Sunteți pe pagina 1din 82

CURS 1

ARBITRAJ COMERCIAL 10.10.2016

O saptamana curs, una seminar


Primele 2 saptamani- curs
Curs: 10.10.2016 si 17.10.2016
Seminar 24.10.2016
Examen: teoretic, 5 intrebari care implica si anumite corelatii, dar in principiu sunt intrebari
cu raspunsuri facile, durata de rezolvare 90 minute, subiectele sunt preluate din discutiile
desfasurate la seminar
Din activitatea de seminar se obtine 1 punct (4 raspunsuri)
Bibliografie:
 NCPC – arbitraj + Cartea VII Titlul IV
 Conventia Europena de Arbitraj Comercial International – Geneva 1961
 Conventia pt recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine – New York
1958
 Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera
de Comert si Industrie a Romaniei (Curtea de Arbitraj de la Bucuresti) – acestea se
gasesc pe arbitration.ccir.ro, aici gasim si un Regulament de functionare a Curtii, tot
aici gasim si norme privind cheltuielile si taxele arbitrale, lista a arbitrilor ce
functioneaza in cadrul Curtii, etc.
Doctrina: citim ce dorim din perspectiva a ceea ce discutam la cursuri si seminare
 Titus Prescure – Arbitraj comercial
 Deleanu – Arbitraj intern si international
 Analizele facute in codurile de procedura civila comentate – Stanescu prefera codul
comentat de prof. Ciobanu si Boroi.
Tematica:
1. Privire generala asupra arbitrajului comercial – sediul materiei, notiune, trasaturi
esentiale, avantaje si dezavantaje ale arbitrjului comercial in raport cu justitia statala,
clasificarea arbitrajului

2. Conventia de arbitraj ca izvor al arbitrajului

3. Organizarea arbitrajului

4. Procedura arbitrala

5. Sentinta arbitrala
6. Arbitrajul international – vom relua succint temele anterior mentionate si vom
evidentia particularitatile in cazul in care avem elemente de extraneitate

Notiunea arbitrajului comercial – este o jursidictie privata, facultativa, pentru solutionarea


litgiilor comerciale cu exceptia celor excluse de lege din domeniul arbitrabilitatii, dintre
subiecte de drept privat si/ sau de drept public, inclusiv statul in anumite situatii, jurisdictie
efectuata de persoane particulare, neinvestite cu autoritate publica a caror competenta
izvoraste in general din conventia partilor sau in situatii exceptionale, din lege ori din
conventii internationale, jurisdictie desfasurata potrivit unei proceduri speciale si care se
poate finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie pt parti.
De retinut ca in literatura de specialitate dar si in legislatie, notiunea de arbitraj are mai multe
semnificatii. El poate fi inteles ca modalitate de solutionare a litigiilor.
O alta acceptiune a arbitrajului este cea de organ de jurisdictie arbitrala.
In al treilea rand, prin arbitraj se intelege uneori procedura de solutionare a litigiilor,
aplicata de acest organ de jurisdictie.

Trasaturile definitorii ale arbitrajului:


1. Jurisdictie – prin faptul ca este jurisdictie intelegem ca este o zona de justitie,
dinnaceasta perspectiva el se asemana cu justitia statala dar se deoebeste in mod
esential de mediere. Pe de o parte sub aspectul functiei indeplinite (arbitrul are functia
de a solutiona un litigiu – are functie jurisdictionala- in vreme ce mediatorul are
functia de preventie a unui litigiu susceptibil de solutionare de catre un organ
jurisdictional). Asa cum spune legea speciala, mediatorul ajuta partile sa gaseasca o
solutie.

A doua diferenta priveste aspectul implicarii partilor in elaborarea unei solutii. Incazul
arbitrajului, practic, solutia se impune partilor, chiar daca arbitrajul are in principiu o
sursa conventionala, totusi noi avem de-a face cu un proces finalziat cu o solutie, pe
cand in cazul medierii solutia emana de la parti, mediatorul nu poate sa impuna si nici
sa propuna solutia ci sa conduca partile spre a identifica o solutie.

2. Jurisdictie privata - constituie o alternativa la justitia statala. Atunci cand percepem


arbitrajul ca modalitate de solutionare a litigiilor, caracterul sau privat deriva din
originea sa contractuala. Atunci cand il percepem ca organ de jursidictie caracterul
privat este dat de faptul ca organul de jursdictie nu constituie un organsim statal ci
este fie creat de catre parti fie de catre o camera de comert fie de un organsim
profesional.
Atunci cand privim arbitrajul in sensul de procedura de solutionare a litigiilor, caracterul sau
privat este dat tot de pronuntatul sau fundament contractual. Ca regula, partile sunt cele care
au libertatea de a elabora
3. Caracter facultativ care trebuie inteles in sensul posibilitatii partilor de a opta pt
arbitraj, sustragand astfel litigiul din sfera jursidictiei instantelor statale. Desigur acest
caracter facultativ nu se rasfrange asupra efectelor hotararii pronuntate.

4. Jurisdictie pt solutionarea litigiilor comerciale Stantescu apreciaza ca e ok sa


vorbim de arbitraje si litigii comerciale pt ca vorbim de litigiile profesionistilor, fiind
in mod esential o modalitate de rezolvare a litigiilor din aceasta zona, a
intreprinzatorilor, a comerciantilor. Normativ, noi discutam despre abitra intern si
international, putem sa ne punem pb de determinare a legii aplicabile. Dca legea
romana nu ar distinge intre obligatii comerciale si civile, devine irelevant daca nu se
aplica ea. Exista si posibilitatea ca legea romana, fiind legea aplicabila, sa limiteze
accesul la anumite posibiltati.

Art 1 lit a din Conventia de la Geneva


ART. 1
Domeniul de aplicare a Convenţiei
1. Prezenta Convenţie se aplica:
a) convenţiilor de arbitraj încheiate, pentru reglementarea litigiilor nãscute sau care se vor
naşte din operaţii de comerţ internaţional, între persoanele fizice sau juridice avînd, în
momentul încheierii Convenţiei, resedinta lor obişnuitã sau sediul în State Contractante
diferite;
b) procedurilor şi sentinţelor arbitrale întemeiate pe convenţiile arãtate la paragraful 1 lit. a
din acest articol.
2. În sensul prezentei Convenţii se înţelege prin:
a) "convenţie de arbitraj", fie o clauza compromisorie înscrisã într-un contract, fie un
compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de pãrţi sau conţinute într-un schimb
de scrisori, de telegrame sau de comunicãri prin telex şi, în raporturile între tari ale cãror legi
nu impun forma scrisã pentru convenţia de arbitraj, orice convenţie încheiatã în formele
permise de aceste legi;
b) "arbitraj", reglementarea litigiilor nu numai de cãtre arbitrii numiţi pentru cazuri
determinate (arbitraj ad-hoc), ci şi de cãtre instituţii permanente de arbitraj;
c) "sediu", locul unde este situata întreprinderea care a încheiat convenţia de arbitraj.

5. Pot fi supuse arbitrajului numai litigiile care nu sunt excluse de lege din
domeniul arbitrabilitatii, mai simplu spus, sunt supuse arbitrajului doar litigiile
arbitrabile

Art. 542. Obiectul arbitrajului


(1) Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora
partile nu pot sa dispuna.
(2) Statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia conventii arbitrale numai daca sunt
autorizate prin lege sau prin conventii internationale la care Romania este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au in obiectul lor de activitate si activitati
economice au facultatea de a incheia conventii arbitrale, in afara de cazul in care legea ori
actul lor de infiintare sau de organizare prevede altfel.

Art 542 alin 1 NCPC – starea civila capacitatea persoanelor dezbaterea succesorala,
relatiile de familie, drepturile asupra carora partile nu pot dispune nu pot fi solutionate
prin arbitraj.

Art 12 din NCC– oricine poate dispune liber de bunurile sale daca legea nu prevede in mod
expres altfel

Daca avem in vedere si art 542 din NCC care asimileaza dr patrimoniale bunurilor, rezulta ca
regula o reprezinta existenta dreptului de a dispune de drepturile sale cu cosnecinta
arbitrabilitatii litigiilor referitoare la drepturile patrimoniale. Aceasta e concluzia ce
rezulta din corelarea art 542 NCPC cu art 12 si 542 din NCC.

6. Abritrajul solutioneaza de regula litigii dintre persoane de drept privat. Prin


exceptie, statul si subiectele de dept public, pot participa la arbitraj.

Astfel, potrivit art 542 alin 2 NCPC- statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia
convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la
care România este parte.

Textul este util pt ca el lamureste o problema discutata dintotdeauna in literatura de


specialitate, in baza unui text imprecis din VCPC. In vechiul cod nu aveam un text care sa
permita statului sa ia parte la arbitrajul comercial.

In ceea ce priveste alte pers art 542 alin 3 spune ca:

Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice
au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de
înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
Asadar, daca in obiectul lor de activitate au si activitati economice, persoanele juridice au
facultatea sa incheie conventii de arbitraj, ca regula, in afara de cazul in care legea sau actul
lor de infiintare sau roganizare prevede altfel.
Regula: persoanele fizice au acces, statul si autoritatile publice nu au acces, deca prin
exceptie, iar alte persoane au acces, mai putin cand legea prevede altfel.

Pe plan international, conventiile mentionate prevad ca persoanele juridie de drept public au


facultatea de a incheia in mod valabil conventii de arbitraj. A se vedea Conventia de la
Geneva 1961, art 2 pct. 1.
ART. 2
Capacitatea persoanelor juridice de drept public de a se supune arbitrajului
1. În cazurile prevãzute de articolul I, paragraful 1 al prezentei Convenţii, persoanele juridice
calificate, prin legea care le este aplicabilã, drept "persoane juridice de drept public", au
facultatea de a încheia în mod valabil convenţii de arbitraj.
Potrivit art 1112 alin 2 din NCPC (textul vizeaza arbitrajul international):
Art. 1112
Arbitrabilitatea litigiului
(1) Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea priveşte
drepturi asupra cărora părţile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanţei arbitrale
nu rezervă competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti.
(2) Dacă una dintre părţile convenţiei arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o
organizaţie controlată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a
contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral
Statul si persoanele juridice de drept public au capacitate de a incheia conventii de arbitraj,
neputand invoca propria lege. Textul inlatura de la aplicare prevederile legii nationale
competente sa reglementeze capacitatea etc.
Capacitatea statului de a incheia o conventie de arbitraj este consacrata de Conventia de la
Washington din 1965 privind reglementarea diferendelor relative la investitii dintre state si
persoanele altor state.

CURS 2
ARBITRAJ COMERCIAL 17.10.2016

 Trasaturile arbitrajului – continuare

7. Justitia arbitrala este efectuata de persoane particulare neinvestite cu autoritate


publica.
Arbitrii nu sunt magistrati, ei sunt desemnati de parti, uneori optiunea partilor este limitata –
a se vedea arbitrajul institutional unde partilor aparent le este recomandata o lista de arbitri, in
concret este mai mult de atat – nu este vorba de o simpla recomandare, partile fiind nevoite in
principiu sa aleaga arbitrul de pe lista respective.

8. Competenta arbitrilor de a solutiona litigiul izvoraste, in principiu, din vointa


partilor litigante. In situatii exceptionale temeieul competentei arbitrilor il poate constitui o
lege sau o conventie internationala.
Asadar arbitrajul obligatoriu reprezinta o exceptie de la regula.
De exemplu, reglementarea cadru privind investitiile directe in Romania (OUG 92/1997)
permite investitorilor sa opteze pt arbitrajul in cadrul CIRDI – aceasta alegere tine de vointa
investitorului (ca sa ne exprimam complet, este partial vointa legii si partial vointa
investitorului).
In statutul profesiei de avocet este prevazut ca litigiile din interiorul profesiei se solutioneaza
de catre arbitrajul prevazut de statut, partile neputand sa recurga la o alta modalitate de
solutionare a litigiului.

9. Arbitrajul se desfasoara pe baza unei proceduri speciale – fie este creata de catre parti
(mai ales in cadrul arbitrajului ad-hoc), fie este creata de organismul care organizeaza
arbitrajul (in cazul arbitrajului institutionalizat) in subsidiar fiind aplicabile dispozitiile cartii
a IV-a din NCPC care se completeaza cu prevederile de drept comun, in masura
compatibilitatii.
In arbitrajul international ad-hoc se folosesc in mod uzual regulamentul de arbitraj elaborat
de UNCITRAL.

10. Procedura arbitrala se finalizeaza de regula prin pronuntarea unei hotarari


definitive si obligatorii pt parti – art 606 NCPC.
Efectele hotărârii arbitrale
Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie
Art 608 NCPC
Art. 608
Acţiunea în anulare
(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre
următoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul
unei convenţii nule ori inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;
d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost
legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi
cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de
acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult
decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării
ori nu este semnată de arbitri;
h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale
legii;
i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din
actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în
sesizare.
(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care
nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută
la art. 604.
(3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.

Hotararea arbitrala poate fi desfiintata prin promovarea cailor prevazute in acest art.
Potrivit art 605 NCPC, hotararile arbitrale investite cu formula executorie constituie titlu
executoriu.

Art. 605
Comunicarea hotărârii
(1) Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data
pronunţării ei.
(2) La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind
comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. (1).

 Avantajele si dezavantajele arbitrajului in raport cu justitia statala


AVANTAJE

1. Celeritatea - aceasta este asigurata prin cateva instrumente/ mijloace prevazute de


lege:

- Procedura arbitrala este simplificata semnificativ in comparatie cu procedura de


judecata

- Celeritatea e asigurata prin impunerea prin lege sau prin vointa partilor a unor
termene. Partile pot fixa durata de timp necesara pt solutionarea diferentudlui, sau,
in absenta manifestarii de vointa a partilor, legea prevede chiar ea durata
arbitrajului: 6 luni – arbitrajul intern si 12 luni – arbitrajul international

- Sentinta arbitrala este executorie chiar daca a fost promovata o actiune in anulare.
Sistemul calor de atac specifice este configurat astfel incat sa favorizeze ideea de
celeritate.

2. Confidentialitatea – spre deosebire de procedura desfasurata in instantele de drept


comun, procedura arbitrala are eminamente caracter confidential astfel cum rezulta
printre altele din art 7 din regulile de arbitaj ale curtii de arbitraj de la Buuresti.

Art. 7. Principiile procedurii arbitrale

(1) Tribunalul arbitral îşi exercită prerogativele şi îşi îndeplineşte misiunea în


conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1)–(3) din Constituţia României,
republicată, şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care
garantează dreptul la un proces echitabil şi într-un timp rezonabil, precum şi
dreptul la un tribunal independent şi imparţial.

(2) În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea


nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de
apărare şi a principiului contradictorialităţii.

(3) Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în
desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.

(4) Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ şi


Industrie a României au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului,
neavând dreptul de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în
îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea încuviinţarea părţilor.
(5) Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi
însă publicate parţial ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de
drept ivite, în reviste, lucrări ori culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele
sau denumirea părţilor ori date care ar putea prejudicia interesele lor.

(6) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor
în scopuri ştiinţifice sau de documentare după r ămânerea definitivă a hotărârilor
arbitrale.

(7) Părţile au îndatorirea să-şi exercite drepturile procedurale prevăzute în prezentele


Reguli şi în celelalte norme de procedură aplicabile cu bună-credinţă şi potrivit
scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele au obligaţia să coopereze cu
tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru
finalizarea acestuia în termenul stabilit.

(8) Procedura arbitrală nu este condiţionată de îndeplinirea de către părţi a unei


proceduri prealabile de mediere sau conciliere.

(9) În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe


baza înţelegerii părţilor.

Cum arbitrajul este in general folosit de catre profesionisti, unul dintre argumentele privind
confidentialitatea este ca pot exista interese ale acestor profesionisti ca anumite date sa
ramana confidentiale, neaccesibile tertilor.

La sedinta arbitrala por participa partile, reprezentantii, interpretii, expertii si alte persoane,
numai cu acordul partilor si acordul tribunalului. Nimeni altcineva nu poate participa la
sedinta, nu poate avea acces la datele din dosar si la hotararea pronuntata.

3. Posibilitatea desemnarii arbitrului de catre parti – de ce este mai adecvat ca


litigiul sa fie solutionat de arbitrul stabilit de parti decat de judecatorul statal?

Pt ca acel arbitru este specializat pe un anumit domeniu (sigur si sectiile din instantele statale,
completele sunt specializate, dar este posibil ca acel judecator sa nu aiba specializarea pe care
o are arbitrul ales de parti).

4. Asigura o informare egala a partilor cu privire la anumite aspecte – acest avantaj


se resimte puternic pe taramul arbitrajului international – partile pot sa agreeze mai
repede o formula in care procedura este aleasa de ele decat procedura de judecata
configurata de judecatorul national din statul unde se deruleaza litigiul.
Exista un regulament UNCITRAL (UN Commission for International Trade Law) este vorba
de o elaborare de reguli uniforme, in materia comertului international printre altele, fiind
elaborat chiar un Regulament de arbitraj care se refera la arbitrajul ad-hoc
(neinstitutionalizat).

5. Arbitrajul poate asigura echilibrul intre parti si sub aspectul limbii de derulare a
procedurii – e posibila alegerea de catre parti a acesteia, fiind uzuala desfasurarea
arbitrajelor in limba engleza

6. Posibilitatea renuntarii de catre parti la aplicarea riguroasa a normelor de drept


– in cazul in care se opteaza pt arbitrajul in echitate

De principiu, instantele de judecata nu solutioneaza litigiile in echitate.


Resimtim acest avantaj in special in sistemele de drept unde de exp nu este reglementata
impreviziunea sau acolo unde partile sunt mai curand interesate nu sa se pronunte o hotarare
impotriva uneia dintre ele ci o hotarare care sa aranjeze intr-o maniera echitabila obligatiile
cotnractuale – lucru ce nu e tocmai posibil cand se solutioneaza litigiul de instanta
judecatoreasca.
Art. 613
Judecarea acţiunii în anulare
(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata
în primă instanţă.
(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:
a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată
instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare
tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar,
dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele
convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va
pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi
hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă
părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate,
curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.
(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.
In temeiul art 613 NCPC chiar si instanta judecatoreasca poate sa solutioneze litigiul in
echitate – alin 3 lit b – ipoteza in care se admite actiunea in anulare si se rejudeca litigiul de
catre instanta judecatoreasca – trebuie sa avem in vedere si ipoteza in care partile optasera pt
solutionarea litigiului in echitate si atunci instanta tre4buie sa solutioneze in echitate pt ca
asta a fost dorinta partilor, asa cum prevede art 613.

