, condiŃiile sunt variabile;
în consecinŃă, echilibrul unei pieŃe depinde de ceea ce se petrece pe
toate celelalte pieŃe. De aceea, se poate formula întrebarea: Există, oare,
un echilibru simultan al tuturor pieŃelor? Sau: echilibrul general obŃinut,
sau spre care tinde economia, asigură o alocare optimală a resurselor?
Echilibrul economic nu constituie un scop în sine; realizarea
lui este subordonată creşterii şi dezvoltării economice, îmbună-
tăŃirii condiŃiilor de viaŃă ale oamenilor.
În concluzie, trebuie subliniat faptul că echilibrul macroeconomic
presupune realizarea echilibrului pe piaŃa bunurilor şi serviciilor, pe
piaŃa valutară, precum şi a echilibrului bugetar etc. Există, în acest caz,
o relaŃie ca de la parte la întreg: asigurarea echilibrelor menŃionate se
reflectă favorabil în dinamica echilibrului macroeconomic, după cum
disfuncŃionalităŃile sau dereglările acestora afectează buna funcŃionare a
economiei în ansamblul ei; ritmul înnoirilor în cadrul echilibrelor
parŃiale se oglindeşte în ritmul de ansamblu al dezvoltării economice.

• Echilibrul economic dinamic

În caracterizarea echilibrului macroeconomic, se folosesc şi
noŃiunile: echilibru economic static şi echilibru economic dinamic.
Echilibrul static reflectă starea momentană a economiei, consi-
derată drept punct de referinŃă. În realitate, nu există echilibru economic
static, deoarece întotdeauna au loc schimbări în sistemul de trebuinŃe şi
36
în cel al resurselor, astfel încât echilibrul economic nu rămâne la nivelul
realizat, ci se schimbă, în timp, necesitând „ajustări”, corespunzătoare
condiŃiilor mereu dinamice.
Echilibrul economic dinamic reflectă tendinŃa obiectivă de
adaptare în dinamică a ofertei la exigenŃele cererii, de realizare a
concordanŃei, de fiecare dată, la un nivel superior.
Există mai mulŃi factori care determină dinamica echilibrului
economic, şi anume: a) populaŃia, care, prin numărul ei, prin structura
pe grupe de vârstă şi socioprofesională, nivelul de calificare a lucră-
torilor etc. determină schimbări corespunzătoare în ansamblul cererii;
b) progresul ştiinŃifico-tehnic, care duce la apariŃia a noi trebuinŃe, noi
subramuri, la modificări în structura şi nivelul lor şi totodată la înnoiri
ale ofertei şi cererii agregate, la adaptări ale acestora; c) comporta-
mentul agenŃilor economici, care se schimbă, atrăgând după sine noi
orientări în folosirea veniturilor, ca şi în structura pe ramuri şi subramuri
economice a plasării capitalurilor în afaceri; d) limitele resurselor, care
acŃionează restrictiv, impunând restructurări în alocarea şi combinarea
factorilor de producŃie etc. Echilibrul are, deci, caracter relativ;
această noŃiune trebuie abordată în timp şi spaŃiu.
Cererea agregată se modifică, înregistrând anumite şocuri, care, la
rândul lor, duc la schimbări ale producŃiei, la fluctuaŃii ale PIB-ului. În
asemenea condiŃii, se impun măsuri şi acŃiuni de ajustare, inclusiv în
domeniul preŃurilor, care să restabilească echilibrul. Au loc schimbări în
domeniul consumului, al investiŃiilor, al ocupării forŃei de muncă, al
exportului şi importului etc. De asemenea, oferta agregată înregistrează
creşteri care conduc la sporirea PIB-ului, a venitului naŃional, însoŃite de
schimbări şi pe piaŃa muncii, concretizate în reducerea şomajului.
Un rol deosebit îndeplinesc, aici, inovaŃia, promovarea noului în
activitatea economică, în structuri ale cererii şi ofertei, ale pieŃei însăşi.
În acest proces are loc distrugerea creativă6, susŃinută de către
economistul american Joseph Schumpeter, care, practic, înseamnă
eliminarea unui produs de către un produs superior, a unor echipamente
de producŃie de către altele, superioare, a unor procese de producŃie
depăşite tehnologic de către altele, cu randamente mai mari etc. şi care

6
Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, 1999, p.456-457.
37
constituie o caracteristică majoră a Ńărilor avansate. În acest sens, din
încălcarea echilibrului se naşte mişcarea. Desigur, inovaŃia atrage după
sine capacitatea de competiŃie pentru unele firme sau eliminarea poziŃiei
de piaŃă avantajoase, la un moment dat, a firmelor rămase în urmă.

• Dezechilibrul economic
CondiŃiile noi în care se desfăşoară activitatea economică atrag
după sine dezechilibre economice, considerate drept stare normală,
necesară dezvoltării.
Există şi dezechilibre în economie ce se concretizează în
disfuncŃionalităŃi, în mari decalaje între cerere şi ofertă pe diferitele
pieŃe, în dereglări în funcŃionarea economiei, în crize economice,
şomaj, inflaŃie etc. Asemenea decalaje nu constituie o stare normală în
evoluŃia economiei, ele fiind legate de limitele resurselor, de insu-
ficienta cunoaştere a relaŃiilor de piaŃă, de rămâneri în urmă în ceea ce
priveşte progresul tehnologic, de lipsa unor reacŃii rapide şi eficiente
din partea unor agenŃi economici, ca şi de unele greşeli de politică
economică generală pe termen lung etc.
În continuare, prezentăm principalele forme de dezechilibru:
a)Excesul de ofertă pe piaŃa bunurilor şi pe piaŃa muncii. Pe
piaŃa bunurilor economice, starea de dezechilibru este cunoscută sub
denumirea de presiune, deoarece cantitatea acestora depăşeşte cererea
existentă. În consecinŃă, cumpărătorii au posibilitatea de a alege, iar
producătorii-ofertanŃi se confruntă cu dificultăŃi în vânzarea mărfurilor,
fiind totodată stimulaŃi în direcŃia restructurării producŃiei şi creşterii
calităŃii.
Pe piaŃa muncii, excedentul de ofertă înseamnă şomaj, subuti-
lizare a potenŃialului de forŃă de muncă existent, repercusiuni asupra
nivelului de trai al populaŃiei.
b) Excesul de cerere pe piaŃa bunurilor şi excesul de ofertă
pe piaŃa muncii. Pe piaŃa bunurilor se manifestă o cerere mai mare
decât oferta existentă, ceea ce duce la situaŃia cunoscută sub
denumirea de absorbŃie. În acest caz, agenŃii economici producători
nu au posibilitatea de a satisface întreaga cerere: oferta de mărfuri nu
Ńine pasul cu cererea la un bun sau altul, nefiind stimulat nici interesul
pentru diversificarea şi îmbunătăŃirea calităŃii produselor; se accen-
tuează excedentul de forŃă de muncă şi creşterea şomajului.
38
 c) Excesul de cerere pe piaŃa bunurilor economice, pe piaŃa
muncii, pe piaŃa monetară. O asemenea stare de dezechilibru pune în
relief neconcordanŃe, dereglări de profunzime, care Ńin de structuri ale
producŃiei şi ale economiei în ansamblul ei, de imposibilitatea de a
absorbi pe termen lung oferta de forŃă de muncă, de a asigura o
evoluŃie normală a ofertei de bunuri economice şi de masă monetară.
Ca urmare, se accentuează inflaŃia (inclusiv forma ei cea mai acută,
hiperinflaŃia), şomajul, se deteriorează condiŃiile de viaŃă ale unei
importante părŃi a populaŃiei.

• Diferite concepŃii privind echilibrul economic

Prima încercare de explicare a echilibrului economic general
aparŃine francezului François Quesnay, în lucrarea sa intitulată Tabloul
economic (1758). El descrie circulaŃia veniturilor şi a bogăŃiilor între
clasele sociale care îndeplinesc, fiecare, o funcŃie indispensabilă vieŃii
întregului sistem economic.
În concepŃia lui Adam Smith, asigurarea echilibrului are loc prin
„mâna invizibilă” a pieŃei, care, graŃie preŃurilor, ajustează cantităŃile
oferite cu cantităŃile cerute. J.Baptiste Say, considerat, de unii, teore-
tician al echilibrului macroeconomic, a formulat „legea debuşeelor”,
potrivit căreia tot ceea ce se produce se şi cumpără, deoarece, prin
distribuirea veniturilor celor care creează produsele (salarii, profit etc.),
se creează totodată o putere de cumpărare (cererea) egală cu valoarea
produselor (oferta); valoarea totală a producŃiei va fi, astfel, egală cu
valoarea totală a veniturilor distribuite, care, ele însele, ar provoca tot
atâtea cheltuieli în bunuri de consum şi bunuri de producŃie, asigurându-se,
astfel, menŃinerea pieŃei în echilibru.
Mai târziu, în cadrul Şcolii neoclasice, Leon Walras, abordând
problema schimbului, a formulat legea ofertei şi cererii efective sau
legea stabilirii preŃurilor de echilibru, susŃinând că echilibrul concu-
renŃial ar corespunde unei alocări optimale a resurselor între agenŃii
economici, când preŃurile de echilibru le sunt cunoscute. Vilfredo
Pareto considera, la rândul său, că, atunci când este realizat echilibrul
economic, situaŃia respectivă corespunde unui optim; el furnizează un
criteriu de optimizare, susŃinând că avem de-a face cu situaŃia de
optim când acesta corespunde eficacităŃii maxime obŃinute.
39
 O abordare aprofundată a problemei echilibrului macroeconomic,
în perioada interbelică, realizează, J.M.Keynes. Acesta şi-a dat seama că
forŃele pieŃei bazate pe principiul „laissez faire”-ului nu erau capabile să
realizeze echilibrul economic, susŃinând, ca remediu, intervenŃia sta-
tului, prin investiŃii. În cadrul modelului de echilibru elaborat de
Keynes, sunt esenŃiale cunoscutele ecuaŃii de echilibru, privind relaŃiile
dintre venit (Y), consum (C) şi investiŃii, şi anume: Y = C+I; C = Y-I;
I = Y-C; E (economiile) = Y-C; E = I. Aceasta din urmă este consi-
derată relaŃie fundamentală, deoarece transformarea economiilor în
investiŃii reprezintă cheia problemei în realizarea echilibrului.
În etapa actuală, problemele echilibrului şi dezechilibrului eco-
nomic capătă o însemnătate tot mai mare, fiind abordate de către
diferiŃi specialişti, care acordă atenŃie şi modelării economice.
Accentuarea dependenŃelor reciproce dintre economiile naŃionale,
ca şi problemele globale ale lumii de azi impun ca nevoia de echilibru
economic să depăşească limitele cadrului naŃional şi să reprezinte o
cerinŃă şi la scară mondială. De aceea, în ultimele decenii, s-a impus
atenŃiei, în domeniul cercetării ştiinŃifice, încercarea de a elabora
modele globale sau mondoeconomice, care vizează societatea umană
ca sistem, a cărui funcŃionare de ansamblu este condiŃionată de compor-
tamentul fiecărei economii naŃionale.
Problemele esenŃiale cuprinse în modelele globale sunt: resursele
naturale, populaŃia, producŃia agricolă şi alimentară, producŃia industrială,
poluarea mediului natural. Fără a intra în detalii, menŃionăm, dintre
modelele globale ale lumii, mai întâi, Limitele creşterii, lucrare ela-
borată de J.Forrester, din S.U.A., ca prim Raport către Clubul de la
Roma, din care se desprinde concluzia că, în cazul continuării actualelor
tendinŃe, la scară mondială, de creştere a populaŃiei, de industrializare,
poluare, ale producŃiei alimentare, de epuizare a resurselor, limitele
creşterii pe planeta noastră vor fi atinse în decursul următoarei sute de
ani. Se apreciază, însă, că meritul esenŃial al acestei lucrări constă în
aceea că a dat naştere unei adevărate dezbateri internaŃionale în legătură
cu problemele globale ale omenirii. O altă lucrare, în aceeaşi direcŃie,
este Omenirea la răspântie, de Mesarovic şi Pestel, ce reprezintă al
doilea Raport către Clubul de la Roma, care cuprinde peste 100.000 de
ecuaŃii, oferind scenarii alternative de realizare a echilibrului şi creşterii
economice. Una dintre ideile fundamentale pe care le conŃine este cea
potrivit căreia nu creşterea economică în sine duce lumea spre
40
catastrofă, ci caracterul devastator în care această creştere a avut loc
până acum. O altă lucrare, în sensul menŃionat mai înainte, este
Restructurarea ordinii internaŃionale (sub conducerea lui Jan
Tinbergen, din Olanda), care reprezintă al treilea Raport către Clubul
de la Roma şi în care se abordează problemele creşterii economice, ale
dezvoltării în strânsă legătură cu instaurarea unei noi ordini
internaŃionale. De asemenea, problemele globale ale omenirii au fost
abordate şi în alte lucrări, ca, de exemplu, Viitorul economiei mondiale
(de Leontief, S.U.A.), Să ieşim din epoca risipei (de D. Gabor,
U. Colombo, A. King, R. Galli), ca un alt Raport către Clubul de la
Roma, Hrană pentru 6 miliarde, apoi RevoluŃia desculŃilor, un nou
Raport către Clubul de la Roma, şi alte lucrări.

Concepte de bază
• Produsul intern brut (PIB)
• Produsul intern net (PIN)
• Produsul naŃional brut (PNB)
• Produsul naŃional net (PNN)
• Valoare adăugată brută (VAB)
• Deflatorul (PIB sau PNB)
• Creştere economică
• Dezvoltare economică
• Dezvoltare durabilă, umană, ecologică
• Progres economic
• Factori de creştere economică
• Creştere economică extensivă
• Creştere economică intensivă
• Ecodezvoltare
• Modelarea creşterii economice
• Echilibrul economic
• Dezechilibrul economic

Probleme de reflecŃie, întrebări

• Ce este şi cum se determină produsul intern brut?
• Ce este şi cum se calculează produsul naŃional brut?
• SemnificaŃia comparării produsului naŃional brut nominal cu
produsul naŃional brut real
41
 • RelaŃia dintre deflator şi indicele general al preŃurilor
• Ce este creşterea economică?
• Care sunt asemănările şi deosebirile dintre creşterea economică
şi dezvoltarea economică?
• Coordonatele definitorii ale dezvoltării economico-sociale durabile
• Rolul progresului tehnic în procesul dezvoltării
• Ce este progresul economic?
• Avantajele şi limitele tipurilor de creştere economică
• Care sunt premisele pentru constituirea unui model de creştere
economică ?
• Ce este echilibrul economic şi care sunt condiŃiile realizării lui?

Bibliografie
• Alexander King, Bertrand Schneider, Prima revoluŃie globală,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1993.
• Bell Daniel, Lumea în anul 2013, American Academy of Arts and
Sciences, Cambridge Massachusetts.
• Constantinescu N.N., Economia protecŃiei mediului natural, Editura
Politică, Bucureşti, 1976
• Didier Michel, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
• Lecaillon Jacques, La croissance économique. Analyse globale,
Édition Ceyos, 1972.
• Iancu Aurel, Creşterea economică şi mediul înconjurător, Editura
Politică, Bucureşti, 1979.
• Lenis Arthur, La Théorie de la croissance économique, Paris, 1963.
• Mesarovici M., Pestel E., Omenirea la răspântie, Editura Politică,
Bucureşti, 1975.
• Okita Saburo, Cu faŃa spre secolul XXI, AGER, Economistul,
Bucureşti, 1992.
• Perroux Fr., L’Économie du XX-ème siècle, P.U.F. Paris, 1969.
• Toffler Alvin, Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995.
• *** DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.

42
 Capitolul 15
PROBLEMA DEZVOLTĂRII łĂRILOR RĂMASE
ÎN URMĂ DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC

Obiectivele temei:
• cunoaşterea structurii eterogene a nivelurilor de dezvoltare
economică în lumea contemporană;
• analiza fenomenului subdezvoltare economică, a cauzelor şi
consecinŃelor acestuia;
• evidenŃierea problemelor pe care le ridică depăşirea stării de
slabă dezvoltare economică; rolul factorului intern şi al colaborării
economice internaŃionale.

15.1. CONCEPTUL DE SUBDEZVOLTARE ECONOMICĂ

Subdezvoltarea a devenit, în prezent, prin amploarea şi con-

secinŃele ei, una din problemele globale ale omenirii, de a cărei
rezolvare depinde progresul întregii comunităŃi internaŃionale.
Subdezvoltarea economică este un fenomen complex, ce
sintetizează caracteristici economice, politice, culturale, ideologice de
o mare diversitate.
De aceea, există optici variate ale specialiştilor ce o analizează
privind utilizarea, unor termeni sau altora, pentru caracterizarea stării
de subdezvoltare şi pentru încadrarea diferitelor Ńări în categoria de
Ńări subdezvoltate1. Astfel, în literatura de specialitate se întâlnesc
1
Vasta literatură economică contemporană cu privire la subdezvoltare
reflectă, în principal, preocupările unor teoreticieni de seamă din Ńările
dezvoltate economic, precum şi din Ńările în curs de dezvoltare. Dintre aceştia şi
lucrările lor pe tema menŃionată, menŃionăm: P.S.Samuelson (Economics),
Gunnar Myrdal (Assian Drama), Rudleff Marcel (Économie Politique du Tiers
Monde), W.W.Rostow (The Stages of Economic Growth), T.Morgan, G.W.Betz
şi N.K.Choundhry (Reading in Economic Development), A.N.Agarsala,
S.P.Singh (The Economics of Underdevelopment), B.Okin, R.W.Richardson
(Studies in Economic Development), ca şi pe alŃi specialişti, precum: R.Prebisch,
Samir Amin, Celso Furtado, Babakar Sine, F.Cardoso.
43
termeni ca: Ńări rămase în urmă economic, Ńări subdezvoltate, Ńări
sărace, Ńări în curs de dezvoltare, Ńări neindustrializate, „lumea a treia”
etc. Atât starea de subdezvoltare, cât şi încadrarea diferitelor Ńări în
această stare se fac, de regulă, prin comparaŃie cu nivelul economic
atins de Ńările avansate.
„NoŃiunea de subdezvoltare – arată Raymond Aron – s-a născut
din comparaŃie şi este comparaŃie prin natura sa, ea desemnează ceea
ce anumite societăŃi nu sunt (dezvoltate) şi nu caracterizează ceea ce
sunt”2. La rândul său, P.A. Samuelson arată că, pentru a nu ofensa
popoarele acestor Ńări, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite foloseşte termenul
de „Ńări în curs de dezvoltare”. Dar, continuă el, tot mai mulŃi autori
adoptă expresia de naŃiune „subdezvoltată”, care se defineşte, pur şi
simplu, printr-un venit real pe locuitor mai mic decât veniturile reale
în Ńări precum Canada, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi,
în general, Europa Occidentală. Optimist privind lucrurile, o naŃiune
subdezvoltată este una considerată ca fiind capabilă de o sporire
substanŃială a venitului ei3. În această optică, subdezvoltarea apare ca
o etapă pe calea progresului, orice naŃiune aflându-se, într-o perioadă
a istoriei sale, pe o asemenea treaptă.
În alte lucrări, subdezvoltarea este definită ca „un ansamblu de
fenomene complexe şi interdependente, care se traduc prin inegalităŃi
flagrante de bogăŃie şi mizerie, prin stagnare, printr-o întârziere
relativă faŃă de alte Ńări, prin potenŃialul de producŃie care nu pro-
gresează atât cât ar fi posibil, printr-o dependenŃă economică, culturală
şi tehnologică”4.
Studiul vieŃii economice, sociale, politice şi culturale ne conduce
la concluzia că aceste Ńări formează o grupare distinctă, caracte-
rizată printr-o serie de trăsături comune, printr-un rol şi un loc
specifice în economia mondială contemporană, care o diferenŃiază net
de alte grupe de state, în special de grupa celor dezvoltate din punct de
vedere economic.

2
Raymond Aron, La théorie du développement et l’interpretation
historique de l’époque contemporaine. Le développement social, Ed.R.Aron
et B.Hoselitz, Paris, 1965.
3
P.S.Samuelson, Problems of Economic Growth and Development,
Economics, ediŃia a 8-a, 1970.
4
Ives Lacoste, Géographie du sous-développement, P.U.F., Paris, 1976.
44
 15.2. TIPOLOGII PRIVIND NIVELUL DE DEZVOLTARE

Analiza nivelurilor de dezvoltare economico-socială a statelor şi

comparaŃiile întreprinse pe această bază ne permit să evidenŃiem
diferenŃele dintre statele lumii în ceea ce priveşte locul şi rolul lor în
cadrul comunităŃii internaŃionale, participarea lor la progresul material
şi distribuŃia rezultatelor lui. Totodată, în funcŃie de acest nivel pot fi
clasificate statele pe grupe şi subgrupe în cadrul ansamblului lumii
contemporane sau al unor regiuni ale globului.
Nivelul dezvoltării umane este expresia gradului de dezvoltare
şi utilizare a potenŃialului material şi uman al unei economii naŃionale,
a măsurii în care naŃiunea respectivă foloseşte factorii de producŃie, îi
combină şi structurează pentru a obŃine maximum de eficienŃă. Expri-
marea cantitativă a unui asemenea fenomen complex este dificilă, mai
ales dacă trebuie găsită o măsură comună care să permită comparaŃii
internaŃionale.
În literatura economică şi în statistica internaŃională se utilizează
un număr mare de indicatori pentru a determina poziŃia unei Ńări în
ierarhia mondială, dintre care cel mai mult folosit este produsul
naŃional brut pe locuitor. Deşi este unul dintre cei mai expresivi
indicatori, acesta are şi deficienŃe, printre care faptul că, datorită
statisticilor existente şi metodologiilor de calcul utilizate în diferite
Ńări, el nu reflectă pe deplin realitatea şi nu asigură comparabilitatea
datelor. De asemenea, o creştere a lui nu reflectă, în sine, o creştere a
calităŃii vieŃii, o îmbunătăŃire a condiŃiilor social-economice ale
populaŃiei unei Ńări. ExperienŃa demonstrează că, la acelaşi nivel al
produsului naŃional brut pe locuitor sau la un nivel foarte apropiat,
indicatorii dezvoltării sociale, ca: durata medie de viaŃă, gradul de
alfabetizare a populaŃiei adulte, mortalitatea infantilă, sunt foarte
diferiŃi. Studii recente confirmă că între evoluŃia produsului naŃional
brut pe locuitor şi ceilalŃi indicatori ai calităŃii vieŃii există o relaŃie de
dependenŃă, dar numai în măsura în care sporul de venit este utilizat
pentru dezvoltarea învăŃământului, a ocrotirii sănătăŃii, pentru redu-
cerea, în general, a sărăciei absolute.
Din 1990, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, prin primul Raport
asupra dezvoltării umane, introduce o nouă modalitate de măsurare a
nivelului de dezvoltare, şi anume prin combinarea mai multor indicatori
45
în cadrul unui sistem al indicatorilor dezvoltării umane (Human
Development Indice – HDI.)5.
Reprezentând o alternativă de măsurare a nivelului de dezvoltare
a Ńărilor, H.D.I. cuprinde trei componente de bază ale dezvoltării
umane: longevitatea, măsurată prin durata medie de viaŃă; cunoştinŃele,
măsurate prin ştiinŃă de carte şi numărul de ani de şcoală; standardul
de viaŃă, măsurat cu ajutorul produsului naŃional brut pe locuitor. Prin
combinarea valorilor acestui grup de indicatori se determină, pentru
fiecare Ńară, nivelul valoric al indicatorilor dezvoltării umane, în funcŃie
de care se stabileşte locul Ńării respective în comunitatea mondială şi
se încadrează Ńările în mai multe grupe. Folosind acest sistem,
Raportul ONU asupra dezvoltării umane pe anul 19986 determină
3 grupe de Ńări, şi anume: Ńări cu un nivel ridicat al dezvoltării umane,
cu o valoare a HDI de 0,946 - 0,892 şi peste; Ńări cu un nivel mediu de
dezvoltare umană, cu o valoare a HDI între 0,500-0,799; Ńări cu un
nivel scăzut de dezvoltare umană, cu o valoare a HDI de sub 0,500.
Conform acestei determinări, în 1992, din cele 173 de Ńări cercetate,
53 se înscriau în prima grupă, în care durata medie de viaŃă era de
74,1 ani, gradul de alfabetizare la populaŃia adultă (ştiutori de carte)
ajungea la 97,3%, iar numărul mediu de ani de şcolarizare de 9,8,
produsul naŃional brut pe locuitor - 14.000 dolari, valoarea medie a
indicatorilor dezvoltării umane - 0,886. Grupa Ńărilor mediu dezvoltate
cuprindea 65 de Ńări, în cadrul cărora durata medie de viaŃă era de 68
de ani, gradul de alfabetizare - 80,4%, numărul mediu de ani de şcola-
rizare - 4,8, produsul naŃional brut pe locuitor - 3460 dolari şi valoarea
medie a HDI - 0,649. În grupa Ńărilor slab dezvoltate erau încadrate
55 de Ńări, cu o durată medie de viaŃă de 55,8 ani, grad de alfabetizare
47,4%, numărul mediu de ani de şcolarizare 2,0, produsul naŃional
brut pe locuitor - 1.170 dolari, valoarea medie a HDI - 0,355.
Raportul ONU privind dezvoltarea umană pe anul 1994 includea
în grupa Ńărilor în curs de dezvoltare 127 de Ńări, care, la rândul lor, se
grupează în Ńări cu nivel ridicat, mediu şi scăzut de dezvoltare. La
baza acestei clasificări stau indicatorii care măsoară: speranŃa medie

5
Human Development, Raport, 1994, United Nations Development
Programe (UNDP), New York, Oxford University Press, 1994.
6
PUND, Human Development, Raport, 1998.
46
de viaŃă, accesul populaŃiei la serviciile de sănătate, la surse de apă, de
canalizare, consumul de calorii, ştiinŃa de carte, accesul la presă şi
televiziune, produsul naŃional brut pe locuitor. Din analiza datelor
rezultă că, în anul 1994, durata medie de viaŃă în Ńările în curs de
dezvoltare a fost de 63,0 ani, iar în Ńările slab dezvoltate, de 50 de ani,
faŃă de 74,5 ani în Ńările industrializate. Aceste Ńări aveau un produs
naŃional brut pe locuitor de 460 de dolari, faŃă de 1090 de dolari pe
ansamblul Ńărilor în curs de dezvoltare şi 23.420 de dolari în Ńările
industrializate.
łările cele mai puŃin avansate furnizează „periferia periferiei”
economiei mondiale, reprezentând cazurile cele mai grave de sărăcie,
cu un venit pe locuitor de sub 100 dolari, ponderea producŃiei
industriale în PNB – sub 10%; rata alfabetizării, sub 20%. După
mărimea PNB pe locuitor (în dolari) în anul 1996, ele ar putea fi
grupate după cum urmează:
– 100-199 dolari: Etiopia, Ruanda, Ciad, Burundi, Tanzania,
Sierra Leone, Malawi;
– 200-299 dolari: Niger, Burkina Fasso, Mali, Madagascar,
Guineea–Bissau, Bangladesh, Uganda, Vietnam;
– 300-399 dolari: Togo, Haiti, Republica Africa Centrală, Zambia,
Tadjikistan, Ghana, Mongolia, Laos.
Între cele două extreme, Ńările relativ avansate şi Ńările mai puŃin
dezvoltate, se situează majoritatea Ńărilor în curs de dezvoltare.
Rezultă că, deşi s-au înregistrat unele progrese în ultimele decenii,
subdezvoltarea continuă să afecteze aproape un miliard de oameni
din Ńările slab dezvoltate şi unele din Ńările în curs de dezvoltare,
care trăiesc şi în prezent sub nivelul sărăciei absolute.

15.3. ASPECTE STRUCTURALE

ALE ECONOMIILOR SUBDEZVOLTATE

Clasificarea Ńărilor, în funcŃie de nivelul de dezvoltare, în diferite

grupe, şi îndeosebi încadrarea celor mai slab dezvoltate în stadiul de
subdezvoltare economică au la bază mai multe criterii: demografic
(natalitate mare, mortalitate pe cale de reducere, creştere demografică
puternică); economic (venit mic pe locuitor, predominanŃa agriculturii
tradiŃionale, industrie insuficient dezvoltată, infrastructură înapoiată,
47
ritm scăzut de creştere a producŃiei pe locuitor în comparaŃie cu Ńările
dezvoltate, predominarea tehnicilor depăşite moral, grad scăzut de pu-
nere în valoare a resurselor, nivelul scăzut al investiŃiilor, nesatisface-
rea necesităŃilor elementare ale populaŃiei (malnutriŃie, subalimentaŃie,
boli, igienă rudimentară); sociologic (analfabetism, neintegrare soci-
ală, situaŃia socială inferioară a femeii).
Sintetizând aceste criterii, Rudleff Marcel7 caracterizează
subdezvoltarea prin trei trăsături: condiŃii mizere de trai ale oamenilor
(25% din populaŃie suferă de foame endemică, 50% nu dispun de
caloriile necesare vieŃii active, mortalitate infantilă ridicată); economie
săracă (Ńări preponderent agricole dotate cu mujloace învechite, slab
industrializate, venit scăzut şi nesigur pe locuitor); arhaismul
structurilor sociale şi economice (preponderenŃa economiei închise,
de subzistenŃă, izolarea economiei săteşti, conservatorismul notabi-
lităŃilor, uzura ridicată a capitalului fix).
Chiar dacă aceste trăsături definesc majoritatea economiilor
subdezvoltate, totuşi o asemenea imagine robot nu este valabilă pentru
toate Ńările, fiecare dintre ele cunoscând o mare varietate de condiŃii şi
factori care concură la starea ei de dezvoltare8. Cunoscând şi Ńinând
seama de această diversitate, literatura economică reŃine unele trăsă-
turi comune ale stării şi evoluŃiei acestor Ńări, care pot fi evidenŃiate
prin raportare la structurile lor.

• Trăsături comune
a) În primul rând, este vorba de nivelul scăzut al veniturilor,
care nu permite satisfacerea necesităŃilor elementare ale populaŃiei.

7
Rudleff Marcel, Caractéristique actuelle de l’économie sousdéveloppée.
Économie politique de Tiers Monde, Paris, Éditions Cryos, 1969.
8
În lucrarea Sărăcia naŃiunilor, Gendarme formulează mai multe
submodele: Ńări suprapopulate, Ńări bogate în resurse naturale, Ńări cu teritorii
mari, Ńări mici, Ńări cu situaŃie strategică etc. Profesorul J.K.Galbraith defi-
neşte trei variante majore de economie subdezvoltată: varianta I, caracterizată
prin lipsa unei baze culturale minime (Africa subsahariană); varianta a II-a,
dominată de structuri sociale retrograde şi sclerozate (America Latină, Iran,
Irak, Siria); varianta a III-a, care particularizează o disproporŃie accentuată a
factorilor de producŃie (de exemplu, un număr mare de oameni şi pământ
cultivat insuficient: India, Pakistan, Indonezia).
48
O asemenea situaŃie se datorează gradului redus de dezvoltare a
producŃiei de bunuri materiale şi servicii, atât cantitativ, cât şi calitativ,
comparativ cu nivelul atins de Ńările dezvoltate şi mai ales faŃă de posi-
bilităŃile ştiinŃei şi tehnicii contemporane. Concret, aceasta înseamnă:
capacitate redusă de prelucrare eficientă a resurselor naturale şi de
ocupare productivă a populaŃiei active; pluralism tehnologic, cuprinzând
un aparat de producŃie fragil, o multitudine de tipuri de tehnici şi
tehnologii (de la cele arhaice, mai ales în agricultură, la tehnicile şi
tehnologiile avansate în unele unităŃi economice). Nivelul scăzut al
producŃiei şi al economiei, în general, se materializează şi în insuficienŃa
infrastructurii de producŃie şi sociale, ca: reŃele de drumuri, căi ferate,
porturi, comunicaŃii, căi aeriene, surse şi mijloace pentru aprovizionarea
cu apă şi energie, baza materială a sistemului de învăŃământ, cultură,
ocrotire a sănătăŃii, a sistemului financiar-bancar etc. Rămânerea în
urmă şi discontinuităŃile din infrastructura economică şi socială fac ca,
în multe Ńări slab dezvoltate, să nu se fi constituit încă economii
naŃionale închegate.
În ceea ce priveşte factorul muncă, aceste Ńări sunt mult rămase în
urmă faŃă de Ńările dezvoltate. În perioada postbelică, în aceste Ńări, s-a
înregistrat o explozie demografică materializată într-un ritm mediu de
creştere a populaŃiei de peste 2,5%, faŃă de circa 1% în Ńările dezvoltate.
Creşterea rapidă a populaŃiei a dus la formarea unei piramide a vârstelor
cu o bază extrem de largă, având o pondere a populaŃiei tinere ridicată,
ceea ce împovărează populaŃia ocupată. MenŃionăm totodată fenomenul
deosebit de intens al migraŃiei populaŃiei de la sat la oraş, sub impactul
schimbărilor economice structurale declanşate în perioada postbelică.
Numai în perioada 1960-1992, ponderea populaŃiei urbane în totalul
populaŃiei din Ńările slab dezvoltate a crescut de la 9% la 21%.
Nivelul extrem de scăzut al instrucŃiei este demonstrat şi de rata
scăzută de alfabetizare. Două din trei persoane adulte din aceste Ńări
sunt analfabete, iar gradul de cuprindere a copiilor de vârstă şcolară în
învăŃământul primar nu depăşeşte 50%. Rata alfabetizării coboară
până la 12% în Somalia, 13% în Burkino Fasso şi 17% în Mali.
DiferenŃele calitative în dezvoltarea economică între Ńările în
curs de dezvoltare şi cele mai slab dezvoltate, pe de o parte, şi Ńările
dezvoltate, pe de altă parte, se numesc decalaje economice.

49
 Ceea ce caracterizează prima grupă de Ńări (în curs de dezvoltare
şi slab dezvoltate) faŃă de Ńările dezvoltate nu sunt simple diferenŃe
cantitative, ci adânci decalaje economice, tehnice, ştiinŃifice, culturale.
Acestea imprimă, fiecăreia dintre cele două grupe de Ńări, fizionomii
specifice, care fac ca locuitorii lor, deşi contemporani, să trăiască, în
fond, în epoci istorice diferite9.
Indiferent de domenii sau ramuri, decalajele sunt de două feluri:
absolute şi relative.
Decalajele absolute exprimă diferenŃa, măsurată în cifre absolute,
între nivelurile de dezvoltare economică a diferitelor grupe de Ńări.
Dimensiunile decalajului absolut, în anul 1985, între grupa
Ńărilor în curs de dezvoltare şi grupa celor dezvoltate era de 10.789
dolari, iar în cazul Ńărilor celor mai slab dezvoltate - de 11.272 dolari
(produsul intern brut pe locuitor). În 1991, decalajul creşte la 12.130
dolari şi, respectiv, la 13.980 dolari.
Decalajele relative exprimă diferenŃa calitativ-relativă (comen-
surată sub formă de raport, ori de procente) între partea deŃinută de
Ńările dezvoltate şi partea deŃinută de Ńările în curs de dezvoltare în
diferiŃi indicatori sintetici mondiali. De pildă, în 1985, populaŃia
Ńărilor în curs de dezvoltare, care reprezenta 82% din totalul
populaŃiei, deŃinea numai o pătrime din PIB şi din comerŃul mondial,
respectiv 11% din producŃia globală a industriei prelucrătoare.
Calculat pe locuitor, produsul intern brut al Ńărilor în curs de

9
Făcând o sinteză a caracteristicilor economiilor subdezvoltate (1970),
P.A.Samuelson descrie astfel decalajele dintre cele două categorii de Ńări:
„Pentru a evidenŃia contrastele dintre economiile avansate şi cele subdezvoltate,
să ne imaginăm cazul unui tânăr de 21 de ani dintr-una din Ńările subdez-
voltate, fie acestea Haiti, India sau Nigeria. El este sărac. Chiar calculând, în
mare, cantitatea de bunuri pe care le produce şi le consumă, venitul lui anual
atinge abia 100 dolari faŃă de cei 3500 la cât ajunge semenul lui din America
de Nord... Fiecăruia dintre semenii lui care ştie să citească îi corespund trei,
care, ca şi el, sunt analfabeŃi. SperanŃa lui de viaŃă atinge numai două treimi
din cea a omului mediu dintr-o Ńară dezvoltată; deja unul sau doi din fraŃii lui
au murit de foame înainte de a atinge vârsta maturităŃii ... MulŃi dintre
concetăŃenii lui lucrează în fermele agricole; puŃini dintre ei pot fi luaŃi din
producŃia bunurilor alimentare pentru a lucra în uzine sau servicii. El lucrează
numai cu a şaizecea parte din forŃa motrice de care dispune, în medie,
omologul său din America de Nord”.
50
dezvoltare se află într-un raport de 1:16 faŃă de cel al Ńărilor avansate.
În, 1990, produsul intern brut pe locuitor al Ńărilor în curs de
dezvoltare reprezenta 17%, iar al celor slab dezvoltate, numai 6% din
cel realizat în Ńările industriale dezvoltate.
Aceste discrepanŃe enorme sunt expresia unei puternice asimetrii
în ceea ce priveşte înzestrarea tehnică şi energetică a muncii. Valoarea
capitalului fix pe locuitor în America Latină este de numai 7% faŃă de
nivelul din SUA şi 15% faŃă de cel din Europa Occidentală; în Asia,
aceasta reprezintă doar 1%. În ceea priveşte consumul de energie
electrică, cca 86% din acesta se înregistrează în Ńările dezvoltate.
Capacitatea ştiinŃifică şi tehnologică a lumii este şi mai
inegal repartizată: Ńările dezvoltate concentrează peste 90% din
numărul total al savanŃilor şi cercetătorilor ştiinŃifici, 95% din parcul
mondial de aparatură electronică pentru prelucrarea datelor, 97% din
stocul mondial de brevete şi licenŃe, 99% din producŃia de circuite
integrate etc.
Creşterea produsului intern brut pe locuitor al Ńărilor în curs de
dezvoltare, mai lentă decât cea din Ńările dezvoltate, este însoŃită de
amplificarea decalajului absolut, ca şi a celui relativ. În condiŃiile în
care ritmul de creştere a produsului pe locuitor al Ńărilor în curs de
dezvoltare ar devansa ritmul înregistrat de Ńările dezvoltate, dar într-o
proporŃie mai mică decât raportul existent între produsele lor naŃionale
pe locuitor, poate avea loc o uşoară reducere a decalajului relativ, paralel
cu o sporire, în continuare, a decalajului absolut. Statisticile mondiale
arată că decalajul mediu absolut a crescut de la 1.160 de dolari, în
1955, la 10.789 dolari, în 1985, şi 12.130, în 1991.
b) Cea de-a doua trăsătură a economiilor Ńărilor în curs de
dezvoltare constă în deformarea lor structurală; exprimată într-o
specializare de ramură îngustă, în existenŃa unor disproporŃii între
sectoarele primar, secundar, terŃiar şi cuaternar, în dezechilibrul dintre
industrie (îndeosebi cea prelucrătoare), agricultură şi alte ramuri ale
producŃiei materiale etc. În ansamblul Ńărilor în curs de dezvoltare,
agricultura deŃine o pondere în crearea PIB de circa 5 ori mai mare
decât cea din Ńările dezvoltate. Totuşi, majoritatea acestor Ńări sunt
importatoare de cereale şi alte produse agricole. În schimb, ponderea
industriei prelucrătoare în PIB, în ansamblul Ńărilor în curs de
dezvoltare, nu atinge decât circa 70% din ponderea acesteia în PIB-ul
51
Ńărilor dezvoltate. Se impune precizarea că ponderea serviciilor în
structura PIB al Ńărilor în curs de dezvoltare se apropie tot mai mult de
ponderea acestora în structura PIB al Ńărilor dezvoltate. Acest aparent
paradox poate fi înŃeles dacă avem în vedere structura însăşi a
serviciilor. Dacă, în Ńările dezvoltate, precumpănesc serviciile pro-
ductive, sociale şi culturale, în Ńările în curs de dezvoltare, ponderea
mare a serviciilor este consecinŃa nivelului scăzut de dezvoltare al pro-
ducŃiei, ceea ce determină unii locuitori să-şi asigure traiul din ocupa-
Ńii întâmplătoare, pasagere. Gradul scăzut de diversificare a ramurilor
generează rigiditate, capacitate redusă de adaptare la cerinŃele econo-
miei moderne.
c) Cea de-a treia trăsătură a economiilor majorităŃii Ńărilor în
curs de dezvoltare o constituie coexistenŃa mai multor tipuri de
economie: de subzistenŃă, în sectorul economiei naturale, semnificând
adesea reluarea pe scară îngustă a producŃiei; economia de piaŃă simplă,
specifică îndeosebi micii producŃii de mărfuri; economia de piaŃă
intensivă în sectoarele economice moderne. Indiferent, însă, de această
eterogenitate, dezvoltarea economică are un pronunŃat caracter extensiv
şi este dependentă de „factorul extern”, de participarea la diviziunea
mondială a muncii de pe o poziŃie economică dezavantajoasă.
ConsecinŃa directă a acestei dependenŃe crescute o constituie
sensibilitatea deosebită a Ńărilor Asiei, Africii şi Americii Latine faŃă de
evoluŃia economiei mondiale şi a pieŃelor diferitelor produse. Aceste Ńări
suportă efectul destabilizator al oscilaŃiilor ciclice ale economiilor
naŃionale avansate, în final, Ńările sărace înregistrând pierderi nete de
venit naŃional.
DependenŃa economică a Ńărilor slab dezvoltate şi în curs de
dezvoltare faŃă de mecanismele pieŃei mondiale a fost amplificată, în
ultimele decenii, prin agravarea problemei datoriei externe. Pro-
blematica datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare a devenit una
din cele mai discutate, datorită dimensiunilor şi consecinŃelor ei
asupra întregii economii mondiale. O serie de Ńări, ca Mexic, Brazilia,
Argentina, care, după 1970, au înregistrat în dezvoltarea lor econo-
mică o evoluŃie pozitivă, se numără printre Ńările cu cea mai mare
datorie externă. Folosirea sistemului de credit internaŃional, de către
Ńările în curs de dezvoltare, reprezintă, fără îndoială, o sursă, un factor
52
de dezvoltare economică, de dotare tehnică a economiei, de punere în
valoare a resurselor naturale şi umane existente în aceste Ńări. Prin
sistemul creditului, Ńările în curs de dezvoltare, ca şi Ńările aflate în
perioada de tranziŃie spre economia de piaŃă pot să-şi potenŃeze efortul
propriu. Utilizarea necorespunzătoare a acestor credite, cu predilecŃie
pentru rezolvarea unor probleme de consum imediat, ca şi practicarea
unor dobânzi ridicate transformă creditul internaŃional într-o frână a
dezvoltării.
d) A patra trăsătură a subdezvoltării economice constă în
existenŃa unor sisteme economice şi a unor structuri instituŃionale
eterogene, aflate într-un proces permanent de ajustare, conso-
lidare, de întrepătrundere şi tranziŃie.
Prin sisteme economice pluraliste înŃelegem coexistenŃa şi împle-
tirea în cadrul economiilor Ńărilor respective, pe de o parte, a diferitelor
sisteme economice (economie naturală, de schimb, de comandă) şi, pe
de altă parte, a numeroase forme şi tipuri de proprietate.
În Ńările cel mai slab dezvoltate, aflate în stadii incipiente de
dezvoltare, predomină, de pildă, încă, gospodăria patriarhală, obştească,
sătească, organizarea de tip tribal şi feudal, ca şi economia naturală, de
subzistenŃă. Comisia Economică a ONU pentru Africa aprecia că, pe
acest continent, în sistemul economiei naturale se produce circa o treime
din produsul intern brut al regiunii. În perioada deceniului al 8-lea, în
India, în sistemul economiei naturale se crea 35% din PIB10.
EvoluŃia obiectivă a micii producŃii de mărfuri, precum şi
pătrunderea din exterior a relaŃiilor economice de piaŃă au determinat
apariŃia şi dezvoltarea economiei de schimb, care a devenit, în America
Latină, forma dominantă de economie, în toate Ńările, inclusiv în cele
mai slab dezvoltate. Aceasta o demonstrează şi creşterea ponderii
populaŃiei salariate în totalul populaŃiei.
Rezultat al creşterii rolului statului în economie, al creării şi dez-
voltării sectorului de stat în aproape toate Ńările în curs de dezvoltare, a
apărut şi s-a extins sistemul economiei mixte.
CoexistenŃa acestor sisteme şi structuri economice, existenŃa unei
diversităŃi de forme de proprietate, din care unele generează mecanisme
de frânare, într-un proces de tranziŃie, a acŃiunii legilor pieŃei, limitează
valorificarea potenŃialului lor economic.

10
„Economic Bulletin for Africa”, Addis Abeba, vol. 4, 1964.
53
 15.4. CAUZELE SUBDEZVOLTĂRII

Subdezvoltarea nu reprezintă un fenomen caracteristic numai

etapei actuale de dezvoltare a societăŃii; ea a existat şi s-a manifestat
în diferite forme cu mult timp în urmă. łările dezvoltate economic
s-au confruntat, la începutul evoluŃiei lor moderne, cu probleme
asemănătoare celor existente azi în lumea subdezvoltată11. Ca urmare,
au fost formulate mai multe puncte de vedere cu privire la cauzele
subdezvoltării. Dintre acestea, menŃionăm două concepŃii: una
consideră că starea de subdezvoltare reprezintă doar o întârziere a
dezvoltării Ńărilor în curs de dezvoltare; a doua este cea după care
subdezvoltarea este un produs sau rezultat al dezvoltării, în sensul că
anumite Ńări au ajuns într-un stadiu de dezvoltare foarte avansat şi pe
seama rămânerii în urmă a altora.
Reprezentativă pentru prima interpretare este teoria privind
stadiile dezvoltării economice a lui W.W.Rostow12. Conform acesteia,
în dezvoltarea Ńărilor avansate se disting cinci stadii: societatea tradi-
Ńională, pregătirea condiŃiilor pentru decolare, decolarea, marşul spre
maturitate, consumul de masă. łările în curs de dezvoltare, subliniază
Rostow, se află într-unul din primele trei stadii, iar cele subdezvoltate
s-ar situa chiar în primul stadiu.
Multe din aceste Ńări au o organizare rigidă, o concepŃie arhaică
asupra producŃiei, o putere politică de natură feudală.
Unul din principalii susŃinători ai celei de a doua concepŃii –
Celso Furtado – afirmă că „subdezvoltarea este un proces istoric
autonom şi nu o etapă prin care au trebuit să treacă în mod necesar
economiile care au atins deja un nivel superior de dezvoltare”13. Pe baza
acestei ultime concepŃii s-au constituit două modalităŃi de explicare a
cauzelor subdezvoltării: după prima, subdezvoltarea ar fi rezultatul
dominaŃiei şi exploatării coloniale, a jafului, căruia i-au fost supuse, de-a
lungul timpului, fostele colonii de către marile metropole. Procesul
respectiv a condus la împărŃirea lumii, pe baza diviziunii internaŃionale

11
F.Braudel, Timpul lumii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989.
12
W.W.Rostow, The Stages of Economic Growth, în Politics and the
Stages of Growth, Cambridge at the University Press, 1971.
13
Apud Roland Marin, Théorie des grandes problemes économiques
contemporaines, Paris, 1986-1987.
54
a muncii, impusă de Ńările dezvoltate, în două mari categorii: Ńări bogate
şi Ńări sărace. łările bogate continuă să exploateze Ńările sărace, mai ales
prin intermediul schimburilor economice internaŃionale; după a doua
modalitate, cauzele subdezvoltării decurg din efectele de dependenŃă
care au rezultat dintr-un complex de factori şi condiŃii obiective ce au
condus la o astfel de evoluŃie a economiei mondiale, şi nu dintr-un
sistem organizat de exploatare.
Cunoaşterea cauzelor subdezvoltării, a mecanismului acŃiunii lor
trebuie să ajute nu atât la stabilirea responsabilităŃilor sau vinovăŃiei
unora sau altora dintre Ńări, ci, mai ales, la identificarea căilor şi posibi-
lităŃilor actuale şi de perspectivă pentru diminuarea şi înlăturarea
efectelor ei negative.

• Cauze interne şi externe

Analiza evoluŃiei economice a diferitelor Ńări şi grupe de Ńări evi-
denŃiază că multiplele cauze ale subdezvoltării pot fi grupate în cauze
interne şi cauze externe.
Cauzele interne se referă, în principal, la resursele naturale şi
umane, la factorii economici şi politici. În ce priveşte resursele
naturale, Ńările cele mai slab dezvoltate au fost vitregite, de regulă, de
natură, iar puŃinele lor resurse minerale şi agricole sunt repartizate
foarte inechitabil între oameni. Cu toate acestea, progresele mari ale
ştiinŃei şi tehnicii contemporane au făcut şi fac posibile descoperirea
de noi resurse şi utilizarea resurselor existente astfel încât ele să nu
mai constituie o restricŃie atât de severă pentru majoritatea Ńărilor în
curs de dezvoltare. În privinŃa resurselor agricole, pe ansamblul Ńărilor
în curs de dezvoltare, agricultura nu poate satisface trebuinŃele lor de
consum la cereale, situând aceste Ńări în poziŃia de importator net de
asemenea produse.
Resursele umane au fost şi rămân unul din factorii cei mai
abundenŃi ai acestor Ńări. Numai că simpla creştere numerică a
populaŃiei nu este sinonimă cu dezvoltarea. Explozia demografică din
perioada postbelică a fost însoŃită, în unele cazuri, de o scădere a
nivelului venitului pe locuitor, cu consecinŃe negative asupra
investiŃiilor şi a nivelului de viaŃă a populaŃiei. Din punct de vedere al
creşterii economice, mai importante sunt aspectele calitative ale

55
factorului uman şi comportamentul său în activitatea economică. În
consecinŃă, problema fundamentală a integrării acestor resurse în
procesul dezvoltării constă în asigurarea formării profesionale în
concordanŃă cu schimbările structurilor de ramură şi tehnologice.
Factorii economici se referă, îndeosebi, la structura diversificată a
economiei, la dimensiunea redusă a economiilor şi investiŃiilor interne,
la eficienŃa scăzută a acumulării, la dimensiunile insuficiente ale pieŃei
interne, la posibilităŃile proprii reduse de finanŃare a creşterii, la
insuficienŃa sau absenŃa mediului economic necesar pentru funcŃionarea
normală a mecanismelor economice etc. După unele studii de speciali-
tate, pentru a se realiza ritmuri medii anuale de creştere a PIB de 4-6%,
în Ńările în curs de dezvoltare ar trebui să se aloce pentru investiŃii circa
20% din venitul naŃional, în timp ce pentru atingerea unor ritmuri de
9-10% ar fi nevoie de rate de investiŃii de peste 35%.
Subdezvoltarea a fost agravată de natura unor regimuri politice
dictatoriale, programele de dezvoltare adoptate în mod nedemocratic
având efecte dezechilibrante.
Cauzele externe ale subdezvoltării se referă la o multitudine de
condiŃii, factori, mecanisme economice care au obstrucŃionat dezvol-
tarea Ńărilor respective. Dintre aceşti factori, menŃionăm: asuprirea
colonială, deposedarea de bogăŃiile naturale, războaiele de cotropire,
practicarea de schimburi inechitabile pe piaŃa mondială, politici
financiar-monetare defavorabile pentru Ńările slab dezvoltate şi în curs
de dezvoltare etc.
Toate aceste cauze se întrepătrund şi acŃionează diferenŃiat pe Ńări,
ceea ce impune ca şi direcŃiile de acŃiune pentru dezvoltarea lor să fie
concepute şi promovate, de asemenea, într-un sistem interdependent.

15.5. POLITICI ŞI STRATEGII DE DEZVOLTARE

ÎN łĂRILE RĂMASE ÎN URMĂ ECONOMIC

DirecŃiile de acŃiune, obiectivele, căile şi mijloacele folosite

pentru dezvoltarea Ńărilor în curs de dezvoltare se prezintă într-o mare
varietate. Elaborarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu
sau lung şi adoptarea, pe baza lor, a măsurilor de politică economică
necesare transpunerii acestora în practică reprezintă un atribut al
independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a fiecărei Ńări în parte. Date
56
fiind importanŃa şi implicaŃiile majore ale subdezvoltării asupra
economiei mondiale, Ńările dezvoltate şi comunitatea internaŃională
sprijină Ńările slab dezvoltate în elaborarea strategiilor lor, printr-o
serie de instituŃii cu caracter mondial sau regional14.
Ce poate face comunitatea internaŃională? În prezent, există
numeroase strategii internaŃionale, elaborate sub egida ONU sau a altor
organisme regionale, rezoluŃii, recomandări, rapoarte, studii vizând
problematica globală a soluŃionării problemelor acestei grupe de Ńări.

• Strategii ale dezvoltării economice

Dintre numeroasele şi extrem de diversificatele tipuri şi modele de
strategii ale dezvoltării economice, s-au detaşat, de-a lungul timpului,
următoarele, care au sfere mai cuprinzătoare:
a) „dezvoltarea spre interior”;
b) „dezvoltarea spre exterior”;
c) „dezvoltarea endogenă”.
Toate aceste tipuri principale de strategii îşi propun drept Ńel
fundamental accelerarea procesului dezvoltării, armonizarea acestui
obiectiv cu mijloacele de care dispun Ńările, într-o perioadă dată de timp,
pentru realizarea sa. Totodată, fiecare dintre ele se particularizează
printr-un mod specific de definire a conŃinutului dezvoltării şi a
finalităŃilor acestuia, ca şi prin stabilirea unor priorităŃi şi modalităŃi
proprii de interconectare a factorilor interni cu cei externi.
Strategia „dezvoltare spre interior” pune în centrul procesului
dezvoltării accelerarea creşterii economice, sporirea venitului naŃional,
pe care le identifică cu progresul economic şi social general.
Instrumentul esenŃial al promovării acestei strategii îl constituie
industrializarea economiilor naŃionale prin substituirea importurilor cu
produse proprii (autohtone) şi promovarea exporturilor. Acestui scop i
se subordonează şi activităŃile economice ale statului, ca şi toate
instrumentele politicilor vamale, fiscale, monetare şi comerciale.

14
Termenul de strategie a fost preluat şi aplicat în procesul dezvoltării
economice din domeniul militar şi este definit ca un demers ştiinŃific prin
care se stabilesc, în mod sistematic şi coerent, obiectivele, priorităŃile şi
mijloacele procesului dezvoltării, metodele de atingere a obiectivelor, precum
şi etapele intermediare şi finale ale aplicării în practică a acestora.
57
 Strategia „dezvoltare spre exterior” urmăreşte accelerarea pro-
cesului dezvoltării prin participarea cât mai intensă şi eficientă a
economiilor naŃionale la relaŃiile economice internaŃionale, în vederea
obŃinerii de cât mai multe lichidităŃi (mijloace de plată internaŃionale).
Transformate în bunuri de investiŃii şi mijloace de consum, acestea pot
determina, în final, atingerea obiectivelor programate ale dezvoltării
economice şi sociale15.
Strategia „dezvoltare endogenă” defineşte dezvoltarea drept un
proces complex, care integrează toate sferele producŃiei sociale, toate
ramurile de bază ale economiei, industria şi agricultura. Îmbinarea şi
corelarea optimă a producŃiei de bunuri cu sistemul structurilor sale
economice, sociale, politice, culturale şi educaŃionale etc. cad în sarcina
strategiei acestui tip de dezvoltare.
Ultimele decenii au fost marcate de eforturile de elaborare şi
aplicare a unor strategii la nivel regional şi internaŃional. Astfel, în
decembrie 1980, Adunarea Generală a ONU a adoptat Strategia
internaŃională a dezvoltării pentru al treilea deceniu al NaŃiunilor
Unite pentru dezvoltare16. Concepută ca parte integrantă a eforturilor
pentru accelerarea dezvoltării Ńărilor în curs de dezvoltare, Strategia
subliniază importanŃa unei mai echilibrate repartiŃii a posibilităŃilor
economice între Ńări, necesitatea efectuării de modificări în relaŃiile
economice internaŃionale pentru a asigura participarea lor echitabilă,
deplină şi efectivă la formularea şi aplicarea tuturor deciziilor în
domeniul cooperării economice internaŃionale.
Planul de acŃiune pentru implementarea strategiei de la Monrovia
pentru dezvoltarea economică a Africii, adoptat de adunarea şefilor de
state şi guverne africane membre ale OrganizaŃiei UnităŃii Africane la
reuniunea de la Lagos din aprilie 1980,17 a prefigurat liniile dezvoltării
Ńărilor regiunii până în anul 2000. El cuprindea prevederi menite să

15
Această strategie a fost aplicată de Ńările latino-americane, care, în
august 1961, au adoptat, la ConferinŃa interamericană de la Punta del Este,
împreună cu SUA, Programul „AlianŃa pentru progres”. De asemenea, câteva
Ńări din sud-estul asiatic – Singapore, Filipine etc. au creat ASEAN, urmărind
de la început să asigure condiŃii economice şi sociale interne foarte
atrăgătoare pentru capitalul străin.
16
Doc. Plen/9/Add 1, 1981.
17
E.C.M. e.c.d. 9 (XIV).
58
asigure satisfacerea într-o măsură mai mare a nevoilor de bază ale
popoarelor acestor Ńări prin mobilizarea mai intensă a eforturilor proprii
şi printr-o mai bună conlucrare a lor.
Comisia Economică şi Socială a ONU pentru Asia şi Pacific a
adoptat, la rândul ei, în martie 1980, liniile directoare ale strategiei
dezvoltării Ńărilor regiunii în anii ’80. Între obiectivele de bază ale
acestui program se numără: dezvoltarea economică accelerată, reduce-
rea şomajului total şi parŃial, satisfacerea nevoilor de bază, participa-
rea crescută a populaŃiei la procesul dezvoltării, sporirea gradului de
autosatisfacere a nevoilor în domeniile alimentar, energetic, tehnologic,
industrial şi financiar.
În mod similar, Comisia Economică a ONU pentru America
Latină (CEPAL) a adoptat Programul de acŃiune regională pentru
deceniul dezvoltării latino-americane, în care se subliniază nece-
sitatea unei mai bune distribuiri a veniturilor, a creşterii rolului
agriculturii în procesul dezvoltării etc.
Cea de a doua ConferinŃă a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite privind
Ńările cele mai puŃin dezvoltate, desfăşurată la Paris în septembrie 1990,
prin DeclaraŃia şi Programul de acŃiune pentru ultimul deceniu al
mileniului a II-lea, a stabilit o serie de măsuri de sprijinire a acestor Ńări
de către Ńările membre ale ONU, care să conducă la relansarea dezvoltării
lor economice. Se prevăd acŃiuni care să asigure sprijinul mai intens al
comunităŃii internaŃionale, o mai intensă mobilizare a resurselor interne
pentru dezvoltarea agriculturii, a industriei, pentru învăŃământ, educaŃie
şi dezvoltare a ştiinŃei şi tehnologiei. Un accent deosebit se pune pe
sprijinirea de către Ńările dezvoltate a eforturilor Ńărilor cel mai puŃin
dezvoltate pentru finanŃarea investiŃiilor, a creşterii şi dezvoltării econo-
mice şi sociale.
Ce trebuie să facă Ńările sărace însele? Toate aceste strategii au
în vedere faptul că depăşirea subdezvoltării este, înainte de toate, o
problemă a Ńărilor respective, că efortul propriu al fiecărui popor
nu poate fi înlocuit cu niciun fel de ajutor din afară.

• DirecŃii de acŃiune
łinând seama de complexitatea subdezvoltării, a cauzelor şi
conŃinutului diferitelor tipuri de strategii, a existenŃei unor caracteristici
59
comune în programele adoptate, pot fi sintetizate câteva direcŃii princi-
pale de acŃiune pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei
din aceste Ńări, pentru relansarea dezvoltării lor.
1. Dat fiind caracterul predominant agrar al Ńărilor subdezvoltate,
ca şi insuficienŃa produselor agroalimentare, prima mare direcŃie de
acŃiune o constituie dezvoltarea agriculturii în corelaŃie cu pro-
movarea unor politici de industrializare a produselor agricole.
Totodată, problema utilizării forŃei de muncă, îndeosebi problema
„şomajului deghizat”, nu se poate rezolva decât prin diversificarea
activităŃilor economice, inclusiv prin industrializare. În ceea ce priveşte
industria, sunt necesare măsuri de dezvoltare a acelor subramuri care
pot valorifica eficient resursele naturale şi au piaŃă internă de desfacere.
2. O altă direcŃie principală de acŃiune o constituie promovarea
în întreaga economie naŃională a progresului tehnico-ştiinŃific, a
investiŃiilor şi inovaŃiilor. Alegerea tehnicilor corespunzătoare de-
pinde de condiŃiile predominante din fiecare Ńară şi de caracteristicile
fiecărui sector economic. Fiecare Ńară, beneficiind de marile realizări
ale ştiinŃei şi tehnicii contemporane şi cu sprijinul Ńărilor dezvoltate,
poate să opteze pentru acea tehnologie care este cea mai adecvată
condiŃiilor sale.
ExperienŃa unor Ńări demonstrează că numai acŃionând, con-
comitent, pentru preluarea de tehnici de la Ńările avansate şi pentru
dezvoltarea spiritului de invenŃie şi inovaŃie al propriului popor, este
posibilă depăşirea stării de înapoiere tehnico-ştiinŃifică şi economică.
3. Formarea cadrelor calificate şi înalt specializate, naŃionale,
în concordanŃă cu nevoile stringente ale economiei şi cu tendinŃele
de perspectivă din ştiinŃă şi tehnică, constituie o altă direcŃie majoră
de acŃiune. Aceasta presupune dezvoltarea învăŃământului şi moder-
nizarea lui, pentru a putea utiliza cu maximum de eficienŃă noile
tehnologii agricole şi industriale. Evident, este necesară, totodată,
crearea de condiŃii care să diminueze exodul de forŃă de muncă,
generator de pierderi notabile pentru Ńările sărace.
4. Efortul propriu al fiecărei Ńări se materializează, înainte de
toate, în formarea capitalului şi realizarea de investiŃii. Acumularea
de bunuri-capital implică, pe termen scurt, sacrificarea consumului.
Or, pentru Ńările slab dezvoltate, unde consumul este foarte scăzut,
posibilităŃile de economisire şi de investiŃii sunt aproape inexistente.
60
Această situaŃie a fost denumită, de către Regnar Hirkse, „cercul
vicios al sărăciei”; „o constelaŃie circulară a forŃelor care tind să
acŃioneze şi să reacŃioneze una asupra alteia într-o asemenea manieră
încât să menŃină o Ńară săracă într-o stare de sărăcie”. Acest proces se
referă la relaŃia ofertă-cerere. Oferta este blocată din cauza
posibilităŃilor reduse de economisire, care, la rândul său, se datoreşte
slabei productivităŃi a muncii, ca urmare a lipsei de capital, deci, a
capacităŃii reduse de economisire. În ce priveşte cererea, aceasta nu
este stimulată din cauza scăzutei puteri de cumpărare, determinată de
nivelul redus al venitului, care este, din nou, o consecinŃă a slabei
productivităŃi a muncii etc. Rezultă că cele două relaŃii de tip circular
au la bază nivelul redus al venitului, adică sărăcia.
Depăşirea acestei situaŃii este posibilă, atât teoretic, cât şi
practic, numai printr-o folosire cât mai eficientă a acumulării. Pornind
de la redusa capacitate a pieŃei interne, unii specialişti propun o
strategie bazată pe investiŃii coordonate în toate sectoarele economiei,
care ar putea pune în mişcare un mecanism corelat şi durabil de
depăşire a subdezvoltării pe baza unei dezvoltări echilibrate. AlŃi
autori – între care Albert Hirschmann – susŃin o creştere polarizată
sau dezechilibrată a economiei, considerând că pentru aceste Ńări este
necesară o concentrare a investiŃiilor în câteva domenii, numite poli de
creştere, care să antreneze prin efectele sporirii lor celelalte sectoare
economice. Alegerea domeniilor trebuie să aibă în vedere acele subra-
muri care au efecte de antrenare mai mari.
Subdezvoltarea este, în primul rând, o problemă a popoarelor din
Ńările în cauză. Dar, în condiŃiile interdependenŃelor economice
actuale, ea nu poate fi nici judecată şi nici măcar abordată numai prin
prisma efortului propriu al acestora. Pentru înlăturarea ei este
necesar şi justificat sprijinul întregii comunităŃii internaŃionale,
îndeosebi al Ńărilor dezvoltate economic. Una din problemele care
aşteaptă sprijinul Ńărilor dezvoltate este finanŃarea dezvoltării. Aceasta
presupune, pe de o parte, ajutor public pentru dezvoltare din partea
Ńărilor dezvoltate, iar pe de altă parte, acordarea de împrumuturi din
partea organismelor internaŃionale, specializate, în special a Băncii
Mondiale. În acest context, este necesară promovarea unor măsuri de
sprijinire a exporturilor Ńărilor subdezvoltate, de realizare a unui raport
de schimb echitabil în relaŃiile cu Ńările dezvoltate. Acordarea de
61
asistenŃă tehnică şi financiară reprezintă o formă importantă de sprijin
în acŃiunea de înlăturare a subdezvoltării. De un mare ajutor s-a
dovedit a fi cooperarea regională dintre Ńările în curs de dezvoltare, în
cadrul căreia Ńările mai dezvoltate, prin experienŃa lor, au contribuit la
depăşirea unor greutăŃi ale Ńărilor mai slab dezvoltate.
Dificilă şi complexă, înlăturarea subdezvoltării poate fi înfăptuită
numai prin intensificarea eforturilor proprii ale Ńărilor în curs de
dezvoltare, eforturi dublate de sprijinul efectiv şi eficient al Ńărilor
dezvoltate, al întregii comunităŃi internaŃionale.

Concepte de bază
• Subdezvoltarea economică
• Sistemul de indicatori ai dezvoltării umane
• Decalaj economic
• Strategia de dezvoltare
• Dezvoltarea endogenă

Probleme de reflecŃie, întrebări

• Indicatorii care stau la baza determinării poziŃiei unei Ńări în
ierarhia mondială
• În ce constă deformarea structurală a Ńărilor în curs de dezvoltare?
• Rolul efortului propriu în depăşirea stării de subdezvoltare
• Ce sunt „polii de creştere” în alocarea investiŃiilor?
• Cercul vicios al sărăciei
• Rolul organismelor ONU în sprijinirea Ńărilor rămase în urmă
din punct de vedere economic

Bibliografie
• Raymond Aron, La théorie du développement et l’interpretation
historique de l’époque contemporaine. Le développement social, Ed. R.Aron
et B.Hoselitz, Paris, 1965.
• Ives Lacoste, Géografie du sous-développement, PUF, Paris, 1976.
• F.Braudel, Timpul lumii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989.
• DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.

62
 Capitolul 16
VENITUL, CONSUMUL,
ECONOMIILE ŞI INVESTIłIILE

Obiectivele temei:
Cunoaşterea de către studenŃi a unor probleme macroeconomice
şi microeconomice centrale, cum sunt:
• venitul naŃional, crearea, distribuirea şi redistribuirea sa;
• necesitatea împărŃirii venitului în consum şi economii;
• dependenŃa funcŃională a consumului şi economiilor, privite
absolut şi ca rată, de mărimea venitului;
• evoluŃia consumului, a economiilor şi a înclinaŃiei spre consum
şi economii, determinată de mişcarea venitului şi a altor factori;
• investiŃiile, multiplicatorul şi acceleratorul investiŃiilor; rolul
investiŃiilor în procesul dezvoltării.

16.1. VENITUL LA NIVEL MACROECONOMIC

(VENITUL NAłIONAL)

• Concept, evoluŃie, inegalităŃi între Ńări

Venitul naŃional este valoarea adăugată netă – exprimată în
preŃurile pieŃei sau în preŃurile factorilor de producŃie – creată în
decurs de un an de către agenŃii economici ai unei Ńări, în inte-
riorul Ńării şi în străinătate. El exclude din aria lui de cuprindere
amortizarea capitalului fix şi consumurile intermediare.
Abordări mai recente consideră că venitul naŃional are o sferă
mai restrânsă, el reprezentând acea parte a valorii producŃiei anuale a
unei Ńări care se poate consuma, fără să fie diminuat capitalul artificial
(creat de muncă) şi capitalul biologic, natural. În această ipoteză,
consumul societăŃii nu afectează negativ funcŃionarea economiei na-
Ńionale, asigurându-se o dezvoltare durabilă. Această definiŃie este mai
63
riguroasă, având în câmpul vizual şi premisele materiale ale producŃiei
create de muncă şi pe cele care sunt opera naturii1.
Venitul naŃional are tendinŃa de creştere. În acest sens,
acŃionează sporirea numărului de persoane angajate în activitatea
economică, creşterea eficienŃei, care depinde hotărâtor de gradul de
calificare, dotarea tehnică a întreprinderilor, structura de ramură a
economiei etc. Pentru progresul pe multiple planuri al fiecărei Ńări,
important este ca venitul naŃional să crească în ritm mai rapid decât
populaŃia. Doar în această alternativă creşte valoarea netă adăugată ce
revine pe o persoană, creându-se condiŃii de mărire concomitentă a
consumului şi producŃiei.
Datorită unui mare număr de cauze de ordin intern şi interna-
Ńional, venitul naŃional al diferitelor Ńări a crescut şi creşte în ritmuri
inegale (pe mari perioade de timp). De aceea, nivelul de dezvoltare
economică al Ńărilor lumii, măsurat prin venitul naŃional pe locuitor
(ori PNB pe locuitor), este extrem de diferit. Grăitoare, în acest plan,
sunt datele din tabelul 1.

PNB pe locuitor, în 1996 (în dolari)2

Tabelul 1

1
Hervé Kempf, L’économie à l’épreuve de l’écologie, Hatier, Paris,
1991, p. 18.
2
The World Bank, Atlas, 1998, p. 38.
64
 ConsecinŃele acestei stări de lucruri asupra economiei mondiale
şi raporturilor dintre Ńări nu sunt pozitive. Istoricul francez Fernand
Braudel remarca: „Aceleaşi inegalităŃi ale accesului la civilizaŃie pe
care viaŃa economică le-a creat între diferitele clase sociale, le-a creat
şi între diferitele Ńări din lume. O mare parte a lumii constituie ceea ce
un eseist a denumit «proletariat exterior», care în limbaj curent se
numeşte lumea a treia, masa enormă de oameni pentru care accesul la
minimul vital se pune chiar înaintea accesului la civilizaŃia – care le
este adesea necunoscută – a propriei Ńări. Ori umanitatea va munci
pentru a umple aceste denivelări gigantice, ori civilizaŃia sau
civilizaŃiile îşi vor asuma riscul de a dispărea fără urmă.”3
Decalajele între nivelurile de dezvoltare economică a diferitelor
Ńări sunt dublate şi de decalaje privind puterea economică, măsurată
prin venitul naŃional total creat anual sau PNB total. Statele Unite pro-
duceau, de exemplu, în anul 1996, aproximativ 7.400.000. mil. dolari
PNB total, iar FederaŃia Rusă, 356.000. mil. dolari. Decalajul relativ
dintre aceste două Ńări era de peste 20/1. Dacă în relaŃie aşezăm Statele
Unite şi Mozambicul, decalajul relativ este mai mare de 5000/1, pentru
că cea de-a doua Ńară nu producea, în 1996, decât 1472 mil. dolari PNB.
Producerea venitului naŃional nu este un scop în sine; ea
urmăreşte satisfacerea trebuinŃelor prezente şi viitoare ale oamenilor.
Atingerea acestui obiectiv impune repartizarea venitului naŃional.
În procesul repartiŃiei primare se formează cunoscutele forme
fundamentale de venituri primare: salariul, profitul, dobânda şi renta.
Aceste venituri intră în posesia proprietarilor de factori de producŃie,
în măsura în care ei sunt antrenaŃi în circuitul economic, constituind
obiect al cererii şi ofertei şi al actelor de schimb. Un factor de
producŃie oarecare, necerut şi neutilizat în activitatea economică, nu
creează venit pentru deŃinătorul lui.
Varietatea factorilor de producŃie sau a resurselor productive,
generatoare de venituri, este neobişnuit de mare; ea include munca sau
capitalul uman, terenuri arabile şi agricole, maşini şi utilaje, clădiri şi
mijloace de transport, etc.
În Ńările dezvoltate, partea precumpănitoare a avuŃiei o reprezintă
capitalul uman, iar persoanele salariate deŃin 65-90% din populaŃia activă.
De aceea, salariul are o pondere ridicată în venitul naŃional (circa 70%).

