CURS 4 31.10.

2016

De pregatit
 NORME PRIVIND TAXELE SI CHELTUIELILE ARBITRALE
 OG 80/2013

Conventia de arbitraj

Art. 542 NCPC

Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Conditii pt ca un litigiu s poata fi solutionat pe calea arbitrajului

1. Partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu

2. Partile sa fi incheiat o conventie de arbitraj
3. Aceasta conventie sa vizeze solutionarea prin arbitraj a litigiilor patrimoniale dintre
ele, in afara celor care privesc:

- starea si capacitatea persoanelor

- dezbaterea succesorala
- relatiile de familie
- drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna

Se pot desprinde cateva concluzii preliminare:

Conditiile 1 si 3 vizeaza, crede Stanescu, aspecte ce tin de conditiile de valabilitate ale

conventiei de arbitraj, respectiv de capacitate si obiect, motiv pt care le analizam in contextul
in care vorbim despre conditiile de valabilitate ale conventiei de arbitraj.

Definitia conventiei de arbitraj

Nici legea actuala nici cea veche nu definesc aceasta conventie ca atare ci definesc forme ale
acesteia:
  Clauza compromisorie
 Compromisul de arbitraj

Pornind de la acestea si reunindu-le, putem sa construim noi insine o definitie a conventiei de

arbitraj, astfel incat vom retine ca ea este un contract prin care partile convin ca un
litigiu existent sau viitor sa fie solutionat pe calea arbitrajului.

Caractere juridice ale conventiei de arbitraj

1. este un contract numit, fiind reglementat in Codul de Procedura Civila

2. contract sinalagmatic
3. contract solemn
4. contract comutativ
5. contract cu executare succesiva,prestatiile partilor executandu-se in timp de la
declansarea litigiului,pana la finalizarea acestuia

Conventia de arbitraj are natura juridica a unui act de dispozitie. Prin incheierea
conventiei de arbitraj, partile renunta implicit la garantiile oferite de justitia statala si se
obliga sa respecte hotararea arbitrala ce urmeaza a fi pronuntata.

Procedura arbitrala este mai sumara, mai flexibila decat cea aplicata de isntantele de drept
comun, acest lucru inseamna si o slabire a garantiilor pe care justitia statala le ofera, chiar
daca se respecta principii fundamentale, pot exista unele diferente ce rezulta din aceasta
procedura specifica a arbitrajului.

Optand pt arbitraj renuntam la aceste garantii oferite de justitia statala.

Formele conventiei de arbitraj

Art. 549

Felurile convenţiei arbitrale

(1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în
contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face
trimitere, fie sub forma compromisului.

(2) Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa
tribunalului arbitral.

Cum rezulta din art 549 NCPC:

1. Clauza compromisorie

Ca notiune, retinem ca este acea clauza prin care partile stabilesc ca litigiile care se vor naste
din contractul in care este inserata, sau in legatura cu acesta, sa fie solutionate pe calea
arbtrajului, aratandu-se sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor.
Clauza compromisorie are doua trasaturi definitorii

In primul rand trebuie redactata in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii, astfel cum rezulta
cu titlu general din art 548 alin 1 NCPC.

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se
consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de
corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie
încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cerinta se considera indeplinita in urmatoarele situatii:

1. este posibil ca aceasta clauza sa fie inserata intr-un contract principal (situatia regula).
2. Este posibil ca in al doilea rand, ea sa fie stabilita printr-o conventie separata, la care
contractul principal face trimitere.
3. Clauza poate sa rezulte dintr-un schimb de corespondenta sau dintr-un schimb de acte
procedurale

In al doilea rand cerinta indicarii modalitatii de numire a arbitrilor este prevazuta sub
sanctiunea nulitatii. Aceasta cerinta este instituita de art 550 NCPC pt ipoteza arbitrajului ad-
hoc, pt ca acolo este in sarcina partilor sa isi orgnaizeze arbitrajul.

1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care
este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub
sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat
este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează
arbitrajul.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a

fost înscrisă.

(3) În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor

neînţelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.

In cazul arbitrajului institutionalizat este suficient sa se faca trimitere la regulile de arbitraj

aplicabile, si se vor considera insusite si regulile privind numriea arbitrilor.

In mod evident nu trebuie sa mentioneze exact numele arbitrului, cand inchei aceasta clauza
nu am un litigiu, partile nu au de unde sa il cunoasca cu exactitate pe arbitru.

Poate fi acoperita aceasta nulitate?

