Sunteți pe pagina 1din 20

NICOLAE ISAR

ISTORIA MODERNĂ A ROMÂNILOR Partea I: 1774 – 1848


Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
Descrierea CIP a bibliotecii nationale a Romaniei ISAR NICOLAE
Istoria modernă a românilor – Partea I / Nicolae Isar, Ed. a II-a rev. şi adăug. – Bucureşti, Editura Fundaţiei
ROMÂNIA DE MÂINE, 2005
256 p., 20,5 cm. ISBN 973-725-239-X Partea I: 1774-1848. – 2005 – Bibliogr. ISBN 973-725-332-9
94(498)”1848/1878”
© Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005
Redactor: Octavian CHEŢAN Tehnoredactor: Magdalena ILIE Coperta: Stan BARON
Bun de tipar: 20.07.2005; Coli tipar: 16
Format: 16/61×86
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83
Tel./Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Prof.univ.dr. NICOLAE ISAR

ISTORIA MODERNĂ A ROMÂNILOR


Partea I: 1774 – 1848
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2005
SUMAR
Cuvânt înainte................................................................ 7 Introducere
...................................................................................... 9
1. Consideraţii privind periodizarea istoriei moderne a
românilor şi conţinutul cursului ............................... 9 2. Problematica formării şi afirmării naţiunii române...........
11
I. Principatele Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea (1774-1821) .................... 20 I.1. Evoluţia statutului politic internaţional al
Principatelor
Române şi mişcarea de emancipare politică (1774-1821) .. 20 I.2. Eşecul politicii reformatoare a domnitorilor
fanarioţi şi
agravarea stării de decădere a Principatelor Române (1774-1821).................................................................... 37
II. Principatele Române de la 1821 la 1829 ......................... 48
II.1. Revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu şi
urmările sale ....................................................................... 48 II.2. Principatele Române sub domniile pământene
(1822-1828) ....................................................................... 82 II.3. Războiul ruso-turc din 1828-1829 şi urmările
sale pentru
Principate; însemnătatea tratatului de la Adrianopol ........ 93
III. Principatele Române de la 1829 la 1848 ....................... 97
III.1. Geneza, conţinutul şi însemnătatea Regulamentelor
Organice........................................................................... 97 III.2. Evoluţii socio-economice în
epoca Regulamentelor Oganice................................. 109 III.3. Domniile regulamentare şi mişcarea de redeşteptare
naţională (1834-1848)..................................................... 119
IV. Transilvania şi alte provincii româneşti aflate sub
stăpâniri străine (1784-1848) ........................................ 138 IV.1. Însemnătatea şi urmările răscoalei din 1784 din
Transilvania ................................................................................... 138
5
6
IV.2. Contextul afirmării mişcării naţionale în anii 1790-1791;
Supplex Libellus Valachorum – actul fundamental al mişcării.... 138 IV.3. Societate şi economie în Transilvania.
Dela Supplex la 1848....
142
IV.4. Reacţiunea în Transilvania şi efectele ei asupra mişcării naţionale româneşti (1792-1830)............................ 153
IV.5. Avântul mişcării naţionale în Transilvania în perioada
premergătoare revoluţiei de la 1848............................ 156 IV.6. Situaţia românilor din alte provincii istorice şi
mişcarea
naţională ............................................................................ 161
V. Revoluţia de la 1848 în Ţările Române .............................. 170
V.1. Contextul internaţional şi situaţia specifică a Ţărilor
Române la 1848 .............................................................. 170 V.2. Mişcarea revoluţionară din Moldova (martie