3
Fernand Braudel, Gramatica civilizaŃiilor, Editura Meridiane, Bucureşti,
1994, p. 54.
65
 DistribuŃia anterioară a factorilor de producŃie, respectiv a averii
între indivizi, familii, întreprinderi etc., ca temei al repartiŃiei veni-
turilor, este foarte inegală. De aceea, mărimea veniturilor încasate sub
formă de salariu, profit, dobândă şi rentă este vizibil diferită. În SUA,
20% din familii, obŃinând veniturile cele mai scăzute, beneficiau doar
de 4,7% din venitul naŃional (sau agregat), în vreme ce 20% din
familii, situate în vârful piramidei sociale, îşi adjudecau aproape 43%
din acest venit. În acelaşi an, 5% din familii – cele mai bogate –
încasau aproape 16% din venitul naŃional4.
În anul 1990, după unele aprecieri, 2,5 milioane de persoane,
urmau să beneficieze de o masă a veniturilor nete egală cu aceea
încasată de 100 de milioane de oameni.
RepartiŃia secundară (redistribuirea) vizează doar o parte a
venitului naŃional. Ea se realizează printr-o gamă întreagă de pârghii, în
cadrul cărora un rol major îl au impozitele şi taxele, alocaŃiile acordate
producătorilor şi familiilor, sistemul preŃurilor. În procesul redistribuirii,
o parte din venitul naŃional (variabilă în timp) intră în bugetul statului şi
serveşte pentru acoperirea cheltuielilor legate de învăŃământ şi educaŃie,
ocrotirea sănătăŃii, apărare, administraŃie, pentru realizarea de acŃiuni de
securitate socială a persoanelor defavorizate etc.
Veniturile formate în procesul redistribuirii se numesc venituri de
transfer sau secundare. În perioada postbelică, în Ńările dezvoltate,
mărimi importante în cadrul acestor venituri au deŃinut transferurile
către agricultori, destinate susŃinerii producŃiei lor. În anul 1989, ele
reprezentau 75% din valoarea producŃiei agricole în ElveŃia, 74% în
Norvegia, 72% în Finlanda şi Japonia, 44% în Austria, 33% în Ńările
C.E.E., 35% în Canada şi 27% în Statele Unite ale Americii.5

16.2. CONSUMUL ŞI ECONOMIILE

• Mărimi absolute
În procesul folosirii, venitul (V) obŃinut de către posesorii facto-
rilor de producŃie se împarte în două părŃi: consum (C) şi economii (E):
V=C+E

4
Paul Heyne, Modul economic de gândire, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 244.
5
Sophie Garnier, Philippe Riviere, Agricultures en crise, Hatier, Paris,
p. 16.
66
 Aşa cum apar în această formulă, consumul şi economiile sunt
mărimi absolute.
Consumul (C) este acea parte a venitului care se utilizează
pentru procurarea bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor
curente. Economiile (E) reprezintă partea din venit rămasă după
scăderea consumului: E = V – C
Consumul poate fi, la rândul lui, privat şi guvernamental. Primul
are ca obiectiv soluŃionarea trebuinŃelor oamenilor, iar al doilea, solu-
Ńionarea trebuinŃelor unor instituŃii guvernamentale. Economiile se pot
grupa şi ele în cele două categorii.
Folosirea pentru consum doar a unei părŃi din venit reprezintă o
necesitate a continuării producŃiei pe scară lărgită, a progresului
economic şi social-cultural al popoarelor. Consumarea întregului venit
anual produs pentru nevoile curente ar condamna Ńările la stagnare
economică, la stoparea, în perspectivă, a diversificării trebuinŃelor şi a
standardului de viaŃă materială şi spirituală al populaŃiei. Cu alte
cuvinte, economisirea nu este un scop în sine, ci are o anumită moti-
vaŃie din partea subiectului economic: se are în vedere folosirea activă
a economiilor sub formă de investiŃii, depuneri la bănci etc.
ÎmpărŃirea venitului în consum şi economii, având o anumită
valoare, este limitată de mărimea venitului; acesta se descompune, deci,
şi nu se compune din părŃi formate independent. El este pragul superior
până la care pot să ajungă consumul şi economiile însumate.

• ÎnclinaŃia spre consum şi spre economii

Consumul şi economiile pot fi abordate şi ca relaŃie, ca raporturi
(procente) faŃă de venit, sau ca înclinaŃii. Pentru mai buna cunoaştere a
aspectelor consumului şi economiilor, a dependenŃei lor de venit şi alŃi
factori, precum şi a consecinŃelor lor asupra producŃiei, este necesar să
analizăm atât înclinaŃiile medii, cât şi cele marginale spre consum şi
economii.
ÎnclinaŃia medie spre consum (c) este relaŃia dintre cheltuielile
pentru consum şi suma totală a venitului. Aceasta scoate în evidenŃă
dependenŃa consumului de venit, relaŃia funcŃională dintre o mărime
dată a venitului (V) şi cheltuielile pentru consum (C).
ÎnclinaŃia medie spre consum se calculează după formula:
67
 C
c=
V
800
Presupunând că V = 1000 lei, iar C = 800 lei, c = = 0,80
1000
ÎnclinaŃia medie spre consum scoate în relief cât cheltuim
pentru consum dintr-o unitate monetară de venit (un dolar, o liră
sterlină, un franc francez, un leu etc.). În cazul nostru, dintr-un leu, de
exemplu, consumăm 80 de bani sau 0,80 lei.
ÎnclinaŃia medie spre economii (e) este relaŃia dintre suma
absolută a economiilor şi venitul total. Ea se calculează cu ajutorul
formulei:
E
e= sau e = 1– c
V
Dacă apelăm la cifrele deja folosite,
200 1000 − 800
e= = = 0, 20 sau
1000 1000
e = 1 – 0,80 = 0,20
ÎnclinaŃia medie spre consum şi înclinaŃia medie spre economii
se pot determina şi procentual. În acest caz:
C E
c= × 100; e= × 100;
V V
Introducând cifrele în formulă, obŃinem:
800 200
c= × 100 = 80% e= × 100 = 20%
1000 1000
ÎnclinaŃia marginală spre consum (c1) este relaŃia dintre suma de
bani cheltuită pentru consum din venitul suplimentar obŃinut şi mărimea
acestuia din urmă. Când venitul creşte, ea exprimă sporul de consum pe
unitatea suplimentară de venit şi se calculează cu ajutorul formulei:
1 ∆C
c = , unde:
∆V
∆C = variaŃia absolută a consumului
∆V = variaŃia absolută a venitului
68
 Cunoscând înclinaŃia marginală spre consum, ştim cât se cheltu-
ieşte pentru consum dintr-o unitate suplimentară de venit (când venitul
creşte).
Pentru exemplificare, presupunem:

V C V suplim. (∆ V) Consum suplim. (∆ C)

T0 1000 800 – –
T1 1200 940 200 140

1 140
c = = 0,70
200

Dintr-un leu venit suplimentar, obŃinut în T1, se consumă 0,70 lei,

adică mai puŃin decât s-a consumat dintr-un leu venit, obŃinut în T0
(0,80 lei). Consumul absolut a crescut în cazul nostru, dar mai puŃin
decât a crescut venitul. Primul a sporit cu 11,75%, iar al doilea cu 20%.
ÎnclinaŃia marginală spre economii (el) este raportul dintre
economiile făcute din venitul suplimentar obŃinut şi mărimea acestuia
din urmă. Când venitul creşte, ea exprimă sporul de economii pe
unitatea suplimentară de venit şi se calculează folosind formula:

1 ∆E
e = , unde
∆V
∆E = variaŃia absolută a economiilor
∆V = variaŃia absolută a venitului
sau el = 1 – cl
Determinarea înclinaŃiei marginale spre economii ne oferă posi-
bilitatea de a cunoaşte cât se economiseşte dintr-o unitate suplimentară
de venit.
Având ca punct de sprijin tot cifrele utilizate deja, obŃinem:
1 260 – 200 60
e = = = 0,30% sau
1200 – 1000 200

el = 1 – 0,70 = 0,30

69
 Dintr-un leu venit suplimentar, obŃinut în T1 s-au economisit
0,30 lei, în vreme ce în T0 dintr-un leu se economiseau 0,20 lei.*
ÎnclinaŃia marginală spre consum şi spre economii determină
modificări ale înclinaŃiei medii spre consum şi economii. TendinŃele
acestora din urmă se pot determina, însă, exact, calculând nu înclinaŃiile
marginale, ci pe cele medii ca atare, pentru două orizonturi de timp.
Reluând cifrele de mai înainte, V = 1000 lei în T0 şi 1200 în T1, c = 800
în T0 şi 940 în T1, iar E = 200 în T0 şi 260 în T1, observăm că în T0
800 200
c= = 0,80; şi e = = 0,20, iar în T1
1000 1000

940 260
1c = 1200 = 0,78 şi e = 1200 = 0,22 (aprox.)

Aşa cum reiese din calcul, dinamica înclinaŃiei medii spre consum
şi economii are acelaşi sens, dar alt ordin de mărime. În T1, c1 = 0,70,
iar în T0 c = 0,80. Corespunzător, e1 = 0,22, iar e = 0,30. ÎnclinaŃia
medie se modifică, deci, mai puŃin sau în mai mică măsură decât încli-
naŃia marginală.

• Dinamica înclinaŃiei spre consum şi spre economii; factorii

care o influenŃează
Pe termen lung, sporirea venitului real antrenează scăderea încli-
naŃiei spre consum şi creşterea înclinaŃiei spre economii; se măreşte,
astfel, diferenŃa dintre venitul absolut şi consumul absolut. Cauza
ascunsă a acestei mişcări o constituie apropierea treptată a consumului
curent de pragul saturaŃiei. Un nivel mai ridicat al venitului – abstracŃie
făcând de modificările lui pe perioade scurte – vigorează înclinaŃia
spre economii „ ... pentru că satisfacerea trebuinŃelor de bază imediate,
*
ÎnclinaŃia marginală spre consum şi înclinaŃia marginală spre economii
se pot determina şi procentual. În acest caz:
1 ∆C 1 ∆E
c = × 100 = 70% e = × 100 = 30%
∆V ∆V
Pornind de la cifrele anterioare obŃinem:
1 140 1 60
c = × 100 = 70% ; e = × 100 = 30%
200 200
70
ale omului şi familiei sale, constituie de obicei un impuls mai puternic
decât impulsurile spre acumulare, care devin o forŃă reală abia după ce
a fost atins un anumit nivel de bunăstare. Aşa se explică de ce
creşterea venitului net este însoŃită, de regulă, de economisirea unei
părŃi mai mari din venit”6. Această tendinŃă, în opinia lui Keynes, este
o regulă sau lege psihologică fundamentală.
Din creşterea înclinaŃiei spre economii, o dată cu sporirea veni-
turilor, rezultă, logic, câteva concluzii.
Rata economiilor este, într-o perioadă anume de timp, mai ridi-
cată la Ńările dezvoltate decât la cele în curs de dezvoltare, ori sărace.
Nu este obligatoriu, totuşi, ca, în orice moment, Ńara care are venitul
cel mai însemnat pe locuitor să înregistreze şi rata cea mai înaltă a
economiilor. În Ńările Europei occidentale şi în Japonia, într-un
răstimp anume, din perioada postbelică, rata economiilor a fost mai
mare decât în SUA, deşi în această Ńară veniturile reale erau superioare
celor din celelalte Ńări. Factorii cu acŃiune contrară s-au impus, deci,
dovedindu-se mai „tari” decât venitul.7
Într-o Ńară oarecare, diferenŃierea veniturilor între diverse cate-
gorii de familii generează, în mod necesar, inegalitatea în rata
consumului şi economiilor. De regulă, rata consumului este mai redusă
pentru familiile care se află în vârful piramidei veniturilor, sau care au
o poziŃie de mijloc, şi mai mare pentru familiile care se regăsesc la
baza piramidei veniturilor. Rata economiilor este mai însemnată, deci,
la primele categorii de familii şi mai mică la celelalte.
Consumul absolut şi economiile absolute sunt, însă, mai substan-
Ńiale la familiile cu venituri mari. O rată a consumului de 70% la un
venit anual de 60.000 de dolari se soldează cu un consum absolut de
42.000 de dolari şi cu economii totale de 18.000 de dolari, în timp ce un
venit anual de 30.000 de dolari este însoŃit, la o rată a consumului de
90%, de un consum absolut de 27.000 de dolari şi de economii totale de
13.000 de dolari. Procentele consumului şi economiilor ne dezvăluie
adevăratele realităŃi, dacă le corelăm cu venitul total.

6
John Maynard Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a
dobânzii şi a banilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p. 125-126.
7
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Humanitas, Bucureşti,
1994, p. 12-13.
71
 Paralel cu sporirea veniturilor, creşte procentul familiilor care îşi
satisfac în condiŃii normale trebuinŃele curente şi realizează conco-
mitent economii. La un grad ridicat de dezvoltare, economiile nu mai
sunt un rezultat al privaŃiunilor, al abŃinerii de la consumul unor
bunuri indispensabile.
Pe termen scurt, înclinaŃia spre consum şi spre economii oscilează.
În etapele de progres, venitul creşte, rata consumului scade, iar
rata economiilor creşte. În etapele de declin, venitul scade şi la nivelul
familiilor şi la nivelul societăŃii. De aceea, mişcarea ratelor amintite este
opusă. Se constată totodată că, în aceste etape, familiile defavorizate, cu
venituri mici, consumă integral venitul şi suprimă, forŃate de împrejurări,
practica economisirii. Mai mult, ele pot să consume sume de bani care
întrec veniturile curente, recurgând la cheltuirea unei părŃi din econo-
miile anterior realizate sau la contractarea de datorii. SituaŃii de acest
gen au valabilitate nu rareori şi la nivelul societăŃilor ori al bugetelor de
stat. „Pe de altă parte, o scădere a venitului datorită unei scăderi a
nivelului de ocupare, dacă merge mai departe, poate avea drept urmare
chiar depăşirea venitului de către consum nu numai în cadrul anumitor
persoane şi instituŃii care îşi consumă rezervele financiare acumulate în
timpuri mai bune, ci şi în cazul guvernului care va putea să ajungă, cu
sau fără voia sa, în situaŃia de a încheia bugetul cu un deficit sau de a
plăti ajutoare de şomaj, de exemplu, din bani luaŃi cu împrumut”.8
Când consumul este egal cu venitul, economiile devin zero, iar
rata consumului egală cu 1:
Dacă V = 10.000 şi C are aceeaşi mărime, E = 0;
c = 1 = 10.000/10.000 iar e = 0 = 0/10.000.
Pe termen scurt, înclinaŃia spre consum şi economii se modifică
şi la un venit constant datorită unor factori obiectivi şi subiectivi,
acŃionând independent de mişcarea venitului.
Factorii obiectivi. Între aceşti factori, un rol mai însemnat au:
rata dobânzii; relaŃia dintre venitul prezent şi cel viitor, anticipat a se
obŃine; politica fiscală; cursul titlurilor de valoare şi gradul în care
economiile depuse spre fructificare la diverse instituŃii sunt garantate.
Rata dobânzii în scădere descurajează economiile, iar rata
dobânzii în creştere le favorizează. Aceste „imbolduri” pozitive ori
negative date economisirii sunt temporare. Pe termen lung, ele au o
acŃiune opusă. Rata în creştere a dobânzii, de exemplu, stimulează o

8
J.M.Keynes, op. cit., p. 126.
72
perioadă de timp economisirea, dar diminuează investiŃiile şi gradul de
ocupare a forŃei de muncă. În perspectivă, veniturile totale pe societate
şi veniturile familiilor se reduc, cu efecte corespunzătoare asupra
consumului şi economiilor. „Atunci când rata dobânzii creşte, propor-
Ńiile consumului se reduc. Aceasta nu înseamnă că posibilităŃile de a
face economii cresc. Dimpotrivă, economiile şi cheltuielile se vor
reduce. Creşterea ratei dobânzilor determină colectivitatea să economi-
sească o parte mai mare dintr-un venit dat. Dar această creştere a ratei
dobânzii va micşora suma efectivă a economiilor globale (dacă nu are
loc o modificare favorabilă a curbei cererii de investiŃii (SNCS).”9.
Scăderea deopotrivă a consumului şi scăderea economiilor determi-
nate de reducerea în perspectivă a veniturilor globale sunt însoŃite,
firesc, de creşterea ratei consumului şi reducerea ratei economiilor.
RelaŃia dintre venitul actual şi cel viitor sporeşte consumul
absolut în ipoteza în care se anticipează un venit mai mare în viitor şi
diminuează acest consum dacă se anticipează un venit în reducere.
Economiile absolute vor avea cursuri opuse dacă nu intervin factori cu
acŃiune mai puternică.
Politica fiscală creşte înclinaŃia spre consum când ea are drept
efect o repartiŃie mai echitabilă a veniturilor Ńării între familii, prin
impozitarea progresivă a veniturilor mari, de exemplu, şi redistribuirea
unor sume de bani în favoarea familiilor cu venituri reduse. Deşi
asemenea măsuri pot determina şi şanse de economisire mai însemnate
pentru familiile din urmă, ele sporesc într-un grad superior cheltuielile
de consum, dată fiind diferenŃa, adesea evidentă, dintre cererea lor
solvabilă şi nevoia reală de bunuri şi servicii.
Impozitarea veniturilor obŃinute prin plasarea economiilor spre
fructificare influenŃează şi ea împărŃirea venitului în cele două compo-
nente. Când acestea depăşesc o măsură considerată nebenefică de către
deponenŃi, economiile sunt frânate; în cazul opus, al unei impozitări
moderate, economiile sunt stimulate.
Modificările neprevăzute ale cursului titlurilor de valoare
provoacă schimbări în consumul clasei bogate, mai ales. Reducerea
cursului acŃiunilor şi obligaŃiunilor, al altor titluri de valoare, tinde să
reducă mărimea consumului acestor clase şi invers.
EvoluŃia puterii de cumpărare a banilor sensibilizează, de
asemenea, deŃinătorii de venituri să le aloce într-un mod anume pentru

9
J. M. Keynes, op. cit., p. 138.
73
consum şi economii. În perioadele de inflaŃie, rata consumului creşte,
populaŃia încercând să găsească tot mai multe prilejuri de a „scăpa de
bani”, de a nu economisi, căci economiile echivalează, în aceste perioade,
cu scăderi ale venitului real. În perioadele de deflaŃie, de sporire a
valorii monedei, reacŃia este opusă, economiile oferind şansa de sporire
în perspectivă a patrimoniului material şi financiar al familiilor.
Creşterea siguranŃei economiilor depuse spre fructificare tinde şi
ea să stimuleze economisirea. De aceea, în Ńările dezvoltate se iau
măsuri tot mai eficace pentru a feri deponenŃii de riscul pierderii
economiilor.10
Factorii subiectivi. Asupra înclinaŃiei spre consum şi economii
exercită influenŃă şi factori subiectivi. Ei cuprind notele caracteristice
ale naturii umane care nu pot cunoaşte modificări radicale într-o
perioadă scurtă, deşi nu sunt imuabile. Aceşti factori sunt denumiŃi,
uneori, mobiluri subiective şi sociale.
La un venit dat, considerând constanŃi factorii obiectivi, rata
consumului scade, iar cea a economiilor creşte pe seama următoarelor
mobiluri: crearea de rezerve de valori pentru situaŃii neprevăzute şi
pentru anii de bătrâneŃe; acumularea de sume de bani pentru acoperirea
cheltuielilor privind studiile viitoare ale membrilor familiilor şi pentru a
lăsa urmaşilor o anumită avere; sporirea consumului viitor, când acesta
este preferat unui consum mai modest în prezent; crearea unei mase
băneşti de manevră pentru a pune în aplicare proiecte speculative sau
comerciale.
Pentru anumite persoane, funcŃionează mobiluri care tind să
sporească cheltuielile de consum şi să reducă economiile. Dintre ele
fac parte: setea de satisfacŃii, nechibzuinŃa, generozitatea fără măsură
şi rău înŃeleasă, ostentaŃia etc.
ÎnclinaŃia spre consum are putere de acŃiune nu doar pentru
indivizi şi familii, ci şi pentru diferite organizaŃii, societăŃi anonime,
întreprinderi în genere, autorităŃi centrale şi locale. Motivele care
animă aceste entităŃi sunt în bună natură analoage, dar nu identice cu
cele care determină comportamentul indivizilor.
Intensitatea cu care acŃionează factorii subiectivi diferă de la o Ńară
la alta, în funcŃie de obiceiurile formate ca rezultat al apartenenŃei la o
rasă anumită, al credinŃelor religioase, al principiilor morale în genere, al
10
Alexis Petitjean, Au coeur de l’économie, l’épargne, Hatier, Paris,
1993, p. 61-69.
74
influenŃelor exercitate de condiŃiile materiale şi sociale de existenŃă de-a
lungul vremurilor, de raportul dintre numărul populaŃiei şi suma mij-
loacelor de hrană etc.11 Datorită acestor împrejurări, la o sumă egală de
venituri, rata economiilor este diferită în diverse Ńări. Popoarele din Asia,
de exemplu, care au fost obligate să se mulŃumească cu puŃin, să fie mai
atente cu ziua de mâine, pe parcursul multor secole, economisesc şi în
prezent mai mult decât cele din Europa, chiar la un venit mai redus. În
această înclinaŃie mai mare spre economii găsim una din cauzele care au
permis, în perioada postbelică, progresul rapid al multor Ńări din conti-
nentul asiatic, modificarea pozitivă a locului lor în producŃia mondială şi
relaŃiile economice internaŃionale.

16.3. INVESTIłIILE. MULTIPLICATORUL

INVESTIłIILOR ŞI ACCELERATORUL

• InvestiŃii nete, investiŃii de înlocuire şi investiŃii brute

Economiile reprezintă izvorul din care se efectuează investiŃiile
nete. Acestea reprezintă partea din venit cheltuită pentru creşterea
capitalului fix şi a stocurilor de capital circulant, având drept
consecinŃă formarea netă de capital.
În viaŃa economică, investiŃiile nete nu sunt niciodată matematic
egale cu economiile. Teoretic, se presupune, însă, – spre a simplifica
analiza – că ele coincid cantitativ. De aceea, formula V = C + E se
transformă sau devine: V = C + I
InvestiŃii crescânde se fac însă şi din fondul de amortizare,
acestea având menirea să înlocuiască în natură capitalului fix uzat
fizic şi moral. Ca urmare, ele se pot numi investiŃii de înlocuire. Dacă
la investiŃiile nete adăugăm investiŃiile de înlocuire, obŃinem mărimea
totală a investiŃiilor, adică investiŃiile brute.
InvestiŃiile brute sunt diferite de la o Ńară la alta. Ele depind de
puterea economică a Ńărilor (PNB total) şi de rata investiŃiilor (raportul
procentual dintre investiŃiile brute şi PNB total). La o rată egală ori
apropiată a ratei investiŃiilor, investiŃiile brute (ca sumă absolută) sunt
cu atât mai însemnate, cu cât puterea economică a Ńărilor este mai
mare (tabelele 2 şi 3).

11
J.M.Keynes, op. cit., p. 120-121, 126, 137.
75
 În cadrul unei Ńări anume, pe perioade scurte, investiŃiile brute
oscilează – cresc sau scad în funcŃie de mersul activităŃilor economice.
Pe perioade lungi de timp, însă, se impune tendinŃa de creştere a
acestor investiŃii.

Produsul naŃional brut, rata investiŃiilor brute în PNB

şi total investiŃii brute, în câteva Ńări europene şi în SUA
Tabelul 2

Sursa: World Statistics Pocketbook, United Nations, New York 1999,

p. 74, 68, 94, 197, 135, 183, 182, 21, 14, 199.
x
Cifrele din ultima coloană sunt aproximative, deoarece rata investiŃiilor
brute pentru multe Ńări este nu aceea din anul 1996, ci aceea din 1995.

76
 Produsul naŃional brut, rata investiŃiilor brute în PNB
şi total investiŃii brute în câteva Ńări ale Asiei
Tabelul 3

Sursa: World Statistics Pocketbook, United Nations , New York 1999,

p. 96, 41, 88, 102, 89, 114, 171.
x Vezi nota de la tabelul 1.

Aşa cum reiese din tabelele 2 şi 3, SUA, singure, efectuau, în

1990, investiŃii brute de 933.088,8 mil. dolari, adică ceva mai puŃin
decât Germania, FranŃa, Italia şi Regatul Unit împreună (1065196,8
mil. dolari), iar în 1996, peste 1.270.753 mil. dolari, adică mai mult
decât toate cele 4 Ńări europene amintite. Cauza acestei situaŃii o
reprezintă decalajul existent între PNB total al SUA şi cel al fiecărei
Ńări europene la care ne-am referit, în condiŃiile în care rata
investiŃiilor în PNB era relativ asemănătoare. În Japonia, în schimb,
investiŃiile brute şi în 1990, şi în 1996, erau superioare celor efectuate
de SUA, deşi această Ńară are un PNB total mult mai mare decât
prima. Superioritatea Japoniei în privinŃa acumulării provine din rata
mult mai ridicată a investiŃiilor în PNB (circa 30%) în raport cu aceea
a SUA (circa 17%). Ea a supracompensat minusul de PNB creat în
Japonia. Rata foarte ridicată a acumulării are valabilitate pentru toate
Ńările asiatice înscrise în tabelul 3.
77
 În România, între 1990 şi 1998, suma absolută a investiŃiilor
anuale efectuate a scăzut drastic sub necesar şi sub nivelurile atinse în
perioada anterioară a anului 1989. Ele au fost, totodată, oscilante,
având, de regulă, o dinamică subunitară.
În 1998, investiŃiile au fost de 45.343 mld. lei, înregistrând o
reducere de 18,6% faŃă de anul anterior. Transformând leii în dolari (la
cursul de 8000 de lei un dolar) rezultă că, în anul amintit, România a
investit în întreaga economie circa 5,5 miliarde de dolari, adică 240 de
dolari pe locuitor12. Mărimea mai mult decât modestă a acestor cifre
poate să iasă mai bine în relief dacă amintim că, în 1996, Singapore,
care are numai 3,04 mil. locuitori, a investit aproape 12 mld. dolari.
Conform datelor oficiale, pe ansamblul economiei, majoritatea
investiŃiilor s-au realizat pe seama surselor proprii (54% din total).
O anumită contribuŃie în procesul acumulării au avut-o şi investiŃiile
directe de capital străin.
În anul la care ne referim, totalul capitalului străin investit în
Ńara noastră a ajuns la circa 3649 milioane de dolari. El s-a îndreptat
cu precădere către industria materialelor de construcŃii (mai ales
industria de ciment), industria automobilelor şi componentelor auto,
industria de producere a hidrocarburilor şi industria de rulmenŃi.
InvestiŃiile de capital străin, mijloacele extrabugetare ale popu-
laŃiei şi cele alocate de Fondul ProprietăŃii de Stat au asigurat
împreună finanŃarea a circa 33% din totalul investiŃiilor. În acest total,
sumele alocate de la bugetele locale au reprezentat doar 12,4%, iar
creditele bancare 8%.
În anul 1998, s-a produs o uşoară modificare a ponderii inves-
tiŃiilor pe sectoare, având la bază diverse forme de proprietate.
Ponderea sectorului de stat (care a investit în principal în execuŃia
lucrărilor de construcŃii) a scăzut la 48% faŃă de 51% în anul anterior,
cea a sectorului privat (orientat precumpănitor spre achiziŃii de utilaje
şi mijloace de transport) a crescut la 43%, faŃă de 40,2%, iar cea a
sectorului mixt a ajuns la circa 9% faŃă de 8,6%13.

12
Banca NaŃională a României, „Buletin trimestrial” 1998, anul VII,
nr. 28, p. 10.
13
Idem, p. 10-11.
78
 Privind lucrurile pe ansamblul Ńării, în anii de după 1989, în
România s-a petrecut un fenomen masiv de decapitalizare, de scădere
a stocului de capital în funcŃiune. InvestiŃiile făcute de diverse între-
prinderi şi ramuri n-au reuşit nici pe departe să compenseze capitalul
fix scos din funcŃiune prin închiderea a numeroase întreprinderi
şi reducerea substanŃială – fără perspective de redresare – a gradului
de utilizare a capacităŃilor de producŃie din unităŃile care continuă
să fiinŃeze.
Întrucât sursele externe nu pot deveni majoritare, chiar incluzând
în ele şi investiŃiile străine, calea principală pentru demaraj poate fi
reprezentată numai de investiŃiile proprii. Ele pot creşte, însă, limitând
sever inflaŃia care frânează economiile.
Sporirea investiŃiilor este vitală, inclusiv pentru Ńările a căror
economie funcŃionează normal. InvestiŃiile au rolul hotărâtor în
modernizarea aparatului tehnic de producŃie, în schimbarea
structurii de ramură a economiilor naŃionale, în viteza cu care ele
înaintează, în creşterea numărului de persoane angajate în diverse
sfere de activitate. Efectele investiŃiilor depind atât de volumul, cât şi
de eficacitatea cu care sunt realizate. Aceasta din urmă este influenŃată
de orientarea investiŃiilor pe ramuri, de gospodărirea lor judicioasă, de
durata de punere în funcŃiune a noilor obiective industriale, agricole
etc., de calificarea oamenilor, de aria de cuprindere şi calitatea cerce-
tării ştiinŃifice.
Efectuarea la timpul oportun a investiŃiilor nete şi a celor de
înlocuire are şi ea impact asupra eficacităŃii acestora. Întârzierea în
efectuarea investiŃiilor provoacă stagnări sau reduceri ale potenŃialului
de producŃie, şubrezirea poziŃiilor în lupta de concurenŃă a între-
prinderilor care au un asemenea comportament, pierderea de pieŃe
însemnate de desfacere, existente sau potenŃiale, în interiorul Ńării şi în
afara ei. Valoarea timpului nu trebuie, de aceea, să rămână neobser-
vată în deciziile privind investiŃiile.

• Multiplicatorul investiŃiilor
InvestiŃiile nete au ca efect sporirea capitalului, iar aceasta din
urmă, la rându-i, o creştere a producŃiei, a utilizării forŃei de muncă şi
a veniturilor. Între sporirea investiŃiilor şi aceea a veniturilor există o
79
anumită relaŃie, care se poate măsura cu ajutorul multiplicatorului
investiŃiilor (K), calculat după formula:

∆V variaŃia absolută a venitului

K= =
∆I variaŃia absolută a investiŃiilor

Multiplicatorul este o mărime pozitivă şi mai mare decât 1, ceea

ce înseamnă că sporul venitului este mai însemnat decât sporul
investiŃiilor:
∆ V = K. ∆ I

Sporul venitului vizează venitul realizat la nivelul Ńării, iar

sporul investiŃiilor globale vizează investiŃiile care se fac în ramurile
producătoare de bunuri-capital, şi nu investiŃiile din întreaga economie.
Dacă sporul investiŃiilor globale s-ar referi la investiŃiile totale pe
economie, creşterea mai rapidă a venitului decât a investiŃiilor ar avea
ca efect diminuarea coeficientului capitalului. Realitatea demonstrează
că acest coeficient are tendinŃa de creştere. Multiplicatorul fiinŃează şi
presupunând că investiŃiile iniŃiale se realizează în alte ramuri decât
cele producătoare de bunuri-capital. De la ele, mişcarea pozitivă ajunge
şi la sfera acestor bunuri, care influenŃează apoi întreaga viaŃă econo-
mică. Important este ca fenomenul investiŃional să se declanşeze.
Efectuarea de noi lucrări publice, spre exemplu, provoacă, o dată cu
numărul suplimentar de personal angajat, o cerere suplimentară de
muncă în ramurile producătoare de obiecte de consum şi în cele
furnizoare de factori de producŃie necesari lucrărilor publice. Paralel,
sporesc producŃia şi veniturile din aceste ramuri; în continuare, prin
reacŃia în lanŃ, în virtutea interdependenŃelor din economia naŃională,
se înviorează ansamblul activităŃilor şi rezultatul final îl reprezintă
gradul mai înalt al creşterii globale decât cel al creşterii înregistrate în
ramura sau ramurile în care a început procesul pozitiv.
Deşi multiplicatorul este însoŃitor obligatoriu al oricărei creşteri
a investiŃiilor, valoarea lui diferă de la o Ńară la alta, în funcŃie de
nivelul dezvoltării economiei şi de rata consumului şi economiilor.

80
 1 1
Matematic, K* = =
e' 1 – c'
Pentru ilustrarea proporŃionalităŃii inverse dintre multiplicator şi
înclinaŃia marginală spre economii, redăm câteva exemple cifrice:
1 2
c’ = 1/2; e’ = 1/2 K= = 1× = 2
1 1
2

1 5
c’ = 4/5; e’ = 1/5 K= = 1× = 5
1 1
5

1 10
c’ = 9/10; e’ = 1/10 K= = 1 × = 10
1 1
10

1 100
c’ = 99/100; e’ = 1/100 K= = 1× = 100
1 1
100
Calculat pornind de la rata marginală a economiilor, multipli-
catorul este pur teoretic. Întrucât această rată există de fiecare dată
într-un mediu de ansamblu concret şi complex, în care acŃionează
*
La această formulă se ajunge astfel:
∆V ∆V
K= ; ∆I = ∆V – ∆C; K =
∆I ∆V – ∆I
ÎmpărŃim şi numărătorul şi numitorul cu ∆V şi rezultă:
∆V
∆V ∆V / ∆V 1
K= sau ; K=
∆V ∆C ∆V / ∆V – ∆C / ∆V 1 – ∆C / ∆V
–
∆V ∆V
1 1
Întrucât ∆C/∆V = c’ (înclinaŃia marginală spre consum): K = =
1 – c' e'
pentru că 1- c’ = e’
81
numeroase cauze – adesea contradictorii – , multiplicatorul real se
poate abate mai mult ori mai puŃin, în plus ori minus, de la cel teoretic.
În această direcŃie acŃionează mai multe cauze, dintre care menŃionăm:
a) Dimensiunea comerŃului exterior şi gradul de acoperire a
consumului intern, prin import de bunuri; cu cât consumul intern
este satisfăcut în grad mai înalt cu bunuri procurate din alte Ńări, cu atât
(ceilalŃi factori fiind daŃi) multiplicatorul real se situează mai mult sub
cel teoretic. Efectul de antrenare al investiŃiilor realizate în producerea
bunurilor de capital asupra creşterii globale este mai însemnat, deci, în
Ńara care apelează mai puŃin la importul de alimente, îmbrăcăminte etc.
În România, creşterea considerabilă a importului de alimente şi
alte obiecte de folosinŃă pentru populaŃie – în contextul decăderii
agriculturii şi industriei după 1990 – a avut ca urmare reducerea
investiŃiilor efectuate în producŃie şi a multiplicatorului acestora.
b) Gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie în sectorul
care creează bunuri de consum. Când acest grad se apropie de
folosirea completă, creşterea ocupării şi a producŃiei în producŃia
bunurilor de consum, în măsura în care e necesară, impune investiŃii
suplimentare în bunuri de echipament care cer, în afară de mijloace
financiare, şi timp. În acest caz, multiplicatorul este mai mic decât
când există capacităŃi nefolosite (dar folosibile eficace).
c) Prevederea sau lipsa de prevedere a investiŃiilor efectuate
în producerea bunurilor-capital. Valoarea multiplicatorului se apropie
de cea teoretic determinată, când redresarea începe în condiŃiile în care
modificarea investiŃiilor globale a fost anticipată sau prevăzută, anti-
cipare în măsură să asigure dezvoltarea aproape paralelă a ramurilor
creatoare de bunuri de consum şi de capital.
Multiplicatorul investiŃiilor are câmp de manifestare când inves-
tiŃiile sporesc. Sunt, însă, intervale de timp în care au loc reduceri de
investiŃii (dezinvestiŃii), generatoare de scăderi ale ocupării muncii,
producŃiei şi veniturilor. Se poate admite, de aceea, că există şi un
multiplicator al dezinvestiŃiilor, determinabil prin formula:
K = – ∆V / – ∆I, adică prin raportarea sporului negativ al
veniturilor unei Ńări (pierderilor) la sporul negativ al investiŃiilor
survenit în sectorul bunurilor-capital. Multiplicatorul dezinvestiŃiilor
scoate în relief măsura în care sporul negativ al veniturilor întrece
sporul negativ al investiŃiilor.

82
 • ÎnclinaŃia spre investiŃii
ExistenŃa unei mase de economii constituie o condiŃie a investiŃiilor
şi a progresului. Gradul de transformare a economiilor în investiŃii
depinde, însă, de un şir de variabile, între care stimulentul şi dorinŃa
agenŃilor economici au un mare rol.
O dată cu creşterea veniturilor şi a patrimoniului familiilor, cu
apropierea cererii solvabile de nevoia reală, dublate de reducerea ratei
profitului, stimulentul şi dorinŃa agenŃilor economici particulari de
a investi în bunuri de capital au tendinŃa să se diminueze. Se recurge
la plasamente ale banilor în operaŃiuni speculative şi în sfere aşezate
dincolo de producŃia de bunuri materiale, care aduc profituri mai
consistente şi în intervale de timp mai mici. TendinŃa amintită îşi face
loc, evident, pe termenul lung.
Pe termen scurt, înclinaŃia spre investiŃii creşte sau scade în
funcŃie de conjunctura economică. Astfel, în perioade de boom, ea este
pronunŃată; agenŃii economici depăşesc adesea măsura, făcând investiŃii
peste investiŃii al căror efect este grăbirea intrării în declin, deoarece
capacităŃile de producŃie intră în contradicŃie cu piaŃa de desfacere sau
cu sursa de materii prime. În perioade de recesiune, rata foarte scăzută a
profitului descurajează agenŃii economici, iar înclinaŃia spre investiŃii se
reduce sensibil şi se prelungeşte adesea mai mult decât este necesar; de
aceea, înviorarea activităŃii economice întârzie să apară.
Depăşirea măsurii în privinŃa economisirii este, în concepŃia lui
Keynes, nocivă dezvoltării, ea putând provoca, o dată cu declinul
producŃiei, reducerea gradului de folosire a muncii şi a capacităŃilor de
producŃie pe intervale mari de timp. În asemenea perioade, se impune,
pentru stoparea declinului, o reducere a ratei dobânzii şi a investiŃiilor
făcute de stat.
AlŃi economişti, între care şi Schumpeter, consideră că saturaŃia
este puŃin probabilă şi că ocaziile de a investi nu se şubrezesc o dată
cu dezvoltarea economică. Progresul tehnic este însoŃit nu numai de
cantitatea mai mare de bunuri, ci şi de apariŃia de noi bunuri şi tre-
buinŃe, de noi ocazii de investiŃii14.

14
Joseph Schumpeter, Capitalisme, socialisme et démocratie, Payot,
Paris, 1951, p. 200-214.
83
 Reînnoirea bunurilor, în centrul căreia stă inovaŃia, fisurează
saturaŃia, o amână continuu sau aproape continuu pentru că uzează
moral, la termene mereu mai scurte, bunurile aflate în folosinŃa
familiilor. Cererea este, în acest mod, alimentată permanent.
Studii recente au ajuns la concluzia că în locul tendinŃei de
creştere a înclinaŃiei spre economii ar trebui aşezată tendinŃa de adaptare
relativ redusă a consumului la fluctuaŃiile venitului, înregistrându-se,
astfel, efecte întârziate. InfluenŃa unei variaŃii a venitului real asupra
consumului intervine adesea cu o întârziere de un an. Când venitul real
creşte mai rapid, va avea loc, o sporire a economiilor, până în momentul
în care el se ajustează cu consumul efectiv. În cazuri opuse, de
încetinire a creşterii venitului, se constată o scădere a ratei economiilor,
urmată un an mai târziu de o reluare, de o ajustare a consumului la
venit15. Dinamica venitului provoacă, prin urmare, necorelări temporare
între el şi consum, care se corectează, apoi, cedând locul echilibrelor.
ÎnclinaŃia spre consum şi spre economii, respectiv tendinŃele lor,
generate de creşterea producŃiei, nu sunt separate una de alta, având
Ńeluri opuse. Prin economisire, fie şi în creştere, oamenii urmăresc
sporirea consumului în viitor (chiar şi atunci când economiile sunt
utilizate pentru afaceri) sau asigurarea unui consum apropiat de cerinŃe
în perioade ulterioare, pentru realizatorii lor, sau pentru moştenitori.
Oricum le-am privi, economiile reprezintă un consum amânat. În acest
sens, cele două înclinaŃii „se contopesc” într-una singură.

• Acceleratorul
Multiplicatorul, repetăm, exprimă influenŃa investiŃiilor asupra
gradului de ocupare a mâinii de lucru, producŃiei şi venitului, măsura
creşterii acestora datorită unui spor de investiŃii. InvestiŃia este, în
această relaŃie, variabila determinantă, care îşi spune cuvântul asupra
stării economiei.
Acceleratorul scoate în evidenŃă, în schimb, influenŃa inversă,
a consumului şi a pieŃei de desfacere asupra investiŃiilor şi mersului
economiei. Variabila dependentă este, în acest caz, investiŃia, iar
consumul, cauza care o influenŃează.

15
Bremond et colab., op. cit., p. 220.
84
 Acceleratorul se calculează cu ajutorul formulei:
∆I variaŃia absolută a investiŃiilor
a= =
∆C variaŃia absolută a consumului
ceea ce înseamnă ∆ I = a. ∆ C
Calculând mărimea lui a, aflăm cu cât se modifică investiŃiile în
urma unei creşteri a consumului. Consumul în creştere stimulează,
în consecinŃă, investiŃiile, creşterea economică, iar sporirea investi-
Ńiilor, sporirea veniturilor şi a consumului. AcŃiunile şi retroacŃiu-
nile, transformarea efectului în cauză şi a cauzei în efect nu creează,
însă, premisele unui boom continuu, atunci când economia este în
progres şi nici ale unui declin permanent atunci când economia
regresează. La un punct al evoluŃiei ascendente, numeroase cauze
provoacă un declin, iar după căderea producŃiei, mai devreme ori mai
târziu, se nasc izvoare de redresare.
Acceleratorul ne atrage atenŃia că volumul producŃiei şi al
celorlalte activităŃi economice nu depinde numai de masa şi calitatea
factorilor de producŃie, ci şi de volumul consumului. Această idee a
dependenŃei producŃiei de consum a apărut încă în zorii constituirii
ştiinŃei economice. Conceptul de accelerator este, însă, opera târzie a
anilor ‘30, ca şi multiplicatorul.

Concepte de bază
• Venit, consum şi economii
• ÎnclinaŃie medie spre consum şi economii
• ÎnclinaŃie marginală spre consum şi economii
• InvestiŃie în bunuri-capital
• InvestiŃie netă
• InvestiŃie de înlocuire
• InvestiŃie brută
• Multiplicatorul investiŃiilor
• Rata investiŃiilor în PIB
• Acceleratorul

Probleme de reflecŃie, întrebări

• Care este conŃinutul fiecărui concept dintre cele mai sus amintite?
• Care sunt factorii care influenŃează înclinaŃia spre consum şi
spre economii, pe perioade lungi şi scurte?
85
 • Ce efecte are creşterea înclinaŃiei spre economii? Poate ea să
provoace perturbări ale producŃiei şi utilizării forŃei de muncă?
• Este posibilă creşterea ratei economiilor în cazul în care venitul
este constant sau scade? Dacă da, ce cauze acŃionează în această direcŃie?
• Ce semnificaŃie au multiplicatorul investiŃiilor şi acceleratorul?
• Care Ńări au premise mai solide pentru progres— cele în care
multiplicatorul investiŃiei are valoare ridicată sau cele în care el are
valoare scăzută?
• Sunt posibile abateri ale multiplicatorului real de la cel teoretic?

Bibliografie
• J.M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,1970, p. 119-145.
• Joseph Schumpeter, Capitalisme, socialisme et démocratie, Payot,
Paris, 1951, p. 200-214.
• A.M. Gronier, La productivité, Hatier, Paris, 1987, p. 55-56; 84-88.
• Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994, p. 12-13, 59-60.
• Alexis Petitjean, Au coeur de l’économie, l’épargne, Hatier, Paris,
1993, p. 21-37, 61-69.

86
 Capitolul 17
FLUCTUAłIILE ACTIVITĂłII ECONOMICE

Obiectivele temei:
• analiza fenomenului ciclicitate economică, sub aspectul atât al
determinărilor sale calitative, cât şi al factorilor cauzali şi perturbatori
de influenŃă;
• prezentarea structurii ciclului economic, a elementelor de
măsură şi a utilităŃii analizei acestora;
• explicarea mecanismelor fazelor de expansiune şi recesiune, a
principalelor tipuri de ciclu economic, a caracteristicilor acestora şi a
modului lor de interferare.

17.1. CICLICITATEA PROCESULUI ECONOMIC

EvoluŃia activităŃii economice este un proces nelinear, care se

desfăşoară, în timp, în mod inconstant, în ritmuri diferite, şi pe parcursul
căruia se formează, deseori, structuri eterogene şi instabile.
FluctuaŃiile activităŃii economice pot fi: sezoniere, accidentale
(întâmplătoare) şi ciclice.
a) FluctuaŃiile sezoniere sunt determinate de factori naturali şi
sociali: spre exemplu, în funcŃie de sezon (deci, factorul natural), acti-
vitatea din agricultură, construcŃii, turism poate fi mai intensă sau mai
puŃin intensă; fluctuaŃiile sezoniere au loc şi datorită intensităŃii diferite
a nevoilor oamenilor (factor social), legate de anumite obiceiuri, tradiŃii,
sărbători etc. FluctuaŃiile sezoniere au loc cu o anumită regularitate, de
la un an la altul, fiind previzibile; în acest caz, se poate vorbi despre
ciclul economic sezonier.
b) FluctuaŃiile economice întâmplătoare sau accidentale sunt
determinate de factori sau evenimente neaşteptate, ca, spre exemplu,
inundaŃii, secetă, fenomene seismice, războaie etc.
87
 c) FluctuaŃiile ciclice sunt legate de însuşi mecanismul de
funcŃionare a economiei, de structuri interne şi interdependente ale
acesteia şi se reproduc cu o anumită regularitate, în timp.
În cadrul acestei teme, vor fi analizate fluctuaŃiile ciclice.

• Ciclicitatea: definiŃie şi determinări calitative

Ciclicitatea constituie forma specifică de evoluŃie a activităŃii
economice, în cadrul căreia alternează perioade de creştere susŃinută cu
perioade de încetinire a creşterii, de stagnare sau chiar declin economic.
Ciclicitatea procesului economic presupune proprietatea intrinsecă
a acestuia de a prezenta valori ale variabilelor sale de stare care se
repetă, cu o anumită frecvenŃă. Principalele determinări calitative ale
ciclicităŃii sunt:
a) AlternanŃa: procesul economic supus ciclicităŃii suportă, în
mod alternativ, fenomene de creştere sau descreştere economică (facem,
deocamdată, abstracŃie de diferenŃa, importantă, dintre expansiune eco-
nomică, creştere economică şi dezvoltare economică, puse în evidenŃă
la capitolul respectiv din manual).
b) Periodicitatea: procesul economic supus ciclicităŃii are
reveniri, aproximative, sub raport calitativ, la valori anterioare după o
anumită perioadă care poate fi estimată. Periodicitatea (frecvenŃa)
trebuie estimată nu sub raport strict calendaristic, ci, mai degrabă, sub
raportul unui timp specific, economic, timp dependent de evoluŃia
unor factori numiŃi chiar factori ai ciclicităŃii economice.
c) InerenŃa: procesul economic se supune întotdeauna trăsăturii
de ciclicitate, el neputînd să se desfăşoare în afara acesteia.
d) Cumulativitatea: alternanŃa în cadrul fenomenului ciclicitate
se produce pe baza unui proces cumulativ, în care anumite funcŃio-
nalităŃi/disfuncŃionalităŃi îşi ating, în timp, limitele specifice, având loc
astfel trecerea procesului economic la tendinŃa alternativă. Cumulati-
vitatea este, din punct de vedere metodologic, calea prin care ştiinŃa
economică reuşeşte să cunoască şi să administreze, în mod strategic,
ciclicitatea economică.
e) Autoreglarea: ciclicitatea este un fenomen economic de tip
cibernetic, caracterizându-se prin autoreglare. Aşa cum vom arăta în
cele ce urmează, alternarea fazelor ciclului economic – esenŃa ciclicităŃii
economice – se datorează tocmai faptului că, odată procesul economic
intrat într-o anumită fază, toŃi factorii de influenŃă încep să acŃioneze
88
pentru ieşirea din această fază. Ieşirea va avea loc în momentul în care
faza îşi va fi atins limitele cumulative.
Ciclicitatea reprezintă, aşadar, o trăsătură imanentă a procesului
economic, constituind, de fapt, modul de a fi al acestui proces. În acest
sens, ciclicitatea se poate institui ca fiind un element de o mare impor-
tanŃă metodologică în cercetarea procesului economic, de natură să
conducă nu numai la extragerea regularităŃilor şi principiilor acestui
proces, dar şi la proiectarea şi aplicarea unor strategii şi politici econo-
mice pragmatice.
FluctuaŃiile activităŃii economice se intensifică şi se amplifică în
diverse forme în condiŃiile globalizării şi ale societăŃii cunoaşterii.

17.2. FACTORII CICLICITĂłII ECONOMICE

Ciclicitatea economică este rezultatul acŃiunii a două categorii

de factori:
a) factori cauzali; b) factori perturbatori. Ambele categorii de
factori îşi exercită influenŃa specifică asupra conturării structurii şi
dinamicii ciclicităŃii economice, dar rolul lor este esenŃial diferit: în
timp ce factorii cauzali au rolul constitutiv în generarea ciclicităŃii,
factorii perturbatori au doar un rol subsidiar, de modelare locală a
acesteia. Deşi, din punct de vedere practic, acŃiunea factorilor per-
turbatori nu trebuie ignorată, sub aspect teoretico-metodologic este
fundamentală studierea acŃiunii factorilor cauzali.

• Factorii cauzali ai ciclicităŃii economice

Factorii cauzali ai ciclicităŃii economice sunt cei care conduc la
formarea şi întreŃinerea acestui fenomen. Ei pot fi sistematizaŃi, după
cum urmează:
1. Factori de infrastructură: se referă la factorii care con-
diŃionează procesul economic (activitatea economică) sub aspectul
înzestrării cu resurse economice (factori de producŃie). De exemplu,
într-o economie care deŃine cu preponderenŃă resurse economice
naturale, ciclicitatea economică va fi influenŃată de dinamica acestora
(sărăcirea resurselor sau descoperirea de noi resurse), în timp ce, într-o
economie care se caracterizează printr-un management performant,
ciclicitatea va fi conturată de procesul de înnoire a acestei resurse.

89
 2. Factori de structură: se referă la structura activităŃii eco-
nomice din cadrul sistemului în care este studiată ciclicitatea. Astfel,
dacă în sistemul economic respectiv este dominantă agricultura, atunci
ciclicitatea economică va fi dependentă de ciclicitatea sezonieră, iar
dacă ramura dominantă va fi industria, atunci ciclicitatea economică
va fi dependentă de dinamica eficienŃei marginale a capitalului sau a
altor factori specifici activităŃii economice industriale. În mod similar,
se pot trage concluzii în cazul dominanŃei altor ramuri ale economiei.
3. Factori de reglementare: se referă la intervenŃia statului în
economie, prin pârghii şi mecanisme economice. Aici intră politicile
economice (fiscală, monetară, valutară, de protecŃie socială, de pro-
tecŃie a graniŃei economice, de protecŃie a mediului etc.), care orientează
deciziile agenŃilor economici şi influenŃează mişcarea economică de
ansamblu şi, prin urmare, evoluŃia ciclică.
4. Factori de anticipare: se referă la orientarea comporta-
mentului agenŃilor economici (în calitate de investitori, producători
sau consumatori), în funcŃie de aşteptările lor cu privire la dinamica
diferitelor variabile economice care le afectează bunăstarea.
În legătură cu factorii cauzali ai ciclicităŃii economice, trebuie
menŃionat faptul că, dacă primii doi factori (de infrastructură şi de
structură) au o natură obiectivă, ceilalŃi doi (de reglementare şi de
anticipare) au o natură subiectivă. Rezultă că, în procesualitatea reală
a activităŃii economice, ciclicitatea economică este rezultatul îmbinării
– dificil de cuantificat – a factorilor obiectivi cu cei subiectivi. În plus,
factorii subiectivi pot prevala, ca efect, asupra celor obiectivi în deter-
minarea ciclicităŃii concrete a unui anumit sistem economic. Se poate
spune, de fapt, că factorii obiectivi deŃin, mai degrabă, o cauzalitate
primară şi iniŃială, în timp ce factorii subiectivi deŃin, mai degrabă, o
cauzalitate secundară şi finală.

• Factorii perturbatori ai ciclicităŃii economice

Aceşti factori nu constituie cauze propriu-zise ale ciclicităŃii eco-
nomice, dar ei pot determina elemente specifice acestei ciclicităŃi, atât
sub aspectul duratei, cât şi al structurii sau alurii. Factorii perturbatori
pot fi consideraŃi, de fapt, ca fiind condiŃii specifice în care acŃionează
factorii cauzali, condiŃii care nu au caracter de permanenŃă şi nici nu
sunt definitorii pentru sistemul economic analizat.
90
 Factorii perturbatori ai ciclicităŃii economice pot fi siste-
matizaŃi după cum urmează:
1. PerturbaŃii naturale: se referă la fenomene naturale atipice
care, prin producerea lor, influenŃează „anatomia şi fiziologia” cicli-
cităŃii economice. În această categorie de perturbaŃii pot fi considerate:
calamităŃile naturale de origine terestră (cutremure, inundaŃii, incendii,
epidemii – toate cu dimensiuni catastrofale); calamităŃile naturale de
origine cosmică, de natură să influenŃeze nivelul şi calitatea activi-
tăŃilor economice; accidente climatice etc.
2. PerturbaŃii sociale: se referă la fenomene şi procese de natură
socială care influenŃează, într-un mod semnificativ, nivelul, structura şi
calitatea activităŃii economice. În această categorie pot fi considerate:
războaiele, revoluŃiile, schimbările de regim politic. Desigur, tot aici ar
trebui încadrate şi influenŃele – produse pe perioade mai mari de timp –
legate de modificările de mentalitate, influenŃele culturale etc.
3. PerturbaŃii electorale: se referă la influenŃa pe care ciclul
electoral (ciclul politic) o are asupra ciclicităŃii economice. Întrucât
ciclul electoral are, prin definiŃie, o anumită regularitate, este dificil de
spus dacă acest factor este mai degrabă cauzal sau mai degrabă
perturbator. ForŃa sa de influenŃare a ciclicităŃii economice este relativ
redusă; astfel, factorul electoral nu face decât să specifice, într-o
modalitate concretă, punctuală şi locală, ciclicitatea economică deja
conturată de factorii cauzali.
4. PerturbaŃii intraciclice: se referă la situaŃia în care o anumită
ciclicitate economică se suprapune unei ciclicităŃi economice (de
exemplu, o ciclicitate pe termen scurt peste o altă ciclicitate pe termen
lung). În acest caz se produce o deformare specifică a ciclicităŃii pe
termen scurt, în raport cu locul în care se află în procesualitatea
ciclicităŃii pe termen lung.

17.3. STRUCTURA CICLICITĂłII ECONOMICE.

CICLUL ECONOMIC

• Ciclul economic: definire

Măsura cantitativă a ciclicităŃii economice se realizează cu aju-
torul conceptului de ciclu economic. În general, prin ciclu economic
se înŃelege o durată de timp determinată, în cadrul căreia activitatea
91
economică parcurge, în evoluŃia sa, anumite faze ce au caracter
repetabil şi într-o anumită succesiune. Astfel, sub raport structural,
evoluŃia este invariabilă şi, ca urmare, repetabilă.
În acelaşi sens, se foloseşte şi noŃiunea de cicluri de afaceri1,
care, în medie, au o durată între cinci şi zece ani, între două vârfuri ale
evoluŃiei activităŃii economice.
Concret, un ciclu economic este format din două faze: a) o fază
de expansiune (creştere); b) o fază de recesiune (scădere). Legat de
acestea, un ciclu economic conŃine două puncte (două momente)
nodale: a) un punct de relansare, prin care se trece de la recesiune la
expansiune; b) un punct de contracŃie, prin care se trece de la expan-
siune la recesiune;
O imagine grafică a ciclului economic poate fi reprezentată
astfel (fig. 1).
Elementele caracteristice ale ciclului economic se pot grupa în
două categorii: a) elemente de structură; b) elemente de măsură.

• Elementele de structură ale ciclului economic

Fazele ciclului economic
a) Faza de expansiune: este faza de creştere a variabilelor eco-
nomice care cuantifică procesul economic. Ea reprezintă un proces de
avânt cumulativ, de autoalimentare, autoîntreŃinere şi autoaccelerare,
fiind un rezultat imediat al creşterii cererii agregate. Faza de expansiune
se propagă întotdeauna de la nivelul microeconomic spre nivelul
macroeconomic. Din acest motiv, creşterea economică implică stimu-
larea firmei, care să conducă la „încălzirea” economiei.
b) Faza de recesiune: este faza de scădere a variabilelor
economice care cuantifică procesul economic. Ea reprezintă un proces
de declin cumulativ, de destrămare a surselor de încurajare a creşterii
economice, fiind un rezultat imediat al scăderii cererii agregate. Faza
de recesiune se propagă întotdeauna de la nivelul macro spre nivelul
micro. Din acest motiv, „răcirea” economiei trebuie să se facă prin
instrumente de politică macroeconomică.

1
Richard G.Lipsey, K.Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, p. 912-927.
92
93
 • Punctele ciclului economic
a) Punctul de relansare (de decolare, take-off, upturn): este
punctul în care factorii ce concură la încurajarea creşterii economice
preiau dominanŃa asupra factorilor ce frânează creşterea economică.
b) Punctul de contracŃie: este punctul în care factorii ce concură
la frânarea, respectiv scăderea variabilelor economice, preiau dominanŃa
asupra factorilor ce încurajează creşterea economică. În cazul în care
punctul de contracŃie este sub forma unui punct de inflexiune în di-
namica generală a ciclului economic, se produce recesiunea, iar dacă
acest punct este sub forma unui punct de întoarcere, atunci se produce
criza economică.

• Elementele de măsură ale ciclului economic

1. Amplitudinea ciclului economic: se referă la mărimea varia-
bilelor specifice activităŃii economice (de exemplu, la mărimea PIB) în
punctul de relansare, comparativ cu punctul de contracŃie. Amplitudinea
ciclului economic exprimă, aşadar, „distanŃa” pe care se deplasează
mărimea PIB de-a lungul ciclului economic respectiv. Modul de
calcul este următorul:
c r
A i = PIB i – PIB i , unde:

A i = amplitudinea ciclului economic „i”

c
PIB i = mărimea PIB în ciclul economic „i” în punctul de contracŃie
r
PIB i = mărimea PIB în ciclul economic „i” în punctul de relansare
2. Abaterea de trend a ciclului economic: exprimă diferenŃa,
măsurată tot la nivelul PIB, dintre două puncte succesive de
contracŃie (sau două puncte succesive de relansare). Abaterea de
trend indică tendinŃa pe termen lung a ciclului economic (problema va fi
reluată la paragraful în care va fi tratată tipologia ciclului economic). De
menŃionat că între abaterea de trend, calculată între punctele de con-
tracŃie, şi cea calculată între punctele de relansare pot exista diferenŃe
importante; de aceea, trebuie calculate ambele abateri. Astfel, abaterea
calculată pe baza punctelor de contracŃie se numeşte abaterea de trend
a recesiunii, iar abaterea calculată pe baza punctelor de relansare se
94
numeşte abaterea de trend a expansiunii. Modul de calcul este
următorul:
rec c c
∆ i / j = PIB j – PIB i

rec
∆ i / j = abaterea de trend a recesiunii între ciclurile economice „i” şi „j”
exp
∆ i / j = abaterea de trend a expansiunii între ciclurile economice „i” şi „j”
3. Durata de conformare a ciclului economic: este intervalul
de timp după care curba ce descrie ciclul economic intersectează
curba ce descrie trendul activităŃii economice analizate.
Analiza duratelor de conformare este utilă atât pentru descrierea
alurii specifice a fiecărui ciclu economic (care nu este simetric, aşa
cum se va arăta la paragraful în care se va descrie mecanismul ciclului
economic), cât şi pentru descrierea influenŃei pe care o are suprapu-
nerea ciclurilor economice (un ciclu pe termen scurt cu un ciclu pe
termen lung).
4. Perioada ciclului economic: reprezintă intervalul de timp
pe care se întinde ciclul economic analizat. El se măsoară fie între
două puncte de contracŃie, fie între două puncte de relansare. De
menŃionat, totuşi, că măsurarea duratei dintre două puncte de
contracŃie poate să conducă la valori diferite în raport cu măsurarea
duratei dintre două puncte de relansare. Această diferenŃă este
explicată de acŃiunea factorilor perturbatori, care produc efecte
diferite în raport de punctul în care acŃionează. Atunci când perioada
ciclului economic se măsoară între două puncte de contracŃie,
vorbim de o perioadă închisă a ciclului economic, iar când
măsurarea se face între două puncte de relansare, vorbim de o
perioadă deschisă a ciclului economic. RelevanŃa acestor două
feluri de determinare a duratei ciclului economic este următoarea:
dacă trendul general al activităŃii economice este crescător, atunci
perioada închisă a ciclului economic este mai mică decât cea
deschisă, iar dacă trendul general al activităŃii este descrescător,
relaŃia de mărime este inversă.

95
 17. 4. MECANISMUL CICLULUI ECONOMIC

Mecanismul ciclului economic reprezintă ansamblul pro-

ceselor care au loc în cadrul activităŃii economice şi care conferă
acesteia un caracter ondulatoriu specific ciclicităŃii economice.
A descrie, deci, mecanismul ciclului economic, înseamnă a descrie
modul în care variabilele economice implicate în această mişcare
ciclică îşi modifică sau chiar inversează dinamica proprie, realizând
trecerea de la o fază la alta a ciclului economic.
În explicarea mecanismului ciclului economic, se are în vedere
teoria keynesiană.

• Mecanismul fazei de expansiune

O creştere a cererii agregate va determina o creştere relativă a
preŃurilor, ceea ce constituie un semnal pentru producători de a-şi spori
oferta (conform legii ofertei). În vederea creşterii ofertei, producătorii
(în care includem şi investitorii) vor spori investiŃiile pentru a crea noi
locuri de muncă de natură să mărească capacitatea de ofertă. În acest
scop, ei îşi vor spori cererea de credite bancare ceea ce va conduce
la creşterea relativă a ratei dobânzii bancare. Această creştere a ratei
dobânzii bancare va avea drept rezultat, pe de o parte, creşterea depo-
zitelor bancare, ceea ce va spori capacitatea de finanŃare a economiei
reale de către sectorul bancar, iar pe de altă parte, va începe să
descurajeze cererea de credite care devin mai scumpe. În acelaşi timp,
creşterea ofertei va conduce la scăderea relativă a preŃurilor, reducând
stimulul pentru producători, care vor începe să opereze în sens invers.
Concomitent, creşterea depozitelor bancare va conduce la reducerea
consumului (prin creşterea corespunzătoare a economisirii), ceea ce va
exercita o presiune în sensul reducerii cererii agregate. De asemenea,
trebuie menŃionat şi faptul că fenomenul investiŃional are, la rândul său,
un comportament contradictoriu: în primul rând, datorită unei inerŃii
specifice, capacităŃile de producŃie nu vor creşte imediat ce s-a
manifestat creşterea cererii agregate, ci după un anumit interval de timp;
iar, în al doilea rând, capacităŃile de producŃie vor continua să crească şi
după ce cererea agregată şi-a încetat creşterea sau chiar a început să
scadă.

96
 Observăm, aşadar, că factorii care concură la producerea
expansiunii economice au o influenŃă contradictorie. Să încercăm o
sistematizare a acestor influenŃe.
Mai întâi, factorii care conduc la încurajarea procesului eco-
nomic, determinând declanşarea şi întreŃinerea expansiunii economice.
Aceştia sunt următorii: creşterea cererii agregate; creşterea preŃurilor
(evident, în limite care să nu blocheze sistemul economic); reducerea
ratei dobânzii bancare; creşterea cererii de credite; creşterea ofertei.
Există şi factori care, prin acŃiunea lor (fie iniŃială, fie de-
clanşată), conduc sistemul în sens contrar expansiunii economice.
Aceştia sunt: creşterea dobânzilor bancare; scăderea preŃurilor ca
urmare a creşterii ofertei; creşterea costurilor ca urmare a creşterii
ofertei (salarii mai mari, cheltuieli mai mari de aprovizionare şi, în
general, efecte ale dezeconomiei de scară); creşterea costurilor ca
urmare a inerŃiei specifice procesului invenŃional.
Într-o modalitate sinoptică, mecanismul expansiunii economice
poate fi reprezentat astfel (fig. 2):

Creşterea cererii agregate

Fig. 2. Mecanismul expansiunii economice

97
 Din examinarea mecanismului fazei de expansiune se pot des-
prinde următoarele concluzii:
a) faza de expansiune îşi alimentează principiile de menŃinere
din însuşi conŃinutul ei: creşterea cererii agregate, prin creşterea pre-
Ńurilor, măreşte marja de profit, ceea ce încurajează creşterea producŃiei,
care încurajează creşterea investiŃiilor, care conduce la reducerea
preŃurilor, care încurajează consumul, deci cererea agregată etc.;
b) faza de expansiune conŃine şi principiile de autonegare:
creşterea preŃurilor conduce la reducerea puterii de cumpărare; creşterea
ratei dobânzii bancare conduce la creşterea economisirii, deci, la redu-
cerea consumului, adică a cererii agregate; creşterea preŃurilor conduce
şi la creşterea costurilor, ceea ce determină reducerea profitului etc.
Aceste concluzii indică, de fapt, caracterul cibernetic al fazei de
expansiune, care, prin chiar mecanismul său de funcŃionare, conduce
sistemul spre atingerea limitelor sale de expansiune şi, deci, spre faza
următoare a ciclului economic.
Dincolo de aceste limite, care Ńin de mecanism, în calea extinderii
(cantitative şi în timp) a fazei de expansiune, literatura de specialitate
indică şi limite de natură obiectivă (aşa-numitele „tampoane” ale
ciclului economic). Aceste limite de natură obiectivă acŃionează atât în
faza de expansiune, cât şi în cea de depresiune. Caracteristice fazei de
expansiune sunt următoarele limite de această natură:
a) limite fizice: se referă la raritatea fizică a resurselor economice
antrenate de necesitatea creşterii ofertei; b) limite organizatorice: atât
procesul tehnologic, cât şi managementul ofertei sunt limitate la un
moment dat; c) limite economice: oferta reală nu poate creşte peste
nivelul ocupării depline.
Mecanismul descris al fazei de expansiune, precum şi acŃiunea
limitelor obiective menŃionate fac ca procesul economic aflat în faza
de expansiune să-şi atingă punctul de contracŃie (fig.1) şi să intre în
faza de recesiune.

• Mecanismul fazei de recesiune

În virtutea paradigmei keynesiene, faza de recesiune începe în
punctul de contracŃie a activităŃii economice, adică în momentul în
care cererea agregată are tendinŃa de scădere, iar profiturile au, de
asemenea, tendinŃa de scădere (atât ca urmare a scăderii preŃurilor, cât
şi ca rezultat al creşterii costurilor).
98
 Cea mai puternică criză economică de până acum este cea din
anii 1929 – 1933, denumită şi marea criză, care s-a reflectat prin
consecinŃe negative profunde asupra nivelului producŃiei industriale,
agricole, asupra exportului şi importului, precum şi în ceea ce priveşte
gradul de ocupare a forŃei de muncă, în sensul accentuării şomajului.
Un alt exemplu concludent este şi criza asiatică din 1997, care a avut
influenŃe negative inclusiv asupra creşterii economice americane:
conform buletinului economic al firmei „Merill Lynch”, PIB pe
primul trimestru al anului 1998 s-a situat sub nivelul de 2%; cererea
internă s-a încetinit brusc în ultimul trimestru, ajungând la o rată de
2,1%, iar ritmul de creştere a cheltuielilor de capital s-a încetinit până
la nivelul de 10%.
Ciclul economic – proces autoreglator. Faza de recesiune
economică este amorsată chiar de factorii care acŃionează în faza de
expansiune. Se poate spune, în acest sens, că ciclul economic reprezintă
un proces autoreglator. Tot ceea ce condusese la avântul activităŃii
economice, peste un anumit prag, va avea ca efect o reducere a acestei
activităŃi. Am menŃionat, la faza de expansiune, fenomenele care tind să
inverseze săgeata procesului economic; de aceea, dorim să analizăm aici
aşa-numitele „tampoane” de tip plafon, care fac ca procesul economic
să-şi atingă punctele de contracŃie. În principal, ele sunt următoarele:
a) depăşirea pragului ratei real negative a dobânzii bancare: în
momentul în care rata nominală a dobânzii bancare va fi depăşită de rata
inflaŃiei, capacitatea de finanŃare a economiei naŃionale se va bloca,
sistemul bancar având tendinŃa de decapitalizare; b) depăşirea pragului
ratei real negative a salariilor: în momentul în care rata salariilor
nominale va depăşi rata productivităŃii fizice a muncii, rata profitului va
avea tendinŃa de scădere, descurajând producătorii.
Factori care acŃionează în sens contrar. Atât în faza de
expansiune, cât şi în faza de recesiune, factorii care acŃionează în sens
contrar sunt amorsaŃi de însăşi faza în care ei iau naştere sau încep să
acŃioneze. Am arătat modul în care, în faza de expansiune, apare
acŃiunea factorilor contrari. În ceea ce priveşte faza de recesiune, aceşti
factori sunt următorii: a) efectul de clichet (structura de consum din
perioada anterioară rămâne aproximativ nemodificată, exercitând pre-
siune asupra sistemului economic în sensul reluării creşterii economice;
b) activizarea concurenŃei economice ca urmare a dificultăŃilor
existente în această fază, activizare care va conduce sistemul spre
punctul de relansare; c) continuarea creşterii forŃelor productive, deşi
99
ele îşi păstrează un caracter pasiv, în contrast cu caracterul lor activ din
perioada de expansiune; d) necesitatea refacerii stocurilor epuizate în
perioada de recesiune conduce, de asemenea, la presiuni asupra sis-
temului economic în sensul relansării sale.
Într-o încercare de sistematizare a cauzelor fundamentale ale
ciclului economic, care să explice şi mecanismul acestuia, Simon
Kuznetz* arăta că ciclurile economice reprezintă alternări ale ritmului
activităŃii economice şi că problema ciclicităŃii economice nu se poate
pune decât într-un sistem economic cu o structură suficient de diversi-
ficată. Această apreciere conduce la concluzia că ciclul economic este
determinat în mod esenŃial de structura economică, ceea ce indică
legătura de cauzalitate dintre ciclul economic, creşterea economică şi
dezvoltarea economică. Se poate spune că, dacă structura economică
este matricea în care ciclul economic este amorsat şi modelat, la rândul
său, structura economică este rezultatul ciclului economic, aşa încât
dezvoltarea economică (adică binomul creştere economică-modificare a
structurii economice) este înfăşurătorul acestor procese ciclice (fig.3).

Fig. 3. Dezvoltarea economică – înfăşurător al proceselor ciclice

De altfel, acelaşi Kuznetz, referindu-se la esenŃa ciclului eco-

nomic, arăta următoarele: a) durata ciclului economic depinde de
următorii factori: timpul diferit (este vorba despre timpul economic) al
ciclului caracteristic diferitelor sectoare şi schimbarea importanŃei
relative a acestor sectoare; schimbarea condiŃiilor productive şi institu-
Ńionale; schimbări în caracteristicile sectoarelor economice; schimbări în

*
Simon Kuznetz (1901-1985), economist american de origine rusă,
cunoscut pentru interpretarea sa empirică asupra creşterii economice şi pentru
aplicarea metodelor statistice în determinarea surselor de creştere a venitului
naŃional (în 1971, a obŃinut Premiul Nobel pentru Economie).
100
ritmul creşterii generale; b) amplitudinea ciclului economic depinde
de sensibilitatea fiecărui sector la schimbări (durata şi intensitatea reacŃiei
sectoarelor la diferite schimbări).

17.5. TIPOLOGIA CICLULUI ECONOMIC

Ciclul economic are o importanŃă covârşitoare în ce ceea

priveşte atât modelarea activităŃii economice curente, cât şi elaborarea
strategiilor de dezvoltare, restructurare şi reformare a sistemului
economic. ConstrucŃia instituŃională în domeniul economic nu poate
face abstracŃie de caracteristicile ciclului economic decât sub sancŃiunea
inadecvării şi inoportunităŃii sale.

• Teorii privind explicarea ciclului economic

Înainte de a prezenta tipologia ciclului economic este necesar să
trecem în revistă principalele teorii care încearcă să explice, într-o
modalitate unitară şi sistematică, acest fenomen. Aceste teorii sunt de
două feluri:
a) teorii exogene, care explică formarea ciclului economic prin
factori exteriori procesului economic propriu-zis, cum sunt: factori
naturali – calamităŃi naturale de orice fel; factori sociali – „valurile
demografice”, războaie, revoluŃii, schimbări instituŃionale radicale;
factori ştiinŃifici şi tehnologici – teorii sau invenŃii revoluŃionare,
descoperiri bruşte de noi resurse economice (în primul rând, naturale);
b) teorii endogene, care explică formarea ciclului economic
prin factori intrinseci procesului economic propriu-zis, cum sunt:
teorii monetare – pun accentul pe comportamentul relativ al utilizării
monedei şi al deŃinerii de lichidităŃi; teorii psihologice – pun accentul
pe alternanŃa valurilor de optimism – pesimism; teorii ale subcon-
sumului, inegalităŃii veniturilor la nivel social – pun accentul pe
dezechilibrul care se formează, în diferite momente de timp, între
excesul de economisire la unii subiecŃi economici şi insuficienŃa
consumului la alŃi subiecŃi economici; teorii ale investiŃiei (supracapi-
talizării) – pun accentul pe alternanŃa dintre excesul de investiŃii,
rezultat al fazei de expansiune, şi deficitul de investiŃii, rezultat al
fazei de recesiune.
101
 Desigur, teoriile menŃionate, deşi sunt prezentate în sine, se îmbină
în realitatea economică, diferitele explicaŃii teoretice suprapunându-se
şi influenŃându-se reciproc. Cele mai strânse influenŃe se produc între
diferitele teorii endogene ale ciclului economic (fig. 4), dar există
corelaŃii şi între teoriile exogene şi cele endogene. Aceasta înseamnă
că edificarea unei paradigme explicative coerente şi realiste presupune
luarea în considerare a tuturor acestor explicaŃii şi integrarea lor într-un
model coerent şi complet.

Fig. 4. Corelarea teoriilor ciclului economic

• Tipuri de ciclu economic

În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare
a ciclurilor economice, dar cel mai semnificativ este criteriul duratei.
În acest sens, ciclurile sunt de două categorii: a) cicluri economice pe
termen scurt (sub un an); b) cicluri economice pe termen lung (peste
un an).
a) Ciclurile economice pe termen scurt sunt, de fapt, oscilaŃii
subanuale şi anuale ale activităŃii economice. Aceste oscilaŃii pot fi:
– oscilaŃii săptămânale, care se datorează alternanŃei săptă-
mânale a unor variabile economice de comandă: cheltuieli sporite sau
cu o structură modificată în week-end, plata săptămânală a salariilor
(acolo unde se efectuează asemenea plăŃi) etc.;
– oscilaŃii lunare, care se datorează alternanŃei lunare a unor
variabile economice de comandă în economie: circulaŃia biletelor de
bancă, diferitele consumuri;
– oscilaŃii sezoniere, care se datorează alternanŃei sezoniere, în
interiorul anului, a unor variabile de comandă a activităŃii economice:
diferenŃe de consumuri (cantitativ şi structural) în funcŃie de anotimp,
102
comportamente de consum specifice în vacanŃe şi în perioada unor
sărbători etc.;
– oscilaŃii anuale, care se datorează alternanŃei anuale a unor
variabile economice de comandă în economie şi au la bază faptul că
majoritatea activităŃilor economice sunt programate şi evaluate anual.
În plus, cele mai multe măsuri normative şi instituŃionale (care sunt
cauze ale ciclicităŃii economice) sunt luate de obicei la începutul
anului. Aceste cicluri anuale sunt mai accentuate în economiile în care
anul calendaristic coincide cu anul fiscal. Aceste oscilaŃii se mai
numesc şi cicluri comerciale.
b) Ciclurile economice care depăşesc durata unui an calen-
daristic. Ele sunt de mai multe tipuri:
– Cicluri Kitchin, care au o durată de circa 40 de luni şi se mai
numesc şi cicluri ale stocurilor (inventory cycles), datorită faptului că
principala cauză a producerii acestor cicluri o reprezintă necesitatea
refacerii stocurilor de orice fel. O formă particulară a ciclului economic
Kitchin este ciclul Hanau, cu o durată medie de cca 30 de luni (în SUA).
Acesta se manifestă în special în agricultură, mai ales la producŃia
zootehnică.
– Cicluri Juglar2, care au o durată de cca 10 ani şi, ca atare, se
mai numesc şi cicluri decenale sau cicluri de afaceri (business cycles);
ele sunt determinate de evoluŃiile profunde ale marilor procese
industriale care se petrec în sistemul economic respectiv, precum şi de
politicile bancare pe termen lung. Cuprind fazele: expansiune şi rece-
siune, iar între acestea, criza şi reluarea activităŃii. Au fost identificate
următoarele cicluri Juglar: 1810-1818; 1819-1825; 1826-1837; 1838-
1847; 1848-1857; 1858-1866; 1867-1873; 1874-1882; 1883-1890;
1891-1900; 1901-1907; 1908-1913; 1914-1920; 1921-1929; 1930-1937.
Vârfuri de ciclu în Marea Britanie au fost în anii 1973, 1979, 19883.