Retinem ca avem nulitate doar pt arbitraj ad-hoc si spre deosebire de compromis, cel putin
dpdv formal, textul impune mentionarea modalitatii de desemnare a arbitrilor si nu a
numelor.
Sanctiunea aceasta a nulitatii, este cel putin aparent, formal, introdusa de actualul CPP, in
vechiul cod nu era mentionat. Totusi, si in trecut,literatura de specialitate, aprecia ca aceasta
este sanctiunea ce se impune.

In al treilea rand un al treilea caracter juridic al clauzei compromisorii priveste relatia

dintre clauza compromisorie si contractul in care aceasta este inserata.

Validitatea clauzei compromisorii – NCPC art 550 alin 2

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a

fost înscrisă.

Avem asadar o relatie de independenta. Este vorba de o autonomie relativa pt ca in mod

evident exista anumite nulitati care vizeaza atat clauza compromisorie cat si contractul
principal. Problema capacitatii de exp, vizeaza atat contractul principal cat si pe cea a
capacitatii de a incheia clauza compromisorie. De asemenea, in legatura cu viciile de
consimtamant.

2. Compromisul de arbitraj

Este si el o conventie prin care partile stabilesc ca un litigiu deja nascut intre ele sa fie
solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si
numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora, in cazul arbitrajului ad-hoc.

Art 551 NCPC

Compromisul

(1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea
arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului
instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare
a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.

(2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul
unei alte instanţe.

Trasaturi definitorii ale comprimsului de arbitraj

In primul rand si compromisul trebuie incheiat in forma scrisa sub sanctiunea nulitatii. Ca
regula, compromisul va imbraca forma unui contract distinct, insa, compromisul poate rezulta
si dintr-un schimb de corespondenta sau dintr-un schimb de acte procedurale sau din
intelegerea scrisa a aprtilor facuta in fata unui tribunal arbitral (art 549).

(1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în
contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face
trimitere, fie sub forma compromisului.

(2) Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa
tribunalului arbitral.
De altfel aceasta este si practica arbitrala, daca din piesele dosarului nu se evidentiaza acordul
in forma scrisa, tribunalul arbitral va solicita declaratii scrise ale partilor, luand acte de
acestea in incheiere.

In al doilea rand si aici observam ceva nou fata de situatia clauzei compromisorii, trebuie
mentionat obiectul litigiului.

De ce o asemenea conditie apare numai in cazul compromisului?

In cazul clauzei compromisorii, sfera eventualelor litigii se afla in jurul aspectelor ce tin de
contract, obiectul contractului etc.

Chiar daca nu este punctual indicat obiectul, pt ca nu pot sa il stiu cand inserez clauza, pe de
alta parte obiectul este identificabil in raport cu obiectul contracutlui.

Pe de alta parte, clauza compromisorie are vocatia sa fie completata, dezvoltata, pana la
momntul la care apare litigiul.

De aceea gasim o asemenea cerinta numai in cazul compromisului.

In al treilea rand o a treia trasatura, similara de aceasta data clauzei comromisorii: sub
sanctiunea nulitatii trebuie mentionat numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a
acestora, in cazul arbitrajului ad-hoc.

Compromisul se poate incheia chiar daca litigiul intervenit intre parti este deja pe rolul
unei instante de judecata, statala.

(1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea
arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului
instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare
a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.

(2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul
unei alte instanţe.

Art 551 alin 2 da prioritate vointei partilor si tine cont si de imperativul degrevarii instantelor
judecatoresti.

Succinta comparatie intre clauza compromisorie si compromisul de arbitraj

 Asemanari

Ambele inlatura competenta instantelor de drept comun si confera arbitrilor putere de

jurisdictie (de a dispune, a hotari obligatorie privind drepturile si obligatiile partilor).

Ambele presupun o autonomie fata de contractul principal, ea este mai evidenta in cazul
compromisului dar exista si in cazul clauzei compromisorii.
  Deosebiri

Prima rezulta chiar din definita celora doua, clauza compromisorie vizeaza litigii viitoare,
compromisul vizeaza litigii deja nascute.

Dpdv formal, clauza compromisorie este inscrisa de regula in contractul principal,

presupnand astfel un singur act juridic in sensul de instrumentum pe cand compromisul
preuspune intocmirea unui inscris separat.

Compromisul devine in unele situatii singura forma atributiva de competenta in favoarea

arbitrajului. Evident ca daca discutam despre contracte, atribuirea competentei in favoarea
arbitrajului se paote face fie prin clauza compromisorie fie prin compromis.

Dar daca iesim din sfera contractelor? Am putea avea litigii derivand din fapte juridice
licite: plata nedatorata, gesitunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, sau fapte juridice
ilicite: fapte de concurenta neloiala.