DEZAVANTAJE
1. Justitia arbitrala este mai scumpa decat justitia statala – daca facem o comparatie
intre prevederile ordonantei privind taxele de timbru si normele privind taxrle si
cheltuielile arbitrale. Vom constata ca daca recurgem la justitie statala avem de achitat
o taxa de timbru, daca recurgem la cea arbitrala avem de achitat o taxa ce are doua
componente:
- O taxa administrativa – este echivalentul taxei de timbru
- Onorariul arbitrului/ arbitrilor - in cazul justitiei statale aceasta componenta
lipseste
2. Ascultarea martorilor si a expertilor se face fara prestare de juramant – art 589
NCPC - Dezavantaj de ordin procedural
Dpdv formal exista un dezavantaj, dar oare chiar reprezinta acest aspect und ezavantaj
real?
3. Tribunalul arbitral nu poate aplica masuri de constrangere si sanctiuni
martorilor sau expertilor – nu inseamna ca lor nu le sunt aplicabile sanctiuni, dar
instanta arbitrala nu are aceasta prerogativa, asa ca partile ar trebuie sa se adreseze
organelor statale. Asadar instrumentele de sanctiune sunt aceleasi dar viteza de
derulare este mai mica.
In fapt, trebuie discutat daca acestea chiar sunt dezavantaje.
4. Masurile asiguratorii in caz de impotrivire trebuie dispuse de catre instanta
judecatoreasca
CLASIFICAREA ARBITRAJULUI
 In functie de puterile conferite arbitrilor

a) Arbitraj in drept strict – reprezinta regula – art 601 alin 1 NCPC – asadar in
solutionarea litigiului arbitrul aplica in primul rand prevederile contractuale,
uzantele in functie de clasificarea izvoarelor de drept pe care o face sist de drept
aplicabil – uneori aplica uzante conventionale cand partile fac trimitere la ele sau
uzante normative cand este cazul.
b) Arbitraj in echitate – constituie exceptia – art 601 alin 2 NCPC

- Notiunea de echitate – dreptate, nepartinire. Ideea este aceea ca soltionarea


litigului in echitate inseamna incercarea de a gasi o olutie echilibrata, o solutie
considerata ca fiind adecvata si accetabila de catre partile in litigiu.
Un avantaj al solutionarii in echitate tine de posibilitatea de a inlatura uneori
rigorile dreptului strict, permitand astfel gasirea unei solutii echilibrate.
Un dezavantaj ar abitrajului in echitate tine de riscul insecuritatii juridice.
Practic nimeni nu poate anticipa ci va constata la momentul la care se pronunta
hotararea arbitrala unde anume s-a stabilit o solutie echilibrata. Sa nu uitam ca si
in echitate, arbitrajul este o modalitate jurisdictionala de solutionare a litiguului,
asadar nu vorbim e o mediere, este vorba de o hotarare definitiva, obligatorie,
executorie. Dar, spre deosebire de situatia in care ea e pronuntata potrivit dr strict,
este dificil pt parti sa anticipeze cum va arata otararea prinuntata in echitate.

- Temeiul arbitrajului in ecitate – acordul expres al partilor – acest acord de


vointa in sensul solutionarii in echitate este compatibil cu arbitrajul nu cu justitia
statala, cu exceptia ipotezei prevazute in art 613 NCPC

- Sanctiunea in cazul judecarii in echitate – avem 2 ipoteze


1. Hotararea e pronuntata in echitate in absenta acordului expres al partilor
– impotriva sentintei arbitrale poate fi promovata cu succes o actiune in
anulare intemeiata pe prevederile art 608 lit h / g
Coroborand acest text cu art 603 alin 1 lit e

2. Hotararea este pronuntata in drept strict, contra vointei expree a partilor,


privind solutionarea in echitate – actiunea in anulare fundamentata pe art
608 lit g – hotararea nu cuprinde motivele

- Regulile aplicate de arbitrii in solutionarea litigiilor - fiind in echitate se aplica


regulile ce urmaresc gasirea unei solutii calmante, urmarind restabilirea
echilibrului contractual, repartizarea egalitara a riscurilor opreatiunii contractuale,
repartizarea egalitara a riscurilor operatiunii contractuale, o partajare justa a
pierderilor, identificarea unei solutii potrivite tinand cont de intentia partilor de a
continua colaborarea.

Aplicarea regulilor echitatii este limitata de ordinea publica.


Art 608 – contine motivele ce ar putea sa fundamenteze o actiune in anulare
indiferent ca ave de a face cu o hotarare arbitrala pronuntata in drept strict sua
echitate – de aici rezulta unele rigori ed care se tine oricum cont
- Repsectarea ordinii publice, a bunelor mroavuri
- Respectarea domeniului arbitrabilitatii – vezi curs 1
- Egalitatea de tratament
- Respectarea dr la aparare
- Respectarea principiului contradictorialitatii
- Respectarea principiilor fundamentale ale procedurii civile
- Repsectarea termenului arbitrajului (6 luni)

 In functie de caracterul permanent sau temporar al arbitrajului

a) Arbitraj institutionalizat – art 616 NCPC


Art. 616
Noţiune
(1) Arbitrajul instituţionalizat este acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi
funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau instituţie internă ori internaţională
sau ca organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile legii, pe
baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare
potrivit unei convenţii arbitrale. Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter
economic şi nu urmăreşte obţinerea de profit.
(2) În reglementarea şi desfăşurarea activităţii jurisdicţionale, arbitrajul instituţionalizat este
autonom în raport cu instituţia care l-a înfiinţat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru
garantarea autonomiei
1. Trasaturile arbitrajului institutionalizat

- are caracter permanent


- existenta unui regulament propriu asa incat arbitrajul institutionalizat preexista
unui litigiu pe care l-am avea in vedere, are un regulament propriu care va fi
aplicat respectivului litigiu
Remarcam faptul ca nu se pune semnul egalitatii intre institutia organizatoare a arbitrajul, de
exp Curtea de Arbitraj de la Bucuresti, si Tribunalul arbitral. Sub conducerea curtii se
organizeaza arbitrajul dar pratic el este realizat de tribunal.
Arbitrajul institutionalizat este susceptibil de sublasificare in functie de competenta sa
materiala si cea teritoriala.
In functie de competenta materiala:
- arbitraj cu comeptenta generala - cazul arbitrajului organizat de Curtea de
arbitraj de la Bucuresti
- arbitraj cu o competenta speciala/ specializata – arbitraje organizate pt anumite
domenii sau pe langa burse de marfuri, organizatii profesionale etc

In functie de competenta teritoriala


- arbitraj cu o competenta universala
-arbitraj cu o competenta teritoriala limitata la anumite zone geografice

PARTICULARITATI ALE ARBITRAJULUI INSTITUTIONALIZAT –decurg din


caracterul obligatoriu i competenta sa materiala
- aplicarea obligatorie a regulilor de procedura ale institutitiei de arbitraj – potrivit
art 619 alin 2
Art. 619
Regulile arbitrale
(1) Regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat se adoptă de către conducerea
acestuia potrivit normelor sale de funcţionare stabilite prin actul de înfiinţare.
(2) Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituţionalizat ca fiind competent în soluţionarea
unui anumit litigiu sau tip de litigii, părţile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de
procedură. Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ţinând seama
de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură indicate de părţi ca fiind aplicabile,
conducerea arbitrajului instituţionalizat competent decide că pot fi aplicate şi regulile alese de
părţi, stabilind dacă aplicarea acestora din urmă este efectivă sau prin analogie.
(3) Dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului
instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia.
(4) Dreptul la apărare al părţilor în litigiu şi contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.
(5) În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea
instituţie.
- el ofera un ansamblu inchegat de servicii menite la a conduce la o buna
solutionare a litigiului: o lista de arbitri, regulament propriu, o modalitate proprie
de solutionare a incidentelor cu privire la organizarea tribunalului arbitral(sunt
situatii in care exita dificutti la desemnarea arbitrului, partile nu sunt de acord,
dava avem un tribunal arbitral constituit din 3 arbitri, cei doi nu se inteleg cu
privire la desemnarea supraarbitrului, este recuzat unul dintre ei etc, in aceste
situatii, in arbitrajul ad-hoc partile ar fi trebuit sa se adreseze isntantei dar in cazul
arbitrajului institutionalizat exista un emcanism propriu, de principiu fiind
implicat presedintele curtii de arbitraj. In trecut se folosea sintagma autoritate de
nominare – nu mai e de actulaitate)
- la sfarsitul procedurii arbitrale, dosarul se pastreaza de catre instanta
organuzatoare a arbitrajului spre deosebire de cel ad-hoc unde dosarul este
transmis catre instanta...

b) Arbitraj ad-hoc
1. Notiune – arbitrajul organizat pt solutionarea unui singur litigiu – are un
caracter edentialmente temporar, incetandu-si existenta dupa pronuntarea
hotararii. Tocmai din aceata cauza spunem ca dosarul va fi pastrat de instanta,
nu poate fi pastrat de tribunalul arbitral care isi inceteaza existenta
AVANTAJE
- Mai mare flexibilitate – in cazul arbitrajlui ad-hoc nu avem constrangeri nici
privind procedura arbitrala aplicata nici...
DEZAVANTAJE
- Necesitatea unei conventii arbitrale mai detaliate – este necesar un efort
suplimentar de0us de parti pt a insera toate elementele necesare constituirii
tribunalului arbtiral si solutionarii litigiului: indicarea arbitrilor, indicarea
modalitatii de desemnare, alegerea procedurii arbitrale, stabilirea locului unde se
va desfasura procedura arbitrala, indicarea duratei de timp a arbitrajului, indicarea
modalitatii de avansare a cheltuielilor prilejuite de arbitraj – toate aceste aspecte
sutn cuprinse in regulamentul de organizare sau inr egulile d eprocedura arbitrala
in cazul arbitralui institutionalizat. Aici trenuie mentionate fe parti.
In unele cazuri absenta lor poate atrage nulitatea conventiei de arbitraj, in altele,
chiar daca conventia nu este nula ea poate sa devina inpoeranta din cauza unei
inabilitati a partilor in redactarea acesteia.

- Dificultatea organizarii (sub toate aspectele) de la a stabili unde se desfasoara


arbitrajul, logistica – cum comunicactele procedurale, cum citez partile, un erviciu
de registratura, grefier, un asistent arbitral – aceste chesituni sunt apreciate de
parti. Din aceasta cauza institutiile organizatoare de arbitraj institutionalizat pun la
dispozitie dotarile pt organizarea arbitrajului ad-hoc. Putem asadar sa avem un
arbitraj ad-hoc organizat sub auspiciile arbitrajului institutionalizat, fara sa se
schimbe natura juridica a arbitrajului ad-hoc. Am putea sa ne gasim in situatia de
a se pronunta o hotarare arbitrala in arbitrj ad-hoc sub egida curtii de arbitraj de la
bucuresti, folosindu-se de resursele ei.

In acest sens, potrivit regulamentului sau de organizare si functionare curtea de arbitraj de la


bucuresti poate acorda in cazul arbitrajului institutionalizat – asistenta (art 82 NCPC)
constand in numirea in conformitate cur egulile de procedura a arbitrilor si a supraarbitrului si
in general ind efinirea formalitatilor de constituire a tribunalului arbitral.
Punerea la dispozitia partilor a regulilor de procedura a listei de arbitri cu caracter facultativ
pt parti.
Furnizarea la cererea arbitrilor de informatii si documente privitoare la solutiile doctrinare si
jurisprudentiale itnr-o anumita problema de drept.
Asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale curtii.
Asigurarea unui spatiu corepunzator pt desfasurarea arbitrajului.
Urmarirea si facilitarea arbitrajului, astfel incat sa se desfasoare in bune conditii si sa se
finalizeze in termenul stabilit.
Examinarea la cererea tribunalului arbitral si a partilor a proiectului de hotarare arbitrala, sub
aspectul formei sau al problemelor de drept, fara insa a aduce atingere libertatii de decizie a
arbitrilor.

 In functie de prezenta sau absenta elementului de extraneitate

NCPC nu defineste arbitrajul intern. O definitie a lui poate rezulta din interpretarea per a
contrario a notiunii de arbitraj international, avuta in vedere de cod.
a) Arbitraj intern – are ca obiect solutionarea unui litigiu intern, fara
element de extraneitate.

b) Arbitraj international – este definit de art 1111 NCPC, pornind de la


notiunea de litigiu international. Litigiul e considerat international daca s-a
nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
Majoritatea curtilor de arbitraj au competenta de a solutiona atat litigii interne cat si
internationale. Internatikonalitatea litigiului nu este prin ea un criteriu de exceptare a
litiguului respectiv din sfera arbitrajului.
Particularitati ce decurg dinc aracterul international al arbitrajului vor viza alegerea
procedurii arbitrale, alegerea locului desfasurarii arbitrajului, desemnarea arbitrilor, durata
arbitrajului, alegerea limbii in care se deruleaza procedura etc.
Discutie dotrinara cu privire la natura arbitrajului.
Exista doua puncte de vedere in liteatura de specialitate si un al treilea care practic le
inglobeaza pe primele.
Cele doua sunt incmplete deoarece abordeaza unilateral aceeasi problema.
1. Teoria contractuala - are in vedere sursa – arbitrajul are o natura contractuala –
corect, daca tinem cont de originea sa, pt ca de principiu el reprezinta acordul de
vointa al partilor. Desi e corecta, e incmpleta.
2. Teoria jurisdictionala a arbitrajului – are in vedere functia - din perspefctiva functiei
indeplinite, da, arbitrajul este o jurisdictie.
3. Teoria mixta – arbitrsjul are o natura atat contractuala cat si jurisdicitonala care nunf
ace decat sa grupeze cele doua teorii precedente, corecte dar incomplete.

CURS 4 31.10.2016

De pregatit
 NORME PRIVIND TAXELE SI CHELTUIELILE ARBITRALE
 OG 80/2013

Conventia de arbitraj

Art. 542 NCPC

Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
Conditii pt ca un litigiu s poata fi solutionat pe calea arbitrajului

1. Partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu


2. Partile sa fi incheiat o conventie de arbitraj
3. Aceasta conventie sa vizeze solutionarea prin arbitraj a litigiilor patrimoniale dintre
ele, in afara celor care privesc:

- starea si capacitatea persoanelor


- dezbaterea succesorala
- relatiile de familie
- drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna

Se pot desprinde cateva concluzii preliminare:

Conditiile 1 si 3 vizeaza, crede Stanescu, aspecte ce tin de conditiile de valabilitate ale


conventiei de arbitraj, respectiv de capacitate si obiect, motiv pt care le analizam in contextul
in care vorbim despre conditiile de valabilitate ale conventiei de arbitraj.

Definitia conventiei de arbitraj

Nici legea actuala nici cea veche nu definesc aceasta conventie ca atare ci definesc forme ale
acesteia:

 Clauza compromisorie
 Compromisul de arbitraj

Pornind de la acestea si reunindu-le, putem sa construim noi insine o definitie a conventiei de


arbitraj, astfel incat vom retine ca ea este un contract prin care partile convin ca un
litigiu existent sau viitor sa fie solutionat pe calea arbitrajului.

Caractere juridice ale conventiei de arbitraj

1. este un contract numit, fiind reglementat in Codul de Procedura Civila


2. contract sinalagmatic
3. contract solemn
4. contract comutativ
5. contract cu executare succesiva,prestatiile partilor executandu-se in timp de la
declansarea litigiului,pana la finalizarea acestuia

Conventia de arbitraj are natura juridica a unui act de dispozitie. Prin incheierea
conventiei de arbitraj, partile renunta implicit la garantiile oferite de justitia statala si se
obliga sa respecte hotararea arbitrala ce urmeaza a fi pronuntata.

Procedura arbitrala este mai sumara, mai flexibila decat cea aplicata de isntantele de drept
comun, acest lucru inseamna si o slabire a garantiilor pe care justitia statala le ofera, chiar
daca se respecta principii fundamentale, pot exista unele diferente ce rezulta din aceasta
procedura specifica a arbitrajului.

Optand pt arbitraj renuntam la aceste garantii oferite de justitia statala.


Formele conventiei de arbitraj

Art. 549

Felurile convenţiei arbitrale

(1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în
contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face
trimitere, fie sub forma compromisului.

(2) Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa
tribunalului arbitral.

Cum rezulta din art 549 NCPC:

1. Clauza compromisorie

Ca notiune, retinem ca este acea clauza prin care partile stabilesc ca litigiile care se vor naste
din contractul in care este inserata, sau in legatura cu acesta, sa fie solutionate pe calea
arbtrajului, aratandu-se sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor.

Clauza compromisorie are doua trasaturi definitorii

In primul rand trebuie redactata in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii, astfel cum rezulta
cu titlu general din art 548 alin 1 NCPC.

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se
consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de
corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie
încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cerinta se considera indeplinita in urmatoarele situatii:

1. este posibil ca aceasta clauza sa fie inserata intr-un contract principal (situatia regula).
2. Este posibil ca in al doilea rand, ea sa fie stabilita printr-o conventie separata, la care
contractul principal face trimitere.
3. Clauza poate sa rezulte dintr-un schimb de corespondenta sau dintr-un schimb de acte
procedurale

In al doilea rand cerinta indicarii modalitatii de numire a arbitrilor este prevazuta sub
sanctiunea nulitatii. Aceasta cerinta este instituita de art 550 NCPC pt ipoteza arbitrajului ad-
hoc, pt ca acolo este in sarcina partilor sa isi orgnaizeze arbitrajul.

1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care
este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub
sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat
este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează
arbitrajul.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a


fost înscrisă.

(3) În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor


neînţelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.

In cazul arbitrajului institutionalizat este suficient sa se faca trimitere la regulile de arbitraj


aplicabile, si se vor considera insusite si regulile privind numriea arbitrilor.

In mod evident nu trebuie sa mentioneze exact numele arbitrului, cand inchei aceasta clauza
nu am un litigiu, partile nu au de unde sa il cunoasca cu exactitate pe arbitru.

Poate fi acoperita aceasta nulitate?

Retinem ca avem nulitate doar pt arbitraj ad-hoc si spre deosebire de compromis, cel putin
dpdv formal, textul impune mentionarea modalitatii de desemnare a arbitrilor si nu a
numelor.