2
Definite astfel de către Joseph Schumpeter, ca omagiu adus lui
Clement Juglar (1819-1905), cel care le-a fundamentat pe parcursul secolului
al XIX-lea.
3
Richard G. Lipsey, K.Alec Chrystal, op. cit., p. 912.
103
 4
– Cicluri Kondratieff , denumite şi cicluri lungi, au o durată
de cca 50 de ani şi se constituie în „valul” cel mai larg de descriere a
alternanŃelor în activitatea şi procesele economice. Ciclul Kondratieff
(impropiu denumit, uneori, ciclu secular) se constituie într-o înfăşu-
rătoare, pe termen lung, a ciclurilor economice cu o durată mai mică.
Ciclul Kondratieff cuprinde, în strucura sa, două faze: ascendentă
(caracterizată prin preponderenŃa anilor de prosperitate economică) şi
descendentă (caracterizată prin preponderenŃa anilor de recesiune
economică, de accentuare a inflaŃiei, şomajului etc.).
ExistenŃa simultană a ciclurilor economice pe termen lung, cu
durate diferite, creează posibilitatea interferării acestora. Din acest
motiv, ciclurile economice reale suferă o serie de deformări ale fazelor
lor (fie în ceea ce priveşte durata, fie în ceea ce priveşte amplitudinea),
în funcŃie de locul unde se află în cadrul unui ciclu înfăşurător.
În mod evident, ciclurile Kitchin vor fi înfăşurate de ciclurile
Juglar, care, la rândul lor, vor fi înfăşurate de ciclurile Kondratieff
(fig.5):

Fig. 5. Procesul înfăşurării

Această înfăşurare are, însă, cum arătam mai sus, efecte asupra
alurii, amplitudinii şi duratei fazelor ciclurilor care sunt înfăşurate în
ciclurile mai lungi. Mai precis, un ciclu care se află înfăşurat în faza
de expansiune are, în mod corespunzător, o durată şi o amplitudine
mai mici ale fazei de recesiune. Invers, un ciclu care se află înfăşurat
în faza de recesiune a unui ciclu înfăşurător va avea o fază de
expansiune cu o durată şi amplitudine mai mici şi, respectiv o fază de

4
Definite astfel după numele economistului rus Nicolai Kondratieff
(1892-1930), care, în 1922, a realizat o primă mare sinteză privind existenŃa
unor evoluŃii ciclice pe termen lung.
104
recesiune cu o durată şi o amplitudine mai mari. Acest rezultat este
foarte important pentru elaborarea politicilor economice pe termen
lung, mai ales în ceea ce priveşte procesele de restructurare sau de
reformă economică profundă, deoarece poate folosi „locul” istoric în
care se află un anumit sistem şi proces economic pentru a exploata
avantajele concrete. Dacă am dori să facem o metaforă în această
chestiune, am spune că, asemenea păsărilor, sistemele economice
trebuie să folosească „curenŃii” economici pentru a-şi doza eforturile
şi pentru a-şi atinge traiectoriile şi punctele planificate. Acest efect
care se produce în cazul ciclicităŃii economice se numeşte efect de
înfăşurare (fig. 6):

Fig. 6. Efectul de înfăşurare

17. 6. POLITICI ANTICRIZĂ

În confruntarea cu fluctuaŃiile ciclice inevitabile, statul nu rămâne

în expectativă, ci concepe şi adoptă măsuri pentru atenuarea acestora,
asigurarea unei mai mari stabilităŃi economice şi reducerea efectelor
negative ale evoluŃiei ciclice.

• Politica anticriză: definire

Politica anticriză (anticiclică) reprezintă ansamblul măsurilor
intreprinse de către stat, prin care se urmăreşte corectarea evoluŃiilor

105
ciclice excesive ale activităŃii economice şi atenuarea efectelor nefa-
vorabile care decurg din acestea.
Politica anticriză se aplică diferenŃiat în cadrul unui ciclu eco-
nomic. Astfel, în condiŃii de boom economic, se aplică politica
anticriză de stabilizare (STOP), iar în faza de recesiune, se aplică
politica anticriză de relansare (GO).

• Politica de relansare
Aceasta reprezintă ansamblul măsurilor ce se aplică în fazele de
încetinire sau recesiune economică şi are drept scop susŃinerea acti-
vităŃii economice, stimulând investiŃiile, consumul, creditul etc.
În funcŃie de modul de acŃiune, se disting mai multe forme ale
politicii de relansare, ca, de exemplu: relansarea prin credit; relansarea
prin ofertă; politica anticriză de rigoare; relansarea prin cerere.
Politica de relansare prin credit. Aceasta porneşte de la
principiul că există un multiplicator bugetar şi monetar, după care
fiecare venit nou şi fiecare credit distribuite în economie creează o
nouă cheltuială, care generează cerere şi o alimentează, în continuare.
În acest mod, acŃionează şi asupra creşterii masei monetare puse la
dispoziŃia economiei, prin reducerea ratei dobânzii, atenuarea restricŃiilor
în acordarea creditelor, operaŃiuni de open-market, reducerea rezervelor
bancare obligatorii.
Politica de relansare prin ofertă. Acest tip de politică stimu-
lează economia prin crearea unui mediu favorabil acŃiunii firmelor,
liberei iniŃiative şi concurenŃei, reducând obligaŃiile fiscale şi salariale.
Relansarea prin ofertă acceptă, cel puŃin implicit, legea debu-
şeelor a lui J.B.Say, conform căreia „oferta îşi creează propria cerere”;
astfel, pentru reluarea creşterii economice, trebuie stimulată prioritar
producŃia, şi nu cererea efectivă.
EsenŃa politicii de relansare prin ofertă este găsirea mijloacelor
pentru a stimula creşterea profiturilor şi a părŃii din acestea lăsate la
dispoziŃia agenŃilor economici. Asemenea măsuri vizează: reducerea
obligaŃiilor fiscale impuse firmelor, scăderea ratei dobânzii şi a
restricŃiilor în acordarea creditelor pentru ameliorarea randamentului
investiŃiilor, fiscalitate avantajoasă pentru plasarea economiilor pe
piaŃa monetară şi financiară (fig. 7).

106
 Fig. 7. Schema procesului de relansare prin ofertă

Politica anticriză de rigoare. Aceasta este aplicată, mai ales, în

fazele de supraîncălzire a economiei, când tensiunile din sistemul eco-
nomic (inflaŃia, îndatorarea exagerată a statului, atragerea în circuitul
economic a unor resurse din ce în ce mai restrictive, ineficienŃa
utilizării acestora, etc.) ascund pericolul unui derapaj economic (fig. 8).
Ideea de bază este ca statul să înceteze politica de îndatorare şi de
finanŃare a deficitului.

Fig. 8. Schema procesului politicii anticriză de rigoare

Politica anticriză de rigoare este aplicată în două etape:

• etapa 1: se reechilibrează bugetul (prin fiscalitate şi diminua-
rea anumitor cheltuieli publice), ceea ce generează scăderea masei
monetare în circulaŃie, comprimarea cererii interne agregate, atenuarea
tensiunilor inflaŃioniste;
• etapa 2: se reduce nivelul ratei dobânzii, ceea ce stimulează
investiŃiile, relansând, astfel, creşterea de tip intensiv şi ocuparea
eficientă a forŃei de muncă.
107
 Acest tip de politică anticriză porneşte de la teoria lui Keynes,
conform căreia cauza principală a fluctuaŃiilor activităŃiilor economice
rezidă în modificările nedorite ale cererii agregate (în special, ale
cererii pentru bunuri de investiŃii) în raport cu posibilităŃile şi evoluŃia
efectivă a producŃiei (oferta agregată).
Măsurile întreprinse în cadrul politicii de relansare prin cerere
pot fi grupate în trei mari categorii:
1) politica cheltuielilor publice: se majorează cheltuielile buge-
tului administraŃiei centrale în faza de recesiune – chiar cu preŃul unui
deficit bugetar – cu scopul de a menŃine sau impulsiona cererea
agregată (pentru a stimula producŃia în vederea trecerii la faza de
expansiune);
2) politica monetară şi de credit, ale cărei principale instrumente
sunt: rata dobânzii, creditul şi masa monetară. În faza de recesiune se
acŃionează astfel: se reduce rata dobânzii, se creează facilităŃi pentru
sporirea volumului creditului şi a masei monetare, se reduce nivelul
rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale, se achiziŃionează titluri
de stat de către autorităŃile monetare, se prelungeşte scadenŃa unor
credite etc. Prin aceste măsuri se urmăreşte stimularea consumului şi
investiŃiilor, având drept consecinŃă creşterea producŃiei şi a gradului
de ocupare a forŃei de muncă;
3) politica fiscală: în condiŃii de recesiune se reduce fiscalitatea,
lăsându-se o cotă procentuală mai mare de venit asupra agenŃilor
economici, ceea ce încurajează cererea pentru bunuri de consum şi de
investiŃii.
Politicile anticriză bazate pe influenŃarea cererii au fost aplicate
pentru prima dată în SUA, prin programul New Deal al AdministraŃiei
Roosevelt, pentru a depăşi marea criză din anii ’30, iar după al doilea
război mondial, asemenea măsuri au devenit jaloane curente de
politică economică în toate Ńările din Europa occidentală, Canada şi
Japonia. EvoluŃiile din perioada 1950-1970 au marcat lipsa unor
recesiuni profunde sau de durată, caracteristice fiind încetiniri sau
reduceri nesemnificative ale activităŃii economice între două perioade
de expansiune. Această situaŃie s-a datorat atât valenŃelor politicilor
keynesiste, cât şi unor schimbări profunde în mecanismul de funcŃionare
a economiei din Ńările dezvoltate, care au favorizat atenuarea cererii
agregate, conferindu-i o mai mare stabilitate faŃă de evoluŃia veni-
turilor curente.
108
 Începând cu anii ’70, este pusă sub semnul întrebării capacitatea
politicilor de sorginte keynesistă de a asigura stabilitatea sistemului
economiei de piaŃă. Criticii acestor teorii afirmă că ele au efecte
perverse, cum ar fi: efectul de scurgere, generat de interdependenŃele
dintre economii, şi efectul de evicŃiune, care se manifestă prin elimi-
narea investiŃiilor private în favoarea celor publice.
În concluzie, o economie confruntată cu dezechilibre poate
aplica unele din politicile anticriză prezentate mai sus. Aceste politici
reprezintă încercări de neutralizare a efectelor negative ale forŃelor de
dezechilibru.

Concepte de bază
• Ciclicitate economică
• Ciclul economic
• Expansiune economică
• Recesiune economică
• Punct de contracŃie
• Punct de relansare
• Perioada ciclului economic
• Amplitudinea ciclului economic
• Perioada închisă a ciclului economic
• Perioada deschisă a ciclului economic
• Tampoanele ciclului economic
• Efect de clichet
• Subconsum
• Supracapitalizare
• Cicluri Kitchin
• Cicluri Juglar
• Cicluri Kondratieff
• Efect de înfăşurare a ciclului

Probleme de reflecŃie, întrebări

• Ciclicitatea procesului economic
• Care sunt principalele determinări calitative ale ciclicităŃii pro-
cesului economic?
• Care sunt factorii cauzali ai ciclicităŃii economice?
• Care sunt factorii perturbatori ai ciclicităŃii economice?
109
 • Ciclul economic
• Fazele de expansiune şi recesiune ale ciclului economic
• De ce punctele de relansare şi de contracŃie sunt considerate
puncte nodale?
• ReprezentaŃi grafic ciclul economic, indicând fazele acestuia,
punctele de relansare şi de contracŃie, amplitudinea ciclului şi abaterea
de trend
• Care este diferenŃa dintre perioada închisă şi perioada deschisă
ale ciclului economic?
• Mecanismul fazei de expansiune
• Mecanismul fazei de recesiune
• Care este legătura dintre ciclul economic, structura economică,
creşterea economică şi dezvoltarea economică?
• Teoriile exogene care explică formarea ciclului economic
• Teoriile endogene care explică formarea ciclului economic
• Cum se clasifică ciclurile economice pe termen scurt?
• Care este durata ciclului Juglar?
• Ce se înŃelege prin efectul de înfăşurare al ciclului economic?

Bibliografie
• Atkinson L., Economics, Richard D. Irwin, Inc. Illinois, 1982.
• Albertini J. Marie, Les rouages de l’économie nationale, Éditions
Économie et Humanisme, Paris, 1998.
• Barre R., Économie Politique, vol. 2., PUF, Paris, 1970.
• Craven J., Introduction to Economics, Basil Blackwell, Oxford, 1984.
• Didier M., Économie: les règles du jeu, Economica, Paris, 1989.
• Dobrotă N., Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti,1997.
• DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă , Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
• Dornbush R., Fischer S., Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara,
1997.
• Flamard M., Les fluctuations économiques, PUF, Paris, 1990.
• Frois G. A., Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
• Samuelson P., Economics, Mc Graw-Hill Book Company, New York,
1989.

110
 Capitolul 18
ŞOMAJUL

Obiectivele temei:
• explicarea conŃinutului şomajului, ca formă de dezechilibru
economic;
• analiza cauzelor şi consecinŃelor şomajului, a relaŃiei dintre
şomaj şi nivelul de trai;
• evidenŃierea rolului dezvoltării activităŃii economice, ca suport
real al ocupării forŃei de muncă.

18.1. DEFINIREA ŞOMAJULUI

Şomajul este un fenomen permanent în toate Ńările. Dimensiunea

şi durata sa ridică o serie de probleme privind definirea, cauzele,
formele de manifestare şi posibilităŃile de reducere a acestuia. Şomajul,
prin efectele economico-sociale pe care le generează, a devenit o
problemă preocupantă, în ultimele decenii, pentru toate statele lumii.
Şomajul este o stare de dezechilibru pe piaŃa muncii, în cadrul
căreia există un excedent de ofertă de muncă faŃă de cererea de muncă,
adică un surplus de populaŃie activă care nu-şi găseşte loc de muncă.
Biroul InternaŃional al Muncii (organizaŃie din cadrul ONU) defi-
neşte şomerul ca fiind persoana care îndeplineşte următoarele condiŃii:
– are o vârstă de peste 15 ani;
– este apt de muncă;
– nu are loc de muncă;
– este disponibil pentru o muncă salarială sau nesalarială.
În România, Legea nr.1 din 1991 (completată ulterior) – „ProtecŃia
socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională” – precizează:
„Şomerii sunt persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă
de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor”.
111
 Aceste definiŃii surprind starea de dezechilibru de pe piaŃa
muncii, excedentul de forŃă de muncă faŃă de cererea de muncă. Deci,
şomajul este privit global. Este posibil, însă, ca pe un segment al pieŃei
muncii să fie excedent de cerere de muncă, adică un deficit de forŃă de
muncă. Trecerea rapidă de pe un segment al pieŃei muncii pe altul este
dificilă datorită rigidităŃii ofertei de muncă, gradului redus de
substituire. Şomajul privit ca un dezechilibru global minimalizează
dinamica structurii cererii de muncă sub impactul schimbărilor
tehnico-organizatorice ale ramurilor şi subramurilor. Aceste modi-
ficări generează dezechilibre pe anumite segmente ale ofertei de
muncă, situaŃie ce impune o formare şi recalificare a forŃei de muncă
în concordanŃă cu noua situaŃie.
Şomajul, raportat la piaŃa muncii, este un fenomen macroeco-
nomic opus ocupării.

18.2. CAUZELE ŞOMAJULUI

ApariŃia şi accentuarea şomajului au o multitudine de cauze

obiective, dar şi subiective.
– Ritmul de creştere economică, în condiŃiile unei producti-
vităŃi a muncii ridicate, nu mai este capabil să creeze noi locuri de
muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină. Pe piaŃa muncii,
decalajul între cererea de muncă şi oferta de muncă este în defavoarea
ultimei. Dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piaŃă
al forŃei de muncă tinere, care au drept cauză lipsa nu numai de locuri
de muncă, ci şi a unei pregătiri profesionale, în discordanŃă cu
structura cererii pieŃei muncii. Există şi cauze de ordin subiectiv, ce Ńin
de comportamentul reŃinut al agenŃilor economici de a angaja tineri fie
datorită lipsei lor de experienŃă, fie că aceştia nu se încadrează în
disciplina muncii.
În rândul tinerilor, şomajul apare şi ca urmare a tendinŃei de a
căuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce întârzie
integrarea lor activă.
– Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de şomaj,
într-o proporŃie mai mare sau mai mică, în funcŃie de capacitatea
financiară a Ńărilor de a asimila noutăŃile cercetării ştiinŃifice. În pe-
rioada postbelică, revoluŃia ştiinŃifică şi tehnică în domeniul producŃiei
112
şi serviciilor a accentuat tendinŃa de suprimare a unui important număr
de locuri de muncă.
Pe termen lung, progresul tehnic generează noi nevoi, care sunt
acoperite prin produse rezultate din activităŃi noi generatoare de locuri
de muncă. Exemplul Ńărilor dezvoltate confirmă teza că introducerea
progresului tehnic nu numai suprimă, dar şi creează locuri de muncă,
rata şomajului cunoscând o evoluŃie sinuoasă.
– Criza economică, definită prin scăderi sau stagnări ale
activităŃii economice, sporeşte numărul de şomeri, iar integrarea lor, în
perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr
cât mai mare de şomeri depinde de posibilităŃile reale ale fiecărei Ńări de
a stimula agenŃii economici în creşterea investiŃiilor de capital, de capa-
citatea de utilizare eficientă a pârghiilor economice în condiŃii de criză.
În România, criza economică de lungă durată a generat, în unii ani
ai tranziŃiei, un şomaj de mari proporŃii cu perspective reduse de
reintegrare a forŃei de muncă pe termen scurt. Emigrarea, de amploare, a
redus numărul şomerilor.
– Modificările de structură a ramurilor şi sectoarelor econo-
mice, sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice,
conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la redu-cerea cererii
de muncă.
În România, ca şi în alte Ńări, şomajul are la originea sa, parŃial,
şi transformările de structură a economiei naŃionale, după criteriul de
eficienŃă, în vederea adaptării la mediul concurenŃial.
– Imigrarea – emigrarea influenŃează asupra stării pieŃei muncii.
Emigrarea unei părŃi a populaŃiei active în vederea angajării în diferite
Ńări sporeşte oferta de forŃă de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are
un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în Ńara de origine.
– Conjunctura economică şi politică internaŃională nefavo-
rabilă, datorită oscilaŃiilor ritmului creşterii economice, conflictelor
armate, promovării unor politici de embargou influenŃează negativ
relaŃiile economice vizând importul-exportul, deteriorând activităŃile
economice în Ńările din zonă şi contribuind la creşterea şomajului.
Embargoul impus României faŃă de Irak şi fosta Iugoslavie a avut
efecte negative asupra exportului Ńării noastre, ceea ce a condus la
restrângerea activităŃii multor unităŃi economice, generând disponibili-
zări de personal.
113
 • RelaŃia şomaj – inflaŃie
Conform teoriei lui Phillips, un grad înalt de ocupare este însoŃit
de creşterea preŃurilor, iar o anumită stabilitate a preŃurilor este urmată
de sporirea proporŃiilor şomajului. Autorul demonstrează că există o
rată naturală a şomajului, care corespunde unei rate stabile a
inflaŃiei. Pentru a nu se modifica rata inflaŃiei, este important să nu
existe un excedent de cerere de muncă, dar nici oferta de forŃă de
muncă să nu cunoască profunde transformări. Dacă are loc un exce-
dent de cerere de forŃă de muncă, atunci se creează un câmp de
presiune în direcŃia creşterii salariilor şi, deci, apar condiŃii pentru
inflaŃie. ExistenŃa şomajului la un anumit nivel ca o rată naturală,
secundată de o relativă stabilitate a ofertei de muncă, ar genera con-
diŃii de echilibru între rata şomajului şi rata inflaŃiei.
John Kenneth Galbraith apreciază că teoria lui Phillips constă
„în a alege între gradul înalt de ocupare şi inflaŃie, între o stabilitate a
preŃurilor şi şomaj ridicat”1. În anii ’70, Curba lui Phillips a fost pusă
sub semnul întrebării în diferite Ńări, datorită manifestării fenomenului
de stagflaŃie şi slumpflaŃie, care semnifică sincronizarea stagnării,
respectiv, reducerea activităŃii economice, şomaj şi inflaŃie.
Economistul Michel Didier afirmă: „Faptul că şomajul şi inflaŃia
fac casă bună este surprinzător şi de-a dreptul neplăcut. Nu mai este
posibil să se explice că dacă există inflaŃie este pentru a evita şomajul
sau dacă există şomaj este pentru a pune capăt creşterii preŃurilor”2.
În România, şomajul şi inflaŃia au avut o evoluŃie sincronizată,
atingând, în unele perioade, cote procentuale deosebit de ridicate.

Numărul de şomeri, rata şomajului şi rata inflaŃiei

în România (1991-1997)
Tabelul 1.a
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Rata şomajului (%) 3,0 8,4 10,2 10,9 9,5 6,3 8,9
Rata inflaŃiei
224,3 201,5 297,0 60,0 27,8 57,5 44,2
(media anuală %)

1
J.K.Galbraith, Societatea perfectă, Editura Eurosong and Book, 1997,
p. 48.
2
Michel Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,
1994, p. 209.
114
 Rata şomajului şi rata inflaŃiei în România (1998-2005)
Tabelul 1.b
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005*
Rata şomajului (%) 9,5 11,5 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 7,2
Rata inflaŃiei
49,5 45,8 45,7 34,5 22,5 15,3 9,5 8,6
(media anuală %)
Sursă: „Anuarul Statistic al României, 2005”.
*
„Revista Română de Statistică”, nr. 10, 2006.

În condiŃiile României, s-ar părea că rata ridicată a inflaŃiei a

generat o scădere la niveluri rezonabile a şomajului (tabelul 1). Mai
mult, începând cu anul 2000, atât inflaŃia, cât şi şomajul au o tendinŃă
de scădere. ExplicaŃia constă, doar parŃial, în creşterea economică din
ultimii 5 ani, cu impact direct privind sporirea locurilor de muncă. În
realitate, o cauză importantă care stă la baza tendinŃei de scădere a
şomajului rezidă, pe de o parte, cum am arătat, în emigrarea unei părŃi
importante din forŃa de muncă, iar pe de altă parte, în renunŃarea, de
către un număr mare de persoane, ce au depăşit perioada de acordare a
indemnizaŃiei de şomaj, de a se mai înregistra la AgenŃia de Ocupare a
ForŃei de Muncă. În consecinŃă, creşte populaŃia inactivă, care, nedis-
punând de venituri, este ajutată de societate prin acordarea ajutorului
social. O parte din această populaŃie poate fi regăsită pe „piaŃa gri”,
acceptând condiŃiile impuse de angajator. Analiza pieŃei muncii prin
anchete familiale ar evidenŃia că numărul şomerilor este mult mai
mare decât cel declarat oficial. Ultimele date privind numărul persoa-
nelor care trăiesc sub pragul sărăciei dovedesc faptul că o parte
importantă din populaŃia activă întră în această categorie din lipsa
obŃinerii unor venituri care să le asigure minimum de existenŃă, din
cauza şomajului de lungă durată. Explicarea celor două fenomene
(şomaj – inflaŃie) nu se poate face prin substituirea unuia cu celălalt.
Fiecare îşi are propriile cauze, fără însă a le trata într-o ruptură totală
unul faŃă de celălalt. Fiecare influenŃează asupra mersului economiei
naŃionale. Se impune aşadar, reducerea la minimum a efectelor nega-
tive economico-sociale ale ambelor fenomene.
Şomajul este, deci, generat de o multitudine de cauze, unele din
ele fiind preponderente în unele perioade şi Ńări.
115
 18.3. FORME ALE ŞOMAJULUI.
MĂSURAREA ŞOMAJULUI

Şomajul involuntar se manifestă în diferite forme, după cauzele

care îl generează.
– Şomajul ciclic este generat de evoluŃia ciclului economic. În
faza de criză, şomajul sporeşte ca urmare a contracŃiei, scăderii pro-
ducŃiei, a activităŃilor economice şi creşterii numărului de falimente,
cu deosebire a întreprinderilor mici şi mijlocii.
În ultimele decenii, şomajul, în multe Ńări dezvoltate, s-a menŃinut
la cote ridicate chiar şi în perioade de boom (peste 10%). Deci, s-a redus
capacitatea de absorbŃie a pieŃei muncii chiar şi în faze ale ciclului care
se particularizau prin sincronizarea creşterii economice cu reducerea
numărului de şomeri.
– Şomajul conjunctural este efectul restrângerii activităŃii eco-
nomice în unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori
conjuncturali economici, politici, sociali, interni şi internaŃionali.
Primul şi al doilea „şoc petrolier” (din prima jumătate a anilor ’70) şi
embargourile practicate faŃă de anumite state s-au răsfrânt şi se
răsfrâng negativ asupra economiei statelor aflate sub embargou, dar şi
asupra partenerilor cu care acestea aveau relaŃii comerciale.
– Şomajul structural derivă din reconversiunea unor activităŃi
economice, din restructurările de ramură şi subramură impuse de
progresul tehnic. Şomajul structural apare şi ca efect al unei structuri
înguste de ramuri şi subramuri, caracteristică pentru Ńările în curs de
dezvoltare. Diversificarea ramurilor ar oferi şanse mai mari de absorbŃie
a forŃei de muncă.
– Şomajul tehnologic este efectul introducerii noilor tehnologii,
care impun un nou mod de organizare a producŃiei şi a muncii şi, în
consecinŃă, o reducere a locurilor de muncă.
– Şomajul sezonier este legat de restrângerea activităŃii eco-
nomice în anumite anotimpuri ale anului, datorită condiŃiilor naturale,
în agricultură, construcŃii de locuinŃe, lucrări publice şi turism etc.; el
are caracter ciclic.
– Şomajul total presupune pierderea locului de muncă şi înceta-
rea totală a activităŃii (falimente, restructurarea profilului întreprin-
derii, închiderea unor unităŃi nerentabile).
116
 – Şomajul parŃial constă în reducerea duratei de muncă sub
nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului
(săptămână incompletă sau ziua de muncă la o durată mai mică).
– Şomajul deghizat cuprinde persoanele declarate şi înregistrate
la AgenŃiile de Ocupare a ForŃei de Muncă în categoria şomeri, dar
care, în realitate, sunt pe piaŃa gri a muncii. Ei lucrează fără contract
de muncă, dar beneficiază de toate drepturile prevăzute în legile
privind şomerii.
Persoanele care trăiesc în mediul rural şi care au un grad de
ocupare redus, cu un venit de subzistenŃă, şi care se apropie de condiŃia
economico-socială a şomerului nu sunt înregistrate la AgenŃiile de
Ocuparea ForŃei de Muncă, dar, în realitate, se află într-un şomaj latent.
Şomajul deghizat este de mare amploare în Ńările în curs de
dezvoltare, unde milioane de persoane au o ocupare precară, cu o pro-
ductivitate foarte scăzută, ceea ce le situează în starea de nonocupare.
– Există şi şomajul voluntar, reprezentat de persoanele care
refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de
muncă la altul din diferite motive personale: locurile de muncă nu
corespund aşteptărilor, salariul este prea mic pentru a le asigura un trai
decent, condiŃiile de muncă nu le convin. Şomajul voluntar pune în
evidenŃă comportamentele indivizilor, făcându-i să devină mai rigizi
fie faŃă de nivelul salariului, fie faŃă de condiŃiile de muncă. Şomajul
voluntar are, în esenŃa sa, rigiditatea salariului la scădere. Sindicatele
militând pentru obŃinerea unor salarii mai mari, agenŃii economici,
care se raportează la fondul de salarii, renunŃă să angajeze, astfel că o
parte din forŃa de muncă rămâne neocupată. Acesteia îi corespunde
şomajul fricŃional.
Estimarea sau măsurarea şomajului presupune luarea în consi-
derare a dimensiunii, structurii, intensităŃii şi duratei acestuia, într-o
perioadă sau alta. În acest sens, se apelează la indicatori cantitativi şi
structurali.
• Indicatorii cantitativi exprimă mărimea absolută a şomajului,
adică numărul total al şomerilor existent, la un moment dat, pe
ansamblul economiei naŃionale, într-o zonă geografică, în anumite
ramuri, profesii, meserii etc.
În Europa occidentală, numărul şomerilor a crescut foarte mult,
după anii ’70, ajungând la peste 15 milioane, iar la nivelul OCDE, la
117
peste 30 de milioane. Japonia a avut cel mai mic număr de şomeri, iar
după ’90, şi SUA (tabelul 2).
Rata şomajului exprimă procentual mărimea şomajului. Se
calculează ca raport procentual între numărul şomerilor şi populaŃia
activă (populaŃia ocupată plus şomeri).

Număr de şomeri
RS = × 100
PopulaŃia activă (populaŃia angajată plus şomerii)

Rata şomajului în unele zone şi Ńări (%),

în anii 2000-2005
Tabelul 2
2000 2001 2002 2003 2004 2005
U.E (25 membri) 8,6 8,4 8,8 9,0 9,1 8,7
U.E (15 membri) 7,7 7,3 7,6 8,0 8,1 7,9
Danemarca 4,3 4,5 4,6 5,4 5,5 4,8
Germania 7,2 7,4 8,2 9,0 9,5 9,5
Grecia 11,3 10,8 10,3 9,7 10,5 9,8
FranŃa 9,1 8,4 8,9 9,5 9,6 9,5
Italia 10,1 9,1 8,6 8,4 80,0 7,7
Marea Britanie 5,4 5,0 5,1 4,9 4,7 4,7
Spania 11,1 10,3 11,1 11,1 10,7 9,2
Japonia 4,7 5,0 5,4 5,3 4,7 4,4
SUA 4,0 4,8 5,8 6,0 5,5 5,1
Polonia 16,1 18,2 19,9 19,6 19,0 17,7
Cehia 8,7 8,0 7,3 7,8 8,3 7,9
Slovenia 6,7 6,2 6,3 6,7 6,3 6,5
Slovacia 18,9 19,3 18,7 17,8 18,2 16,3
Ungaria 7,0 6,3 6,2 6,1 6,1 7,0
Bulgaria 16,4 19,5 18,1 13,7 12,0 10,1
Sursa: „Eurostar”, 29.07.2006

În perioada 2000-2005, rata şomajului a avut o tendinŃă de

creştere, ajungând în unele Ńări la peste 10%.
• Indicatorii de ordin structural se referă la componenta
structurală a şomerilor după nivelul de calificare, specialităŃi, meserii,
sex, vârstă etc.
118
 După gradul de pregătire, în România, cei mai afectaŃi de şomaj
sunt muncitorii (ponderea lor în total şomeri înregistraŃi era, în
februarie 2000, de peste 70%), urmaŃi de cei cu studii medii. Per-
soanele şomere cu studii superioare deŃin o pondere mult mai scăzută,
de 3%, în februarie 2000. Cei cu studii superioare sunt preferaŃi, la
angajare, celor cu studii medii, având în vedere efectul de eficienŃă a
utilizării forŃei de muncă.
Tinerii, în Ńările dezvoltate, dar şi în Ńările în tranziŃie, deŃin o
pondere între 20%-25% în totalul şomerilor înregistraŃi.
Femeile constituie o altă componentă importantă în structura
şomerilor înregistraŃi, trăsătură valabilă pentru toate Ńările lumii.
Prin structura sa, şomajul afectează toate categoriile de salariaŃi,
fapt ce lărgeşte spectrul sărăciei şi accentuează marginalizarea unui
număr important de persoane devenite şomere sau recent sosite pe
piaŃa muncii.
Măsurarea şomajului necesită luarea în calcul şi a altor elemente,
cum sunt: intensitatea şomajului, adică evidenŃierea situaŃiei în care
este vorba de reducerea perioadei de lucru, a numărului de ore de
muncă săptămânale şi diminuarea corespunzătoare a salariului sau de
pierderea totală a locului de muncă; durata şomajului, ce reprezintă
intervalul de timp din momentul încetării parŃiale sau totale a activităŃii
până la reîncadrarea sau reluarea muncii într-un domeniu sau altul.

18.4. CONSECINłELE ŞOMAJULUI

Pe plan economic, se disting consecinŃe negative ale şomajului

la nivel naŃional şi la nivel de individ – familie.
• Pe plan naŃional, excluderea unei părŃi a forŃei de muncă
influenŃează dinamica mărimii PIB, în sensul că instruirea, calificarea
celor aflaŃi în şomaj au presupus cheltuieli din partea individului şi
societăŃii, care nu vor putea fi recuperate în situaŃia şomajului de lungă
durată; această forŃă de muncă, ieşită din populaŃia activă ocupată, nu
contribuie la creşterea PIB; societatea suportă costurile şomajului pe
seama contribuŃiei la fondul de şomaj, din partea agenŃilor economici
şi salariaŃilor; existenŃa unui şomaj de lungă durată, mai ales în rândul

119
tinerilor, poate genera acte de violenŃă, infracŃiuni, poate accentua cri-
minalitatea, cu impact asupra întregii societăŃi.
• La nivel de individ-familie, şomajul se repercutează negativ
asupra venitului. IndemnizaŃia de şomaj este mai mică decât salariul.
Prelungirea duratei şomajului erodează şi economiile, dacă ele există.
Se deteriorează calitatea forŃei de muncă şi este mai greu de găsit un
loc de muncă.
Un rol aparte revine stării morale şi psihice, care afectează
individul devenit şomer mai mult decât latura economică. Apar
complexe de neutilitate pentru societate şi familie. Starea de şomaj
poate afecta coeziunea şi armonia din unele familii. Totodată, şomajul
cronic şi de lungă durată, care generează sărăcia unui grup important
din populaŃia activă, poate antrena conflicte sociale profunde. Este de
înŃeles că „bulversarea vieŃii sociale şi a celei de familie poate provoca
o adevărată criză de identitate”3.
Multitudinea de efecte negative ale şomajului pentru societate şi
individ justifică pe deplin îngrijorarea guvernelor statelor lumii în faŃa
acestui flagel şi preocuparea pentru a găsi soluŃii de ocupare a forŃei
de muncă la un grad cât mai înalt.
ExistenŃa în România a unui şomaj cronic de lungă durată, ce a
generat criza ocupării forŃei de muncă, impune cu necesitate politici
active de ocupare, care să vizeze obiective la nivel micro şi
macroeconomic.

18.5. POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI

Şomajul, prin dimensiuni, durată prelungită şi consecinŃe, ridică

în faŃa guvernelor şi forŃelor sociale responsabilitatea de a elabora
politici al căror obiectiv îl constituie reducerea proporŃiilor acestuia,
asigurarea protecŃiei sociale.
• Politicile active constau din măsuri care să contribuie la
(re)integrarea şomerilor în diferite activităŃi şi prevenirea şomajului în
rândul celor ocupaŃi.

3
A.K. Sen, L’inegalité, le chômage et l’Europe d’aujourd’hui, în
„Revue internationale du travail”, nr. 2/1977, p. 77.
120
 Principalele acŃiuni, măsuri de promovare a politicilor active sunt:
– organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piaŃa
muncii fără o calificare corespunzătoare şi recalificarea (reconversia)
şomerilor în concordanŃă cu structura profesională a locurilor de muncă;
– stimularea agenŃilor economici, prin pârghii economico-
financiare, în extinderea activităŃii economice;
– încurajarea investiŃiilor, prin acordarea de facilităŃi în vederea
relansării şi creşterii economice, a creării de noi locuri de muncă;
– acordarea de facilităŃi întreprinderilor care angajează şomeri
de lungă durată, precum şi tineri*;
– încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică, pe plan
local şi naŃional;
– dezvoltarea serviciilor publice în limite raŃionale, a serviciilor
industriale etc.;
– extinderea ocupării atipice**: ocuparea pe timp de muncă
parŃial, ocuparea temporară, munca la domiciliu, munca independentă
şi alte forme de ocupare.
În Uniunea Europeană, în ultimele două decenii ale secolului XX,
ocuparea atipică a crescut cu 15%. Efectul direct al acestei ocupări îl
constituie reducerea costurilor salariale, deoarece muncile atipice sunt
prost plătite.
În vederea atenuării şomajului şi a consecinŃelor lui sunt im-
portante şi alte măsuri, acŃiuni, ca: acordarea de facilităŃi care să
stimuleze mobilitatea forŃei de muncă de la o zonă la alta, de la un
sector de activitate la altul (indemnizaŃii de transfer, locuinŃe etc.);
încurajarea şomerilor de a se lansa în activităŃi pe cont propriu;
dezvoltarea cercetării ştiinŃifice, a sectoarelor de concepŃie; racordarea

*
În România, agenŃii economici sunt stimulaŃi să angajeze absolvenŃi
prin subvenŃionarea, de către Ministerul Muncii, a 70% din salariul net.
**
În legătură cu ocuparea atipică sunt păreri diferite. Unii specialişti
apreciază că o evoluŃie pozitivă a acestei forme de ocupare conferă pieŃei
muncii o mai mare supleŃe. AlŃii consideră că ocuparea duce la o slăbire a
poziŃiilor pe piaŃa muncii ale anumitor categorii profesionale. (A. De Grip,
Y. Hoerenbeg, L’emploi atipique dans l’Union Européenne, în „Revue
internationale du travail”, nr. 1/1997, p. 58).
121
învăŃământului la tendinŃele ce se conturează în diviziunea muncii
interne şi internaŃionale; formarea şi specializarea tineretului în
domenii de perspectivă îndelungată, care să le ofere o mobilitate
profesională ridicată; dezvoltarea sau crearea de unităŃi în sectoare ce
Ńin de: producerea de instalaŃii, utilaje de depoluare, reciclarea mate-
riilor şi materialelor utile; protecŃia resurselor, gestionarea pădurilor, a
deşeurilor, depoluarea râurilor; introducerea de restricŃii privind
imigrarea şi trimiterea forŃată a imigranŃilor în Ńara de origine; unele
guverne acordă acestor persoane facilităŃi băneşti pentru a le stimula
să plece fără intervenŃie brutală din partea organelor administrative.
Atenuarea tensiunii şomajului şi creşterea gradului de ocupare se
pot realiza numai prin sporirea volumului şi eficienŃei investiŃiilor.
InvestiŃia, prin efectele ei de antrenare, creează condiŃii de sporire a
producŃiei, a venitului naŃional şi a cererii globale de bunuri economice,
influenŃând pozitiv ocuparea şi nivelul de trai.
În România, şomajul poate fi redus prin creşterea investiŃiilor,
care să reechilibreze piaŃa bunurilor şi serviciilor. Sfera serviciilor,
care deŃine încă o pondere redusă în PIB, în condiŃiile Ńării noastre,
spre deosebire de Ńările dezvoltate, poate constitui o supapă importantă
de absorbŃie a unui număr important de şomeri. Dar, pentru aceasta,
sunt necesare câteva condiŃii, şi anume: sporirea investiŃiilor şi crearea
unor structuri moderne ale acestui sector, tarife raŃionale şi creşterea
veniturilor reale ale agenŃilor economici, ale populaŃiei.
• Măsurile active vizează şi populaŃia ocupată în vederea
preîntâmpinării riscului de şomaj. În acest scop, la nivelul unităŃilor
economice se elaborează programe de (re)calificare, reciclare a forŃei
de muncă ocupate, în concordanŃă cu modificările de structură sau
tehnologice ce urmează a avea loc în unitatea/unităŃile respective.
Adaptarea forŃei de muncă ocupate la cerinŃele mereu în dinamică ale
unităŃii în care lucrează diminuează riscul persoanelor respective de a
deveni şomeri.
Reducerea timpului de muncă asigură atât menŃinerea forŃei de
muncă angajate, cât şi posibilitatea sporirii locurilor de muncă.
Reducerea duratei de muncă poate avea un efect contradictoriu: creşte
ocuparea, dar scade productivitatea muncii. Evitarea efectului de

122
reducere marginală a productivităŃii muncii în cazul reducerii timpului
de muncă, impune un nou mod de organizare a muncii la nivel naŃional.
• Politici pasive. Acestea se concretizează în măsuri şi acŃiuni
care să asigure şomerilor involuntari un anumit venit pentru un trai
decent sau de subzistenŃă. Această politică trebuie să aibă, prin
fundamentarea sa, un caracter limitativ, astfel încât să Ńină cont atât de
restricŃiile ce provin din partea partenerilor contribuabili, cât şi de
beneficiari, care trebuie descurajaŃi în a se complăcea în situaŃia de
şomer. Politica pasivă răspunde la cele două cerinŃe în măsura în care,
pe de o parte, stimulează crearea de noi locuri de muncă şi, pe de altă
parte, fixează un cuantum al venitului incitator la muncă.
Venitul asigurat şomerului se numeşte indemnizaŃie de şomaj
sau, în cazul Ńării noastre, ajutor de şomaj. El se acordă pe o perioadă
determinată de timp; nivelul indemnizaŃiei reprezintă un procent din
salariul primit în ultima perioadă de muncă, de regulă, în ultimele şase
luni de activitate.
În România, costul şomajului pentru patronat reprezintă 5%,
raportat la fondul de salarii, iar pentru salariaŃi, 1%, raportat la salariul
brut. În unele Ńări, costul şomajului este suportat şi de bugetul de stat
în scopul asigurării celor aflaŃi în şomaj a unui venit suficient pentru
un trai decent.
În România, perioada de acordare a ajutorului de şomaj este de 9
luni, iar a alocaŃiei de sprijin, 18 luni.
În cazul depăşirii perioadei de acordare a indemnizaŃiei de şomaj,
din imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, în multe Ńări, se mai
acordă, pentru un interval de timp, ajutor social sau alocaŃie de
sprijin. Acestea sunt sume fixe, lunare, cu mult mai mici decât
indemnizaŃia de şomaj.
Costul şomajului are un suport obiectiv atâta timp cât societatea
nu are capacitatea de a crea locuri de muncă şi de a asigura creşterea
gradului de ocupare a forŃei de muncă active.

Concepte de bază
• Şomajul
• PopulaŃie activă
• Şomajul involuntar
• Şomajul voluntar
123
 • Rata şomajului
• Costul şomajului
Probleme de reflecŃie, întrebări
• Care sunt principalele concepŃii despre şomaj ?
• Cauzele care stau la baza formării şomajului
• În ce constă relaŃia dintre inflaŃie şi şomaj ?
• Principalele forme ale şomajului. RelaŃia şomaj voluntar – şomaj
involuntar
• Ce este politica activă de ocupare şi care sunt mijloacele de
promovare a ei?
• Ce este politica pasivă şi care sunt limitele ei?
• ConsecinŃele şomajului la nivel de societate şi individ

Bibliografie
• Constantin Enache, Probleme privind raportul dintre măsurile statale
şi piaŃa muncii în economia de tranziŃie, în Probleme ale tranziŃiei la eco-
nomia de piaŃă în România (coordonator: N.N. Constantinescu), Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1997.
• Michel Didier, Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994, capitolul „Şomajul”.
• J.M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, capitolul „Teoria generală a
ocupării într-o nouă formulare”.
• J.K. Galbraith, Societatea perfectă, Editura Eurosong & Book, 1997,
capitolul „Argumentul social”.
• DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.

124
 Capitolul 19
INFLAłIA

Obiectivele temei:
• explicarea conŃinutului teoretic şi practic al inflaŃiei, ca dez-
echilibru economic;
• punerea în relief a cauzelor care generează fenomenul infla-
Ńionist, a formelor şi consecinŃelor pe care acesta le are;
• dezvoltarea capacităŃii de a înŃelege inflaŃia în complexitatea
ei, prin ilustrări din economia Ńării noastre, aflată în tranziŃie, precum
şi din cea a altor Ńări;
• sublinierea rolului politicii economice în prevenirea şi com-
baterea inflaŃiei.

19.1. DEFINIREA INFLAłIEI.

CAUZELE INFLAłIEI

În sens general, starea de dezechilibru în economie înseamnă

inegalitate dintre cerere şi ofertă, care se manifestă diferit, în funcŃie
de natura obiectului pieŃei. Astfel, pe piaŃa bunurilor economice, dacă
cererea depăşeşte oferta existentă, ajungându-se la creşteri generale de
preŃ, starea de dezechilibru are caracter inflaŃionist. În cea de a doua
jumătate a secolului al XX-lea, inflaŃia a devenit un fenomen aproape
permanent, cu deosebiri de intensitate şi amploare, în timp şi spaŃiu.
În plan istoric, inflaŃia s-a manifestat cu mult timp în urmă, şi
anume: în epoca în care se foloseau numai bani din metale preŃioase;
în perioada când se foloseau bani de hârtie convertibili în aur şi în
condiŃiile contemporane, când se folosesc bani de hârtie neconvertibili
în metale preŃioase. În cadrul acestui capitol, vom avea în vedere
inflaŃia în condiŃiile contemporane.

125
 • Definirea inflaŃiei
InflaŃia reprezintă acea stare de dezechilibru economic în
care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul
real de monedă, ducând la creşterea generalizată a preŃurilor şi la
scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Nu orice sporire a preŃului înseamnă inflaŃie: de exemplu, creş-
terea preŃului ca urmare a îmbunătăŃirii parametrilor calităŃii bunului
respectiv sau majorarea preŃului ca fenomen izolat, doar la un bun sau
altul, nu reprezintă inflaŃie. Sporirea preŃurilor trebuie, deci, să aibă
caracter general.
InflaŃia este, înainte de toate, un fenomen monetar, fiind legată
de excedentul de masă monetară peste nevoile reale ale economiei,
determinate de oferta de bunuri şi servicii scăzută. În acest caz, pe
termen scurt, ajustarea raportului dintre cerere şi oferta de mărfuri, pe
piaŃă, are loc prin creşterea preŃurilor; dacă presupunem viteza de cir-
culaŃie a banilor constantă, atunci variaŃia preŃurilor este proporŃională
cu fluctuaŃia masei monetare. Dar, nu numai atât: inflaŃia este un
fenomen monetaro-material, deoarece creşterea generalizată a pre-
Ńurilor şi diminuarea puterii de cumpărare a banilor, ca forme concrete
de manifestare a acesteia, exteriorizează sau scot la iveală dezechilibre
de profunzime, insuficienŃe care Ńin de volumul şi structura producŃiei,
de neconcordanŃa dintre producŃie şi nevoi, dificultăŃi privind aparatul
tehnic de producŃie, nivelul randamentelor economice etc., care fac ca
oferta să nu Ńină pasul cu cererea etc. O asemenea abordare a inflaŃiei
pune în relief totodată legătura strânsă dintre fluxurile economice reale
(de bunuri materiale şi servicii), pe de o parte, şi fluxurile monetare,
pe de altă parte.
În lumina teoriei cantitative, banii nu sunt decât „un văl” ce acoperă
universul economiei reale1; oferta şi cererea de bani există nu „în
sine”, ci pentru a fi transformate în cerere de bunuri şi/sau servicii reale.

• Delimitări conceptuale
InflaŃia caracterizează situaŃia în care, pe termen lung, cererea
de bunuri şi servicii este mai mare decât oferta, fapt ce antrenează,

1
Pierre Bezbakh, InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992, p. 40-42.
126
după sine, deplasarea în sus a ansamblului preŃurilor. De aici, denu-
mirea de presiune inflaŃionistă.
DeflaŃia este opusul inflaŃiei, reflectând situaŃia, existentă în
economie, în care, pe termen lung, oferta de bunuri şi servicii este mai
mare decât cererea, având loc scăderea preŃurilor. De aici, denumirea
de presiune deflaŃionistă.
StagflaŃia caracterizează situaŃia în care producŃia stagnează,
fără ca masa monetară să se micşoreze, accentuându-se, astfel,
dezechilibrul dintre cerere şi ofertă şi fenomenul inflaŃie.
SlumpflaŃia pune în evidenŃă starea de declin sau de regres a
economiei, în care producŃia naŃională scade, iar inflaŃia se manifestă
cu intensitate ridicată.

• Cauzele inflaŃiei
Explicarea şi perceperea acestor cauze presupun luarea în
considerare a faptului că inflaŃia constituie un fenomen complex,
care este determinat de mai multe cauze, nu numai economice, ci şi
social-politice, nu numai interne (endogene), ci şi externe (exogene),
în contextul interdependenŃelor dintre economiile naŃionale, cu efecte
nu numai imediate, ci şi pe termen mediu sau lung, cu intensitate
diferită de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta etc.
În continuare, prezentăm cauzele inflaŃiei:
a) Emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi
servicii. Aceasta atrage după sine un „surplus de cerere” şi, ca urmare,
creşterea ansamblului preŃurilor. De aici, denumirea de inflaŃie prin
monedă. Mărirea preŃurilor are loc nu prin simpla sporire a cantităŃii de
bani, ci prin creşterea cererii pe care aceasta o face posibilă. łinând
seama de faptul că, pe termen scurt, capacităŃile de producŃie existente
nu pot răspunde la amplificarea cererii, ajustările au loc prin creşterea
preŃurilor proporŃională cu fluctuaŃia masei monetare. Excedentul de
monedă este legat de nevoile financiare ale statului pentru acoperirea
deficitului bugetar, a unor datorii contractate şi, în general, pentru
cerinŃe mai mari şi temporare de bani.
ReprezentanŃii curentului monetarist, în frunte cu Milton Friedman,
consideră că „inflaŃia este întotdeauna şi pretutindeni un fenomen
monetar”, de care este răspunzătoare politica statului. În consecinŃă, se
127
afirmă că pentru a înfrâna inflaŃia şi a asigura o dezvoltare economică
neinflaŃionistă este necesară limitarea expansiunii monetare la o rată de
creştere care să fie egală cu ritmul de creştere a producŃiei reale pe
termen lung.
b) Excedentul de cerere agregată peste oferta agregată. De aici,
denumirea de inflaŃie prin cerere (fig.1); aceasta apare datorită creş-
terii cererii agregate, în condiŃiile în care oferta agregată rămâne în urma
cererii sau se micşorează. Cererea agregată poate să crească, însă, şi în
condiŃiile în care masa monetară nu se modifică, şi anume atunci când:
– sporesc veniturile băneşti ale populaŃiei, ducând la mărirea
puterii de cumpărare a acesteia;
– se diminuează înclinaŃia spre economisire;
– se extinde creditul de consum;
– are loc creşterea salariilor neînsoŃită de sporirea rezultatelor
muncii etc.

Fig. 1. InflaŃia prin cerere

Se observă tendinŃa de creştere a preŃului (de la P1 la P2, la P3), în

condiŃiile măririi cererii agregate (de la C1 la C2, la C3) şi ale menŃinerii
constante a ofertei.
InflaŃia prin cerere presupune situaŃia în care nu este posibilă
mărirea corespunzătoare a ofertei datorită capacităŃilor de producŃie
128
limitate; în consecinŃă, ajustările au loc prin creşterea preŃurilor, şi nu
prin sporirea cantităŃii de mărfuri în proporŃiile necesare.
c) Creşterea costurilor de producŃie (sau a cheltuielilor de
producŃie), independent de cererea agregată, constituie o altă cauză a
inflaŃiei. De aici, denumirea de inflaŃie prin costuri (fig.2). Mărirea
costurilor nu stimulează producŃia şi, ca urmare, oferta de mărfuri scade,
iar preŃurile cresc. Costurile de producŃie se măresc atunci când remu-
nerarea factorilor de producŃie creşte mai mult decât productivitatea lor;
un loc important, în acest sens, îl ocupă sporirea cheltuielilor pentru
salarii neînsoŃită de o creştere superioară a productivităŃii muncii. În
acelaşi sens, al creşterii costurilor, acŃionează şi mărirea preŃurilor la
materii prime, materiale, energie, combustibil, etc., precum şi impo-
zitele indirecte (incluse în preŃuri) etc.
Întreprinzătorii urmăresc să acopere aceste costuri prin creşterea
preŃurilor şi, totodată, să obŃină profit cât mai mare.

Fig. 2. InflaŃia prin costuri

După cum se observă, scăderea ofertei agregate (de la Q1 la Q2)

atrage după sine creşterea preŃurilor (de la P1 la P2).
Pe linia relaŃiei dintre inflaŃie şi şomaj, se constată că inflaŃia prin
cerere, stimulând extinderea producŃiei, este însoŃită, într-o anumită
129
proporŃie, şi de creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă;
dimpotrivă, inflaŃia prin costuri duce la scăderea gradului de ocupare.
În desfăşurarea lor, inflaŃia prin cerere şi inflaŃia prin costuri
adeseori se împletesc, având loc simultan. Astfel, mărirea salariilor
stimulează creşterea cererii, care duce la sporirea preŃurilor; aceasta
din urmă constituie şi un factor de mărire a costurilor şi de restrângere
a ofertei. Sunt posibile diferite situaŃii: spre exemplu, concomitent, pe
de o parte, cererea sporeşte şi, pe de altă parte, oferta se micşorează,
având loc creşterea preŃurilor. În fig.3 se reflectă acest proces.

Fig. 3. VariaŃii ale cererii, ofertei, preŃului

În realitatea economică, nu este exclusă nici situaŃia în care

oferta de bunuri şi servicii se măreşte, prin investiŃii stimulate de
însăşi creşterea cererii, însă sub nivelul creşterii acesteia din urmă. În
consecinŃă, fenomenul inflaŃie se manifestă în continuare.
Grafic, o asemenea stare se prezintă ca în fig.4.
Explicarea cauzelor inflaŃiei presupune luarea în calcul şi a
inflaŃiei importate. Sporirea preŃurilor peste graniŃă măreşte valoarea
importului, care, în cazul mijloacelor de producŃie – materii prime,
maşini, utilaje, energie, etc. –, duce la creşterea costurilor şi a pre-
Ńurilor bunurilor economice produse în interior.
130
 Fig. 4. Creşterea preŃului simultan cu sporirea cererii şi ofertei

De asemenea, se consideră2 că inflaŃia s-ar datora şi altor cauze,

cum ar fi: acumularea neîntreruptă de deficite bugetare a căror finanŃare
are loc prin emisiune suplimentară de monedă fără acoperire în ofertă
de mărfuri, precum şi agravarea presiunii fiscale, care atrage după sine
micşorarea ofertei disponibile; ieftinirea creditului, care stimulează
creşterea cererii şi, implicit, a preŃurilor; scăparea de sub controlul auto-
rităŃii monetare a preŃurilor; unele şocuri exogene accidentale, cum ar fi
războiul sau calamităŃi naturale (secetă, inundaŃii etc.).
Există şi părerea conform căreia, în condiŃiile de astăzi, inflaŃia
trebuie privită nu ca rezultat al unor dezechilibre trecătoare în cadrul
unei economii atemporale, ci ca un fenomen legat de structurile
sistemului economiei de piaŃă actuale. De aici, denumirea de inflaŃie
prin structuri3, caracterizată prin practicarea unor preŃuri ridicate fără
o legătură directă cu creşterea cererii sau scăderea ofertei; aceasta se

2
Michel Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994, p. 228-242.
3
Pierre Bezbakh, InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992, p. 78-80; Alvin Toffler, Spasmul economic, Editura Antet,
Oradea, 1996, p. 46-53; DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, p. 244-246.
131
datoreşte structurii oligopoliste sau monopoliste a economiei, care
împiedică manifestarea concurenŃei şi, de aici, posibilitatea practicării
unor preŃuri ridicate. Formarea de carteluri între producători de mari
companii puternice poate accelera undele de şoc inflaŃionist; de
asemenea, uniunile sindicale insistă asupra creşterii salariilor pentru ca
membrii lor să poată face faŃă valurilor de scumpiri ale bunurilor şi
serviciilor.
Aşadar, independent de cauze, de intensitate şi forme de mani-
festare, întotdeauna, inflaŃia înseamnă creşterea preŃurilor şi scăderea
puterii de cumpărare a banilor; ea este legată (şi susŃinută) de disproporŃia
dintre fluxurile băneşti şi cele de mărfuri, de încălcarea echilibrului
dintre cererea şi oferta de mărfuri.

19.2. MĂSURAREA INFLAłIEI.

INTENSITATEA INFLAłIEI; FORME ALE INFLAłIEI

Caracterizarea intensităŃii de manifestare a inflaŃiei necesită

măsurarea4 acesteia, evaluarea cu ajutorul cifrelor.
Întrucât inflaŃia constituie o stare de dezechilibru economic, într-o
primă abordare, ea poate fi exprimată printr-o mărime absolută, şi
anume excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri,
care dă naştere la un surplus de cerere absolută nominală ce se traduce
prin majorări ale preŃurilor efective.
InflaŃia se măsoară şi în expresie relativă (în procente), ca
raport între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv, de cerere)
şi oferta reală de bunuri şi servicii, în economie, căruia îi corespunde o
anumită majorare a preŃurilor. Dacă, spre exemplu, la un moment dat,
excedentul de masă monetară este de 5.000 u.m., iar oferta reală de
mărfuri reprezintă 20.000 u.m., atunci ponderea monedei (sau a
5.000
cererii) neacoperite în mărfuri va fi: × 100 = 25% ; aceasta
20.000
conduce la o ajustare prin majorarea preŃurilor.

4
Vezi NiŃă Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti,
1997; Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomia, Editura Sedona,
Timişoara, 1997, p. 508-516.
132
 Creşterea generală a preŃurilor nu este uniformă, ci diferenŃiată.
De aceea, măsurarea inflaŃiei presupune o agregare a evoluŃiilor dife-
renŃiate într-o singură cifră, exprimată sub formă de indice.
În cazul exprimării relative se apelează la indici.
a) Indicele general al preŃurilor (IGP), denumit şi ritmul
inflaŃionist, oferă o imagine asupra inflaŃiei pe ansamblul bunurilor şi
serviciilor din economie. Acesta se calculează ca raport între produsul
intern brut exprimat în preŃuri curente (PIB1) şi produsul intern brut
exprimat în preŃurile perioadei de bază (dintr-un an ales ca bază de
comparaŃie (PIB0):
PIB1
IGP = × 100
PIB 0

Spre exemplu, dacă presupunem că, într-o Ńară, PIB exprimat în

preŃurile din anul 1999 este de 90.000 miliarde u.m., iar în preŃurile
anului 1995, acelaşi PIB reprezintă 60.000 miliarde u.m., atunci nivelul
general al preŃurilor este cu 50% mai mare în 1999 faŃă de 1995.
b) Indicele preŃurilor de consum (IPC) ocupă un loc deosebit
de important în măsurarea inflaŃiei; toŃi oamenii care alcătuiesc
populaŃia unei Ńări sunt consumatori de bunuri şi servicii, fiind afectaŃi
direct de creşterea preŃurilor. În acest sens, se apelează la un indice de
tip Laspeyres, aplicat la bunurile şi serviciile de consum. Astfel:
Σq1 ⋅ P1
IPC =
Σq1 ⋅ P0
în care:
q1 reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii necesare subzistenŃei
populaŃiei, în condiŃii normale;
P1 şi P0 exprimă nivelul preŃurilor în perioada curentă şi,
respectiv, în perioada de bază (anterioară).
Astfel, în condiŃiile sporirii preŃurilor, aceeaşi cantitate de bunuri
şi servicii de consum (denumită, uneori, coş de bunuri) costă mai
mult, scăzând puterea de cumpărare a salariului şi, în consecinŃă,
având loc creşterea costului de întreŃinere sau a costului vieŃii. În
dinamică, însă, se înregistrează schimbări şi în structura bunurilor de
consum necesare condiŃiilor normale de viaŃă, de la o perioadă la alta.
133
 c) Indicele puterii de cumpărare a banilor, ca raport procentual
între puterea de cumpărare a banilor în perioada curentă şi puterea de
cumpărare a banilor în perioada anterioară.
Rata inflaŃiei. Aceasta ocupă un deosebit loc în măsurarea
inflaŃiei; ea se calculează luând în considerare dinamica preŃurilor
bunurilor şi serviciilor respective (P0 şi P1) şi ponderea fiecăruia
dintre acestea în structura cheltuielilor de consum. Rata inflaŃiei
se determină prin produsul dintre creşterea preŃului bunului
respectiv şi ponderea acestuia în consumul total; se adună, apoi,
rezultatele, obŃinându-se creşterea preŃurilor de consum.
Spre ilustrare, prezentăm, în continuare, un exemplu (date ipo-
tetice) de calcul al ratei inflaŃiei (tabelul 1).

Creşterea preŃurilor bunurilor şi serviciilor de consum

Tabelul 1

Din datele cuprinse în tabelul 1 reiese că, pe ansamblul bunurilor

şi serviciilor, preŃurile au crescut cu 37,58% sau că rata inflaŃiei este
de 37,58%.
În termeni practici, rata inflaŃiei exprimă sporul nivelului
preŃurilor; calculată pe o perioadă de un an, ea se numeşte rata anuală
a inflaŃiei.
134
 Luând în considerare îndeosebi indicele mediu anual de creştere
a preŃurilor, se constată intensităŃi diferite în manifestarea fenomenului
inflaŃionist.

• Forme ale inflaŃiei:

a) inflaŃie târâtoare (sau liniştită), care presupune un ritm mediu
anual de creştere a preŃurilor de până la 3%;
b) inflaŃie moderată, căreia îi corespunde o creştere a preŃurilor
de până la 6%;
c) inflaŃie rapidă, atunci când ritmul de creştere anuală a pre-
Ńurilor se apropie de 10%;
d) inflaŃie galopantă (denumită şi cu două cifre), când creşterea
preŃurilor este mai mare de 10% anual.
Se consideră că forma de inflaŃie cea mai acută o reprezintă
hiperinflaŃia5, ce presupune o rată medie anuală de 1.000%şi peste
acest nivel. În asemenea condiŃii, deficitul bugetar atinge proporŃii
foarte mari, cantitatea de monedă creşte excesiv, iar devalorizarea
monedei naŃionale, în raport cu alte monede, capătă proporŃii deosebit
de mari. Se afirmă că hiperinflaŃii clasice au avut loc în urma
războaielor: astfel, după primul război mondial, în Germania, Austria,
Ungaria şi Rusia, iar după cel de-al doilea război mondial, în Ungaria,
România, Grecia, China.
Exemplul de hiperinflaŃie cel mai cunoscut este cel din Germania,
în anii 1922 şi 1923: rata medie lunară a inflaŃiei a fost de 322%; cea
mai ridicată rată a inflaŃiei a avut loc în octombrie 1923, când preŃurile
au crescut cu 29.000%. PreŃul unei livre (echivalentul a 453 de grame)
de unt a crescut de la 3.400 de mărci în februarie 1923 la 26 miliarde de
mărci în octombrie şi la 280 de miliarde în 5 noiembrie 1923. Declinul
mărcii a evoluat, după cum urmează: pe un dolar se puteau schimba
9 mărci în ianuarie 1919; în ianuarie 1923, rata de schimb a ajuns la
18.000 de mărci pentru un dolar; în iulie 1923, un dolar valora 350.000
de mărci, iar în octombrie 1923, valoarea unui dolar a ajuns la
25 miliarde de mărci.

5
Michel Didier, op. cit., p. 228; Alvin Toffler, Spasmul economic, Editura
Antet, 1996, p. 50; Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomia,
Editura Sedona, Timişoara, 1997, p. 508-511.
135
 După cel de-al doilea război mondial, cea mai rapidă inflaŃie a
fost cea din Ungaria: între august 1945 şi iulie 1946, rata medie lunară
a inflaŃiei a fost de 19.800%.
Există şi cazuri de hiperinflaŃie relativ recente, şi anume: rata
anuală a inflaŃiei a fost, în anul 1989, de 1.470% în Argentina; 23.710%
în Nicaragua; 3.564% în Peru; 11.750% în Brazilia, în anul 1985.
Evaluarea inflaŃiei Ńine seama şi de evoluŃia rezultatelor
macroeconomice, de tendinŃele care au loc în dinamica economică de
ansamblu. În această direcŃie, poate fi prezentă una sau alta dintre
situaŃiile care se menŃionează în continuare.
a) Creşterea economică neinflaŃionistă are loc atunci când pro-
cesul inflaŃionist este menŃinut sub control de către factorii guvernamentali,
realizându-se o rată de creştere economică mai mare decât rata inflaŃiei.
În literatura economică se menŃionează faptul că în deceniile al 6-lea şi
al 7-lea, din secolul al XX-lea, producŃia naŃională în Ńările dezvoltate a
crescut într-un ritm anual de 4-6%, faŃă de rata inflaŃiei, de 3%.
b) Creşterea economică inflaŃionistă corespunde situaŃiei în
care rata inflaŃiei este mai mare decât ritmul mediu anual de creştere
economică.
c) StagflaŃia (despre care s-a relatat) caracterizează acea stare a
economiei, cunoscută sub denumirea de creştere economică zero, când
rezultatele macroeconomice stagnează.
d) SlumpflaŃia reflectă situaŃia în care economia este în declin,
iar inflaŃia este galopantă.

19.3. RELAłIA INFLAłIE–ŞOMAJ. CURBA PHILLIPS.

CERCUL VICIOS INFLAłIONIST

În teoria economică, inflaŃia se abordează în contextul legăturilor

cu şomajul şi cu alte forme de dezechilibru economic.
• RelaŃia inflaŃie – şomaj
Economistul britanic, de origine neo-zeelandeză, A.W. Phillips,
cercetând o serie de fenomene şi date statistice care cuprind perioada
1861-1957, a pus în evidenŃă o relaŃie inversă între rata inflaŃiei şi
rata şomajului, pe exemplul Marii Britanii. Această relaŃie este
cunoscută sub denumirea de curba Phillips (fig.5). Astfel, atunci când
rata inflaŃiei creşte, rata şomajului scade, deoarece sporirea preŃurilor
stimulează extinderea activităŃii economice, creşterea ocupării forŃei
136
de muncă şi atenuarea şomajului. Invers, atunci când rata inflaŃiei
scade, se înregistrează o creştere a ratei şomajului, agenŃii economici
nefiind interesaŃi în extinderea activităŃii. De aici ar rezulta concluzia
conform căreia lupta împotriva şomajului ar necesita, într-o anumită
proporŃie, inflaŃie; la rândul ei, combaterea accentuării fenomenului
inflaŃionist ar presupune, într-o anumită măsură, şomaj, care atenuează
posibilităŃile de cumpărare şi urcare a preŃurilor.

Fig. 5. RelaŃia dintre rata inflaŃiei şi rata şomajului

După cum se constată, fiecare punct corespunde cuplului rata

inflaŃiei – rata şomajului.
În general, curba Phillips şi-a găsit confirmare în realitatea
economiei de piaŃă până în anii 1960-1969. În anii ’70, fenomenul
caracteristic l-au constituit atât agravarea şomajului, cât şi accentuarea
inflaŃiei. Această situaŃie putea fi considerată paradoxală, deoarece
preŃurile se măreau în timp ce o mare parte a populaŃiei active şi a
capacităŃilor de producŃie erau nefolosite. În asemenea condiŃii, după
teoria lui Keynes, pentru a combate şomajul, trebuia să se reducă rata
dobânzii, iar pentru a frâna inflaŃia era necesar un control mai sever
asupra masei monetare. Părea, astfel, imposibil ca în acelaşi timp să se
lupte contra inflaŃiei şi contra şomajului.
În anii următori, şi în prezent, se constată că, în general, rata
inflaŃiei şi rata şomajului evoluează în acelaşi sens. De asemenea,
137
în condiŃiile în care creşte rata şomajului, au loc majorări (nu scăderi)
ale salariilor; în mare parte, aceasta se explică prin creşterea rolului
sindicatelor în cadrul negocierilor cu patronatul; cei care trăiesc din
salariu reprezintă, în Ńările dezvoltate, peste 70% şi chiar peste 80%
din totalul populaŃiei apte de muncă ocupate, constituind astfel o
importantă forŃă socială.
• Cercul vicios inflaŃionist
În ansamblul problemelor pe care le ridică inflaŃia se înscrie şi
cercul vicios inflaŃionist6. Acesta exprimă relaŃia de intercondiŃionare
dintre creşterea preŃurilor bunurilor şi serviciilor de consum, pe de o
parte, şi indexarea salariilor nominale, pe de altă parte, relaŃie care
accentuează inflaŃia. Astfel, mărirea preŃurilor de consum atrage după
sine necesitatea unor majorări ale salariilor prin care să se atenueze
consecinŃele inflaŃiei asupra puterii de cumpărare a populaŃiei; la
rândul ei, mărirea salariilor duce la creşterea cererii de bunuri şi
servicii şi, deci, a preŃurilor, care, din nou, impune indexări ale
salariilor, stimulându-se, în continuare, dinamica inflaŃionistă. Este
vorba, de fapt, de spirala inflaŃionistă. De aici, însă, nu trebuie să se
desprindă concluzia că n-ar mai trebui să se mărească salariile sau că
revendicările formulate în acest sens sunt aprioric nejustificate. De o
mare însemnătate sunt creşterea ofertei de mărfuri şi, deci, eliminarea
surplusului de cerere, care generează ajustări prin sporirea preŃurilor.

19.4. INFLAłIA ÎN ROMÂNIA

În perioada de după decembrie 1989, în economia României,

aflată în procesul complex de tranziŃie la economia de piaŃă, s-a
constatat accentuarea fenomenelor de dezechilibru, în cadrul cărora
inflaŃia a fost prezentă, cu intensitate diferită, de la un an la altul, ca şi
de la o lună la alta.
Printre cauzele inflaŃiei, menŃionăm, mai întâi, unele preluate din
perioada de dinainte de decembrie 1989. Este vorba de încălcarea
(începând cu cincinalul 1976-1980) a corelaŃiilor economice de bază, şi
anume: corelaŃia dintre ritmul creşterii economice şi cel al emisiunii de
masă monetară, în sensul sporirii mai accentuate a cantităŃii de monedă

6
DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, p.93.
138
aflate în circulaŃie; corelaŃia dintre dinamica productivităŃii muncii şi
cea a salariului mediu nominal, în sensul creşterii mai accentuate a
salariului şi, în general, a veniturilor băneşti ale populaŃiei. În perioada
1976-1980, ritmul mediu anual de creştere a fost: 10,3% la veniturile
băneşti ale populaŃiei; 13,2% la numerarul în circulaŃie; 7,2% la venitul
naŃional; 7,9% la volumul vânzărilor de mărfuri cu amănuntul. Toate
acestea, alături de alte cauze, au dus la adâncirea dezechilibrului dintre
puterea de cumpărare a populaŃiei şi fondul de mărfuri existent. Penuria
de ofertă de mărfuri a dus la încetinirea vitezei de rotaŃie a banilor, la
economisiri forŃate etc.
În perioada următoare, după decembrie 1989, fenomenul inflaŃie
a fost favorizat de: scăderea, în continuare, a producŃiei de bunuri şi
servicii; satisfacerea unor revendicări de sporire a salariilor neînsoŃită de
mărirea rezultatelor economice obŃinute în muncă; trecerea la libera-
lizarea preŃurilor (în toamna lui 1990), când exista o mare penurie de
mărfuri; restituirea părŃilor sociale, care, la nivelul Ńării, însumau circa
28-30 de miliarde de lei, a dus şi mai mult la adâncirea decalajului dintre
cererea şi oferta agregate şi la creşterea preŃurilor etc. Desigur, au con-
tribuit la aceasta şi dificultăŃile legate de relaŃiile Ńării cu piaŃa externă etc.
A avut loc, astfel, accentuarea inflaŃiei nu numai prin monedă, ci
şi prin cerere, prin costuri etc.
România, ca şi celelalte Ńări est-europene, a fost afectată, în cursul
anilor 1990-1991, şi de şocuri externe, ca: desfiinŃarea CAER-ului; criza
din Golf, care a afectat relaŃiile comerciale şi de plăŃi cu Ńările direct
implicate în conflict (Irak şi Kuweit); unificarea economică şi monetară
a Germaniei, prin care Germania de Est a încetat să mai fie un partener
comercial distinct etc. Alte cauze au fost: funcŃionarea ineficientă a
multor întreprinderi; incertitudinea în afaceri economice, care a dus la
inhibarea procesului investiŃional, şi altele.
Unele date statistice care ilustrează manifestarea inflaŃiei în
economia Ńării noastre: indicele preŃurilor de consum în decembrie
1991, comparativ cu luna octombrie 1990, a fost de 444,5% pe total, din
care: 490,4% la produse alimentare, 446,3% la mărfuri nealimentare,
344,2% la servicii.
Creşterea absolută a preŃurilor, faŃă de anul 1990 (luna octombrie),
a fost, după cum urmează: de 4 ori în 1991; de 8,9 ori în 1992; de 39,2 ori
în 1993; de 37 de ori în 1994. Cumulat, pe perioada 1991-1994, creş-
terea preŃurilor a fost de 89,1 ori.
139
 În perioada 1995-1998, rata anuală a inflaŃiei, pe baza indicelui
preŃurilor bunurilor şi serviciilor de consum, a fost: 27,8% în 1995;
56,9% în 1996; 151,4% în 1997; 59,1% în 1998; 55% în 1999; 40,7%
în 2000. Evident, de la un an la altul, un procent de creştere a pre-
Ńurilor este în sumă absolută mai mare decât în anul anterior.
Accentuarea inflaŃiei, în primul deceniu al tranziŃiei, a fost legată
şi de: creşterea deficitului bugetar; indexarea abruptă a salariilor; plăŃile
compensatorii pentru personalul disponibilizat ca urmare a programelor
de restructurare; asistenŃa financiară acordată unor bănci comerciale şi
altele. În anii 2000-2006 inflaŃia a scăzut substanŃial ajungând la valori
de o singură cifră, reflectând progresele economice ale României în
direcŃia integrării ei europene.