In legatura cu acestea nu se paote redacta o clauza compromisorie dar nu inseamna ca ele

nu se pot solutiona pe calea arbitrajului, astfel modalitatea prin care se ofera atributii
arbitrilor este compromisul.

Nu este de neconceput ca o clauza compromisorie sa coexiste cu un compromis de arbitraj.

Cand partile incheie contractul, ele, intelegandu-se sa nu acorde o atentie deosebita

modalitatii de solutionare a diferendelor, in conscinta, clauza compromisorie este una sumara,
aceasta este premisa.

In asemenea caz, este posibil ca dupa nasterea litigiului, partile sa incheie un compromis de
arbitraj care practic sa definitiveze, sa completeze ceea ce nu a facut clauza compromisorie.

Conditiile de valabilitate ale conventiei de arbitraj

1. CONDITII DE FORMA

Regula o reprezinta forma scrisa ad validitatem art558 alin 1 (o clauza, un contract separat,
schimb de corepsondenta, o intelegere consemnata in scris intre parti in fata tribunalului
arbitral)

(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.

(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici
nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica
celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).

(3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi
profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să
recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.

(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10
zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz,
numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului
desemnat de aceasta.

(5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor
propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în
situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea.

Prin exceptie legea impune forma autentica ad validitatem, in ipoteza prevazuta de art 548
alin 2 daca litigiul vizeaza transferul dreptului de proprietate si/sau constituirea altui drept
real asupra unui bun imobil, sub sancitunea nulitatii absolute.

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se
consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de
corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie
încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

2. CONDITII DE FOND

 Capacitatea

Art 542 alin 1

Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Ce se intampla cu persoanele care nu au capcitate totala de exercitiu? Pot incheia prin

intermediul altcuiva, un reprezentat legal, sau nu pot incheia o conventie de arbitraj?

Stanescu: daca am interpreta in sensul ca persoanele care au capacitate restransa sau nu au

capcitate, pot incheia conventia de arbitraj prin reprezentat legal sau printr-o incuviintare,
atunci practic textul nu ar mai avea vreo utilitate, pt ca am avea de a face cu un act de
dispozitie.
Stanescu considera ca textul mentionat seamana cu alte dispozitii din NCC, spre exemplu art
988.

Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului

(1) Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate
dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(2) Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de
exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de
reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă
descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz,
ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.

Acest text instituie o incapacitate absoluta. Stanescu crede ca se vizeaza in realitate o

incapacitate de folosinta: nu am dreptul, pt ca altfel ar putea sa se incheie actul respectiv prin
reprezentanti sau cu incuviintarea de catre ocrotitorul legal.

In legatura cu persoanele juridice si capacitatea lor de a incheia conventii de arbitraj, daca

avem persoane de drept privat nu sunt discutii, dar daca avem persoane de drept public,trimit
la o discutie deja purtata, in contextul analizarii trasaturilor definitorii ale arbitrajului:
modalitate de solutionare a diferendelor intre persoane de drept privat sau de drept public,
inclusiv statul.

Practic este vorba de art 542 alin 2 si 3 NCPC, in cazul arbitrajului intern

Art. 542

Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Si 1112 alin 2 in cazul arbitrajului international.

Art. 1112

Convenţia arbitrală

(1) Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex,
telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba
printr-un text.

(2) Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte
condiţiile impuse de una dintre legile următoare:

a) legea stabilită de părţi;

b) legea care guvernează obiectul litigiului;

c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;

d) legea română.

(3) Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii

contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.

Alaturi de dispozitiile conventiilor de la Geneva si New York.

 Consimtamantul

Legea nu cuprinde dispozitii speciale, ca atare, vor fi aplicabile regulile generale.

Consimatamantul trebuie sa existe sa fie serios, sa fie liber – sa nu fie afectat de vicii.

Vicii de consimtamant

In cazul leziunii nu este de exclus o constrangere economica – o parte uzeaza de pozitia

economica pe care o are fata de cealalta parte.

Ce se intampla in litigiile dintre un profesionist si un neprofesionist (consumator) – LEGEA

193/2000 privind clauzele abuzive – instituie prezumtia de caracter abuziv a clauzei prin care
i se impune consumatorului arbitrajul, pt ca arbitrajul este o justitie care lipseste pe
consumator de unele garantii pe care justitia statala i le ofera.

