Sunteți pe pagina 1din 3

TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE SFINTELE PAȘTI

PROFESOR: JOLOPCIUC MARIA- VIORICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GEORGE


COȘBUC”, LOC. SIGHETU MARMAȚIEI, JUD. MARAMUREȘ

Trăim într- o lume modernă, în care prioritățile devin tot mai mult cele materiale,
îndepărtându- se partea spirituală, sufletească, sau lăsând- o printre cele din urmă. Tradițiile și
obiceiurile de Paști, comori atât de scumpe ale spiritualității poporului român, sunt parcă mai puțin
scoase în evidență, iar atunci când sunt prezentate, totul devine parcă un spectacol preluat dintr-o
lume cu ”A fost odată”- încât ne e greu să le păstrăm și să le transmitem mai departe generațiilor
următoare.
Cele de mai sus nu sunt scrise dintr- un pesimism, Doamne ferește! Ci dintr- o convingere că
deși stau lucrurile așa cum sunt, încă se mai poate salva Sfânta Tradiție. Mai ales că noi, dascălii,
lucrăm cu sufletul copilului, acesta poate fi șlefuit. Ei sunt generația de mâine. Ei pot fi călăuziți pe
calea cea bună. Depinde doar de imaginația și răbdarea fiecărui dascăl, de a găsi cele mai atractive
mijloace pentru a le arăta micuților și tinerilor- cât de frumoasă e tradiția creștină- mai ales
tradițiile de Sfintele Paști, că la acestea vreau să reflectăm pentru câteva minute.
Eu sunt din zona Maramureșului, o zonă cu artă prețioasă care se păstrează cu sfințenie și care
e transmisă mai departe nu doar artistic, ci e un creştinism trăit din tată în fiu. E vorba de
încondeiatul ouălor de Paști, de pregătirea păștii și a ouălor roșii, de sacrificarea mielului de Paști
care ne trimite cu gândul la Hristos, Care S- a adus ”Ca un miel fără de glas” la patimi pentru a
noastră mântuire. Cum să ne lepădăm de aceste lucruri sfinte, cum să le părăsim pentru a alerga la
fastul cadourilor de Paști aduse de ”iepuraș” și mult îmbietoare în rafturile supermarketurilor? Oare
cine ne- a mântuit? Oare cine Și- a dat Sângele scump pe cruce pentru ca noi să dobândim viața
veșnică? Oare ce e mai îmbietor: cadourile materiale și trecătoare care ne bucură pe moment, sau
fericirea veșnică în brațele lui Hristos, ca fii iubiți ai Lui? Așa a zis Hristos: ”Lăsați copiii să vină la
Mine și nu- i opriți ... !”
De ce să îi ademenim pe copii cu frumuseți și bunătăți trecătoare, fără să le arătăm bunătatea și
smerenia lui Hristos? De ce să le arătăm că faima e importantă, când Hristos nu s- a bucurat de
primirea triumfală din Ierusalim, știind ce va urma? Oamenii se sărbătoresc unii pe alții urându- și
”La mulți ani” de Florii. Și când îi întrebi ce sărbătorim de Florii, sunt foarte convinși să spună că-
i sărbătorim pe cei cu nume de flori. Iată ce face mândria și iubirea de sine din oameni! Ajung să se
cinstească pe ei în locul Fiului care a intrat în Ierusalim să- Și dea viața pentru păcatele noastre!
Dar copilașii care fac Religie în școli știu să povestească despre Intrarea triumfală în Ierusalim.
Unii chiar au pictat icoane pe sticlă sau au făcut desenul cu Intrarea în Ierusalim, cei mici l- au
colorat. Și se regăsesc pe ei, Care- L cinstesc pe Hristos, văzându- i în iconă şi pe cei mici, alături
de cei mari, întâmpinându- L pe Domnul cu ramuri de finic și așternându- și hainele în calea
asinului. Copiii au darul de a imita. Important e să le dăm modele demne de imitat ca să devină
buni creștini.
În postul Paștilor creștinii maramureșeni postesc, unii au o regulă de viață de a cinsti tot sfântul
și marele post. Și o fac cu nădejdea că Hristos se va milostivi spre viața lor, că îi ajută în tot ce fac
și jertfa lor nu este decât ceea ce sunt datori să facă, în comparație cu jertfa de pe cruce a
Mântuitorului nostru.
Creștinii maramureșeni își fac curat nu numai în casele în care locuiesc, însă își curăță și
sufletul- sălașul trupului prin spovedanie, apoi îl hrănesc cu Împărtășania- cea mai scumpă mâncare
și băutură pe care Hristos ne- a dat- o în dar spre mântuirea noastră. În școala noastră este deja un
obicei ca elevii să meargă la spovedanie în mod organizat, pe clase, cu profesoara de Religie, în