1848) ... 173 V.3. Revoluţia din Ţara Românească (iunie –septembrie 1848) ... 178 V.4. Revoluţia românilor din
Transilvania (1848-1849) ....... 198 V.5. Însemnătatea revoluţiei de la 1848 pe teritoriul Ţărilor
Române; semnificaţia legăturilor inter-româneşti şi a mesajului pan-românesc .................................................... 215
VI. Cultură şi societate. De la iluminism la romantism
(sfârşitul secolului al XVIII lea – 1848) .............................
217 VI.1. Caracteristici generale şi forme de
exprimare .............. 217 VI.2. Biserica şi Şcoala – instituţii fundamentale în mişcarea
de redeşteptare naţională ......................................... 223 VI.3. Rolul disciplinelor umaniste şi literaturii beletristice
în
edificarea identităţii naţionale .................................. 235 VI.4. Ştiinţă şi popularizare ştiinţifică ....... .................... 248
Bibliografie ......................................................... 251
CUVÂNT ÎNAINTE
Ediţia de faţă reproduce, în mare, textul ediţiei apărută în anul 2001 în Editura Fundaţiei România de Mâine;
bineînţeles, am suprimat o serie de fragmente, care ne-au părut în timp nesemnificative, şi am adăugat, în schimb,
două noi subcapitole.
Trebuie să observăm aici că în anii care s-au scurs de la apariţia primei ediţii au fost publicate multe lucrări
importante de specialitate, pe care ediţia de faţă – şi, respectiv, bibliografia de la sfârşit – nu le încorporează; credem
însă că aceste apariţii nu schimbă de fel linia generală de interpretare a acestui curs, destinat cu prioritate tineretului
studios.
Oricum, dintre aceste lucrări, se cuvin menţionate, pentru a fi puse în atenţia domnilor studenţi, cele două
impresionante volume din tratatul de istorie naţională, apărute între timp, cuprinzând şi problematica ce face
obiectul cursului nostru, şi anume: Istoria Românilor. Vol. VI. Românii între Europa clasică şi Europa Luminilor
(1711-1821), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002, având coordonatori pe istoricii Paul Cernovodeanu şi Nicolae
Edroiu; Vol. VII, Tom I. Constituirea României moderne (1821- 1878), Bucureşti, 2003, sub coordonarea acad. Dan
Berindei.
Autorul
7
8
INTRODUCERE
1. Consideraţii privind periodizarea istoriei moderne a românilor şi conţinutul cursului
Periodizarea istoriei moderne a românilor se raportează la date importante de istorie politică sau culturală, la
date semnificative încadrând importante fenomene social-economice, curente cultural-ideologice etc.
În mod deosebit, în periodizarea istoriei moderne a românilor, accentul a căzut, în ultimele decenii, pe
definirea istoriei moderne ca epocă încor- porând procesul formării şi afirmării naţiunii române, formarea statului
naţional şi desăvârşirea unităţii naţionale. Cele mai multe opţiuni din aceste decenii au plasat istoria modernă în
perioada 1821-1918 (între revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, ca simbol al redeşteptării naţionale şi realizarea
desăvârşirii unităţii naţionale).
În ceea ce ne priveşte, am pornit de la considerentul că epoca Luminilor, care coincide cu o etapă definitorie a
procesului de formare a naţiunii române, trebuie să fie încadrată în istoria modernă a românilor. Este drept că
revoluţia din 1821 are semnificaţii profunde în acest proces, ea trebuie socotită însă ca un rezultat al ansamblului
evoluţiei istorice pe multiple planuri din deceniile anterioare; sub acest raport, deci, a discuta despre limita de
început a istoriei moderne a românilor este, de fapt, a discuta despre termenii care marchează începutul epocii
Luminilor. În acest sens, avem în vedere un ansamblu de date în ordine social-politică şi culturală: 1774, pentru
Principatele dunărene, 1784 pentru Transilvania, 1780, ca început al Şcolii Ardelene ş.a.
Raportându-ne la anul 1774 avem în vedere o dată simbolică, trimiţând nu numai la pacea de la