Sanctiunea aceasta a nulitatii, este cel putin aparent, formal, introdusa de actualul CPP, in
vechiul cod nu era mentionat. Totusi, si in trecut,literatura de specialitate, aprecia ca aceasta
este sanctiunea ce se impune.

In al treilea rand un al treilea caracter juridic al clauzei compromisorii priveste relatia


dintre clauza compromisorie si contractul in care aceasta este inserata.

Validitatea clauzei compromisorii – NCPC art 550 alin 2

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a


fost înscrisă.

Avem asadar o relatie de independenta. Este vorba de o autonomie relativa pt ca in mod


evident exista anumite nulitati care vizeaza atat clauza compromisorie cat si contractul
principal. Problema capacitatii de exp, vizeaza atat contractul principal cat si pe cea a
capacitatii de a incheia clauza compromisorie. De asemenea, in legatura cu viciile de
consimtamant.

2. Compromisul de arbitraj

Este si el o conventie prin care partile stabilesc ca un litigiu deja nascut intre ele sa fie
solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si
numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora, in cazul arbitrajului ad-hoc.

Art 551 NCPC

Compromisul
(1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea
arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului
instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare
a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.

(2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul
unei alte instanţe.

Trasaturi definitorii ale comprimsului de arbitraj

In primul rand si compromisul trebuie incheiat in forma scrisa sub sanctiunea nulitatii. Ca
regula, compromisul va imbraca forma unui contract distinct, insa, compromisul poate rezulta
si dintr-un schimb de corespondenta sau dintr-un schimb de acte procedurale sau din
intelegerea scrisa a aprtilor facuta in fata unui tribunal arbitral (art 549).

(1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în
contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face
trimitere, fie sub forma compromisului.

(2) Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa
tribunalului arbitral.

De altfel aceasta este si practica arbitrala, daca din piesele dosarului nu se evidentiaza acordul
in forma scrisa, tribunalul arbitral va solicita declaratii scrise ale partilor, luand acte de
acestea in incheiere.

In al doilea rand si aici observam ceva nou fata de situatia clauzei compromisorii, trebuie
mentionat obiectul litigiului.

De ce o asemenea conditie apare numai in cazul compromisului?

In cazul clauzei compromisorii, sfera eventualelor litigii se afla in jurul aspectelor ce tin de
contract, obiectul contractului etc.

Chiar daca nu este punctual indicat obiectul, pt ca nu pot sa il stiu cand inserez clauza, pe de
alta parte obiectul este identificabil in raport cu obiectul contracutlui.

Pe de alta parte, clauza compromisorie are vocatia sa fie completata, dezvoltata, pana la
momntul la care apare litigiul.

De aceea gasim o asemenea cerinta numai in cazul compromisului.

In al treilea rand o a treia trasatura, similara de aceasta data clauzei comromisorii: sub
sanctiunea nulitatii trebuie mentionat numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a
acestora, in cazul arbitrajului ad-hoc.

Compromisul se poate incheia chiar daca litigiul intervenit intre parti este deja pe rolul
unei instante de judecata, statala.
(1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea
arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului
instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare
a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.

(2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul
unei alte instanţe.

Art 551 alin 2 da prioritate vointei partilor si tine cont si de imperativul degrevarii instantelor
judecatoresti.

Succinta comparatie intre clauza compromisorie si compromisul de arbitraj

 Asemanari

Ambele inlatura competenta instantelor de drept comun si confera arbitrilor putere de


jurisdictie (de a dispune, a hotari obligatorie privind drepturile si obligatiile partilor).

Ambele presupun o autonomie fata de contractul principal, ea este mai evidenta in cazul
compromisului dar exista si in cazul clauzei compromisorii.

 Deosebiri

Prima rezulta chiar din definita celora doua, clauza compromisorie vizeaza litigii viitoare,
compromisul vizeaza litigii deja nascute.

Dpdv formal, clauza compromisorie este inscrisa de regula in contractul principal,


presupnand astfel un singur act juridic in sensul de instrumentum pe cand compromisul
preuspune intocmirea unui inscris separat.

Compromisul devine in unele situatii singura forma atributiva de competenta in favoarea


arbitrajului. Evident ca daca discutam despre contracte, atribuirea competentei in favoarea
arbitrajului se paote face fie prin clauza compromisorie fie prin compromis.

Dar daca iesim din sfera contractelor? Am putea avea litigii derivand din fapte juridice
licite: plata nedatorata, gesitunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, sau fapte juridice
ilicite: fapte de concurenta neloiala.

In legatura cu acestea nu se paote redacta o clauza compromisorie dar nu inseamna ca ele


nu se pot solutiona pe calea arbitrajului, astfel modalitatea prin care se ofera atributii
arbitrilor este compromisul.

Nu este de neconceput ca o clauza compromisorie sa coexiste cu un compromis de arbitraj.

Cand partile incheie contractul, ele, intelegandu-se sa nu acorde o atentie deosebita


modalitatii de solutionare a diferendelor, in conscinta, clauza compromisorie este una sumara,
aceasta este premisa.
In asemenea caz, este posibil ca dupa nasterea litigiului, partile sa incheie un compromis de
arbitraj care practic sa definitiveze, sa completeze ceea ce nu a facut clauza compromisorie.

Conditiile de valabilitate ale conventiei de arbitraj

1. CONDITII DE FORMA

Regula o reprezinta forma scrisa ad validitatem art558 alin 1 (o clauza, un contract separat,
schimb de corepsondenta, o intelegere consemnata in scris intre parti in fata tribunalului
arbitral)

(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.

(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici
nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica
celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).

(3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi
profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să
recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.

(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10
zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz,
numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului
desemnat de aceasta.

(5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor
propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în
situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea.

Prin exceptie legea impune forma autentica ad validitatem, in ipoteza prevazuta de art 548
alin 2 daca litigiul vizeaza transferul dreptului de proprietate si/sau constituirea altui drept
real asupra unui bun imobil, sub sancitunea nulitatii absolute.

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se
consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de
corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie
încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

2. CONDITII DE FOND

 Capacitatea

Art 542 alin 1

Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Ce se intampla cu persoanele care nu au capcitate totala de exercitiu? Pot incheia prin


intermediul altcuiva, un reprezentat legal, sau nu pot incheia o conventie de arbitraj?

Stanescu: daca am interpreta in sensul ca persoanele care au capacitate restransa sau nu au


capcitate, pot incheia conventia de arbitraj prin reprezentat legal sau printr-o incuviintare,
atunci practic textul nu ar mai avea vreo utilitate, pt ca am avea de a face cu un act de
dispozitie.

Stanescu considera ca textul mentionat seamana cu alte dispozitii din NCC, spre exemplu art
988.

Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului

(1) Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate
dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(2) Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de
exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de
reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă
descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz,
ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.

Acest text instituie o incapacitate absoluta. Stanescu crede ca se vizeaza in realitate o


incapacitate de folosinta: nu am dreptul, pt ca altfel ar putea sa se incheie actul respectiv prin
reprezentanti sau cu incuviintarea de catre ocrotitorul legal.

In legatura cu persoanele juridice si capacitatea lor de a incheia conventii de arbitraj, daca


avem persoane de drept privat nu sunt discutii, dar daca avem persoane de drept public,trimit
la o discutie deja purtata, in contextul analizarii trasaturilor definitorii ale arbitrajului:
modalitate de solutionare a diferendelor intre persoane de drept privat sau de drept public,
inclusiv statul.

Practic este vorba de art 542 alin 2 si 3 NCPC, in cazul arbitrajului intern

Art. 542
Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Si 1112 alin 2 in cazul arbitrajului international.

Art. 1112

Convenţia arbitrală

(1) Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex,
telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba
printr-un text.

(2) Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte
condiţiile impuse de una dintre legile următoare:

a) legea stabilită de părţi;

b) legea care guvernează obiectul litigiului;

c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;

d) legea română.

(3) Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii


contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.

Alaturi de dispozitiile conventiilor de la Geneva si New York.

 Consimtamantul

Legea nu cuprinde dispozitii speciale, ca atare, vor fi aplicabile regulile generale.


Consimatamantul trebuie sa existe sa fie serios, sa fie liber – sa nu fie afectat de vicii.
Vicii de consimtamant

In cazul leziunii nu este de exclus o constrangere economica – o parte uzeaza de pozitia


economica pe care o are fata de cealalta parte.

Ce se intampla in litigiile dintre un profesionist si un neprofesionist (consumator) – LEGEA


193/2000 privind clauzele abuzive – instituie prezumtia de caracter abuziv a clauzei prin care
i se impune consumatorului arbitrajul, pt ca arbitrajul este o justitie care lipseste pe
consumator de unele garantii pe care justitia statala i le ofera.

In ceea ce priveste leziunea, desi potrivit NCC il poate afecta si pe major, este greu de
imagiant ca ar putea fi incidenta, pt ca arbitrajul ca si justitia statala este o modalitate de
solutionare a litgiilor care prin ea insasi nu este susceptibila sa avantajeze considerabil una
dintre parti in detrimentul celeilalte.

 Obiectul

Acesta vizeaza rezolvarea litigiului pe calea justitiei private si scoaterea sa de sub incidenta
instantelor judecatoresti. Prestatia principala este aceea de a atribui competente instantei
arbitrale. La aceasta se adauga alegerea arbitrilor, stabilirea numarului lor, a regulilor de
procedura aplicabile, a locului si duratei arbitrajului etc.

Evident ca obiectul trebuie sa fie licit ceea ce aduce in discutie a treia conditie a obiectului
conventiei de arbitraj - caracterul conventiei se raporteaza la caracterul arbitrabil sau
nearbitrabil al litigiului.

Retinem cu caracter preliminar ca arbitrabilitatea litigiului reprezinta caracteristica


acestuia de a putea fi incredintat in mod valabil prin vointa partilor interesate, solutionarii
prin arbitraj.

 Cauza

Nu exista dispozitii speciale ca atare ea trebuie sa existe, sa fie licita si morala. Spre exp un
compromis incheiat pt solutionarea unui litigiu care nu mai exista va fi lovit de nulitate pt
lipsa cauzei.

Efectele conventiei de arbitraj

I. Efectul negativ este evidentiat de art 553 din NCPC

Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa
instanţelor judecătoreşti.

Cateva exceptii sunt retinute de art 554 alin 2

Verificarea competenţei instanţei

(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;

b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este


soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

Asta inseamna ca desi am o conventie de arbitraj care in mod normal ar atrage competenta
instantei arbitrale si o instanta judecatoreasca sesizata ar trebui sa se declare necompetenta,
totusi aceasta instanta statala va retine cauza spre judecare.

1. Daca paratul si-a formulat apararile in fond fara nicio rezerva intemeiata pe
conventia de arbitraj asadar, avem conventie de arbitraj valabila, Reclamantul se
adreseaza cu cerere de chemare in judecata catre instanta statala.

Paratul nu se prevaleaza de conventia arbitrala ci formuleaza o intampinare care cuprinde


aparari de fond, poate si exceptii altele decat cele intemeiate pe conventia de arbitraj.

Intr-un asemenea caz instanta nu va analiza din oficiu conventia de arbitraj, si astfel nu ar fi
competenta.

Ea va lua act de vointa partilor in sensul de a renunta la conventia de arbitraj, de a face sa ii


inceteze efectele. Rezulta de aici ca instanta de judecata desi este obligata sa isi verifice
din oficiu competenta nu e obligata sa faca acest lucru in raport cu o eventuala
competenta a tribunaluli arbitral.

2. O a doua exceptie: conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inpoeranta –
un aspect foarte interesant, practic am o conventie de arbitraj, ea ar treui sa ne
conduca catre un tribunal arbitral.

Reclamantul s-a adresat instantei judecatoresti, aceasta nu se limiteaza la a vedea daca


exista conventia ci legea ii permite sa analizeze valabilitatea ei.

Daca ne-am fi adresat tribunalului si acesta ar fi retinut ca este compoetent, nu puteam sa


atacam asta, dar daca ne-am adresat instantei judecatoresti, ea este abilitata potrivit legii, sa
verifice daca avem o conventie de arbitraj valabila si operanta.

Operanta = pot sa am o conventie valabila care nu mai poate produce efecte din varii
motive:
 Prin compromis a fost desmnat un arbitru care refuza asta si partile nu
au prevazut pe altcineva.
 Conventia de arbitraj vizeaza numai anumite aspecte litigioase referitoare
la contract, nu si cel din speta.
 Conventia de arbitraj prevede niste limitari temporale: nu se recurge la
arbitraj decat daca litigiul apare la un anumit moment si nu ne gasim in
acea sitatie.

In aceste cazuri si altele, conventia este valabila dar nu operanta, si atunci instanta de
jduecata poate retine spre solutionare respectivul litigiu.

3. Ultima exceptie, tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit


imputabile paratului. Paratul refuza, nu comunica, nu formuelza contrapropuneri,
prin conduita sa obstructioneaza constituirea tribunaluli arbitral.

II. Efectul pozitiv – decurge in mod firesc si consta in investirea instantei arbitrale cu
puterea de a solutiona litigiul. Conventia de arbitraj stabileste cadrul organizatoric
si procedura arbitrala care vor conduce la pronuntarea unei hotarari susceptibile de
executare silita daca este cazul.

CURS 6 14.11.2016

ARBITRAJ COMERCIAL
Pentru a recupera: sa ne vedem la 2 intalniri (in datele de 21 si 28) si stam o ora in plus – de
la 18 la19
Speta: valoarea obiectului litigiului este de 50.000 lei sau 10.000 euro.
Daca ma adresez instantei statale trebuie sa platesc taxa de timbru, pe care o gasesc in OG
80/2013
Daca ma adresez instantei arbitrale, calculez conform Normelor privind taxele si cheltuielile
de arbitraj:
- taxa administrativa
- onorariul arbitrului
- taxa de inregistrare (150 de euro sau in lei, calculat la cursul BNR)
Toate acestea + TVA
Aceste reguli se aplica pentru un singur arbitru – potrivit regulilor Curtii de Arbitraj –
art 42 alin 3.
Sectiunea 5 - Cheltuielile arbitrale

Articolul 42 Alcatuirea cheltuielilor arbitrale


(1) Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa de inregistrare, taxa arbitrala, care este formata din
taxa administrativa si onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, de
traducere a actelor si a dezbaterilor, onorariile avocatilor, ale expertilor si consilierilor,
cheltuielile de deplasare a partilor, arbitrilor, martorilor, expertilor si consilierilor si alte
cheltuieli necesitate de arbitrarea litigiului.
(2) Taxa de inregistrare si taxa arbitrala remunereaza serviciile prestate de Curtea de Arbitraj
in organizarea si desfasurarea arbitrajului. Taxa de inregistrare nu se restituie in nicio
imprejurare.
(3) Cuantumul onorriilor arbitrilor stabilite in normele privind taxele si cheltuielile arbitrale
se aplica pentru un singur arbitru.
(4) Cheltuielile arbitrale se stabilesc si se platesc conform normelor privind taxele si
cheltuielile arbitrale.
(5) Daca taxa arbitrala si celelalte cheltuieli arbitrale nu se platesc conform acestor norme, nu
se va da curs procedurii arbitrale sau cererii respective.

Intr-un dosar in care valoarea litigiului a fost de circa 60.000 lei, cu tribunal arbitral constituit
din 3 arbitri, asistentul arbitral a calculat cca 2000 lei taxa administrativa, cca 6000 lei
onorariul, adaugand TVA, cca 9000 lei totalul.
Fata de acest dezavantaj al arbitrajului ramane de vazut daca avantajele deja discutate
justifica recurgerea la arbitraj.
In general pe rolul Curtii de Arbitraj de la Bucuresti se inregistreaza cateva sute de dosare.
Max ultimilor ani a fost de cca 600 dosare/ an.
Seminar:
Privire generala asupra arbitrajului comercial – grile
1. Accesul unor terte personae in sala de judecata in care se desfasoara sedinta arbitrala:

a. Este permis doar daca exista acordul partilor


b. Este interzis cu exceptia cazului in care tribunalul arbitral apreciaza prezenta
acestora ca fiind utila solutionarii cauzei
c. Este permis cu exceptia cazului in care partile sau tribunalul arbitral solicita
indepartarea acestora din sala de judecata
d. Niciun raspuns correct

Raspuns corect: Litera a – temeiul legal fiind art 48 din Regulile Curtii de Arbitraj de
la Arbitraj.

Articolul 48 Persoanele care participa la sedinta de arbitrare


(1) Sedinta de arbitrare nu este publica.
(2) Partile pot participa la dezbaterea litigiului, personal sau prin reprezentanti, si pot
fi asistate de avocati, consilieri, interpreti sau de alte persoane.
(3) Cu acordul partilor si cu incuviintarea tribunalului arbitral, la sedintele de
dezbatere a litigiului pot participa si alte persoane.

Un temei indirect gasim in NCPC art 565.


Art. 565
Răspunderea arbitrilor
Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;
b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în
termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de
care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin.

Art 33 din regulile curtii de arbitraj de la Bucuresti

Art. 33. Participarea terţilor Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art.
61-77 Cod procedură civilă dacă această participare este posibilă în temeiul unei
convenţii arbitrale ori dacă efectele convenţiei arbitrale dintre părţile în litigiu pot fi
extinse la alţi participanţi.

De asemenea art 7 alin 3,4,5 – din Regulile CAB

Art. 7. Principiile procedurii arbitrale (1) Tribunalul arbitral îşi exercită prerogativele
şi îşi îndeplineşte misiunea în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1)–(3) din
Constituţia României, republicată, şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil şi într-un timp
rezonabil, precum şi dreptul la un tribunal independent şi imparţial.

(2) În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea


nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi
a principiului contradictorialităţii.

(3) Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în
desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.

(4) Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ şi


Industrie a României au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, neavând
dreptul de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin, fără a avea încuviinţarea părţilor.

(5) Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi
însă publicate parţial ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept
ivite, în reviste, lucrări ori culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau
denumirea părţilor ori date care ar putea prejudicia interesele lor.

(6) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor
în scopuri ştiinţifice sau de documentare după rămânerea definitivă a hotărârilor
arbitrale.
(7) Părţile au îndatorirea să-şi exercite drepturile procedurale prevăzute în prezentele
Reguli şi în celelalte norme de procedură aplicabile cu bună-credinţă şi potrivit
scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele au obligaţia să coopereze cu
tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea
acestuia în termenul stabilit.