19.5. CONSECINłELE INFLAłIEI.

COSTUL INFLAłIEI

Pe termen scurt, inflaŃia poate să aibă unele efecte pozitive, ca,

spre exemplu, încurajarea investiŃiilor, a creşterii activităŃii economice,
o anumită atenuare a şomajului etc.
InflaŃia ca stare de dezechilibru economic este preponderent
negativă, având numeroase consecinŃe asupra populaŃiei, agenŃilor
economici şi asupra mersului de ansamblu al economiei.
InflaŃia atrage după sine scăderea puterii de cumpărare a
populaŃiei. La un volum dat al veniturilor băneşti ale acesteia, sau în
condiŃiile majorării lor sub nivelul ratei de creştere a preŃurilor, se
micşorează cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate, se
reduce nivelul consumului pentru cea mai mare parte a populaŃiei. În
mod deosebit, sunt afectate persoanele cu venituri mici şi fixe.
Creşterea generală a preŃurilor este privită drept cauza unor reduceri
nedorite ale salariului real, ale venitului real, în general.
O altă consecinŃă a inflaŃiei o reprezintă redistribuirea de
venituri şi de avuŃie; prin intermediul preŃurilor ridicate, o parte a
veniturilor cumpărătorilor de mărfuri este preluată de către vânzătorii
de mărfuri şi/sau prestatori de servicii. Este stimulată înclinaŃia spre
consum şi este descurajată înclinaŃia spre economisire, mai ales cea
pe termen lung; subiecŃii economici sunt mai mult incitaŃi să
cheltuiască resursele băneşti disponibile, a căror putere de cumpărare
scade pe măsura trecerii timpului. Se consideră că persoanele în vârstă
140
sunt mai vulnerabile la inflaŃie decât tinerii şi în sensul că prin mărirea
preŃurilor le este afectată puterea de cumpărare a economiilor de o
viaŃă, economii destinate finanŃării consumului lor, după pensionare.
Deprecierea banilor generează „fuga” de lichidităŃi şi preferinŃa pentru
plasarea disponibilităŃilor băneşti în bunuri durabile neproductive.
Creşterea inflaŃionistă a preŃurilor determină necesitatea măririi
salariilor, respectiv, declanşarea unor mişcări revendicative din partea
salariaŃilor; la rândul ei, scumpirea forŃei de muncă atrage după sine
reducerea angajărilor şi accentuarea şomajului.
În cazul creditelor contractate anterior, inflaŃia avantajează pe
debitori şi dezavantajează pe creditori. Pentru cei care primesc credite
apare o situaŃie favorabilă, ei trebuind să ramburseze creditele în bani
devalorizaŃi, scăzând costul real al rambursării datoriilor; se
reduce, astfel, povara reală a sumelor împrumutate, în funcŃie de
diferenŃa dintre creşterea nivelului mediu al preŃurilor şi rata dobânzii
plătite de debitori.
Efectul de redistribuire, pe care-l are inflaŃia, se manifestă în
cazul tuturor activelor fixate în termeni nominali, în sensul că
scade valoarea reală a acestora; este vorba de bani, hârtii de valoare,
conturi de economii, contracte de asigurare, etc. Spre exemplu, o
obligaŃiune de stat, a cărei valoare nominală este de 600 u.m. şi care i
se rambursează la scadenŃă deŃinătorului acestuia, în condiŃiile în care
preŃurile s-au triplat, echivalează, ca valoare reală, cu 200 u.m. Astfel,
triplarea preŃurilor, de fapt, a însemnat transferarea de avuŃie de la
creditor – posesorul obligaŃiunii – către debitor. PoziŃia de creditor
este erodată de acŃiunea inflaŃiei.
În dinamica ei, rata dobânzii este influenŃată de rata inflaŃiei,
pe care o poate ajunge din urmă sau chiar depăşi; într-o astfel de si-
tuaŃie, se estompează efectul pozitiv al inflaŃiei asupra costului datoriei.
InflaŃia exercită o mare influenŃă asupra capacităŃii între-
prinderilor de a realiza investiŃii şi de a obŃine profit. Dacă rata
rentabilităŃii investiŃiilor (ca raport procentual între profit şi capitalul
investit) este mai mare decât rata dobânzii, atunci se stimulează
extinderea activităŃii, creşterea ocupării şi stabilitatea în economie. În
acelaşi timp, însă, pot fi dezavantajate şi chiar scoase din afaceri
economice întreprinderile necompetitive, denumite „parazit”.
Moneda naŃională devalorizată datorită inflaŃiei are consecinŃe şi
asupra comerŃului exterior al Ńării respective, în sensul frânării
exportului din cauza preŃurilor de export prea înalte.
141
 ConsecinŃele inflaŃiei, în toată întinderea şi complexitatea lor, pe
care le suportă populaŃia, economia, viaŃa social-economică în an-
samblul ei, sunt cunoscute şi sub denumirea de cost al inflaŃiei.
łinând seama de manifestarea simultană a inflaŃiei şi şomajului,
şi de consecinŃele lor, în literatura economică se foloseşte noŃiunea de
indici ai sărăciei, ce reprezintă suma ratei şomajului şi ratei inflaŃiei.
Atunci când şomajul şi/sau inflaŃia au un nivel ridicat, ele devin
probleme naŃionale prioritare.
De asemenea, în legătură cu costul inflaŃiei se foloseşte termenul
de rată a sacrificiului, care se calculează ca raport între reducerea pro-
centuală cumulativă a PNB (determinată de politica antiinflaŃionistă) şi
reducerea efectiv obŃinută a inflaŃiei. Dacă, spre exemplu, într-o perioadă
de 7 ani, pierderile de producŃie (în condiŃiile scăderii PNB, ca raport
între PNB efectiv / PNB potenŃial) însumează 25,7% din PNB potenŃial,
iar inflaŃia se reduce cu 6,4%, atunci rata de sacrificiu va fi de 4,0%.

19.6. POLITICI DE COMBATERE A INFLAłIEI

Combaterea inflaŃiei necesită o politică antiinflaŃionistă la nivel

macroeconomic, îndreptată simultan atât împotriva consecinŃelor, cât şi
împotriva cauzelor inflaŃiei.
• Măsuri antiinflaŃioniste
Politica antiinflaŃionistă se concretizează în anumite măsuri prin
care, practic, se luptă împotriva creşterii preŃurilor.
a) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată, care se
manifestă prin:
– politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de
monedă în economie;
– politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se
ajungă la o micşorare artificială a ratei dobânzii şi, deci, la ieftinirea
creditului;
– politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului
bugetar, spre menŃinerea la un anumit nivel a cheltuielilor publice, în
perioada respectivă, şi spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului
impozitelor şi taxelor, care să frâneze creşterea cererii şi, implicit, a
preŃurilor.
Măsurile menŃionate până acum fac parte din ceea ce poartă
denumirea de politică deflaŃionistă.
142
 Frânarea excedentului de cerere se poate realiza şi prin alte
măsuri, cum sunt: moderarea revendicărilor de creştere a salariilor,
„îngheŃarea” salariilor, restrângerea creditului de consum, lansarea
unor împrumuturi de stat etc.
b) Măsuri de stimulare a creşterii ofertei, de lichidare a
rămânerii ei în urmă faŃă de cerere, cum sunt:
– creşterea capacităŃii de adaptare a aparatului de producŃie la
cerinŃele pieŃei;
– stimularea extinderii potenŃialului de producŃie, prin investiŃii
de capital în mijloace de producŃie performante, prin forŃă de muncă
într-o structură de calificare nouă, inovaŃii, prin creşterea producti-
vităŃii factorilor de producŃie;
– o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice
obŃinute prin muncă, prin care să se evite mărirea costurilor medii.
Unele elemente ale politicilor de credit şi bugetară, ca, spre
exemplu, rata dobânzii, a impozitelor şi taxelor, pot fi folosite prin
scăderea lor (nu prin creşterea lor) pentru stimularea activităŃii econo-
mice şi sporirea ofertei, în dependenŃă de condiŃiile concrete existente.
Aceasta, deoarece combaterea inflaŃiei – ca dezechilibru nu numai
monetar, ci şi material – necesită şi eliminarea penuriei de mărfuri.
Curentul de gândire economică, denumit al ofertei7 (ai cărui
reprezentanŃi principali sunt Arthur Laffer, George Gilder şi Paul
Craig Roberts), combate creşterea impozitelor şi pune accentul pe
rolul fundamental al antreprenorilor şi al activităŃii lor productive. Se
susŃine că o fiscalitate prea apăsătoare modifică preŃurile relative ale
factorilor de producŃie, perturbă ritmul de activitate economică şi
penalizează oferta. Economiştii menŃionaŃi preconizează o politică
economică prin care se reduc impozitele şi se diminuează regle-
mentările şi constrângerile ce împiedică oferta.

Concepte de bază
• InflaŃia
• DeflaŃia
• StagflaŃia
• SlumpflaŃia
• InflaŃia prin monedă

7
Histoire des pensées économiques. Les contemporains, Édition Sirey,
Paris, 1988, p. 342-353.
143
 • InflaŃia prin cerere
• InflaŃia prin costuri
• Spirala inflaŃionistă

Probleme de reflecŃie, întrebări

• InflaŃia – fenomen nu numai monetar, ci şi material
• RelaŃia excedent de monedă – cerere agregată – putere de
cumpărare a banilor – putere de cumpărare a populaŃiei – consumul
populaŃiei – nivel de trai
• Presiune inflaŃionistă şi presiune deflaŃionistă
• Este posibilă inflaŃie fără legătură directă cu creşterea cererii şi
scăderea ofertei?
• Măsurarea inflaŃiei în mărime absolută şi în mărime relativă
• RelaŃia dintre dinamica preŃurilor şi intensitatea inflaŃiei
• În condiŃiile actuale ale economiei de piaŃă, din ce cauză nu se
mai confirmă curba Phillips?
• Cum poate fi caracterizată starea inflaŃionistă actuală a eco-
nomiei României?
• Costul inflaŃiei: conŃinut, dinamică
• Ce rol are politica monetară în combaterea inflaŃiei, în etapa
actuală?
• Rolul întăririi şi dezvoltării pieŃei interne
• Politica bugetară actuală în funcŃionarea şi dezvoltarea economiei

Bibliografie
• Pierre Bezbach, InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992.
• Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomia, Editura Sedona,
Timişoara, 1997.
• NiŃă Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
• Friedman Milton, Inflation et systèmes monetaires, Calman-Lévy,
Paris, 1976.
• Michel Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
• Toffler Alvin, Spasmul economic, Editura Antet,1996.
• Richard G.Lipsey, K.Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
144
 Capitolul 20
STATUL ŞI ECONOMIA

Obiectivele temei:
• cunoaşterea elementelor care impun o anumită implicare a
statului în economie, în condiŃiile rolului determinant al pieŃei;
• analiza unor politici macroeconomice şi a unor mijloace de
implicare a statului în funcŃionarea de ansamblu a economiei naŃionale;
• cunoaşterea rolului bugetului de stat şi al politicii fiscale.

20.1. IMPLICAREA STATULUI ÎN ECONOMIE:

CONłINUT, FORME

În gândirea economică contemporană se abordează numeroase

probleme care vizează comportamentul individual al agenŃilor eco-
nomici, funcŃionalitatea globală a economiei naŃionale, diferite politici
şi strategii din partea statului.
În concepŃia liberalismului economic, jocul libertăŃii economice
este mai eficace decât intervenŃia statului, care trebuie să se limiteze la
crearea şi menŃinerea condiŃiilor ce permit dezvoltarea pieŃei, la elabo-
rarea şi aplicarea unei legislaŃii favorabile proprietăŃii şi concurenŃei.
Puterea publică trebuie să vegheze ca actorii sociali să respecte
regulile unei economii liberale.
După unii autori1, spre sfârşitul secolului al XX-lea, are loc
trecerea la faza denumită capitalism supravegheat de stat, în sensul că
statul trebuie să corecteze excesele pieŃei, să tempereze violenŃele, să
pună stavilă arbitrariului şi inechităŃii pieŃei libere, să se manifeste
drept protector al săracilor.

1
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994, p. 163.
145
 J.M. Keynes, considerat, uneori, teoreticianul unui capitalism de
tip nou2, studiind mijloacele de ieşire din marea criză economică din
anii 1929-1933, în lucrarea sa Teoria generală a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor, denunŃă imperfecŃiunile „laissez faire”-ului
şi preconizează relansarea economiei printr-o politică de investiŃii
activă din partea statului, prin care acesta să intervină în economie, să
orienteze decizia într-un sens strategic. El susŃine capitalismul antre-
prenorial, care angajează capital pe termen mediu sau lung în activităŃi
creatoare de bogăŃie şi de locuri de muncă.
În perioada postbelică, numeroşi economişti abordează problema-
tica dirijării activităŃii economice, a creşterii economice şi a echilibrului
macroeconomic de pe poziŃii diferite. Unii dintre aceştia adâncesc
analiza rolului investiŃiilor, al multiplicatorului şi acceleratorului, al
bugetului în realizarea echilibrului general. AlŃi autori, dimpotrivă,
combat intervenŃia statului în economie, care nu mai este perceput ca un
protector sau ca un organizator, ci ca o frână, ca o povară.
În concepŃia lui Paul Samuelson, considerată, uneori „centristă”3,
nu se poate intona imn, pur şi simplu, liberalismului economic atunci
când este vorba de problemele subzistenŃei. SoluŃia teoretică de con-
curenŃă pură şi perfectă nu există în lumea reală. Statul trebuie să
intervină, prin diferite mijloace, spre a face faŃă cazurilor în care eşecul
pieŃei tinde să diminueze bunăstarea socială. Samuelson are în vedere
intervenŃia publică în variate forme, prin: impozite, subvenŃii, cheltuieli
bugetare, reglementări etatiste etc.
Liberalismul reformist consideră că statul poate să intervină
numai pentru „a degripa mecanismul pieŃei”, pentru a corija im-
perfecŃiunile liberalismului pur printr-o politică de creştere, prin
mijloace care nu afectează mecanismele fundamentale ale pieŃei.
Peter Drucker4 afirmă că „panica din 1873 a pus capăt, acum o
sută de ani, atitudinii, de un secol, de «laissez faire»”. De atunci, ideea
de „modernism”, de „progres” sau „perspectivă” a fost legată de consi-
derarea statului ca agent al schimbării şi progresului social.

2
Histoire des pensées économiques. Les fondateurs, Éditions Sirey,
Paris, 1988, p. 316.
3
Histoire des pensées économiques. Les contemporains, p. 40-44.
4
Peter Drucker, InovaŃia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1993, p. 100.
146
 Unii autori5, referindu-se la sistemul economic actual din Europa
occidentală, afirmă că acesta se bazează pe două axiome: prima – în
numele eficacităŃii şi libertăŃii să fie păstrată piaŃa; a doua – compensarea
insuficienŃelor pieŃei prin instalarea unei intervenŃii şi a unui control
statal, cu mijloace multiple şi dozate diferit, de la o Ńară la alta.
În concepŃia economiştilor ofertei6 (Arthur Laffer, George
Gilder şi Paul Craig Roberts), piaŃa este sistemul cel mai eficace
pentru a dirija factorii de producŃie spre activităŃile ce corespund
alocării optimale. Ei preconizează o politică economică simplă, care
combină reducerea impozitelor cu diminuarea reglementărilor şi
constrângerilor ce împiedică oferta şi, de aici, debarasarea de strălu-
cirile false ale statului – providenŃă, puse în circulaŃie după cel de-al
doilea război mondial.
În economia de piaŃă actuală, intervenŃia statului este o realitate,
ea având loc în forme şi în proporŃii diferite. Problemele coordonării şi
dirijării economice nu pot fi abordate şi rezolvate corespunzător
luându-se în considerare numai piaŃa, deoarece, nicăieri, aceasta nu
există în formă pură, ci Ńinând seama şi de rolul economic al statului.

• Definire, necesitate
IntervenŃia statului în economie înseamnă participarea sa
directă sau indirectă, prin politica economică a autorităŃilor publice
centrale şi a administraŃiei locale, la activitatea economică, la rezolvarea
problemelor economice şi sociale, locale şi naŃionale, conjuncturale
sau structurale, precum şi a celor globale, pe perioade scurte şi pe
termen lung, cu ajutorul unor anumite instrumente sau mijloace, prin
măsuri şi acŃiuni concrete.
Obiectivul intervenŃiei statului în economie îl constituie
asigurarea stabilităŃii în funcŃionarea economiei, relansarea şi creşterea
economică, înlăturarea stărilor de depresiune, diminuarea şomajului şi
inflaŃiei, mărirea puterii de cumpărare etc. Statul caută să „corecteze”
imperfecŃiunile pieŃei. Este vorba, în esenŃă, despre situaŃiile în care

5
Mattei Dogan, Dominique Pelassy, Economia mixtă – jumătate
capitalistă, jumătate socialistă, Editura Alternativa, Bucureşti, 1992, p. 17.
6
Histoire des pensées économiques. Les contemporains, p. 342-353.
147
pieŃele libere pot eşua în atingerea eficienŃei, obŃinând rezultate mai
puŃin bune în comparaŃie cu cea mai bună performanŃă posibilă7.
În contextul contemporan, rolul statului în economie este strâns
legat de importanŃa deosebit de mare pe care o au problemele macro-
economice şi, implicit, macrodecizia. Dacă, în perioade anterioare,
ştiinŃa economică avea în centrul ei microeconomia, adică agenŃii
economici individuali şi comportamentul lor individual, producătorii şi
consumatorii individuali, treptat, s-au impus tot mai mult atenŃiei şi
macroeconomia, legăturile dintre comportamentul individual şi cel
colectiv, dintre ansamblul economiei şi părŃile ei componente, dintre
deciziile individuale şi funcŃionalitatea globală a economiei. Astfel,
politicile economice trebuie să ia în calcul şi interdependenŃele dintre
ramuri, dintre sectoare, jocul interdependenŃelor sau al interacŃiunilor
dintre pieŃe etc. Spre exemplu, nivelul cererii pe piaŃa bunurilor de
consum nu este independent de numărul de şomeri existenŃi în economie,
după cum nivelul ocupării mâinii de lucru nu este independent de piaŃa
capitalului, de investiŃii etc. În asemenea condiŃii, echilibrul macroeco-
nomic presupune realizarea echilibrului pe diferitele compartimente ale
economiei – piaŃa muncii, a capitalului, a bunurilor materiale şi
serviciilor, a echilibrului monetar, financiar, bugetar, valutar etc. Se
poate spune că, astăzi, orice eroare de decizie sau orice oprire a
funcŃionării într-un loc afectează într-o măsură sau alta funcŃionarea
globală a economiei. AmbianŃa de libertate economică, sistemul liberei
iniŃiative nu exclud, ci presupun o anumită ordine economică.
Sistemul concurenŃial al economiei de piaŃă moderne trebuie să fie
conceput ca un mecanism care, bazându-se pe piaŃă, este capabil să-şi
coordoneze mişcarea sa de ansamblu, să funcŃioneze şi să se dezvolte.
De asemenea, asigurarea unei creşteri economice echilibrate,
relansarea economiei, lupta împotriva şomajului şi inflaŃiei, climatul
social necesar nu se pot înfăptui numai prin „mâna invizibilă”, a pieŃei,
ci impun din partea statului o anumită intervenŃie. Statul este şi trebuie
să fie „introdus în joc”, spre a contribui la bunul mers al economiei.

7
Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, p. 464. Autorii afirmă că expresia „eşec de piaŃă”
se aplică la două circumstanŃe destul de diferite. Una este eşecul sistemului de
piaŃă în a atinge eficienŃa în alocarea resurselor societăŃii. Cealaltă este eşecul
sistemului de piaŃă în a servi scopurilor sociale, altele decât eficienŃa.
148
 • Forme de manifestare a rolului statului în economie
a) Afirmarea statului ca producător şi consumator. Alături
de firme private, care au o pondere dominantă în economia de piaŃă,
există, într-o proporŃie sau alta, şi un sector public, care, atrăgând şi
utilizând factori de producŃie, produce bunuri materiale şi servicii,
participă la relaŃiile de piaŃă, influenŃează raportul cerere-ofertă şi
formarea preŃurilor. Sectorul public cuprinde: servicii publice – poştă,
telecomunicaŃii, căi ferate, de navigaŃie fluvială, maritimă şi aeriană,
unităŃi de distribuire a apei, energiei electrice şi gazelor, întreprinderi
din industria extractivă de cărbune şi minereuri, din industria side-
rurgică, de construcŃii de maşini, utilaje şi instalaŃii, de automobile,
avioane, centrale termoelectrice, hidroelectrice şi atomoelectrice,
uzine chimice, producŃia în domeniul apărării, bănci şi societăŃi de
asigurare, comerŃ, unităŃi din domeniul educaŃiei şi culturii, sănătăŃii,
cercetării ştiinŃifice etc. Statul a devenit, astfel, în multe Ńări, un agent
economic, deoarece şi de el depind, într-o măsură sau alta, oferta de
bunuri şi servicii, cercetarea ştiinŃifică, pregătirea oamenilor, care
condiŃionează capacitatea de inovare a economiei etc.
Trebuie subliniat şi faptul că proprietatea publică poate să
influenŃeze producŃia şi distribuŃia prin aceea că determină firmele din
ramura respectivă să vândă la un preŃ „rezonabil”, să elimine astfel
profiturile excesive, în avantajul consumatorilor.
b) Rolul statului se manifestă şi prin alte instrumente de
politică economică, cum sunt politicile: monetară, de credit, bugetară,
fiscală, prin investiŃii publice etc. Statul este titularul unic de emisiune
de monedă, deoarece banca centrală, ca bancă a băncilor, cu putere de a
emite monedă, aparŃinând statului, este direct integrată în puterea exe-
cutivă de stat; asigurarea echilibrului monetar favorizează diminuarea
inflaŃiei şi şomajului, stabilitatea banilor şi a puterii de cumpărare a
populaŃiei. De asemenea, în cadrul politicii sale bugetare, statul utili-
zează venituri pentru finanŃarea diferitelor cheltuieli, inclusiv investiŃii,
care duc la creşterea ocupării, a producŃiei şi la atenuarea fluctuaŃiilor
conjuncturale. łările dezvoltate tind să consacre cheltuielilor publice o
pondere mai mare din produsul naŃional brut, în comparaŃie cu Ńările
sărace sau mai puŃin dezvoltate. AdministraŃiile publice îşi asumă riscul
unor activităŃi economice care necesită mari investiŃii de capital, ca, spre
149
exemplu, cercetarea ştiinŃifică fundamentală, cunoaşterea spaŃiului
cosmic, construcŃii atomo-electrice, producŃia de armament, acŃiuni de
protejare a mediului natural (de prevenire sau de înlăturare a poluării
apelor, solului, aerului). Prin intermediul cheltuielilor publice, statul şi
instituŃiile publice deŃin o importantă putere de reglare asupra cererii
globale. Politicile antiinflaŃionistă, antişomaj, anticriză sunt indisolubil
legate de instrumentele monetar-funciare pe care statul le are la
dispoziŃie. Rolul statului sporeşte dacă se ia în calcul şi tendinŃa actuală
de mărire a consumului colectiv de bunuri publice, cum sunt: reŃeaua
rutieră, şcoli, spitale, comunicaŃii şi telecomunicaŃii etc., care necesită
cheltuieli din partea statului pentru echipamente adecvate, personal
calificat etc.
c) Politica de control, direct sau/şi indirect, asupra preŃurilor
şi veniturilor. Prin măsuri de limitare a creşterii preŃurilor şi a abuzu-
rilor din partea unor agenŃi economici, statul protejează consumatorii
de bunuri şi servicii; prin politica veniturilor, factorii guvernamentali
caută să stăpânească, să menŃină sub control creşterea şi repartizarea
veniturilor. În cadrul sectorului public, statul distribuie, el însuşi,
venituri; atât preŃurile, cât şi salariile lucrătorilor respectivi pot fi mai
riguros administrate de către stat.
d) Statul îşi manifestă rolul său şi în domeniul protecŃiei sociale,
care a devenit unul din principalii factori de bunăstare. Legat de aceasta,
sporeşte rolul „cheltuielilor publice, determinate de necesitatea de a
proteja interesul public şi de a civiliza sistemul”8. Este vorba de o
anumită politică socială, prin care statul introduce reglementări privind
dreptul la muncă şi odihnă, la tratament medical, la educaŃie şi cultură,
acordarea de pensii, burse, ajutor social, construcŃii de locuinŃe,
apărarea sănătăŃii publice, aplicarea unor norme de securitate la locul de
muncă, lupta contra delincvenŃei etc. Statul intervine direct, prin
subvenŃionarea de la buget a cheltuielilor respective. Totodată, dezvol-
tarea protecŃiei sociale alimentează un flux de prestaŃii sociale diverse
care poate menŃine cererea globală atunci când aceasta ar putea fi
afectată de creşterea şomajului.

8
Paul Samuelson, L’économique, vol. 1, Armand Colin, Paris, 1982,
p. 209.
150
 e) Politica de protejare a concurenŃei. Statul elaborează reguli
şi reglementări, prin care se stabileşte cadrul în care operează forŃele
pieŃei. Spre exemplu: reguli împotriva reclamelor frauduloase, a
practicilor neloiale; standarde privind calitatea alimentelor supuse
vânzării; interzicerea, în unele Ńări, a realizării de acorduri între firmele
oligopoliste de a fixa preŃurile sau de a împărŃi piaŃa, sau interzicerea
monopolului, prin legi antitrust etc. Prin aceasta, se stimulează jocul
concurenŃial, iniŃiativa şi întreŃinerea unei economii competitive.
f) Elaborarea de programe sau planuri de dezvoltare eco-
nomică. În perioada postbelică, într-o serie de Ńări cu economie de piaŃă
se manifestă preocupări pentru coordonarea şi orientarea activităŃii pe
ansamblul economiei naŃionale, în condiŃiile în care există şi un sector
public în economie.
g) Importante sarcini în cadrul relaŃiilor economice externe.
łările lumii sunt angajate, pe piaŃa mondială, în activităŃi de vânzare şi
cumpărare de mărfuri, în operaŃiuni de plăŃi, în fluxuri de capitaluri,
de forŃă de muncă şi tehnico-ştiinŃifice etc. Fiecare stat trebuie să-şi
supravegheze relaŃiile sale cu alte state, să-şi asigure forŃa de com-
petiŃie pe piaŃa externă, echilibrul schimburilor, eficienŃa economică,
promovând anumite politici.
În condiŃiile actuale, creşterea de ansamblu a rolului statului
presupune şi participarea acestuia la rezolvarea problemelor globale
ale omenirii; este vorba de promovarea unor asemenea politici care să
împiedice epuizarea resurselor neregenerabile, poluarea mediului
natural şi deteriorarea echilibrului ecologic, precum şi de luarea în con-
siderare a raportului dintre creşterea demografică, sistemele ecologice şi
tendinŃele din economie etc.
În procesul de tranziŃie la economia de piaŃă, statului îi
revine un rol deosebit de important, atât la nivel central, cât şi în
plan local. Crearea economiei de piaŃă prin restructurarea proprietăŃii,
a organizării şi conducerii economiei în ansamblu, ghidate de criteriul
de raŃionalitate şi eficienŃă, de promovarea interesului naŃional,
realizarea unui consens social care să asigure o largă cooperare în
reconstrucŃia socio-economică, lupta pentru pregătirea de specialişti,
pentru formarea unui nou mod economic de gândire şi comportament
al oamenilor, protecŃia socială, combaterea corupŃiei şi a altor
fenomene negative etc., în contextul colaborării internaŃionale, impun
151
afirmarea statului prin strategii, obiective, măsuri şi acŃiuni ştiinŃific
fundamentate pe termen scurt, mediu şi lung. Rolul statului nu se
poate limita la funcŃia de simplu garant al legii şi ordinii. „Mâna
invizibilă” atribuită pieŃelor competitive nu este suficientă pentru a
conduce reconstrucŃia socio-economică. „UrgenŃa acestei sarcini nu
permite să se aştepte trecerea timpului de care ar fi nevoie pentru
apariŃia spontană a proceselor pieŃei. De aceea, este nevoie de un stat
activ care să stimuleze creşterea producŃiei prin măsuri conştiente”9.

• Unele precizări
În primul rând, intervenŃia statului în economie, într-o proporŃie
sau alta, într-o formă sau alta, nu trebuie să afecteze libertatea agenŃilor
economici, ci, dimpotrivă, ea trebuie să creeze şi să menŃină
ambianŃa de libertate economică prin care să stimuleze inovaŃia şi
progresul. Politica economică a statului trebuie să „corecteze” evoluŃia
spontană a economiei; acolo unde piaŃa nu reuşeşte, politica statului
trebuie să fie mai bună.
În al doilea rând, în economia de piaŃă modernă, chiar în
condiŃiile intervenŃiei statului, continuă totuşi să se manifeste crize,
inflaŃie, şomaj şi alte fenomene de instabilitate. De aceea, o problemă
deosebit de actuală este creşterea eficienŃei intervenŃiei statului în
economie, astfel încât, prin politicile, măsurile şi acŃiunile ce se
întreprind, să aibă loc diminuarea instabilităŃii, mărirea efectelor de
relansare şi creştere economică etc. De fapt, alegerea instrumentelor
de politică economică trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, costul
de utilizare (de aplicare) a acestora şi, pe de altă parte, rezultatele ce se
obŃin şi care trebuie să fie cele mai bune.
Analiza implicării statului prin măsuri de reglementare necesită
cunoaşterea nu numai a rezultatelor obŃinute, ci şi a costurilor
intervenŃiei guvernamentale. Este vorba despre acele cheltuieli ale
guvernului cerute de administrarea politicilor sale: spre exemplu,
cheltuielile efectuate pentru control şi verificare, în fabrici, uzine, pieŃe
de mărfuri, prin care se stimulează respectarea standardelor de sănătate,

9
Jan Kregel, Egon Matzner, Gernat Grabher, Şocul pieŃei, Editura
Economică, Bucureşti,1995, p. 39-40.
152
de securitate a muncii, de protecŃie a mediului etc. În acelaşi timp, au
loc şi costuri, cheltuieli pe care le suportă sectorul nonguvernamental,
agenŃii economici, pentru respectarea reglementărilor guvernamentale.
În al treilea rând, există permanente preocupări teoretice şi
practice în direcŃia găsirii formelor adecvate de funcŃionare şi dezvoltare
a economiei naŃionale a fiecărei Ńări. Dacă până la sfârşitul anilor ’60, ai
secolului XX, în general, s-a susŃinut rolul funcŃional al statului în
economie, după această dată, şi mai ales în prezent, se remarcă tot mai
intens, în unele Ńări, preocuparea pentru întoarcerea la liberalismul
economic şi susŃinerea politicii antiintervenŃioniste. Se susŃine mişcarea
de „întoarcere la piaŃă”; în această concepŃie, în contextul în care eco-
nomiile sunt foarte deschise şi în care agenŃii economici au învăŃat (şi,
deci, ştiu) să anticipeze măsurile luate de stat, acesta trebuie să depună
eforturi pentru a face ca piaŃa să funcŃioneze mai bine, şi nu să i se
substituie.
IntervenŃia statului în economie, în forme şi proporŃii diferite,
constituie o realitate; se impun, însă, perfecŃionări, înnoiri în sistemul
politicilor şi instrumentelor de acŃiune, adecvate condiŃiilor social-
economice şi politice.

20.2. POLITICA BUGETARĂ. BUGETUL DE STAT

În ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, de

funcŃionare şi dezvoltare de ansamblu a economiei, un loc deosebit de
important ocupă politicile bugetară şi fiscală. Creşterea cheltuielilor
publice, preocuparea statului de a controla şi „ajusta” mersul eco-
nomiei, de a evita şocurile, de a reglementa economia în ansamblul ei
etc. sunt condiŃionate în mare măsură de politica bugetară.

• Definire
Politica bugetară exprimă concepŃia şi acŃiunile statului
privind veniturile bugetare, căile şi mijloacele de mobilizare a
acestora, utilizarea lor pe anumite destinaŃii, care să servească
stabilităŃii şi dezvoltării economice. Realizarea ei, în practică,
presupune legi financiare, prin care se stabileşte ansamblul resurselor şi
cheltuielilor, se autorizează folosirea veniturilor numai pentru obiecti-
vele prevăzute, au loc reglementări ale exerciŃiului financiar etc.
153
 Politica bugetară se concretizează în bugetul de stat sau bugetul
administraŃiei centrale de stat, care, în Ńara noastră, constituie prin-
cipala componentă a bugetului public naŃional, alături de bugetele
locale, bugetul asigurărilor sociale de stat; el este mijlocul principal
prin care se formează veniturile publice şi se efectuează cheltuielile
publice. Cu alte cuvinte, politica bugetară este însăşi politica veni-
turilor şi a cheltuielilor bugetare.
Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanŃe economice în
care sunt prevăzute şi autorizate veniturile (sau încasările) şi chel-
tuielile anuale ale statului. El este un document de sinteză, elaborat şi
administrat de către Guvern şi autorizat prin vot de către Parlament, ce
reflectă marile categorii de resurse şi sarcini ale statului, constituind
forma principală de manifestare a politicii sale financiare. În Ńara
noastră, veniturile bugetare au două resurse principale: a) fiscale,
care cuprind încasările din impozite pe profit şi pe salarii, asupra
patrimoniului, pe venitul gospodăriilor şi pe avere, impozite asupra
consumului (taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale etc.), şi
b) nefiscale, reprezentate de vărsăminte din beneficiul întreprinderilor
de stat, venituri din activitatea instituŃiilor publice şi din domeniul
culturii, educaŃiei etc.
Cheltuielile bugetare cuprind: cheltuieli de funcŃionare a puterii
publice (legislative, judecătoreşti, executive), cheltuieli destinate
educaŃiei, culturii, ştiinŃei, sănătăŃii, protecŃiei sociale, pentru apărarea
Ńării, pentru ordine publică, finanŃarea unor obiective de investiŃii care
decurg din politica statului de dezvoltare economică – centrale
nuclearo-electrice, deschideri de câmpuri miniere, irigaŃii, combaterea
eroziunii solului şi a poluării mediului, construcŃii de locuinŃe,
drumuri, căi ferate etc.
Bugetul de stat este o previziune, deoarece conŃinutul lui dă
expresie unor anticipări, în perioada respectivă, atât la venituri, cât şi
la cheltuieli. Elaborarea lui presupune un anumit comportament al
puterii publice, înseamnă alegerea din mai multe variante, Ńinându-se
seama de funcŃia de bunăstare colectivă.
ExecuŃia bugetară, într-o perioadă sau alta, poate fi: a) echi-
librată, atunci când cheltuielile sunt egale cu veniturile prevăzute,
b) excedentară, când veniturile realizate în perioada respectivă sunt
mai mari decât cheltuielile, şi c) deficitară, în cazul în care cheltuielile
depăşesc veniturile sau încasările bugetare realizate.
154
 În legătură cu execuŃia bugetară, în general, se consideră că
echilibrul bugetar corespunde funcŃionării echilibrate a economiei
naŃionale. În concepŃia clasică, echilibrul bugetar era considerat „regula
de aur” a gestiunii financiare publice; el constituia un criteriu de bună
gestiune economică. În această optică, dezechilibrul bugetar este nu
numai ilogic, dar şi dăunător, deoarece riscă să antreneze un impozit
deghizat sub formă de inflaŃie sau să ducă la mărirea ulterioară a
fiscalităŃii (pentru a face faŃă plăŃii datoriei).
În perioada dintre cele două războaie mondiale, a fost formulată
teoria bugetelor ciclice, conform căreia se accepta deficitul bugetar în
timpul perioadelor de recesiune economică, dar se preconiza excedent
bugetar în timpul perioadelor de expansiune; astfel, în decursul unui
ciclu economic, deficitele şi excedentele bugetelor anuale trebuia să se
echilibreze. După cel de-al doilea război mondial, s-a impus concepŃia
keynesistă, care susŃinea că este posibilă restabilirea (sau menŃinerea)
echilibrului economic de ansamblu, dezechilibrând bugetul statului,
care devine unul din instrumentele de intervenŃie ale puterii publice;
astfel, deficitul bugetar trebuie să servească luptei contra recesiunii
economice, mărind, printr-o relansare a consumului şi/sau investiŃiilor,
cererea globală în economie şi, deci, ocuparea forŃei de muncă şi
mijloacelor de producŃie.
Pornindu-se de la concepŃia keynesistă, s-a formulat opinia potrivit
căreia disciplina bugetului echilibrat ar fi o doctrină „desuetă”; se
consideră că politica financiară a unui guvern trebuie să fie judecată
după rezultatele obŃinute, după efectele pe care le are asupra economiei,
şi nu după echilibrul sau dezechilibrul bugetelor de stat. În această
viziune, deficitul bugetar ar avea un efect de relansare asupra activităŃii
economice, deoarece trecerea de la starea de echilibru la cea de
dezechilibru este însoŃită de distribuirea de putere de cumpărare
suplimentară, care, la rându-i, antrenează un consum suplimentar,
ducând la mărirea ritmului de dezvoltare. Se afirmă10 că deficitele
bugetare nu sunt „imorale” de îndată ce ele reprezintă instrumente de
politică prin care se poate promova prosperitatea. De aceea, uneori, se
spune că echilibrul bugetar ar trebui să se realizeze nu de la un an la

10
Paul Heyne, Modul economic de gândire – mersul economiei de
piaŃă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 464-465.
155
altul, nu pe termen scurt, ci pe durata ciclului de afaceri, în cadrul căreia
surplusurile din anii de prosperitate compensează deficitele din pe-
rioadele de scădere bruscă. Nu trebuie, însă, desprinsă concluzia că
deficitele bugetare ar fi binevenite oricând şi că ar trebui tolerată
succesiunea lor la nesfârşit; aceasta cu atât mai mult, cu cât se ia în
considerare şi faptul că perioada fiscală nu se identifică cu durata
ciclului de afaceri. În plus, efectul pozitiv al deficitului bugetar poate fi
anulat de deficitul balanŃei de plăŃi externe sau de creşterea preŃurilor,
ori de către ambele. Statul poate să acŃioneze asupra nivelului activităŃii
economice şi fără să dezechilibreze bugetul, fiind, astfel, preferată
starea de echilibru bugetar. Se ştie că în vederea acoperirii deficitului
bugetar se recurge la împrumuturi sau la emisiune suplimentară de
monedă, care pot să antreneze după sine fenomene inflaŃioniste.
Începând din anii ’60, se dezvoltă concepŃiile neoliberale, care
critică deficitele bugetare persistente. Departe de a regulariza activitatea
economică, aşa cum prevedeau concepŃiile keynesiene, ele au, de fapt,
tendinŃa de a perturba mersul economiei, constituind surse de inflaŃie,
de îndatorare publică, în toate Ńările. De aceea, atitudinea faŃă de
deficitele bugetare este orientată spre punctul de vedere conform căruia
acestea sunt nocive, cu excepŃia situaŃiei în care există decalaje
recesioniste majore prelungite. Tot mai mult se subliniază, astăzi,
consecinŃele deficitelor bugetare11, chiar în Ńări capitaliste puternic
dezvoltate. În ultimii ani, în multe Ńări mari, mai ales Italia, Canada şi
(într-o mai mică măsură) S.U.A., s-au înregistrat deficite bugetare
substanŃiale şi persistente, care au dus la datorii publice impresionante,
cu mari implicaŃii pe termen lung12. De altfel, tocmai pornindu-se de la
consecinŃele negative ale deficitelor, în cadrul Uniunii Europene, în
Tratatul de la Maastricht, se cere ca Ńările membre să nu aibă deficite
mai mari de 3% din PIB.
Bugetul de stat este o realitate în economia oricărei Ńări, având la
bază politici bugetare, pe care le promovează un stat sau altul; el
ocupă un loc de prim ordin în ansamblul mijloacelor de care dispune
puterea publică pentru a acŃiona asupra economiei.

11
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994, p. 57-59.
12
Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, op. cit., p. 896.
156
 • Multiplicatorul bugetar
Politica bugetară pozitivă reprezintă acea concepŃie şi acele
măsuri şi acŃiuni ale statului prin care încasările şi cheltuielile publice
sunt orientate în direcŃia creşterii economice, realizării unui nivel de
ocupare ridicat, diminuării inflaŃiei şi altor factori de dezechilibru.
Aceasta se mai numeşte şi politică de relansare bugetară, ce se
concretizează în efecte multiple ale cheltuielilor publice şi impozitelor,
cunoscute, cumulativ, sub denumirea de multiplicator,13 asupra cererii
globale, producŃiei, venitului şi consumului.
Se disting trei tipuri de multiplicator: a) de cheltuială publică;
b) fiscal şi c) al bugetului echilibrat.
Multiplicatorul cheltuielilor publice exprimă creşterea pro-
ducŃiei şi a veniturilor prin mărirea cheltuielilor publice fără ca volumul
impozitelor să se modifice. În acest caz, are loc crearea sau mărirea
deficitului bugetar ce se finanŃează prin împrumuturi. Mărirea chel-
tuielilor publice (∆G) determină o creştere mai mult decât proporŃională
a venitului (∆Y); astfel, multiplicatorul cheltuielilor publice are aceeaşi
valoare ca multiplicatorul investiŃiilor:
∆Y 1
= =k
∆G (1 – c' )

Multiplicatorul fiscal reflectă creşterea producŃiei şi a veniturilor

prin diminuarea impozitelor, fără ca totalul cheltuielilor bugetare să fie
modificat. Şi în acest caz, deficitul bugetar se finanŃează prin împru-
muturi. Multiplicatorul fiscal este mai puŃin eficient decât sporirea
cheltuielilor publice; aceasta deoarece cheltuielile publice suplimentare
se concretizează direct printr-o creştere a cererii globale, în timp ce
reducerea impozitelor determină mai întâi o mărire a veniturilor
disponibile, care nu sunt cheltuite integral (încât să stimuleze cererea), o
parte a lor economisindu-se.
Multiplicatorul bugetului echilibrat exprimă influenŃa pe care
o are asupra producŃiei mărirea egală şi simultană a veniturilor şi

13
Vezi: Paul A. Samuelson, op. cit., vol. 1, p.327-342; 493-520; Gilbert
Abraham–Frois, Économie politique, Economica, Paris, 1988, p. 421-425; Alain
Béraud, Introduction à l’analyse macroéconomique, Economica, Paris, 1990,
p. 105-117, 131-138, 403-415, 420-242, 569-570, 582-585.
157
cheltuielilor statului. Creşterea echilibrată a bugetului duce la o creştere
a nivelului activităŃii egală cu creşterea bugetului. Multiplicatorul
bugetului echilibrat se calculează ca raport între creşterea venitului
(∆Y) şi creşterea bugetului echilibrat (∆G):
∆Y
K = =1
b.e. ∆G
Această situaŃie presupune ca modificarea cheltuielilor (∆G) să
fie egală cu aceea a încasărilor (∆T): ∆T = ∆G
EvidenŃierea rolului bugetului de stat nu poate face abstracŃie de
faptul că securitatea socială a devenit unul din factorii principali de
bunăstare a oamenilor, în asigurarea căreia statul intervine în mod
direct prin finanŃarea cheltuielilor sociale sau prin preluarea asupra sa
a unor funcŃii care le ameliorează bunăstarea.

• Datoria publică
În legătură cu politica bugetară se află şi datoria publică.
Aceasta înseamnă împrumuturi interne sau externe contractate de
către stat, atunci când Ńara respectivă se confruntă cu dificultăŃi
economice; depăşirea acestora necesită cheltuieli pe care statul le
finanŃează recurgând la împrumuturi, deoarece, în condiŃiile date, nu
dispune de un alt mijloc care să permită evoluŃia ascendentă a
economiei. Într-o accepŃiune mai largă, datoria publică include,
deopotrivă, şi datoria la vedere, ce rezultă din depunerile de lichidităŃi
în casieriile publice şi care este exigibilă în orice moment de către
deponenŃi. Gradul de îndatorare a unei Ńări se poate determina prin
raportarea datoriei publice la produsul intern brut sau la produsul
naŃional brut; rezultă, astfel, datoria publică (Dp) pe unitatea de PIB
sau PNB, care, în condiŃiile accentuării creşterii economice, se
Dp Dp
micşorează. Deci, gradul de îndatorare = sau =
PIB PNB
Datoria publică este, în mare parte, fructul deficitului bugetului de
stat pe termen lung; datoria publică tinde să se micşoreze atunci când
excedentele bugetare sunt dese şi suficient de mari pentru a depăşi
deficitele; ea tinde să devină cronică în cazul în care excedentele
bugetare sunt rare şi insuficiente.
158
 Serviciul datoriei reflectă toate plăŃile legate de executarea
obligaŃiilor asumate, adică atât rambursarea împrumuturilor, cât şi
achitarea dobânzilor aferente. Măsura în care prin datoria publică de
astăzi se transmit generaŃiilor viitoare bunuri de echipamente sau
posibilităŃi de producŃie şi de consum se exprimă prin aşa-numitul
efect de transfer intern.
De obicei, împrumuturile guvernamentale interne iau forma
emiterii şi vânzării de obligaŃiuni purtătoare de dobândă pentru
populaŃie; în acest fel, se asigură banii necesari finanŃării fără a creşte
taxele sau impozitele şi fără a tipări bani noi. Împrumuturile la
rezidenŃi naŃionali reduc puterea de cumpărare a acestora şi atenuează,
astfel, efectul inflaŃionist al cheltuielilor guvernamentale finanŃate prin
obligaŃiuni; creşterea cheltuielilor publice este, deci, contrabalansată
de micşorarea cheltuielilor private.
Deficitele şi datoriile au tendinŃa de a se acumula ele însele; spre
exemplu, plata dobânzii la datoriile externe are o reacŃie inversă
asupra deficitului bugetar, în sensul că necesită împrumuturi viitoare.
Structura datoriei publice impune disocierea în: datorie
internă şi datorie externă, ce răspund diferitelor necesităŃi, şi,
respectiv, îndatorare internă şi îndatorare externă. Puterea publică
acordă importanŃă datoriei interne, fiindcă aceasta, de fapt, participă
(prin emiterea de obligaŃiuni, de bonuri ale Trezoreriei, bonuri sau
titluri ce se emit la ghişeele deschise subscrierilor etc.) la finanŃarea, în
principiu, nonmonetară a deficitului bugetar. Îndatorarea externă, spre
deosebire de cea internă, poate să nu fie rezultatul deficitului bugetar,
ci să fie fructul deficitului comercial; ea are loc şi în vederea întăririi
rezervelor de schimb. Datoria externă a statului se contractează direct
de către Trezorerie14, după regulile privind împrumuturile.

• Bugetul de stat al României

În ultimii ani, se constată tendinŃa generală de creştere a
volumului total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, ca şi a
14
Trezoreria este reprezentantul financiar al statului, casierul şi
bancherul colectivităŃilor publice; ea este constituită din principalele servicii
financiare ale statului, care sunt ataşate Ministerului FinanŃelor Publice şi
compun, în esenŃă, DirecŃia Trezorerie.
159
deficitului bugetar, în contextul inflaŃiei existente. O imagine de
ansamblu, în acest sens, oferă datele din tabelul 1.

Bugetul de stat al României,

în perioada 1989 – 2002
(miliarde lei)
Tabelul 1

Sursa: Raport anual al Băncii NaŃionale a României, 1998, SecŃiunea

statistică, p. 11; „Buletin lunar al Băncii NaŃionale a României”, nr. 1/2001,
p. 47; BNR 2003.

În baza Tratatului de la Maastricht (Olanda), nivelul deficitului

bugetar de maximum 3% din PIB constituie, pentru Ńările membre ale
Uniunii Europene, criteriul de apreciere a respectării disciplinei
bugetare.

160
 20.3. POLITICA FISCALĂ

• Definire
Politica fiscală a statului reprezintă o anumită concepŃie a
acestuia, precum şi un ansamblu de măsuri şi acŃiuni privind rolul
impozitelor în sistemul veniturilor bugetare, tipurile de impozite,
perceperea şi modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a
creşterii economice, felul în care este gândită eficacitatea fiscală în
Ńara respectivă.
Un sistem fiscal înseamnă totodată un compromis între nece-
sitatea de randament a politicii fiscale (adică aceea de a face să intre
cât mai mulŃi bani în casieriile publice), pe de o parte, şi grija de a
asigura echitate, de a proporŃiona contribuŃia fiecăruia în raport cu
capacitatea pe care o are, pe de altă parte. Sistemul fiscal determină, în
mare măsură, veniturile statului, capacitatea acestuia de a finanŃa
cheltuieli şi de a-i proteja pe cei slabi.
EvidenŃierea conŃinutului politicii fiscale presupune luarea în
considerare a unor elemente teoretice şi practice de o mare importanŃă.

• Elemente ce caracterizează politica fiscală

În primul rând, elaborarea politicii fiscale este un act de decizie
deosebit de complex, ghidat de criteriul eficienŃă. Aceasta în sensul
că, prin măsurile şi acŃiunile promovate, se urmăresc reducerea
fluctuaŃiilor, a instabilităŃii economice, protejarea veniturilor con-
sumatorilor şi stimularea dezvoltării. Impozitele, ca şi alte forme de
prelevări, modifică distribuirea iniŃială a veniturilor, influenŃând
activitatea economică, investiŃiile şi consumul.
În al doilea rând, veniturile bugetare din impozite sunt în
dependenŃă de performanŃele economice: astfel, la o rată de
impozitare fixă, veniturile din impozite cresc atunci când venitul
naŃional creşte şi scad atunci când venitul naŃional scade. Dacă notăm
cu r rata de impozitare, prin i impozitul încasat şi prin v venitul, se
poate exprima relaŃia: i = f (r,v) şi, deci, i = r .v.
Raportul dintre creşterea impozitelor şi creşterea veniturilor repre-
∆I
zintă rata marginală de impunere fiscală (I mg). Astfel, I = ;
mg ∆V
ea arată cu cât creşte impozitul pe unitatea suplimentară de venit.
161
 În al treilea rând, este importantă luarea în calcul a efectelor
probabile atât ale reducerii, cât şi ale majorării impunerii fiscale,
nu numai pe termen scurt, ci şi pe termen lung. În cazul în care se
recurge la finanŃarea creşterii cheltuielilor publice prin mărirea
impozitelor, se diminuează veniturile agenŃilor economici, dar se
atenuează şi inflaŃia etc. Atunci când se acŃionează în sensul reducerii
impozitelor şi, deci, al micşorării presiunii fiscale, se poate ajunge la
un deficit bugetar sau la accentuarea acestuia, care, după cum am mai
arătat, are o serie de consecinŃe. Luarea în considerare a efectelor pe
termen lung conduce la concluzia că reducerea impozitelor la un
anumit nivel are ca efect mărirea veniturilor bugetare, deoarece, în
măsura în care stimulează investiŃiile, ea duce la lărgirea bazei asupra
căreia se aplică rata de impunere respectivă. Dacă, spre exemplu, o
reducere a impozitelor de 8% stimulează mărirea cu 2% a venitului
impozabil, reducerea impozitului „se plăteşte singură” în decurs de
patru ani. Efectele probabile ale reducerii sau majorării impozitelor
trebuie comparate cu efectele probabile ale deficitelor bugetare.
În al patrulea rând, perceperea impozitelor se realizează sub două
forme: a) impozite directe, care se suportă nemijlocit de către cei care
le plătesc, ca, de exemplu, impozitul pe profit, impozitul pe salarii,
impozitul pe sumele din vânzarea activelor societăŃilor comerciale cu
capital de stat, impozitul pe dividende la societăŃile comerciale etc., şi
b) impozite indirecte, adică acelea care sunt cuprinse în preŃuri ale
mărfurilor, încasate o dată cu vânzarea acestora, însă suportate de către
consumatorii finali, la cumpărarea mărfurilor (ca, de exemplu, taxa pe
valoarea adăugată, accize şi impozitul pe circulaŃia mărfurilor, taxe
vamale). În această direcŃie, există deosebiri de la o Ńară la alta, în
dependenŃă de condiŃiile economice, sociale şi politice, precum şi de
unele tradiŃii specifice. Astfel, ponderea impozitelor indirecte15 în
totalul veniturilor administraŃiei publice centrale era: 5,53% în SUA (în
anul 1993); 18,18% în Japonia (1990); 26,74% în FranŃa (1992); 27,5%
în Germania (1991); 21,29% în Olanda (1992); 30,78% în Marea
Britanie (1991).
În al cincilea rând, politica fiscală se caracterizează prin
progresivitatea impozitelor. Aceasta vizează impozitele directe şi

15
Iulian Văcărel, Politici economice şi financiare de ieri şi de azi,
Editura Economică Bucureşti, 1996, p. 322.
162
presupune ca rata de impunere să se mărească pe măsură ce venitul
impozabil creşte. Progresivitatea impozitelor constituie un instrument
de redistribuire şi de justiŃie fiscală.
Rata de impunere nu poate fi, însă, mărită oricât de mult cu
efecte pozitive.
Este importantă, aici, rata optimă de presiune fiscală, care
constituie acel prag de impunere până la care şi dincolo de care
încasările fiscale sunt mai slabe. Aceste aspecte sunt reprezentate grafic
şi cunoscute sub denumirea de curba Laffer, după numele americanului
A.B. Laffer, care le-a cercetat în anii ’70 ai secolului al XX-lea. În
figura 1 este reprezentată curba Laffer.

Fig. 1. Curba Laffer

Se observă că între valorile 0% şi 100% ale ratei de încasare

fiscală se află rata optimă de presiune fiscală.
În legătură cu impozitul, unele sisteme de gândire, considerând
că preocuparea statului pentru protecŃie socială duce la încurajarea
lenei, resping ideea potrivit căreia impozitul ar fi un mijloc de
conciliere a dezvoltării economice cu justiŃia socială; astfel, fisca-
litatea începe să fie acuzată că îi descurajează pe cei dinamici şi
îndrăzneŃi16 şi, de aceea, ar trebui să fie reduse impozitele şi cotizaŃiile
sociale, să se diminueze intervenŃia statului pentru ca piaŃa să poată
descătuşa energiile creatoare ale societăŃii.

16
Michel Albert, op. cit., p. 165.
163
 În ansamblul politicii fiscale se înscrie şi impozitul negativ, care,
în esenŃă, constituie cadrul conceptual de distribuire secundară a veni-
turilor prin transferuri. Potrivit acestui sistem, bogaŃii plătesc impozite,
care sunt distribuite sub formă de alocaŃii săracilor, asigurându-li-se,
acestora, un venit minim garantat. Uneori, se apreciază că acest sistem,
respectând principiul „la venit egal, impozit egal”, îl transpune sub
forma „la sărăcie egală, ajutor egal”, ceea ce, practic, înseamnă a
accepta concepŃia universală a sărăciei, bazată pe necesitatea de a veni
în ajutorul celor săraci. Mai multe Ńări au adoptat, sub diverse forme,
sistemul impozitului negativ17, ca, spre exemplu, RFG, în anul 1962,
Marea Britanie, în 1966, Belgia, în 1974, Luxemburg în 1986.
În Ńara noastră, tranziŃia la economia de piaŃă a fost organic
legată de procesele financiare, de politica statului privind veniturile şi
cheltuielile bugetare. În acest proces, s-a avut în vedere angajarea
directă a instrumentelor financiare, de credit şi monetare în conducerea
activităŃii economice. Prin cote de impunere diferenŃiate, s-au urmărit
încurajarea dezvoltării unor anumite activităŃi economice, înfiinŃarea
de întreprinderi mici şi mijlocii, extinderea întreprinderilor private şi
mixte, încurajarea penetrării de capital străin în economie, prin cote
diferenŃiate pe ramuri, pentru a orienta investiŃiile spre sfera pro-
ductivă şi servicii utile, stimularea iniŃiativei, răspunderii şi eficienŃei.

20.4. PROGRAMAREA (PLANIFICAREA)

MACROECONOMICĂ

În perioada postbelică, funcŃiile economice ale statului s-au

dezvoltat în aproape toate Ńările, manifestându-se sub diferite forme.
Programarea sau planificarea macroeconomică reprezintă una
din modalităŃile de intervenŃie a statului în economia de piaŃă modernă,
subordonată funcŃionării cât mai eficiente a pieŃei prin acŃiuni de
orientare şi coordonare a activităŃii pe ansamblul economiei naŃionale.
Ea se concretizează în decizii macroeconomice, în programe sau
planuri de dezvoltare pe un anumit orizont de timp, ce cuprind
obiective economice, niveluri orientative, măsuri şi termene de
îndeplinire privind evoluŃia diferitelor sectoare şi ramuri ale economiei,
mecanismul preŃurilor, în corelare cu piaŃa economică externă etc. Se

17
André Beauchamp, Bernard Grasset, Guide mondial des paradis
fiscaux, Paris, 1983.
164
iau în calcul şi instrumente economice prin care se stimulează com-
portamentul agenŃilor economici în alocarea şi utilizarea resurselor, în
orientarea investiŃiilor, în folosirea forŃei de muncă etc.
Programarea macroeconomică se realizează de către organisme
statale de planificare la nivelul economiei naŃionale respective; în FranŃa
există Comisariatul General al Planului, în Olanda – Biroul Central de
Planificare, în Marea Britanie – Consiliul NaŃional pentru Dezvoltare
Economică, în Japonia – AgenŃia de Planificare Economică.
Planificarea macroeconomică presupune studii aprofundate
privind evoluŃia în perspectivă a ştiinŃei şi tehnicii, a populaŃiei, a
nevoilor şi resurselor, a interdependenŃelor economice etc.
În condiŃiile actuale, planificarea macroeconomică are o
determinare obiectivă, izvorând din complexitatea problemelor
privind funcŃionarea şi dezvoltarea economiei, din importanŃa tot mai
mare pe care o are macrodecizia economică, din necesitatea cunoaşterii
şi coordonării activităŃii economice.
Programarea macroeconomică nu contravine pieŃei. AmbianŃa
de libertate economică, sistemul liberei iniŃiative nu exclud, ci presupun
o anumită ordine în funcŃionarea economiei. Sistemul economiei de
piaŃă moderne trebuie înŃeles ca un sistem perfecŃionat, care, bazându-se
pe piaŃă, este capabil să-şi coordoneze mişcarea sa de ansamblu. În
condiŃiile în care progresul economiei este tot mai complex, iar interde-
pendenŃele se accentuează, „cu cât o economie este mai dezvoltată, cu
atât mai mult ea are nevoie de coordonare”18. O asemenea necesitate
există în momentul în care „statul are mijloacele de a o face”. Cu alte
cuvinte, o anumită ordine, o anumită regularitate, după cum remarca
Paul Samuelson, sunt inerente sistemului de piaŃă însuşi, care printr-o
reŃea de legături asociază cunoştinŃele şi actele a milioane de indivizi
diferiŃi, rezolvă probleme complexe care implică, uneori, milioane de
variabile şi relaŃii.
Deşi planificarea macroeconomică este prezentă în diferite Ńări
ale lumii, totuşi există deosebiri de la o Ńară la alta, ca şi de la o
perioadă la alta, în ceea ce priveşte sfera de cuprindere, modul de
realizare, metodele de planificare, locul şi rolul diferitelor instrumente
economice în stimularea activităŃii.

18
J.M. Albertini, Les rouages de l’économie nationale, Les Éditions
ouvrières, Paris, 1988, p. 377.
165
 Având loc în condiŃiile în care proprietatea privată este
dominantă, planificarea macroeconomică din economia de piaŃă
modernă are caracter orientativ: nivelurile de producŃie, ritmurile de
dezvoltare, termenele de îndeplinire prevăzute etc. nu sunt obligatorii
pentru agenŃii economici.
Deosebirile care există de la o Ńară la alta, mai ales cele
determinate de doctrine economice, atrag după sine forme şi denumiri
diferite în manifestarea planificării. Astfel, se întâlnesc drept forme de
planificare următoarele:
a) planificarea indicativă, care se caracterizează prin aceea că
organele specializate ale statului respectiv explică agenŃilor economici
conŃinutul obiectivelor cuprinse în planul macroeconomic, motivaŃia
orientărilor respective, în scopul convingerii acestora de necesitatea de
a acŃiona în conformitate cu prevederile;
b) planificarea incitativă, care se bazează pe folosirea de către
stat a diferitelor pârghii economico-financiare (preŃ, credit, dobândă,
impozite, subvenŃii etc.) pentru stimularea interesului economic al
agenŃilor economici în direcŃia îndeplinirii obiectivelor cuprinse în
planul macroeconomic.
Există, în unele Ńări, un tip de coordonare denumit planificare
informală, care nu presupune elaborarea de planuri la nivel naŃional,
ci se concretizează în activităŃi de coordonare a deciziilor adoptate
separat de către administraŃiile publice cu cele ale firmelor private,
publice sau mixte.

Concepte de bază
• Statul – agent economic
• Politica bugetară
• Bugetul public naŃional
• Bugetul de stat
• Multiplicator bugetar
• Datoria publică
• Politica fiscală
• Impozite directe
• Impozite indirecte
• Rata optimă de presiune fiscală
• Curba Laffer
• Planificarea indicativă
• Planificarea incitativă
166
 Probleme de reflecŃie, întrebări
• Confruntări de idei privind rolul statului în economie
• Implicarea statului în economie şi rolul pieŃei
• Ce relaŃie există între politica bugetară şi dinamica economică?
• Datoria publică şi gradul de îndatorare
• ExecuŃia bugetară şi gestiunea financiară
• Presiunea fiscală şi activitatea economică
• Ce relaŃie există între comportamentul individual al agenŃilor
economici şi funcŃionalitatea globală a economiei naŃionale?
• Rolul statului în procesul de tranziŃie la economia de piaŃă
• Impozitele directe şi impozitele indirecte în sistemul de
instrumente economico-financiare
• Necesitatea programării (planificării) macroeconomice.

Bibliografie
• André Beauchamp, Bernard Grasset, Guide mondial des paradis
fiscaux, Paris, 1983.
• Gilbert Abraham-Frois, Economia politică, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
• N.N.Constantinescu (coordonator), Probleme ale tranziŃiei la economia
de piaŃă în România, Studii, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
1997.
• Paul Heyne, Modul economic de gândire, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1991.
• Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
• Gheorghe Manolescu, Buget, abordare economică şi financiară,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Jan Kregel, Egon Matzner, Gernat Grabher, Şocul pieŃei, Editura
Economică, Bucureşti, 1995.
• J.M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970.
• Paul Samuelson, L’économique, vol. 1, Armand Colin, Paris, 1982.
• Iulian Văcărel, Politici economice şi financiare de ieri şi de azi,
Editura Economică, Bucureşti, 1996.
• Richard G.Lipsey, K.Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
• *** DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
167
 Capitolul 21
BUNĂSTAREA ŞI SĂRĂCIA.
DISTRIBUłIA VENITURILOR

Obiectivele temei:
• analiza inegalităŃii veniturilor, a cauzelor ce duc la apariŃia
acesteia, precum şi a instrumentelor de măsură şi soluŃiilor de eradicare;
• explicarea raportului dintre economia de piaŃă şi protecŃia
socială, precum şi a principalelor direcŃii de acŃiune a statului pentru
realizarea unei protecŃii sociale reale;
• rezolvarea dilemei eficienŃă-echitate;
• prezentarea conceptelor de nivel de trai, calitate a vieŃii, mod
de viaŃă, stil de viaŃă;
• prezentarea principalilor indicatori de măsură şi analiză a
puterii de cumpărare.

21.1. INEGALITĂłILE ECONOMICE

ŞI INEGALITATEA VENITURILOR

Responsabilitatea în ceea ce priveşte finalitatea socială a

creşterii economice revine statului şi firmelor. Firmele economice
sunt preocupate de profit în condiŃiile protecŃiei mediului natural şi a
mediului social. Statul are posibilitatea, dar şi obligaŃia de a corecta
distribuŃia veniturilor în societate, fără a denatura însă motivaŃia
firmelor.
Deşi, în principiu, creşterea economică ar trebui să conducă la
satisfacerea cât mai multor nevoi umane (individuale şi colective,
materiale şi spirituale), există o cauză fundamentală pentru care acest
lucru nu se întâmplă. Această cauză este inegalitatea veniturilor în
societate.

168
 • Inegalitatea veniturilor: definiŃie
O definiŃie a inegalităŃii veniturilor presupune un criteriu de
apreciere a justificării încasării venitului social; s-ar ajunge astfel la
tipologia teoriilor despre protecŃia socială. De aceea, vom spune doar
că inegalitatea veniturilor este o consecinŃă naturală a funcŃionării
pieŃei, în sensul că piaŃa acordă prime celor ce reuşesc şi aplică
sancŃiuni celor ce nu reuşesc. Rezultă că, într-o măsură importantă,
inegalitatea veniturilor nu numai că este imanentă funcŃionării pieŃei,
dar este chiar necesară. Nivelarea veniturilor, ca „soluŃie” de eradicare
a inegalităŃii veniturilor, este la fel de dăunătoare ca şi polarizarea
exagerată a polilor de bogăŃie şi sărăcie.

• Cauze obiective ale inegalităŃii veniturilor

Cauzele care conduc la inegalitatea veniturilor sunt: 1) diferen-
Ńele de abilitate: unii indivizi sunt înzestraŃi cu o abilitate mai mare
decât alŃii (fie în mod natural – talente speciale, fie prin calificarea
profesională); 2) diferenŃele de performanŃe în muncă (unii indivizi
obŃin rezultate mai mari sau mai bune în aceeaşi activitate decât alŃii);
3) diferenŃele în asumarea riscurilor (unii indivizi aleg un risc mai
mare, care aduce şi un câştig mai mare, alŃii preferă un câştig mai mic,
dar care comportă şi un risc mai mic); 4) diferenŃele de salarizare ca
urmare a desfăşurării activităŃii economice în condiŃii de muncă
speciale (toxicitate, noapte, şantier, muncă grea etc.); 5) diferenŃele în
educaŃie şi instruire (unii indivizi aleg venituri mai mari pentru viitor
– se instruiesc mai mulŃi ani în şcoli, alŃii preferă venituri mai mici,
dar actuale – intră direct în activitatea economică); 6) diferenŃele de
experienŃă în profesie (care conduc la diferenŃe în venituri, de
exemplu, prin plata unui spor de vechime în muncă); 7) diferenŃele în
averea moştenită (unii indivizi moştenesc o avere mai mare decât
alŃii, ceea ce le conferă un statut social, sub aspectul veniturilor, mai
avantajos în comparaŃie cu cei care moştenesc mai puŃin sau deloc);
8) diferenŃele de şansă (în aceleaşi condiŃii economice şi sociale, unii
indivizi se pot bucura de şansa unui câştig, în timp ce alŃii nu au
această şansă, de exemplu, la sistemele legale de loterie). Toate acestea
sunt cauze obiective ale inegalităŃii veniturilor şi ele nu pot fi incri-
minate pentru inegalitatea respectivă.
169
 • Cauze subiective ale inegalităŃii veniturilor
Pe lângă cauzele analizate mai sus, există şi cauze subiective ale
acestei inegalităŃi, cauze care conduc la discriminare în distribuirea
veniturilor. Prin discriminare economică se înŃelege situaŃia în care
factori de producŃie echivalenŃi primesc o remuneraŃie diferită pentru
contribuŃii egale la produsul social. Există mai multe surse ale
discriminării economice:
1. Discriminarea de către patroni (agenŃi economici care de-
clanşează şi organizează activitatea economică). Un exemplu ar fi
faptul că unii patroni angajează femei sau tineri sau lucrători de
culoare etc. Să analizăm concomitent situaŃia unui patron care nu
angajează aceste categorii de lucrători (A, fig. 1) cu cea a unui patron
care acceptă să le angajeze (B, fig. 2).

Fig. 1. Discriminarea de către Fig. 2. Nediscriminarea de către

patron patron
Cererea de muncă (notată DL) în cazul celor doi patroni este
aceeaşi, doar că oferta de muncă (notată SL) este deplasată spre dreapta în
cazul patronului B, deoarece el angajează şi lucrători refuzaŃi de primul
patron. În felul acesta, salariul de echilibru (notat WE) în cazul celui de-al
doilea patron se va situa sub salariul de echilibru al primului patron, deci,
cel de-al doilea patron va avea un avantaj din punct de vedere al costu-
rilor cu salariile, ceea ce face ca, în principiu, el să elimine de pe piaŃă pe
patronul A (de regulă, însă, patronii de categoria A sunt monopoluri
puternice). În orice caz, lucrătorii care se angajează la patronul B sunt
discriminaŃi economic în raport cu cei care se angajează la patronul A.
170
 2. Discriminarea între salariaŃi este o discriminare pe care o aplică
înşişi salariaŃii, atunci când decizia economică depinde de ei (de exemplu,
nu se acceptă ca şefii să fie femei sau tineri sub o anumită vârstă).
3. Discriminarea statistică se referă la modul în care sunt
stabilite, de către guvern, diferitele compensaŃii sau nivelurile de taxe
şi impozite (se determină o medie a veniturilor care funcŃionează drept
criteriu de departajare, aşa încât cei situaŃi sub această medie vor fi
dezavantajaŃi, iar cei situaŃi peste medie vor fi avantajaŃi sau invers, în
funcŃie de materia economică la care se aplică aceste cifre medii).
Instrumentul economic prin care se măsoară inegalitatea
veniturilor în societate este Curba Lorenz. Vom măsura pe orizontală
ponderea populaŃiei, iar pe verticală ponderea veniturilor aferente
diferitelor ponderi de populaŃie (fig. 3). Dacă veniturile ar fi distribuite
absolut egal în societate, curba care ar lega ponderea populaŃiei de
ponderea veniturilor ar coincide cu bisectoarea. În realitate, inegalitatea
veniturilor în societate îndepărtează orice curbă (C1, C2,… Cn) de
bisectoare, astfel încât cu cât inegalitatea veniturilor este mai mare, cu
atât Curba Lorenz este mai „întinsă” şi invers.
Această curbă se foloseşte ca instrument de măsurare a inegalităŃii
distribuŃiei veniturilor între diferitele grupe ale populaŃiei, într-o zonă,
Ńară etc. Scopurile studiilor bazate pe Curba Lorenz pot fi diverse, de la
fundamentarea unor măsuri de politică economică privind ameliorarea
nivelului de trai şi reducerea inegalităŃilor până la testarea oportunităŃii
diferenŃierii produselor pe zone şi categorii socio-profesionale.
B
100
venituri (%)

C0
50 C1
C2

0 A
50 populatie
, (%) 100

Fig. 3. Curba Lorenz

171
 Se pare totuşi că nu discriminarea economică este responsabilă
pentru cea mai mare parte a inegalităŃii veniturilor, ci diferenŃele exis-
tente în ceea ce priveşte capitalul uman. Prin capital uman* se înŃelege
ansamblul investiŃiilor (de timp, de bani, de instrucŃie, de calificare etc.)
care formează personalitatea integrală a individului şi pe baza căruia
acesta participă la distribuirea produsului social. De exemplu, un studiu
efectuat în SUA a arătat că circa 60% din inegalitatea veniturilor se
explică prin diferenŃe existente privind capitalul uman.
În legătură cu finalitatea socială a creşterii economice şi, deci,
implicit, cu protecŃia socială, care trebuie să corecteze, din punct de
vedere al statului, inegalităŃile de venituri despre care s-a vorbit mai sus,
există mai multe teorii în literatura de specialitate: teoria economiei
bunăstării; teoria selecŃiei sociale; teoria justiŃiei; teoria procedurală.

21.2. ECONOMIA DE PIAłĂ

ŞI PROTECłIA SOCIALĂ

Economia de piaŃă este, prin definiŃie, o economie a agenŃilor

economici privaŃi, care îşi urmăresc propriul interes. Criteriile de
comportament economic ale agenŃilor economici privaŃi sunt criterii
egoiste, individualiste. În fond, nici nu se poate cere unui agent
economic să se preocupe de interesul general, pentru că a-i cere acest
lucru ar însemna să-l abatem de la raŃionalitatea economică pe care el
o aplică şi în urma căreia societatea prosperă, compromiŃând astfel
interesul general al societăŃii. Interesul general trebuie să preocupe
exclusiv statul, guvernul şi, din punct de vedere economic, el se
realizează pe baza proprietăŃii publice şi a bunurilor publice.

• Proprietatea publică şi bunurile publice

Proprietatea publică este acea proprietate pe baza căreia şi prin
exploatarea căreia statul asigură bunurile publice.

*
Teoria investiŃiei în capitalul uman a fost dezvoltată de economistul
american Garry S.Becker (Premiul Nobel 1992 în ştiinŃe economice) şi se
bucură, în peisajul ştiinŃific contemporan, de un larg interes, pe baza ei fiind
explicate şi procese legate de diferenŃierea salarială, migraŃie, căutarea unor
locuri de muncă adecvate nivelului de pregătire şi aspiraŃiilor indivizilor.
172
 Bunurile publice sunt bunuri care satisfac nevoile comune ale
societăŃii, tot aşa cum bunurile private satisfac nevoile economice
individuale.
Bunurile publice se caracterizează printr-o serie de trăsături
care le disting de bunurile private, şi anume: 1) fiecare individ din
societate beneficiază direct şi personal de bunul public; 2) consumul
de bunuri publice este nediferenŃiat: calitatea bunului public este
aceeaşi pentru orice consumator; 3) consumul de bunuri publice este
neconcurenŃial: nu există nicio restricŃie privind accesul la bunul
public (cu toate acestea, corupŃia şi birocratismul pot introduce
anumite elemente de concurenŃă în legătură cu procurarea bunului
public); 4) consumul de bunuri publice este indivizibil; 5) consumul
de bunuri publice este simultan: indivizii beneficiază de bunul public
în acelaşi timp; 6) bunurile publice sunt repartizate de către autoritatea
publică, statul. ProtecŃia socială este unul dintre cele mai importante
bunuri publice din societatea modernă, de aceea, statele caută cele mai
bune soluŃii de asigurare a protecŃiei sociale în condiŃiile funcŃionării
economiei de piaŃă.