Kuciuk-Kainargi, cu urmările sale pentru Principatele Române, ci şi la alte importante evenimente sau aspecte
politice care au precedat această pace: participarea voluntarilor români la lupta antiotomană în războiul din
1768-1774, edificarea unui program de revendicări politice, prin elaborarea de memorii adresate marilor puteri în
cadrul conferinţelor de pace de la Focşani şi Bucureşti din 1772, amplificarea spiritului „Luminilor” în Principate şi
a influenţei franceze în contextul acestor evenimente ş.a.
Cât priveşte limita de sfârşit, 1918, anul înfăptuirii Marii Uniri, ea este mai puţin expusă controverselor (deşi
unii autori duc epoca modernă până la 1938, 1944 sau chiar 1947!).
9
Nu trebuie pierdută din vedere şi optica după care putem elimina o discuţie asupra diferitelor date-limită, prin
definirea istoriei naţionale pe secole: istoria românilor în secolul al XVIII-lea, al XIX-lea, al XX-lea.
Prima parte a cursului nostru priveşte perioada dintre 1774 şi 1848, inclusiv revoluţia de la 1848, urmând ca în
cea de a doua parte să analizăm perioada 1848-1878. Trebuie să precizăm că, deşi abordăm în cadrul primei părţi şi
problematica ultimelor trei decenii ale secolului al XVIII-lea şi a primelor două decenii ale secolului al XIX-lea,
până la 1821, accentul cursului, cu aceste două părţi, va cădea pe intervalul de timp între 1821 şi 1878, în care se
află încorporate momente şi aspecte de seamă ale mişcării de redeşteptare naţională, ale procesului de constituire a
României moderne.
Insistenţa noastră asupra unor mari evenimente marcând mişcarea de redeşteptare naţională din perioada
istorică ce face obiectul cursului – 1821, 1848, 1859 – poate părea suspectă unora, în momentul de faţă, când, la
trecerea dintre milenii, dezideratul la ordinea zilei, pentru societatea românească, este integrarea în Comunitatea
europeană (într-un fel, de fapt, a doua intrare a noastră în Europa după aceea din secolul al XIX-lea). Dar punctul
nostru de vedere, cu care ne susţinem orientarea cursului, destinat studenţilor, vrea să fie clar: aşa cum au ţinut să
sublinieze şi o serie de intelectuali de marcă din zilele noastre, trebuie să intrăm în Europa împreună cu trecutul
nostru istoric, deci cu personalitatea noastră, aşa după cum statele civilizate europene concep intrarea lor în
Comunitate fără să renunţe la istoria şi tradiţiile lor istorice.
Mai avem şi o a doua motivaţie pentru această orientare a cursului, legată de prima. Anume că în intervalul de
timp care s-a scurs de la Revoluţia din decembrie 1989, în România, din păcate, încercarea de reînnoire în spirit
modern, european, a mesajului istoric, a degenerat, adesea, în simplificări, mistificări şi deformări grave, potrivnice
adevărului istoric şi contrar spiritului unei informări corecte a tineretului român. Şi din dorinţa acoperirii unor
domenii rămase deficitare până nu de mult – mitologie, mentalităţi, viaţă spirituală etc. – şi a „echilibrării”
preocupărilor în domeniul istoriei politice a românilor s-a cultivat adesea în acest răstimp – intenţionat sau nu -
apatia pentru studiul istoriei politice naţionale, cu momentele sale de vârf. Adesea, momente ca 1821, 1848, 1859 au
fost abordate superficial, „curăţite” de autenticitatea şi gravitatea situaţiilor în care au apărut, ele fiind plasate pe
seama unor “mituri”, a unor producţii sau viziuni mentale tardive, a unui imaginar care transfigurează sensul acestor
evenimente .
În sfârşit, încă ceva trebuie observat: nu am adoptat o manieră eseistică în elaborarea acestui curs – cum se
recomandă cu insistenţă în ultima vreme - considerând că o asemenea manieră este improprie unui manual
universitar de istorie care trebuie să ofere o schemă sigură de date, jalonând interpretări de rigoare, pe texte
convingătoare, oferind astfel domnilor studenţi posibilitatea de a-şi contura ei înşişi, pe această bază, propriile
„eseuri”.
10