(8) Procedura arbitrală nu este condiţionată de îndeplinirea de către părţi a unei


proceduri prealabile de mediere sau conciliere.

(9) În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe


baza înţelegerii părţilor.

Art. 581 NCPC


Participarea terţilor
(1) Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61-77, dar numai cu
acordul lor şi al tuturor părţilor. Cu toate acestea, intervenţia accesorie este admisibilă
şi fără îndeplinirea acestei condiţii.
(2) Dispoziţiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.

Atat art 33 din regulile CAB cat si art 581 fac vorbire despre particiaprea tertilor la
judecata propriu-zisa.

Ne intereseaza un articol ce se refera la publicitatea sedintei.

Raspunsul correct se bazeaza pe art. 48 din Regulile Curtii de Arbitraj


de la Bucuresti.

Art. 48.
Persoanele care participă la şedinţa de arbitrare (1) Ședinţa de arbitrare nu este
publică.
(2) Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi
asistate de avocaţi, consilieri, interpreţi sau de alte persoane.
(3) Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral, la şedinţele de
dezbatere a litigiului pot participa şi alte persoane.

2. Litigiile derivand din contractile de concesiune miniera dintre concesionarii romani,


in calitate de reclamanti, si Agentia Nationala pentru Resurse Minerale ANRM, in
calitate de parata:

a. Nu pot fi solutionate prin arbitraj, ci doar de catre instantele judecatoresti, data


fiind calitatea ANRM de organ de specialitate, cu personalitate juridical proprie,
al administratiei publice centrale
b. Pot fi solutionate prin arbitraj numai daca prin lege sau printr-o conventie
international la care Romania este parte se prevede astfel
c. Pot fi solutionate prin arbitraj, in afara de cazul in care legea ori actul lor de
infiintare sau de organizare prevede altfel
d. Niciun raspuns corect
Potrivit art 542 alin 2 – avem o autoritate publica astfel, la prima vedere, corect ar fi
raspunsul b.
Art. 542
Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.
(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă
sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
ANRM este o autoritate publica, dar unde o incadrez, pe alin 2 sau 3?
Desfasoara activitati economice? – trebuie sa verific statutul sau legea care ii reglementeaza
activitatea.
Exista o HG.
Stanescu considera ca prin natura activitatii sale este dificil de spus ca desfoara sau nu o
activitate economica – trebuie analizat. In functie de interes poti argumenta pareri diferite.
In fapt insa, legea minelor reglementeaza posibilitatea de a rezolva prin arbitraj un astfel de
litigiu – se poate.
Stanescu spune ca sunt in sfera unui subiect de drept public, prin scopul pt care a fost
infiintat, desfasurarea de activitati economice este o consecinta fireasca, ca atare ne
gasimt in zona de incidenta a alineatului 3.
Asadar avem raspuns corect varianta c.
3. Solutionarea litigiului prin arbitraj in echitate:

a. Este compatibila exclusive cu arbitrajul ad-hoc, doar in acest caz partile fiind
indreptatite sa isi configureze regulile de drept pe care arbitrii sa le aplice
b. Nu este compatibila cu arbitrajul institutionalizat, intrucat acesta detine un set de
reguli procedural proprii de la care partile nu pot deroga
c. Este compatibila cu arbitrajul institutionalizat, numai daca partile au
convenit in mod expres astfel
d. Niciun raspuns correct
Varianta A – nu este corecta pt ca ar putea fi compatibil si cu arbitrajul institutionalizat
B – varianta b restrange la arbitraj ad-hoc, deci nu e corecta
C – este cea corecta.
Scopul acestei grile – ea suprapune doua criterii de clasificare – arbitraj ad-hoc si
institutionalizat si arbitraj in echitate
Atat arbitrajul ad-hoc cat si cel institutionalizat privesc modul de organizare.
Arbitrajul in drept strict respectiv in echitatae vizeaza regulile aplicabile in vederea
solutionarii litigiului.
Important este ca partile sa prevada in mod expres acest lucru.
4. Solutionarea litigiului prin arbitraj in echitate:

a. Reprezinta o forma de mediere, cu particularitatea ca este realizata de personae ce


au calitatea de arbitri
b. Reprezinta o forma de mediere numai daca partile precizeaza in conventia de
arbitraj regulile echitatii pe care arbitrii urmeaza sa le aplice
c. Reprezinta o forma de mediere daca Solutia este adoptata prin acordul partilor
d. Niciun raspuns correct

Arbitrajul in echitate nu inseamna mediere, se pastreaza functia jurisdictionala. Pastrez


obligativitatea hotararii.
Mediatorul nici macar nu poate propune un proiect de tranzactie. Rolul mediatorului este
acela de a ajuta partile sa vada care sunt pretentiile lor, pe unde sunt posibile ajustari,
renuntari reciproce, pt a se ajunge la o varianta adecvata. Prioritizarea pretentiilor.
Acordul incheiat la sfarsitul medierii nu poate fi pus in executare silita.
Asadar raspunsul corect este varianta d.
5. Sentinta arbitrala pronuntata in echitate:

a. Poate fi adusa la indeplinire doar prin executare voluntara


b. Nu este susceptibila de a fi exercutata silit, aplicarea regulilor de echitate pe care
se fundamenteaza nefiind asigurata de forta coercitiva a statului
c. Este susceptibila de a fi executata silit numai daca Solutia cuprinsa in dispozitiv
nu difera de aceea la care s-ar fi ajuns in cazul in care litigiul ar fi fost judecat in
drept strict
d. Niciun raspuns correct

Raspund corect: varianta d


Speta 2.1
Am un contract la 5 iunie 2014: A ii livreaza lui B o combina Agricola de 40.000 euro
Predare cel tarziu la 20 iulie
Pretul se palteste la maxim 10 zile de la data livrarii.

Pe 18 iulie are loc livrarea


Pe 25 iulie B notifica pe A ca refuza plata – combina nu indeplineste specificatiile tehnice
In august trebuie recoltata floarea soarelui
B inchiriaza o alta combina cu 800 de euro mai mult decat pretul pe care l-ar fi platit in mod
normal.
10 august – B formuleaza o actiune arbitrala – solicita rezilierea contractului + despagubiri de
800 euro
Motivarea competentei tribunalului – pe facture primita de la A este specificat ca orice litigiu
derivand din contractul pe baza caruia a fost emisa prezenta factura este de competenta CAB.
Paratul invoca exceptia necompetentei tribunalului pt ca nu exista o conventie de arbitraj
valabil incheiata – art 8 alin 1 din regulile arbitrale are CAB.
Art. 8. Formele convenţiei arbitrale
(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii,
înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare,
denumită compromis.
Art 548 NCPC

Forma scrisă

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se
consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de
corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie
încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Discutam despre un schimb de corepondenta?

Acest articol imi impune sa identific forma scrisa.

Corespondenta comerciala se incadreaza in aceasta categorie, constand in factura emisa de


catre parat reclamantului.

Aceasta forma scrisa trebuie sa aiba o semnatura?


Actiunea arbitrala introdusa de reclamant este un act procedural.

Aici avem o situatie hibrid – un schimb de corespondenta dintr-o directie si act procedural
venind dinspre reclamant.

Se poate considera ca situatia din speta se incadreaza in alineatul 2.

Art 8 alin 6 din regulile de arbitraj ne poate ajuta – desi vizeaza o ipoteza diferita

Art. 8. Formele convenţiei arbitrale

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă
în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

(2) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care
ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului.

(3) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a


fost înscrisă.

(4) Prin compromis, părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea
arbitrajului, arătându-se obiectul litigiului.

(5) Modelele de clauză compromisorie şi de compromis recomandate de Curtea de Arbitraj


sunt cuprinse în Anexa 1 şi respectiv 2 la prezentele Reguli. 4

(6) Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de
arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj.

Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de
arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj.

Practic avand acea factura eu pot spune ca a existat acceptarea inainte, adica reclamantul a
introdus cererea avand deja acceptarea paratului, pt ca paratul avea pe factura trecuta
respectiva mentiune.

Stanescu considera ca practic avem asa cum spuneam un schimb de corespondenta si un act
procedural avand un acord de vointa incheiat in scris.

In fapt tribunalul arbitral ar fi incercat fara success, dupa cum rezulta din speta, ca odata cu
comunicarea catre reclamant si parat a informarilor referitoare la inregistrarea dosarului
arbitral sa solicite si exprimarea acordurilor partilor.

Paratul ar fi putut spune ca nu este de accord, dar Stanescu spune ca exista acea factura care
poate sa convinga ca paratul si-a exprimat acordul.

Stanescu considera ca exceptia ar trebui respinsa.


CURS 8
ARBITRAJ COMERCIAL 21.11.2016
+ recuperare 1 ora
EXAMEN: 15 ianuarie –duminica, ora: 9-11 – examen de o ora si 30 de minute
Rezervare amf!

Recuperare 28.11.2016 – ora 15-16 Amf Statescu

Seminar:
Apararare C
- Inadmisibilitatea actiunii arbitrale impotriva lui C
- Vorbim despre contractul intre A si B – unde se discuta despre actiunea arbitrala si
posibilitatea intentarii ei
- Apoi avem un al doilea contract incheiat intre A,B, si C – aici nu se face referire sau
trimitere la posibilitatea de a se apela la arbitraj
Ne trebuia exprimarea, in scris, din partea lui C, din care sa rezulte acordul sau.
Atunci cand speta ne spune ca C se subroga in drepturile lui A privind plata, el se subroga
si in ceea ce priveste dreptul lui C de a lua parte la arbitraj?
Art. 1593 NCC
Felurile subrogaţiei
(1) Oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a
putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta.
(2) Subrogaţia poate fi convenţională sau legală.
(3) Subrogaţia convenţională poate fi consimţită de debitor sau de creditor. Ea trebuie să fie
expresă şi, pentru a fi opusă terţilor, trebuie constatată prin înscris

Speta spune ca se subroga C in momentul in care face plata, asadar are loc o subrogatie?
Pentru C, aceasta actiune arbitrala reprezinta un drept sau o obligatie? Poate sa fie ambele,
daca de exp e un arbitraj in echitate atunci i-ar fi avantajos.
Nu discutam despre un drept – el are totusi pozitia de parat.
Poate sa opereze o subrogatie in absenta platii?
Stanescu: nici nu a platit iar subrogarea este in drepturi nu in obligatii.
Grupurile de contracte
Speta Metal Import-Export – producator de tabla trebuia sa livreze tabla unor parteneri
americani, contract indirect neputandu-se livra in SUA pt ca se livra la un pret prea mic
intrand sub incidenta unor masuri protectioniste aplicate acolo.

Speta s-a finalizat dupa foarte mult timp, nicio instanta nu a sustinut teoria grupului de
contracte.
Ce s-ar intampla daca C ar plati, si s-ar subroga in drepturile lui A?
C s-a obligat sa plateasca doar suma marfii, de 15.000 de euro,pe fond acesta contesta suma
de 17.000 de euro.
In aceasta situatie, C este reclamant, poate sa se subroge in drepturile lui A in actiunea
arbitrala?
Da, iar daca B ar ridica o exceptie de inadmisibilitate aceasta ar fi respinsa.
Daca C l-ar fi chemat in judecata pe B in fata instantei statale, ar fi putut B sa invoce cu
succes necompetenta instantei statale?
Ne trebuie acordul scris al lui C.
Stanescu – daca avem un acord tripartit si s-a acceptat ca una din parti se subroga la plata, nu
s-ar putea considera ca in ceea ce il priveste pe C, B nu a incheiat un acord de arbitraj.
De fiecare data verificam daca exista vointa partilor si daca nu am o stipulatie contrara
expresa, vom considera ca aceasta nu exista.

CURS
 Domeniul arbitrabilitatii
Spuneam ca arbitrabilitatea litigiului reprezinta o limita a libertatii partilor de a incheia o
conventie de arbitraj. Aceasta limitare isi are fundamentul in prevederile art 542 alin 1 din
NCPC.
Art. 542
Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.
(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel
Textul foloseste doua modalitati alternative de definire a domeniului arbitrabilitatii. O
definitie analitica, enumerativa fara caracter limitativ – starea civila, capacitatea,
succsiuni, relatiile de familie.
O a doua metoda, sintetica, alternativa, ce permite sa eliminam din domeniul arbitrabilitatii
situatiile in care litigiul priveste drepturi de care partile nu pot sa dispuna.
Rezulta asadar din prevederile art 542 doua conditii pt ca un litigiu sa poata fi
solutionat pe calea arbitrajului:
1. Sa priveasca drepturi patrimoniale
2. Sa priveasca drepturi de care partile pot sa dipsuna
Vom vedea ca acestor conditii li se mai adauga una, ea nu este evidentiata de o maniera
explicita in art 542 dar rezulta din diverse alte acte normativ, respectiv, legea sa nu rezerve
instantelor judecatoresti , in mod exclusiv, competenta de solutionare a respectivului
litigiu.
Cateva cuvinte despre aceste trei conditii.
1. Litigiul sa priveasca drepturi patrimoniale

Per a contrario nu sunt arbitrabile litigiile avand ca obiect drepturi nepatrimoniale. Aceasta
inseamna drepturi privind existenta si integritatea fizica/ morala a persoanei, drepturi privind
identificarea persoanei, drepturi decurgand din creatia intelectuala in masura in care nu au
caracter patrimonial
In schimb sunt arbitrabile litigiile ce privesc drepturi patrimoniale.
 Cereri si actiuni ce au un obiect direct evaluabil in bani – este vorba despre
actiuni in pretentii – plata pretului, plata de penalitati, despagubiri, actiuni
privind restituirea unui bun detinut in temeiul unui contract etc.

 Cereri si actiuni cu privire la care au existat controverse in trecut – actiuni


privind rezolutiunea, rezilierea, constatarea nulitatii unui contract, actiuni in
constatare.

Au fost opinii, inclusiv solutii in sensul ca asemenea litigii nu ar fi arbitrabile, neavand un


obiect evaluabil in bani. Discutia este una cu caracter istoric pt ca a trecut ceva timp de cand
o solutie pronuntata de ICCJ a transat aceasta problema – se vorbea despre taxele de timbru,
dar argumentele retinute in acea decizie sunt pe deplin valabile si aici.

Decizia 32/2008 prin care s-a statuat “sunt evaluabile in bani litigiile avand ca obiect
constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii,
rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent
daca este sau nu formulat pe titlul accesoriu privind stabilirea situatiei anterioare”
In concordanta cu cele mentionate, normele privind taxele si cheltuielile arbitrale cuprind
mentiuni (art 7) privind datorarea acestor taxelor pt acest tip de cereri.

2. Litigiul sa priveasca drepturi de care partile sa poata dispune


Regula o reprezinta, potrivit art 12 din NCC, libertatea persoanei de a dispune de bunurile
sale.
Art. 12
Libertatea de a dispune
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil
Acest text trebuie coroborat cu prevederile art 542 din NCC, care dintr-o anumita
perspectiva, asimileaza drepturile patrimoniale bunurilor, ceea ce inseamna ca vom
aplica si aici prevederea din art 12 NCC.
Astfel, oricine poate sa dispuna liber de drepturile sale, aceasta va fi regula. Inseamna ca daca
avem in vedere si art 542 NCPC – regula o va reprezenta situatia in care partile pot sa
dispuna liber de partile lor.
Daca nu identificam exceptii prevazute in mod expres de lege inseamna ca litigiul va fi
arbitrabil – aceasta ar trebui sa fie concluzia.
Spre exemplu, nu sunt arbitrabile litigiile privind bunuri proprietate publica (inaelienabile)
cele tinand de dreptul muncii si drepturile salariatilor (potrivit art 38 Codul Muncii)
Art. 38. [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin
care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea
acestor drepturi este lovită de nulitate
3. Legea sa nu rezerve instantelor comune in mod exclusiv competenta de
solutionare a litigiului
Spre exp, litigiile din materia contenciosului administrativ, pt care legea prevede competenta
instantelor specializate si o procedura speciala de solutionare a acestei categorii de litigii.
De asemenea, litigiile in materie fiscala, avand si ele procedura speciala.
Litigiile in materia dreptului societar, reglementata de L 31/1990, unde se prevede in mod
expres competenta tribunalului.
Litigii in materie de brevete de inventii, desene, modele industriale, acolo unde se prevede in
mod expres competenta Tribunalului Bucuresti, etc.
 Organizarea arbitrajului – vom analiza diverse efecte ale conventiei de arbitraj
Principiul libertatii contractuale produce consecinte pe planul conventiei de arbitraj.