• Argumentul pieŃei libere

Se poate spune, la prima vedere, că există o contradicŃie
ireconciliabilă între necesitatea de asigurare a condiŃiilor de funcŃio-
nare a economiei de piaŃă, pe de o parte, şi necesitatea de a asigura o
protecŃie socială decentă, în acord cu drepturile fundamentale ale
omului, precum şi cu tradiŃiile, religia şi mentalităŃile populaŃiei, pe de
altă parte. Într-adevăr, mecanismele economiei de piaŃă nu operează
cu concepte cum ar fi altruismul, grija faŃă de aproapele tău, recunoş-
tinŃa şi alte asemenea concepte de natură mai degrabă etică decât
economică. În acest sens, în literatura de specialitate se tratează
trăsăturile aşa-numitului „argument al pieŃei libere”. Argumentul
pieŃei libere este caracterizat de câteva atribute, nu toate fiind
consistente din punct de vedere logic. În primul rând, el este
întotdeauna individual, în sensul că orice acŃiune socială trebuie să fie
sancŃionată de voinŃa indivizilor raŃionali care compun societatea.
Aceasta înseamnă că societatea nu este nimic altceva decât ansamblul
indivizilor care o compun. Din punct de vedere normativ, acest lucru
173
implică faptul că nicio etică exterioară, cu excepŃia celei derivate din
voinŃa poporului, nu va putea fi aplicată deciziilor sociale. Norme ca
egalitatea şi echitatea sunt relevante pentru deliberarea socială doar
dacă sunt invocate de către toŃi indivizii din societate. Asemenea
norme nu vor putea fi impuse societăŃii de către un guvern sau un
planificator social care le valorizează în propriul lor interes.
Contemporană cu această filosofie individualistă este ideea lockeană,
care afirmă că oamenii au un drept inviolabil de a păstra ceea ce au
dobândit. Conform acestui punct de vedere, nicio autoritate exterioară
nu are dreptul de a expropria aceste agonisiri prin impozite.
A. Ipoteza raŃionalităŃii
Argumentul pieŃei libere susŃine că agenŃii economici şi sociali
sunt raŃionali în ceea ce priveşte cunoaşterea perfectă a preferinŃelor lor
şi sunt capabili să facă toate calculele necesare pentru a-şi urmări în
mod eficient interesele. Această ipoteză a raŃionalităŃii a fost dusă,
recent, la extrem, de către şcoala aşteptărilor raŃionale. Ea are două
componente – maximizarea utilităŃii şi egoismul. Conform primei
componente, agenŃii economici şi sociali iau decizii care le asigură
satisfacŃia maximă. Conform celei de-a doua componente, agenŃii eco-
nomici şi sociali evaluează orice situaŃie socială (de exemplu, distribuŃia
venitului) în termenii propriei alocări de bunuri, ignorând urmările pe
care intervenŃia statului le-ar putea avea pentru alocările altor agenŃi.
Adam Smith susŃinea că nimic în afara egoismului nu este necesar
pentru ca societatea să obŃină rezultate sociale optime.
Ipoteza egoismului nu neagă posibilitatea comportamentului
orientat social al agenŃilor economici. Ea stabileşte doar că acest com-
portament nu este o condiŃie nici necesară, nici suficientă pentru pieŃe,
în vederea maximizării bunăstării sociale.
B. Ipoteza concurenŃei perfecte
Ipoteza raŃionalităŃii, coroborată cu ideea existenŃei unui număr
mare de agenŃi economici, cunoscută ca ipoteza concurenŃei perfecte,
exprimă imaginea unei economii fictive, compusă din indivizi izolaŃi,
urmărindu-şi propriul interes, fără a lua în considerare modul în care
acŃiunile lor afectează viaŃa altora.
Argumentul pieŃei libere este fie utilitarian, fie paretian şi este
direcŃionat pe criterii de eficienŃă, sub aspectul calculelor. Dacă
individualismul impune ca, în adoptarea deciziilor sociale, să fie luate
174
în calcul doar preferinŃele individuale, atunci aceste preferinŃe trebuie
să fie agregate. De exemplu, în analiza cost-beneficiu a proiectelor
sociale, costurile şi beneficiile sunt însumate pentru a vedea dacă
proiectul poate fi iniŃiat.
Dacă se utilizează un standard utilitarian, intensităŃile preferin-
Ńelor (eventual, exprimate în monedă) sunt însumate pur şi simplu.
Dacă se utilizează un standard paretian*, se va selecŃiona doar alterna-
tiva care este aleasă în unanimitate de către întreaga societate. De
pildă, dacă societatea trebuie să construiască o şosea care ar trebui să
treacă fie prin zona unei colonii de păsări, fie prin vecinătatea
suburbană, decizia va fi determinată de modul în care fiecare grup
interesat – naturalişti, respectiv rezidenŃii suburbani – va fi dispus să
plătească mai mult pentru a obŃine modificarea favorabilă a localizării
şoselei.
Această problemă pune în evidenŃă o tensiune inerentă între
aspectele utilitariene şi cele paretiene ale argumentului pieŃei libere.
Construirea şoselei prin suburbie este susceptibilă să violeze drepturile
individuale, mai ales dacă rezidenŃii suburbani trebuie să fie mutaŃi.
Individualiştii consecvenŃi nu vor fi dispuşi să procedeze astfel tocmai
datorită raŃiunii utilitariene. Mai curând, vor construi şoseaua doar
acolo unde fie toŃi indivizii sunt de acord, în mod voluntar, că aceasta
este cea mai bună soluŃie, fie ei pot fi plătiŃi să accepte această soluŃie.
Decizia socială care maximizează consumul sau suma utilităŃilor
individuale poate asigura beneficii minorităŃii populaŃiei, care suportă
în mod intens decizia considerată. Ca urmare, putem maximiza ceea
ce este mai bine, dar nu pentru cei mai mulŃi. De exemplu, distribuŃia
inegală a venitului nu înseamnă că veniturile ar trebui redistribuite
atâta timp cât procesul prin care ele au fost determinate nu implică
fraudă sau coerciŃie şi s-a desfăşurat în mod corect. Dacă situaŃia s-a
produs în mod voluntar, prin consensul tuturor celor implicaŃi, ea
poate fi justificată, deoarece, conform viziunii individualiste asupra
argumentului pieŃei libere, nimic din ceea ce indivizii determină în
mod voluntar nu poate fi rău.

*
Standard ce corespunde optimului economic Pareto: când bunurile
sunt distribuite între indivizi, orice creştere a satisfacŃiei unui consumator se
traduce prin scăderea satisfacŃiei cel puŃin a unui alt consumator.
175
 C. Ipoteza „laissez faire”
O altă ipoteză a argumentului pieŃei libere este „ipoteza credinŃei
în laissez faire-ul mâinii invizibile”. Această ipoteză proclamă faptul
că dacă indivizii sunt lăsaŃi singuri şi li se permite să contracteze în
mod voluntar, bunăstarea societăŃii va creşte. Orice intervenŃie, în
acest proces, este susceptibilă să înrăutăŃească lucrurile.
D. Ipoteza dilemei eficienŃă – echitate
Ultima ipostază a argumentului pieŃei libere este ipoteza dilemei
eficienŃă-echitate. SusŃinătorii pieŃei libere cred că, dacă societatea
utilizează o etică socială nonindividualistă pentru a defini rezultatele
sociale, aceasta înseamnă dispariŃia eficienŃei instituŃiilor existente.
Societatea este obligată să aleagă între un sistem economic care
maximizează rezultatul social (piaŃa liberă) şi unul care maximizează
unele obiective etice nonindividualiste, asemenea eticii comuniste:
„de la fiecare după capacităŃi, fiecăruia după nevoi” sau eticii
rawlesiene a justiŃiei maximin.
Argumentul pieŃei libere, deci, se bazează pe drepturile indivi-
dului, ia în considerare doar preferinŃele acestuia în efectuarea calcule-
lor sale utilitariene sau paretiene şi, presupunând raŃionalitatea
indivizilor, crede în capacitatea sistemului neîncătuşat al întreprinderii
libere de a maximiza suma acestor preferinŃe.
Problema protecŃiei sociale nu trebuie pusă, aşadar, în opoziŃie cu
argumentul pieŃei libere, ci în continuarea ei sau, mai exact spus, trebuie
să stabilească modalităŃile prin care eficienŃa pieŃei libere poate fi
utilizată pentru rezolvarea acelor chestiuni pe care piaŃa liberă fie nu le
poate rezolva, fie nu-şi poate propune să le rezolve. Este bine ştiut
faptul că gradele cele mai mari de protecŃie socială le asigură societăŃile
în care economia de piaŃă este cea mai dezvoltată. Prin urmare,
funcŃionarea economiei de piaŃă este o condiŃie necesară pentru
asigurarea protecŃiei sociale, şi nu o piedică în calea ei (cum au
considerat, de pildă, ideologii comunismului). Dar, aşa cum a reieşit
din cele prezentate mai sus, ea nu este şi o condiŃie suficientă. În acest
punct trebuie să intervină guvernul, care, printr-o legislaŃie socială
adecvată, va reuşi să canalizeze eficienŃa pieŃei libere şi în direcŃia
atenuării unora dintre discrepanŃele economice şi sociale pe care chiar
piaŃa liberă le creează în mod necesar. În literatura de specialitate se
arată, în acest sens, că se poate discuta despre un grad minim de mărime
a sectorului privat care să poată asigura funcŃionarea sectorului public.
176
 21.3. POLITICI DE PROTECłIE SOCIALĂ

Formele şi modalităŃile de asigurare a protecŃiei sociale diferă de

la un stat la altul, în funcŃie de nivelul său de dezvoltare economică, de
tradiŃii, de nivelul de dezvoltare a conştiinŃei publice sau a societăŃii
civile, de gradul de integrare a statului respectiv în structurile politice
sau economice internaŃionale, de orientarea politică a guvernului şi a
puterii legislative (Parlament). Cu toate acestea, se pot stabili, în
principiu, o serie de metode sau căi de asigurare a protecŃiei sociale,
ele căpătând, desigur, trăsături specifice în funcŃie de contextul
economic, social, politic sau istoric din fiecare stat.

• DirecŃii de acŃiune a statului

În general, statul poate acŃiona în două direcŃii pentru a încerca
atenuarea disparităŃilor economice care conduc, în mod inevitabil, la
disparităŃi sociale şi de şansă:
1. AcŃiunea asupra cauzelor inegalităŃii economice, care
vizează prevenirea apariŃiei inegalităŃii economice şi se referă la două
situaŃii distincte: a) subvenŃionarea investiŃiei în capital uman;
b) aplicarea de politici antidiscriminatorii.
a) SubvenŃionarea investiŃiei în capital uman are în vedere
sprijinul pe care statul îl poate acorda, sub formă bănească, materială,
organizatorică sau în materie de asistenŃă şi consultanŃă, în ceea ce
priveşte calificarea, recalificarea sau policalificarea forŃei de muncă.
Aceste acŃiuni trebuie să se desfăşoare nu numai după ce a apărut
situaŃia care trebuie rezolvată (de exemplu, după ce a apărut un şomaj
masiv datorat necorelării dintre structura cererii de muncă şi structura
ofertei de muncă; în literatura de specialitate, acest tip de şomaj se
numeşte şomaj fricŃional şi este preponderent în situaŃii de restruc-
turări masive, cum este cazul în România, în această perioadă, de
trecere la economia de piaŃă, caracterizată prin privatizare, reforme
structurale, reorientări ale firmelor falimentare etc.), ci şi în mod
preventiv, prin stabilirea unei structuri adecvate a locurilor în
învăŃământul superior sau profesional, pe profiluri şi specializări care
se aşteaptă să devină dominante după absolvire. În România, o parte
din această ultimă sarcină a fost preluată de către învăŃământul
superior privat. Aşadar, statul poate să facă investiŃiile în capitalul
177
uman în mod direct sau poate să sprijine, sub diferite forme, instituŃiile
private să realizeze acest lucru.
b) Aplicarea de politici antidiscriminatorii. SituaŃiile de
discriminare care afectează egalitatea de şanse şi, deci, contribuie la
apariŃia inegalităŃii economice trebuie combătute prin măsuri
legislative sau printr-un control riguros aplicat de către instituŃiile
statului. Discriminarea poate apărea pe diverse criterii: vârstă, sex,
naŃionalitate sau pot fi chiar criterii de apartenenŃă politică.
2. AcŃiunea asupra simptomelor inegalităŃii economice, care
vizează combaterea consecinŃelor producerii inegalităŃii economice şi
constă din două tipuri de acŃiuni: a) acŃiuni de aplicare a unor
programe de asigurări sociale; b) acŃiuni de aplicare a unor programe
de combatere a sărăciei.
a) Programe de asigurări sociale
Asigurările sociale reprezintă un concept important în
problematica protecŃiei sociale şi vizează ansamblul acŃiunilor şi
măsurilor pe care statul le desfăşoară în vederea eliminării, limitării
sau reducerii riscului de venit pentru persoanele care, din motive
obiective sau din considerente legislative, nu-şi mai pot procura
veniturile necesare vieŃii materiale şi spirituale, prin propria activitate
economică. Există patru tipuri principale de programe de asigurare
socială: a) programe de asigurare a indemnizaŃiei de şomaj (în Ńara
noastră, ajutor de şomaj şi alocaŃie de sprijin); b) programe de
securitate socială (se referă la sistemele de pensii de toate tipurile);
c) programe de asigurare medicală; d) programe de asistenŃă socială.
Programele de asigurare a indemnizaŃiei de şomaj sunt menite să
procure populaŃiei disponibilizate de către sistemul economic o parte
din veniturile avute înainte de disponibilizare. Aceasta se realizează pe
o perioadă limitată, pentru a da posibilitatea celor în cauză să găsească
surse alternative de venituri. În perioada acordării indemnizaŃiei, statul
aplică o parte dintre acŃiunile enumerate la subvenŃionarea investiŃiei
în capitalul uman. Fondurile din care se plăteşte această indemnizaŃie
se asigură de către firme şi de către salariaŃi, iar dacă necesarul de
plată a indemnizaŃiei depăşeşte fondul astfel creat, diferenŃa se suportă
de la bugetul de stat. Programele de securitate socială se aplică prin
intermediul bugetului de asigurări sociale de stat, alimentat prin
contribuŃii pentru asigurări sociale, achitate de către firme şi orice
angajatori de forŃă de muncă. Programele de asigurare medicală se
178
referă la suportarea de la bugetul de stat a unei părŃi sau a totalităŃii
costului unor medicamente sau servicii medicale pentru anumite
categorii de persoane. Programele de asistenŃă socială cuprind ajutoare
pentru handicapaŃi, pentru imigranŃi sau refugiaŃi politic, burse pentru
studenŃi etc.
b) Programe de combatere a sărăciei
Acestea vizează acŃiuni de ajutorare a persoanelor aflate sub
pragul oficial de sărăcie, sub diverse forme: cantine pentru asigurarea
hranei, cămine pentru asigurarea locuinŃei, programe de socializare etc.
Aplicarea tuturor acestor programe necesită utilizarea unor
pârghii şi instrumente specifice. Principalele asemenea instrumente
sunt: 1) garantarea venitului minim pe economie; 2) mecanismul taxei
negative; 3) redistribuirea venitului; 4) asigurarea menŃinerii puterii de
cumpărare; 5) asigurarea unui mediu înconjurător corespunzător.
b1) Garantarea venitului minim pe economie
Se referă la stabilirea unui nivel minim al salariului, sub care nicio
firmă, indiferent de forma de proprietate, nu poate negocia sau acorda
efectiv salariul. Deşi această intervenŃie a statului poate avea şi efecte
negative (stabilirea unui salariu minim poate determina angajatorii de
forŃă de muncă să concedieze o parte din forŃa de muncă, pentru a nu-şi
creşte excesiv costurile de producŃie – fig. 4), ea este menită să limiteze
intrarea sub pragul de sărăcie a unei părŃi din populaŃie.

Fig. 4. Stabilirea salariului minim

179
 În graficul prezentat în figura 4 (unde w semnifică salariul
individual, qL cantitatea de muncă, DL cererea de muncă, SL oferta
de muncă), segmentul AB semnifică şomajul creat ca urmare a
stabilirii salariului minim garantat pe economie la un nivel mai înalt
decât salariul de echilibru pe piaŃa muncii – WE.
Efectul negativ constă în faptul că, dorindu-se să se stabilească
un nivel decent al salariului la nivelul economiei naŃionale, prin
crearea de şomaj, venitul populaŃiei afectate de această intervenŃie se
va situa sub acest nivel şi, posibil, chiar sub nivelul salariului de
dinaintea momentului intervenŃiei statului.
La nivelul economiei naŃionale se garantează un nivel minim al
venitului. Nivelul minim se stabileşte prin studii speciale privind
nivelul de trai şi se situează, de regulă, la nivelul pragului de sărăcie.*
Mecanismul de funcŃionare a sistemului economic în acest caz este
următorul (fig. 5):

Fig. 5. Stabilirea venitului minim

Prima bisectoare a graficului semnifică egalitatea dintre venitul

efectiv obŃinut de indivizi şi venitul pe care statul îl consideră minim
necesar. Cei care au venit efectiv obŃinut din activităŃi economice la

*
Pragul sărăciei este un instrument utilizat în politica socială,
semnificând nivelul foarte redus al consumului unor familii şi persoane, nivel
ce asigură doar satisfacerea trebuinŃelor de bază, subzistenŃa de la o lună la alta.
180
nivelul N nu vor primi subsidii guvernamentale, dar cei care au mai
puŃin, de exemplu, la nivelul M, vor primi diferenŃa până la nivelul
minim garantat pe economie, care este Vm, diferenŃă de mărime AB.
Mecanismul venitului minim garantat pe economie are totuşi două
deficienŃe: 1) destimulează munca: din fig. 5 se observă că, cu cât
venitul câştigat prin forŃe proprii este mai mic, cu atât subsidia
guvernamentală este mai mare; 2) destimulează afacerile: subsidiile
guvernamentale sunt suportate din impozite, deci, plătitorii de impozite,
oameni de afaceri, vor fi interesaŃi să aibă o activitate economică cât
mai redusă pentru a plăti impozite cât mai mici. Aceste deficienŃe fac ca
statul să utilizeze un alt mecanism, mai performant, şi anume:
b2) Mecanismul taxei negative
În acest caz, venitul minim garantat pe economie nu mai este
constant, ca în cazul precedent, ci creşte pe măsură ce creşte venitul
realizat de indivizi prin forŃe proprii. În felul acesta este stimulată
realizarea unui câştig propriu cât mai mare (fig. 6). Cei care obŃin
câştiguri la nivelul dat de intersecŃia primei bisectoare cu curba
venitului minim garantat nici nu primesc subsidii şi nici nu plătesc
impozite către guvern, cei care obŃin venituri mai mici decât acest
nivel vor primi ca subsidie (taxă negativă) diferenŃa până la nivelul
minim garantat, iar cei care realizează câştiguri proprii peste acest
nivel, vor plăti către guvern impozite de mărime egală cu diferenŃa
dintre venitul realizat şi câştigul minim garantat:

Fig. 6. Mecanismul taxei negative

181
 b3) Redistribuirea venitului
Se referă la acŃiunile prin care statul prelevează o parte din
venituri de la cei care obŃin venituri suficiente sau în exces şi le
repartizează celor care nu obŃin venituri suficiente. Aceasta se
realizează prin tehnici specifice, cum ar fi: 1) ajutoare nerambursabile
(plăŃi de transfer, efectuate de la bugetul de stat, către cei dezavanta-
jaŃi); 2) alocaŃii pentru situaŃii speciale (cum ar fi: alocaŃii pentru
şomaj, alocaŃii pentru naştere, pentru întreŃinerea copiilor, îngrijirea
bătrânilor etc.); 3) utilizarea de impozite diferenŃiate (de exemplu,
impozite progresive pe venit); 4) impunerea unei proporŃionalităŃi cu
veniturile realizate a plăŃii diferitelor cotizaŃii sociale (CAS, contri-
buŃia pentru constituirea fondului de ajutor de şomaj etc.).
b4) Asigurarea menŃinerii puterii de cumpărare
Se ştie că inflaŃia conduce la scăderea puterii de cumpărare a
monedei. Dar scăderea puterii de cumpărare a monedei nu se confundă
cu scăderea puterii de cumpărare a venitului, aşa încât, printr-o
creştere corespunzătoare a venitului nominal, se poate compensa
scăderea puterii de cumpărare a unităŃii monetare. Această menŃinere
a puterii de cumpărare (sau cel puŃin reducere a scăderii) se realizează
prin sistemul de majorare a veniturilor (în primul rând, a salariilor) sau
prin compensarea creşterii preŃurilor.
b5) Asigurarea unui mediu înconjurător corespunzător
Reprezintă o protecŃie socială pe care statul o realizează în mod
nediferenŃiat pentru întreaga populaŃie, fie prin cheltuieli de la bugetul
de stat, fie prin impunerea unor taxe de internalizare a externalităŃilor
negative pe care să le achite agenŃii economici ce depăşesc un anumit
nivel de poluare a mediului.

21.4. ECHITATE A REPARTIłIEI

ŞI EFICIENłA ECONOMICĂ

ProtecŃia socială pe care o realizează statul are ca scop reducerea

discrepanŃelor de venituri şi, în final, de avere care se formează între
indivizi în cursul activităŃii economice. Se pun două probleme: 1) până
la ce nivel trebuie ajustate aceste discrepanŃe, aşa încât să nu fie
destimulaŃi indivizii care suportă acest cost, ceea ce ar compromite,
182
pentru viitor, înseşi şansele de protecŃie socială; 2) oare, prin redistri-
buirea veniturilor – aşa cum procedează statul –, nu se reduce, în
general, eficienŃa activităŃii economice la nivelul societăŃii?
Teoria economică răspunde la aceste întrebări arătând că
veniturile din societate trebuie distribuite conform funcŃiei de utilitate
marginală: fiecare membru al societăŃii trebuie să primească acea
mărime din venit care să asigure, pe ansamblul societăŃii, aceeaşi
utilitate marginală pentru fiecare individ. Astfel, dacă există două
persoane, cu aceeaşi funcŃie a utilităŃii marginale, atunci venitul trebuie
distribuit în mod egal (fig. 7):

Fig. 7. Utilitatea venitului social

Cum însă, aşa cum rezultă din lista cauzelor inegalităŃii veni-
turilor, indivizii au funcŃii de utilitate marginală diferite, inegalitatea
veniturilor este inerentă oricărui sistem social. Această situaŃie pune o
altă problemă, şi anume aceea a dilemei (sau compromisului) între
eficienŃă şi echitate. Din punct de vedere semantic, egalitate şi echitate
nu semnifică acelaşi lucru. Echitabil înseamnă corect, just, ceea ce
presupune în principiu şi inegalitatea. Din acest motiv trebuie găsit un
compromis (un optim) între eficienŃa necesară funcŃionării pieŃei şi
egalitatea specifică moralei creştine. Grafic, acest compromis poate fi
reprezentat astfel (fig. 8):
183
 Fig. 8. Dilema eficienŃă – echitate

21.5. CONSERVAREA PUTERII DE CUMPĂRARE –

ESENłĂ A PROTECłIEI SOCIALE

Puterea de cumpărare se regăseşte, din punct de vedere al con-

ceptelor macroeconomice, în noŃiunile de nivel de trai şi calitatea vieŃii.

• Nivel de trai: definiŃie, clasificare

Nivelul de trai este un indicator preponderent economic. El
poate fi definit ca reprezentând aspectul cantitativ al satisfacerii
nevoilor economice ale unui individ sau ale unei colectivităŃi.
Nivelul de trai comportă următoarele baze de raportare: 1) se
referă exclusiv la nevoile economice ale individului sau colectivităŃii
analizate (grup, naŃiune etc.); 2) se referă exclusiv la dimensiunea can-
titativă a gradului de satisfacere a acestor nevoi economice; 3) este
complet cuantificabil, adică exprimabil în monedă; 4) reprezintă o
relaŃie între nevoile economice şi capacitatea individului sau a societăŃii
de a le satisface. Nivelul de trai poate fi atât un nivel stabilit prin
standarde juridice sau politice, şi atunci vorbim despre un nivel de trai
normat, fie un nivel care este efectiv atins de un anumit individ sau
colectivitate, şi atunci vorbim de un nivel de trai actual, fie un nivel
aşteptat, dorit, anticipat, şi atunci vorbim despre un nivel de trai dezirabil.
184
 • Măsurarea nivelului de trai
Măsurarea nivelului de trai se face prin intermediul indicato-
rilor economici de consum (de bunuri sau/şi servicii), prin determi-
narea, ca medie (deseori pe grupări statistice ale populaŃiei în funcŃie
de profesie, mediu rezidenŃial, categorii de venituri, grad de instrucŃie
etc.) a consumului de bunuri şi servicii pe locuitor. Punerea în
evidenŃă a nivelului de trai presupune întotdeauna o comparaŃie, un
punct de referinŃă. Acest punct de referinŃă poate fi: 1) nivelul de trai
normat, şi atunci se determină abaterea nivelului de trai actual faŃă de
cel normat (sub formă de indici sau în mărime absolută); 2) un nivel
anterior nivelului de trai efectiv, şi atunci se determină dinamica
nivelului de trai efectiv între cele două momente de timp analizate;
3) un nivel dezirabil al nivelului de trai, şi atunci se determină
orizontul de aşteptare al individului sau colectivităŃii în ceea ce
priveşte nivelul de trai care va trebui atins. Nivelul de trai poate fi
determinat şi prin comparaŃii internaŃionale; aici trebuie luate o serie
de precauŃii metodologice, deoarece nivelul de trai, deşi este, aşa cum
am arătat, un indicator exclusiv economic, are importante conotaŃii
axiologie care Ńin de mentalitatea individului sau a populaŃiei
menŃionate, de gradul de cultură, de cutume, de tradiŃii, de zona
geografică etc.
Nivelul de trai este o rezultantă imediată a finalităŃii sociale a
creşterii economice. Prin finalitate socială a creşterii economice se
înŃelege transformarea rezultatelor economice ale creşterii econo-
mice, obŃinută în condiŃii de protecŃie a mediului natura şi social, în
efecte asupra împlinirii personalităŃii individului şi societăŃii. Cu
alte cuvinte, finalitatea socială a creşterii economice vizează satisfa-
cerea nevoilor umane în general. Conform celei mai acceptate clasificări
a nevoilor individului (piramida nevoilor a lui Maslow), nevoile umane
sunt: 1) necesităŃi de subzistenŃă; 2) necesităŃi de securitate; 3) necesităŃi
de dragoste şi acceptare; 4) necesităŃi de statut social; 5) necesităŃi de
actualizare. Principiul satisfacerii (mai exact spus, de urmărire a
satisfacerii, de către individ) a nevoilor este următorul: comportamentul
uman este orientat cu precădere (cu prioritate) de prima categorie de
nevoi nesatisfăcută. Nivelul de trai se referă cu precădere la prima
categorie de nevoi, cele de subzistenŃă. Mai trebuie precizat că, deşi este
posibil de determinat şi nivelul de trai la nivelul colectivităŃilor, având
în vedere sfera de referinŃă a acestui concept, el are cea mai mare
relevanŃă cu privire la individ.
185
 În mod sintetic, cel mai important indicator al nivelului de trai îl
reprezintă venitul real, respectiv indicele venitului real, calculându-se
conform formulei:
Iv
I v r = n , unde: I v r indicele venitului real, I v n : indicele venitului
Ip
nominal (sau monetar), adică suma monetară absolută care se constituie
ca venit al individului analizat, Ip: indicele preŃurilor. De menŃionat că,
în structura veniturilor, în cea mai mare parte a cazurilor, ponderea
principală o deŃine salariul; de aceea, se calculează, în general,
indicele salariului real, plecând de la indicele salariului nominal şi
indicele preŃurilor. În ceea ce priveşte indicele preŃurilor, el este
determinat, pe perioade stabilite de către organismele oficiale (de
obicei neguvernamentale, pentru ca determinările să nu fie afectate de
parŃialitate), pe baza unui indice agregat. În România, indicele preŃurilor
de consum este determinat de către Institutul NaŃional pentru Statistică,
de regulă lunar şi, desigur, la nivel anual, şi publicat în buletinele
instituŃiei respective, iar la încheierea anului, în „Anuarul Statistic al
României”. Pentru determinarea lui se foloseşte indicele Laspeyres
(cu ponderare din perioada de referinŃă):
n

∑i =1
p1i ⋅ q i0
I =
L
p n
1
∑
i =1 ki
⋅ (p1i ⋅ q i0 )

i i
unde: p preŃul bunului „i” în momentul „1”, q 0 : cantitatea achi-
1:
ziŃionată din bunul „i” în anul „0”, ki: indicele individual al preŃului la
bunul „i” între momentele „0” şi „1”, adică:
pi
k i = 1 , n : numărul bunurilor din eşantionul analizat.
p i0
În România, există preocupări de a se trece la determinarea indi-
celui preŃurilor de consum prin metoda Paasche (mai relevantă, deoarece
foloseşte ponderări din perioada curentă) sau chiar prin metoda Ficher
(media geometrică a indicelui Laspeyres şi a indicelui Paasche):
n

∑ p1i ⋅ q1i
I =
P
p n
i =1
, respectiv I Fp = I Lp ⋅ I Pp
1 i i
∑
i =1 ki
(p1 ⋅ q1 )

186
 • Calitatea vieŃii: definiŃie, componente, indicatori
Calitatea vieŃii este un concept mai larg decât cel de nivel de
trai, cuprinzând, pe lângă aspectele cantitative, şi dimensiuni calita-
tive. De asemenea, dacă nivelul de trai se referă cu precădere la
individ, calitatea vieŃii priveşte, în egală măsură, şi societatea în
ansamblu. Omul nu mai este văzut ca un simplu homo oeconomicus*,
ci ca o fiinŃă bio-psiho-socio-culturală.
Calitatea vieŃii poate fi definită ca fiind ansamblul condiŃiilor
şi sferelor din care se compune viaŃa integrală a omului.
În acest sens, calitatea vieŃii cuprinde: a) resursele vieŃii (indicatorii
factoriali ai calităŃii vieŃii), care, la rândul lor, sunt: a1) resursele
economice – nivelul şi evoluŃia veniturilor nominale şi reale; fondul
de locuinŃe şi calitatea acestora; a2) resursele naturale – calitatea me-
diului înconjurător; a3) resursele socio-culturale – calitatea mediului
social-politic; mărimea şi structura familiei; condiŃiile de muncă; ni-
velul şi calitatea bazei materiale a sănătăŃii, învăŃământului, culturii şi
ştiinŃei etc.; a4) resursele personale – nivelul de pregătire profesională;
nivelul de dezvoltare culturală; b) cadrele vieŃii (indicatorii rezultativi
ai calităŃii vieŃii), care sunt următoarele: b1) cadrul natural; b2) cadrul
macro-social; b3) cadrul cultural; b4) cadrul uman-colectiv; b5) cadrul
uman-individual. În acest context, structura calităŃii vieŃii poate fi
reprezentată astfel (fig. 9):

Fig. 9. Structura calităŃii vieŃii

*
Termen-ipoteză care desemnează un om individualist şi egoist,
preocupat numai de propriile interese şi de satisfacerea propriilor nevoi
economice, aflat într-o permanentă luptă cu ceilalŃi indivizi.
187
 EficienŃa economică nu implică întotdeauna eficienŃa socială,
după cum raŃionalitatea economică nu implică întotdeauna raŃionali-
tatea socială. Creşterea economică poate conduce la trei categorii
majore de crize: 1) criza ecologică; 2) criza socială – nu există o
relaŃie de directă proporŃionalitate între o societate mai bogată şi o
societate mai bună; urbanizarea şi industrializarea pot avea efecte
perverse – criminalitatea, şomajul, alienarea, lipsa de comunicare
interumană; alienarea poate fi de produs, de activitate ş.a., având o
serie de dimensiuni, cum sunt: lipsa de putere, lipsa de sens, anomia
(lipsa de norme), izolarea socială, înstrăinarea de sine; 3) criza umană –
perturbarea şi, uneori, inversarea brutală a valorilor pe care le respectă
sau la care are acces un individ.
Măsurarea calităŃii vieŃii se face prin indicatori sociali (indicatori
ai stării sociale). Aceştia sunt indicatori normativi, nu doar informa-
Ńionali. Modelul general al indicatorului de calitate a vieŃii este
următorul:
Is
I cv =
Ie
unde: Icv: indicele calităŃii vieŃii, Is: indicele de stare a vieŃii,
Ie: indicele de evaluare a necesităŃii.
O problemă esenŃială a calităŃii vieŃii este problema timpului
liber. Timpul liber este consecinŃa creşterii economice şi, îndeosebi, a
creşterii productivităŃii muncii, care permite individului să prefere
timpul liber în raport cu timpul afectat muncii. Totodată, timpul liber
este şi o cauză a performanŃelor economice, ca urmare a serviciilor
consumate în timpul liber de către individ.

• Modul de viaŃă şi stilul de viaŃă

Modul de viaŃă reprezintă forma colectivă (de regulă, la nivelul
societăŃii) în care sunt valorificate condiŃiile privind calitatea vieŃii.
Modul de viaŃă poate fi: a) consumerist – respectă principiul
cumpără-consumă-aruncă; b) echilibrat – abundenŃa este controlată
prin valori de cultură superioare; c) ascetic – bazat pe o filosofie a
insuficienŃei, fie reală, fie culturală (abstinenŃă).
Stilul de viaŃă reprezintă aspectul personalizat, individua-
lizat al modului de viaŃă.
188
 El depinde de: a) datele individuale – temperament, caracter,
nivel de cultură, filosofie; b) presiunea societăŃii – logica profitului
impune o prevalenŃă a bunurilor de consum material faŃă de cele
spirituale şi prevalenŃa bunurilor de consum individual faŃă de cele de
consum colectiv. În acest sens, se vorbeşte de un „paradox al consu-
mului”: pentru consumator devine mai interesant (şi, până la urmă,
mai necesar) ceea ce producătorul oferă mai degrabă decât ceea ce el
nu oferă, ceea ce înseamnă că nevoia nu este neapărat ceva anterior şi
independent de bunul care o satisface.

• Puterea de cumpărare
Conceptele prezentate mai sus, îndeosebi conceptul de nivel de
trai, sunt cuantificabile cu ajutorul puterii de cumpărare. Conform de-
finiŃiilor date anterior, a măsura puterea de cumpărare presupune
trei lucruri: a) a preciza mărimea economică a cărei putere de cumpă-
rare este măsurată; b) a preciza factorii care vor fi luaŃi în considerare
la evaluarea puterii de cumpărare respective; c) a preciza modalitatea
formală (analitică) în care se va realiza această măsurare.
Întrucât, prin putere de cumpărare se înŃelege cantitatea de
bunuri sau/şi servicii care pot fi achiziŃionate cu ajutorul unui activ
oarecare (de obicei, un activ monetar, adică monedă), pentru a identi-
fica modalitatea de măsurare a puterii de cumpărare, vom face, în
continuare, următoarele remarci:
1) activul considerat şi în funcŃie de care se va realiza măsurarea
puterii de cumpărare va fi moneda. Desigur, în acest caz, putem avea
două subsituaŃii:
1.1.) moneda ca unitate monetară; 1.2.) moneda ca venit sau ca
disponibil. Aşadar, vom vorbi despre puterea de cumpărare a monedei
în general sau despre puterea de cumpărare a unităŃii monetare,
respectiv despre puterea de cumpărare a venitului monetar (sau a
venitului nominal);
2) factorii care sunt luaŃi în considerare la măsurarea puterii de
cumpărare sunt următorii: 2.1.) preŃurile monetare ale bunurilor şi
serviciilor care fac obiectul cumpărărilor; 2.2.) cantitatea de monedă
nominală disponibilă sau afectată pentru respectivele cumpărări de
bunuri şi servicii;
189
 3) va fi luat în considerare şi un factor de corecŃie, numit factor
subiectiv de aşteptare în privinŃa preŃurilor, care amendează utilitatea
consumului (sau a cumpărătorilor) conform unui model de anticipare a
preŃurilor bunurilor şi serviciilor şi, ca urmare, conform abaterilor
preŃurilor efective de la preŃurile anticipate. Acest factor subiectiv va
fi introdus doar la paragraful în care se va realiza modelarea mate-
matică a corelaŃiei dintre venitul nominal, indicele general al preŃurilor
şi puterea de cumpărare;
4) se va determina separat puterea de cumpărare a bunurilor şi
serviciilor în general, precum şi a unui anumit eşantion de bunuri şi
servicii. Acest lucru se va realiza prin intermediul indicelui mediu al
preŃurilor care va fi luat în considerare la determinarea efectivă a puterii
de cumpărare: astfel, dacă se doreşte determinarea efectivă a puterii de
cumpărare a unui anumit eşantion de bunuri şi servicii, atunci în
calculul puterii de cumpărare va fi folosit indicele mediu al preŃurilor
aferent acelui eşantion (de exemplu, eşantionul bunurilor şi serviciilor
de consum, pe baza căruia, în statisticile oficiale, se calculează indicele
inflaŃiei); dacă se doreşte determinarea puterii de cumpărare aferente
oricăror bunuri şi servicii posibil a fi cumpărate, atunci se va folosi
deflatorul preŃ implicit al PIB, la care ne vom referi în continuare.
Aşa cum am arătat şi mai sus, puterea de cumpărare a venitului
nominal va fi direct proporŃională cu acest venit şi invers propor-
Ńională cu nivelul preŃului. Aceasta înseamnă că, dacă notăm cu VN
venitul nominal, cu P nivelul mediu al preŃurilor bunurilor şi servi-
ciilor luate în calculul puterii de cumpărare şi cu Pc coeficientul
puterii de cumpărare, atunci se poate spune că măsurarea puterii de
cumpărare se face prin intermediul coeficientului puterii de cum-
părare, determinat astfel:
VN
Pc =
P
Acest coeficient arată, deci, de câte ori se cuprinde preŃul mediu
al bunurilor şi serviciilor în mărimea venitului nominal, deci, practic,
câte „unităŃi” de bunuri şi servicii se pot achiziŃiona cu venitul
nominal respectiv. Se pune problema calculării preŃului mediu al
eşantionului de bunuri şi servicii luate în considerare. Dacă notăm cu
qi cantitatea achiziŃionată din bunul sau serviciul „i”, cu pi preŃul
190
individual al bunului sau serviciului „i”, atunci preŃul mediu al
eşantionului de bunuri şi servicii se determină astfel:
n
∑ pi q i n
P = i =1n = ∑ p i y i , unde cu yi s-a notat ponderea cantităŃii
i =1
∑ qi
i =1
bunului „i” în totalul eşantionului de bunuri şi servicii, iar n reprezintă
dimensiunea eşantionului respectiv. În felul acesta, coeficientul puterii
de cumpărare a venitului nominal se va determina în felul următor:
VN
Pc = n
∑ pi ⋅ yi
i =1

După cum se poate observa, această putere de cumpărare se

referă la puterea de cumpărare a venitului şi nu la puterea de cumpă-
rare a unităŃii monetare. Este interesant de determinat ratele de creşte-
re ale venitului nominal, pe de o parte, şi ale preŃului mediu, pe de altă
parte, şi de realizat comparaŃiile respective.
Prin putere de cumpărare, în general, se mai înŃelege dreptul
unui agent economic de a dispune de mediul său economic, adică
dreptul de a putea decide cum să fie folosit (de obicei, consumat) un
anumit bun sau serviciu din mediul economic. Puterea de cumpărare
presupune, deci, o anumită capacitate de schimb, adică presupune
deŃinerea unei anumite cantităŃi de active (în general, active financiare,
cel mai adesea active monetare) care să fie oferite în contraprestaŃie
pentru obŃinerea bunului sau serviciului respectiv din mediul economic.
Puterea de cumpărare se raportează, în modul cel mai uzual, la
monedă, adică la deŃinerea de active monetare (nominale). Aceasta
presupune şi influenŃa decisivă a preŃului în actul de schimb economic;
de aceea, puterea de cumpărare se defineşte prin două mărimi:
a) cantitatea nominală de active monetare deŃinute;
b) preŃul bunurilor şi serviciilor (adică al activelor reale) la
care se raportează activele monetare respective.
În acest context, puterea de cumpărare se poate defini ca
fiind cantitatea de active reale (bunuri şi/sau servicii) care poate fi
obŃinută în schimbul activelor monetare deŃinute. Observăm că
puterea de cumpărare, pe care o notăm cu Pc este o funcŃie care
depinde simultan de două variabile: 1) activele monetare (Am) deŃinute
şi 2) preŃul activelor reale (Par), adică Pc= f(Am, Par).
191
 Aşadar, cu cât cantitatea de active monetare deŃinute de agentul
economic este mai mare, cu atât el va putea dobândi (la preŃ constant
al activelor reale) o cantitate mai mare de asemenea active reale şi, de
asemenea, cu cât preŃul activelor reale este mai mare, el va putea
dobândi (la o cantitate dată de active monetare) o cantitatea mai mică
de asemenea active reale. Se poate nota, aşadar:
 δf
 δP 〈 0
 ar

 δf 〉 0
 δA ar

Puterea de cumpărare trebuie precizată şi în raport cu structura

activelor monetare deŃinute. Astfel, se poate vorbi despre puterea de
cumpărare a unităŃii monetare sau despre puterea de cumpărare a
activelor monetare în ansamblu. De exemplu, dacă preŃul activelor
reale creşte, iar cantitatea de active monetare se menŃine constantă,
puterea de cumpărare a unităŃii monetare scade cu aceiaşi rată cu care
scade puterea de cumpărare a activelor monetare. Este posibil, totuşi,
ca activele monetare să crească cu aceeaşi rată cu care creşte preŃul
activelor reale; în acest caz, deşi puterea de cumpărare a unităŃii
monetare va scădea, totuşi puterea de cumpărare a activelor monetare
în ansamblu se va menŃine (este chiar posibil ca puterea de cumpărare
a activelor monetare să crească dacă acestea au o rată de creştere
superioară ratei de creştere a preŃului activelor reale). Dacă facem
următoarele notaŃii:
1) ~p = rata puterii de cumpărare
c
~
2) A m = rata activelor monetare
~
3) Par = rata preŃului activelor reale
atunci se pot spune următoarele:
~ ~
a) A m = Par → ~pc = 0 , adică puterea de cumpărare rămâne constantă
~ ~
b) A 〉 P → ~p 〉 0 , adică puterea de cumpărare creşte
m ar c
~ ~ ~
c) A m 〈 Par → pc 〈0 , adică puterea de cumpărare scade
192
 În relaŃiile prezentate s-a avut în vedere puterea de cumpărare a
ansamblului de active monetare deŃinute de către agentul economic.
De exemplu, în cazul a), deşi puterea de cumpărare a activelor mone-
tare rămâne constantă, este clar că, dacă preŃul activelor reale are o
rată pozitivă (adică acest preŃ creşte), atunci puterea de cumpărare a
unităŃii monetare va scădea. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
celelalte cazuri. Prin urmare, tabloul de mai sus se poate completa în
felul următor:

Concepte de bază
• Finalitatea socială a creşterii economice
• Inegalitatea veniturilor
• Discriminarea economică
• Curba Lorenz
• ProtecŃie socială
• Bunuri publice şi bunuri private
• Argumentul pieŃei libere
• Venit minim garantat
• Taxă negativă
• Dilema echitate-eficacitate
• Nivel de trai normal
• Nivel de trai actual
• Nivel de trai dezirabil
• Calitate a vieŃii
• Mod de viaŃă
• Stil de viaŃă

193
 Probleme de reflecŃie, întrebări
• Finalitatea socială a creşterii economice
• Care sunt cauzele inegalităŃii veniturilor în economie?
• Sursele discriminării economice.
• Ce arată curba Lorenz?
• Prin ce se caracterizează bunurile publice?
• În ce constă dilema eficacitate-echitate?
• Pe ce căi se poate acŃiona asupra cauzelor inegalităŃii economice?
• Pe ce căi se poate acŃiona asupra simptomelor inegalităŃii economice?
• Mecanismul taxei negative.
• De ce mecanismul taxei negative este dezirabil în raport cu
garantarea venitului minim pe economie?
• DiferenŃa între puterea de cumpărare a monedei şi puterea de
cumpărare a venitului monetar
• Ce este nivelul de trai ?
• Care este deosebirea dintre nivelul de trai normat, cel actual şi
cel dezirabil?
• Ce este calitatea vieŃii?
• Ce este modul de viaŃă?
• Ce este stilul de viaŃă?
• Indicele calităŃii vieŃii

Bibliografie
• Colin Clark, Les conditions du progres économique, Paris, 1960.
• D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
• R. Dornbush, S. Ficher, Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997.
• N. Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
• J.K. Galbraith, ŞtiinŃa economică şi interesul public, Editura Politică,
Bucureşti, 1982.
• Fr. Perroux, L’économie du XX-ème siècle, Paris, 1969.
• W.W. Rostow, Les étapes de la croissance économique, Paris, 1960.

194
 Capitolul 22
PROBLEME ALE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI
ÎN PERIOADA TRANZIłIEI

Obiectivele temei:
• explicarea trăsăturilor specifice ale crizei economiei româneşti
la sfârşitul deceniului al 9-lea al secolului XX şi cauzele producerii
acesteia;
• proiectarea coordonatelor teoretice ale tranziŃiei la economia
de piaŃă;
• particularizarea strategiilor şi politicilor reformatoare în
economia românească după 1989.

22.1. CARACTERIZAREA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

LA SFÂRŞITUL ANULUI 1989

Economia românească putea fi caracterizată, în 1989, drept o

economie bazată pe proprietatea colectivă şi condusă prin planificare
centralizată. Pilonul de bază al întregii economii îl reprezenta proprie-
tatea de stat asupra celei mai mari părŃi a avuŃiei naŃionale, iar planificarea
centralizată devenise instrumentul fundamental al politicii economice.
Activitatea economică se desfăşura potrivit indicatorilor economico-
financiari din planul naŃional unic. Practic, întreaga activitate a agenŃilor
economici era stabilită de sus în jos, cu insuficienta respectare a
cerinŃelor pieŃei şi prin strivirea concurenŃei şi a iniŃiativei individuale.
Lipsea, de asemenea, armonizarea interesului personal cu cel colectiv.
Deşi se spunea că toŃi oamenii muncii sunt, în acelaşi timp, şi pro-
prietari, şi producători, şi beneficiari, nu exista un raport stimulativ între
eficienŃa muncii depuse de un lucrător şi veniturile realizate de acesta.
România a cunoscut, în toată perioada postbelică, o creştere
economică bazată în special pe acŃiunea factorilor extensivi. Acest
lucru s-a datorat posibilităŃii de mobilizare şi utilizare în mod unitar
195
(prin intermediul planului) a unor importante resurse umane, materiale
şi financiare.
Industria. Cea mai importantă dezvoltare a cunoscut-o industria
românească. Potrivit „Anuarului Statistic al României 1991”, dacă în
1950 doar 44% din venitul naŃional era realizat în industrie, în 1989
acest procent crescuse la 58 %. În aceeaşi perioadă, venitul naŃional
creat în industrie a crescut de 39 de ori. La baza acestui proces de
industrializare s-a aflat o rată ridicată a acumulării, de peste 25 %,
menŃinută de-a lungul celor patru decenii, iar în perioada 1970-1980,
aceasta fiind chiar de peste 35 %. Acest efort în domeniul acumulării a
permis creşterea investiŃiilor de la 6,3 miliarde de lei, în 1950, la 236,4
miliarde lei, în 1989;fondurile fixe au crescut, în acelaşi timp, de la
210 miliarde lei la 3526 miliarde. În cadrul investiŃiilor efectuate în
economia naŃională, cele alocate industriei ocupau locul principal, ele
situându-se în jurul a 45%.
Drept urmare a dezvoltării industriale, în perioada 1950-1989, a
crescut producŃia principalelor produse industriale, de exemplu, la
energie electrică – de la 2113 la 75851 milioane kwh, la cărbune
extras – de la 3893 la 66462 milioane tone, la Ńesături – de la 193 la
1115 milioane mp, la încălŃăminte– de la 11 la 118 milioane perechi,
la televizoare– de la 280 mii bucăŃi (în 1970) la 511 mii bucăŃi. La o
serie de produse de bază (de exemplu, oŃel, ciment, îngrăşăminte
chimice, acid sulfuric etc.), România depăşea, din punct de vedere al
producŃiei industriale pe locuitor, Ńări puternic industrializate.
Dezvoltarea industriei a avut loc, însă, într-un mod dispropor-
Ńionat, apărând, astfel, o serie de dezechilibre în cadrul acestui sector.
Un prim dezechilibru a luat naştere ca urmare a creării unei mari
industrii energofage (metalurgie, materiale de construcŃii, chimie), ce
a devansat cu mult punerea în funcŃiune a capacităŃilor de producere a
energiei. Încercările de echilibrare a balanŃei energetice au dus la
reducerea drastică a consumului populaŃiei de electricitate, gaz, petrol
şi derivatele acestuia.
Un alt dezechilibru major s-a dovedit a fi cel dintre crearea
capacităŃilor de prelucrare şi asigurarea aprovizionării lor cu materii
prime. Acesta s-a accentuat în anii ’80, ca urmare a exportului masiv de
produse în stare brută sau cu grad redus de prelucrare, export efectuat în
vederea achitării integrale a datoriei externe. De asemenea, o dezvoltare
196
sub necesităŃi cunoşteau şi industriile producătoare de bunuri de consum
individual, industriile alimentară, textilă, de pielărie etc., care au
beneficiat, în medie, doar de 11% din investiŃiile industriale.
Exista un dezechilibru general între producŃie şi cerinŃele de
consum productiv şi personal. Se crease o situaŃie anormală: unele bunuri
care erau solicitate nu se găseau decât într-o măsură insuficientă, iar altele
care existau nu se căutau. Cauza esenŃială a acestor dezechilibre a
constituit-o inexistenŃa legăturilor fireşti dintre producători şi piaŃă.
O altă problemă a industriei româneşti o reprezenta scăderea com-
petitivităŃii produselor sale pe pieŃele internaŃionale. Încă din anii ’60,
importanŃa preŃului, ca factor determinant al competitivităŃii interna-
Ńionale, începuse să scadă în favoarea calităŃii şi fiabilităŃii şi, deci, se
impunea trecerea de la o dezvoltare de tip extensiv la una de tip
intensiv. Însă, atunci când în Ńările occidentale înlocuirea maşinilor şi
utilajelor era accelerată de rapiditatea afirmării noilor performanŃe ale
revoluŃiei tehnico-ştiintifice, în România, durata normată de funcŃionare
a utilajelor în industrie sporea. Această rămânere în urmă din punct de
vedere al introducerii progresului tehnic a făcut ca produsele româneşti,
mai slabe calitativ, să fie obŃinute cu o risipă de resurse şi, implicit, cu
costuri mai mari.
Agricultura. Şi în agricultură au avut loc, în deceniile postbe-
lice, procese transformatoare. Astfel, s-au constituit mari exploataŃii
agricole prin comasarea forŃată a micilor proprietăŃi (cu excepŃia
zonelor de deal şi de munte, unde era proprietate individuală); s-a
trecut de la culturi extensive la producŃii intensive prin intermediul
mecanizării şi chimizării; s-au amenajat suprafeŃe întinse de irigaŃii; s-
au creat numeroase staŃiuni şi institute de cercetare în agricultură, etc.
În consecinŃă, producŃia agricolă vegetală a cunoscut creşteri însem-
nate. Potrivit datelor din tabelul 1, producŃia de cereale boabe a
crescut, în anii 1950-1989, de 3,5 ori, de plante uleioase de peste 4 ori,
de sfeclă de zahăr de peste 10 ori, iar cea de legume de aproape 4 ori.

EvoluŃia producŃiei vegetale (mii tone)

Tabelul 1

Sursa: „Anuarul Statistic al României, 1991”, p. 276-279.

197
 În ceea ce priveşte zootehnia, efectivele de animale au cunoscut
şi ele creşteri. În aceeaşi perioadă, numărul de bovine şi ovine a
crescut cu aproximativ 50%, iar cel de porcine şi păsări cu peste 600%
(tabelul 2).
EvoluŃia numărului de animale (mii)
Tabelul 2

Sursa: „Anuarul Statistic al României 1991”, p. 364.

Cu toate acestea, şi agricultura acuza aceleaşi carenŃe ca şi

întreaga economie. În ciuda progreselor înregistrate, indicatori ca
numărul de tractoare la o mie de ha (16) sau consumul de îngrăşă-
minte chimice la ha (120 kg) situau România mult în urma Ńărilor
europene dezvoltate. Această situaŃie, combinată cu o lipsă de interes
a Ńăranului, care nu se mai simŃea ataşat de pământul de care fusese
deposedat, au făcut ca, sub aspectul randamentului la hectar, România
să se situeze, la sfârşitul anului 1989, pe unul dintre ultimele locuri în
ierarhia Ńărilor europene.
Serviciile. Deşi sectorul terŃiar a cunoscut o creştere spectacu-
loasă în Ńările dezvoltate, având o contribuŃie foarte importantă la
formarea produsului intern brut al acestora, în România, el a fost
neglijat Aceasta, deoarece în sistemul producŃiei materiale serviciile
erau considerate productive doar în măsura în care acestea erau o
prelungire a activităŃii de producŃie. În rest, celelalte servicii, deşi
foarte utile populaŃiei, erau considerate activităŃi neproductive şi, de
cele mai multe ori, nu li se acorda importanŃa necesară. De aceea, la
sfârşitul anilor ’80, ponderea serviciilor în formarea PIB era doar puŃin
mai mare de 25%, aceasta chiar în condiŃiile în care, în ultimii ani,
tarifele serviciilor cunoscuseră o creştere superioară celorlalte preŃuri.
Acesta fiind starea de lucruri nu este de mirare că, în anul 1989,
produsul naŃional brut pe locuitor în Ńara noastră se situa cu mult în
urma Ńărilor europene dezvoltate, aşa cum se poate observa în tabelul 3.

198
 PNB / locuitor în anul 1988 (dolari)
Tabelul 3

Sursa: „Anuarul Statistic al României 1991”, p.694.

Mult mai gravă s-a dovedit a fi, însă, înrăutăŃirea, de-a lungul
anilor ’80, a condiŃiilor de trai ale populaŃiei.Ca urmare a hotărârii de
achitare într-un ritm accelerat a datoriei externe, s-a acordat prioritate
exportului în detrimentul satisfacerii nevoilor elementare ale popu-
laŃiei. Oamenii au fost nevoiŃi să suporte numeroase privaŃiuni: o serie
de produse de bază(zahar, ulei, benzină) erau cartelate; produsele de
bună calitate dispăruseră din magazine; consumul de apă caldă, apă
rece, energie electrică era limitat.
Această deteriorare a calităŃii vieŃii se reflecta şi în mărimea
unor indicatori sociali. Astfel, durata medie de viaŃă, deşi crescuse
semnificativ faŃă de perioada interbelică, era cu aproape cinci ani mai
mică în România decât în Ńările dezvoltate.
Economia de comandă, hipercentralizată şi planificată, se
dovedise incapabilă să oprească acumularea fenomenelor negative în
viaŃa economico-socială şi, de aceea, trecerea la economia concu-
renŃială de piaŃă era absolut necesară pentru punerea în valoare a
capacităŃilor productive, materiale şi umane ale Ńării şi pentru
îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei.

22.2. ASPECTE TEORETICE ALE TRANZIłIEI

În ultimii 17 ani, s-a vorbit foarte mult despre „economiile în

tranziŃie”. Deşi expresia se referă îndeobşte la economiile fostelor Ńări
socialiste, o analiză mai atentă ne arată că, de fapt, tranziŃia este un
fenomen universal. Se poate spune că orice persoană, grup social sau
comunitate se află într-o continuă tranziŃie de la o stare la alta. În
consecinŃă, toate economiile lumii se află în diferite stadii de tranziŃie.
Sunt necesare, deci, anumite clarificări.
Pentru a vedea ce anume au în comun fostele Ńări socialiste şi a da,
astfel, un sens expresiei menŃionate, trebuie să analizăm cel puŃin trei
199
aspecte: punctul de plecare sau starea iniŃială; destinaŃia sau obiectivul
urmărit; conŃinutul tranziŃiei şi mijloacele prin care se realizează aceasta.

• Analiza situaŃiei la începutul tranziŃiei

Punctul de plecare în procesul de tranziŃie l-a constituit, pentru
Ńările central şi sud-est europene, o economie de comandă, centrali-
zată. Deşi acest tip de economie s-a dovedit a fi falimentar, nu
înseamnă că plecăm de la zero. De aceea, înainte de demararea
oricărui program de reforme, este necesară o analiză serioasă a
moştenirii socialiste. Trebuie identificate şi evaluate corect atât ele-
mentele negative, cât şi elementele pozitive ale acestei moşteniri.
Elementele negative existente într-o economie planificată, care
împiedică o desfăşurare normală a vieŃii economice şi care trebuie
modificate, sunt, în principal, structura proprietăŃii, sistemul de retri-
buŃie, cadrul legislativ şi instituŃional, precum şi sistemul de conducere
centralizat pentru toate structurile vieŃii economice şi sociale.
Trebuie, de asemenea, evidenŃiate elementele pozitive. Acestea
sunt reprezentate de o puternică bază tehnico-materială acumulată de-a
lungul a 40 de ani, de o forŃă de muncă calificată, precum şi de
anumite forme de organizare a vieŃii economice şi sociale (ca, de
exemplu, sistemul de învăŃământ, cercetare, sănătate ş.a.). Utilizarea
raŃională a acestor elemente poate uşura mult procesul de tranziŃie.

• Problema alegerii modelului de economie de piaŃă

Obiectivul urmărit de fostele Ńări socialiste îl constituie crearea
unei economii de piaŃă moderne, caracterizată prin pluralismul for-
melor de proprietate, în cadrul cărora predomină proprietatea privată,
prin autonomia agenŃilor economici, a căror principală motivaŃie o
constituie maximizarea profitului, şi existenŃa unui sistem de pieŃe
specializate şi interdependente, care constituie regulatorul principal al
economiei.
Dincolo de elementele comune, economia de piaŃă se prezintă în
forme diferenŃiate, în funcŃie de condiŃiile specifice întâlnite într-o Ńară
sau alta. După modul de împletire a mecanismelor pieŃei cu elemente
de dirijism şi de protecŃie socială, s-au făcut încercări de delimitare a
unor tipuri de economie de piaŃă. O tipologie interesantă este cea
200
realizată de Michel Albert1, care consideră că, astăzi, există două mari
modele de economie de piaŃă:
a) modelul neoamerican, caracterizat printr-un sector public
restrâns, atotputernicia pieŃei şi prin folosirea, de către guvern, în
special, a instrumentelor monetare pentru asigurarea funcŃionalităŃii
sistemului economic, fiind specific pentru SUA, Marea Britanie,
Australia, „tigrii” asiatici etc.;
b) modelul renan, caracterizat prin îmbinarea mecanismelor
pieŃei cu intervenŃia statului pentru asigurarea securităŃii sociale. Acest
sistem s-a dezvoltat în Germania, ElveŃia, Ńările nordice ş.a.
Alte puncte de vedere consideră că există un tip de economie de
piaŃă anglo-saxon, un tip vest-european, un tip de economie contractuală,
un tip de economie socială de piaŃă, un tip de economie paternalistă şi un
tip de economie de piaŃă puternic orientată spre exterior.
TranziŃia la economia de piaŃă presupune elaborarea unui model
propriu, întemeiat, îndeosebi, pe cunoaşterea aprofundată a realităŃilor
din Ńara respectivă, a experienŃei şi modelelor sau tipurilor de
economie de piaŃă existente în Ńările dezvoltate, preluându-se de la
acestea numai acele elemente care se pot aplica cu succes, cu eficienŃă
ridicată.
Indiferent de modelul stabilit, sistemul economic ce se constituie
în aceste Ńări trebuie să îndeplinească două condiŃii:
• să asigure o creştere substanŃială a eficienŃei tuturor activită-
Ńilor economice;
• să ducă la progres economico-social, la ridicarea nivelului de
trai al populaŃiei, la o viaŃă mai bună. Realizarea acestora depinde
hotărâtor de munca fiecărui popor.

• ConŃinutul tranziŃiei
În general, toate programele de reformă includ trei măsuri
fundamentale:
a) Liberalizarea economică, ce presupune desfiinŃarea contro-
lului autorităŃilor asupra producŃiei şi preŃurilor şi asigurarea rolului
predominant al pieŃei în funcŃionarea economiei. Prin intermediul
1
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
201
pieŃelor, se urmăreşte realizarea unei interacŃiuni permanente între
cererea şi oferta de produse, servicii, forŃă de muncă, capital şi valută,
favorizând adaptarea lor reciprocă şi eliminând astfel dezechilibrele
sectoriale din economie. În acelaşi timp, piaŃa contribuie la alocarea şi
utilizarea cât mai eficientă a resurselor economice disponibile prin
stimularea corespunzătoare a agenŃilor economici.
b) Privatizarea, ce deŃine principalul rol în restructurarea
sistemului de proprietate şi are drept obiectiv înlăturarea monopolului
proprietăŃii de stat şi realizarea pluralismului formelor de proprietate
în cadrul cărora să predomine proprietatea privată.Prin procesul de
privatizare, o mare parte din proprietatea de stat este transferată în
proprietate particulară.
Privatizarea nu trebuie privită ca un scop în sine şi nici ca un
panaceu universal. Ea trebuie urmărită prin prisma eficientizării
activităŃii întreprinderilor privatizate, fapt ce dă justificare, din punct
de vedere economic, acestui proces.
c) Stabilizarea macroeconomică, ce reprezintă un element
esenŃial al procesului de reformă; împreună cu un cadru legislativ
stabil, ea asigură credibilitatea climatului de afaceri. Se evită, astfel,
schimbările frecvente care afectează premisele de profitabilitate a
diferitelor afaceri concrete şi se creează bazele unui proces de creştere
economică.
În vederea realizării stabilităŃii preŃurilor şi a echilibrului dintre
cerere şi ofertă, programele de stabilizare macroeconomică trebuie să
prevadă un control strict al cheltuielilor bugetare, precum şi o politică
monetară restrictivă, care să genereze rate reale pozitive ale dobânzii.
Însă, decalajul dintre cerere şi ofertă nu trebuie eliminat doar prin
reducerea cererii, ci şi, mai ales, printr-un proces de reorganizare şi
expansiune a producŃiei care să asigure oferta. Este necesară evitarea
situaŃiei în care stabilizarea macroeconomică devine, mai degrabă, un
impediment decât o condiŃie prealabilă a creşterii economice. O stabili-
zare care nu promovează producŃia nu este o stabilizare de durată.
Alături de aceste elemente comune ce caracterizează procesul de
tranziŃie în fostele Ńări socialiste, există şi factori specifici fiecărei Ńări
în parte ca, de exemplu, nivelul de dezvoltare economică, structura
economiei naŃionale, tradiŃiile, nivelul datoriei externe, conjunctura
internaŃională ce le afectează etc. Aceasta face ca etapele, strategiile,
202
durata şi constrângerile tranziŃiei să fie diferite pentru fiecare dintre
aceste Ńări.

22.3. EVOLUłIA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

ÎN PERIOADA 1990-1999

În condiŃiile tranziŃiei spre economia de piaŃă, România a continuat

să se confrunte cu grave probleme economice. Există părerea că pier-
derile economice înregistrate în primii ani ai tranziŃiei sunt „mai mari
decât în primul şi cel de-al doilea război mondial luate la un loc”2.

• Caracteristici ale crizei economice în anii ’90

Tabloul indicatorilor economici (tabelul 4) oglindeşte o realitate
nu tocmai îmbucurătoare.
EvoluŃia PIB în România, în perioada 1990-1999
Tabelul 4

Sursa: BNR, Indicatori macroeconomici, 2/1998, p. 16; BNR, Buletin

trimestrial, 4/1998, p. 5; CNS, Buletin statistic lunar, 1/2000, p. 1.
x) Date provizorii
Astfel, produsul intern brut a înregistrat, în perioada 1990-1999,
o scădere semnificativă, de aproape 27 %. Dacă analizăm evoluŃia
acestui indicator în timp, observăm că se pot delimita 3 etape: o
scădere importantă între anii 1990-1992, urmată de o creştere între
anii 1993-1996 şi, apoi, de o nouă scădere începând din anul 1997.
Dacă reducerea de la începutul anilor ’90 a fost comună tuturor Ńărilor
aflate în tranziŃie şi, deci, poate fi considerată drept o consecinŃă
obiectivă a demarării reformelor economice, nu acelaşi lucru se poate
spune despre cea înregistrată din 1997 încoace, aceasta afectând doar
Ńările rămase în urmă în ceea ce priveşte reforma.

2
N.N. Constantinescu, Mersul reformei în România şi problema căilor
de redresare economico-socială, în „Economistul” nr. 530, 1994, p.3-5.
203
 Începând cu anul 2000, produsul intern brut a avut o evoluŃie
ascendentă, chiar şi în condiŃiile în care mediul economic internaŃional a
continuat să rămână defavorabil. Astfel, creşterea PIB-ului faŃă de anul
anterior a fost în 2000 de 2,1%, în 2001 de 5,7%, în 2002 de 4,9%
(BNR, Raport anual 2002), în 2003 de 4,9% (potrivit INS).
Ca urmare, din punct de vedere al PNB / locuitor, România se
afla, în 1998, pe unul din ultimele locuri în cadrul grupului Ńărilor
aflate în tranziŃie. În timp ce Slovenia înregistra un PNB / locuitor de
9760 dolari, Cehia de 5040 dolari, Ungaria de 4510 dolari şi Slovacia
de 3700 dolari, în România, în acelaşi an, acest indicator era de 1390
dolari, cu 160 dolari mai mult decât în Bulgaria, dar mai mic decât cel
înregistrat în FederaŃia Rusă (2300 dolari).3
Scăderea PIB-ului corespunde unei reduceri a activităŃii în
aproape toate sectoarele de activitate. Cea mai importantă dintre
acestea a fost suportată de industrie (fig. 1).

1999x -3,2

1998 -17,0

1997 -5,9

1996 +9,9

1995 +9,4

1994 +3,3

1993 +1,3

1992 -21,9

1991 -22,8

1990 -23,7

-20 -15 -10 -5 0 5 10

Fig. 1. EvoluŃia producŃiei industriale (1990-1999) (%)

Sursa: BNR, „Buletin trimestrial”, 4/98 , p.6.
CNS, „Buletin statistic lunar” 1/2000.
x) Date provizorii

3
The World Bank, Entering the 21st Century. World Development
Report 1999/2000, p. 230-231.
204
 Ramurile industriale au cunoscut evoluŃii diferite: de exemplu,
în 1998, când producŃia industrială a înregistrat, în ansamblu, o
scădere de 17 %, faŃă de 1997, scăderea cea mai accentuată s-a
manifestat în industria prelucrătoare (-18,1 %), iar în cadrul acesteia,
în sectorul bunurilor de folosinŃă îndelungată (-41,1 %). ProducŃia
industrială a crescut numai în ramurile de prelucrarea tutunului
(+12,8%), mijloace de transport rutier (+12,6%), mijloace de transport
neincluse la cele rutiere (+10,3%).
Ca urmare a faptului că reducerea activităŃii industriale a înre-
gistrat o dinamică mai accentuată decât cea a produsului intern brut, s-a
redus ponderea pe care aceasta o deŃine în cadrul PIB de la 45,2% la
31,7% (tabelul 5).

Formarea produsului intern brut (%)

Tabelul 5

Sursa: BNR, Raport anual 1996, p. 6; BNR, Raport trimestrial,

4/1998, p. 5.

Nici în agricultură, în anii analizaŃi, nu s-au înregistrat evoluŃii

pozitive. Deşi în acest sector a avut loc o privatizare masivă, se poate
observa, din tabelul 6, că randamentele la principalele culturi nu au
crescut faŃă de 1989 şi, mai mult decât atât, cele mai slabe rezultate
s-au înregistrat, în acei ani, în sectorul privat.
Motivele acestei productivităŃi scăzute Ńin de fărâmiŃarea exce-
sivă a producŃiei, precum şi de accesul limitat la mecanizare şi la
factorii intensivi de creştere a producŃiei vegetale, cu deosebire la
irigaŃii şi substanŃe chimice. România s-a situat, în perioada analizată,
pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte cantitatea de îngrăşăminte
administrate la hectar.

205
 Dinamica randamentelor la hectar (kg)
Tabelul 6

Sursa: „Adevărul Economic”, nr. 345, 1998, pag. 11.

În ceea ce priveşte efectivele de animale, în 1998, acestea erau cu

circa 50% mai mici decât în 1989.
În România, probleme structurale au continuat să se manifeste, în
anii tranziŃiei, în mai multe domenii. Astfel, partea din PIB ce aparŃinea
sectorului particular a crescut încet, doar aproximativ 61% revenind în
1998, firmelor particulare.

Ponderi ale sectorului privat în unele ramuri ale economiei

Tabelul 7

Sursa: BNR, Indicatori macroeconomici, 1/1998 pag. 10

CNS, „Buletin statistic lunar”, 1/2000.
x) Date provizorii

Se observă tendinŃa de creştere a ponderii sectorului privat în

toate ramurile economice (tabelul 7). În acelaşi timp, mai mult de 50 %
din exportul Ńării s-a derulat, în 1998, de către sectorul particular.
Aceste date arată că, în ciuda efectelor negative din economie, s-a
format un grup de întreprinzători mici şi mijlocii care sunt foarte activi
şi care pot să se integreze în activitatea de comerŃ exterior.
De asemenea, ocuparea forŃei de muncă a cunoscut evoluŃii ne-
corespunzătoare. În timp ce în Ńările cu o economie mai dezvoltată,
206
forŃa de muncă se îndrepta din agricultură spre sectorul servicii, în
România una din funcŃiile importante ale agriculturii a fost, în acei ani,
absorbŃia şomerilor din industrie. Rezultatul acestui fenomen l-a
constituit creşterea continuă a numărului celor ce lucrează în agri-
cultură. În schimb, procentul celor ce lucrau în servicii s-a situat în jur
de 30%, iar în cadrul acestui sector, doar procentul celor ce lucrau în
comerŃul interior a cunoscut o creştere relativ echilibrată.
În ceea ce priveşte şomajul, acesta a cunoscut o evoluŃie
oscilantă. La începutul anilor ’90, numărul şomerilor a crescut într-un
ritm moderat, rata oficială a şomajului ajungând, în 1994, la 11%.
Datorită creşterii economice din perioada 1995-1996 , la sfârşitul lui
1996, această rată a devenit 5,3%. Din 1997, ca urmare a lichidării
unor întreprinderi şi a disponibilizărilor masive din anumite sectoare
(de exemplu, minerit), rata şomajului a început să crească. La finele
lunii mai 1999, AgenŃia NaŃională pentru Ocupare şi Formare
Profesională arăta că totalul şomerilor înregistraŃi era de 1330000
persoane; şomerii plătiŃi, la acea dată, erau 888.056, aproape 40% din
aceştia fiind beneficiari de alocaŃii de sprijin, adică dintre cei care se
apropie de expirarea plăŃilor de şomaj. Numai 15% din totalul
şomerilor îndemnizaŃi erau în curs de a fi integraŃi profesional. A
rezultat, deci, o pondere ridicată a şomajului de lungă durată. Existau
totuşi şi multe persoane angajate fără forme legale.
Un rol important în obŃinerea acestui rezultat l-a jucat creşterea
rapidă a dobânzilor nominale din perioada 1993-1994, astfel că, la
începutul anului 1995, s-a obŃinut o dobândă reală pozitivă, ceea ce a
făcut să crească încrederea în moneda naŃională şi să se formeze o
piaŃă valutară transparentă. Creşterea deficitului financiar şi scăderea
însemnată a rezervei valutare în 1995 au împiedicat reducerea în
continuare a inflaŃiei. Guvernul a stabilizat în mod artificial cursul
valutar, dar la birourile de schimb valutar, leul valora cu 30-40 % mai
puŃin decât cursul oficial. La începutul anului 1997, o nouă etapă de
liberalizare a preŃurilor, ce a atins în primul rând sectorul energetic,
serviciile şi agricultura, a dat un impuls puternic inflaŃiei. In martie
1997, aceasta a atins punctul maxim, corespunzând unei rate anuale de
300%. Ca urmare a aplicării unui nou program de stabilizare, creşterea
preŃurilor s-a calmat, astfel încât, pe ansamblul anului 1997, s-a obŃinut
o rată a inflaŃiei de 154,8%, iar în 1998, aceasta a depăşit cu puŃin
207
59%. În anii următori, inflaŃia a continuat să se reducă astfel încât în
1999 s-a înregistrat o rată a inflaŃiei de 45,8%, în 2000 de 45,7, în
2001 de 34,5%, iar în 2002 de 22,5% (sursa: BNR, Raport anual
2002). În anul 2003, rata inflaŃiei a fost de 15,3% (potrivit INS), în
anii următori cunoscând o scădere.
9,7
Concomitent cu creşterea Îmbrăcăminte
preŃurilor au crescut şi salariile. şi încălŃăminte
Cum, însă, creşterea salariilor a 15,6
fost mai mică decât cea a preŃuri- LocuinŃe
lor, rezultă că, pe ansamblu, sala- 54,8
Alimente
riul real a scăzut. Ca urmare, şi băuturi 1,8
condiŃiile de trai ale populaŃiei Medicamente
s-au înrăutăŃit, fapt demonstrat şi şi îngrijire medicală
de structura cheltuielilor totale de 9,0 Transport
consum ale unei gospodării, în are şi telecomunicaŃii
cheltuielile pentru hrană depăşesc 4,5
Cultură,
50% din veniturile băneşti (fig. 2). 4,6
educaŃie
Alte cheltuieli
Fig. 2. Structura cheltuielilor totale de consum al unei gospodării

La fel ca şi în cazul celorlalte Ńări din Europa Centrală şi de Est,

reorientarea comerŃului exterior românesc a progresat rapid (tabelul 8).
În prezent, aproape 70% din produse sunt exportate în Ńările OECD.
Doar 20% din comerŃul exterior al României este derulat cu Europa
Centrală şi de Est, iar din aceasta o cotă importantă este afectată
importului de energie din Rusia. Aşa cum reiese din tabelul 8, în toată
perioada de după 1990, balanŃa comerŃului exterior a cunoscut un
deficit şi situaŃia nu pare să se schimbe în continuare. Exporturile
româneşti par să se fi plafonat, începând din 1995, în jurul a 8 miliarde
de dolari anual şi, mult mai grav, în cadrul lor continuă să predomine
aceleaşi produse energointensive, cu valoare adăugată mică.
O dată cu creşterea economică înregistrată începând cu anul
2000 şi pe fondul accentuării eforturilor de integrare în UE, a cunoscut
o dezvoltare accentuată şi comerŃul exterior. Astfel, exporturile şi
importurile, exprimate în miliarde dolari, au fost în 2000 de 10,366 şi
12,050, în 2001 de 11,385 şi 14,354, iar în 2002 de 13,869 şi 16,482
(sursa: BNR, Raport anual 2002). În 2003, exporturile de bunuri şi
servicii au fost de 18,270 miliarde euro iar importurile s-au ridicat la
208
22,199 miliarde euro (BNR, „Buletin lunar” ianuarie 2004). Se observă
că balanŃa comercială a rămas puternic dezechilibrată.
Drept urmare a evoluŃiilor fluxurilor balanŃei comerciale, unul
dintre cele mai slabe puncte ale economiei româneşti îl constituie
balanŃa de plăŃi curente. Componentele acesteia sunt negative,
înŃelegând, aici, şi serviciile din domeniul turistic. Una dintre cele mai
importante surse de finanŃare a deficitului contului curent o constituie
împrumuturile luate de administraŃie din străinătate, de la bănci şi de
la instituŃiile financiare internaŃionale. Această finanŃare unilaterală ar
putea fi ajutată de creşterea investiŃiilor străine. Capitalul străin inves-
tit în România, la data de 31 mai 1999, era, potrivit Oficiului NaŃional
al Registrului ComerŃului, de 4,087 miliarde dolari, mult sub nivelul
investiŃiilor străine în Polonia şi Ungaria, de exemplu, care se cifrează
la peste 16 miliarde dolari. SituaŃia este cu atât mai gravă, cu cât
investiŃiile în România se îndreaptă către acele ramuri şi societăŃi care
sunt în situaŃii de monopol (telefon, distribuŃie apă, electricitate etc.).