In ceea ce priveste leziunea, desi potrivit NCC il poate afecta si pe major, este greu de
imagiant ca ar putea fi incidenta, pt ca arbitrajul ca si justitia statala este o modalitate de
solutionare a litgiilor care prin ea insasi nu este susceptibila sa avantajeze considerabil una
dintre parti in detrimentul celeilalte.

 Obiectul

Acesta vizeaza rezolvarea litigiului pe calea justitiei private si scoaterea sa de sub incidenta
instantelor judecatoresti. Prestatia principala este aceea de a atribui competente instantei
arbitrale. La aceasta se adauga alegerea arbitrilor, stabilirea numarului lor, a regulilor de
procedura aplicabile, a locului si duratei arbitrajului etc.
Evident ca obiectul trebuie sa fie licit ceea ce aduce in discutie a treia conditie a obiectului
conventiei de arbitraj - caracterul conventiei se raporteaza la caracterul arbitrabil sau
nearbitrabil al litigiului.

Retinem cu caracter preliminar ca arbitrabilitatea litigiului reprezinta caracteristica

acestuia de a putea fi incredintat in mod valabil prin vointa partilor interesate, solutionarii
prin arbitraj.

 Cauza

Nu exista dispozitii speciale ca atare ea trebuie sa existe, sa fie licita si morala. Spre exp un
compromis incheiat pt solutionarea unui litigiu care nu mai exista va fi lovit de nulitate pt
lipsa cauzei.

Efectele conventiei de arbitraj

I. Efectul negativ este evidentiat de art 553 din NCPC

Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa
instanţelor judecătoreşti.

Cateva exceptii sunt retinute de art 554 alin 2

Verificarea competenţei instanţei

(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;

b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este

soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

Asta inseamna ca desi am o conventie de arbitraj care in mod normal ar atrage competenta
instantei arbitrale si o instanta judecatoreasca sesizata ar trebui sa se declare necompetenta,
totusi aceasta instanta statala va retine cauza spre judecare.
 1. Daca paratul si-a formulat apararile in fond fara nicio rezerva intemeiata pe
conventia de arbitraj asadar, avem conventie de arbitraj valabila, Reclamantul se
adreseaza cu cerere de chemare in judecata catre instanta statala.

Paratul nu se prevaleaza de conventia arbitrala ci formuleaza o intampinare care cuprinde

aparari de fond, poate si exceptii altele decat cele intemeiate pe conventia de arbitraj.

Intr-un asemenea caz instanta nu va analiza din oficiu conventia de arbitraj, si astfel nu ar fi
competenta.

Ea va lua act de vointa partilor in sensul de a renunta la conventia de arbitraj, de a face sa ii

inceteze efectele. Rezulta de aici ca instanta de judecata desi este obligata sa isi verifice
din oficiu competenta nu e obligata sa faca acest lucru in raport cu o eventuala
competenta a tribunaluli arbitral.

2. O a doua exceptie: conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inpoeranta –
un aspect foarte interesant, practic am o conventie de arbitraj, ea ar treui sa ne
conduca catre un tribunal arbitral.

Reclamantul s-a adresat instantei judecatoresti, aceasta nu se limiteaza la a vedea daca

exista conventia ci legea ii permite sa analizeze valabilitatea ei.

Daca ne-am fi adresat tribunalului si acesta ar fi retinut ca este compoetent, nu puteam sa

atacam asta, dar daca ne-am adresat instantei judecatoresti, ea este abilitata potrivit legii, sa
verifice daca avem o conventie de arbitraj valabila si operanta.

Operanta = pot sa am o conventie valabila care nu mai poate produce efecte din varii
motive:

 Prin compromis a fost desmnat un arbitru care refuza asta si partile nu

au prevazut pe altcineva.
 Conventia de arbitraj vizeaza numai anumite aspecte litigioase referitoare
la contract, nu si cel din speta.
 Conventia de arbitraj prevede niste limitari temporale: nu se recurge la
arbitraj decat daca litigiul apare la un anumit moment si nu ne gasim in
acea sitatie.

In aceste cazuri si altele, conventia este valabila dar nu operanta, si atunci instanta de
jduecata poate retine spre solutionare respectivul litigiu.

3. Ultima exceptie, tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit

imputabile paratului. Paratul refuza, nu comunica, nu formuelza contrapropuneri,
prin conduita sa obstructioneaza constituirea tribunaluli arbitral.

II. Efectul pozitiv – decurge in mod firesc si consta in investirea instantei arbitrale cu
puterea de a solutiona litigiul. Conventia de arbitraj stabileste cadrul organizatoric
si procedura arbitrala care vor conduce la pronuntarea unei hotarari susceptibile de
executare silita daca este cazul.