1. Libertatea de a alege forma arbitrajului


Aspect asupra caruia nu revenim pt ca am discutat deja despre forma arbitrajului la al doilea
curs.
2. Libertatea alegerii arbitrilor
In legatura cu acest aspect vom avea in vedere cateva subiecte:
 Trebuie sa vedem cate ceva despre calitatea de arbitru. Cine poate sa fie arbitru?
 Apoi reguli din desemnarea arbitrilor – nr, persoane
 Unele incidente privind constituirea tribunalului arbitral
 Raspunderea arbitrilor.
 Despre calitatea de arbitru – vom identifica mai multe categorii de conditii

Conditii impuse prin lege


Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are capacitate deplina de exercitiu
De aici rezulta primele doua conditii: sa fie vorba de o persoana fizica si sa aiba capacitate
deplina de exercitiu, ceea ce nu necesita dezvoltari suplimentare.
In VCPC se instituia, cel putin pt ipoteza litigiilor fara element de extraneintate, o conditie
suplimentara (care a fost inlaturata) ca persoana sa aiba cetatenie romana.
In afara celor mentionate, mai identificam o conditie legala, neprevazuta in NCPC dar
prevazuta in alte acte normative speciale:
Conditia ca persoana respectiva sa nu fie incompatibila
Sunt incompatibili: presedintele tarii, avocatul poporului, magistratii, membrii Consiliului
Concurentei si alte categorii de persoane.
Daca dorim sa facem o verificare, legea speciala ne va spune daca sunt sau nu compatibile cu
calitatea de arbitru.
Conditiile impuse de regulile de procedura ale arbitrajului institurionalizat/
regulamentul de organizare si functionare al Curtii de Arbitraj de la Bucuresti
Daca vom consulta regulamentul de organizare si functionare al CAB vom vedea ca acesta
reia conditiile prevazute de lege, mentionate anterior, si le completeaza.
Poate fi arbitru o persoana ce se bucura de o reputatie nestirbita si, de asemenea, are o inalta
calificare si experienta profesionala in domeniul dreptului privat, al relatiilor economice
interne si internationale, si arbitrajului comercial.
Persoanele care apreciaza ca indeplinesc aceste conditii pot solicita sa fie inscrise pe lista de
arbitri ai curtii de la Bucuresti. Anual exista o perioada, spre sfarsitul anului, de inscriere. Se
depunde o solicitare si un dosar.
Arbitrii sunt inscrisi pe o lista.
Conditii stabilite de parti
Dreptul partilor de a alege arbitrul include si prerogativa lor de a stabili o serie de cerinte cu
privire la calificarea arbitrilor (sau de alta natura).
Neindeplinirea cerintelor speciale stabilite de catre parti, constituie motiv de recuzare a
arbitrilor. A se vedea in acest sens art 562 alin 1 lit a NCPC.
Art. 562
Incompatibilitatea arbitrilor
(1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi
recuzat şi pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa:
a) neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în
convenţia arbitrală;
b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află
arbitrul are un interes în cauză;
c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale
directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un
control comun cu aceasta;
d) dacă arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre
părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.
(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a
luat cunoştinţă după numire.
(3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze
părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă
asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
(4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate
potrivit alin. (3), comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are
dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea
cauzei de recuzare.
(5) Abţinerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate
 Desemnarea arbitrilor
Desemnarea numerica
Indicarea numarului arbitrilor se realizeaza, ca regula, prin conventia de arbitraj, cu
respectarea urmatoarelor reguli:
1. Litigiul se judeca de un nr impar de arbitri – se elimina posibilitatea egalitatii de
voturi etc.
2. Este nula stipulatia in favoarea uneia dintre parti de a avea mai multi arbitri decat
cealalta parte. Daca partile nu stabilesc nr arbitrilor, litigiul se solutioneaza de un
tribunal arbitral constituit din trei arbitri.
3. In cazul arbitrajului institutionalizat organizat de CAB, litigiul se solutioneaza de un
arbitru unic sau dintr-un tribunal arbitral alcatuit din doi arbitri si un supraarbitru.
NCPC nu limiteaza in niciun fel nr de arbitri, dar impune conditia de a fi nr impar. In
schimb regulile CAB vorbesc de o limita superioara de 3 arbitri.
Indicarea nominala
Se realizeaza de catre parti, prin conventia de arbitraj, cu respectarea principiului egalitatii
partilor, fiind nula clauza cuprinsa in conventia de arbitraj, care prevede dreptul uneia dintre
parti de a numi arbitrul in locul celeilalte.
Regulile de arbitraj CAB recomanda ca odata cu numirea arbitrului, partea sa desemneze si
un arbitru supleant.
Este utila aceasta alegere, se evita acordarea unor termene in cazul in care arbitrul nu poate sa
participe la sedinta, la termenul ce a fost acordat. Exista posibilitatea sa fie direct inlocuit de
arbitrul supleant, ales de respectiva parte.
Ce se intampla in cazul in care partile nu se inteleg asupra arbitrului/ asupra numirii lui?
Distingem intre arbitrajul ad-hoc si cel institutionalizat.
La arbitrajul ad-hoc neintelegerile vor fi solutionate prin recurgerea la instanta de judecata.
Care instanta? Tribunalul in circumscriptia caruia se desfasoara arbitrajul.
La arbitrajul institutionalizat - presedintelui curtii de arbitraj
Momentul constituirii tribunalului arbitral – se considera constituit la data ultimei acceptari a
insarcinarii de arbitru. Care este ultima acceptare? Cea a arbitrului unic este unica si singura.
Daca avem mai multi arbitri, ultima este a supraarbitrului.
Data acceptarii: art 559 NCPC; 566 NCPC
Art. 559
Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în
termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
Art. 566
Constituirea tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau,
după caz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.
(2) Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559
Este relevant acest moment, de la el incep sa se exercite prerogativele tribunaluli arbitral.
Art 22 din regulile de arbitraj ale CAB.
Articolul 22 Data constituirii tribunalului
(1) Tribunalul arbitral se considera constituit la data acceptarii insarcinarii de supraarbitru ori,
dupa caz, a acceptarii de catre arbitrul unic.
(2) Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este investit cu judecarea cererii de arbitrare
si a celorlalte cereri privind procedura arbitrala, cu exceptia cererilor care, prin dispozitii
imperative ale legii, sunt de competenta instantelor judecatoresti.

 Incidente cu privire la constituirea tribunaului arbitral

Incidente comune – ABTINEREA SI RECUZAREA (le intalnim si in cazul judecatorilor).

RECUZAREA
Arbitri pot fi recuzati pt aceleasi motive ca si judecatorii, la care se adauga unele motive
specifice:
1. Neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii referitoare la arbitri,
prevazute in conventia arbitrala.

2. Un al doilea motiv de recuzare: cand o persoana juridica al carei asociat este arbitrul,
sau in ale carei organe de conducere acesta se afla, are un interes in cauza.

3. Al treilea motiv: arbitrul are raporturi de munca/ de serviciu sau legaturi comerciale
directe cu una dintre parti, sau cu o societate controlata de una dintre parti, sau aflata
sub control comun cu aceasta.

4. Daca arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti, a asistat sau a reprezentat una
dintre parti oi a depus marturie in fazele precedente ale litigiului.
Solutionarea cererii de recuzare – la arbitrajul ad-hoc cererea este solutionata de catre
tribunal.
La arbitrajul institutionalizat – cererea se va solutiona chiar de tribunalul arbitral, evident,
fara participarea arbitrului care este recuzat, locul acestuia fiind luat de presedintele curtii de
arbitraj sau de un arbitru desemnat de catre acesta.
ABTINEREA – persoana aflata intr-o situatie de recuzare, trebuie sa aduca la cunostinta
partilor si a celorlalti arbitri, situatia in care se afla.
Aceasta persoana va putea participa la judecarea litigiului doar daca partile comunica, in
scris, ca inteleg sa nu ceara recuzarea.
Chiar si in aceasta situatie, respectiva persoana se poate abtine.
Din motive de celeritate, in cazul in care se formuleaza o cerere de abtinere, ea produce
efecte de la data formularii sale, fara nicio alta formalitate. Practic nu se va solutiona de
catre tribunalul arbitral/ instanta de judecata aceasta cerere – ar fura timp.

Incidente specifice – REVOCAREA SI RENUNTAREA ARBITRULUI

NCPC nu defineste nici revocarea nici renuntarea dar le mentioneaza in art 564 NCPC
Art. 564
Înlocuirea arbitrilor
În caz de recuzare, revocare, abţinere, renunţare, deces, precum şi în orice alt caz în care
arbitrul este împiedicat să îşi îndeplinească sarcina şi dacă supleantul, la rândul său, este
împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit
dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui

REVOCAREA – reglementare privitoare la arbitrajul ad-hoc, pt cel institutionalizat avem o


reglementare mai detaliata
Doctrina o defineste ca fiind actul discretionar prin care partea care si-a diminuat/ pierdut
increderea in impartialitatea, competenta profesionala sau alte calitati ale arbitrului, ii retrage
acestuia insarcinarea acordata, fara a fi obligata sa justifice in vreun fel decizia pe care a
luat-o.
Cateva mentiuni:
Evident ca trebuie comunicata arbitrului, precum si tribunalului arbitral.
Legea nu mentioneaza in mod expres aceasta cerinta, dar doctrina apreciaza ca ea se impune
din considerente de forma, asa cum era necesara comunicarea in cazul numirii, asa este
necesara si in cazul revocarii.
Este necesara o nuantare ce ne duce intr-o zona de controversa: exista opinii in sensul ca
revocarea ar trebui notificata si celeilalte parti. De aici rezulta o concuzie, respectivii autori
apreciaza ca vorbim despre actul discretionar al unei parti.
Este discutabil de la cine emana revocarea: de la una dintre parti, daca da, de la care: cea
care a numit arbitrul, amandoua? Sau este necesar ca partile prin acordul lor sa revoce
arbitrul?
Legea nu ne spune, dar putem sa ne folosim de prevederile art 558, 559 care se refera la
numirea arbitrilor.
Art. 558
Numirea arbitrilor
(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.
(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici
nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica
celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).
(3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi
profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să
recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.
(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10
zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz,
numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului
desemnat de aceasta.
(5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor
propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în
situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea

Art. 559
Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în
termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia
Practic, este adevarat ca partile isi desemneaza fiecare cate un arbitru, daca avem un tribunal
constituit din mai mult arbitri, dar relatia care se stabileste ca urmare a numirii arbitrilor, se
stabileste intre acestia si parti nu si partea care l-a desemnat. Ca atare arbitrul odata
desemnat (arbitrul care a acceptat insarcinarea), are o relatie cu ambele parti vizand
solutionarea litigiului pt care a fost desemnat.
Mai mult, in cazul tribunalului arbitral format din arbitru unic, acolo una dintre parti face
propunerea, cealalta o accepta, pt ca altfel nu se poate desemna arbitru unic. Arbitrul devine
arbitru al cauzei, al partilor al dosarului, nu al partii care l-a desemnat deci el nu ar putea sa
fie revocat de catre o singura parte.
De altfel nici nu este in interesul cauzei asa ceva, pt ca planand riscul revocarii ar putea exista
o anumita presiune asupra respectivului arbitru.
In arbitrajul institutionalizat, revocarea dobandeste o acceptiune specifica, respectiv ea poate
sa intervina pt motive bine definite, enumerate in art 19 din regulile de arbitraj CAB,
respecitv urmatoarele situatii:
- Dupa acceptarea isnarcinarii, arbitrul abandoneaza nejustificat respectiva insarcinare
- Fara un motiv justificat, nu participa in mod repetat la sedinta de arbitraj
- Tergiverseaza solutionarea litigiului
- Nu pronunta hotararea in termenul stabilit prin conventia de arbitraj sau prin regulile
de arbitraj
- Nu respecta caracterul confidential al arbitrajului
Articolul 19 Revocarea arbitrilor si supraarbitrului
(1) Savarsirea vreuneia dintre faptele ce urmeaza atrage, in raport cu gravitatea faptei,
revocarea arbitrului sau supraarbitrului dintr-un anumit litigiu:
a) dupa acceptare, abandoneaza in mod nejustificat insarcinarea de arbitru;
b) fara motiv justificat, nu participa in mod repetat la sedinta de arbitrare sau savarseste alte
fapte de natura sa intarzie nejustificat solutionarea litigiului, ori nu pronunta hotararea in
termenul stabilit de conventia arbitrala sau de prezentele reguli;
c) nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand in mod voit date
de care a luat cunostinta in calitate de arbitru, fara a avea autorizatia partilor.
(2) Revocarea se decide de catre Colegiul Curtii de Arbitraj la propunerea oricaruia dintre
membrii Colegiului, cu ascultarea arbitrului a carui revocare se cere/se propune, cel care face
propunerea neavand drept de vot.
(3) In cazul savarsirii uneia dintre faptele de mai sus cu reacredinta sau prin grava neglijenta,
arbitrii pot raspunde patrimonial in limita onorariului primit.
Revocarea se decide de Colegiul Curtii de Arbitraj la propunerea oricaruia dintre membrii
acesteia.

RENUNTAREA – ar trebui sa fie notifcata partilor si celorlalti arbitri si sa nu intervina intr-


un mod care sa creeze prejudicii respesctivelor parti, sa nu fie abuziva, intempestiva.
In cazul in care renunta nejustitificat la insarciare,se poate ajunge la angajarea raspunderii
arbitrului potivit art 565 litera a din NCPC.
Art. 565
Răspunderea arbitrilor
Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;
b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în
termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau
cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin
Raspunderea arbitrilor – este consacrata de art 565 NCPC si, de principiu, cauzele care pot
atrage angajarea raspunderii arbitrilor, sunt aceleasi cu cele care pot determina revocarea
arbitrilor, potrivit regulilor de arbitraj.
Practic, aceste cauze care potrivit art 565 atrag raspunderea arbitrilor, au fost preluate in
regulile de arbitraj ca motive de revocare a respectivilor arbitri.
In fine, unele circumstante referitoare la raspunderea arbitrilor sunt cuprinse in art 19 alin 3
din regulile de arbitraj ale CAB. Astfel, potrivit art 19 alin 3 este circumstantiata
vinovatia, in calitatea ei de conditie de angajare a raspunderii arbitrului.
Este vorba despre, spune textul, savarsirea faptei cu rea-credinta sau prin grava neglijenta, si,
de asemenea, se prevede o limita a raspunderii patrimoniale a arbitrului, respectiv, in limita
onorariului primit de acesta

3. Libertatea alegerii regulilor de procedura aplicabila


Distingem intre arbitraj ad-hoc/ institutionalizat.
Daca vorbim de arbitraj ad-hoc primeaza la nivel de principiu, alegerea de catre parti a
regulilor de procedura aplicabila.
Cum se paote face aceasta alegere? Fie direct prin elaborarea, redactarea de catre parti a
regulilor (situatie posibila teoretic, in practica partile nu o folosesc) sau prin referire la o
anumita reglementare, avand ca obiect arbitrajul.
Practic partile ar putea alege orice reguli isi doresc ele, nu le impiedica nimenin sa aleaga,
daca ele considera ca sunt adecvate, reguli de procedura aplicabile in alt stat.
In lipsa unei asemenea alegeri, regulile de procedura sunt stabilite de catre tribunalul arbitral.
Dupa cum spune art 544 alin 3.
Daca nici tribunalul nu face aceasta alegere, vor fi aplicate dispozitiile cartile a IV-a din
NCPC.
Sediul materiei: art 544 alin 4 NCPC
Art. 554
Verificarea competenţei instanţei
(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:
a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.
(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este
soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.
In cazul arbitrajului institutionalizat opereaza prezumtia de alegere a regulilor de arbitraj ale
arbitrajului institutionalizat cu pricina.
Potrivit art 619 alin 2 NCPC prin desemnarea unui arbitraj institutionalizat, partile opteaza
automat pt aplicarea regulilor sale de procedura.
A se vedea art 6 alin 2 din regulile de arbitraj ale CAB.
Articolul 6 Aplicarea prezentelor reguli. Exceptii
(1) In cazul in care s-a incredintat Curtii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin insusi
acest fapt partile au acceptat aplicarea prezentelor reguli.
(2) Daca odata cu incredintarea organizarii arbitrajului partile au optat, in scris, pentru alte
norme de procedura, Colegiul Curtii de Arbitraj, tinand seama de conditiile spetei si de
continutul regulilor de procedura arbitrala indicate de parti, poate decide ca pot fi aplicate si
regulile alese de parti, iar acestea sunt acceptate de tribunalul arbitral.
(3) In cazul in care partile au optat pentru aplicarea de catre Curtea de Arbitraj a intregului
pachet de norme de procedura ale unei alte curti de arbitraj, aplicarea acestora este posibila
numai daca respectivele norme nu interzic explicit acest lucru.
(4) In organizarea si desfasurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedura ale Curtii de
Arbitraj in vigoare la momentul sesizarii acesteia, daca partile nu au convenit altfel.
In subsidiar, regulile CAB se vor completa cu dreptul comun, din NCPC, in masura in care
acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura litigiilor (art 86 din regulile de arbitraj ale
CAB)
Articolul 86 Dreptul comun aplicabil
Prezentele reguli se completeaza cu dispozitiile de drept comun din Codul de procedura
civila, in masura in care acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura litigiilor.
4. Libertatea alegerii limbii in care se desfasoara procedura arbitrala
5. Libertatea alegerii locului arbitrajului
6. Libertatea alegerii duratei maxime a arbitrajului

CURS 8
ARBITRAJ COMERCIAL 28.11.2016

 Locul arbitrajului
Sediul materiei: Art. 569 CPC; art 26 Regulile de arbitraj al Curtii de Arbitraj de la Bucuresti.
Art. 569
Locul arbitrajului
Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se
stabileşte de tribunalul arbitral.
Articolul 26 Sediul si locul arbitrajului
(1) Sediul arbitrajului este in Romania, municipiul Bucuresti, bd. Octavian Goga nr. 2,
sectorul 3.
(2) Locul arbitrajului este la sediul Curtii de Arbitraj.
(3) Daca partile solicita motivat tribunalului arbitral ca sedintele de arbitrare sa se desfasoare
intr-un alt loc, tribunalul arbitral poate incuviinta solicitarea partilor. Cheltuielile ocazionate
de desfasurarea sedintelor arbitrale in locul solicitat de parti se suporta de acestea.

Art. 1110(3) CPC (arbitraj international) se refera la sediul instantei de arbitraj.


Art. 1110
Calificare şi domeniu de aplicare
(1) În sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit
internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
(2) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică oricărui arbitraj internaţional dacă sediul
instanţei arbitrale se află în România şi cel puţin una dintre părţi nu avea la data încheierii
convenţiei arbitrale domiciliul sau reşedinţa obişnuită, respectiv sediul în România, dacă
părţile nu au exclus prin convenţia arbitrală sau ulterior încheierii acesteia, dar numai prin
înscris, aplicarea acestora.
(3) Sediul instanţei arbitrale se stabileşte de părţile în cauză sau de instituţia de arbitraj
desemnată de acestea, iar în lipsă, de către arbitri.
Care este diferenta?
Daca ne uitam la art. 26 regulile CAB - este vorba de sediul CAB. In alin 2 al aceluiasi text se
prevede ca locul arbitrajului este la sediul curtii de arbitraj.

Ca regula, locul arbitrajului este, asadar, la sediul curtii de arbitraj. CPC se refera la
ipoteza arbitrajului ad hoc.

Miza acestei discutii este ca exista anumite consecinte legate de locul arbitrajului.
Pe planul arbitrajului intern, spre exemplu in cazul arbitrajului intern ad hoc, in situatiile in
care partile nu se inteleg, a determina locul arbitrajului este relevant pentru a determina
competenta teritoriala a instantei care vine sa solutioneze aceste divergente.
Pe planul arbitrajului international, locul arbitrajului este important pentru stabilirea
nationalitatii hotararii, ca sa vedem daca avem de a face cu o hotarare straina, putandu-se
pune problema recunoasterii si executarii unei astfel de hotarari.
Avem o usoara necorelare cu art. 1111.
 Limba arbitrajului
Sediul materiei: art. 570; 1115 CPC. Exista o mica diferenta si intre acestea doua.
Art. 570
Limba arbitrajului
(1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia
arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere
ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori, dacă părţile nu se înţeleg, într-
o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.
(2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe
cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.
(3) Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.
Art. 1116
Limba în care se desfăşoară procedura
(1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia
arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere
ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie
internaţională stabilită de tribunalul arbitral.
(2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe
cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.
(3) Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.
Partile vor putea alege limba dupa aceste reguli.