EvoluŃia comerŃului exterior al României

şi a datoriei sale externe (mil. dolari)
Tabelul 8

Sursa: BNR, Raport anual 1996, p. 8; BNR, Raport trimestrial 4/1998,

p.16; CNS, Buletin statistic lunar, 1/2000, p. 32.
x) Date provizorii

În decembrie 1989, România nu avea datorie externă. În afară de

aceasta, Banca NaŃională avea o rezervă de 1,8 miliarde dolari. Alte
2 miliarde dolari reprezentau datoriile pe care alte Ńări le aveau faŃă de
România. De asemenea, balanŃa comerŃului exterior prezenta o situaŃie
favorabilă. În 1990, în câteva luni de zile, rezervele valutare s-au
epuizat datorită necesităŃii aprovizionării populaŃiei cu produse de
bază. În continuare, datoria externă a început să crească astfel încât, la
sfârşitul anului 2003, era de 15,765 miliarde euro, cea mai mare parte
a acestei datorii fiind către bănci private din străinătate.
209
 • Factorii care influenŃează situaŃia economică a României
Din analiza rezultatelor macroeconomice prezentate anterior
rezultă clar că România a traversat în perioada anilor ’90 o criză
economică puternică. Această situaŃie s-a datorat atât unor factori
obiectivi, cât şi măsurilor de politică economică aplicate.
În primul rând, aşa cum am arătat la începutul acestui capitol,
economia românească se caracteriza, la începutul tranziŃiei,
printr-o rigiditate extremă. Structura capacităŃilor de producŃie era
grav dezechilibrată, iar mecanismul economic era hipercentralizat. Au
lipsit liberalizarea gradată, care s-a făcut în celelalte Ńări foste
socialiste în anii ’70 – ’80 şi, o dată cu aceasta, posibilitatea de a avea
legături strânse cu lumea, dezvoltată şi de a face un schimb de
experienŃă cu aceasta. Ca urmare, la începutul anilor ’90, nu existau
nici mecanismele, nici instituŃiile şi nici experienŃa necesare pentru
abandonarea imediată a vechilor structuri de producŃie.
În al doilea rând, o particularitate a României a fost aceea că,
în cursul întregului deceniu anterior, s-a făcut un efort deosebit pentru
achitarea integrală a datoriei externe. În consecinŃă, populaŃia a tre-
buit să suporte o situaŃie dură, asemănătoare cu o „terapie de şoc”.
Aceasta a făcut ca, după schimbările politice care au intervenit,
populaŃia să fie prea obosită atât fizic, cât şi psihic pentru a mai
suporta alte privaŃiuni economice, cu atât mai mult, cu cât speranŃa de
ameliorare a standardului de viaŃa era foarte puternică.
În al treilea rând, conjunctura economică mondială a fost
profund nefavorabilă. După prăbuşirea CAER, care reprezenta circa
45 % din comerŃul exterior al României, a urmat criza irakiană. Irakul
reprezenta un important partener extern, iar datoria acestuia faŃa de
România se cifra la aproape 2 mld. de dolari. În sfârşit, criza iugoslavă
(care, cu intermitenŃe, a continuat până în prezent) a adus alte pierderi
pentru producŃia naŃională şi comerŃul exterior. România a pierdut,
în mai puŃin de doi ani, 60 % din pieŃele sale externe.
Analiza indicatorilor macroeconomici arată că anii 1990-1992
au fost foarte slabi pentru România. În această perioadă, PIB-ul a
scăzut cu aproape 25 %. Dacă, însă, luăm în considerare şi datele din
celelalte Ńări aflate în tranziŃie, constatăm că, din acest punct de vede-
re, România nu constituie o excepŃie, ea situându-se pe undeva la
mijloc în ierarhia acestor Ńări. Acest declin poate fi considerat
210
inevitabil în procesul reformei, el datorându-se, în principal, dispariŃiei
produselor nevandabile. În 1993, PIB-ul înregistra o creştere uşoară,
de 1,4%, iar o analiză de suprafaŃă arăta că Ńara a trecut peste cea mai
grea perioadă privind procesul de transformare. În 1994, se părea chiar
că România va porni pe drumul creşterii economice şi că va deveni o
Ńară cu reformă reuşită, indicatorii macroeconomici îmbunătăŃindu-se
substanŃial, iar o parte a întreprinderilor fiind supuse unei restructurări
serioase. Reformele, însă, nu s-au răsfrânt asupra marilor întreprinderi
de stat. Aceste întreprinderi au continuat să fie prost conduse, să aibă
un număr prea mare de salariaŃi şi cheltuieli prea mari pentru realiza-
rea producŃiei, ceea ce a condus la creşterea datoriilor şi la reînnoirea
situaŃiilor de criză. Cele mai grave probleme au apărut în unele ramuri
industriale tradiŃionale, cum ar fi: industria constructoare de maşini,
industria minieră, petrochimia, producŃia de energie electrică. Între-
prinderile de stat au fost încurajate, însă, să facă cheltuieli, să
mărească producŃia şi salariile; băncile comerciale au acordat credite
favorabile pentru a asigura surse menite să realizeze Ńelurile socotite
de guvern ca fiind importante şi, ca urmare, au acumulat (în special,
Bancorex şi Banca Agricolă) datorii uriaşe irecuperabile. Ca urmare a
acestei politici de subvenŃionare, în anii 1995 şi 1996, s-a obŃinut, în
continuare, o creştere economică, dar o creştere deformată, abătută de
la cursul ei normal. Această creştere s-a dovedit a fi nesustenabilă. Pe
măsură ce deficitul fiscal şi cel extern s-au adâncit, s-au redus şi
şansele ca ea să mai poată fi susŃinută.
Ca urmare, conducerea Ńării a hotărât, în 1997, să iniŃieze un
program radical de stabilizare, al cărui scop erau refacerea echilibrului
financiar şi realizarea cât mai rapidă a reformelor ce fuseseră întârziate
până în acel moment. Acest program, care a primit, de altfel, şi apro-
barea instituŃiilor economice internaŃionale (FMI şi Banca Mondială),
se concentra pe următoarele elemente principale:
1) liberalizarea preŃurilor şi comerŃului;
2) restructurarea întreprinderilor şi privatizarea rapidă a acestora;
3) reforma sistemului financiar, creşterea eficienŃei şi siguranŃei
sistemului bancar, precum şi privatizarea acestuia;
4) rezolvarea situaŃiei din agricultură;
5) stoparea acordării de către Banca NaŃională a creditelor
direcŃionate, reducerea subvenŃiilor;
6) extinderea exportului.
211
 Programul de stabilizare a înregistrat unele rezultate, însă doar
pe termen scurt. S-a îmbunătăŃit disciplina fiscală şi monetară. De
asemenea, luarea unor măsuri rapide, cum ar fi închiderea unor între-
prinderi care lucrau în pierdere, accelerarea privatizării şi adoptarea
unor legi pentru atragerea capitalului străin au dus la o creştere a
încrederii obŃinute în străinătate, materializată printr-o creştere a
investiŃiilor străine.
În final, însă, pachetul de reforme, mai ales termenele prevăzute,
s-a dovedit a fi nerealist. În cele mai multe ramuri industriale, în care lu-
crează zeci de mii de oameni (minerit, industria chimică, siderurgie s.a.),
restructurarea radicală şi programul de modernizare s-au împotmolit
încă de la primii paşi. Au fost făcute mari cheltuieli şi foarte mulŃi
oameni au fost trecuŃi în şomaj în vara şi în toamna lui 1997. Mai
departe, însă, nu au mai fost luate alte măsuri şi, de aceea, în unele
ramuri ale economiei au fost declarate greve prin care se protesta
împotriva trimiterii în şomaj şi se cerea să se realizeze restructurarea
absolut necesară pentru modernizarea şi privatizarea economiei.
Factorii cei mai importanŃi care au încetinit punerea în aplicare a
ambiŃiosului program de reformă sunt:
1) grupul de specialişti capabil să ducă la bun sfârşit procesul de
reforma s-a format încet;
2) marile întreprinderi care lucrează în pierdere au reuşit să-şi
apere din nou interesele, făcând un lobby puternic; aceasta a făcut ca
întreprinderile să nu poată fi restructurate sau lichidate şi să nu fie
respectată o strictă disciplină financiară. Printre argumentele prezen-
tate de lucrători a fost şi acela că din cauza închiderii întreprinderilor
va creşte foarte mult şomajul, administraŃia nefiind în stare până acum
să prezinte o soluŃie viabilă acestei probleme;
3) încrederea populaŃiei – care a fost foarte mare la începutul
reformelor – a scăzut, în anii imediat următori, foarte mult; nu numai
pentru că efectele reformelor au dus la scăderea nivelului de trai, ci şi
din cauza încetinirii acestora, care au făcut ca perioada dureroasă de
tranziŃie să se prelungească de prisos;
4) paralelismul restructurare/macrostabilizare este dificil de pus
în practică. Cel puŃin într-o primă fază, restructurarea şi lichidarea
întreprinderilor implică cheltuieli suplimentare, şi nu economii la
buget, şi anume plăŃi compensatorii pentru disponibilizaŃi, cheltuieli
de lichidare acolo unde e cazul, îngustarea inerentă a bazei de impo-
zitare etc. Or, aceste măsuri au fost luate tocmai pe fondul diminuării
212
drastice a deficitului bugetar. De asemenea, pentru obŃinerea unui
deficit bugetar cât mai redus, s-a produs o îngheŃare a creşterilor
salariale, care, pe fundalul unei inflaŃii ridicate şi coroborâte cu o
impozitare excesivă, a condus la o scădere a cererii solvabile, ceea ce
a făcut extrem de dificilă relansarea economică.
łinând cont de faptul că anul 1999 a marcat vârful datoriei
externe pentru România, nevoită să plătească circa 2,2 mld dolari
creditorilor internaŃionali, şi confruntat cu retrogradarea României de
către marile agenŃii de rating, guvernul s-a orientat către încheierea
unui nou acord cu FMI. Ca urmare a acestui acord, s-au adoptat o serie
de măsuri de creştere a taxelor şi impozitelor, de suprimare în
cvasitotalitate a facilităŃilor fiscale, concomitent cu scăderea subven-
Ńiilor în industrie. Deşi s-a reuşit o reducere a deficitului balanŃei
comerciale (prin introducerea unor suprataxe ample importurilor),
cheltuielile publice au continuat să crească, iar inflaŃia (54,8% în
1999) a depăşit prognozele iniŃiale.
Ca urmare a eforturilor depuse, mai ales în ultimii ani, Comisia
Europeană a acordat României statutul de economie de piaŃă
funcŃională, dovadă a capacităŃii ei de a face faŃă presiunii
concurenŃiale şi forŃelor pieŃii din UE.
În ultimii ani, s-au înregistrat ritmuri de creştere economică
superioare mediei europene, concomitent cu realizarea unui ansamblu
de cerinŃe şi norme care au făcut posibilă aderarea României la
Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Astfel, în 2006 s-a
înregistrat o creştere a PIB-ului de 7,7% concomitent cu o rată a
inflaŃiei de doar 4,9%. În structura importului, cea mai importantă
pondere o deŃin bunurile de capital şi materiile prime şi materialele
necesare aprovizionării industriei. Altfel spus, deficitul se localizează
la acele bunuri care susŃin procese de restructurare, modernizare şi
creştere a economiei, potenŃial generatoare de dezvoltare, export şi
locuri de muncă.
Drept urmare, după o lungă perioadă de timp, exporturile din
grupa maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente
electrice, aparate de înregistrare sau de reprodus sunetul şi imaginile
au devansat exporturile din grupa articole de îmbrăcăminte
confecŃionate din Ńesături, tricotate sau croşetate, materii textile.
Aşadar, economia României, la intrarea în Uniunea Europeană,
la 1 ianuarie 2007, cunoaşte îmbunătăŃiri sensibile ale performanŃelor
213
sale, pregătindu-se astăzi tot mai asiduu pentru a deveni o economie
cu grad ridicat de competitivitate economică.

Concepte de bază
• Modelul de economie de piaŃă
• TranziŃia la economia de piaŃă
• Reforma economică
• Privatizarea
• Stabilizarea macroeconomică
• Liberalizarea economică

Probleme de reflecŃie, întrebări

• De ce a fost necesară trecerea la economia de piaŃă în România?
• Cum s-a modificat implicarea statului în economie, din 1989
până în prezent?
• Care au fost măsurile necesare trecerii la economia de piaŃă?
• Care sunt efectele unei politici macroeconomice ce funcŃionea-
ză pe principiul stop-and-go?
• ImportanŃa, din punct de vedere economic, a aderării României
la Uniunea Europerană.
• Care este factorul care a influenŃat cel mai mult desfăşurarea
reformei economice în România?

Bibliografie
• Albert, Michel, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
• Constantinescu, N.N. (coordonator), Probleme ale tranziŃiei la
economia de piaŃă, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1997.
• Kregel J., Matzner E., Grabher G., Şocul pieŃei, Editura Economică,
Bucureşti, 1995.
• Mureşan, Maria, EvoluŃii economice 1945-1990, Editura Economică,
Bucureşti, 1995.
• * * * „Anuarul statistic al României 1991”, Bucureşti, 1992.
• * * * B.N.R., Raport anual 1998, Bucureşti, 1999.
• * * * B.N.R., Raport anual 2002, Bucureşti, 2003.

214
 SecŃiunea a V-a

MONDOECONOMIE

215
216
 Capitolul 23
ECONOMIA MONDIALĂ: CONCEPTE
ŞI STRUCTURI

Obiectivele temei:
• aprofundarea cunoaşterii fenomenelor, proceselor, legităŃilor şi
categoriilor economice studiate în prima parte a cursului, în aplicarea
lor pe plan mondial;
• analiza legăturii dintre procesele de constituire şi dezvoltare a
economiei mondiale şi procesele de evoluŃie a complexelor economice
naŃionale spre economia deschisă, caracterizată prin piaŃa unică;
• caracterizarea structurilor de bază ale economiei mondiale –
economiile naŃionale, interdependenŃele economice mondiale, diviziu-
nea internaŃională a muncii şi circuitul economic mondial, cadrul
juridic şi instituŃional;
• examinarea conŃinutului şi a evoluŃiei teoriilor economice
privind economia mondială şi relaŃiile economice internaŃionale;
• analiza caracteristicilor şi dinamicii principalelor pieŃe şi fluxuri
economice mondiale: comerŃul cu mărfuri; comerŃul cu servicii (invizi-
bil); fluxul capitalurilor: investiŃiile externe, piaŃa schimburilor valutare,
fluxul forŃei de muncă; cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică.

23.1. ECONOMIA MONDIALĂ – ECONOMIA DESCHISĂ:

EXCURS ISTORIC, DEFINIłII

La frontiera dintre mileniile doi şi trei are loc o schimbare

fundamentală în configuraŃia economică a lumii, în raportul dintre
factorii progresului economic.

• Economia deschisă
În ultimii treizeci de ani ai secolului XX, au fost puse bazele
unei noi etape a economiei de piaŃă, numită tot mai frecvent economia
217
deschisă. Aceasta reprezintă un stadiu superior al dezvoltării în
profunzime şi în amplitudine a economiei de piaŃă, caracterizat prin
două trăsături esenŃiale. Prima rezidă în capacitatea sa extraordinară
de a genera permanent şi a încorpora, în rezultate benefice pentru om
şi societate, progresele ştiinŃei şi tehnologiei, ale dezvoltării factorilor
de producŃie contemporani. Cea de-a doua caracteristică rezidă în
procesul de reînnoire sistemică permanentă, de înlăturare a barierelor
structurale, organizaŃionale şi teritorial-geografice care obstrucŃio-
nează manifestarea deplină a principiului raŃionalităŃii şi eficienŃei
activităŃii economice. Fără să se manifeste deplin în toate regiunile
lumii, aceste trăsături proprii noului stadiu al dezvoltării economice
reprezintă tendinŃele dominante ale progresului contemporan.
Fundamentul tehnologic al economiei de piaŃă deschise s-a consti-
tuit prin acumulări spectaculoase şi rapide de descoperiri şi inovaŃii
tehnico-ştiinŃifice. ApariŃia microprocesorului, la începutul anilor ’70 ai
secolului XX, a reprezentat un moment esenŃial al revoluŃiei infor-
matice, resortul care a declanşat dezvoltarea explozivă a automaticii,
roboticii şi telematicii. Asociată cu evoluŃiile la fel de spectaculoase din
domeniile biotehnologiilor, ingineriei genetice şi surselor de energie,
revoluŃia informatică a pus în serviciul activităŃii economice o capacitate
productivă fără precedent, a creat posibilităŃi noi, nebănuite de creştere a
eficienŃei alocării şi utilizării resurselor, de ridicare, pe această bază, a
calităŃii vieŃii oamenilor, a comunităŃilor umane.
Utilizarea noului potenŃial productiv generat de revoluŃia tehnico-
ştiinŃifică a impus cu necesitate reamenajarea mediului în care se
desfăşoară activitatea economică. S-a declanşat un proces de ameliorare
a relaŃiilor social-economice şi a structurilor instituŃionale existente.
EsenŃa acestui proces o constituie democratizarea relaŃiilor interumane,
tendinŃa de înlăturare a obstacolelor din calea manifestării nestingherite
a drepturilor şi libertăŃilor omului şi comunităŃilor umane, a liberei
iniŃiative, a circulaŃiei libere a ideilor, oamenilor, a tehnologiilor, a
bunurilor şi capitalurilor la scară regională şi mondială. În forme
specifice fiecărei Ńări şi zone geografice, procesul de înnoire a
structurilor social-economice şi instituŃionale se desfăşoară pretutindeni.
În Ńările dezvoltate cu economie de piaŃă s-au adoptat măsuri de
liberalizare mai profundă a economiei, de stimulare a iniŃiativei
agenŃilor economici pentru sporirea eficienŃei activităŃii lor. S-au
218
înlăturat progresiv reglementările rigide, administrativ-birocratice din
calea activităŃii acestora. Noi sfere şi sectoare de activitate au fost
deschise iniŃiativei private prin retragerea statului din aceste sectoare
şi dereglementare a activităŃii lor.
În Ńările Europei Centrale şi de Est şi în China, transformările
structurale începute la sfârşitul anilor ’80 au înlăturat formele de
proprietate şi mecanismele economice anchilozate care au obstruc-
Ńionat funcŃionarea eficientă a economiilor acestor state.
În majoritatea Ńărilor în curs de dezvoltare din Asia, Africa şi
America Latină, consolidarea proprietăŃii private, a liberei iniŃiative şi
a concurenŃei a fost expresia aceluiaşi proces de intrare în etapa
economiei de piaŃă deschise. Aproape întreaga populaŃie a globului
trăieşte astăzi în Ńări cu economie de piaŃă deschisă, consolidată sau în
curs de formare şi afirmare, proces stimulat de superioritatea certă a
acesteia faŃă de formele preexistente de economie – economia naturală
şi economia etatistă, dirijată.
Înlăturarea barierelor teritorial-geografice din calea funcŃionării
nestingherite a principiului raŃionalităŃii şi eficienŃei economice,
tendinŃa de formare a unei economii mondiale unice se exprimă prin
procesul de constituire a unei diviziuni şi pieŃe mondiale unitare, prin
organizarea şi desfăşurarea relaŃiilor economice internaŃionale pe
spaŃii din ce în ce mai largi, subregionale, regionale şi la nivel
mondial. De la constituirea ComunităŃii Economice Europene, la
jumătatea anilor ’50, şi până la realizarea Uniunii Monetare Europene,
a Băncii Europene şi a monedei unice – EURO, afirmarea rolului pe
care îl au în prezent Banca Mondială (BIRD), Fondul Monetar
InternaŃional (FMI), OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), a
fost parcursă o imensă distanŃă către economia deschisă de piaŃă, care
realizează o unificare economică progresivă a condiŃiilor producŃiei şi
schimburilor la nivel subregional, regional şi mondial. În consecinŃă,
înŃelegerea esenŃei economiei de piaŃă deschise necesită cunoaşte-
rea procesului de amplificare şi aprofundare a relaŃiilor econo-
mice dintre comunităŃile umane, de formare şi consolidare a
economiei mondiale, procese care în bună măsură se suprapun,
tinzând spre crearea unei economii şi pieŃe unice, la nivel mondial.
Premisele constituirii economiei mondiale s-au acumulat
treptat, în decursul unei perioade istorice îndelungate.
219
 a) Marile descoperiri geografice de la sfârşitul secolului al
XV-lea şi începutul celui de al XVI-lea1 au făcut evidentă unicitatea
lumii terestre, iar intercondiŃionarea dintre bunăstarea individuală şi
colaborarea popoarelor se constituie într-un bun public probat în viaŃa
fiecărui cetăŃean prin consumul de mărfuri coloniale din noile teritorii
descoperite, de bumbac, cauciuc, metale colorate şi, mai presus de
orice, de forŃă de muncă ieftină pentru întinsele plantaŃii coloniale, ce
se dezvoltau în vastele teritorii cucerite.
FărâmiŃarea feudală a teritoriilor europene şi fărâmiŃarea tribală
în noile Ńinuturi intrate în orbita schimbului de mărfuri continuau însă
să fie obstacole puternice în fluidizarea legăturilor dintre diverse
regiuni şi popoare2.
În egală măsură, gospodăria patriarhală bazată pe tehnici
manuale nu putea oferi baza materială a unor legături durabile dintre
popoarele lumii. DistanŃele geografice constituiau, la rândul lor, alte
bariere greu de depăşit. A fost, de aceea, nevoie şi de alte premise care
să stimuleze procesul constituirii economiei mondiale.
b) Formarea economiilor naŃionale bazate pe pieŃe integrate
şi dezvoltarea producŃiei de mărfuri care să ofere substanŃă mate-
rială intensificării şi diversificării legăturilor economice dintre
popoare reprezintă alte premise ale constituirii economiei mondiale.
Primele Ńări care înfăptuiesc revoluŃii burgheze, antifeudale sunt
Olanda şi Anglia (secolele XVI-XVII), punând astfel capăt fărâmiŃării
feudale, desăvârşind formarea naŃiunii şi realizând unificarea
economiilor şi teritoriilor naŃionale, promovarea de politici economice
unitare. Exemplul lor a fost urmat de FranŃa, Spania, Italia, Germania
şi alte Ńări europene (secolul XIX şi secolul XX), care, desăvârşindu-şi
1
În 1492, Cristofor Columb a descoperit America, iar în 1498, Vasco
da Gama, înconjurând Africa, a descoperit noua cale maritimă spre India.
2
„Cam la zece mile – nota un negustor din Bremen din secolul al XVI-
lea – este oprit şi pus să plătească vamă: între Basel şi Köln a plătit de
treizeci şi una de ori… Numai în zona din jurul Baden-ului se folosesc 112
unităŃi de lungime, 92 unităŃi de suprafaŃă, 65 de unităŃi de capacitate, 163 de
unităŃi de măsură a cerealelor şi 123 de măsurare a lichidelor, 63 de unităŃi
speciale pentru băuturi alcoolice şi 80 de greutăŃi de cântar”. (R.L.
Heilbroner, Filosofii drumurilor pământeşti, Editura Humanitas, Bucureşti,
1994, pag.24, 25)
220
revoluŃiile burgheze, şi-au consolidat pieŃele naŃionale şi complexele
economice naŃionale. Acest proces a avut un suport material puternic
în dezvoltarea cu repeziciune a primei revoluŃii industriale, declanşată
în ultima treime a secolului al XVIII-lea3.
c) RevoluŃia industrială a generat producŃia maşinistă, de
masă, capabilă să aprovizioneze cu mărfuri, mai ieftine decât cele
furnizate de meşteşugari ori de atelierele manufacturiere, pieŃele din
cele mai îndepărtate colŃuri ale lumii, reprezentând, astfel, premisa
tehnologică a formării economiei mondiale.
d) RevoluŃia industrială a impulsionat dezvoltarea sistemului
modern de transporturi – maritime, terestre şi, din secolul XX,
aeriene – care au micşorat distanŃele între localităŃi, regiuni şi
continente, facilitând astfel circulaŃia oamenilor, mărfurilor şi
capitalurilor4. Industria maşinistă a lărgit spectaculos producŃia de
mărfuri, care necesită pieŃe de desfacere tot mai mari, atât în interiorul
Ńărilor, cât şi în exterior; totodată, cererea de materii prime a fost
enorm stimulată; pieŃele locale preexistente se unificau tot mai strâns,
formând pieŃe naŃionale integrate. În acelaşi timp, dezvoltarea
industriei a amplificat diviziunea socială a muncii, procesul de
diferenŃiere a producŃiei şi a muncii naŃionale pe ramuri, subramuri şi
sectoare de activitate, pe profesii.

3
În 1735, a fost inventată suveica sburătoare, care a dublat produc-
tivitatea Ńesătoriilor. Între 1765-1767, s-au inventat maşinile de tors cu mai
multe fusuri, care au înlăturat rămânerea în urmă a filaturilor. În 1785, s-a
inventat războiul de Ńesut mecanic care a sporit productivitatea muncii în
Ńesătorii de peste 40 de ori. În 1784, în Anglia, a fost construit motorul
universal cu aburi, care a deschis larg porŃile etapei industriale moderne a
producŃiei de mărfuri.
4
Din anul 1800 până în 1870, tonajul total al flotei comerciale a crescut
de la 4 milioane tone anual la 16 milioane tone, din care 3 milioane tone în
vapoare înzestrate cu motoare cu aburi. În anul 1869 s-a încheiat construirea
Canalului de Suez, care a scurtat drumul dus şi întors din Europa până în
Australia de la 12 luni la 3 luni. ConstrucŃia căilor ferate a demarat în Anglia
(1825), dezvoltându-se apoi cu repeziciune în: SUA (1830), FranŃa (1832),
Belgia şi Germania (1835), Rusia şi Austria (1837). Dezvoltarea căilor ferate a
fost explozivă în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, stimulând
expansiunea industriilor extractivă, metalurgică, constructoare de maşini etc.
221
 e) Pe o anumită treaptă de dezvoltare, diviziunea socială a
muncii a spart graniŃele naŃionale, conturându-se, treptat, o specia-
lizare a diferitelor economii naŃionale în producerea diferitelor
clase, categorii, sortimente, tipodimensiuni de produse şi servicii. A
apărut, astfel, o diviziune mondială a muncii, baza obiectivă a unor
legături durabile şi tot mai complexe dintre agenŃii economici din
diferite Ńări ale lumii, a unei pieŃe mondiale, care reprezintă altă
premisă esenŃială a formării economiei mondiale.
În lumina acestui excurs istoric, rezultă că economia mondială,
odată constituită, reprezintă un sistem complex, interdependent, de
agenŃi ai vieŃii economice – economii naŃionale, uniuni economice
zonale, regionale, transcontinentale, companii private şi publice,
persoane fizice, rezidente în diferite Ńări ale lumii, între care se
dezvoltă ample relaŃii economice, tehnlogice, comerciale, finan-
ciar-monetare etc. pe baza diviziunii mondiale a muncii, împreună
cu normele juridico-legislative şi cu instituŃiile care reglementează
şi monitorizează funcŃionarea structurilor componente şi a
sistemului economic mondial în ansamblul său.
ÎnŃelegerea fizionomiei actuale a economiei mondiale şi a
perspectivelor evoluŃiei ei impune, aşadar, aprofundarea cunoaşterii
structurilor sale de bază şi a interdependenŃelor complexe care se
dezvoltă între acestea.

23.2. STRUCTURILE DE BAZĂ ALE ECONOMIEI

MONDIALE

Deceniile dintre 1851-1871 au reprezentat momentul de înflorire

maximă a economiei liberei concurenŃe şi, concomitent, de afirmare
definitivă a existenŃei unei economii mondiale. Prima criză economică
mondială, din anii 1870-1871, dovedea că diferite regiuni ale lumii,
economiile naŃionale, şi ceilalŃi agenŃi economici care alcătuiesc
structurile de bază ale economiei mondiale, deveniseră suficient de
interdependente încât ciclurile economice naŃionale intrau într-o etapă
de sincronizare care, în ciuda unor dereglări notabile din anumite
perioade, se observă până în zilele noastre. Economia mondială este,
aşadar, o realitate a istoriei economice moderne a umanităŃii.

222
 Economia mondială în ansamblu şi fiecare dintre structurile sale,
în parte, dobândesc trăsături noi în fiecare moment al existenŃei lor.
Există un larg consens în aprecierea intervalului de timp scurs,
după cel de-al doilea război mondial, ca reprezentând perioada
contemporană de evoluŃie a economiei mondiale, iar perioada de după
1970 să fie caracterizată drept etapa actuală a acestei evoluŃii. Această
ultimă perioadă reprezintă, concomitent, un timp de tranziŃie spre un
nou stadiu, calitativ superior, de dezvoltare a economiei mondiale,
care se va cristaliza pe deplin în noul secol, al XXI-lea.

23.2.1. ECONOMIILE NAłIONALE

• Concepte şi caracteristici
Economia naŃională reprezintă un agregat (sistem) de ramuri5,
subramuri, agenŃi economici din domeniile producŃiei bunurilor
materiale şi serviciilor, de sfere6 şi sectoare7 ale activităŃii economice
legate reciproc prin diviziunea socială a muncii şi prin piaŃa naŃională,
care funcŃionează în cadrul teritoriului dat al unei naŃiuni, al unui stat.
Consolidarea şi dezvoltarea economiei naŃionale determină formarea
complexului economic naŃional – statal unitar8, sistem având drept

5
Ramură a economiei - ansamblu de activităŃi şi agenŃi economici
având o organizare specifică şi furnizând produse şi servicii relativ similare.
6
Sferă a economiei – parte constitutivă a activităŃii economice. Sferele
economiei sunt: producŃia şi prestaŃiile de servicii, schimbul (circulaŃia),
repartiŃia, consumul.
7
Sectoarele economiei – grupări tipologice unitare ale ramurilor eco-
nomiei. Sectorul primar reuneşte agricultura, silvicultura, industria extractivă.
Sectorul secundar este alcătuit din industriile prelucrătoare, construcŃiile.
Sectorul terŃiar cuprinde serviciile de producŃie şi pe cele sociale. Sectorul
cuaternar, desprins în perioada contemporană din cel terŃiar ca urmare a
amplificării revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice, reuneşte cerce-tarea ştiinŃifică şi
dezvoltarea tehnologică.
8
Vezi MitiŃă Constantinescu, Politică Economică Aplicată, vol. 1, 2 şi 3,
Editura Tiparul Românesc, Bucureşti, 1943; G.I. Brătianu, Formarea unităŃii
româneşti. Factori istorici, Editura FundaŃiei culturale „Mihai Kogălniceanu”,
Bucureşti, 1940; Aurel Negucioiu, Transformarea economiei româneşti într-un
complex naŃional statal unitar, „Economistul”, nr. 115, 7 decembrie 1998.
223
bază tehnică industria maşinistă, favorizând realizarea unei concor-
danŃe optime între sectoare, ramuri şi firme, între structurile econo-
mice şi suprastructurile sociale şi instituŃionale, sistem caracterizat
prin dinamism şi capacitate de autoreglare şi armonizare cu mediile
coexistente.
Creşterea numărului entităŃilor economice naŃionale, accentuarea
diversităŃii tipologice şi adâncirea legăturilor lor reciproce sunt
trăsături esenŃiale, durabile ale economiei mondiale. Dacă, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, numărul statelor naŃionale era de 50, în 1945, el
crescuse la 719, pentru ca, ulterior, dinamica formării de noi entităŃi să
cunoască o puternică accelerare, numărul statelor naŃionale ajungând,
în prezent, la aproape 20010.
Amplificarea luptei de eliberare naŃională a popoarelor din Asia
şi Africa şi adoptarea de către OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU), în
1960, a DeclaraŃiei cu privire la acordarea independenŃei Ńărilor şi
popoarelor au stimulat procesul decolonizării, al formării a cca 120 de
noi state. Destrămarea URSS şi a Republicii Socialiste Federative
Iugoslavia, după 1989, a contribuit, de asemenea, la sporirea numă-
rului entităŃilor economice şi politice naŃionale autonome. Paralel, se
manifestă cu vigoare sporită procesul de integrare a economiilor
naŃionale în ansambluri (comunităŃi, asociaŃii etc.) de state-
subregionale, regionale şi transcontinentale, cărora le revin, treptat,
funcŃii exercitate anterior de statele naŃionale. Exemplul Uniunii
Europene este edificator în această privinŃă.

• Tipologia economiilor naŃionale

Multiplicarea numărului agenŃilor vieŃii economice mondiale, în
primul rând al economiilor naŃionale, este completată de o altă
trăsătură esenŃială, şi anume accentuarea diversităŃii lor tipologice.
Aceasta semnifică existenŃa unor particularităŃi accentuate ce
determină situarea economiilor naŃionale având caracteristici

9
Pe continente, acest număr de state se repartizează astfel: 31 în
Europa; 22 în America; 12 în Asia; 4 în Africa; 2 în Oceania.
10
Din acest număr, 55 de state sunt situate în Africa, 47 în Europa, 44
în America etc.
224
similare sau apropiate în categorii (grupe, subgrupe) distincte, în
funcŃie de anumite criterii11 şi folosind indicatori statistici adec-
vaŃi. Principalele criterii de clasificare sunt: nivelul de dezvoltare;
structurile economiilor naŃionale; potenŃialul economic; situaŃia
financiară; participarea la relaŃiile economice internaŃionale.
• În funcŃie de criteriul nivelului de dezvoltare economică,
exprimat prin starea aparatului tehnic de producŃie (maşini, utilaje,
echipamente), stadiul progresului tehnic încorporat în acestea, gradul
valorificării factorilor de producŃie, măsurate prin produsul intern brut
pe locuitor (PIB/loc) sau produsul naŃional brut pe locuitor
(PNB/loc)12 sau prin indicele dezvoltării umane (HDI)13, se disting:
grupa statelor cu economii dezvoltate, grupa statelor cu economii în
curs de dezvoltare, subgrupa statelor cel mai puŃin dezvoltate.
Grupa statelor cu economie dezvoltată14 include Ńările care, în
perioada 1991-1997, au înregistrat un PIB mediu anual pe locuitor de
25.109 dolari. În eşalonul superior al grupei se situează Luxemburgul
– PIB/locuitor 45.360 dolari; ElveŃia – 44.350 dolari; Japonia – 40.940
dolari; Norvegia – 34.510 dolari; SUA – 28.020 dolari etc15.
Adeseori, acestea sunt denumite Ńări dezvoltate cu venituri
superioare. Alte Ńări cu economii dezvoltate au venituri egale sau mai
mici faŃă de PIB/locuitor mediu, fiind calificate drept Ńări dezvoltate
cu venituri medii16.

11
Criteriul – un principiu în funcŃie de care se reunesc toate părŃile
unei mulŃimi având caracteristici identice sau apropiate.
12
PIB sau PNB se calculează în două modalităŃi: a) în funcŃie de cursul
valutar mediu al pieŃei; b) în funcŃie de paritatea puterii de cumpărare (PCP).
Prin cursul valutar în funcŃie de PCP se înŃelege numărul de unităŃi monetare
naŃionale necesare pentru a cumpăra o cantitate de bunuri şi servicii
echivalentă cu cea cumpărată cu 1 dolar în SUA.
13
HDI – Human Development Indice este calculat, din 1994, de către
Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
14
Din această grupă fac parte Ńările europene, excluzând „Ńările
europene în tranziŃie”, Canada, SUA, Japonia, Australia, Noua Zeelandă
(World Economic and Social Survey, U.H., 1998).
15
World Development Survey, 1998.
16
Între acestea, menŃionăm: Portugalia – 10.160 dolari; Grecia –
11.460 dolari; Spania – 14.360 dolari; Irlanda – 17.110 dolari (World Bank,
Atlas, 1998).
225
 łările dezvoltate cu economie de piaŃă fac parte, din anul 1960,
din OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Potrivit statutului său, OCDE reprezintă cadrul organizatoric şi juridic
înăuntrul căruia Ńările membre îşi intensifică eforturile pentru „a defini
politici economice naŃionale eficiente, prin acŃiuni concertate, bazate
pe cooperare constantă, consultări regulate şi pe critici reciproce
constructive”17.
În prezent, OCDE cuprinde 28 de membri (ultimele Ńări admise
fiind Mexicul, Cehia, Polonia şi Ungaria).
Fiecare dintre Ńările dezvoltate economic păstrează numeroase
particularităŃi, care derivă din specificul naŃional, din tradiŃii, limbă,
caracteristici etno-spirituale, constituite de-a lungul veacurilor.
Acestea sunt cultivate şi protejate faŃă de tendinŃele uniformizatoare
ale valului actual al civilizaŃiei tehnice informatice. Totodată, Ńările cu
economii dezvoltate se caracterizează prin trăsături comune: sunt Ńări
industriale, în care factorii intensivi ai dezvoltării sunt determinanŃi în
susŃinerea creşterii economice şi ridicarea eficienŃei alocării şi consu-
mării resurselor; activitatea economică se bazează pe proprietatea
privată, care deŃine rolul determinant în economie, pe libera iniŃiativă
şi concurenŃă; structurile de ramură (sectoriale) ale economiilor
naŃionale sunt dominate de servicii şi sectorul cercetării ştiinŃifice şi
dezvoltării tehnologice; firmele sunt cele care îşi fixează planurile de
producŃie, iar menajele (familiile) – planurile de consum; statului îi
revine funcŃia de a garanta esenŃa orânduirii de piaŃă, o concurenŃă în
stare de funcŃionare, egalitatea de şanse a tuturor cetăŃenilor şi
protecŃia categoriilor sociale defavorizate; calitatea vieŃii este
superioară faŃă de cea existentă în celelalte grupe de Ńări; aceste Ńări
domină economia mondială, punându-şi o amprentă decisivă asupra
ordinii economice şi politice mondiale.
Grupa statelor cu economie în curs de dezvoltare include
cele mai multe dintre entităŃile naŃionale existente, în prezent, în lume,
care în perioada 1991-1997 au avut un PIB/locuitor mediu anual de
1.277 dolari. Ele se situează în toate regiunile geografice ale lumii,
multe dintre acestea fiind Ńări continentale ori insulare. Dispersia lor
pe mai toate continentele, în condiŃii de mediu natural extrem de

17
L’ OCDE a l’ oeuvre, Paris, martie 1996.
226
diferit, având antecedente istorice, etnologice, politice şi sociale
specifice, face ca economiile naŃionale ale acestei grupe de Ńări să
prezinte o diversitate tipologică mult mai accentuată decât în cazul
economiilor dezvoltate. Din punct de vedre al nivelului de dezvoltare,
Ńările Asiei de Vest18 se situează în fruntea listei acestor Ńări, cu un
PIB mediu anual pe locuitor, în perioada 1991-1997, de 3.562 dolari.
Şi în această regiune, statisticile internaŃionale reunesc în una şi aceeaşi
subgrupă Ńări cu PIB-uri pe locuitor foarte inegale (Yemen – 380 dolari,
Singapore – 30.900 dolari, Emiratele Arabe Unite – 23.500 dolari şi
Israel – cca 16.000 dolari).
łările Americii Latine, cu un PIB/locuitor mediu de 3.334 dolari,
ocupă locul al doilea în cadrul grupei economiilor în curs de dezvol-
tare, sub aspectul nivelului atins de civilizaŃia lor tehnico-economică.
Urmează, în ordine, Ńările Asiei de Sud-Est19 cu un PIB/locuitor
mediu de 1.055 dolari, dacă se exclude China, sau de 924 dolari/lo-
cuitor, dacă în cadrul Ńărilor regiunii se include China (cu un PIB/
locuitor de 728 dolari). łările Africii deŃin ultimul loc din punctul de
vedere al nivelului dezvoltării economice, exprimat de un PIB/locuitor
mediu de 666 dolari.
Cele mai sărace dintre Ńările în curs de dezvoltare reprezintă
48 de entităŃi naŃionale şi teritorii, având un PIB mediu/locuitor de 228
dolari20, majoritatea lor situându-se în Africa, Asia şi Zona Pacificului.

18
Asia de Vest include: Bahrain, Iran, Irak, Israel, Iordania, Kuweit,
Liban, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Emiratele Arabe Unite.
19
Această grupă include: Ńări din Asia de Sud– Bangladesh, India,
Nepal, Pakistan, Sri Lanka; din Asia de Est– toate Ńările în curs de dezvoltare
din Asia şi Pacific, exclusiv Japonia, Australia, Noua Zeelandă şi statele
membre ale CSI – Comunitatea Statelor Independente – din Asia. Grupa
include China, când aceasta nu e menŃionată separat.
20
Din această subgrupă fac parte: Afganistan, Angola, Bangladesh,
Benin, Bhutan, Burkina Fasso, Burundi, Capul Verde,Republica Centrafricană,
Ciad, Comore, Congo, Djibouti, Guineea Ecuatorială, Eritreea, Etiopia, Gambia,
Guineea, Guineea-Bissau, Haiti, Kiribati, Laos, Lesotho, Liberia, Madagascar,
Malawi, Maldive, Mali, Mauritania, Mozambic, Myanmar, Nepal, Niger,
Rwanda, Samoa, Sao Tome şi Principe, Sierra Leone, Solomon, Somalia,
Sudan, Togo, Tuvalu, Uganda, Tanzania, Vanuatu, Yemen, Zambia (The Least
Developed Country, 1998, Report UN, 14 oct. 1998).
227
 În pofida extraordinarei diversităŃi a economiilor în curs de
dezvoltare, şi acestea au numeroase caracteristici comune: rămânerea
în urmă (faŃă de economiile dezvoltate) a aparatului tehnic de
producŃie, caracterizat prin pluralism tehnologic21, caracterul mozaicat
al structurilor social-economice şi instituŃionale existente; anacronis-
mul diviziunii sociale a muncii, al tipurilor de specializare a
economiilor naŃionale în care prevalează adeseori sectoare şi ramuri
aparŃinând unor epoci demult parcurse de actualele Ńări dezvoltate
economic; persistenŃa unor acute dezechilibre macroeconomice,
bugetare, financiare, al balanŃei de plăŃi externe; acumularea de datorii
externe considerabile; nivelul de trai scăzut al majorităŃii populaŃiei;
un grad ridicat de instabilitate economică, politică şi instituŃională etc.
• Gruparea economiilor naŃionale în funcŃie de potenŃialul
economic reuneşte, în categorii distincte, Ńările cu parametri apropiaŃi
sub aspectul capacităŃii (forŃei) economice. Principalii indicatori ai
potenŃialului economic sunt: numărul populaŃiei; suprafaŃa teritoriu-
lui naŃional; volumul bogăŃiilor naturale; volumul absolut al
produsului naŃional brut; volumul producŃiei industriale, agricole; cifra
globală a serviciilor etc. Agregând aceşti indicatori, se obŃine dimen-
siunea potenŃialului economiilor naŃionale în funcŃie de care Ńările
lumii se pot clasifica în: superputeri economice; puteri economice;
puteri economice regionale; Ńări mijlocii; Ńări mici.
Statele Unite ale Americii, situată în fruntea marilor puteri
economice, reprezintă o superputere mondială. Această unicitate
este conferită de efectul sinergetic al principalilor indicatori de
potenŃial: populaŃia - 260 mil. locuitori, suprafaŃa – 9372 mii km2, PIB
- 7433 mld.dolari. Oferind o imagine sintetizatoare a valorificării
potenŃialului uman, tehnologic, al resurselor naturale, PIB global al
SUA depăşeşte pe cel al Japoniei cu 44,3%, pe cel al Germaniei de 2,2
ori, pe cel al FranŃei de 3,8 ori, pe cele ale Italiei şi Marii Britanii de
cca. 5,5 ori. Dacă avem în vedere şi avantajele calitative deŃinute de
SUA în cercetarea ştiinŃifică fundamentală, în volumul resurselor

21
Pluralismul tehnologic reprezintă coexistenŃa, într-o economie
naŃională, a unei multitudini de generaŃii de progres tehnic aparŃinând, de-
seori, diferitelor epoci istorice.
228
mondiale naturale, în potenŃialul militar, în industrii ale culturii de
masă, precum şi avantajul rezultat din globalizarea limbii engleze,
locul SUA de unică superputere mondială este indiscutabil.
Agregarea indicatorilor menŃionaŃi mai sus plasează celelalte Ńări
industriale – Japonia, Germania, FranŃa, Italia, Marea Britanie – în
poziŃia de mari puteri economice (tabelul 1).
Mari puteri economice ale lumii
Tabelul 1

Rusia şi China, despărŃite de marile puteri industriale prin

importante decalaje economice (PIB global – 356 mld. dolari, res-
pectiv 906 mld. dolari), sunt deseori asimilate marilor puteri econo-
mice datorită mărimii considerabile a populaŃiei, dimensiunilor
teritoriului, volumului resurselor naturale şi forŃei lor militare.
Puterile economice regionale se apropie de marile puteri
economice prin dimensiunile cel puŃin ale unuia din indicatorii de
potenŃial. Astfel, în Asia, India se detaşează drept putere regională,
având o populaŃie de aproape 1 mld. de locuitori, cu o suprafaŃă de
3287 mii km2, cu un PIB global de 357,7 mld. dolari; în Africa, din
această categorie fac parte Nigeria (populaŃie 108 milioane loc.;
suprafaŃă 923 mii km2, PIB 27,6 mld. dolari) şi Africa de Sud (populaŃie
41,8 mil. locuitori, suprafaŃă 1221 mii km2, PIB global 132,5 mld.
dolari); în America Latină, puteri regionale sunt: Brazilia (160 mil.
locuitori, suprafaŃă 8552 mii km2, PIB global 709,5 mld. dolari) şi
Mexic (92 mil. loc., suprafaŃă 1958 mii km2, PIB 341,8 mld. dolari).
łările industriale cu potenŃial economic mijlociu sunt
caracterizate prin indicatori de dimensiuni medii, aşa cum sunt: Spania
(populaŃie 39,5 mil. de locuitori, suprafaŃă 551 mii km2, PIB 563,2
mld. pe locuitor); Australia (populaŃie 17,8 mil. de locuitori, suprafaŃă
7,682 mii km2 , PIB 367,8 mld. dolari); Canada (populaŃie 12,9 mil.
locuitori, suprafaŃă 9,970 mii km2, PIB 569,8 mld. dolari).
229
 łările industriale cu potenŃial economic mic, cum sunt:
Olanda, ElveŃia, Belgia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Finlanda,
Portugalia, Irlanda, au un număr mic de locuitori şi dimensiuni teri-
toriale reduse. Din punct de vedere al PIB-ului global, ele depăşesc, în
cele mai multe cazuri, unele puteri economice regionale.
Majoritatea economiilor în curs de dezvoltare şi a celor mai
puŃin dezvoltate se încadrează în ultimele două grupe – cu potenŃial
mijlociu şi mic. FaŃă de Ńările industriale mijlocii şi mici, acestea
realizează însă un grad de valorificare a resurselor naŃionale exprimat
printr-un PIB global mult rămas în urmă.
• În funcŃie de criteriul structurii sectoriale (de ramură, subra-
mură economică sau produs), economiile naŃionale sunt: economii
predominant terŃiare; economii bazate pe sectorul secundar; economii
cu sector primar predominant.
Economiile terŃializate sunt, de regulă, ale celor mai dezvoltate
Ńări din punct de vedere economic. Ponderea serviciilor în PIB se
situează, în aceste economii, între 60% (cât este în Japonia) şi 72% (în
cazul SUA). Incluzând infrastructura productivă şi socială, cercetarea
ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică, învăŃământul, ştiinŃa, cultura,
îngrijirea sănătăŃii etc., acest sector determină sporirea eficienŃei de
ansamblu a economiilor naŃionale ale statelor respective. Creşterea lor
economică are un pronunŃat caracter intensiv-inovativ, iar gradul de di-
versificare, sofisticare şi competitivitate al produselor lor este fără egal.
Şi în unele Ńări mai puŃin dezvoltate economic, sectorul
serviciilor deŃine ponderi ridicate în PIB. Acest „paradox” se
datorează specializării înguste a acestor economii, dependenŃei lor de
una-două activităŃi. Este semnificativ cazul statului Panama, în care
serviciile deŃin trei pătrimi din PIB, graŃie veniturilor aduse de Canalul
Panama şi de activităŃile conexe din zona canalului, sau cel al
Egiptului (ponderea serviciilor în PIB – 53%), în care turismul este o
activitate economică esenŃială.
Economiile bazate pe sectorul secundar se caracterizează prin
ponderea ridicată a industriei prelucrătoare în PIB. Din această
categorie de Ńări industriale fac parte atât unele Ńări dezvoltate
economic, cum sunt Austria (ponderea industriei prelucrătoare în PIB
– 20%), Belgia (20%), Italia (21%), cât şi Ńări în curs de dezvoltare:
230
Thailanda (29%), Indonezia (25%), Coreea de Sud (24 %), Malaysia
(34%) etc. InexistenŃa în aceste cazuri a unor disparităŃi accentuate
între ponderile industriei prelucrătoare în PIB nu trebuie înŃeleasă ca o
suprapunere a tipurilor de creştere economică în cele două grupe de
Ńări. În timp ce în Ńările industriale dezvoltate predomină tipul intensiv
de creştere economică, în Ńările industriale mai puŃin dezvoltate
predomină industriile energointensive, mari consumatoare de materii
prime, poluante, de eficienŃă economică redusă.
Economiile cu sector primar predominant provin, de regulă,
din categoria celor sărace, fiind dependente de veniturile din
agricultură ori de cele din industria extractivă. Ponderea agriculturii în
PIB variază, în aceste economii, între 40-60% (Armenia – 44%, Mali
– 49%, Moldova – 50%, Guineea-Bissau – 54%, Etiopia – 56%). În
ceea ce priveşte industria extractivă, aceasta domină structurile
economiei în Ńări ca Venezuela (29% din PIB), Gabon (47%), Algeria
(48%), Congo (51%), Angola (62%) etc.
• Criteriul participării economiilor naŃionale la relaŃiile eco-
nomice internaŃionale foloseşte drept indicator statistic de clasificare,
ponderea exportului de bunuri şi servicii în PIB. În funcŃie de mărimea
acestui indicator se disting economii cu participare intensă la circuitul
economic mondial, cu participare medie şi cu participare redusă.
Prima categorie, economii cu participare intensă la relaŃiile
economice internaŃionale, reuneşte economii naŃionale care, privite din
unghiul altor criterii, sunt foarte diferenŃiate una de alta. Astfel, din
această grupă face parte Singapore, având un PIB pe locuitor de
33.000 de dolari şi un „coeficient de export”, respectiv o pondere a
exportului de mărfuri şi servicii în PIB, de 187%. Este un caz
particular al unui oraş – stat, devenit placă turnantă a afacerilor
comerciale, financiar-bancare, turistice etc. pentru întreaga zonă a
Asiei de Sud şi Sud-Est. În aceste condiŃii, volumul activităŃilor
economice externe depăşeşte de aproximativ două ori pe cel al
produsului intern brut. Alături de Singapore, alte economii dezvoltate
de dimensiuni mici şi mijlocii realizează „coeficienŃi de export”
ridicaŃi: Luxemburg – 96%, Olanda – 53%, Belgia – 73%, CroaŃia –
42%, Republica Cehia – 55%, Irlanda – 75%, Slovenia – 55%,
Slovacia – 57%, Suedia – 40%. În această grupă se includ şi Ńări cu
dezvoltare economică scăzută, dependente de producŃia şi exportul
231
unui număr redus de produse ori servicii, cum sunt: Tadjikistan –
110%, Malaysia – 90%, Congo – 77%, Angola – 74%, Georgia –
59%, Jamaica – 55% etc.
Din grupa economiilor cu participare medie la relaŃiile
economice internaŃionale (coeficient de export între 20-40%) fac parte
atât unele economii dezvoltate ca Australia ( 21%), Germania (24%),
Austria (39%), Canada (38%), Anglia (28%), Italia (28%), Africa de
Sud (24%), cât şi economii în curs de dezvoltare: Camerun (27%),
Chile (24%), China (20%), Ecuador (32%), Kenya (32%) etc.
Grupa economiilor cu participare scăzută la relaŃiile econo-
mice internaŃionale (coeficient de export sub 20%) este, de asemenea,
alcătuită atât din unele Ńări dezvoltate, cât şi din Ńări în curs de
dezvoltare, în ambele cazuri, însă, Ńări cu potenŃial economic ridicat,
aparŃinând unor mari puteri economice mondiale ori regionale: SUA
(coeficient de export 11%), Japonia (9%), India (12%), Brazilia (6%),
Nigeria (16%). Aceste Ńări pot să-şi optimizeze producŃia beneficiind
de avantajul pieŃelor lor interne vaste. Şi unele economii naŃionale
dintre cele mai sărace, lipsite de oportunităŃi adecvate, realizează
coeficienŃi de export foarte reduşi: Haiti (8%), Rwanda (8%).
Alte clasificări ale economiilor naŃionale, în funcŃie de
diverse criterii şi de indicatori specifici:
• Pe baza Indicelui Dezvoltării Umane (HDI), care agregă trei
variabile – durata medie a vieŃii, PIB pe locuitor calculat în funcŃie de
paritatea puterii de cumpărare (PPC) şi rata medie de alfabetizare a
adulŃilor –, entităŃile naŃionale se grupează în economii naŃionale cu
HDI ridicat (valoarea medie a HDI este mai mare de 0,800 puncte),
economii cu HDI mediu (între 0,500 – 0,700 puncte) şi economii cu
HDI scăzut (sub 0,500 puncte)22.

22
Pentru calculul acestui indice se identifică pentru fiecare variabilă
nivelul maxim, notat cu 0, şi cel minim, notat cu 1, şi se compară cu nivelul
Ńării considerate. Exemplu: în Maroc, durata medie a vieŃii este de 65 de ani.
Japonia înregistrează cea mai mare durată a vieŃii, de 78,6 ani, iar Sierra
Leone, cea mai mică, de 42 ani. HDI (pentru Maroc) = 78,6-62/78,6-42 =
16.6/36,6 = 0,450. Aceeaşi metodologie se foloseşte şi pentru determinarea
celorlalte două variabile – nivelul de instrucŃie şi PIB/locuitor. În final se face
media aritmetică a celor trei cifre, obŃinându-se indicele compozit HDI. Prin
232
 • Din motive de ordin analitic se face distincŃie între Ńările în
curs de dezvoltare importatoare şi Ńările în curs de dezvoltare
exportatoare de petrol. În acest caz, o Ńară este definită drept exporta-
toare de petrol dacă, simultan, întruneşte următorii parametri:
a) producŃia internă primară de combustibil comercial (petrol, gaze
naturale, cărbune) depăşeşte consumul intern cu cel puŃin 20%;
b) valoarea exportului de combustibil este de cel puŃin 20% din valoarea
totală a exportului; c) nu este clasificată în subgrupa Ńărilor cele mai
sărace23.
• Statisticile FMI grupează, de asemenea, Ńările în curs de
dezvoltare în: creditoare nete şi debitoare nete24.
• Din 1993, toate studiile internaŃionale prezintă şi analizează
distinct economiile în tranziŃie. Această grupă cuprinde Ńările care,
de la sfârşitul anilor ’80, au abandonat conceptul şi practicile
economiei centralizate, orientându-se spre economia de piaŃă, spre
transformări social-economice radicale. Criteriul care particularizează
această grupă de Ńări este cel al structurilor de tranziŃie ale economiilor
lor. Întrucât punctul de plecare spre noul tip de economie a fost diferit
de la Ńară la Ńară, ca, de altfel, şi situarea lor geografică, aceste
economii naŃionale sunt clasificate în trei subgrupe: economii în
tranziŃie din Europa Centrală şi de Est, economiile statelor
membre ale ComunităŃii Statelor Independente (CIS), economiile

această metodă s-a stabilit o grupă de 53 de economii naŃionale cu un HDI de

0,886 puncte, o altă grupă de 65 de entităŃi cu o valoare medie a HDI de
0,649 puncte şi o grupă cu valoarea medie a HDI cea mai scăzută, de 0,355
puncte (Human Development Report, New York, Oxford Press, 1994 şi
1999).
23
Din grupa Ńărilor exportatoare fac parte: Algeria, Angola , Bahrain,
Bolivia, Brunei, Camerun, Columbia, Congo, Ecuador, Egipt, Gabon,
Indonezia, Iran, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Mexic, Nigeria, Oman, Qatar,
Arabia Saudită, Siria, Trinidad – Tobago, Emiratele Arabe Unite, Venezuela,
Vietnam. Restul Ńărilor în curs de dezvoltare sunt clasificate în Ńări
importatoare (World Economic and Social Survey, 1988).
24
Lista Ńărilor în curs de dezvoltare creditoare nete include Brunei,
Kuweit, Libia, Oman, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Singapore
(I.M.F., World Economic Outlook, oct. 1966).
233
statelor baltice25. Desigur, sintagma „economii în tranziŃie” are un
caracter convenŃional. Nu există nicăieri economie naŃională care să
nu înregistreze procese de tranziŃie tehnologică, socială, instituŃională
etc. Înseşi grupele de economii naŃionale prezentate în analiza fiecărui
criteriu tipologic nu se delimitează în realitate atât de net. În anumite
cazuri, predomină numeric economiile naŃionale aflate la punctul de
interferenŃă dintre grupe, care îmbină, deseori în mod paradoxal, trăsă-
turi tipologice contradictorii.

• Decalajele economice internaŃionale

Clasificarea economiilor naŃionale în diferite grupe şi subgrupe
evidenŃiază, deopotrivă, eterogenitatea economiei mondiale contem-
porane şi deosebirile considerabile dintre entităŃile economice naŃio-
nale. În măsura în care aceste discrepanŃe depăşesc anumite limite, ele
devin decalaje economice26. Această noŃiune defineşte diferenŃele
cantitative şi calitative între indicatorii care exprimă starea eco-
nomiei diverselor Ńări, ori grupe de Ńări.
În economia mondială există, în prezent, o multitudine de
decalaje (tabelele 2 şi 3), care, asemenea unor crevase, segmentează şi
despart economiile naŃionale ale diferitelor Ńări şi grupe de Ńări.
Deosebit de adânci sunt decalajele tehnologice şi ştiinŃifice27, cele

25
Subgrupa Europa Centrală şi de Est cuprinde: Albania, Bulgaria,
Cehia, Ungaria, Polonia, România şi statele succesoare ale fostei R.S.F. Iu-
goslavia, adică: Bosnia-HerŃegovina, CroaŃia, Slovenia, Macedonia („fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei”), Serbia şi Muntenegru. Statele CIS sunt:
Armenia, Azerbadjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kyrkyzstan, Moldova,
Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan. Statele baltice sunt:
Estonia, Letonia şi Lituania.
26
Între PIB/locuitor al SUA şi cel al Japoniei este o diferenŃă de cca.
10000 de dolari în favoarea Japoniei. Această diferenŃă nu reprezintă un
decalaj, deoarece dimensiunea PIB/locuitor în cele două Ńări se înscrie în
aceeaşi ordine de mărime (de peste 25000 de dolari). În schimb, între
PIB/locuitor al Japoniei (36422 dolari) şi cel al Mozambicului (90 dolari)
discrepanŃa devine, prin dimensiunile ei, un decalaj.
27
Decalajul tehnologic exprimă starea calitativ diferită a aparatului şi
metodelor de producŃie, a înzestrării tehnice a muncii în diferite Ńări. Astfel,
folosirea de energie pe locuitor (în kg echivalent petrol) se prezintă astfel: în Ńările
dezvoltate economic – 4808 kg; în Ńările cele mai sărace – 133 kg.
234
privind eficienŃa utilizării resurselor28, calitatea vieŃii locuitorilor
diferitelor Ńări29.
PopulaŃia şi PIB mondial pe grupe de Ńări, total şi pe locuitor
(datele reprezintă media perioadei 1991-1997)
Tabelul 2

Sursa: World Economic and Social Survey, 1998, p. 119, 125.

O expresie sintetizatoare a multitudinii de tipuri de decalaje este

redată prin noŃiunile de decalaj absolut şi decalaj relativ.
Decalajul absolut exprimă diferenŃa cantitativă, măsurată în cifre
absolute, între nivelurile dezvoltării economice ale diferitelor grupe de
Ńări. Acest decalaj poate fi calculat atât la indicatorii macroeconomici
– PIB, PNB, producŃia industrială, agricolă, volumul exporturilor etc.
–, total şi pe locuitor, cât şi la indicatori parŃiali cum sunt, de pildă,
valoarea fondurilor fixe, producŃia şi consumul de energie, de oŃel, de
cereale etc., total şi pe locuitor.

28
Decalajele de eficienŃă economică exprimă randamentele calitativ
diferite ale utilizării factorilor de producŃie în diferite Ńări şi grupe de Ńări.
Astfel, mărimea PNB pe unitatea de energie cheltuită este în Japonia de 5,1
dolari, în Azerbaidjan de 0,2 dolari, în Armenia de 0,6 dolari, în China de 0,7
dolari etc. Decalajul de productivitate în agricultură este chiar mai ilustrativ.
Valoarea adăugată pe lucrătorul agricol este în Olanda de 41245 dolari, în
Canada de 30202 dolari etc., iar în Mozambic de 92 dolari, în Guineea de 54
dolari, în Kenya de 90 dolari.
29
Calitatea vieŃii este cuantificată şi exprimată sintetic prin HDI.
235
 Decalajul relativ exprimă diferenŃa (comensurată procentual)
între ponderile deŃinute de diferite Ńări şi grupe de Ńări în indicatorii
economici mondiali.

Decalaje în economia mondialăx)

Tabelul 3

x)
Calculat pe baza datelor din tabelul 2
xx)
Ń.c.d. – Ńări în curs de dezvoltare
Ń.d. – Ńări dezvoltate

Datele din tabelele 2 şi 3 evidenŃiază dimensiunile considerabile

ale acestor decalaje. În anul 1997, între grupa Ńărilor cu economii
dezvoltate şi cea a Ńărilor cu economii în dezvoltare exista un decalaj
absolut (exprimat prin diferenŃa, în cifre absolute, dintre PIB mediu pe
locuitor al Ńărilor dezvoltate şi PIB mediu pe locuitor al Ńărilor în curs de
dezvoltare) de 23.832. Decalajul relativ este la fel de adânc. Produsul pe
locuitor al Ńărilor în curs de dezvoltare reprezenta, în acelaşi an, 5,1%
din cel al Ńărilor dezvoltate, semnificând un raport de 1/19,7.
Pentru economiile în tranziŃie, cifrele corespunzătoare sunt 6,1%,
respectiv 1/16,3; pentru Ńările Americii Latine – 13,2%, respectiv 1/7,5;
pentru Ńările Africii – 2,6%, respectiv 1/37,7; pentru cele ale Asiei de
Vest – 14,1%, respectiv 1/7. Pentru Ńările Asiei de Sud şi Sud-Est –
3,6%, respectiv 1/27, iar pentru China 2,8%, respectiv 1/34.
236
 Amploarea decalajelor absolut şi relativ, ilustrată de cifrele
prezentate, reliefează o realitate dominantă, definitorie, a economiei
mondiale contemporane: cetăŃenii diferitelor Ńări şi grupe de Ńări, deşi
contemporani, trăiesc în civilizaŃii tehnice, culturale, informaŃionale,
cu o calitate a vieŃii complet diferite, aparŃinând unor epoci istorice
despărŃite de multe secole. Această falie profundă ce traversează
economia mondială reprezintă sfidarea fundamentală care
confruntă în prezent omenirea. În această ruptură îşi găsesc geneza
tot soiul de dezechilibre, care, într-o măsură sau alta, afectează viaŃa
fiecărui cetăŃean al planetei.

23.2.2. INTERDEPENDENłELE ECONOMICE MONDIALE

Deosebirile cantitative şi calitative dintre economiile naŃionale

privind nivelul dezvoltării, potenŃialul economic, structurile sectoriale,
dotarea cu factori şi neofactori de producŃie determină inexorabil
agenŃii vieŃii economice să dezvolte ample legături între ei, pe
multiple planuri. Economiile dezvoltate, companiile lor private şi
publice nu pot să ignore potenŃialul imens de resurse materiale şi
umane, de pieŃe de desfacere existent în Ńările mai sărace, dacă vor să-şi
optimizeze afacerile, să-şi aproprie avantajele producŃiei de masă, ale
economiei de scară. CetăŃenii Ńărilor situate în climatele reci ale
globului sunt din totdeauna dornici de a consuma produse specifice
economiilor tropicale şi subtropicale. łările sărace resimt acut nevoia
de resurse tehnologice şi de capitaluri, care sunt „dense” în Ńările
bogate, pentru a-şi diminua lipsurile şi a stăvili agravarea decalajelor
socio-economice.
Nevoia firească de resurse provenind din alte Ńări şi zone
geografice a fost promovată, timp de secole, prin metode violente,
jafuri, prăzi de război şi instaurarea dominaŃiei directe, prin
instituŃionalizarea imperiilor coloniale. O dată cu epoca modernă, o
asemenea metodă s-a dovedit contraproductivă şi imposibil de menŃinut.
Locul ei a fost luat de un sistem de fluxuri şi instituŃii mult mai complex
şi sofisticat, denumit interdependenŃe economice internaŃionale.
Acestea constituie o vastă reŃea matricială de legături economice
internaŃionale: pe orizontală – între agenŃii economici privaŃi şi
publici naŃionali, între aceştia şi companiile transnaŃionale; pe
237
verticală – între tot mai mulŃi participanŃi la lanŃul celor care
produc valoare adăugată, fiecare dintre ei putând deveni, la rândul
lor, nucleul unui sistem matricial specific.

• Rolul interdependenŃelor în lumea contemporană

Reprezentând „subsistemul vascular” al economiei mondiale,
interdependenŃele economice facilitează şi fluidizează schimburile de
activităŃi umane – bunuri, servicii, capitaluri, informaŃii, cunoştinŃe,
forŃă de muncă – între agenŃii vieŃii economice, pe plan internaŃional.
Prin norme juridice specifice, prin instituŃii şi reŃele organizatorice
adecvate, interdependenŃele dobândesc perenitate şi raŃionalitate.
Implicându-se în sistemul existent de interdependenŃe, participanŃii la
schimburile internaŃionale îşi pot apropria avantajele care decurg din
aceste legături în condiŃiile când dispun de capacităŃile necesare, iar
sistemul de interdependenŃe reflectă posibilităŃile şi necesităŃile
fiecăruia. InexistenŃa acestor condiŃii întreŃine schimbul inegal, frus-
trarea, protestul, fiind sursa unui permanent efort de reamenajare a
cadrului juridic şi instituŃional al acestui subsistem.
InterdependenŃele economice internaŃionale constituie un
subsistem complex, diversificat tipologic. InterdependenŃele tehni-
co-ştiinŃifice exercită, în prezent, influenŃa cea mai importantă asupra
structurilor economice naŃionale. A devenit un adevăr comun faptul că
rămânerea unor Ńări (ori a unor comunităŃi, ori indivizi) în afara (ori la
periferia) acestor interdependenŃe conduce la stagnare, la deformări
structurale, la blocarea civilizaŃiei.
InterdependenŃele comerciale, ca vehicul al mişcării bunurilor
şi serviciilor, oferă o premisă a aproprierii avantajelor generate de
legăturile economice.
InterdependenŃele financiare permit fructificarea resurselor finan-
ciare temporar libere din unele centre ale lumii, pe de o parte, şi capitali-
zarea agenŃilor economici din alte zone şi Ńări în vederea valorificării
factorilor de care aceştia dispun din abundenŃă, pe de altă parte.
InterdependenŃele dintre infrastructurile naŃionale, dintre
sistemele de comunicaŃie sunt esenŃiale pentru funcŃionarea economiei
mondiale ca un sistem integrat în care distanŃele şi timpul pe planeta
Pământ sunt tot mai comprimate.
238
 InterdependenŃele umane au fost şi rămân esenŃiale în evoluŃia
ascendentă a civilizaŃiei, în progresul tuturor celorlalte tipuri de inter-
dependenŃe.

• Teorii despre interdependenŃe

Analiza motivaŃiilor constituirii şi funcŃionării interdependen-
Ńelor economice internaŃionale a preocupat de-a lungul timpurilor
numeroase şcoli de gândire economică. Această analiză înregistrează
în prezent o veritabilă explozie generată de globalizarea vieŃii econo-
mice30.
Se urmăreşte clarificarea unor probleme de maximă importanŃă
pentru orice economie naŃională, cum sunt: dezvăluirea cauzelor
profunde pentru care o Ńară recurge la dezvoltarea unor legături
diversificate şi durabile cu economiile altor Ńări; evidenŃierea şi
analizarea principiilor care fundamentează specializarea internaŃională
a economiilor naŃionale; identificarea raportului optim dintre factorii
interni şi externi ai dezvoltării, între economia reală şi cea financiară,
între diferitele forme de relaŃii economice internaŃionale care
maximizează avantajele generate de includerea unei economii
naŃionale în interdependenŃele economice internaŃionale etc.
Suportul faptic care a servit la eforturile teoretice de clarificare a
problemelor menŃionate l-a constituit comerŃul internaŃional, ceea ce

30
Într-o singură serie – The Globalization of the World Economy – au
apărut în ultimii doi ani (1998 şi 1999), în Ńări de limbă engleză, volumele:
Transforming International Organizations, 1998, 640 p., editor William G.
Egelhoff, Fordham University, U.S.; Strategic Aliance, 1998, 558 p., editor
Paul W. Beamish, University of Western Ontario, Canada; Structural
Change, Industrial Location and Competiviness, 1998, 668 p., editori Joanne
G. Oxeley şi Bernard Young, University of Michigan, U.S.; Developing and
Newly Industrializing Countries, 1998, 968 p., editor Chris Milner,
University of Nottingham, U. K.; Historical Foundations of Globalization,
1998, 849 p., editor James Foreman-Peck, St. Anthony’s College, University
of Oxford, U.K; Trade and Investment Policy, 1999, 1088 p., editor Thomas
L. Brever, Georgetown University Business School, U.S.; The Globalization
of Financial Services, 1999, 672 p., editor Mervin K. Lewis, University of
Sous Australia, Australia; Foreign Direct Investment and Technological
Change, 1999, 1027 p., editor John Cantwel, University of Reanding, U.K.
239
explică de ce în mod obişnuit teoriile despre interdependenŃe apar
drept teorii ale comerŃului internaŃional; în realitate, acestea explică
motivele şi consecinŃele multitudinii de tipuri de interdependenŃe
economice internaŃionale.
Fundamentele gândirii economice despre interdependenŃele
economice internaŃionale au fost puse de către: teoria mercantilistă;
principiile avantajului absolut, ale avantajului relativ şi ale dotării cu
factori de producŃie ca motive determinante ale specializării econo-
miilor naŃionale; teoriile neofactorilor, neotehnologiilor, ciclului de
viaŃă al produsului, ale avantajului competitiv.

• InterdependenŃele economice în optica şcolii mercantiliste

Reprezentând avanpremiera dezvoltării ştiinŃelor economice
moderne, mercantilismul este acea doctrină economică ce consideră
că, pentru un stat, bogăŃia constă în posedarea metalelor preŃioase şi
indică măsurile (companiile de comerŃ, protecŃionismul, intervenŃio-
nismul de stat) pentru a le procura şi a le face să fructifice31.
Aşa cum avea să constate părintele economiei politice clasice,
Adam Smith32, mercantilismul a reprezentat prin excelenŃă o concepŃie
a capitalului comercial, care aprecia că „încurajarea exportului şi
descurajarea importului sunt cele două mecanisme prin care orice Ńară
se poate îmbogăŃi”. Identificând bogăŃia cu banii, mercantilismul
timpuriu considera că doar comerŃul exterior este sursă de profit, de
bogăŃie, dacă se asigură o balanŃă comercială activă.
Depăşind această viziune limitată, în virtutea căreia bogăŃia este
rezultatul cumpărării în exterior a cât mai puŃine mărfuri şi al vânzării
a cât mai multe (deci, prin realizarea unei balanŃe comerciale active),
mercantilismul matur apreciază că nu limitarea importurilor este
condiŃia îmbogăŃirii, ci depăşirea lor de către exporturi, care asigură
excedentul cantităŃii de bani intrate în Ńară (desigur, sub forma
metalelor preŃioase) asupra celei ieşite. Pentru a se realiza o balanŃă de
plăŃi activă, dezvoltarea producŃiei naŃionale de mărfuri era esenŃială.
Căci, aşa cum arăta un reprezentant de seamă al mercantilismului
31
Eli F. Hecksher, Le Mercantilisme, Stockholm, 1931, p. 17.
32
Adam Smith, AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor
ei, vol. II., Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p. 111.
240
industrial, Antoin de Montchretien, în Traité d’économie politique
(1615), „nu abundenŃa de aur şi argint, nu cantitatea de perle şi diaman-
te fac statele bogate, opulente, ci obŃinerea de bunuri necesare vieŃii”.
Asigurarea sporirii stocului de metale preŃioase prin măsuri
autoritare de reglementare a exporturilor şi importurilor, a promovării de
politici vamale adecvate, a sprijinirii creării de manufacturi, a expansiunii
pe pieŃele externe prin colonizarea lumii şi asigurarea supremaŃiei pe mări
şi oceane este strâns legată, în doctrina mercantilistă, de rolul esenŃial al
statului. În FranŃa, Richelieu (1585-1624) şi, îndeosebi, Colbert (1616-
1683) au adoptat măsuri legislative, financiare şi comerciale esenŃiale ce
„făceau ordine” în administrarea economiei, stimulau dezvoltarea
industrială pe care o protejau de concurenŃa străină.
În Spania, mercantilismul „bullionist”33 s-a bazat, secole de-a
rândul, pe dezvoltarea şi folosirea unei puternice flote de stat pentru
transportarea metalelor preŃioase din Lumea Nouă în Spania şi pe un
sistem vamal riguros, în vederea evitării scurgerii banilor peste graniŃă.
Referindu-se la dogma balanŃei comerciale active, ce reprezintă
esenŃa mercantilismului timpuriu, David Hume, reputat teoretician
mercantilist, arăta că realizarea unei asemenea cerinŃe este posibilă
doar pe termen scurt, deoarece surplusul de metale preŃioase, mărind
masa monetară, în lipsa creşterii producŃiei naŃionale, va ridica
preŃurile relative pe piaŃa respectivei Ńări, incitând rezidenŃii acesteia
să cumpere bunuri străine importate, eliminându-se astfel surplusul
balanŃei comerciale. Aceasta nu era singura contradicŃie internă a
mercantilismului. Apreciind avuŃia naŃiunilor drept o mărime cons-
tantă, mercantiliştii atribuiau comerŃului rolul neutru de redistribuire a
acesteia. Altfel spus, ceea ce câştiga o naŃiune prin comerŃ – o alta
trebuia neapărat să piardă. Întreaga dezvoltare ulterioară a ştiinŃelor
economice s-a datorat eforturilor de a depăşi asemenea contradicŃii.