1
perioada Postului mare. Chiar mă întreabă ei și abia așteaptă momentul. O fetiță din clasa a V- a
îmi zicea în Postul Paştelui că doar așa- prin spovedanie și Împărtășanie, ”pot să- mi curăț cămașa
(sufletului), să am grijă de candela sufletului și să fiu pregătită de Înviere”. Acești copii trăiesc
obiceiul creștinesc de a se spovedi în postul Paștelui măcar, dacă nu chiar mai des. Iar noi, cei mari,
avem de luat aminte să ne păstrăm și noi sufletul curat- dacă nu, să ni- l curățim, ascultând de
porunca Mântuitorului- să fim ”ca pruncii”.
Dacă ouăle se vopsesc în Joia Mare, ziua în care a avut loc Cina cea de Taină- ziua celor 12
Denii la care credincioșii participă la biserică în număr foarte mare, Vinerea mare este zi de doliu
pentru creștinătate. Este zi aliturgică, nici Liturghia nu se săvârșește, această slujbă presupune
bucuria Învierii, iar în această zi medităm la jertfa Mântuitorului. După masa creștinii participă la
Prohodul Domnului, o slujbă pe cât de încărcată de tragismul evenimentelor care pomenesc și
cinstesc moartea Domnului, pe atât de înălțătoare prin frumusețea versurilor celor trei stări care se
cântă alternativ de către preoți alături de credincioși.
În noaptea de Înviere mergem la biserică cu coșul de Paști pentru sfințire, în care punem bucate
tradiționale: pasca făcută în casă, vin, carne de miel și ouă roșii. Roșii pentru că roșie e culoarea
sângelui lui Hristos care a curs pentru a ne aminti nouă de rănile păcatelor și a le vindeca prin
sfântă jertfa Sa. La Înviere ținem în mână lumânări aprinse. Lumina este simbolul vieții, simbolul
lui Hristos- Învierea şi Viaţa, iar noi ne înveşmântăm în lumina cea dătătoare de Viaţă- viaţa
veşnică.
Este o sărbătoare împărătească de un mare fast, în care totul se îmbracă în sărbătoare și lumină:
credincioșii îmbrăcați de sărbătoare- în costum popular pe la țară, lumânările ținute de preoți în
mână sunt frumos împodobite, biserica este înveșmântată în alb, iar veșmintele în care slujesc
preoții de Paști sunt strălucitoare. Într- o asemenea atmosferă, toți cântă într- un glas ”Hristos a
înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând”. Și noi rămânem în picioare. Vremea postului și a
jerfei a trecut, Hristos ne- a ridicat, ne- a îndreptat. De Paști și în prima săptămână dupa Paști
nimeni nu mai îngenunchează, ci putem sta drepți înaintea lui Dumnezeu când ne rugăm, dar nu
pentru că am fi atât de drepți, ci prin harul și dreptatea Sa însoțită de iubirea Sa jertfelnică. Și
acesta este adevărul creștinesc: Hristos a învins moartea, a desființat moartea sufletului și ne- a
câștigat viața veșnică. E normal să ne bucurăm. Toți, pentru că Hristos pe toți ne- a mântuit: cei
mici și cei mari, cei bogați și ce săraci, cei de azi și cei de mâine, până la sfârșitul veacurilor.

Activităţi propuse pentru a fi efectuate cu elevii:

- încondeierea ouălor
- icoane pe sticlă
- confecţionarea de felicitări de Sfintele Paşti
- Spovedania elevilor înainte de Sfintele Paşti
- vizite la case de copii sau orfelinate
- concursuri religioase pe tema Sfintelor Paşti, Ghicitori religioase- concurs tematic.
- în vizită la cei bolnavi şi singuri

Pe ultima pagina sunt poze de la activităţile noastre, în colaborare cu părintele protopop

2
3