 Durata arbitrajului
Decizia de a institui o durata a arbitrajului apartine partilor. Legea prevede un termen, termen
care nu este, insa, impus partilor. Legea prevede un mecanism prin care partile isi pot insusi
acest termen - art. 568 (1).
Art. 568
Caducitatea arbitrajului
(1) La primul termen de judecată la care au fost legal citate, părţile sunt obligate să declare în
scris, sub sancţiunea decăderii, dacă înţeleg să invoce caducitatea arbitrajului.
(2) Când cel puţin una dintre părţi a formulat declaraţia prevăzută la alin. (1), tribunalul
arbitral, la expirarea termenului prevăzut la art. 567, va pronunţa o hotărâre prin care va
constata că arbitrajul a devenit caduc, cu excepţia situaţiei în care părţile declară în mod
expres că renunţă la caducitate, caz în care va continua judecata.
(3) Probele administrate în cadrul procedurii devenite caducă vor putea fi utilizate, dacă este
cazul, într-un nou arbitraj, în măsura în care se socoteşte că nu este necesară refacerea lor

Sediul materiei: art. 567; 1115 (4) CPC.


Art. 567
Termenul arbitrajului
(1) Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în
termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.
(2) Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri
incidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.
(3) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părţile pot consimţi în scris la prelungirea
termenului arbitrajului.
(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o
singură dată, cu cel mult 3 luni.
(5) Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi

Art. 1115
Procedura arbitrală
(1) Părţile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituţii
de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.
(2) Dacă părţile nu au procedat conform celor prevăzute la alin. (1), tribunalul arbitral
stabileşte procedura pe calea uneia dintre modalităţile prevăzute la alin. (1).
(3) Oricare ar fi procedura arbitrală stabilită, tribunalul arbitral trebuie să garanteze egalitatea
părţilor şi dreptul lor de a fi ascultate în procedură contradictorie.
(4) În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite în cartea a IV-a se dublează.

Arbitraj intern: 6 luni;


Arbitraj international: 12 luni.

Inceputul curgerii termenului:


Termenul incepe sa curga de la momentul constituirii tribunalului arbitral.
Momentul constituirii tribunalului arbitral, in cazul arbitrajului ad-hoc este reglementat la art.
566. Data acceptarii insarcinarii cu pricina este prevazuta la art. 566 (2) coroborat cu art. 559.
Art. 566
Constituirea tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau,
după caz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.
(2) Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559
Art. 559
Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în
termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia

Daca termenul de 5 zile nu este respectat, ne uitam si corelam si cu regulile CAB si prin
analogie, art. 16(5) - nesemnarea declaratiei de acceptare in termenul prevazut de (1) este
considerat refuz.

Articolul 16 Declaratia de acceptare


(1) In termen de 5 zile de la data cand le-a fost comunicata propunerea de numire, arbitrii si
supraarbitrul vor completa si vor semna Declaratia de acceptare, independenta, impartialitate
si disponibilitate (denumita in continuare Declaratia de acceptare). Declaratia va putea fi
completata si trimisa prin corespondenta electronica.
(2) Declaratia de acceptare contine urmatoarele elemente:
a) acordul sau refuzul arbitrului/supraarbitrului de a indeplini misiunea de arbitru in
respectiva cauza;
b) in caz de acceptare, declaratia arbitrului/supraarbitrului conform careia a luat cunostinta de
Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj si intelege sa le respecte cu strictete;
c) declaratia arbitrului/supraarbitrului ca nu se afla in niciuna din cauzele de incompatibilitate
prevazute de art. 20, de natura a pune la indoiala independenta si impartialitatea sa. In cazul
in care arbitrul considera ca poate sa isi indeplineasca misiunea de arbitru in mod
independent si cu impartialitate desi asemenea cauze exista, el va declara faptele si
imprejurarile relevante;
d) declaratia arbitrului/supraarbitrului ca este in masura sa dedice timpul necesar desfasurarii
si finalizarii procedurii arbitrale in timpul afectat acesteia potrivit prezentelor reguli.
(3) Daca faptele sau imprejurarile mentionate la alin. (2) lit. c) survin in cursul litigiului,
arbitrul le va declara de indata.
(4) Declaratia initiala si declaratiile ulterioare, daca este cazul, se depun la dosarul litigiului,
pentru ca partile sa poata lua cunostinta de continutul lor.
(5) Nesemnarea Declaratiei de acceptare in temeiul prevazut la alin. (1) este considerata refuz
al indeplinirii misiunii de arbitru.
(6) Declaratia de acceptare se intocmeste pe formular tip, care se comunica arbitrilor si
supraarbitrului propusi, prin grija Secretariatului Curtii de Arbitraj. Formularul este cuprins
in anexa nr. 3.
In cazul arbitrajului institutionalizat, regulile CAB au la art. 22 prevederi similare cu art. 566.
Momentul constituirii, in acest caz, va fi momentul in care supraarbitrul accepta.

Cauze de suspendare a termenului


Sediul materiei: art. 567 (2) CPC; art. 23 (2) regulament CAB.
Art. 567
Termenul arbitrajului
(1) Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în
termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.
(2) Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri
incidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.
(3) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părţile pot consimţi în scris la prelungirea
termenului arbitrajului.
(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o
singură dată, cu cel mult 3 luni.
(5) Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi.
Articolul 23 Termenul arbitrajului
(1) Daca partile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in
termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale.
(2) Termenul se suspenda pe durata desfasurarii urmatoarelor evenimente: judecarea cererii
de recuzare; solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate; judecarea unei cereri incidente
adresate instantei judecatoresti competente; inlocuirea arbitrilor sau supraarbitrului,
potrivit art. 21; suspendarea litigiului in baza unei dispozitii legale; efectuarea unei expertize
dispuse de tribunalul arbitral

Cauze de prelungire a termenului (dupa ce s-a implinit termenul)


Poate interveni prin 3 modalitati: acordul partilor, dispozitia tribunalului arbitral sau de drept.
1. prin acordul partilor
Trebuie sa imbrace aceeasi forma ca cea ceruta de lege pentru conventia de arbitraj - art.
567(3)

2. dispozitia tribunalului arbitral


Art. 567(4). Ex. de motive: imposibilitatea de participare a arbitrului/ supleantului,
intervenirea unei expertize etc.
Spre deosebire de art. 567(4), regulile CAB nu prevad in art. 24(2) o limitare a numarului de
prelungiri (nu numai una).
Articolul 24 Prelungirea termenului
(1) Partile pot consimti, oricand in cursul litigiului, la prelungirea termenului arbitrajului, fie
in scris, fie prin declaratie orala, data in fata tribunalului arbitral si consemnata in incheierea
de sedinta.
(2) Tribunalul arbitral poate dispune, prin incheiere, in cazul in care se constata ca una dintre
parti obstructioneaza desfasurarea procedurii arbitrale ori pentru alte motive temeinice,
prelungirea termenului arbitrajului.
(3) Termenul se prelungeste de drept cu 3 luni in cazul incetarii personalitatii juridice sau al
decesului uneia dintre parti.
3. de drept
Art. 567(5). Totusi, din redactare, se are in vedere numai persoana fizica. Art. 24(3) regulile
CAB vorbesc si de persoana juridica. Pentru identitate de ratiune, asa ar trebui sa fie cazul si
la arbitrajul ad-hoc.

Sanctiunea nerespectarii termenului


Sanctiunea intervine le 2 planuri:

1. Procedura arbitrala
Sanctiunea consta in caducitatea arbitrajului. Caducitatea presupune o conventie de
arbitraj valabil incheiata, dar care este lipsita de eficacitate, prin trecerea termenului stabilit
de catre parti.
Totusi, chiar daca a intervenit caducitatea, se mentin unele efecte produse. Spre ex. pe
taramul administrarii probelor - art. 568(3).
Art. 568
Caducitatea arbitrajului
(1) La primul termen de judecată la care au fost legal citate, părţile sunt obligate să declare în
scris, sub sancţiunea decăderii, dacă înţeleg să invoce caducitatea arbitrajului.
(2) Când cel puţin una dintre părţi a formulat declaraţia prevăzută la alin. (1), tribunalul
arbitral, la expirarea termenului prevăzut la art. 567, va pronunţa o hotărâre prin care va
constata că arbitrajul a devenit caduc, cu excepţia situaţiei în care părţile declară în mod
expres că renunţă la caducitate, caz în care va continua judecata.
(3) Probele administrate în cadrul procedurii devenite caducă vor putea fi utilizate, dacă este
cazul, într-un nou arbitraj, în măsura în care se socoteşte că nu este necesară refacerea lor.
Cand intervine caducitatea?
Spuneam ca termenul de 6 luni nu este imperativ, avand in vedere limitarea in timp instituita
de art. 568 (1).
Art. 568 (1) - primul termen se refera la chiar primul termen de judecata, nu la termenul de
judecata urmator dupa expirarea termenului. Adica odata declarat, e bun declarat, cu exceptia
cazului in care partile revin asupra invocarii caducitatii.
Regulile CAB sunt chiar mai nuantate: art. 25. Partile declara, dar trebuie sa reitereze cand
devine caduc arbitrajul.
Articolul 25 Caducitatea arbitrajului
(1) Constituie cauza de caducitate a arbitrajului situatia in care una dintre parti a notificat in
scris tribunalului arbitral pana la prima zi de infatisare ca intelege sa invoce caducitatea si
reitereaza aceasta exceptie la primul termen dupa expirarea duratei arbitrajului.
(2) Lipsa unei solicitari exprese in termenul prevazut conform alin. (1) nu poduce nicio
consecinta cu privire la termenul solutionarii litigiului.
(3) Nu constituie cauza de caducitate si partea nu poate invoca depasirea termenului de
solutionare a litigiului, chiar daca aceasta exceptie a fost invocata in termenul prevazut in
alin. (1), daca prin propria sa atitudine a zadarnicit celeritatea solutionarii litigiului. Aceasta
constatare o face tribunalul arbitral si se consemneaza in incheiere.

2. Persoana arbitrilor
Art. 565 lit. b) CPC, pentru ca, mai departe, asta ar duce la posibilitatea intentarii unei actiuni
in anulare, fapt care ar prejudicia partea (partile).
Art. 565
Răspunderea arbitrilor
Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;
b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în
termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau
cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin

 Competenta tribunalului arbitral


Intinderea competentei tribunalului arbitral
Avem 3 planuri:
1. materiala
Dpdv material, competenta arbitrilor este una specializata si supusa unei duble limitari:
i) limitata de conventia de arbitraj
ii) limitata de domeniul arbitrabilitatii

2. personala
Arbitrajul fiind o cale jurisdictionala speciala, de stricta aplicare si care nu poate fi extinsa la
alte persoane decat cele care si-au manifestat expres preferinta pentru aceasta modalitate de
solutionare a litigiilor.

3. temporala
Dpdv temporal, competenta arbitrilor se intinde pana la solutionarea litigiului sau, dupa caz,
pana la expirarea termenului stabilit de catre parti sau de catre lege.

Invocarea necompetentei (exceptia de necompetenta)


Discutia este diferita, dupa cum se invoca necompetenta instantei judecatoresti sau cea a
tribunalului arbitral.

 invocarea necompetentei instantei judecatoresti


Cine invoca?
Sediul materiei: art. 554.
Art. 554
Verificarea competenţei instanţei
(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:
a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.
(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este
soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.
Invoca partile, nu si instanta din oficiu.
Ce se intampla daca se constata o asemenea necompetenta?
Avem tezele II si III ale alin (1) al art. 554.
NB! Acolo unde este nevoie de masuri de constrangere (ex. Masuri provizorii, aducere
de martori), ramane competenta instanta statala.

 invocarea necompetentei tribunalului arbitral


Sediul materiei: art. 579.
Art. 579
Verificarea competenţei
(1) La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică
propria sa competenţă de a soluţiona litigiul.
(2) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o
încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii
arbitrale, conform art. 608.
(3) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost
sesizat, îşi declină competenţa printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula
acţiunea în anulare, prevăzută la art. 608.

Tribunalul arbitral nu isi poate declina competenta catre instanta de drept comun, asa cum
poate instanta (posibilitate prevazuta la art. 554).
Vezi si art. 135(3).
Art. 135
Soluţionarea conflictului de competenţă
(1) Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa
imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.
(2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea
de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
(3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate
jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.
(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, printr-o hotărâre definitivă.
Daca ultima instanta in fata careia s-a ivit conflictul este tribunalul arbitral, acesta neputand
trimite inapoi spre instanta statala, ar trebui insa sa sesizeze instanta superioara cu privire la
existenta acestui conflict.
CURS 9
ARBITRAJ COMERCIAL 05.12.2016

Seminar
1. O actiune de partaj:

a. Este arbitrabila in toate situatiile, intrucat priveste drepturi patrimoniale, de care


partile pot dispune
b. Este arbitrabila atunci cand priveste impartirea bunurilor commune ca urmare a
divortului, intrucat casatoria fiind desfacuta, litigiul nu poate fi inclus in sfera
celor referitoare la relatiile de familie avute in vedere de art 542 alin 1 NCPC
c. Este arbitrabila atunci cand priveste bunurile succesorale, numai daca anterior au
fost stabilite persoanele avand calitate de mostenitor, cotele succesorale ce le revin
si bunurile ce alcatuiesc masa succesorala
d. Niciun raspuns corect
In materia relatiilor de familie avem niste reguli specifice materiei. Avem anumite
prezumtii. Un tribunal arbitral nu poate sa stabileasca contributia fiecarui sot.
Raspuns corect: D
Art 542 NCPC
Art. 542
Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra
cărora părţile nu pot să dispună.
(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă
sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
2. Litigiile privind executarea obligatiei de intretinere dintre copii si parintii lor:

a. Sunt excluse in toate situatiile din domeniul arbitrabilitatii


b. Pot fi supuse arbitrajului numai in cazul in care copiii sunt majori la momentul
nasterii litigiului
c. Poti fi supuse arbitrajului in toate situatiile, fiind vorba despre litigii referitoare la
chestiuni patrimoniale
d. Niciun raspuns corect

Raspuns corect: A

3. Actiunea in revendicarea unui imobil:

a. Nu poate fi solutionata pe calea arbitrajului, fiind de competenta exclusive a


instantei judactoresti in circumscirptia careia se afla situate imobilul
b. Poate fi supusa arbitrajului numai daca arbitrajul este organizat in circumscriptia
instantei judecatoresti ce ar fi avut competenta sa solutioneze litigiul in absenta
unei conventii de arbitraj
c. Este susceptibila de a fi solutionata pe calea arbitrajului, indifferent de locul
organizarii acestuia, daca cerintele prevazute de art 542 alin 1 NCPC sunt
intrunite
d. Niciun raspuns corect

Art 117 NCPC

Cererile privitoare la imobile


(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei
circumscripţie este situat imobilul.
(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la
instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste
circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află
imobilul.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii,
acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară,
precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă
din succesiune.
Domeniul arbitrabilitatii inseamna obiectul litigiului. Aici se impune o competenta teritoriala
nu materiala.
Cum se coreleaza art 117 si textele referitoare la arbitraj?
Art 94 alin 1 lit j
Art 569 locul arbitrajului

Art. 94
Judecătoria
Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,
neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de
cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii
aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile
juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice,
după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor,
dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate
prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de
izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor
instanţe;
i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de
calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
2. abrogat;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate
jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Art. 569
Locul arbitrajului
Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se
stabileşte de tribunalul arbitral.
Asadar art 117 ar trebui sa nu fie un impeidiment pt ca el nu exclude un tip de litigiu.
Cartea a IV-a a codului este o carte de sine statatoare, ca si cartea a VII-a, care nu se
completeaza cu restul codului.
Ca atare, de principiu, ar trebui sa evitm sa oferim solutii referitoare la arbitraj raportandu-ne
la celalalte carti, cu exceptia mentionata, impusa de lege: legiuitorul poate sa spuna ca
anumite litigii sunt de competenta unei anumite instante etc.
Atunci nu se va putea recurge la arbitraj.
Raspuns corect: C

4. In cazul arbitrajului ad-hoc, daca partile au stipulate in conventia de arbitraj ca litigiul


se va solution de un tribunal arbitral compus din 2 arbitri:

a. Tribunalul arbitral se va constitui potrivit vointei partilor exprimate in conventia


de arbitraj
b. Conventia arbitrala este lovita de nulitate, urmand ca litigiul sa se solutioneze de
catra instant de judecata
c. Clauza referitoare la numarul de arbitri este lovita de nulitate, iar litigiul va fi
solutionat de un tribunal arbitral compus din 1 sau 3 arbitri in functie de valoarea
si complexitatea cauzei
d. Niciun raspuns corect

Art 556 alin 2


Art. 556
Numărul arbitrilor
(1) Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de mai mulţi arbitri, care
trebuie să fie întotdeauna în număr impar.
(2) Dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit
de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei 2 arbitri.
(3) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor
numi un singur arbitru.
Raspuns corect: D

5. In arbitrajul ad-hoc, desemnarea arbitrului de catre reclamant se face astfel:

a. Prin cererea de arbitrare (actiunea arbitrala)


b. Anterior introducerii cererii de arbitrare printr-o comunicare scrisa sau verbal
adresata paratului
c. Ulterior introducerii cererii de arbitrare, dar numai prin comunicare scrisa adresata
paratului
d. Niciun raspuns corect
Varianta b ar fi fost corecta daca nu aveam si comunicare verbal.
Variant c ar fi fost corecta daca exprimarea era anterior introducerii cererii de arbitrare.
Art 558 alin 1
Art. 558
Numirea arbitrilor
(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.
(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici
nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica
celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).
(3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi
profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să
recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.
(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10
zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz,
numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului
desemnat de aceasta.
(5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor
propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în
situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea.
Art. 572
Comunicarea cererii arbitrale
Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru copie de pe cererea de arbitrare
şi de pe înscrisurile anexate.
Raspuns corect: D
6. In cazul arbitrajului ad-hoc, daca paratul refuza sa isi indeplineasca obligatia de
numire a arbitrului, in vederea solutionarii ligiului dintre parti, reclamantul:

a. Poate desemna arbitrul in locul paratului


b. Este obligat sa solicite instantei de judecata desemnarea arbitrului
c. Poate sesiza instant de judecata in vederea solutionarii litigiului
d. Niciun raspuns corect

Raspuns corect C
Art 554 ncpc
Art. 554
Verificarea competenţei instanţei
(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:
a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.
(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este
soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

De citit pt examen: procedura propriu-zisa art 571 etc 608


Disertatie vezi: Ion Bacanu, Octavian Capatana.