• Specializarea internaŃională a economiilor naŃionale; teoria

(principiul) avantajului absolut
Aprofundând studiul asupra consecinŃelor specializării activităŃii
economice în cadrul unei manufacturi, apoi în cadrul unei pieŃe

33
Bullion = lingou (de aur, argint etc).
241
naŃionale, între oraş şi sat, extinsă apoi la sfera relaŃiilor dintre
economiile naŃionale, Adam Smith (1723-1790), depăşind limitările
şcolii mercantiliste, imprimă coerenŃă şi substanŃă ştiinŃifică teoriei
interdependenŃelor economice dintre Ńări. „Maxima oricărui cap de
familie prudent – arată fondatorul ştiinŃei economice moderne – este
de a nu încerca să producă în casă lucruri care l-ar costa mai mult
producându-le decât cumpărându-le … Ceea ce se cheamă prudenŃă
pentru conducerea unei familii, rareori poate fi nesocotinŃă pentru
conducerea unui regat. Dacă o Ńară străină ne poate furniza bunuri mai
ieftine decât le-am putea produce noi, e mai bine să cumpărăm de la
ea, cu o parte din produsul activităŃii noastre, utilizate într-un mod din
care putem trage oarecare folos. Activitatea generală a Ńării fiind
totdeauna în raport cu capitalul care o pune în mişcare, ea nu va fi
redusă prin aceasta …; numai că ea va fi lăsată să-şi găsească singură
modul de întrebuinŃare cel mai avantajos.” Alături de obŃinerea acestui
„cel mai mare avantaj” rezultat din diferenŃele naŃionale de costuri de
producŃie, în orice perioadă de evoluŃie a oricărei societăŃi „trebuie
totdeauna ca prisosul de produse brute sau manufacturate sau acela
pentru care nu este cerere în Ńară, să fie trimis în străinătate, pentru a fi
schimbat cu alte bunuri pentru care este cerere în exterior”34.
Rezultă, aşadar, că fiecare Ńară se specializează în producerea acelor
bunuri pentru care înregistrează costuri de producŃie minime, urmând să
importe acele bunuri pentru care plăteşte preŃuri inferioare costurilor
naŃionale pe care le-ar înregistra, producându-le în interiorul său.
DiferenŃa între costul de producŃie naŃional şi preŃul de
import al unui bun mai scăzut este avantajul absolut, rezultat în
urma specializării economiilor naŃionale în funcŃie de costurile de
producŃie şi a promovării interschimbului liber de produse între
ele. Activitatea economică devine astfel mai eficientă, cu aceeaşi
cantitate de muncă (ori volum de cheltuieli) putându-se obŃine mai
multe produse şi satisface mai bine nevoile. În plus, cererea pe piaŃa
internă va fi mai bine satisfăcută dacă, la produsele pe care le produc
eficient producătorii naŃionali, se adaugă produsele procurate prin
importuri, realizate cu costuri mai reduse de alte economii naŃionale.
CondiŃia realizării avantajului absolut rămân, în viziunea lui A. Smith,

34
Adam Smith, op.cit., p.111.
242
promovarea schimbului liber de produse, inexistenŃa vreunui tip de
imixiune (statală, monopolistă etc.) în activitatea agenŃilor economici,
care, împinşi de concurenŃă, urmăresc alocarea eficientă a resurselor
de care dispun.
Net superioară realizărilor mercantiliste prin efortul de a dez-
vălui esenŃa interdependenŃelor economice internaŃionale, teoria avan-
tajului absolut nu este nici ea lipsită de contradicŃii interne. Astfel,
rămâne fără răspuns întrebarea: Ce se întâmplă dacă o economie
naŃională este mai eficientă ori mai ineficientă decât partenerii ei în
producerea tuturor produselor? Dispare, în acest caz, motivaŃia pentru
promovarea relaŃiilor economice externe, se exclude, cu alte cuvinte,
posibilitatea obŃinerii de avantaje de pe urma acestor relaŃii?

• Principiul avantajului relativ (al costurilor comparative)

Mergând pe calea deschisă de Adam Smith în fundamentarea
teoriei moderne a interdependenŃelor economice, David Ricardo
(1772-1823) realizează un progres calitativ considerabil. Se cuvine
menŃionat, înainte de orice, faptul că Ricardo se apropie extrem de
mult de definiŃia modernă a interdependenŃelor economice când arată
că: „Într-un sistem de perfectă libertate a comerŃului, fiecare Ńară îşi
consacră în mod natural capitalul şi munca acelor genuri de activităŃi
care îi sunt cele mai avantajoase. Această urmărire a avantajului
individual este admirabil legată de binele universal al tuturor.
Stimulând activitatea, recompensând talentul şi folosind în modul cel
mai eficace forŃele speciale oferite de natură, acest sistem distribuie
munca în mod cât mai folositor şi economicos; în timp ce, prin
sporirea masei generale a produselor, el răspândeşte avantajul general
şi leagă printr-o Ńesătură comună de interese şi relaŃiuni societatea
universală a naŃiunilor, de la un capăt la altul al lumii civilizate.
Acesta este principiul care face ca vinul să fie produs în FranŃa şi
Portugalia, ca grâul să fie cultivat în America şi Polonia şi ca obiectele
de metal şi alte bunuri să fie fabricate în Anglia”35.

35
David Ricardo, Opere Alese, vol I, Editura Academiei, Bucureşti,
1959, p. 126.
243
 „łesătura comună de interese care leagă societatea universală a
naŃiunilor de un capăt la altul al lumii şi vasta reŃea matricială de
legături economice internaŃionale”, cum se spune în mod obişnuit
astăzi, reprezintă paradigme care se apropie, până la identificare, şi
care definesc, la un interval de peste un secol şi jumătate,36 fenomenul
modern al interdependenŃelor economice internaŃionale.
Ricardo îşi fundamentează teoria, ca şi A. Smith, pe ideea
existenŃei unui comerŃ internaŃional perfect liber. Ca şi Smith, Ricar-
do apreciază că sursa, izvorul bogăŃiei îl constituie producŃia, şi nu
comerŃul în sine.
Avantajele aduse naŃiunilor de relaŃiile (schimburile) economice nu
provin din ele însele, cum apreciau mercantiliştii, ci din faptul că acestea
mijlocesc circulaŃia unor bunuri şi servicii pentru care fiecare economie
naŃională cheltuieşte cantităŃi diferite de muncă sau, în termeni actuali,
sunt produse cu niveluri diferite de productivitate a muncii, deci, cu
costuri diferite. Aici intervine celebrul raŃionament ricardian axat pe
schimbul a două mărfuri (vin şi stofă) între două Ńări (Anglia şi
Portugalia) care le-ar produce cu un număr diferit de lucrători – „Anglia
ar putea fi în aşa fel condiŃionată de împrejurări, încât pentru a produce
stofe să fie necesară munca a 100 de oameni timp de un an; iar dacă ar
încerca să obŃină vinul , s-ar putea să aibă nevoie de munca a 120 de
oameni pe aceeaşi perioadă de timp. De aceea, Anglia va găsi că este în
interesul ei să importe vin şi să-l plătească prin exportul de stofă. Pentru
producŃia vinului, în Portugalia s-ar putea cere doar munca a 80 de
oameni pe timp de un an, iar pentru a produce stofa în aceeaşi Ńară s-ar
cere munca a 90 de oameni pe aceeaşi perioadă de timp. Ar fi, prin
urmare, avantajos pentru ea să exporte vin în schimbul stofei. Acest
schimb s-ar putea face chiar dacă marfa importată de Portugalia ar putea
fi produsă de ea cu mai puŃină muncă decât în Anglia”37.
Analiza acestui exemplu permite formularea câtorva concluzii.
Prima concluzie este că, în cazul Angliei, vinul este mai scump
în raport cu stofa, iar o unitate de stofă este mai ieftină în raport cu
vinul, adică (în unităŃi naturale):

36
David Ricardo, Despre principiile economiei politice şi impunerii,
Editura Academiei, Bucureşti, 1959.
37
David Ricardo, op.cit., p.126.
244
 - o unitate de vin = 120/100 = 1,20 unităŃi stofă
- o unitate de stofă = 100/120 = 0,83 unităŃi de vin
În cazul Portugaliei, preŃul relativ al vinului este mai mic decât
cel al stofei, adică:
- o unitate de vin = 80/90 = 0,88 unităŃi stofă
- o unitate de stofă = 90/80 = 1,12 unităŃi vin
A doua concluzie este că diferenŃele (relative) de costuri ale
celor două produse motivează din punct de vedere economic fiecare
Ńară să renunŃe la producerea bunului realizat cu cheltuieli mai ridicate
(cu un preŃ relativ mai mare), să-şi concentreze întreaga muncă în
producerea mărfii produse cu un preŃ relativ mai scăzut pentru că,
schimbând cu partenerul de afaceri surplusul de produse astfel obŃinut,
îşi poate procura o cantitate mai mare din produsul la care a renunŃat,
satisfăcându-şi astfel mai bine nevoile. Specializându-se în producerea
stofei, Anglia, prin concentrarea întregii munci în această ramură,
adică 120+100=220 unităŃi de muncă, va produce o cantitate de stofă
de 220/100 = 1,20 ori mai mare. Schimbând cu Portugalia, contra vin,
producŃia de stofă suplimentară, va obŃine 1,20/0,83 = 1,34 unitate de
producŃie, respectiv cu 34 % mai mult decât dacă l-ar fi produs ea
înseşi. Specializându-se în producŃia vinului, Portugalia, prin concen-
trarea întregii muncii în această ramură, adică 80 + 90 = 170 unităŃi de
muncă, va produce o cantitate de vin de 170/80 = 2,25 unităŃi de
producŃie, respectiv de 1,25 ori mai mare. Schimbând cu Anglia,
contra stofă, producŃia de vin suplimentară, ea va obŃine 1,25/0,88 =
1,28 unităŃi stofă, respectiv cu 28% mai multă stofă decât dacă ar fi
produs-o ea însăşi.
A treia concluzie care rezultă din exemplul analizat este că, în
urma specializării, producŃia pe ansamblul societăŃii a crescut cu 0,34
+ 0,28 = 0,62; 0,62 x 100 = 62%. Această creştere de valoare nu a
fost creată în comerŃ, ea nu rezultă din pierderea înregistrată de unul
din parteneri, ci din creşterea productivităŃii muncii pe ansamblul
societăŃii, indusă de specializarea economiilor naŃionale în ramurile
relativ mai avantajoase, care au realizat costuri comparative mai mici.
Simbioza dintre teoria utilităŃii şi productivităŃii marginale şi cea
a costului de oportunitate a permis adecvarea teoriei costurilor compa-
rative la realizările moderne, neoclasice şi contemporane, ale gândirii
economice.
245
 • Costuri comparative şi costuri de oportunitate
În termenii teoriei şanselor sacrificate (a costului de oportu-
nitate), dacă o economie poate produce, folosind toate resursele
disponibile ( de muncă, capital, materii prime etc), spre exemplu, fie
60 televizoare color, fie 120 frigidere, fie orice combinaŃie lineară
dintre aceste cantităŃi, pentru a obŃine întreaga cantitate dintr-un
produs, ea trebuie să renunŃe la producŃia celuilalt produs. Rezultă că,
pentru producŃia unei unităŃi suplimentare de televizoare (Dt), trebuie
să renunŃe la două unităŃi frigidere (Df). Raportul T/F = Dt/Df =
60/120 = 1/2 = 0,5 (figura 1). Raportul Dt/Df se numeşte Rata
Marginală de SubstituŃie (RMS), fiind redat în figura 1 de panta curbei
de substituŃie. În condiŃiile în care această pantă este de 0,5 (0,5
televizoare pentru un frigider), pentru a obŃine 60 de televizoare
trebuie să se renunŃe la producŃia a 120 frigidere.

60
Frigidere

30

0,5
60 120
Televizoare
Fig. 1.

În termenii teoriei ricardiene, costul comparativ a 60 de

televizoare este de 120 de frigidere, după cum costul comparativ al
frigiderelor este dat de raportul invers dintre cele două cifre . Dacă
analiza are drept Ńintă evidenŃierea câştigurilor obŃinute din comerŃul
internaŃional, folosind exemplul clasic al celor două Ńări (SUA şi
Canada), ce produc aceleaşi două produse cu costuri comparative
specifice, rezultă (figura 2):
246
 SUA CANADA
60 RMS = 1F/2Tv 160 RMS = 1F/0,5Tv
= 1Tv/0,5F = 1Tv/2F

Frigidere
Frigidere
Televizoare 120 Televizoare 80
Fig. 2.

În SUA, preŃul relativ al producerii unui frigider suplimentar este

de 2 televizoare, iar cel al unui televizor suplimentar este de 0,5
frigidere. În Canada, preŃul relativ al producerii unui frigider supli-
mentar este de 0,5 televizoare. iar cel al unui televizor suplimentar este
de 2 frigidere. Interesul economic va determina SUA să se specializeze
în produsul cu costul comparativ mai mic, în speŃă televizoare (preŃ
relativ – 0,5 frigidere), iar Canada, urmărind propriul interes, va
produce produsul cu preŃ relativ mai mic, respectiv frigiderul, al cărui
preŃ relativ este de 0,5 televizoare. În absenŃa comerŃului dintre cele
două Ńări, adică în condiŃii de autarhie, diagrama de substituŃie pentru
fiecare Ńară reprezintă punctul posibil la care producŃia şi consumul vor
avea loc în condiŃiile obŃinerii acelei combinaŃii de bunuri care poate fi
produsă cu resursele existente (figura 3).

160
140
120
SUA 100 CANADA
40 80 A'
Frigidere
Frigidere

30 A 60
20 40
20
B
20 40 60 80 100 120 20 60 100 140160
40 80 120
Televizoare Televizoare
Fig. 3.
247
 Să presupunem că SUA preferă să producă şi să consume la
punctul A al curbei de substituŃie cu 30 frigidere şi 60 televizoare, iar
Canada îşi propune să producă şi să consume la punctul A’ pe curba
de substituŃie, respectiv 80 frigidere şi 40 televizoare, menŃinându-se
ratele marginale de substituŃie din exemplul anterior şi realizându-se
nivelurile de producŃie menŃionate în tabelul 4.

ProducŃia în condiŃiile lipsei de specializare

Tabelul 4

În condiŃiile specializării economiei celor două Ńări conform

principiului costului comparativ şi al schimbului reciproc de produse,
fiecare dintre ele şi economia mondială în ansamblu vor beneficia de
avantaje exprimate prin creşterea producŃiei şi sporirea consumului
(tabelul nr. 5).

Câştiguri de producŃie după specializare

Tabelul 5

Specializarea generează, aşadar, o sporire a producŃiei totale cu

50 frigidere şi 20 televizoare, care, exportate, respectiv importate între
cele două Ńări, vor spori în mod corespunzător consumul.

• Optimizarea alocării resurselor şi specializarea economiilor

naŃionale: modelul HOS
Modelul HOS38 consideră avantajul relativ în comerŃul interna-
Ńional în strânsă dependenŃă de abundenŃa factorilor de producŃie

38
Literele scrise cu majuscule reprezintă iniŃialele numelui autorilor
modelului, economiştii suedezi E. Hecksher, D. Oklin şi economistul
american P. Samuelson.
248
(pământ, muncă, capital). Pornind de la principiul marginalist al
utilităŃii finale, autorii modelului apreciază că avantajul relativ obŃinut
de o Ńară în relaŃiile economice internaŃionale depinde de încorporarea
de către produsul (ori serviciul) comercializat a unor factori de
producŃie abundenŃi şi, deci, mai ieftini, care va determina un cost
relativ mai scăzut al produsului final. „Australia – arăta B. Ohlin –
avea mai mult teren agricol şi mai puŃină muncă, mai puŃin capital şi
mai puŃine mine decât Marea Britanie; în consecinŃă, Australia este
mai bine adaptată pentru prelucrarea bunurilor care cer o mai mare
cantitate de teren agricol, pe câtă vreme Marea Britanie are avantaj în
producerea bunurilor care cer o cantitate considerabilă de alŃi factori”.
În consecinŃă, fiecare Ńară ori regiune geografică „este înzestrată mai
bine să producă bunuri care cer o proporŃie mai mare din factorii
relativ abundenŃi acolo; pe de altă parte, ea este mai puŃin potrivită să
producă bunuri care cer o proporŃie mai mare din factorii existenŃi în
cantităŃi mai mici în cuprinsul ei sau din factorii de care aceasta nu
dispune de loc”39.
Având în vedere ideea marginalistă a raportului invers între
cantitatea şi preŃul bunurilor economice, autorii acestui model
consideră că amplificarea comerŃului între Ńări cu bunuri rezultate din
specializarea lor în funcŃie de dotarea cu factori de producŃie atrage
după sine modificări ale preŃului factorilor. Exploatarea intensă a
factorilor abundenŃi va determina secătuirea lor treptată şi va duce la
tendinŃa de urcare a preŃurilor lor (sau ale produselor finale la care
sunt folosiŃi). Tot aşa cum un proces analog invers va determina
ieftinirea factorilor. Se declanşează, în acest fel, o tendinŃă de
egalizare a preŃurilor între Ńări şi, pe cale de consecinŃă, a veniturilor şi
avantajelor obŃinute de fiecare economie din schimburile internaŃio-
nale. P. Samuelson afirmă că este vorba chiar „de deplina egalizare a
veniturilor respective din Ńările coschimbiste”40.
Optimizarea alocării resurselor între diferite ramuri de producŃie,
subramuri ori produse în funcŃie de principiul dotării cu factori de

39
B. Ohlin, Interregional and International Trade, Harvard University
Press, Cambridge, 1935, p.12.
40
P.A. Samuelson, Economics, 8-th, Ed. McGraw Hill Boon Company,
New York, 1970, p. 66.
249
producŃie reprezintă, aşadar, în modelul HOS, esenŃa reducerii
costurilor şi a obŃinerii de avantaje din relaŃiile economice internaŃio-
nale în absenŃa, se înŃelege, a oricăror restricŃii pe pieŃele mondiale.
Autorii modelului admit, totuşi, protecŃionismul numai ca excepŃie, în
două cazuri: pentru raŃiuni legate de apărarea naŃională şi în cazul
industriilor incipiente (infant industry)41.

• Impactul neofactorilor de producŃie şi al neotehnologiilor

asupra interdependenŃelor economice
Specializarea economiilor naŃionale şi adâncirea, pe această bază,
a interdependenŃelor economice internaŃionale au înregistrat, în ultimele
două-trei decenii ale secolului XX, un proces spectaculos de
aprofundare, generat, îndeosebi, de accelerarea revoluŃiei tehnico-
ştiinŃifice. Aşa cum constata economistul englez N. Johnson, la jumă-
tatea anilor ’70, devenise evident că „abilitatea de a produce produse
superioare, împreună cu posedarea tehnologiei superioare de producŃie,
constituie sursele avantajului comparativ în comerŃ, în mod adiŃional
sau alternativ cu avantajul comparativ bazat pe abundenŃa factorilor”42.
Analiza impactului schimbărilor survenite în structurile econo-
mice, tehnologice şi ocupaŃionale asupra interdependenŃelor economi-
ce a devenit obiectul predilect de studiu al teoriilor proporŃiei
neofactorilor şi neotehnologiilor.
Teoria proporŃiei neofactorilor de producŃie ia în considerare
diferenŃele între Ńări şi industrii în înzestrarea cu capital uman.
Considerând abilitatea şi stocul de cunoştinŃe productive drept acumu-
lări sub formă de „capital uman”, cuantificat sub forma salariilor
suplimentare plătite pentru forŃa de muncă calificată faŃă de salariile
cuvenite forŃei de muncă necalificate, susŃinătorii acestei teorii43 au

41
Ghe. Popescu, Fundamentele gândirii economice, Editura Anotimp,
Oradea, 1993, p. 253.
42
N. Johnson, Technology and Economic Independence, Londra, 1975, p. 35.
43
D. Keesing, Laber Skills and International Trade în „Review of
Economics and statistics”, XLVII, 1965, p. 437-460; K. Roskamp, G. Mc
Meekin, Factor Proportion, Human Capital and Foreign Trade: The Case of
West Germany Reconsidered, în „The Quarterly Journal of Economics”, no.1,
1968 etc.
250
demonstrat că, în Ńările dezvoltate, „capitalul uman” este abundent,
ceea ce la permite să obŃină avantaje din specializarea în producŃia şi
exportul de produse sofisticate cu consumuri intensive de „capital
uman”, adică de muncă de înaltă calificare. Luându-se în consideraŃie
şi impactul altor neofactori de producŃie – calitatea aparatului tehnic
de producŃie, a tehnologiei de fabricaŃie, calitatea şi eficienŃa folosirii
resurselor naturale –, concluzia a fost aceeaşi: neofactorii de producŃie
influenŃează hotărâtor nivelul productivităŃii muncii, decalajele de
productivitate între ramuri în cadrul aceleiaşi economii naŃionale şi pe
cele dintre Ńări, determinând opŃiuni corespunzătoare de specializare
economică şi de dezvoltare a interdependenŃelor economice interna-
Ńionale.

• Productivitatea muncii şi specializarea economiilor

naŃionale în concepŃia economistului român Mihail Manoilescu
Economistul român M. Manoilescu (1891-1950) este un autentic
precursor al teoriilor actuale ale neofactorilor şi neotehnologiilor.
Abordând critic modelul ricardian al costurilor comparative, în lucrarea
ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior44, M. Manoilescu
construieşte un model original al schimburilor economice interna-
Ńionale prin care evidenŃiază neaderenŃa la realitate a teoriei ricardiene
privind avantajul comparativ reciproc pentru toŃi participanŃii la
schimburi. Manoilescu respinge presupunerea implicită a teoriei
ricardiene conform căreia a considera că singurul criteriu pentru a
măsura avantajul naŃional al unei producŃii este câştigul individual al
capitalistului, apreciind că aceasta „reprezintă cea mai mare eroare
care se poate face”. Câştigul naŃional este rezultatul valorii nou-create,
în timp ce câştigul individual este măsurat prin profitul individual.
Pentru a fi eficientă, o economie naŃională trebuie să-şi orienteze
dezvoltarea către acele activităŃi care asigură o productivitate a muncii
superioară celei medii naŃionale.
În funcŃie de acest criteriu poate fi orientată şi specializarea
internaŃională a unei economii naŃionale. Avantajul comprativ îşi

44
Lucrare apărută la Paris, în anul 1929, cu titlul Théorie du
protectionisme et de l’echange international.
251
probează, aşadar, coapartenenŃa atât la costuri, cât şi la productivitate.
În consecinŃă, fiecare deplasare a forŃelor de producŃie către industriile
mai productive reprezintă un câştig net pentru Ńară şi invers,
deplasarea spre ramuri mai puŃin productive reprezintă o pierdere. Pe
baza analizei comparate a datelor privind productivitatea muncii în
diferite ramuri economice ale României şi ale altor Ńări europene,
Manoilescu arată că pentru România este mai avantajos:
a) în politica economică, să dea prioritate ramurilor cu cea mai
înaltă productivitate;
b) în comerŃul internaŃional, să exporte cu prioritate produsele
care înregistrează în interiorul graniŃelor sale cea mai mare produc-
tivitate. Cu încasările astfel obŃinute (e posibil chiar în condiŃii de
avantaj absolut dacă productivitatea naŃională e superioară celei
mondiale), România îşi va putea plăti importurile şi va obŃine un
avantaj relativ din comerŃul internaŃional. Altfel va pierde.
TendinŃa concentrării asupra unor mărfuri de mare productivitate
a muncii nu conduce la o dezvoltare autarhică, ci mai degrabă orien-
tează dezvoltarea economiei spre sistemul unei producŃii specializate
şi, ca atare, incomplete în raport cu ansamblul nevoilor unei Ńări. În
acest mod se creează şi se menŃine între toate popoarele o dependenŃă
reciprocă.

• Teoria neotehnologiilor a beneficiat, de-a lungul anilor, de o

largă susŃinere între economişti45. Luând în consideraŃie diferenŃele
tehnologice între Ńări, rolul ştiinŃei şi tehnologiei în ridicarea eficienŃei
producŃiei, impactul inovaŃiilor, al calităŃii produselor, al fazelor ciclu-
rilor de fabricaŃie a produsului, al structurii pieŃelor, al mărimii seriilor
de fabricaŃie şi economiile de scară care derivă din aceasta, teoria
neotehnologiilor evidenŃiază schimbările care au loc în competiti-

45
N. Johnson, Technology and Economic Interdependence, Trade Policy
Center, London, 1975; R. Vernon, InternaŃional Investment and International
Trade in the Product Cycle, „Quaterly Journal of Economics”, vol. LXXX, nr. 2,
1966; W. Davidson, Factor Endowement Inovation and International Trade
Theory, Kyklos, vol 32, 1979; W. Grubel, D. Mehta, R. Vernon, The R &D
Factor in International Trade and International Investment of United State
Industries, în „Journal of Political Economy”, vol 75, 1969.
252
vitatea internaŃională a economiilor naŃionale, a diferitelor lor ramuri
şi produse şi avantajele (absolute şi relative) de care beneficiază
promotorii acestor schimbări. Introducerea în producŃie a noilor
tehnologii şi asimilarea noilor produse aduc venituri suplimentare
acestora, în funcŃie şi de perioada în care noile descoperiri se bucură
de protecŃia inovaŃiilor brevetate. În această perioadă , întreprinderile
inovatoare dispun de condiŃii favorabile practicării preŃurilor de
monopol. DiferenŃele tehnologice trebuie interpretate doar ca dezechi-
libre dinamice, întârzieri perene ale răspândirii constante şi folosirii
noilor cunoştinŃe. Prin difuzare şi imitaŃie, avantajele create de aceste
avansuri tehnologice trec permanent în posesia protagoniştilor progre-
sului tehnico-ştiinŃific.

• Teoria ciclului de viaŃă al produselor şi transferul

producŃiei acestora, componentă intrinsecă a teoriei neotehno-
logiilor46, concretizează şi aprofundează relaŃia dintre progresul
tehnico-ştiinŃific, avantajele obŃinute din participarea la relaŃiile
economice mondiale şi interdependenŃele economice. Această teorie,
dezvoltată îndeosebi de economistul american R. Vernon, dă
răspunsuri consistente întrebărilor referitoare la geneza inovaŃiei, la
localizarea fabricării noului produs la început într-o anumită Ńară şi la
transferul treptat al producŃiei acestuia spre alte Ńări.
Localizarea iniŃială a inovaŃiei într-o anumită Ńară se explică
prin: a) efectul economic, de monopol, creat de dreptul asupra
proprietăŃii intelectuale; b) necesitatea economisirii cheltuielilor de
manoperă, care sunt cu atât mai mari, cu cât venitul pe locuitor în Ńara
dezvoltată este mai mare; c) necesitatea firmei producătoare de a
menŃine strânse legături cu centrele de cercetare-dezvoltare, cu
furnizorii de maşini şi componente şi cu beneficiarii. În strânsă relaŃie
cu localizarea inovaŃiei se află şi ciclul de viaŃă al produsului, compus
din trei stadii: localizare, maturizare şi standardizare.
În stadiul incipient, de localizare, producătorul are un mare grad
de libertate în alegerea tehnologiilor de fabricaŃie a produsului, a locului
de producŃie în vederea asigurării legăturilor cu piaŃa. Pe măsura

46
Aurel Iancu, Schimburile economice internaŃionale, Editura ŞtiinŃi-
fică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 90-99.
253
perfecŃionării produsului ca urmare a activităŃii de cercetare, descreşte
numărul tehnologiilor de prelucrare, al tipurilor de produse şi perfor-
manŃelor acestora; paralel, cererea pe piaŃa internă şi externă creşte.
În stadiul de maturizare sporesc importanŃa costului scăzut al
producŃiei, precum şi elasticitatea cererii în raport cu venitul şi cu
caracterul restrictiv al resurselor. Cunoaşterea mai bună a produsului
de către clienŃii externi şi creşterea veniturilor lor impulsionează
exportul şi pun problema transferării producŃiei acolo unde costurile
sunt mai scăzute şi cererea este suficientă şi durabilă.
Stadiul de standardizare se asociază cu o anumită vechime în
fabricarea noului produs. ProducŃia în serii mari şi tehnologiile
diversificate se răspândesc mai uşor spre alte Ńări, firmele de origine
ale produsului din Ńările dezvoltate transferă producŃia spre Ńările mai
puŃin dezvoltate în vederea eliminării costurilor şi menŃinerii
avantajelor din exporturi. La rândul lor, Ńările care preiau producŃia fac
eforturi de trecere de la fabricaŃia produselor cu tehnicitate redusă spre
produsele cu o tehnicitate tot mai ridicată şi cu un grad de
standardizare relativ mai redus şi exportul acestora spre alte pieŃe.
Această permanentă transhumanŃă a producŃiei dinspre Ńările
dezvoltate spre Ńările mai puŃin dezvoltate este sugerată în figura 4.
łări cu nivel înalt de dezvoltare economică

ProducŃie Export Import

łări cu nivel mediu de dezvoltare economică

Consum
ProducŃie
Import
łări cu nivel scăzut de dezvoltare economică

Produs nou Produs matur Produs standardizat

Fig. 4. Ciclul produsului în funcŃie de nivelul

de dezvoltare economică
254
 Stadiul produsului nou este caracteristic celor mai dezvoltate
Ńări, stadiul produsului matur, Ńărilor cu dezvoltare medie, iar stadiul
produsului standardizat, celor cu nivel scăzut de dezvoltare. Aceste
stadii au un caracter dinamic, având loc, aşa cum sugerează figura 4, o
permanentă alunecare prin translaŃia ciclurilor produselor de la Ńările
dezvoltate la cele mai puŃin dezvoltate, ciclul produsului nou fiind în
permanentă stare de regenerare din punct de vedere al nivelului
tehnic-calitativ, al performanŃelor sale. Transferul producŃiei de la Ńara
inovaŃiei spre alte Ńări se face prin: a) imitaŃii reuşite ale inovaŃiei;
b) stabilirea de filiale sau sucursale în străinătate ale firmei inovatoare;
c) promovarea investiŃiilor directe de capital în străinătate; d) vânzarea
de licenŃe, cunoştinŃe tehnice, instrucŃiuni adecvate de instalare şi
funcŃionare a echipamentelor perfecŃionate; e) ridicarea calificării per-
sonalului prin stagii corespunzătoare în centralele firmelor - mamă etc.
Parcurgând, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, toate stadiile
dezvoltării economice şi ale progresului tehnic şi toate fazele ciclului
produselor, Japonia reprezintă un exemplu notoriu de schimbări esen-
Ńiale ale structurii economiei sale naŃionale şi ale includerii tot mai pro-
funde în interdependenŃele economice mondiale. Economiştii japonezi
revendică paternitatea teoriei ciclului de viaŃă al produsului şi al trans-
ferului producŃiei în străinătate, pe care, datorită plasticităŃii schemei de
prezentare grafică, au denumit-o „paradigma zborului de gâscă”47.
La începutul anilor ’90, M. Porter48 a evidenŃiat noi factori ai
interdependenŃelor economice, formulând, pe această bază, teoria
avantajului competitiv. Alături de neofactorii şi neotehnologiile avute
în vedere în demersurile analitice precedente, această teorie evaluează:
a) rolul pieŃei interne, care prin exigenŃa şi standardele existente

47
Formularea originară a acestei paradigme, aparŃinând economistului
japonez K. Akamatasu, a apărut într-un articol publicat în limba japoneză, în
1932, intitulat Principiile esenŃiale ale dezvoltării economice a Ńării noastre,
reluat apoi într-o lucrare publicată în limba engleză cu titlul A Historical
Pattern of Economic Growth în Developing Countries, din volumul The
Developing Economies, vol I, nr. I March – August, 1962. O expunere a
acestei teorii se găseşte în Trade and Development Raport, 1996.
48
M. Porter, The Competitiv Advantage of Nations, The Free Press,
A Division of Mc Milan Inc., New York, 1990.
255
determină nivelul calitativ al produselor şi serviciilor oferite şi
dimensiunile avantajelor competitive; b) nivelul tehnologic al indus-
triilor orizontale; c) structura, strategia şi calitatea managementului
firmei, comportamentul şi mentalitatea ei în lupta de concurenŃă;
d) starea infrastructurilor economice şi sociale de care beneficiază
firmele; e) impactul acŃiunilor guvernamentale asupra mediului de
afaceri etc. Toate aceste elemente generează un nou tip de avantaj,
competitiv, care îşi pune o amprentă puternică asupra specializării
economiilor naŃionale şi a relaŃiilor lor economice reciproce.

23.2.3. DIVIZIUNEA MONDIALĂ A MUNCII ŞI CIRCUITUL

ECONOMIC MONDIAL

Diviziunea mondială a muncii este o altă structură esenŃială a

economiei mondiale, interfaŃa interdependenŃelor economice interna-
Ńionale. Ea exprimă procesul istoric obiectiv de specializare a eco-
nomiilor naŃionale în producŃia şi comercializarea diferitelor
bunuri şi servicii pentru piaŃa mondială. Privită ca stare,
diviziunea mondială prezintă ansamblul specializărilor existente,
la un moment dat, între agenŃii economici, în vederea participării
la circuitul economic mondial.
Scopul specializării internaŃionale a agenŃilor economici –
companii private şi publice, naŃionale şi transnaŃionale, companii de
export-import de mărfuri şi servicii, economii naŃionale luate în
ansamblu, comunităŃi zonale, regionale şi continentale etc. – îl constitu-
ie adaptarea permanentă a potenŃialului lor economic la caracteristicile
dinamice ale cererii de pe piaŃa mondială, creşterea continuă a competi-
tivităŃii şi obŃinerea de maximum de avantaje din afacerile desfăşurate
pe această piaŃă. Specializarea internaŃională este determinată de anumiŃi
factori şi se concretizează într-o multitudine de forme şi modele.

• Factori şi modele ale specializării economice internaŃionale

Factorii geografici, de mediu, tradiŃiile şi obiceiurile anumitor
comunităŃi umane au jucat un rol esenŃial în statornicirea tipului
(modelului) natural de specializare economică, cu o acŃiune perenă,
milenară şi cu efecte majore asupra relaŃiilor economice internaŃio-
256
nale. În funcŃie de particularităŃile mediului geografic, de abundenŃa
ori raritatea resurselor disponibile, de abilitatea valorificării lor,
agenŃii economici şi-au structurat activitatea în mod adecvat, desfă-
şurând, în consecinŃă, fluxuri reciproce specifice de mărfuri şi servicii.
O dată cu declanşarea primei revoluŃii industriale, „factorii
artificiali” ai producŃiei, respectiv aplicarea cuceririlor ştiinŃei în
producŃie, dezvoltarea maşinismului, a tehnicii, au generat numeroase
modele (tipuri) moderne de specializare economică internaŃională.
Modelul diviziunii intersectoriale a muncii, având forma pro-
ducŃiei şi schimbului de produse primare (agricole, minerale) contra
produselor prelucrate (maşini, echipamente, produse chimice etc.), a
fost caracteristic multă vreme raporturilor economice dintre econo-
miile dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Între timp, acest model a
înregistrat o anumită relaxare, numeroase Ńări în curs de dezvoltare
producând şi exportând produse industriale, inclusiv în Ńările avansate,
după cum acestea din urmă produc şi exportă, pe pieŃele primelor,
produse primare. Modelul diviziunii intersectoriale s-a diversificat şi
datorită autonomizării în cadrul activităŃii economice a unor sectoare
noi, contemporane: cel terŃiar (al serviciilor) şi cuaternar (al cercetării
ştiinŃifice şi dezvoltării tehnologice). În consecinŃă, dobândesc o
pondere crescândă pe piaŃa mondială schimburile de tehnologii de
fabricaŃie, brevete, licenŃe, servicii de management şi marketing, de
informare profesională, servicii financiare etc. contra produse primare,
mărfuri industriale etc.
Specializarea interramură, dominantă în primele şase-şapte
decenii ale secolului al XX-lea, a generat un volum imens de inter-
schimburi de produse ale diferitelor ramuri ale economiei (produse
chimice contra maşini şi utilaje; produse alimentare contra produse
electronice; combustibil contra alimente etc.).
Specializarea intraramură, caracteristică structurilor contempo-
rane ale economiei mondiale, se distinge prin paralelismul structurilor de
ramură ale economiilor naŃionale, complementaritatea realizându-se la
nivelul subramurilor, al tipurilor de produse şi servicii (maşini şi utilaje
contra maşini şi utilaje de alte tipodimensiuni ori caracteristici tehnice,
economice, funcŃionale: cereale contra citrice etc.).
Specializarea tehnologică defineşte fluxurile de interschimburi
generate de cercetarea tehnico-ştiinŃifică cum sunt: licenŃe, brevete,
257
know – how contra licenŃe, brevete de fabricaŃie, know – how; licenŃe,
brevete, know – how contra produs finit etc.
Specializarea organologică înseamnă concentrarea resurselor
pe producŃia şi exportul de subansamble, organe de maşini, detalii,
care se încorporează într-un produs finit de mare complexitate.
Cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională a
multiplicat specializarea prin tipuri şi modele inedite: lucrări de
construcŃii-montaj contra resurse primare ori produse finite; uzine „la
cheie” contra produselor realizate de acestea etc.
Integrarea economică şi internaŃionalizarea producŃiei şi schim-
bului au determinat transgresarea modelelor menŃionate de specializa-
re, reunirea lor sub forma unor relaŃii matriciale de mare complexitate,
proces ce creează avantaje deosebite firmelor care pătrund şi se
menŃin în polii de competitivitate ai acestor reŃele.
NoŃiunea de flux economic internaŃional defineşte mişcarea
unor valori materiale, băneşti sau spirituale între agenŃii econo-
mici aparŃinând diferitelor comunităŃi naŃionale, regionale ori
transnaŃionale.
Circuitul economic mondial reprezintă totalitatea fluxurilor
economice internaŃionale care se dezvoltă între agenŃii economici
ca urmare a interdependenŃelor existente, a ansamblurilor de spe-
cializări din economia mondială în domeniile producŃiei, cercetării
ştiinŃifice şi dezvoltării tehnologice, schimbului de mărfuri, mişcă-
rii capitalului, valutelor, forŃei de muncă etc.
Principalele fluxuri care compun circuitul economic mondial
sunt: comerŃul internaŃional cu mărfuri şi cu servicii (invizibil);
mişcarea internaŃională a capitalurilor, a investiŃiilor externe; schim-
burile valutare; circulaŃia internaŃională a forŃei de muncă; cooperarea
economică şi tehnico-ştiinŃifică.
TendinŃa esenŃială a circuitului economic mondial este de
creştere, diversificare şi restructurare permanentă ca urmare a adân-
cirii diviziunii mondiale a muncii. Spre deosebire de trecutul nu prea
îndepărtat, când comerŃul cu mărfuri deŃinea ponderea covârşitoare în
cadrul circuitului economic, astăzi, alte fluxuri au devenit predomi-
nante. FaŃă de un volum anual al exporturilor mondiale de mărfuri de
5.300 miliarde dolari, al exporturilor mondiale de servicii (transport,
turism, servicii financiare, culturale etc.) de 1.300 miliarde dolari,
258
tranzacŃiile de capital de pe aşa-numita piaŃă a eurodolarului de la
Londra totalizează 75.000 miliarde dolari, adică de peste zece ori mai
mult decât comerŃul mondial. În plus, tranzacŃiile de schimb valutar
depăşesc 1.200 miliarde dolari în medie pe zi, adică circa 350.000
miliarde dolari pe an, de 50 de ori mai mult decât volumul exporturilor
mondiale cu mărfuri şi servicii49.

• PiaŃa mondială. ComerŃul internaŃional

Conceptul de piaŃă mondială defineşte – în sens larg –
totalitatea raporturilor de vânzare-cumpărare de mărfuri, servicii,
tehnologii etc. dintre agenŃii economici participanŃi la circuitul econo-
mic mondial de valori materiale, spirituale şi băneşti. În sens
restrâns, termenul de piaŃă mondială se asociază tranzacŃiilor cu un
anumit produs, serviciu ori valori băneşti, distingându-se, de pildă,
piaŃa mondială a tractoarelor, automobilelor, maşinilor de aşchiat
metale, calculatoarelor, cerealelor, cafelei, zahărului etc. sau piaŃa
mondială a capitalurilor, forŃei de muncă, schimburilor valutare.
NoŃiunea de piaŃă se utilizează, adesea, şi în sens geografic, vorbindu-se
de piaŃa europeană, nord-americană, asiatică etc. În literatura de
specialitate întâlnim, de asemenea, noŃiunea de piaŃă caracteristică,
avându-se în vedere aria geografică prin care se derulează cea mai
mare parte a actelor de vânzare – cumpărare a unui produs, serviciu,
ori valute. În ciuda unei evidente segmentări, determinată de tipurile
de specializare economică internaŃională, de factori naturali, geogra-
fici şi instituŃionali, piaŃa mondială are un caracter unic. LegităŃile
economiei marfaro - băneşti – valoarea, preŃul, cererea şi oferta,
concurenŃa, calitatea, marca de fabrică etc. – îşi impun întotdeauna
forŃa lor obiectivă în toate segmentele acesteia.
ComerŃul internaŃional reuneşte totalitatea fluxurilor de
mărfuri şi servicii care se derulează pe piaŃa mondială. În componenŃa
comerŃului mondial intră, pe de o parte, comerŃul cu mărfuri, iar pe
de altă parte, schimburile internaŃionale cu servicii, cunoscute şi sub
numele de „comerŃ invizibil”. Această noŃiune sugerează specificitatea
operaŃiilor ce-i sunt proprii – vânzări-cumpărări de brevete, licenŃe,

49
O.M.C., Rapport Annuel, 1998, Mondialization et Commerce International.
259
know-how, transporturi şi telecomunicaŃii, asigurări, dobânzi, venituri
provenite din munca în străinătate etc. Acestea nu pot fi sesizate
vizual şi certificate în punctele vamale ale statelor, cu toate că
substanŃa lor materială şi valoarea lor sunt pe deplin reale şi comen-
surabile. De-a lungul timpurilor, dar mai ales în ultimele decenii,
comerŃul internaŃional a cunoscut mari prefaceri. Se remarcă, înainte
de toate, dinamismul său accentuat. În ultimele două secole şi
jumătate, creşterea comerŃului internaŃional a depăşit ritmul creşterii
economice globale, cu excepŃia perioadei 1913-1950, când protecŃio-
nismul şi războaiele au obstrucŃionat atât dezvoltarea economică, cât
şi relaŃiile economice internaŃionale. Astfel, în timpul marii crize
mondiale din anii 1929-1933, volumul fizic al comerŃului internaŃional
s-a diminuat cu 60%, contracŃie fără precedent, Ńările lumii încercând
reciproc să-şi exporte criza economică şi şomajul prin intermediul
barierelor protecŃioniste.
După 1948, comerŃul internaŃional şi-a reluat creşterea accele-
rată, exporturile mondiale înregistrând, până la sfârşitul secolului XX,
un ritm mediu anual de 6 % în termeni reali, faŃă de 3,7 % cu cât a
crescut în medie pe an producŃia mondială, rezultând o creştere
globală a comerŃului mondial de 17 ori şi a producŃiei de 5 ori. Numai
într-un deceniu (1985-1997), ponderea exporturilor şi importurilor în
PIB a trecut de la 16,6% la 24,1% în Ńările dezvoltate şi de la 22,8% la
38% în Ńările în curs de dezvoltare, comerŃul mondial dovedindu-se
astfel atât consecinŃa, cât şi motorul adâncirii interdependenŃelor
economice, al mondializării vieŃii economice.
Creşterea comerŃului mondial este expresia sporirii constante a
volumului său fizic şi a unui proces chiar mai pronunŃat de expansiune
a preŃurilor, aşa cum rezultă din datele specifice anilor ’90 (tabelul 6).
Creşterea exporturilor mondiale de mărfuri (1990-1997)
Tabelul 6

Sursa: OMC, Rapport Annuel, 1998.

260
 S-au produs mutaŃii considerabile în structura fizică şi în
orientarea geografică a exporturilor şi importurilor mondiale. În a
doua jumătate a secolului XX, ponderea produselor de bază (agricole
şi mineraliere) în comerŃul mondial a scăzut de la 65% la 25%,
crescând în mod corespunzător partea produselor industriale (de la
25% la 75%); comerŃul internaŃional a dobândit astfel un pronunŃat
caracter industrial, nomenclatorul produselor schimbându-se la
intervale de timp tot mai scurte.
Ierarhia marilor exportatori şi importatori mondiali de
mărfuri şi servicii s-a structurat în aşa fel încât s-a ajuns ca, în
prezent, 20 de Ńări (din 200) să deŃină 85,4% din exporturile
mondiale şi 80,9% din importuri. Pe primele locuri, între exporta-
tori, se situează S.U.A. (12,6%), Germania (9,4%), Japonia (7,7%),
FranŃa (5,3%), Marea Britanie (5,2%). Aceleaşi Ńări se află şi în
fruntea listei importatorilor mondiali50.
ComerŃul cu servicii a devansat creşterea comerŃului cu mărfuri.
Între 1990-1997, de pildă, exporturile şi importurile mondiale de servicii
au înregistrat un ritm mediu anual de 8%, atingând chiar 13%, creştere
medie anuală, în cazul transporturilor, 15% la turism şi 16% la alte
servicii comerciale (financiar-bancare, de asigurări, informatice etc)51.
ComerŃul mondial dobândeşte astfel un caracter tot mai
„terŃializat”.
MutaŃiile survenite în comerŃul mondial se datorează acŃiunii
sincronice a progresului tehnico-ştiinŃific şi adâncirii, pe această bază,
a specializării internaŃionale a agenŃilor economici, creşterii rapide a
investiŃiilor directe de capital şi expansiunii fără precedent a ponderii
deŃinute de companiile transnaŃionale în exporturile şi importurile
mondiale, precum şi schimbărilor spectaculoase survenite în politicile
comerciale mondiale. Este relevant faptul că perfecŃionarea sistemului
GATT-OMC52 din a doua jumătate a secolului XX, în urma a opt

50
OMC, Rapport Annuel, 1998.
51
Idem, p. 19-21.
52
GATT – Acordul General de Tarife şi ComerŃ; semnat la Roma, în
1947, de 27 de state, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948; OMC – OrganizaŃia
Mondială a ComerŃului, succesoare a GATT, înfiinŃată prin Acordul de la
Marrakech (Maroc), semnat în aprilie 1994 şi funcŃionând din 1 ianuarie 1995.
261
runde de negocieri comerciale multilaterale, a dus la reduceri
importante ale obstacolelor la frontiere din calea comerŃului. În Ńările
dezvoltate economic, taxele vamale au scăzut de la câteva zeci de
procente, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la 10% la
sfârşitul anilor ’60 şi la 4% o dată cu aplicarea rezultatelor „Rundei
Uruguay”53.
Diverse estimări conchid că punerea în practică a tuturor
prevederilor negocierilor comerciale convenite ar putea să contribuie
în viitor la creşterea venitului mondial cu până la 1% pe an, respectiv
cu o sumă cuprinsă între 200-500 miliarde dolari54.

• Fluxul mondial al capitalului. InvestiŃiile externe

Mişcarea de active financiare (sume de bani, înscrisuri privind
resurse financiare) între rezidenŃii din diferite Ńări, neînsoŃită simultan
de o mişcare în sens invers, în contrapartidă, de alte valori, defineşte
fluxul internaŃional al capitalului. Acest flux constituie, în momentul
efectuării, prin excelenŃă, un transfer de resurse. În consecinŃă, el are
un caracter autonom, de sine stătător, urmărind mobiluri proprii, în
pofida faptului că, în cele din urmă, este consecinŃa unor operaŃiuni
anterioare ori viitoare cu bunuri şi servicii reale. Contractarea de către
România, pe piaŃa eurovalutelor, a unui împrumut bancar sindicalizat
în scopul acoperirii deficitului balanŃei de plăŃi generează, pentru
momentul dat, un transfer de resurse financiare către Ńara noastră la fel
ca atunci când companii străine cumpără acŃiuni ale firmelor româ-
neşti tranzacŃionate prin Bursa de Valori.
Fluxurile internaŃionale de capital pe termen lung îmbracă
mai multe forme: credite bancare; investiŃii externe directe; plasa-
mente în hârtii de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur);
transferuri publice concesionale; credite şi ajutoare oferite de instituŃii
financiare internaŃionale (FMI, BIRD, CFI) ori regionale (BERD, BEI
etc.). Termenul de rambursare a acestor împrumuturi este de până la
20 de ani, pe termen lung, şi până la 5-8 ani, pe termen mediu.

53
Ciclu de negocieri comerciale multilaterale inaugurat la 20
septembrie 1986, în Uruguay, şi finalizat în 1994.
54
OMC, Rapport Annuel, 1998.
262
 Fluxul de capital pe termen lung şi mediu a atins, în 1997, un
veritabil record, fiind de 1,2 mii miliarde dolari, fără să fie incluse în
această sumă plasamentele străine în acŃiuni. 80% din aceste
plasamente au drept sursă creditori din Ńările dezvoltate, cea mai mare
parte provenind din sectorul privat. Între 1990-1997, angajamentele
internaŃionale de credit au crescut într-un ritm mediu anual de 18%,
cele cu Ńările în curs de dezvoltare, de 25%, iar cu cele în tranziŃie, în
pofida volumului lor încă redus, au crescut cu 160%55.
Fluxurile de capital pe termen scurt sunt constituite îndeosebi
din operaŃiuni speculative cu „capitaluri fierbinŃi” aflate în căutarea de
plasamente avantajoase pe perioade reduse de timp, în funcŃie de
ratele dobânzii bancare şi cursurile de schimb valutar. Efectuate, mai
întâi, de bănci transnaŃionale, precum şi de alte fonduri „specializate”
în speculaŃii conjuncturale, aceste plasamente se fac în bonuri ale
trezoreriilor statelor, obligaŃiuni şi acŃiuni ale companiilor, cum-
părarea de valute etc. în scopul revânzării lor, speculându-se
diferenŃele de preŃuri existente în momentele cumpărării şi vânzării şi
penuria de resurse ale unor companii publice şi private ori trezorerii
naŃionale aflate în momente de mari dificultăŃi financiare. În perioada
intrării într-o Ńară, ele înviorează artificial conjunctura pe pieŃele
monetar-financiare, fenomen care, neavând condiŃii să penetreze spre
economia reală, rămâne efemer, transformându-se, în momentul
părăsirii bruşte a pieŃei respective, într-o puternică criză financiar-
bancară cu implicaŃii de contagiune în economia zonală şi, uneori,
chiar asupra întregii economii mondiale.
InvestiŃiile externe directe reprezintă plasamente de capital pe
termen lung pentru înfiinŃarea de noi firme, pentru achiziŃionarea altora
existente prin cumpărarea pachetului de acŃiuni de control, precum şi
pentru susŃinerea fuziunilor între firme, a creării de societăŃi mixte. De
regulă, investiŃiile externe directe presupun un transfer efectiv de capital
lichid (cash flow) spre noile firme, precum şi plasamente pentru
obŃinerea pachetului de acŃiuni de control în societăŃi deja existente,
reinvestirea totală ori parŃială a profiturilor, plasamente în fuziuni de
societăŃi etc. Aceleaşi tipuri de plasamente, ce nu oferă drept de control
asupra afacerilor la care participă, sunt definite drept investiŃii de
portofoliu – obiect predilect al capitalurilor speculative.

55
World Economic and Social Survey, UN, 1998, p.73.
263
 Volumul şi dinamica anuală a plasamentelor de capital în afaceri
controlate de investitor exprimă fluxul investiŃiilor directe, iar
mărimea lor absolută – stocul de investiŃii directe. Fluxul anual de
investiŃii cuprinde la rândul său două componente - intrările (inflows)
şi ieşirile (outflows). DiferenŃele anuale dintre intrări şi ieşiri sporesc
ori diminuează stocul de investiŃii (mondial ori cel de pe diferite
pieŃe). Volumul acestor fluxuri prezintă diferenŃe notabile în anii de
recesiune şi în cei de boom economic. Spre exemplu, în anii de
încetinire a creşterii economice 1991-1992, inflow-ul de investiŃii
directe a fost de 166,3 miliarde dolari, iar outflow-ul de 199,8 miliarde
de dolari.
Ritmurile deosebit de rapide de expansiune a investiŃiilor
externe de capital au atins, în unele perioade, valori medii anuale de
peste 200 procente.
Vânzările şi activele companiilor transnaŃionale – veritabili
protagonişti ai investiŃiilor externe de capital – au crescut mult mai
rapid în ultimele decenii decât PIB-ul mondial, exportul mondial şi
formarea brută de capital. łările dezvoltate economic au investit în
afară, în 1996, 295 miliarde dolari şi au primit 208 miliarde dolari.
SUA au absorbit un dolar din patru dolari cheltuiŃi pentru investiŃii
externe directe, fiind de departe cel mai mare investitor extern, urmate
de Marea Britanie, Germania, FranŃa şi Japonia. łările în curs de
dezvoltare au investit în exterior 51 miliarde dolari şi au primit 129
miliarde dolari. China a fost cea mai mare Ńară – gazdă de investiŃii
străine după SUA, Hong – Kongul situându-se pe primul loc în ce
priveşte volumul total de inputuri şi outputuri de investiŃii externe
între Ńările în curs de dezvoltare. În anii ’90, fluxurile de investiŃii
externe spre Europa Centrală şi de Est s-au accelerat. łările cele mai
sărace dintre cele în curs de dezvoltare primeau, la sfârşitul secolului
XX, doar 0,5 procente din fluxul mondial al investiŃiilor externe.
InvestiŃiile externe directe de capital sunt un important vehicul al
transferului internaŃional de tehnologie (ITT)56.
Reprezentând un flux specific, între agenŃii economici din dife-
rite Ńări, de tehnici de producŃie şi capabilităŃile necesare folosirii lor,

56
Tehnologia reprezintă o combinaŃie între o anumită tehnică şi
cunoştinŃele necesare folosirii acesteia. Acestea din urmă – cunoştinŃele –
sunt denumite în practica internaŃională savoir faire sau know –how.
264
ITT generează un flux de resurse financiare reprezentând contravaloarea
drepturilor de proprietate intelectuală – a brevetelor, licenŃelor,
mărcilor (de fabrică, de serviciu, de comerŃ), engineeringului etc57.
Cheltuielile şi plăŃile globale pentru dreptul de proprietate
intelectuală (royalties) asupra tehnologiei au crescut de 4 ori între
1983-1995, însumând un volum de 48 miliarde dolari58.
Transferul internaŃional de tehnologie se desfăşoară atât între
firme independente din diferite Ńări, cât şi, într-o măsură crescândă,
între filialele companiilor transnaŃionale. În SUA, de exemplu, în
1995, 80% din încasările şi plăŃile generate de ITT au reprezentat
transferuri intrafirmă (între filiale şi companiile mamă, transnaŃionale).

• Fluxul valutar internaŃional

Fluxul (piaŃa) schimburilor valutare reprezintă ansamblul
raporturilor care se desfăşoară între agenŃii economici în legătură
cu tranzacŃiile de vânzare-cumpărare de valută.
PiaŃa schimburilor valutare este interfaŃa celorlalte pieŃe şi
fluxuri ce alcătuiesc circuitul economic mondial. PiaŃa bunurilor şi
serviciilor generează fluxuri inverse de încasări şi plăŃi în valută.
Mişcarea internaŃională a capitalurilor nu se poate realiza dacă acestea
nu dobândesc o formă valorică acceptată pe plan internaŃional, iar
aceasta nu poate fi decât valuta. Îmbrăcând forma de valută, banii
naŃionali devin mijloace de încasări şi plăŃi internaŃionale, bani
universali – întruchipare a valorii date de utilitatea activităŃii umane, a
avuŃiei şi puterii.
PiaŃa valutară internaŃională – rezultantă a pieŃelor valutare
naŃionale – este expresia raporturilor dintre agenŃii economici operatori

57
Brevetul reprezintă actul care certifică şi apără o invenŃie, care
conferă dreptul de proprietate asupra acesteia. LicenŃa este autorizaŃia dată de
titularul brevetului unei terŃe persoane de a se folosi în exclusivitate de
invenŃia sau de procedeul brevetat. Marca (de fabrică, de serviciu, de comerŃ)
este un însemn vizibil protejat de un drept exclusiv, acordat prin lege, prin
care se disting produsele (serviciile) unei firme de cele ale alteia.
Engineeringul este o multitudine de activităŃi care urmăresc elaborarea unui
proiect şi, eventual, realizarea şi punerea sa în funcŃiune.
58
World Investment Report, 1997.
265
din diferite Ńări în legătură cu vânzarea – cumpărarea de valută. Pe
măsura multiplicării fluxurilor economice internaŃionale, piaŃa valutară
a fost supusă unor amenajări instituŃionale care să-i imprime coerenŃă,
transparenŃă şi previzibilitate. Aceste amenajări au îmbrăcat forma
sistemelor monetar – valutare internaŃionale.
FuncŃionarea pieŃei valutare internaŃionale presupune drept con-
diŃie esenŃială convertibilitatea monedelor naŃionale. În accepŃiunea
statutului FMI, convertibilitatea reprezintă dreptul rezidenŃilor şi
nerezidenŃilor de a schimba moneda naŃională cu o monedă străină
prin vânzare-cumpărare fără nicio restricŃie. În prezent, nu toate
monedele naŃionale sunt convertibile. La rândul lor, cele convertibile
prezintă diferite grade de convertibilitate: a) convertibilitate limitată
internă, care exprimă capacitatea monedelor naŃionale de a se
schimba numai în interiorul unei Ńări, în anumite condiŃii, pe valuta
intrată în Ńara respectivă; b) convertibilitate deplină sau oficială,
care înseamnă posibilitatea schimbării monedei naŃionale pe alte
monede naŃionale prin eliminarea relativ totală a restricŃiilor şi a
condiŃionărilor în folosirea monedelor respective; c) convertibilitate
totală a unor monede liber utilizabile, fără nicio restricŃie, pe cele
mai importante pieŃe monetare. La începutul anilor ’90, din cele peste
70 de monede naŃionale convertibile numai 5 aveau această ultimă
caracteristică: dolarul SUA, marca germană, lira sterlină, francul
francez, yenul japonez. łările cu monede neconvertibile obŃin valută
din exporturi de bunuri şi servicii, credite externe publice şi private,
intrări de investiŃii străine directe şi de portofoliu, transferuri
unilaterale de venituri din străinătate. În prezent, moneda naŃională
românească, leul, se poate schimba liber pe orice valută în interiorul
Ńării. De la 1 februarie 1998, s-a implementat efectiv convertibilitatea
deplină de cont curent a monedei naŃionale. Au fost eliminate
restricŃiile impuse caselor de schimb cu privire la plafoanele, la
sumele introduse/scoase în/din Ńară; s-a acordat nerezidenŃilor dreptul
de a realiza investiŃii directe în România, precum şi de acces de pe
piaŃa valutară atât pentru tranzacŃii la vedere59, cât şi pentru cele la

59
OperaŃiunile la vedere (SPOT) constau în cumpărarea sau vânzarea
de valută ce trebuie schimbată efectiv în limitele a 48 de ore următoare
încheierii tranzacŃiei.
266
termen;60 s-a liberalizat repatrierea investiŃiilor străine şi a veniturilor
ce decurg din aceste investiŃii.
De-a lungul timpurilor, compararea valorii (preŃului) diferitelor
monede naŃionale a evoluat sinuos. Până la începutul secolului al XIX-lea,
plăŃile externe se făceau, de regulă, în aur şi argint. Amplificarea
circuitului economic mondial, paralel cu consolidarea sistemelor
monetare naŃionale, a impus existenŃa unor etaloane monetare cu care
să se compare şi care să exprime valoarea monedelor naŃionale. Etalo-
nul monetar este o valoare materială ori imaterială adoptată conven-
Ńional ca bază a sistemului monetar, prin care se defineşte valoarea
monedelor. Până la primul război mondial a funcŃionat etalonul aur-
monedă (Gold Exchange Specie), caracterizat prin: emisiunea şi
circulaŃia liberă a monedelor de aur; exportul şi importul liber al
aurului sub formă de monedă şi lingouri; cursul valutar se stabilea prin
compararea conŃinutului în aur al fiecărei monede cu cel al monedelor
altor Ńări. În anii primului război mondial, convertibilitatea monedelor
în aur a fost suspendată, încetând ulterior şi funcŃionarea etalonului
aur-monedă. În perioada interbelică, s-a conturat un nou etalon: aur -
devize61, consacrat prin acordurile ConferinŃei Monetare Ńinute la
Bretton Woods în 1944. Noul aranjament monetar internaŃional62 se
caracteriza prin adoptarea etalonului aur-devize. Dolarul SUA a fost
definit printr-o greutate invariabilă de aur (0,888671 grame), preŃul
oficial al unciei de aur fiind stabilit la 35 dolari. S-a hotărât practicarea
unor cursuri valutare fixe pe baza parităŃilor declarate oficial şi
exprimate în aur sau dolari SUA. În raport cu paritatea oficială, cursul
monedei naŃionale putea să oscileze cu ±1%. Depăşirea acestei limite
impunea intervenŃia pe pieŃele valutare, prin vânzare-cumpărare de
monedă. Modificarea valorii paritare era admisă numai în cazul unor

60
OperaŃiunile la termen (forward) reprezintă vânzarea şi cumpărarea
de valută la cursul stabilit în momentul contractării şi se realizează prin
livrarea valutei şi plata ei la un termen ulterior, mai mare de 48 de ore de la
data încheierii contractului. Scopul unei operaŃiuni la termen îl constituie
asigurarea agentului economic că la data plăŃii va dispune de suma în valută,
precum şi protejarea de riscul valutar.
61
Gold Exchange Standard.
62
Aranjamentul valutar reprezintă un sistem de definire a valorii
monedelor prin diferite tipuri de cursuri valutare.
267
dezechilibre fundamentale în economia internă, putându-se înfăptui fie
prin devalorizare oficială (micşorarea acoperirii în aur a unităŃii
monetare), fie prin revalorizare (mărirea acoperirii în aur a monedei),
după caz. Totodată, s-a hotărât să se asigure convertibilitatea în aur a
dolarului SUA şi a monedelor naŃionale ale statelor membre ale FMI
între ele, iar gestionarea sistemului să fie asigurată prin două instituŃii
create în urma acordurilor încheiate – FMI şi BIRD63.
Timp de un sfert de secol, sistemul de la Bretton Woods a
funcŃionat conform aşteptărilor. łările europene şi Japonia, ieşite din
război cu economia distrusă şi cu mari datorii faŃă de SUA, resimŃeau
o acută „foame de dolari” pentru acoperirea nevoilor de refacere şi
dezvoltare. Sistemul creat le satisfăcea această nevoie. Economia
americană, ieşită din război întărită, deŃinea cele mai mari rezerve de
aur şi devize64.
Treptat, în cadrul sistemului s-au acumulat mari tensiuni datorită
unor cauze interne, cât şi condiŃiilor în continuă schimbare din
economia mondială. Bazat pe dolar, sistemul permitea SUA să-şi
susŃină economia prin creşterea datoriei externe, finanŃată prin
emisiuni de dolari. Pe de altă parte, Ńările europene şi Japonia, o dată
cu refacerea economiei, au trecut la preschimbarea dolarilor acumulaŃi
în aur, ceea ce a redus rezerva de aur a SUA de la 24,6 mld. dolari la
sfârşitul războiului la 10,6 mld. dolari în 1968. În consecinŃă, la 15
august 1971, preşedintele SUA, Richard Nixon, a decis suspendarea
convertibilităŃii în aur a dolarului. În acelaşi an, prin Acordul de la
Washington, se decid devalorizarea oficială a dolarului cu 7,89
procente şi lărgirea marjei de fluctuaŃie a cursului de schimb, faŃă de
paritatea oficială, cu ± 2,25 %. Dolarul este eliberat de orice
constrângere în raport cu aurul, continuând să reprezinte principala
monedă de referinŃă pe piaŃa valutară internaŃională. În 1976, în
Acordul de la Kingston (Jamaica) este abandonat oficial principiul
fixităŃii ratelor de schimb adoptat la Bretton Woods. Se decide

63
FMI are ca funcŃie principală acordarea de credite pentru asigurarea
echilibrului balanŃelor de plăŃi externe, iar BIRD (Banca Mondială) acordă
credite pentru reconstrucŃie şi dezvoltarea economiei.
64
În sens larg, devizele reprezintă atât înscrisuri valorice (efecte de
comerŃ, titluri de credit, cecuri) folosite în plăŃile internaŃionale, cât şi
valutele asupra cărora sunt trase titlurile de credit respective.
268
„demonetizarea aurului” – dezlegarea lui de calitatea de etalon al
valorii monedelor naŃionale. Se aprobă emiterea, de către FMI, a
Drepturilor Speciale de Tragere (DST), care reprezintă unităŃi
monetare de cont, având funcŃia de mijloc internaŃional de rezervă.
Mărimea unui DST se stabileşte pe baza unui coş valutar alcătuit din
cinci dintre cele mai puternice monede convertibile65.
După prăbuşirea sistemului etalon aur-devize şi introducerea „de
facto” a etalonului devize a urmat o perioadă de dezordine monetară,
caracterizată prin flotarea cursurilor de schimb, îndeosebi ale dolarului
SUA. Aceasta a devenit un factor de avantaj comparativ în competiŃia
dintre state, alături de costul forŃei de muncă, de cel al energiei, de
productivitatea muncii. Această flotare permanentă a impus Ńărilor din
Europa occidentală să caute soluŃii de organizare a propriilor relaŃii
valutare. Consiliul European, întrunit la Bruxelles în decembrie 1978,
a decis instituirea Sistemului Monetar European, intrat efectiv în
vigoare la 1 ianuarie 1979. Elementul cheie al acestui aranjament
valutar regional l-a constituit crearea ECU (European Currency Unit),
unitate de cont care stă la baza stabilirii cursurilor monedelor Ńărilor
membre ale ComunităŃii Economice Europene (CEE)66.
În anii ’90, a demarat o nouă etapă în evoluŃia sistemului
monetar-valutar european în urma Hotărârii de creare a Uniunii
Economice şi Monetare Europene şi de emitere a Monedei Unice
Europene – Euro, adoptată prin Tratatul de la Maastricht (Olanda), la
12 decembrie 1993.
Euro – monedă unică (vest) europeană – a început să fie folosită
de la 1 ianuarie 1999 pentru efectuarea de plăŃi cu cecuri şi cărŃi de
credit; de la 1 ianuarie 2002, au fost puse în circulaŃie monede şi
bancnote Euro, care au înlocuit monedele naŃionale într-o serie de Ńări
membre ale Uniunii Europene.

