Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vertebrele se articulează între ele prin corpurile vertebrale și prin precesele articulare.
Articulațiile ditnre pocesele articulare sunt sinoviale, diartroze, de tip planiform în regiunile
cervivcală și toracală și de tip trohoid în regiunea lombară.
a. fețe articulare: sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale. Aacestea
delimitează un spațiu lentiform, ocupat de discul intervertebral.
discul intervertebral:
- se află între fețele corpurilor vertebrale
- are forma unei lentile biconvexe
- este un organ avascular ce se hrănește prin imbibiție
- forma sa corespunde cu cea a corpului vertebrei, iar grosimea crește spre caudal
- în totalitate, discurile intervertebrale reprezintă 1/4 din lungimea coloanei vertebrale
- structural ele prezintă o porțiune periferică - inelul fibros - și o porțiune centrală - nucleul
pulpos.
inelul fibros - aderă de cartilajul hialin și este format din lamele concentrice, fibroase la periferie
și fibrocartilaginoase central.
nucleul pulpos
este o masă moale, elastică, gelatinoasă
este mai elastic la tineri și mai rigid la bătrâni
este incompresibil, dar își poate modifica forma
Datorită faptului că este incompresibil, în urma unui traumatism sau a unei mișcări bruște, în
special în regiunea coloanei lombare, nucleul poate rupe fibrele inelului fibros și hernia.
- este o bandă fibroasă situată în canalul vertebral, pe partea posterioară a corpurilor vertebrale,
anterior de dura mater.
2. Articulațiile proceselor articulare
a. fețele articulare:
b. mijloace de unire:
Coloana vertebrală are un rol esențial atât în statică, cât și în dinamica corpului.
1. FLEXIA
2. EXTENSIA
5. ROTAȚIA
este maximă în regiunea cervicală (75 grade) și redusăîn regiunile toracală și lombară
axul său este vertical și trece prin mijlocul discurilor intervertebrale
agenții motori:
I. mușchi ce rotează coloana de aceeași parte:
1. m. oblic intern
2. mm. cefei
3. m. splenius al gâtului
1. m. SCM
2. m. trapez
3. m. oblic extern
4. m. iliopsoas
Articulațiile costovertebrale
a. fețele articulare:
I. fața articulară a capului coastei. Capul coastei este împărțit de creasta lui în
două fețe articulare, câte una pentru fața costală corespunzătoare a fiecărei
vertebre. Creasta corespunde discului intervertebral
II. fețele costale corespunzătoare superioară și inferioară a dpuă vertebre toracice
adiacente
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - subțire, se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul radiat al capului coastei - se inseră pe capul coastei și pe cele 2
vertebre, împreună cu discul intervertebral corespunzător
III. ligamentul intraarticular al capului coastei - unește creasta capului coastei cu
discul intervertebral
2. Articulația costotransversară - este o diartroză planiformă, cu axul vertical la coastele
superioare și oblic antero-inferior la cele inferioare.
a. fețe articulare:
I. fața articulară de pe procesul transvers vertebral
II. fața articulară a tuberculului costal
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - subțire, se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul costotransvers posterior - se inseră pe fața posterioară a colului
coastei și pe procesul transvers
III. ligamentul costotransvers superior - se prinde pe colul coastei și pe peretele
transvers al vertebrei superioare
IV. ligamentul costotransvers lateral - se întinde între vârful procesului transvers și
tuberculul coastei
Articulațiile costosternale
2. Articulațiile sternocostale - sunt diartroze planiforme, cu excepția celei dintâi, care este o
sincondroză.
a. fețe articulare:
I. incizurile costale ale sternului
II. capătul sternal al cartilajelor costale
b. mijloace de unire:
I. capsula articulară - este subțire și se inseră la periferia fețelor articulare
II. ligamentul sternocostal intraarticular - situat între fundul incizurii costale și
cartilajul costal. Este inconstant.
III. ligamentele sternocostale radiate - se inseră pe fața anterioară a cartilajului
costal și pe stern.
c. articulațiile intercondrale - sunt diartroze planiforme care se formează între
extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VIII, IX, X. Arcul cartilaginos
comun care se formează se numește arc costal, constituind un mijloc de solidarizare.