CURS 10
ARBITRAJ COMERCIAL 12.12.2016

Examen: materia discutata + articolele din codul de procedura


Cartea a IV-a cu privire la arbitraj
Din cartea VII partea referitoare la arbitrajul international
Regulile Curtii de Arbitraj de la Bucuresti
La examen: 5 subiecte semi-teoretice, vom avea o problema teoretica din spetele sau grilele
discutate. Nu vom avea grile sau spete ci ne va interesa o anumita problema teoretica. Spre
exp mijloacele pe care le are la dispozitie reclamantul atunci cand paratul impiedica
constituirea tribunalului arbitral.

 Desfiintarea hotararii arbitrale


Art. 606
Efectele hotărârii arbitrale
Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie
Potrivit art 606 NCPC hotararea arbitrala comunicata este definitiva si obligatorie, asta stim
relativ la efectele hotararii arbitrale.
Potrivit art 635 NCPC hotararile arbitrale constituie titluri executorii daca sunt investite cu
formula executorie, chiar daca sunt atacate cu actiune in anulare.
Art. 635
Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale
Pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare,
precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a
neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente.

Acestea sunt textele relevante pt hotararile arbitrale si constituie premisa pentru discutia
noastra.
Sunt obligatorii, definitive adica nesusceptibile de cai de atac, sunt suscpetibile de a fi puse in
executare silita daca sunt investite cu formula executorie.
Singura cale de atac este reprezentata de actiunea in anulare care prin ea insasi nu
aduce un efect suspensiv.
 Actiunea in anulare este singurul instrument prin care se exercita controlul
judecatoresc asupra solutionarii litigiului prin intermediul arbitrajului.
 Natura juridica a actiunii in anulare - de-a lungul timpului au fost formulate doua
opinii atat in doctrina cat si in practica:

1. Actiunea in anulare are natura unei cai de atac


2. Actiunea in anulare este privita ca o actiune principala, distincta, prin care se exercita
controlul judecatoresc asupra sentintei arbitrale.
Daca doctrina s-a exprimat destul de clar si de ferm in sensul imbratisarii celei de-a doua
opinii, practica a fost oscilanta si a fost incurajata inclusiv de solutia pronuntata in 2001
de ICCJ intr-un RIL.
Ne intereseaza daca este o actiune de sine statatoare sau cale de atac din perspectiva
modului in care se constituie instanta, completul.
Cum se timbreaza actiunea in anulare? Sigur e o cerere patrimoniala, deci o timbrez la
valoare. Dar o timbrez la valoarea obiectului pricinii sau la jumatate ca in cazul cailor
de atac?
Decizia 5/2001 (RIL) a calificat actiunea in anulare ca fiind o cale de atac. Ulterior insa,
legiuitorul a fost cel care a precizat expres un punct de vedere contrar, prin modificarea
Codului de Procedura Civila, stabilindu-se clar ca se judeca actiunea in anulare in
completul prevazut pt judecata in prima instanta. De asemenea, textul legal care
stabilea instanta competenta de a solutiona actiunea in anulare a primit o atributie
suplimentara si anume de a solutiona in prima instanta.
In prezent, aceasta solutie este consacrata de NCPC cu precizarea ca, practic, actuala
reglementare isi propune sa duca la unfiormizarea practicii: in prima instanta mereu
competenta de solutionare revine Curtii de Apel ceea ce va conduce la solutionarea caii
de atac (recurs art 613 NCPC) de catre ICCJ.
Art. 613
Judecarea acţiunii în anulare
(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru
judecata în primă instanţă.
(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:
a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată
instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;
b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare
tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz
contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în
limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe,
curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va
pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra
fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul
arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.
(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului

In trecut, solutia era putin nuantata pt ca actiunea in anulre se solutiona in prima instanta
de catre instanta imediat superioara ce ar fi judecat in mod normal litigiul, ceea ce
inseamna: contestatia se solutiona fie de Tribunal fie de Curtea de Apel si astfel,
solutionarea caii de atac revenea fie Curtii de Apel fie ICCJ.
 Obiectul actiunii in anulare.
Ca regula ea poate fi formulata impotriva hotararii/ sentintei arbitrale, adica impotriva
actului jurisdictional prin care triunalul arbitral a dispus cu privire la pretentiile formulate.
Prin exceptie, pot fi atacate separat cu actiune in anulare, anumite incheieri pronuntate de
catre tribunalul arbitral, respectiv:
 Incheierea prin care s-a dispus suspendarea cursului arbitrajului
 Incheierea prin care s-a dispus luarea masurilor asiguratorii/ provizorii
 Incheierea prin care a fost respinsa ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii
Constitutionale
Aceste incheieri pot fi atacate separat cu o actiune in anulare, in rest doar sentintele prin care
se solutioneaza fondul litigiului.
Art 579 alin 3 NCPC

Art. 579

Verificarea competenţei

(1) La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică
propria sa competenţă de a soluţiona litigiul.
(2) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o
încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii
arbitrale, conform art. 608.

(3) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost
sesizat, îşi declină competenţa printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula
acţiunea în anulare, prevăzută la art. 608

O asemenea hotarare nu poate face obiectul actiunii in anulare.

 Motivele de anulare a sentintei arbitrale

Ele sunt reglementate in art 608 NCPC (vezi clasificare arbitraj).

Art. 608

Acţiunea în anulare

(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre
următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul
unei convenţii nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost
legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi
cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de
acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);

f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult
decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării


ori nu este semnată de arbitri;

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale
legii;

i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din
actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în
sesizare.

(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care
nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută
la art. 604

Daca sistematizam ipotezele avute in vedere de acest art putem constata ca exista doua
categorii de motive, ce se justifica prin natura mixta (contractuala si jurisdictionala) a
arbitrajului.

Originea contractuala si functia jurisdictionala a arbitrajului.

Exista motive ce tin de nerespectarea conventiei de arbitraj, aici putem include:

Litera a, b, c, e.

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul
unei convenţii nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi
cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de
acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);

A doua categorie de motive sunt cele ce tin de functia jurisdictionala a arbitrajului si


nerespectarea de catre tribunalul arbitral a unor principii fundamentale ale procesului
civil.

Includem aici literele d,f,g,h,i.

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost
legal îndeplinită;

f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult
decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării


ori nu este semnată de arbitri;

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale
legii;

i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din
actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în
sesizare.

Sunt motive ce determina formularea cailor de atac in procesul civil.

Din perspectiva cursului nostru, ne intereseaza cu precadere prima categorie, motivele ce tin
de conventia de arbitraj pt ca celealte nu reprezinta particularitati reale in materia
arbitrajului.

Art 575 NCPC

Dispoziţii generale

(1) Judecata arbitrală se desfăşoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576.

(2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5 alin. (2),
art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) şi la art. 23 sunt aplicabile
în mod corespunzător şi în procedura arbitrală

Consacrarea motivelor enumerate mai devreme.

 Solutionarea actiunii in anularea sentintei arbitrale

Retinem ca in scopul protejarii partilor, acestea nu pot renunta la dreptul de a introduce


actiunea in anulare decat ulterior pronuntarii hotararii arbitrale, dispozitie consacrata prin art
609 NCPC.

Art. 609

Renunţarea la acţiunea în anulare

(1) Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare
împotriva hotărârii arbitrale.

(2) Renunţarea la acest drept se poate face numai după pronunţarea hotărârii arbitrale.

Inseamna ca daca in conventia de arbitraj am avea o asemenea dispozitie, ea ar fi lovita


de nulitate. De asemenea sunt lovite de nulitate asemenea clauze in masura in care sunt
cuprinse intr-un regulament de arbitraj.

Atentie, este posibil sa gasim asemenea dispozitii in regulamente de arbitraj create de


tribunale arbitrale constituite in temeiul unor statute profesionale. Ca atare, avem moduri de
desfasurare a anumitor profesii ce permit constituirea unor regulamente de arbitraj (domeniul
sportiv) ce prevad ca sentinta arbitrala nu poate face obiectul unei cai de atac, oricare ar fi ea.

Nu se poate institui o asemenea dispozitie. O asemenea clauza trebuie sa fie lovita de


nulitate. Practic, oricat de relaxat am aborda acest mecanism de solutionare a
diferenului, controlul judecatoresc trebuie sa fie la indemana celui interesat.
Intotdeauna exista si derogari. Este posibil ca unele acte normative sa stabileasca obligatia
partilor de a renunta la exercitarea unei cai de atac, adica de a renunta la actiunea in
anulare. Dar in acest caz nu partile prin vointa lor decid asta, ci un act normativ
dispune astfel.

Un exemplu in acest sens il reprezinta Conventia de la Washington din 1965. Potrivit acestei
conventii recurgerea la mecanismul de arbitraj implica in mod necesar renuntarea la
exercitarea unei cai de atac in fata unei instante statale.

Aceasta dispozitie nu contravine art 609.

 Termemnul de exercitare a actiunii in anulare

Este de principiu de o luna de la data comunicarii sentintei arbitrale sau dupa caz, de la data
la care s-a comunicat hotararea prin care a fost completata/ indreptata/ lamurita sentinta
arbitrala.

Intr-o situatie speciala termenul este de 3 luni, respectiv in cazul mentionat la art 608 litera
i) si curge de la data publicarii deciziei Curtii Constitionale in M. Of.

i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din
actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în
sesizare

 Competenta

Din punct de vedere material competenta in prima instanta revine Curtii de Apel.

Competenta teritoriala revine instantei in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul ( a se


vedea importanta locului arbitrajului).

In cazul arbitrajului institutionalizat de cele mai multe ori coincide cu sediul Curtii de
Arbitraj.

 Judecata propriu-zisa

In prima instanta avem un complet constituit pt judecata unei cereri de prima instanta, adica
de un singur judecator.

Unde se depune actiunea arbitrala? Direct la instanta, este normal asa, asta fiind regula
avand in vedere natura juridica a actiunii in anulare.

Intampinarea este obligatorie. Spuneam ca executarea eventuala a solutiei arbitrale nu este


suspendata prin depunerea actiunii in anulare. Taxa de timbru se calculeaza ca pt orice
actiune patrimoniala ce ar fi depusa la o instanta de judecata.

Evident procedura de judecata este cea pentru judecata in prima instanta.


 Solutiile ce se pot pronunta

Interesul nostru vizeaza ipoteza admiterii actiunii.

In cazurile prevazut de art 608 la literele a), b), e) (litigiul nu era susceptibil de solutionare
prin arbitraj, existau vicii, impedimente insurmontabile) – admitand actiunea, Curtea de
Apel va trimite spre judecata in prima instanta, la instanta competenta.

In celelalte cazuri, unde ar fi identificate motive de desfiintare a hotararii arbitrale, aici nu


avem un impediment ca dosarul sa fie solutionat totusi in prima instanta de catre tribunalul
arbitral dar cu respectarea chestiunilor incalcate. Odata ce admite actiunea si ca atare
anuleaza sentinta arbitrala, Curtea de Apel va tine cont de vointa partilor (vorbim
despre o conventie intre parti valabila si operanta). Asta inseamna ca odata ce desfiintam
sentinta si trebuie rejudecata cauza, Curtea de Apel va trimite cauza spre rejudecare
tribunalului daca macar una dintre parti solicita acest lucru.

Pentru ca daca macar una dintre parti solicita acest lucru nu a intervenit mutuus dissensus si
astfel in continuare se doreste solutionarea asa cum partile au convenit.

Daca nici una dintre ele nu solicita,atunci cauza nu va fi trimisa tribunalului arbitral, se va
intelege ca partile au revenit asupra dorintei lor ca litigiul sa fie solutionat de tribunalul
arbitral.

Pentru ca practic retrimitand dosarul, se consuma timp etc. Poate ele au apelat la arbitraj
tocmai pt a economisi timp.

Daca nu se trimite catre tribunalul arbitral, Curtea de Apel va solutiona in fond litigiul, in
limitele conventiei de arbitraj. Practic litigiul se va solutiona in una sau doua etape, in functie
de imprejurari.

In momentul in care se anuleaza hotararea vedem ce vor partile: vor de catre instanta – mai
trebuie administrat probatoriu suplimentar? Daca nu, pronuntam o hotarare cu doua functii –
anulez hotararea arbitrala si solutionez pe fond.

Dar daca am nevoie de probatoriu supliemntar am o prima hotarare prin care anulez solutia
arbitrala apoi pronunt o a doua hotarare pe fondul litigiului.

O idee esentiala este ca se solutioneaza litigiul in limitele conventiei arbitrale pt ca in


limitele conventiei de arbitraj poate insemna ff multe lucruri, inclusiv solutionarea
litigiului in echitate.

Practic, daca asa si-au dorit partile, asa se va solutiona litigiul daca este cazul: art 613 alin 3
lit b NCPC.

Judecarea acţiunii în anulare

(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata
în primă instanţă.
(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod
corespunzător.

(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:

a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată
instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare
tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar,
dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele
convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va
pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi
hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă
părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate,
curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.

(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.

 Calea de atac

Art 613 alin 4 NCPC

Hotararea poate fi atacata numai cu recurs, ce se solutioneaza de ICCJ.

ARBITRAJUL INTERNATIONAL

Exista doua mari teme:

1. Procesul arbitral international – privire prin filtrul internationalitatii asupra a tot


ceea ce am discutat pana acum, particularitatile ce deriva din elementul de
extraneitate
2. Recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine

 Procesul arbitral international

Sunt incidente doua conventii internationale:

Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International adoptata la Geneva in 1961, la


care Romania a devenit parte prin Decretul 281/ 1963.

Trebuie observat faptul ca sunt parti la aceasta conventie cca. 30 de state ceea ce inseamna
foarte mult avand in vedere ca este o conventie europeana.

Sunt parti la aceasta conventie si doua state neeuropene: Cuba, Burkina Faso.
A doua este Conventia pt recunaosterea si executarea sentintelor arbitrale straine
adoptata la New York in 1958 la care Romania a devenit parte prin Decretul 186/ 1961.

Sunt parti la aceasta conventie 150 de state din lume.

In afara de aceste dispozitii mai sunt incidente dispozitiile din cartea a VII-a, mai exact Titlul
IV – Arbitrajul international si efectele htoararilor arbitrale straine (art 1111-1133 NCPC).

Cum ele sunt plasate destul de straniu in cartea a VII-a, unele nu isi gaseau locul aici, dar
pornindu-se de la ideea ca au legatura ca elementul de extraneitate au fost plasate astfel in
cod.

Cartea a IV-a este dreptul comun.

Exista in Regulile Curtii de arbitraj de la Bucuresti dispozitiile art 76-81 (reglementari


referitoare la arbitrajul international).

Ce este arbitrajul international?

Caracterul international este dat de caracterul international al litigiului.

Spuneam in primele cursuri ca poate sa prezinte interes si acel caracter comercial deoarece
Conventia de la Geneva 1961 spune astfel.

 Particularitati ale conventiei de arbitraj

Cu privire la forma conventiei de arbitraj.

Si in cazul arbitrajului international este necesar sa avem o conventie de arbitraj incheiata in


forma scrisa, astfel cum prevad in mod expres si Conventia de la Geneva si Conventia de la
New York, si art 1113 din NCPC.

Art. 1113

Convenţia arbitrală

(1) Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex,
telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba
printr-un text.

(2) Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte
condiţiile impuse de una dintre legile următoare:

a) legea stabilită de părţi;

b) legea care guvernează obiectul litigiului;


c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;

d) legea română.

(3) Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii


contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă

Cu privire la conditiile de fond.

Gasim atat dispozitii conflictuale dar si materiale.

Normele conflictuale:

Capacitatea partilor este supusa legii nationale a acestora. Avem dispozitii exprese in art 6
din Conventia de la Geneva

ART. 5
Declinarea competentei arbitrale
1. Partea care înţelege sa ridice o excepţie intemeiata pe incompetenta arbitrului trebuie, cînd
este vorba de excepţii întemeiate pe inexistenta, nulitatea sau caducitatea convenţiei de
arbitraj, sa facã acest lucru în cursul procedurii arbitrale, cel mai tirziu în momentul
prezentãrii apararilor sale în fond, iar cînd este vorba de excepţii întemeiate pe faptul ca
chestiunea litigioasa ar depãşi împuternicirile arbitrului, de îndatã ce va fi ridicatã, în
procedura arbitralã, problema care ar depãşi aceste împuterniciri.

Cînd intirzierea pãrţilor în ridicarea exceptiei este datoratã unei cauze socotitã intemeiata de
cãtre arbitru, acesta va declara excepţia admisibilã.

2. Excepţiile de incompetenta arãtate la paragraful 1 de mai sus şi care nu au fost ridicate în


termenele fixate în acest paragraf 1, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procedurii arbitrale,
dacã este vorba de excepţii pe care, în virtutea legii aplicabile de cãtre arbitru, pãrţile au
singure facultatea de a le invoca, nici în cursul unei proceduri judiciare ulterioare asupra
fondului sau executãrii sentinţei, dacã este vorba de excepţii lãsate la facultatea pãrţilor în
virtutea legii determinate de norma conflictuala a instanţei judecãtoreşti sesizate cu fondul
sau cu executarea sentinţei. Judecãtorul va putea totuşi controla decizia prin care arbitrul a
constatat tardivitatea exceptiei.

3. Sub rezerva controlului judiciar ulterior prevãzut prin legea forului, arbitrul a cãrui
competenta este contestatã nu trebuie sa se desesizeze de proces; el are dreptul de a hotãrî
asupra propriei sale competente şi asupra existenţei sau valabilitãţii convenţiei de arbitraj sau
a contractului din care aceasta convenţie face parte.

Si in art 5 din Conventia de la New York:

Articolul 6

Dacă anularea sau suspendarea sentinţei este cerută autorităţii competente vizată la articolul
V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în faţa căreia este invocată sentinţa poate, dacă
consideră indicat, să amâne statuarea asupra executării sentinţei; ea poate, de asemenea, la
cererea părţii care solicită executarea sentinţei, să ordone celeilalte părţi să furnizeze garanţii
convenabile.