65
Acestea sunt: dolarul SUA, marca germană, francul francez, yenul şi
lira sterlină. DST joacă, concomitent, rol de monedă şi rol de credit. Acestea
apar într-un cont al acelui membru al FMI care a participat la o tragere
specială (alocare). Membrul care „trage” îşi vede mărit debitul, iar cel care
primeşte DST în schimbul propriei monede sau al altor monede convertibile
este creditat. Banca Centrală a Ńării care „trage” va include suma în pasivul
său, iar Banca Centrală care acceptă DST o va înscrie în activul său.
66
Devenită, ulterior, Uniunea Europeană (UE).
269
 Pe piaŃa valutară internaŃională se vând şi se cumpără valute
efective, valute în cont sau devize. PiaŃa valutară reprezintă cadrul în
care se constituie lichidităŃile internaŃionale, oficiale şi private.
Lichiditatea internaŃională oficială reprezintă ansamblul
resurselor de care dispun autorităŃile monetare pentru a finanŃa
deficitele balanŃei lor de plăŃi. Ele includ devize, poziŃii de rezervă la
FMI67, DST şi stocul de aur. Devizele convertibile constituie
principalul instrument de rezervă. În cadrul acestora, dolarul SUA
deŃine rolul de monedă directoare pe plan internaŃional, asigurând
evaluarea şi derularea a peste 50% din valoarea comerŃului interna-
Ńional şi peste 80% din datoria internă a Ńărilor în curs de dezvoltare.
LichidităŃile internaŃionale private sunt constituite din
depozite de valute plasate în bănci situate în afara teritoriului sau
jurisdicŃiei Ńării de origine a monedei în scopul valorificării lor
continue şi la parametri de profitabilitate ridicaŃi prin evitarea
reglementărilor mai rigide de pe pieŃele proprii. Într-o primă etapă,
lichidităŃile internaŃionale private au îmbrăcat exclusiv forma
eurodolarilor pentru a se trece ulterior la eurodevize – reprezentând
depozite în dolari, mărci, yeni, franci francezi, lire sterline. PiaŃa
eurodevizelor este definită de FMI drept o piaŃă internaŃională „off
shorre” a monedelor celor mai puternice Ńări industrializate. Un loc
aparte pe piaŃa valutar-financiară îl ocupă piaŃa aurului, unde sunt
concentrate cererea şi oferta de aur, raportul dintre acestea determi-
nând în exclusivitate preŃul aurului.
Între agenŃii economici participanŃi la relaŃiile internaŃionale se
practică pe scară largă acordarea reciprocă de credite (şi, în
consecinŃă, contractarea de datori) în devize. Se formează, astfel, o
datorie externă, care se constituie într-un important flux pe piaŃa
valutară internaŃională. În sens larg, datoria externă reprezintă
totalitatea sumelor în bani şi în alte active datorate creditorilor
externi de către o Ńară şi de către rezidenŃii ei. Formarea datoriei
externe are loc pe calea contractării de credite. La rândul lor, acestea
sunt: credite de export (cu o durată de peste 1 an) pe care importatorii
din Ńara debitoare le primesc de la partenerii lor externi; împrumuturi

67
PoziŃiile de rezervă reprezintă diferenŃa dintre creanŃele şi datoriile
în devize, neacoperită de operator.
270
acordate de diverse organisme internaŃionale (FMI, Banca Mondială,
BERD, BEI); credite şi împrumuturi de la bănci private.
Pe baza diverselor categorii de credite şi transferuri se formează
fluxuri în valută ale datoriei externe între Ńări, între bănci private,
între organisme financiare internaŃionale şi instituŃii financiar-
bancare, publice şi private. Cel mai important flux al datoriei
externe este cel dintre Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.
Datoria externă a Ńărilor în curs de dezvoltare a crescut, în perioada
1980-1995, de peste trei ori: de la 647 miliarde dolari la 2068 miliarde
dolari. Paralel, au crescut rapid şi plăŃile reprezentând serviciul
datoriei externe (ratele anuale plus dobânzile aferente), care numai
între 1990-1995 a însumat 1030,2 miliarde de dolari, constituind un
transfer invers de resurse, ce a depăşit intrările de resurse ale acestei
perioade spre Ńările în dezvoltare. Serviciul datoriei externe al acestor
Ńări absoarbe anual, în medie, circa o cincime din încasările din expor-
turi. Indicatorii utilizaŃi pentru evidenŃierea consecinŃelor datoriei
externe sunt: a) rata datoriei externe, calculată ca raport între serviciul
datoriei externe şi veniturile anuale; b) raportul dintre serviciul
datoriei şi nivelul rezervelor oficiale (aur-devize). Aceşti indicatori
arată posibilităŃile unui stat de a face faŃă obligaŃiilor sale externe.
BalanŃa de plăŃi externe reprezintă, în conformitate cu
definiŃia FMI68, un tablou sintetic sub formă contabilă, care înregis-
trează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare
intervenite între rezidenŃii69 unei economii şi restul lumii, în cursul
unei perioade de timp, de regulă 1 an. BalanŃa de plăŃi cuprinde
încasările şi plăŃile rezultate din: exporturile şi importurile de mărfuri;
veniturile şi plăŃile din/pentru servicii (poştă, telecomunicaŃii,
televiziune, comisioane şi speze bancare, asigurări, brevete,
reprezentanŃe diplomatice şi comerciale etc.); dobânzi, dividende,
cupoane devenite exigibile; turism; transferuri de valute rezultate din
migraŃia forŃei de muncă; donaŃii; încasări şi plăŃi din reparaŃii;

68
FMI, Balance of Payment Manuel, 1977.
69
RezidenŃi: agenŃi economici naŃionali sau străini care trăiesc şi
desfăşoară activităŃi în mod obişnuit şi permanent în cadrul unei Ńări, inclusiv
filialele şi sucursalele companiilor străine (ambasadele, consulatele şi
instituŃiile internaŃionale sunt excluse).
271
împrumuturi, indiferent de durata lor; aur. Aceste capitole sunt
ordonate pe două mari grupe: a) BalanŃa tranzacŃiilor curente, sau
Contul curent, formată din: balanŃa comercială (venituri din
exporturi şi plăŃi pentru importuri); balanŃa invizibilelor (încasări şi
plăŃi pentru servicii); balanŃa veniturilor, care însumează încasările şi
plăŃile cu titlu de venituri ca dividende, dobânzi, profituri, rente,
salarii repatriate de emigranŃi sau salarii plătite specialiştilor străini;
balanŃa transferurilor unilaterale, care reflectă transferurile
economiilor băneşti ale lucrătorilor emigranŃi, despăgubirile, donaŃiile,
transferurile în contul acordurilor dintre Ńările Uniunii Europene,
ajutoarele publice sau private etc. b) BalanŃa mişcărilor de capital,
sau Contul de Capital, care include: balanŃa mişcărilor de capital pe
termen scurt, reflectând creditele primite acordate pe termen până la
un an, repatrierea activelor etc.; balanŃa mişcărilor de capital pe
termen lung, care conŃine intrările şi ieşirile de capitaluri sub formă de
credite de export şi import, împrumuturi, investiŃii directe, investiŃii de
portofoliu; balanŃa rezervelor valutare internaŃionale, incluzând
rezervele „oficiale”, creanŃele asupra FMI şi alte creanŃe, pe de o
parte, şi angajamentele pe termen scurt şi la vedere faŃă de FMI ş.a.,
pe de altă parte. Ultima poziŃie a balanŃei de plăŃi, intitulată Ajustări,
conŃine Contul de erori şi omisiuni.
BalanŃa de plăŃi poate fi echilibrată, dacă încasările sunt egale
cu plăŃile rezultate din relaŃiile externe, nefiind necesară reglarea
schimburilor prin mişcări monetare; excedentară sau activă, când
încasările depăşesc plăŃile; deficitară sau pasivă, când încasările sunt
mai mici decât plăŃile.
Fluxul internaŃional al forŃei de muncă generează formarea
pieŃei mondiale a muncii. Fiind vorba de o mişcare pe glob a
oamenilor, acest flux se particularizează prin riscurile pe care şi le
asumă subiecŃii în cauză şi prin tensiunile pe care le poate provoca
într-o regiune ori alta a lumii. Deşi are precedente în marile valuri
migratoare din trecutul îndepărtat, piaŃa mondială a forŃei de muncă,
constituită în epoca modernă, a fost precedată de constituirea
celorlalte pieŃe mondiale: a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor.
Această piaŃă s-a format prin valuri masive de emigranŃi din care a
rezultat cea mai mare parte a populaŃiei Americilor şi Oceaniei,
precum şi prin scurgeri continue de grupuri de emigranŃi individuali.
272
Mobilurile acestor mişcări de oameni le-au constituit atracŃia
posibilităŃilor oferite de „lumea nouă”, pe de o parte, dificultăŃile de
tot felul – foamete, războaie, discriminări şi opresiuni pe motive
politice, etnice, religioase, rasiale etc., pe de altă parte70. MigraŃia
contemporană a forŃei de muncă prezintă câteva caracteristici:
aceasta nu mai priveşte populaŃii compacte, ci grupuri, indivizi sau
familii în căutare de locuri de muncă; se emigrează, de regulă, din Ńări
mai sărace în Ńările cele mai bogate; cererea de forŃă de muncă
vizează, de regulă, persoane calificate având vârste între 20-40 de ani;
majoritatea imigranŃilor sunt muncitori necalificaŃi, folosiŃi la munci
grele, insalubre, refuzate de autohtoni. S-a manifestat cu intensitate
crescândă şi o migraŃie a specialiştilor atraşi de condiŃiile de viaŃă şi
muncă superioare din Ńările bogate, fenomen cunoscut sub denumirea
de „exod al creierelor”.
MigraŃia generează pe piaŃa muncii efecte contradictorii: pentru
Ńara de origine a emigranŃilor, presiunile pe piaŃa muncii se reduc, ceea
ce poate provoca o tendinŃă de sporire a salariilor pentru cei rămaşi;
pentru Ńara primitoare de forŃă de muncă, salariile pot înregistra o
tendinŃă de reducere pe anumite segmente ale pieŃei muncii, ceea ce
contribuie la reducerea costurilor bunurilor şi serviciilor, ridicarea
competitivităŃii economice şi stimularea creşterii economice. Şi
finanŃele publice pot resimŃi impactul emigrării/imigrării populaŃiei: în
Ńara de origine a emigranŃilor se înregistrează pierderea efectelor
benefice ale cheltuielilor pentru instruirea generală şi profesională a
tinerilor, precum şi privarea bugetului naŃional de intrări provenite din
impozitul pe venituri datorate de cei intraŃi în activitatea economică;
pentru Ńara de destinaŃie, aceste pierderi economice devin câştiguri.
Cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională
reprezintă cel mai nou flux din cadrul circuitului economic
internaŃional. Într-o definiŃie largă, cooperarea internaŃională
reprezintă reunirea resurselor şi eforturilor bi- şi multilaterale ale
statelor vizând realizarea, pe baze contractuale, de activităŃi
conexe de cercetare-dezvoltare şi transfer de tehnologii, producŃie,
prestări servicii, construcŃii civile şi industriale, uzine „la cheie”,

70
În prezent, se apreciază că peste 125 de milioane de persoane
lucrează în afara Ńării de origine.
273
comercializare în scopul obŃinerii de rezultate economice
superioare sumei celor individuale71.
Trăsăturile caracteristice ale cooperării sunt: complexitatea sa
deosebită, reunirea într-un singur flux a unor elemente aparŃinând
celorlalte fluxuri ale circuitului economic mondial; coordonarea totală
sau parŃială a funcŃiilor unităŃilor economice participante, fie prin
realizarea în comun a unora dintre ele, fie prin repartizarea lor între
parteneri; continuitatea, solidaritatea şi stabilitatea intereselor econo-
mice ale partenerilor; independenŃa economică şi juridică a partene-
rilor, egalitatea şi avantajul reciproc.
Formele de cooperare sunt multiple. În domeniul ştiinŃei şi
tehnicii pot fi menŃionate următoarele: programe comune de cercetare
sau cooperare; asistenŃă tehnică; schimb de informaŃii tehnico-
ştiinŃifice; crearea de institute comune de cercetare ştiinŃifică; acorda-
rea de consultaŃii de specialitate ş. a. În domeniul producŃiei se disting:
producŃia pe bază de licenŃă şi documentaŃie a partenerilor; producŃia
la comandă; coproducŃia şi cospecializarea; livrarea de echipamente
pe credit rambursabil în produse; construirea în comun de unităŃi
industriale, agricole, din domeniul infrastructurii; crearea de societăŃi
mixte de producŃie (joint ventures). În domeniul comercializării
produselor, cele mai importante forme de cooperare sunt: oferta
comună; leasing-ul; contractul de comercializare pe termen lung;
factoringul (agentul bancar achită firmelor exportatoare costul
mărfurilor, minus un comision denumit agio, şi urmăreşte încasarea
ratelor de la cumpărător). În domeniul bancar şi al creditului se
disting: băncile mixte, băncile regionale etc.

23.2.4. CADRUL NORMATIV ŞI INSTITUłIONAL

DE FUNCłIONARE A ECONOMIEI MONDIALE

Pentru a putea funcŃiona cu efecte benefice pentru agenŃii vieŃii

economice, structurile de bază ale economiei mondiale – companiile
publice şi private, societăŃile naŃionale în ansamblu, fluxurile
comerciale, monetar-valutare, de capital, tehnologice, de forŃă de muncă

71
Vezi A. Albu (coordonator), Cooperarea economică internaŃională,
Editura Expert, Bucureşti 1995.
274
etc. – necesită amenajarea cadrului naŃional, regional şi mondial în care
acŃionează, prin stabilirea de norme juridico-legislative sistematice,
coerente, permanente şi a unui cadru instituŃional adecvat.
Normele juridico-legislative şi instituŃiile care reglementează,
gestionează şi monitorizează desfăşurarea relaŃiilor economice
internaŃionale, cunoscute şi sub denumirea de ordine economică
mondială, reprezintă o altă structură de bază, esenŃială, pentru
funcŃionarea sincronizată, ca un sistem, a economiei mondiale.
Această ORDINE este alcătuită, pe de o parte, din reglementările
juridico-legislative şi cadrul instituŃional bilateral care reglementează
raporturile fiecărui stat cu un alt stat suveran şi independent, iar pe de
altă parte, din dreptul internaŃional şi sistemul de instituŃii subregionale,
regionale şi mondiale care alcătuiesc cadrul multilateral al relaŃiilor
economice mondiale.

• Bilateralism şi multilateralism în relaŃiile economice mondiale

Pe măsura constituirii şi consolidării lor, statele naŃionale şi-au
reglementat activitatea economică internă şi relaŃiile internaŃionale
prin sisteme juridice şi prin instituŃii naŃionale proprii, menite să
ordoneze interesele naŃionale în vederea maximizării profitului
agenŃilor economici, a creşterii bunăstării cetăŃenilor şi stimulării
progresului economic şi social.
Pe planul relaŃiilor economice mondiale, bilateralismul a repre-
zentat prima modalitate de organizare, reglementare şi desfăşurare a
acestor relaŃii. Bilateralismul îşi găseşte expresia în sistemul de
norme juridico-legislative, de instituŃii şi de acŃiuni care, împreu-
nă, alcătuiesc cadrul raporturilor dintre două state, dintre agenŃii
economici publici şi privaŃi rezidenŃi în fiecare dintre ele, dintre
cetăŃenii lor.
Normele juridice ale relaŃiilor bilaterale sunt stabilite prin
tratate, acorduri, convenŃii - politice, consulare, economice, de comerŃ
şi cooperare, de plăŃi etc., interguvernamentale şi printr-o diversificată
reŃea de înŃelegeri între agenŃii economici din Ńările respective, pe baza
competenŃelor stabilite de tratatele bilaterale. Pe măsura consolidării
rolului pieŃei în funcŃionarea economiilor naŃionale, sporeşte rolul
agenŃilor economici în reglementarea raporturilor contractuale
reciproce. Cadrul instituŃional al relaŃiilor bilaterale este alcătuit
275
din entităŃi publice şi private, guvernamentale şi neguvernamentale,
care organizează, desfăşoară şi monitorizează raporturile bilaterale.
Acest cadru include: guverne, ministere, departamente, ambasade,
consulate, comisii mixte, agenŃii şi birouri de reprezentare, companii,
sucursale şi filiale publice şi private, reŃele de marketing etc. implicate
în raporturile bilaterale. Adâncirea interdependenŃelor economice
internaŃionale generează tendinŃa de restrângere a bilateralismului în
favoarea multilateralismului în relaŃiile economice mondiale.
Multilateralismul reprezintă procesul de apropiere şi unifi-
care legislativă şi instituŃională progresivă a raporturilor inter-
naŃionale pe calea asocierii statelor prin tratate având acte
constitutive şi organe comune şi personalitate juridică distinctă,
care preiau asupra lor prerogative exercitate până atunci de
entităŃile naŃionale.
Promovarea multilateralismului în relaŃiile internaŃionale este
proprie epocii moderne, de consolidare şi dezvoltare a economiei
mondiale. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, acest
proces a înregistrat o treaptă calitativ nouă de extindere şi aprofundare
ca urmare a adâncirii interdependenŃelor sub impactul accelerării
progresului tehnico-ştiinŃific, al creşterii numărului de state
independente, al apariŃiei unor noi sfidări în faŃa acestora, reprezentate
de problemele globale ale omenirii.
Pe acest fond s-a dezvoltat impetuos şi corelat activitatea de
normare juridico-legislativă a majorităŃii domeniilor relaŃiilor interna-
Ńionale şi de coordonare a acestor relaŃii de către diferite organizaŃii
internaŃionale. Coordonarea şi cooperarea, la rândul lor, au avansat
atât de mult, încât s-a ajuns în anumite regiuni la unificarea
legislaŃiilor, a politicilor economice, comerciale, financiare, vamale,
monetare, la formarea pe spaŃii ample de pieŃe unice, deschise
activităŃii tuturor tipurilor de agenŃi economici. Tot mai multe
prerogative naŃionale sunt preluate de organizaŃii transnaŃionale,
regionale şi subregionale.
OrganizaŃia internaŃională reprezintă o formă de coordona-
re a colaborării internaŃionale pentru care statele au creat un
cadru juridic şi instituŃional permanent, printr-un statut elaborat
de comun acord, care prevede obiectul şi scopul organizaŃiei,
organele, funcŃiile şi mijloacele necesare realizării obiectivelor.
276
 Semnarea Cartei ONU, la 26 iunie 1945, de către 51 de state, şi
începerea funcŃionării efective a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, la 24
octombrie acelaşi an, au declanşat imensul proces de proliferare a
multilateralismului contemporan.
ONU este cea mai amplă şi cuprinzătoare organizaŃie internaŃio-
nală, constituind centrul unui veritabil sistem organizaŃional al
NaŃiunilor Unite. Conform statutului său – Carta ONU –, obiectivele
fundamentale ale organizaŃiei sunt asigurarea unui climat de pace şi
bunăstare în lume şi rezolvarea problemelor economice internaŃionale.
În cadrul Adunării Generale, organul principal cel mai reprezentativ al
organizaŃiei, sunt dezbătute problemele economice majore ce
confruntă omenirea, în legătură cu care se adoptă rezoluŃii cu caracter
de recomandări pentru statele membre. Adunarea Generală a dezbătut
şi aprobat strategiile pentru cele trei decenii ONU ale dezvoltării
(1960-1990) vizând dezvoltarea economiei mondiale, îndeosebi a
Ńărilor mai puŃin dezvoltate. De asemenea, a adoptat Carta drepturilor
şi îndatoririlor economice ale statelor (1974) şi a analizat în repetate
rânduri consecinŃele şi pericolele cursei înarmărilor. Sesiunile speciale
ale Adunării Generale sunt precumpănitor consacrate examinării pro-
blemelor economice mondiale. Un organ special al ONU – Consiliul
Economic şi Social (ECOSOC) – are drept scop îndrumarea activităŃilor
în domeniul economic şi social (dezvoltarea economică, industriali-
zarea, reformele agrare, resurse naturale, ştiinŃă şi tehnologie etc.).
Adunarea Generală a ONU şi ECOSOC au creat o serie de
organisme proprii cu caracter permanent având ca obiect al activităŃii
analiza unor probleme economice specifice şi coordonarea eforturilor
statelor membre în soluŃionarea lor72.

• OrganizaŃiile economice internaŃionale

Nu există în prezent organizaŃii internaŃionale care să nu aibă,
între preocupările lor, examinarea unor probleme economice. Câteva

72
Dintre acestea menŃionăm: Programul NaŃiunilor Unite pentru
Dezvoltare (PNUD); ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi
Dezvoltare (UNCTAD); Programul Alimentar Mondial; Consiliul Mondial
al AlimentaŃiei; cinci Comisii Economice Regionale (pentru Europa; Asia
Occidentală; Asia şi Pacific; America Latină; Africa); Institutul NaŃiunilor
Unite pentru Formare şi Cercetare.
277
dintre ele – GATT – OMC; BIRD; FMI – exercită o influenŃă
deosebită asupra politicilor economice ale statelor lumii, inclusiv
asupra celor ale României.
Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT)73, devenit
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), a fost semnat la 30
octombrie 1947 de 23 de state şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.
Fără să fi fost organizaŃie specializată în sistemul NaŃiunilor Unite, a
avut legături cu ONU, secretariatul GATT prezentând ECOSOC
rapoarte care au caracter informativ şi facultativ. Este un acord
comercial multilateral prin care Ńările semnatare se angajează să
respecte anumite reguli şi principii menite să elimine, pe bază de
reciprocitate, barierele comerciale, tarifare sau de altă natură din calea
schimburilor comerciale în vederea ridicării nivelului de viaŃă,
deplinei utilizări a resurselor mondiale, sporirii producŃiei şi a schim-
bului de produse. Prin caracterul său normativ-contractual, jurisdicŃio-
nal şi instituŃional, GATT a constituit baza sistemului multilateral de
comerŃ.
Principiile de funcŃionare a GATT sunt: egalitatea de tratament,
părŃile contractante obligându-se să acorde produselor provenite din
celelalte Ńări membre un tratament egal cu cel mai bun tratament
acordat produselor din alte Ńări (tratamentul naŃiunii celei mai
favorizate) şi cu cel acordat produselor realizate pe plan naŃional în
materie de taxe şi impozite interne (tratament naŃional); libertatea
schimbului şi evitarea protecŃionismului; asigurarea transparenŃei
reglementărilor comerciale etc.
Activitatea practică a GATT s-a realizat prin organizarea unor
Runde de Negocieri Comerciale Multilaterale, în cadrul cărora Ńările
membre îşi acordă reciproc concesii vamale pe baza unui echilibru de
avantaje. łărilor în curs de dezvoltare nu li s-a pretins o reciprocitate
totală. Până în prezent au avut loc opt Runde de negocieri comerciale
multilaterale. Cea de-a opta, denumită Runda Uruguay, desfăşurată
între 1986-1994, a adoptat hotărârea de creare a OMC. Cu acest prilej s-
au evidenŃiat rezultatele pozitive ale activităŃii GATT de-a lungul celor
50 de ani de funcŃionare, în decursul cărora taxele vamale medii la
importul de produse industriale au fost reduse de la 40% la numai 3,9%,

73
General Agreement for Trade and Tariff.
278
iar în numeroase sectoare au fost eliminate integral. Acordul de înfiin-
Ńare a OMC a fost semnat de 125 de state la 15 aprilie 1994 şi a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1995. Cadrul de principii şi reguli a fost extins de
la domeniul comerŃului cu mărfuri spre cel al comerŃului cu servicii şi al
asigurării protecŃiei proprietăŃii intelectuale. Se are în vedere operarea
de reduceri importante ale taxelor vamale şi ale altor restricŃii de import
în comerŃul internaŃional cu produse agricole şi textile.
Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare
(BIRD) a fost înfiinŃată la 27 decembrie 1945 pe baza Acordurilor de
la Bretton Woods (SUA), din iulie 1944, de către 35 de Ńări. În
prezent, numărul Ńărilor membre este de 170. Pot adera la Bancă doar
Ńările membre ale FMI care se înscriu în normele monetar-financiare
stabilite în statutul FMI. Mijloacele financiare ale BIRD sunt
constituite din cotele de participare ale Ńărilor membre (care se varsă
în proporŃie de 10%, restul rămânând în Ńara respectivă la dispoziŃia
Băncii) şi din alte surse atrase. BIRD funcŃionează pe principiile unei
societăŃi pe acŃiuni, fiecărei Ńări revenindu-i un număr de voturi în
funcŃie de mărimea cotei de participare la capital. Banca finanŃează
proiecte de investiŃii din domenii diverse, care sunt, de regulă,
deschise şi concurenŃei internaŃionale. Banca acordă credite pe termen
lung, între 15-25 de ani, cu o perioadă de graŃie de 5-7 ani şi cu o
dobândă cu 1-2 puncte procentuale sub nivelul dobânzilor practicate
pe pieŃele de capital. În ultimii ani, Banca este preocupată de
perfecŃionarea propriei activităŃi în sensul cunoaşterii temeinice a
dificultăŃilor economico-sociale reale ale Ńărilor membre şi a finanŃării
acelor programe care ameliorează aceste dificultăŃi.
AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID), filială a BIRD,
acordă credite în condiŃii şi mai avantajoase, şi anume cu o rată şi mai scăzută
a dobânzii sau chiar nulă, percepând doar un comision bancar de 0,75%.
Societatea Financiară InternaŃională (SFI), funcŃionând tot în
cadrul BIRD, acordă împrumuturi pe termen mijlociu (7-12 ani) în
scopul de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor productive private din
Ńările membre.
AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor (MIGA),
afiliată, de asemenea, la BIRD, garantează investiŃiile private în Ńările
în curs de dezvoltare contra riscurilor necomerciale.

279
 Fondul Monetar InternaŃional (FMI), înfiinŃat, ca şi Banca
Mondială, pe baza Acordului de la Bretton Woods, a obŃinut statutul
de instituŃie specializată a ONU la 27 decembrie 1945, când actul
constitutiv a fost semnat şi ratificat de 29 de guverne. În prezent,
numărul Ńărilor membre este de peste 180.
Potrivit statutului FMI, obiectivele acestuia sunt: să promoveze
cooperarea monetară internaŃională; să faciliteze expansiunea co-
merŃului internaŃional; să promoveze stabilitatea cursului de schimb şi
să înlăture restricŃiile valutare din calea comerŃului internaŃional; să
contribuie la ameliorarea dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi externe
ale Ńărilor membre; să acorde credite membrilor săi pe bază de garanŃii
adecvate, încât aceştia să fie sprijiniŃi în eforturile lor proprii de
echilibrare a balanŃelor de plăŃi; să contribuie la stabilirea unui sistem
multilateral de decontări, care să uşureze tranzacŃiile financiare şi
comerciale internaŃionale.
Pentru constituirea mijloacelor financiare ale Fondului, fiecare
Ńară membră subscrie o cotă de participare, vărsată integral la aderare,
din care 25% în aur şi 75% în monedă naŃională. Potrivit celui de-al
doilea amendament al Statutului (1978), „tranşa aur” s-a transformat
în „tranşa rezervă” şi ea poate fi vărsată la alegere în DST74 sau valute
acceptate de Fond. Mărimea cotei de participare determină numărul
voturilor Ńării membre.
În funcŃie de mărimea cotei de participare, fiecare membru
obŃine mijloace financiare de la Fond, utilizate pentru finanŃarea defi-
citelor balanŃelor de plăŃi, prin intermediul mecanismului de „Trageri
asupra FMI”, efectuate în două modalităŃi: tranşe propriu-zise şi
facilităŃi de compensare. Prima modalitate, destinată finanŃării
deficitelor generale ale balanŃelor de plăŃi, prevede 5 tranşe, fiecare
reprezentând 25% din cota de participare, cea dintâi acordându-se
automat, iar următoarele, în funcŃie de concluziile experŃilor FMI asupra
calităŃii politicilor economice ale Ńării respective. Tragerile reprezintă
fie cumpărarea directă şi imediată, cu monedă naŃională, a unei sume
necesare în monedă străină, fie se realizează sub forma unui aranjament

74
Drepturi Speciale de Tragere – unităŃi de cont ce pot fi utilizate de
către băncile centrale ale Ńărilor membre ale FMI, ca şi valutele convertibile,
putând juca rolul de mijloace de plată internaŃională şi valută de rezervă.
280
special prin care Ńara membră poate să obŃină sumele în moneda
convenită, într-un interval de 1-3 ani, aranjament denumit stand-by,
condiŃiile acordării tranşelor de credit stabilindu-se o singură dată.
FacilităŃile de finanŃare compensatorie se obŃin, în special de
către Ńările în curs de dezvoltare, în cazuri bine specificate cum sunt:
scăderi bruşte şi importante ale încasărilor valutare din exporturi;
finanŃarea deficitelor din balanŃele de plăŃi, cauzate de participarea la
Acordurile de creare a „stocurilor tampon” de materii prime;
finanŃarea deficitelor cauzate de majorarea preŃului ŃiŃeiului etc. Pentru
mijloacele financiare puse la dispoziŃia statelor membre prin sistemele
tranşelor” şi „finanŃării compensatorii” se percep dobânzi între 1 şi 5%
pe an şi un comision bancar de 0,50%.
Privită prin prisma eficienŃei pentru Ńările membre, activitatea
FMI, fără îndoială necesară şi utilă, generează permanent propuneri de
ameliorare calitativă.

Concepte de bază
• Economie mondială. Economia deschisă
• InterdependenŃe economice mondiale
• Diviziunea socială a muncii
• ComerŃul economic mondial
• ComerŃul internaŃional
• ComerŃul invizibil
• Fluxul internaŃional al capitalului
• Transferul internaŃional de tehnologie
• PiaŃa mondială. PiaŃa caracteristică
• Fluxul monetar-valutar internaŃional
• MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă
• Cooperarea economică internaŃională
• Ordinea economică mondială
• Avantajul absolut în comerŃul internaŃional
• Avantajul relativ (comparativ) în comerŃul internaŃional
• Avantajul competitiv în comerŃul mondial
• Liberalizarea comerŃului mondial
• Decalaj economic
• Decalaj tehnologic
281
 • Decalaj absolut
• Decalaj relativ
• Datoria externă
• BalanŃa de plăŃi externe. BalanŃa Contului Curent. BalanŃa
capitalului

Probleme de reflecŃie, întrebări

• Constituirea şi consolidarea economiilor naŃionale, ca urmare a
dezvoltării pieŃelor naŃionale şi a progresului industriei şi tehnolo-
giilor, paralel cu participarea lor crescândă la circuitul economic
mondial, au fost, deopotrivă, factori esenŃiali ai evoluŃiei economiei de
piaŃă către modelul economiei deschise spre exterior, cât şi ai
procesului de formare şi dezvoltare a economiei mondiale. În aceste
împrejurări, conceptele de economie de piaŃă deschisă şi cel de
economie mondială se suprapun, definind acelaşi fenomen, sunt com-
plementare, ori sunt calitativ diferite?
• Având în vedere conŃinutul şi dimensiunile actuale ale
decalajului absolut şi cele ale decalajului relativ dintre grupa
economiilor dezvoltate şi grupa celor în curs de dezvoltare, care ar
putea fi rolul ritmurilor de creştere economică în imprimarea unei
tendinŃe de reducere a acestor decalaje? În ce raport ar trebui să se afle
ritmurile creşterii PIB pe locuitor în cele două grupe de economii pentru
ca decalajele economice să intre într-un proces imediat de reducere?
• Diviziunea internaŃională a muncii şi interdependenŃele
economice internaŃionale sunt interfeŃe ale unui proces unic: adâncirea
specializării economiilor naŃionale. Care sunt elementele ce particula-
rizează, însă, fiecare din aceste concepte?
• Care este semnificaŃia economică a devansării creşterii
produsului mondial de către ritmul creşterii comerŃului internaŃional, a
devansării ritmului sporirii comerŃului mondial de mărfuri de către
creşterea comerŃului invizibil internaŃional, a creşterii mai rapide a
fluxurilor financiar-valutare faŃă de celelalte fluxuri care alcătuiesc
circuitul economic mondial?
• Care ar putea fi argumentele ce îndreptăŃesc considerarea
cadrului juridic şi instituŃional, bilateral şi multilateral, al relaŃiilor
internaŃionale drept structură de bază a economiei mondiale?
282
 Bibliografie
• Lester Brown (coordonator), Starea lumii 1999, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999.
• Denis Anvers, Economia Mondială, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
• Mihail Manoilescu, ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
• A. Albu (coordonator), Cooperarea economică internaŃională, Editura
Expert, Bucureşti, 1995.
• C. Mecu, Economia mondială în tranziŃie. Relocalizarea României în
noile structuri ale acesteia, în volumul „Probleme ale tranziŃiei la economia
de piaŃă în România”, coordonator: N.N. Constantinescu, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 1997.
• Nicolae Sută, Sultana Sută Selejan, Istoria comerŃului mondial,
Editura ALL, Bucureşti, 1997.
• World Economic and Social Survey, UN.
• World Bank Atlas.
• The Least Developed Country, Report UN.
• World Development Report.
• OMC, Rapport Annuel, Mondialization et Commerce International.
• World Investment Report, UN.

283
 Capitolul 24
ECONOMIA MONDIALĂ LA ÎNCEPUTUL UNUI NOU
MILENIU. REGIONALISM ŞI GLOBALIZARE
ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

Obiectivele temei:
• analiza evoluŃiei posibile a economiei mondiale şi a principa-
lelor ei centre de putere în secolul al XXI-lea;
• aprofundarea cunoaşterii unui fenomen esenŃial al contempo-
raneităŃii – tranziŃia de la modelul dezvoltării prioritar naŃionale la
dezvoltarea regionalizată, comunitară a economiei mondiale. Pre-
zentarea principalelor grupări economice regionale;
• analiza procesului integrării economice europene, a cadrului
său juridic şi instituŃional, a politicilor comunitare, a stadiului actual şi
perspectivelor acestui proces;
• examinarea conŃinutului, cauzelor şi stadiului atins în prezent de
procesul mondializării (globalizării) vieŃii economice. Prezentarea
potenŃialului de progres şi a constrângerilor acestui proces;
• prezentarea conceptelor de creştere şi dezvoltare, aplicate la
economia mondială;
• analiza dinamicilor globale şi sectoriale actuale ale unor
indicatori mondoeconomici;
• analiza consecinŃelor şi limitelor tipului de creştere care a avut
loc în economia mondială în decursul secolului al XX-lea;
• examinarea conceptului de dezvoltare durabilă a economiei
mondiale şi a căilor de realizare practică a acestui nou tip de dezvol-
tare economică.

Economia mondială în ansamblul său şi fiecare din structurile

sale se află într-un permanent proces de remodelare, impus de
necesitatea depăşirii dificultăŃilor apărute şi pentru maximizarea
eficienŃei alocării şi cheltuirii resurselor.

284
 În ultima treime a secolului al XX-lea, procesele de tranziŃie în
economia mondială s-au accelerat sub impactul decisiv al progresului
tehnico-ştiinŃific. Încotro se îndreaptă economia mondială în secolul
XXI?

24.1. SCENARII ALE EVOLUłIEI ECONOMIEI

MONDIALE ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

Preocupările pentru descifrarea evoluŃiilor posibile ale econo-

miei mondiale în ansamblu şi ale diferitelor ei părŃi componente au
cunoscut o intensificare fără precedent în ultimele două-trei decenii.
Rezultatele cercetărilor întreprinse, îndeosebi sub egida „Clubului de
la Roma”1, dar şi de alte instituŃii şi alŃi cercetători au fost prezentate
sub forma unor scenarii ale dezvoltării economice. Spre deosebire de
modelele matematice, care înfăŃişează într-o manieră cuantificată
relaŃiile dintre variabilele procesului dezvoltării, scenariile fac un pas
înainte în metodologia de studiu a fenomenelor şi proceselor econo-
mice. Cu ajutorul lor se realizează simbioza între modelarea explicativ -
explorativă a relaŃiilor economice şi impactul factorilor subiectivi, al
deciziei asupra dinamicii vieŃii economice. Introducerea în modelele
matematice asupra economiei mondiale a unor parametri dezirabili,
posibil de realizat în anumite condiŃii, conduce la realizarea unor sce-
narii variate ale procesului de remodelare a economiei mondiale şi a
raporturilor dintre principalele sale centre de putere.
În continuare, vom prezenta trei tipuri de scenarii asupra
viitorului economiei mondiale: dezvoltarea regionalizată, comunitară

1
Clubul de la Roma este o asociaŃie de oameni de ştiinŃă, înregistrată la
Geneva, pe baza dreptului elveŃian, alcătuită din 100 de membri proveniŃi din
Ńări dezvoltate şi în curs de dezvoltare din toate regiunile lumii, înfiinŃată în
1968 la iniŃiativa economistului şi omului de afaceri italian Aurelio Peccei,
preşedintele Academiei dei Lincei din Roma. Activitatea sa este consacrată
studierii prin mijloace ştiinŃifice a problematicii mondiale. Scopul său este de a
studia viitorul posibil şi probabil pornind de la câteva idei de bază: 1) lumea
este un sistem; 2) sistemul mondial se dezvoltă într-un cadru limitat; 3) pentru a
putea trăi oamenii trebuie să studieze viitorul spre a-l putea mai bine edifica;
4) trebuie gândit într-o manieră globală şi acŃionat în mod naŃional, local.
285
a economiei mondiale; dezvoltarea unipolară a economiei mondiale;
dezvoltarea multipolară a economiei mondiale.

• Scenariul dezvoltării regionalizate, comunitare a

economiei mondiale este ilustrat într-un mod accesibil de către
cercetătorul şi omul politic francez Maurice Guernier în lucrarea
Lumea a treia - trei părŃi ale lumii2.
Lumea în general, „lumea a treia” luată în special, dispersată în
peste 114 microstate, denumite în această lucrare micronaŃionalisme,
este prea mică pentru a se putea dezvolta în mod real. Ca să realizeze
aceasta, ea nu se va putea dezvolta decât în cadrul unor comunităŃi
economice regionale, singurele ce pot permite un progres economic
integral, o civilizaŃie autentică, iar principala lor trăsătură va fi liberul
schimb. În consecinŃă, nici lumea subdezvoltată, dar nici cea
dezvoltată nu vor mai putea supravieŃui pe baza organizării de ieri, ori
de azi. Referindu-se la această lume dezvoltată, Maurice Guernier îl
citează pe fostul preşedinte francez V. Giscard D’Estaing: „Sentimen-
tul meu constant este că societatea de consum nu este adaptată nici
pentru FranŃa, nici pentru francezi. Ea este pe cale să distrugă FranŃa.
Ea a devastat o parte din coastele noastre, din munŃii noştri, din modul
nostru de viaŃă, din cultura noastră. Ea a făcut ravagii formidabile”3.
De aceea, societăŃile umane în ansamblu trebuie să se orienteze de
urgenŃă către un sistem care să asigure convieŃuirea internă şi
convieŃuirea externă, convieŃuirea aplicată la toate satele, oraşele şi
megalopolisurile, la toate naŃiunile şi la toate comunităŃile, la umani-
tate în ansamblul ei. Problema care se pune este de a şti spre ce formă
de regrupare se îndreaptă omenirea? Maurice Guernier respinge
soluŃia „politicienilor tradiŃionali”, şi anume cea mondialistă. Această
soluŃie, perfect logică, este pentru el utopică, „pe de o parte, pentru că
omenirea este departe de stadiul unui guvern mondial, iar pe de altă
parte, pentru că multe concepŃii ideologice despart diferite state”4. În
consecinŃă, „lumea a treia” nu se va putea dezvolta în mod real decât

2
Maurice Guernier , Tiers monde: trois quarts du monde , Dunod,
Paris, 1980.
3
Maurice Guernier, op. cit., p.96.
4
Maurice Guernier, op. cit., p. 93.
286
în cadrul unor mari comunităŃi economice regionale, aşa cum Ńările
Europei de Vest au creat CEE. Aşadar, în faŃa celor 5 mari comunităŃi
ale Nordului (America de Nord, Europa, URSS, Japonia, China), ne
putem imagina – subliniază autorul – că vom vedea 5 ori 6 comunităŃi
ale sudului: comuni-tatea Americii Latine, comunitatea Africii de
Nord, comunitatea Orientului Apropiat, comunitatea subcontinentului
indian, comunitatea Asiei de Sud5. O asemenea structură comunitară
va aduce statelor lumii avantaje considerabile: ele vor putea înlătura
obstacolele care se opun dezvoltării; vor dobândi o dimensiune
mondială ce le va permite să trateze de la egal la egal cu puterile
Nordului pentru a elimina piedicile ce se opun dezvoltării:
suprapopulaŃia, deficitul alimentar, occidentalo-centrismul, dominaŃia
Nordului, politica ajutoarelor, penuria de energie, degradarea ecolo-
gică, industrializarea, administrarea dezvoltării. Vor putea, însă, aceste
conglomerate ale Sudului să facă faŃă concurenŃei distrugătoare a
Nordului industrializat? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Între
comunităŃile Sudului şi Nordului ar trebui dezvoltat un sistem de
tratate regionale care să înlăture obstacolele din calea dezvoltării, atât
a Nordului, cât şi a Sudului. O lume comunitară ar constitui un progres
considerabil pentru umanitate în comparaŃie cu „ordinea naŃionalistă”,
întrucât ar impulsiona dezvoltarea calitativă a marilor civilizaŃii (culturi)
faŃă de creşterea exponenŃială a societăŃii de consum.
Anii scurşi de la elaborarea acestei viziuni asupra viitorului
lumii au confirmat, dacă nu în totalitate, cel puŃin în parte, proiecŃiile
autorului menŃionat. Într-adevăr, suntem azi în plină organizare
regională a economiei mondiale: Europa s-a constituit deja în „Europa
celor 15”, mai recent a celor 27, între care şi România, tinzând chiar
spre o „Europă de la Atlantic până la Urali”, asociindu-şi totodată un
număr mare de Ńări în curs de dezvoltare. În America de Nord şi de
Sud, în Africa şi Asia funcŃionează, în prezent, un număr considerabil
de organizaŃii şi organisme menite să promoveze interesele regionale
şi mondiale ale Ńărilor membre.

• Scenariul dezvoltării unipolare a lumii, în general, a

economiei mondiale, în particular, se situează la polul opus celui

5
Idem, p. 98.
287
regionalist. El prezintă lumea şi economia mondială a secolului XXI
ca fiind dominată de o superputere, care, dispunând de resurse abun-
dente de tot soiul, îşi impune voinŃa, modelează ordinea mondială
potrivit propriilor ei interese.
Problema în dispută între teoreticienii acestui scenariu este: Care
va fi această superputere? Astfel, autorii nord-americani John Naisbitt
şi Patricia Aburdene6 schiŃau, pentru sfârşitul mileniului 2 şi pentru
secolul XXI, următoarele 10 tendinŃe mai importante: avântul
economiei globale; renaşterea artelor; apariŃia socialismului de piaŃă
liberă; uniformizarea stilurilor de viaŃă; privatizarea statului bunăstării
sociale; creşterea rolului zonei Pacificului; anii ’90 – deceniul femei-
lor aflate în posturi de conducere; era biologică; renaşterea religioasă;
triumful individualismului.
Anii ’90 şi următorii, precizau autorii menŃionaŃi, înseamnă
pentru întreaga lume intrarea într-o perioadă de prosperitate econo-
mică, datorită apariŃiei unei economii globale, în care considerentele
economice sunt aproape întotdeauna mai importante decât cele
politice. Aceasta va fi caracterizată prin existenŃa unui comerŃ complet
liber (paralel cu o tendinŃă de menŃinere a protecŃionismului).
Orientarea spre comerŃul liber este susŃinută de o alianŃă între sistemul
economic şi sistemul de telecomunicaŃii, care va uşura perfectarea
rapidă a acordurilor între parteneri situaŃi în diferite colŃuri ale lumii.
Vor exista din belşug toate avuŃiile pământului, va dispărea criza
energetică, va avea loc o veritabilă revoluŃie în sistemul de impozite
prin reducerea drastică a acestora. Se vor produce miniaturizarea
produselor, o explozie a bunurilor de consum, controlul inflaŃiei şi
limitarea dobânzilor, progresul democraŃiei şi dezvoltarea liberei
iniŃiative. Se va diminua preocuparea pentru apărarea militară şi
război, intensificându-se cea pentru conservarea mediului.
Cine va deŃine supremaŃia în această lume globală? Aici, atenŃia
autorilor se îndreaptă spre demolarea concluziilor unui adevărat curent
de opinie, sintetizat de profesorul american Paul Kennedy în cartea
scrisă în 19897, în care acesta demonstra că angajarea masivă a

6
John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000 – MegatendinŃe, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1993.
7
Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers, 1989.
288
Americii în politica militară şi în „expansiunea militară” duce la un
inexorabil declin economic, urmat inevitabil de un declin al forŃei
militare şi politice. Autorii prezintă, însă, fapte şi date care contrazic
concluzia lui Kennedy, încercând să convingă, dimpotrivă, că secolul
al XXI-lea va fi american. Este un neadevăr, susŃin Naisbitt şi
Aburdene, că SUA îşi sporesc investiŃiile pe plan militar, ele cheltuind
la ora actuală doar 6 % din PNB în acest scop, faŃă de 10% în
perioadele anterioare. Reducerea ponderii producŃiei americane în
producŃia mondială de la 50 % în perioada imediat postbelică la 25 %
în prezent era inevitabilă pe măsura refacerii şi dezvoltării poten-
Ńialului economic al Ńărilor distruse în război. De fapt, PNB american a
crescut mai rapid decât cel al Europei luate în ansamblu, permiŃând
SUA ca numai cu 5% din populaŃia lumii să asigure 25% din
producŃia industrială mondială. Referitor la presupusa ameninŃare din
partea celor două deficite americane – cel bugetar şi cel extern –,
realitatea este că deficitul bugetar reprezintă doar 2,6 % din venitul
naŃional, iar dacă se ia în considerare surplusul la nivelul fiecărui stat
al SUA, rezultatul demonstrează un deficit la nivel naŃional mai scăzut
decât cel al Japoniei, Germaniei sau FranŃei, care se întrec în a critica
deficitul american. În ceea ce priveşte deficitul extern al SUA, nu se
poate demonstra cu certitudine dacă Statele Unite au, într-adevăr, un
deficit în relaŃiile comerciale cu Japonia sau cu celelalte Ńări ale lumii,
Ńinând cont că vânzările de bunuri şi servicii produse în Japonia ale
firmelor americane au însumat într-un singur an – 1986 – 81 de
miliarde de dolari, sumă neinclusă în balanŃa de plăŃi americană.
„Dacă se iau în considerare toate cifrele reale, se poate constata că
SUA nu au un deficit comercial nici în raporturile cu Japonia, nici în
raporturile cu celelalte Ńări ale lumii”8.
Ideea cumpărării Americii de către străini, mai ales de către
Japonia, nu este nici ea adevărată. În realitate, Statele Unite au investit
mai mult în Ńările de peste Ocean – 309 miliarde de dolari în 1987 –
decât au făcut-o toate celelalte Ńări în SU.A. InvestiŃiile străine nu mai
pot fi considerate un indicator al declinului, ci o sursă de impulsionare
a dezvoltării economice.
În plus, nicio Ńară din lume nu deŃine un atu comparabil cu cel al
SUA în ce priveşte calitatea şi inventitatea resurselor umane. „Nu

8
John Naisbitt, Patricia Abudene,op. cit., p. 33.
289
întâmplător– se arată în lucrarea citată – 186 deŃinători ai premiului Nobel
sunt americani, în timp ce numai 5 japonezi au obŃinut acest premiu”.
Economia informatizată americană oferă locuri de muncă din ce
în ce mai multe şi mai bine plătite, deŃine cel mai ridicat indice de
prosperitate, o clasă de mijloc tot mai bine situată, posibilităŃi sporite
de câştig pentru toŃi cei ce sunt superior calificaŃi, indiferent de sex,
vârstă, culoare. În concluzie, afirmă autorii, „nicio altă Ńară nu deŃine o
poziŃie mai bună decât Statele Unite”.
În confruntările de idei referitoare la supremaŃia mondială nu
lipsesc nici vocile care afirmă că secolul al XXI-lea va fi european
sau japonez.
Astfel, Lester Thurow9 susŃinea fără echivoc, la începutul anilor
’90, că secolul XXI va fi european, aşa cum secolul XX a fost ame-
rican sau secolul XIX englez, şi aceasta din cinci motive principale:
1. CEE – în configuraŃia actuală, şi mai ales după ce va integra şi
alte Ńări bogate şi prospere, va reprezenta o piaŃă cu un potenŃial de 850
de milioane de locuitori, cu educaŃie şi formare profesională înaltă.
2. CEE numără printre membrii săi un „campion la toate
categoriile” şi colider mondial în domeniul tehnologiilor de producŃie
– Germania.
3. CEE va beneficia în viitor de toate premisele succesului:
ştiinŃa fundamentală rusă, designul franco-italian, ştiinŃa producŃiei
germane şi ingineria financiară engleză.
4. CEE este singurul ansamblu comunitar care a reuşit
compromisul între capitalismul comunitar şi capitalismul individualist.
5. CEE va fixa în viitor noile reguli în domeniul comerŃului mondial.
În schimb, pentru unul din cei mai proeminenŃi economişti
japonezi contemporani, Hisao Kanamori10, Ńara sa întruneşte toate
condiŃiile pentru supremaŃie în secolul XXI: moştenirea antebelică
(incluzând o experienŃă managerială la nivel de firmă, o populaŃie înalt
educată, spirit democratic); management tânăr inovativ; relaŃii
armonioase între muncitori şi management; birocraŃie vizionară cu rol

9
Lester Thurow, Head to head – the coming economic battle among
Japon, Europe and America, New York, 1992.
10
Hisao Kanamori, Japan to Prosper in the XXI century, Tokio, 1991,
p. 24-26.
290
major în planificarea şi proiectarea viitorului; energia întreprin-derilor
mici şi mijlocii, care asigură 80% din locurile de muncă din economia
japoneză; o abordare activă a inovaŃiei tehnologice consi-derată
premisa cea mai importantă pentru o creştere susŃinută; ponderea
ridicată a economiilor populaŃiei şi a investiŃiilor în PIB, ponderea
scăzută a cheltuielilor de apărare în PIB; situaŃie internă stabilă; cadrul
internaŃional paşnic.

• Scenariul dezvoltării multipolare a economiei mondiale

întruneşte cele mai multe adeziuni în rândurile cercetătorilor
problemelor economice contemporane. O expunere nuanŃată a liniilor
esenŃiale ale acestui scenariu o realizează economistul francez Jacques
Attali într-o lucrare apărută la începutul anilor ’90, intitulată sugestiv
Mileniu. Câştigători şi păgubaşi în ordinea economică ce va veni11.
În opinia cercetătorului francez, ordinea actuală, cu centrul la
New York, este sfâşiată de o severă criză: în America, productivitatea
muncii industriale, încă printre cele mai mari din lume, creşte în
prezent într-un ritm de trei ori mai lent decât în Japonia şi de două ori
mai redus decât în Europa. Pentru producŃia de înaltă tehnologie, SUA
mai păstrează încă un avantaj comparativ doar în două domenii:
tehnica informatică (incluzând microcipul şi computerele şi tehnica
spaŃială), în rest niciun produs nou nu a fost creat în ultimii ani în
SUA. Bunurile convenŃionale, automobile, televizoare, inventar
casnic, nu se mai fabrică astăzi competitiv în SUA. În consecinŃă,
deficitul american în comerŃul mondial se amplifică, iar ponderea
SUA în economia globală se restrânge: în ultimii ani, industria
americană a pierdut 6 procente, Japonia câştigând 15%. Partea SUA în
producŃia de utilaje mecanice, semnificative pentru competitivitatea
unei Ńări, a scăzut de la 25% la 5% în 30 de ani, în timp ce ponderea
Japoniei în acest domeniu a crescut de la 1% la 22%. Desigur, compa-
niile SUA sunt puternic implementate în aceste industrii de peste
mări. Dar ceea ce nu este făcut în SUA aduce doar beneficii indirecte
SUA, neconferindu-i puterea ce-i este necesară. Deficitul bugetar
masiv a condus la reducerea cheltuielilor americane pentru învăŃământ

11
Jacques Attali, Milenium. Winners and Losers in the Coming World
Order, New York, 1991.
291
sănătate, infrastructură; investiŃiile private neglijează întreprinderile
inovatoare, orientându-se mai degrabă către debitorii externi. Creşte-
rea continuă a costului serviciilor, economiile descrescânde ale
agenŃilor economici şi ale populaŃiei, magma eruptivă a criminalităŃii,
drogurilor, cerşetoria se adaugă la procesele ce prevestesc decăderea
progresivă a Americii. Lipsa de hotărâre şi efort pentru a produce
bunurile necesare, epuizarea unor forŃe cândva active ale dezvoltării
îşi au originile într-o mutaŃie culturală, constând în cultul pentru
câştigul imediat, în lipsa de internaŃionalism, scăderea solidarităŃii
sociale globale, în abandonarea valorilor care au purtat SUA, cu un
veac în urmă, pe creasta valului dezvoltării. Toate aceste fenomene
negative din viaŃa Americii de azi nu înseamnă, însă, că ea a pierdut
deja competiŃia pentru supremaŃie în secolul XXI. SUA rămân un
pământ binecuvântat, cu numeroase resurse tehnologice, financiare,
demografice, militare ş.a., care, mobilizate printr-un efort exemplar, pot
prelungi leadershipul american. Această evoluŃie se poate dovedi azi cu
atât mai realistă, cu cât SUA vor reuşi să-şi conjuge eforturile cu alte
centre de putere – cel al Pacificului, prin mijlocirea dezvoltării prioritare
a vestului şi sudului SUA şi legarea tot mai strânsă a Ńării de Ńările Asiei
de Sud şi Sud–Est – sau cel european, prin implantarea crescândă în
structurile şi centrii vitali ai Europei Unite. În lumina rezultatelor
remarcabile ale dezvoltării economice a SUA din anii ’90, această
perspectivă este tot mai realistă.
Un mare credit pentru secolul următor acordă Attali, Japoniei şi
Zonei Pacificului, incluzând aici Oceania, Coreea de Sud, Malaysia,
Indonezia, Singapore şi toate Ńările din Asia de Sud şi de Nord
(exceptând China şi Vietnamul). Acestea au devenit deja centrul unei
enorme explozii: demografice, productive, tehnologice, în domeniul
transporturilor şi telecomunicaŃiilor, al comerŃului intern şi extern, al
investiŃiilor directe de capital, generate şi atrase. AmbiŃia şi măiestria
în muncă, cumpătarea, economiile şi investiŃiile, efortul de moder-
nizare, pentru care Japonia cheltuieşte de două ori mai mult ca SUA,
producerea de bunuri generate de progresul tehnic şi care, la rândul
lor, îl stimulează, bizuirea pe industrie, pe robotizare, pe crearea de
infrastructuri de mare performanŃă etc. reprezintă reacŃia culturală a
poporului japonez şi a celorlalte popoare din zonă la sfidările ce le-au
confruntat de-a lungul secolelor: lipsa unor resurse, sentimentul izolării,
292
frica de fenomene naturale devastatoare, îndelungatele disensiuni
interne, foametea etc. Fără vreo declaraŃie oficială, fără să se amestece
în conflicte internaŃionale, încet, încet, Japonia se transformă vizibil
într-un gigantic centru de coordonare a unei regiuni imense, care, dacă
va include şi China, va face nu numai ca secolul următor, dar întregul
mileniu viitor să aparŃină Asiei, Ńărilor Zonei Pacificului.
Desigur, şi în legătură cu această perspectivă se ridică semne de
întrebare: poate, oare, Japonia să creeze valori, îndeosebi spirituale,
culturale pe care să le adopte toŃi oamenii? Poate ea să-şi asume rolul
de gestionare a conflictelor planetare, de protejare a hinterlandului
periferic, care revine în mod firesc Centrului? Neimplicarea în
războiul din Golf a arătat, se pare, că Japonia nu este încă pregătită
să-şi asume povara care apasă inevitabil asupra leaderului.
Şi, în fine, Europa. Ce întrevedea Attali pentru bătrânul nostru
continent? EvoluŃia sa este şi mai greu de prevăzut. Dar dacă cele
două Europe vor reuşi să se unească, dacă, ele, unite, vor genera o
imensă creativitate, o singură piaŃă, o reŃea interconectată de
telecomunicaŃii şi de alte infrastructuri moderne, legislaŃie şi instituŃii
unice, care să facă din toate popoarele parteneri egali, continentul
nostru poate deveni, legat de zona Americii, centrul de putere al lumii
de mâine – arăta autorul.
Este însă la fel de posibil, afirmă Attali, să nu existe doar un
singur centru mondial, ci două sau chiar o multitudine de centre,
aflate în competiŃie pentru afirmare, în interiorul lor, şi în luptă
pentru dominaŃie, în afara sferelor lor de influenŃă.
În această luptă vor fi nu numai câştigători – liderii sferelor, dar
şi păgubaşi – zonele periferice ale fiecărei sfere; vor creşte violenŃa,
şovinismul şi xenofobia, mediul se va degrada în continuare, mizeria
şi săracii nomazi vor coexista şi-şi vor încrucişa drumurile cu opulenŃa
şi bogaŃii nomazi, în căutarea destinelor, a unor noi cunoştinŃe şi
plăceri. Unele din cele mai importante idei ale acestui ultim scenariu
sunt, deci, următoarele:
- trecerea la noua ordine mondială se va baza pe o nouă revoluŃie
tehnologică, întemeiată pe microcip, informatică, biotehnologie, mi-
niaturizare, apariŃia aşa-ziselor „produse nomade”, care vor schimba
organizarea economică, socială, funcŃiile şi destinele oamenilor.
Creşterea cea mai spectaculoasă va avea loc în domeniile serviciilor,
293
telecomunicaŃiilor, sănătăŃii, bazându-se mai mult pe informaŃie decât
pe substanŃă şi energie;
- nicio naŃiune nu poate rămâne, generaŃie după generaŃie, pe
locuri de frunte în ierarhia mondială fără o bază economică înflori-
toare pe care să i se sprijine puterea, fără capacitatea de a produce din
abundenŃă, de a comercializa, de a satisface dorinŃele oamenilor;
- noua ordine nu va fi o societate postindustrială, în care
serviciile înlocuiesc industria, ci o societate hiperindustrială, în care
serviciile vor fi transformate în instrumente pentru producerea în masă
de bunuri de consum. Toate acestea vor declanşa un formidabil salt în
ce priveşte productivitatea, generând o viguroasă creştere economică;
- noua ordine nu va fi nici liniştită, nici paşnică, ci presărată cu
tot felul de conflicte, interne şi externe, legate de partajarea bogăŃiei şi
puterii. Cei care vor şti să evite angrenarea în diferite conflicte,
lăsându-i să sângereze pe alŃii, au şanse mai mari de a deveni centru
mondial de putere;
- se va constitui un nou centru de putere mondială, acesta
putând fi, cel mai probabil, cel din Zona Pacificului, localizat în jurul
Japoniei, dar incluzând şi Ńările Americii de Sud şi de Nord. E posibil
însă să se stabilească relaŃii de parteneriat, de partajare a funcŃiilor
între cele trei mari centre de puteri juxtapuse: Japonia, Europa şi SUA.
Ideea dezvoltării multipolare a economiei mondiale, a lumii, în
general, în secolul XXI, este permanent reluată şi argumentată de
oameni politici şi teoreticieni, care o prezintă atât ca expresie a unor
tendinŃe deja conturate în prezent, cât şi ca o evoluŃie dezirabilă,
menită să cenzureze excesele voinŃei hegemonice a unei superputeri.
Este edificatoare declaraŃia şefului statului francez, Jacques Chirac,
făcută la începutul anului 1999, care evoca necesitatea cristalizării
unei „conştiinŃe universale”, bazate pe şapte principii politice esen-
Ńiale, menite să ducă la construirea unei „noi ordini internaŃionale
sociale, economice, politice”. Între altele, era citat principiul „răspun-
derii colective” în acŃiune, care să excludă tentaŃiile unilaterale şi să
conducă la o gestiune colegială a riscurilor universale. Se menŃiona
totodată principiul echităŃii, care să evite obŃinerea de avantaje unila-
terale în mecanismul adoptării deciziilor. „Niciun stat, indiferent cât
de puternic ar fi, nu poate reglementa problemele acestor timpuri”,
conchidea preşedintele francez. În acelaşi timp, el atrăgea atenŃia
294
asupra rolului crescând al unor noi actori de pe scena mondială,
respectiv marile companii supranaŃionale, marile mişcări de capitaluri,
ansamblul mass-media, organizaŃiile nonguvernamentale, în special
cele umanitare.

24.2. REGIONALISMUL ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

Dezvoltarea regionalizată a economiei mondiale nu a rămas în

stadiul de proiect teoretic. În fiecare regiune geografică a lumii s-au
constituit şi funcŃionează numeroase organizaŃii având caracteristici
proprii şi urmărind obiective complexe – politice, economice, sociale,
militare etc.
În Europa – laborator al ideilor federalismului şi paneurope-
nismului, generate de moştenirea culturală comună a locuitorilor şi de
imperativul evitării conflictelor şi al accelerării dezvoltării economice,
în octombrie 1948, s-au pus bazele Mişcării europene, organizaŃie
permanentă, neguvernamentală, având drept obiectiv promovarea ideii
unificării europene.
În 1948, s-a constituit OrganizaŃia Europeană de Cooperare
Economică (OECE), cu scopul imediat de a asigura administrarea
riguroasă a ajutorului american acordat Ńărilor vest-europene în cadrul
„Planului Marshall” şi pentru „dezvoltarea unui regim multilateral de
schimburi viabile şi echilibrate” Din 1961, locul OECE este luat de
OCDE – OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,
incluzând Ńări şi din alte regiuni ale lumii, formă instituŃională largă de
cooperare a Ńărilor dezvoltate economic. În cadrul său au loc dezbateri
privind elaborarea strategiei dezvoltării economice şi a căilor de
rezolvare a unor probleme dificile. În cadrul OECE, în 1950, s-a
constituit Uniunea Europeană de PlăŃi (UEO) în vederea realizării
„echilibrului general al plăŃilor între toate statele membre”. În 1951 s-a
creat prima organizaŃie economică cu caracter integraŃionist –
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), care îşi
propunea să unească eforturile Ńărilor membre12 pentru scoaterea din
criză a industriei carbonifere şi siderurgice şi crearea unei „pieŃe
comune” pentru aceste industrii. Această organizaŃie a inaugurat

12
Germania, FranŃa, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
295
procesul integrării economice europene care s-a derulat de-a lungul
ultimei jumătăŃi de secol, ilustrat semnificativ de construirea şi
funcŃionarea ComunităŃii Economice Europene (CEE), devenită, din
1992, Uniunea Europeană (UE). În 1960, unele Ńări membre ale
OECE au creat AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (AELS)13
în scopul stabilirii unei zone de comerŃ liber pentru produsele
industriale, prin desfiinŃarea restricŃiilor cantitative şi vamale la
importul din Ńările membre.
Negocierile dintre CEE şi AELS au condus, în 1992, la crearea
SpaŃiului Economic European (EEA), reprezentând o zonă de
comerŃ liber, incluzând şi serviciile şi asigurând mobilitatea factorilor
de producŃie – munca şi capitalurile.
În Europa Centrală şi de Est, în perioada 1949-1991, a funcŃio-
nat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) cu participarea
a 10 Ńări14, urmărind dezvoltarea colaborării şi cooperării economice
reciproce.
Fostele republici ale Uniunii Sovietice au constituit Comunita-
tea Statelor Independente (CIS), inaugurată în 1991 prin Acordul de
la Minsk, semnat de Rusia, Ucraina şi Belarus, la care participă în
prezent 12 foste republici sovietice. Într-o listă a Tratatului de
constituire a CIS se menŃionează drept domenii în care un acord între
republici este necesar – instituŃiile comune, armonizarea legislaŃiei
economice, banca comună pentru relaŃii externe, dezvoltarea
regională, mişcarea capitalurilor ş.a.
În 1993, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au semnat Acordul
Central European de ComerŃ Liber (CEFTA), cunoscut drept
Acordul de la Vişegrad. Ulterior, la Acord au aderat Slovenia (1995),
România (1997); obiectivele sale sunt liberalizarea totală a schimburilor
reciproce de produse industriale şi unele produse agricole prelucrate,
promovarea cooperării în domeniile energiei, infrastructurii.

13
Marea Britanie, Austria, Danemarca, ElveŃia, Norvegia, Portugalia şi
Suedia.
14
Uniunea Sovietică, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România,
Ungaria, Republica Democrată Germană, Mongolia, Cuba şi R.S. Vietnam.
296
 Ideea europeană s-a materializat şi prin crearea unor organizaŃii
şi organisme cu un pronunŃat caracter politic şi militar15.
În America de Nord, în 1989, între Statele Unite şi Canada s-a
încheiat un acord privind crearea unei Zone de ComerŃ Liber, care,
de fapt, reflecta stadiul avansat al liberalizării mişcării mărfurilor,
serviciile şi investiŃiilor între companiile comerciale din cele două Ńări.
Acesta a constituit fundamentul unui nou Acord de ComerŃ Liber
Nord–American, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Este cea mai
mare zonă de comerŃ liber din lume, cu o populaŃie de peste 385 de
milioane de locuitori, cuprinzând, alături de SUA şi Canada, Ńări
dezvoltate economic, şi Mexicul, Ńară în curs de dezvoltare. Obiecti-
vele urmărite sunt: înlăturarea barierelor comerciale şi acordarea unei
protecŃii legale adecvate pentru comerŃ, multiplicarea oportunităŃilor
pentru investiŃii, introducerea unui mecanism adecvat de arbitraj,
promovarea cooperării trilaterale şi multilaterale.
În America Latină16, în 1960 s-a constituit AsociaŃia Latino-
Americană a Liberului Schimb (ALAIC)17, transformată în 1980 în
AsociaŃia Latino-Americană de Integrare (ALADI). Obiectivele
urmărite sunt: liberalizarea comerŃului reciproc şi armonizarea

15
Între acestea se înscriu Uniunea Europei Occidentale (UEO), înfiinŃată
în 1948, urmărind acŃiunea comună a Ńărilor membre – FranŃa, Marea Britanie,
Belgia, Olanda, Luxemburg – în cazul în care securitatea lor ar fi ameninŃată.
Aceleaşi guverne, împreună cu cele ale Danemarcei, Irlandei, Norvegiei, Italiei
şi Suediei, au constituit, în 1949, Consiliul Europei, instituŃie menită să dezbată
toate problemele realizării unităŃii europene.
OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa reuneşte 55 de
state (54 plus fosta Iugoslavie, suspendată din organizaŃie în 1992). Este
continuatoarea ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, care a
funcŃionat între 1975-1990. Are drept obiectiv principal prevenirea conflic-
telor, gestionarea crizelor, reconstrucŃia postconflict, asigurarea respectării
dreptului minorităŃilor şi stimularea cooperării economice între Ńările membre.
16
O prezentare amănunŃită a organizaŃiilor de cooperare şi integrare a
Ńărilor în curs de dezvoltare se face în studiul UNCTAD, Handbook of
Economic Integration and Cooperation of Developing Countries, vol I,
Geneva, 1998.
17
Având ca Ńări membre: Argentina, Brazilia, Bolivia, Columbia,
Chile, Ecuador, Mexic, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela.
297
politicilor comerciale, asigurarea unei specializări intersectoriale
raŃionale, stimularea dezvoltării industriale.
PiaŃa Comună Centro-Americană a început să funcŃioneze din
1961, având 5 Ńări membre18. Obiectivul său îl constituie eliminarea
obstacolelor din calea mişcării libere a persoanelor, bunurilor,
serviciilor şi capitalurilor, introducerea unui tarif vamal comun centro-
american de import-export, armonizarea politicilor economice, fiscale,
tehnologice, de credit etc.
Grupul Andin, constituit de către 5 Ńări, a început să
funcŃioneze din octombrie 1969. Obiectivele urmărite sunt: promo-
varea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate a Ńărilor membre;
accelerarea creşterii economice şi generarea de locuri de muncă;
stimularea procesului de integrare economică a Ńărilor latino-
americane.
PiaŃa comună a Sudului (MERCOSUR), formată din patru
Ńări19, a început să funcŃioneze din noiembrie 1991, având ca obiectiv
strategic accelerarea procesului dezvoltării economice în condiŃii de
justiŃie socială prin integrarea statelor membre. În acest scop se are în
vedere stabilirea unui sistem de mişcate liberă a factorilor de producŃie
între Ńările membre, aplicarea unui tarif vamal extern comun, coordo-
narea politicilor macroeconomice şi sectoriale în domeniile industriei,
agriculturii, comerŃului exterior, serviciilor, transporturilor şi
telecomunicaŃiilor, monetar şi vamal.
PiaŃa comună a Caraibelor (CARICOM), constituită din 14
Ńări20, după modelul AELS, şi-a început activitatea în 1973,
continuând şi aprofundând cooperarea reciprocă, realizată de Ńările din
zonă în cadrul AsociaŃiei Caraibiene de ComerŃ Liber (CARIFA),
înfiinŃată în 1960. Obiectivele urmărite se referă la promovarea unei
largi înŃelegeri între Ńările membre prin integrarea lor economică,
aprofundarea cooperării în sectoare specifice ca: transporturile,

18
Aceste Ńări sunt: Costa Rica, Salvador, Guatemala, Honduras,
Nicaragua.
19
łările membre sunt: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.
20
Antigua şi Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Dominica,
Grenada, Guyana, Jamaica, Montserrat, Saint Kitts şi Nevis, Sainte Lucie,
Saint Vicent şi Grenadine, Trinidad– Tobago.
298
telecomunicaŃiile, energia, mediul, sănătatea, educaŃia şi cultura.
Unele dintre statele membre ale acestei organizaŃii21 au înfiinŃat, în
1981, o nouă structură: OrganizaŃia Statelor Caraibiene Estice, în
scopul promovării cooperării reciproce, al întăririi unităŃii şi
solidarităŃii şi apărării suveranităŃii, integrităŃii teritoriale, promovării
integrării economice prin intermediul CARICOM armonizării politicii
externe a statelor membre.
Africa se remarcă, de asemenea, printr-un viguros proces de creare
a unor entităŃi având obiective diverse la nivel subregional şi regional.
Comunitatea Economică Africană, (AEC), cuprinzând majori-
tatea statelor africane (50), şi–a început activitatea în 1994, fiind
pregătită de îndelungate dezbateri care s-au desfăşurat sub auspiciile
OrganizaŃiei UnităŃii Africane. Obiectivele urmărite se referă la:
promovarea dezvoltării economice, sociale şi culturale, a unei
dezvoltări endogene, autosusŃinute; stabilirea la scară continentală a
unui cadru favorabil pentru mobilizarea şi valorificarea resurselor
umane şi materiale pentru a realiza o dezvoltare autosusŃinută;
stimularea integrării economice a Ńărilor continentului; coordonarea şi
armonizarea politicilor promovate de comunităŃile economice în
vederea stabilirii graduale a unei comunităŃi continentale.
Obiective asemănătoare urmăresc şi celelalte organizaŃii
subregionale africane: Uniunea Magrebului Arab (UMA) – cinci Ńări
membre22, data începerii funcŃionării – iulie 1989; Comunitatea
Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) – 16 Ńări membre23;
înfiinŃată în mai 1975; Uniunea Râului Mano (MRU), membri – trei
Ńări24, înfiinŃată în octombrie 1973; Comunitatea Economică a
Statelor Central-Africane (ECCAS), nouă Ńări membre, intrată în
funcŃiune în octombrie 1983; Uniunea Economică şi Monetară

21
Acestea sunt: Antigua şi Barbuda, Dominica, Grenada, Montserrat,
Saint Kitts şi Nevis, Sainte Lucie, Saint Vicent, Grenadine.
22
Siria, Maroc, Mauritania, Tunisia, Algeria.
23
Benin, Burkina Faso, Capul Verde, Coasta de Fildeş, Gambia,
Ghana, Guinea, Guinea– Bissau, Liberia, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria,
Senegal, Sierra Leone, Togo.
24
Burundi, Camerun, Republica Centraafricană, Ciad, Congo, Guinea
Ecuatorială, Gabon, Rwanda, Sao Tome şi Principe.
299
Central-Africană (UDEAC) – şase Ńări membre25, intrată în acŃiune în
ianuarie 1966; Comunitatea Economică a łărilor Marilor Lacuri
(CEPGL) – trei Ńări membre26, intrată în funcŃiune în aprilie 1977;
PiaŃa Comună a Africii de Sud-Est, înfiinŃată în decembrie 1981,
înlocuită în decembrie 1994 de către AsociaŃia de ComerŃ Preferen-
Ńial (PTA), având douăzeci şi două de Ńări membre27; Comunitatea
Sud-Africană pentru Dezvoltare (SADAC), înfiinŃată în august 1992
de către 11 Ńări28.
łările din Asia au constituit, la rândul lor, o multitudine de
organizaŃii de cooperare şi integrare: Consiliul de Cooperare a
Statelor Arabe din Golf (GCC), înfiinŃat în 1981 de către şase state29.
Pentru întărirea relaŃiilor între Ńările membre, Consiliul îşi propune să
faciliteze stabilirea de reglementări comune în domeniile comerŃului,
vămilor, comunicaŃiilor, educaŃiei şi culturii, cercetării ştiinŃifice,
încurajarea cooperării întreprinzătorilor privaŃi.
OrganizaŃia de Cooperare Economică (ECO), înfiinŃată, în
ianuarie 1991, de către zece Ńări30, are drept obiective: transformarea
comerŃului reciproc într-o componentă majoră a comerŃului lor total
prin reducerea până la eliminarea totală a restricŃiilor tarifare şi
netarifare; imaginarea unui sistem uniform de proceduri vamale;
implicarea crescândă a sectorului privat în exploatarea potenŃialului
comercial intraregional.
Acordul de la Bangkok, semnat de cinci Ńări31 şi intrat în
funcŃiune în iulie 1975, îşi propune să faciliteze dezvoltarea
comerŃului între Ńările membre prin adoptarea de măsuri de liberalizare
comercială reciproc avantajoase.
25
Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Congo, Guinea Ecuatoria-
lă, Gabon.
26
Burundi, Rwanda, Zair.
27
Angola, Burundi, Comore, Djibouti, Eritreea, Etiopia, Kenya, Lesotho,
Madagascar, Malawi, Mauritius, Mozambic, Namibia, Rwanda, Seychelles,
Somalia, Sudan, Swaziland, Uganda, Tanzania, Zambia, Zimbabwe.
28
Angola, Botswana, Lesotho, Malawi, Mozambic, Namibia, Africa de
Sud, Swaziland, Tanzania, Zambia, Zimbabwe.
29
Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite.
30
Afganistan, Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Kyrkyzstan, Pakistan,
Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan.
31
Bangladesh, India, Coreea de Sud, Sri Lanka, Laos.
300
 AsociaŃia Sud Asiatică pentru Cooperare Regională (SAARC) s-a
constituit în 1985, de către şapte Ńări32; îşi propune să promoveze
colaborarea activă în domeniile economic, social, cultural, tehnic, şi ştiin-
Ńific în vederea întăririi bizuirii pe forŃele proprii colective ale popoarelor.
AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud – Est (ASEAN),
înfiinŃată, în 1967, de către şase Ńări33, urmăreşte: dezvoltarea econo-
mică, socială şi culturală a regiunii, adâncirea cooperării în
dezvoltarea agriculturii, industriei, comerŃului, transporturilor şi
comunicaŃiilor în vederea ridicării nivelului de viaŃă al locuitorilor lor.
Forumul Pacificului de Sud (FORUM), constituit de către 16
Ńări34 în august 1971, şi-a propus să contribuie la dezvoltarea coope-
rării în domeniile economic, comercial, al cercetării ştiinŃifice, al
mediului şi pregătirii pentru combaterea dezastrelor, al energiei,
comunicaŃiilor, aviaŃiei civile, turismului, pescuitului etc.
ApariŃia şi funcŃionarea unei multitudini de organizaŃii la nivel
regional şi subregional arată că regionalismul este, în prezent, o
importantă trăsătură a dezvoltării relaŃiilor economice dintre
diferite grupuri de state: dintre Ńările dezvoltate; dintre Ńările în
curs de dezvoltare; dintre Ńările dezvoltate şi Ńările în curs de
dezvoltare. În acelaşi timp, cooperarea şi integrarea economică
regională crescândă devin piatra de temelie a deplinei integrări a
economiilor regionale în economia globală. DirecŃiile către această
finalitate sunt pe deplin conturate şi ele rezidă în liberalizarea
comerŃului, schimbul de experienŃă în problemele dezvoltării, sprijinul
şi asistenŃa reciprocă, cooperarea de afaceri între firme, cooperarea în
probleme monetare şi financiare etc. EvoluŃia spre mondialism şi
globalizare este certificată şi de constituirea unor organizaŃii
interregionale, aşa cum este Forumul de Cooperare Economică
Asia-Pacific (APEC), creat în 1989 de către 12 Ńări35. ForŃa APEC este

32
Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka.
33
Brunei, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda.
34
Australia, Insulele Cook, Micronezia, Fiji, Kiribati, Insulele
Marshall, Nauru, Noua Zeelandă, Nine, Papua Noua Guinee, Samoa,
Solomon, Tonga, Tuvalu, Vanuatu.
35
SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud,
Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda, Brunei, la care s-au
adăugat China, Mexic, Chile şi alte Ńări, numărul membrilor ridicându-se la 18.
301
în prezent impresionantă: Ńările membre deŃin 55 % din PIB-ul
mondial, iar populaŃia sa reprezintă aproape 40 % din cea mondială.
Scopul final al organizaŃiei este realizarea unui comerŃ liber care să
faciliteze valorificarea potenŃialului economic al regiunii, să stimuleze
investiŃiile de capital, contribuind la crearea unei autentice ComunităŃi
Economice Asia – Pacific.

24.3. INTEGRAREA ECONOMICĂ

Cele mai multe dintre organizaŃiile regionale examinate îşi

propun să realizeze integrarea economică a Ńărilor membre.

• Conceptul de integrare economică

NoŃiunea de „integrare” provine de la latinescul integro,
integratio, care înseamnă a pune la un loc, a reuni mai multe părŃi într-un
tot unitar, elementele reunite devenind părŃi organice ale întregului.
Etimologia cuvântului conduce, aşadar, la înŃelegerea integrării drept
„combinare a părŃilor într-un întreg”, „intrarea acestor părŃi într-un
ansamblu”36. Jan Tinbergen defineşte integrarea drept crearea unei
structuri optime a economiei internaŃionale pe calea înlăturării
barierelor artificiale din schimburile comerciale37. În Enciclopedia
Franceză, P. Racine afirmă că „naŃiunea nu mai oferă economiei
moderne un cadru suficient de creştere. Numai în marile spaŃii se
poate folosi pe deplin capacitatea de producŃie, căreia progresul tehnic
îi măreşte cu fiecare zi limitele”38. În aceeaşi optică, un alt economist
francez39 defineşte integrarea economică ca reprezentând „realizarea
unei unificări complete între economii naŃionale mai înainte distincte”,
prin aceasta înŃelegând nu numai o unificare vamală, dar, de aseme-
nea, o liberalizare a tuturor operaŃiilor comerciale sau financiare, astfel
încât posibilităŃile de iniŃiativă, în ansamblul teritoriului, să fie pentru

36
Em. Dobrescu, Integrarea Economică, Editura Academiei,
Bucureşti, 1996.
37
Jan Tinbergen, International Economic Integration, Elsevier, 1965.
38
Enciclopedié Francaise, Tom X, Paris, 1964.
39
F. Bauhdin, Dictionnaire de l’économie contemporaine, Edit. Gerard
& Co, Verviers, 1968.
302
fiecare de competenŃa Ńărilor în cauză identice cu cele care existau
anterior în fiecare teritoriu. Suprimarea discriminărilor între unităŃile
economice aparŃinând Ńărilor participante, generată de absenŃa oricăror
discriminări între economiile naŃionale ale Ńărilor respective, în
ansamblul lor, este apreciată de economistul nord-american B. Balassa
ca reprezentând conŃinutul principal al integrării economice.
Integrarea reprezintă, aşadar, un proces contemporan com-
plex de evoluŃie a economiei mondiale, bazat pe o treaptă calitativ
superioară a interdependenŃelor dintre economiile naŃionale,
concretizat în crearea unor entităŃi economice comune, spaŃii
vaste în care se asigură mişcarea liberă a mărfurilor, capitalurilor
şi persoanelor prin unificarea politicilor vamale, economice,
financiar-monetare, orientate spre realizarea unei uniuni econo-
mice şi politice a statelor membre.
Fiind un proces istoric complex de remodelare a fizionomiei
economiei mondiale, Ńelul final al integrării – uniunea economică şi
politică – poate fi atins treptat prin parcurgerea grad