Cu privire la restul conditiilor de fond: consimtamant, obiect, cauza, vor fi supuse, in scara,
urmatoarelor legi:

1. Legea aleasa de catre parti – conventia de arbitraj este un contract, contractul fiind
supus legii alese de catre parti (lex contractus – conditii de fond – capacitatea care
tine de lex patriae)
2. Daca partile nu au ales legea aplicabila, legea statului unde sentinta arbitrala
trebuie pronuntata.
3. Legile determinate de normele conflictuale ale instantei sesizate daca la acel
moment nu se poate stabili care este locul unde se va pronunta sentinta arbitrala.

Ar trebui sa nu avem o lege aleasa de catre parti, in al doilea rand sa nu stim inca unde se va
pronunta sentinta arbitrala si, prin ipoteza, vom avea un litigiu intre parti cu privire la
valabilitatea conventiei de arbitraj, litigiu de competenta instantelor unui stat anume,
conventia de arbitraj necuprinzand dispozitii privind locul arbitrajului.

Atunci, practic, instanta judecatoreasca sesizata cu un litigiu privin obiectul, cauza,


consimtamantul unui asemenea proces de arbitraj (aspecte ce ar conduce la nultiatea
conventiei) ar trebui sa stabileasca legea aplicabila conventiei de arbitraj in raport cu care se
va solutiona pretentia formulata de parti.

In asemenea caz, instanta sesizata va determina legea aplicabila conventiei de arbitraj potrivit
normelor sale conflictuale (lex fori). Daca i se aduce in discutie nulitatea conventiei de
arbitraj pt ca faptul ca obiectul sau excede obiectul arbitrabilitatii, ea se va uita: au stabilit
partile legea aplicabila convetiei? Rezulta locul arbitrajului din conventie? Ce spun normele
conflictuale ale forului sesizat?

A treia solutie se gaseste doar in Conventia de la Geneva nu si in cea de la New York


deoarece aceasta se refera la recunaosterea unor hotarari arbitrale, asadar deja ar exista
hotararea, ea fiind deja pronuntata.

Gasim si reglementari materiale, cu privire la conditiile de valabilitate de fond ale conventiei


de arbitraj.

Cu privire la capacitate:

Conventia de la Geneva 1961 spune ca persoanele juridice de drept public au facultatea de a


incheia in mod valabil conventii de arbitraj.

Care este ideea? Potrivit acestei conventii un subiect de drept public poate recurge la arbitraj
cu exceptia in care un stat formuleaza o rezerva in acest sens. Romania nu a formulat o astfel
de rezerva, noi avem art 1112 alin 2 unde se reglementeaza aceasta ipoteza in sensul ca un
subiect de drept public nu poate invoca prorpiul sau drept pt a contesta capacitatea sa de a fi
parte in procesul arbitral.

Art. 1112
Arbitrabilitatea litigiului

(1) Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea priveşte
drepturi asupra cărora părţile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanţei arbitrale
nu rezervă competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti.

(2) Dacă una dintre părţile convenţiei arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o
organizaţie controlată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a
contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral.

De asemenea, ambele conventii internationale se aplica litigiilor izvorate din operatiuni de


comert international.

Acest lucru este relevant pt ca aceasta sintagma exercita o anumita presiune asupra obiectului
arbitrajului.

Obiectul arbitrajului intra sub incidenta legii care carmuieste conventia de arbitraj.

Important este ca acest aspect va fi scos (caracterul commercial) de sub incidenta lui lex
contractus, fiind reglementat printr-o dispozitie materiala a respectivei conventii, si atunci,
daca sistemul de drept care e lex causae distinge intre civil si commercial, va trebui sa fie
aplicat aceste instrument doar litigiilor comerciale pt ca asa prevad expres dispozitiile
mentionate.

Cu privire la efectele coinventiei de arbitraj:

Sunt aceleasi ca si in arbitrajul intern:

1. Efectul negativ: sustragerea litigiului din competenta instantelor de drept comun


2. Efectul pozitiv: investirea tribunalului arbitral

Cu privire la organizarea arbitrajului:

 Stabilirea formei
 Constituirea tribunalului arbitral
 Determinarea regulilor de procedura arbitrala

Cu privire la toate acestea, in primul rand, decizia apartine partilor (stabilesc prin conventia
de arbitraj atunci cand o incheie sau prin amendarea sa). Daca partile nu au stabilit aspectele
mentionate, competent sa transeze cu privire la aceste aspecte, potrivit Conventiei de la
Geneva, prevede posibilitatea partii de a se adresa Presedintelui Camerei de Comert de la
locul arbitrajului fie din statul unde se afla resedinta obisnuita sau sediul paratului, cu
privire la stabilirea formei arbutrajului (ad-hoc/institutional sau in drept strict/ echitate).

Aceeasi regula in cazul in care una dintre parti nu isi desemneaza arbitrul sau daca partile nu
au stabilit care sunt regulile de procedura aplicabile, si, in acest ultim caz, daca ele nu au fost
stabilite nici de tribunalul arbitral.
Tot legat de organizarea arbitrajului, in afara de forma arbitrajului, constituirea tribunalului si
stabilirea procedurii, mai exista chestiuni legate de stabilirea locului arbitrajului si a
limbii arbitrajului. Cu privire la ambele aspecte se aplica regulile arbitrajului intern.

Cu privire la durata arbitrajului si stabilirea acesteia: ne referim aici la caducitate, retinem


ca in arbitrajul international termenele prevazute in arbitrajul intern se dubleaza.

Sediul materiei: 1115 alin 4 NCPC.

Pt data viitoare: art 1115- 1122 NCPC - Procedura arbitrala.

Saptamana viitoare facem de la 14.

CURS 11
ARBITRAJ COMERCIAL 19.12.2016

SEMINAR
Contract incheiat:10 martie 2013 SC A ( cu sediul in Franta furnizeaza MAPN un sistem de
incalzire – montare+intretinere pentru 5 ani)
MAPN plateste 200.000 euro in doua rate –prima la momentul incheierii contractului si a
doua la punerea in functiune
MAPN plateste pt intretinere 10.000 euro/ an
Punere in functiune: 1 noiembrie 2013 (se achita si a doua rata)
3 decembrie MAPN sesizeaza o problema cu incalzirea catre SC A
10 decembrie 2013 A raspunde printr-o scrisoare in care explica faptul ca temperature atinsa
de sistemul de incalzire este maxima avand in vedere temperatura exterioara din acel moment
15 decembrie 2013 MAPN solicita inlocuirea sistemului de incalzire
20 decembrie 2013 A raspunde - nu instaleaza alte tipuri de sisteme
MAPN depune o cerere de chemare in judecata la Tribunalul Bucuresti – solicita nulitatea
contractului, nulitatea clauzei compromisorii.
Motivare cerere: MAPN are calitate de subiect de drept public si legea nationala o impedica
sa incheie o conventie de arbitraj + vicierea consimtamantului
Parata invoca necompetenta Tribunalului deoarece clauza de arbitraj este valabila si operanta

Temeiul capacitatii MAPN de a incheia conventii arbitrale este reprezentat de art 2.1 din
Conventia de la Geneva (Romania nu a facut reserve) si de asemenea ne uitam si la art 550
NCPC? Nu. 550 este situate in partea din cod care se refera la arbitrajul intern. Aici avem
arbitraj international.
Art 1112 alin 2 –statul nu poate sa isi invoce propriile prevederi nationala( in speta art 542)
ca sa poata demonstra ca nu poate sa fie parte la arbitrajul international. (asta se aplica in
situatia in care nu s-ar aplica Conventia de la Geneva).
Clauza compromisorie este supusa legii romane (validitatea cu exceptia capacitatii)
Validitatea contractului o vad in regulamentul Roma 1 art 4 alin 1 lit b – asadar aplic legea
franceza.
Legea aplicabilă în absența alegerii
(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu
articolul 3, și fără a aduce atingere articolelor 5-8, legea aplicabilă contractului se determină
după cum urmează:
(a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea țării în care își are
reședința obișnuită vânzătorul;
(b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea țării în care își are reședința
obișnuită prestatorul de servicii;
(art 7 din conventia de le Geneva)
Art 1113 alin 3 NCPC
Convenţia arbitrală
(1) Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex,
telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba
printr-un text.
(2) Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte
condiţiile impuse de una dintre legile următoare:
a) legea stabilită de părţi;
b) legea care guvernează obiectul litigiului;
c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;
d) legea română.
(3) Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii
contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.

Tribunalul isi declina competenta (fiind vorba de arbitraj insitutionalizat. Daca era arbitraj
ad-hoc nu avea unde sa isi decline, catre cine, ca tehnic nici nu exista tribunalul creat)
Art 554 alin 1 NCPC
Art. 554
Verificarea competenţei instanţei
(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:
a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.
(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este
soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

CURS
 Recunoasterea si executarea sentintelor abitrale straine
Notiunea de sentinta arbitrala straina
La nivel normativ si doctrinar sunt folosite doua criterii pt definirea notiunii de sentinta
straina.
Un criteriu obiectiv, concret, de natura geografica: sentinta sa fie pronuntata in alt stat
decat acela unde se solicita recunoasterea.
Al doilea criteriu este cel subiectiv, abstract: sentinta sa nu fie considerata ca nationala in
statul unde se solicita recunoasterea.
De exp, uneori sentinta pare sa fie pronuntata in strainatate dar, in afara faptului ca este
pronuntata in strainatate nu are vreun alt element care sa o lege de statul respectiv.
Spre exp avem o sentinta arbitrala prin care se solutioneaza un litigiu dintre persoane romane,
de catre arbitri romani, potrivit unor reguli de arbitraj romanesti, sau create de catre parti,
eventual si o lege aplicabila pe fond - romana. In acel moment, te intrebi, desi sentinta e
pronuntata in strainatate, este o sentinta straina?
Altfel spus, criteriul pur geografic este suficient?
Evident, lucrurile pot sta invers: sa am o sentinta arbitrala pronuntata in Romania dar am un
litigiu intre straini.
Pentru simplul fapt ca e pronuntata in tara, aceea e o sentinta nationala?
Important este sa vedem cum se coreleaza aceste criterii.
Actele normative nu au aceeasi viziune asupra celor doua criterii.
Conventia de la New York in art 1 pct. 1 foloseste criteriul geografic.
In punctul 2 foloseste cel de-al doilea criteriu.

Articolul I

1. Prezenta Convenţie se aplică recunoaşterii şi executării sentinţelor arbitrale date pe


teritoriul unui alt Stat, decât acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor
şi rezultate din diferende între persoanele fizice sau juridice.
2. Ea se aplică, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentinţe
naţionale în Statul unde este cerută recunoaşterea şi executarea lor

Asadar, in lumina Conventiei de la New York, cele doua criterii se aplica alternativ.

NCPC desi ar fi putut si el sa isi armonizeze integral prevederile cu cele ale Conventiei de la
New York, nu a facut-o.

Art 1124 NCPC

Calificare

Sunt hotărâri arbitrale străine orice sentinţe arbitrale de arbitraj intern sau internaţional
pronunţate într-un stat străin şi care nu sunt considerate hotărâri naţionale în România.

Sunt prezente ambele criterii dar acestea sunt cumulative si nu alternative. Deci daca nu
aplic Conventia de la New York ci NCPC trebuie sa indeplinesc cumulativ aceasta cerinta.

Scopul legiuitorului a fost sa armonizeze dispozitia nationala cu conventia de la New York,


dar aparent nu a facut-o total.

Aplic cartea VII cand prin conventii internationale nu se prevede altfel, asadar au prioritate
prevederile conventiei in relatia cod-conventie.

Daca ne uitam la art 7 din Conventia de la New York:

Articolul VII

1. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere validităţii acordurilor multilaterale sau


bilaterale încheiate de Statele contractante în materie de recunoaştere şi executare de sentinţe
arbitrale şi nu privează nici o parte interesată de dreptul pe care l-ar putea avea de a se
prevala de o sentinţă arbitrală în modul şi în măsura admisă de legislaţia sau tratatele ţării în
care sentinţa este invocată.

2. Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj şi Convenţia de la Geneva


din 1927 pentru executarea sentinţelor arbitrale străine vor înceta să mai producă efecte între
Statele contractante din ziua şi în măsura în care aceste State vor fi legate prin prezenta
Convenţie.

Rezulta ca dispozitiile nu priveaza nicio parte interesata de dreptul de a se prevala de o


sentinta arbitrala in modul si masura admisa de legislatia tarii in care sentinta este pronuntata.
Asadar nu priveaza de dreptul de a se prevala de dreptul national (in speta de dreptul
roman).

Partea interesata sa valorifice o sentinta arbitrala in Romania ar putea sa isi motiveze cererea
de recunoastere a executarii potrivit Conventiei de la New York sau NCPC dupa cum i se va
parea ca este mai favorabil.

In concret, este irelevant pt ca motivele de refuz al recunoasterii din NCPC sunt preluate din
Conventia de la New York.

Efectele sentintelor arbitrale straine:

1. Recunoasterea spre a beneficia de puterea lucrului judecat


2. Incuviintarea spre a beneficia de forta executorie pe teritoriul Romaniei
3. Forta probanta

Motivele de refuz pt recunoasterea/incuviintarii executarii in Romania a unei sentinte


arbitrale straine:

Art 5 din Conventia de la New York

Articolul V

1. Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea părţii contra căreia ea


este invocată, decât dacă aceasta face dovada în faţa autorităţii competente a ţării unde
recunoaşterea şi executarea sunt cerute:

a) că părţile la convenţia amintită în articolul II, erau, în virtutea legii aplicabilă lor, lovite de
o incapacitate, sau că convenţia menţionată nu este valabilă în virtutea legii căreia părţile au
subordonat-o, sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii ţării în care sentinţa a
fost dată; sau

b) că partea împotriva căreia este invocată sentinţa nu a fost informată în mod cuvenit despre
desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau că i-a fost imposibil, pentru un alt
motiv, să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare; sau

c) că sentinţa se referă la un diferend nemenţionat în compromis, sau care nu intră în


prevederile clauzei compromisorii, sau că ele conţin hotărâri care depăşesc prevederile
compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacă dispoziţiile sentinţei care au
legătura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legătură cu probleme
care nu sunt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi executate; sau

d) că constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu


convenţia părţilor, sau, în lipsa de convenţie, că ea nu a fost conformă cu legea ţării în care a
avut loc arbitrajul; sau

e) că sentinţa nu a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată sau suspendată de o
autoritate competentă a ţării în care, sau după legea căreia, a fost dată sentinţa.
2. Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacă
autoritatea competentă a ţării în care se cere recunoaşterea şi executarea constată:

a) că în conformitate cu legea acestei ţări obiectul diferendului nu este susceptibil a fi


reglementat pe calea arbitrajului; sau

b) ca recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contra ordinii publice a acestei ţări.

Art. 1125

Eficacitate

Orice hotărâre arbitrală dintre cele prevăzute la art. 1.123 este recunoscută şi poate fi
executată în România dacă diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluţionat pe cale
arbitrală în România şi dacă hotărârea nu conţine dispoziţii contrare ordinii publice de drept
internaţional privat român.

Art 1129

Motivele de refuz al recunoaşterii sau executării

Recunoaşterea sau executarea hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacă partea
contra căreia hotărârea este invocată probează existenţa uneia dintre următoarele împrejurări:

a) părţile nu aveau capacitatea de a încheia convenţia arbitrală conform legii aplicabile


fiecăreia, stabilită potrivit legii statului unde hotărârea a fost pronunţată;

b) convenţia arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părţile au supus-o sau, în lipsă de
stabilire a acesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost pronunţată;

c) partea contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informată cu privire la
desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi
valorifica propria apărare în procesul arbitral;

d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformă convenţiei
părţilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;

e) hotărârea priveşte un diferend neprevăzut în convenţia arbitrală sau în afara limitelor fixate
de aceasta ori cuprinde dispoziţii care excedează termenilor convenţiei arbitrale. Totuşi, dacă
dispoziţiile din hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind
chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute şi declarate executorii;

f) hotărârea arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori suspendată
de o autoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunţată.

Avem trei categorii de motive:

1. Nevalabilitatea sau nerespectarea conventiei de arbitraj (art 1129 literele a,b,d)

 Lipsa capacitatii
 Conventie nevalabila
 Constituirea tribunaluui sau procedura nu a fost conforma conventiei partilor
sau legii locului unde a avut loc arbitrajul

2. Nerespectarea unor principii fundamentale ale procesului civil (art 1129 lit. c,f,)
3. Nerespectarea ordinii publice a statului solicitat (art 1125)

Cu privire la procedura, Conventia de la New York nu reglementeaza, astfel prevederile


aplicabile vor fi cele din NCPC.

Art 1126,1127, 1130, 1131 NCPC.

Art 1126

Instanţa competentă

(1) Solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o


cerere adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul
celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală.

(2) În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1), competenţa


aparţine Tribunalului Bucureşti.

Art 1127

Cererea

(1) Cel care se prevalează de o hotărâre arbitrală străină poate solicita numai recunoaşterea
acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusă la îndeplinire în
mod voluntar, încuviinţarea executării silite pe teritoriul României.

(2) Recunoaşterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală.

(3) Dispoziţiile art. 1.100 se aplică în mod corespunzător.

Art 1130

Suspendarea judecăţii

(1) Tribunalul poate suspenda judecarea recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine
dacă anularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorităţii competente din statul unde a
fost pronunţată sau din statul după legea căruia a fost pronunţată.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) tribunalul poate, la cererea părţii care solicită
recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine, să dispună depunerea unei cauţiuni de
către cealaltă parte.

Art 1131

Judecata
(1) Cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluţionează prin
hotărâre dată cu citarea părţilor şi care poate fi atacată numai cu apel.

(2) Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din hotărâre rezultă că pârâtul a fost
de acord cu admiterea acţiunii

Al treilea efect vizeaza forta probanta a hotararii arbitrale. Potrivit art 1132 NCPC hotararile
arbitrale straine pronuntatae de un tribunal competent, beneficiaza in Romania de forta
probanta cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.

Art. 1132 Forţa probantă


Hotărârile arbitrale străine pronunţate de un tribunal arbitral competent beneficiază în
România de forţă probantă cu privire la situaţiile de fapt pe care le constată.