Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 5-6 (187-188) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

n CONSTANTIN M. POPA

identitate,
memorie, valoare
D
iscuþiile despre patrimo- tã umilinþã prin alianþa cu demonia-
niul românesc par uºu- cul desfrâu dictatorial.
ratice ºi fãrã sens, atâta Ce se întâmplã acum cu patri-
vreme cât nu se întâmplã nimic, ab- moniul religios în permanentã ex-
senþa unor mãsuri ferme, coerente, pansiune? Afluxul de credincioºi
cu consecinþe concrete aruncând constituie un argument irefutabil al
în derizoriu preocupãrile teoreticie- necesitãþii. Dar mai târziu? ªi mã
nilor cantonaþi în sfera conceptelor gândesc, în primul rând, la biserici-
ºi metodologiilor. Din consistentul le fortificate din Transilvania, dar
„dosar” al problematicii patrimoniu- ºi la Biserica evanghelicã-luteranã
lui cultural ºi natural alcãtuit de din Craiova, monument de arhitec-
Cãtãlin Sturza ºi publicat în revista turã puþin cunoscut.
„Cultura” (nr. 1 / 2014) sunt de reþi- Cred cã exerciþiul unei con-
nut câteva întrebãri ce îºi aºteaptã fruntãri cu experienþa altor zone ar
rãspunsuri imediate. Aºadar, cine releva precedente onorabile.
este proprietarul patrimoniului, cine În Canada, de pildã, existã o con-
poate decide soarta lui, cum poate stantã preocupare pentru valorifi- Alexandru Dina
primi trecutul o nouã valoare? carea „moºtenirii” unui trecut mai
Aceastã ultimã dilemã încearcã a fi
desluºitã în articolul lui Andrei Ple-
mult sau mai puþin îndepãrtat.
Montrèalul oferã, în acest sens,
Miºcarea ideilor:
ºu, Un oraº asasinat: Bucureºtiul
(„Dilema Veche”, nr. 518 / 2014). De-
sugestii fertile prin câteva cazuri
de-a dreptul spectaculoase.
Avangarda rusã. Dosar
sigur, destinul mânãstirii-închisoa-
re Vãcãreºti a devenit emblematic
În urma unor incendii devasta-
toare, vestigiile catedralei catolice coordonat de Daniela Micu
pentru furia demolatoare a unor
minþi întunecate, cu toate cã nu au
Saint-Jacques (construitã între anii
1823-1825) au fost „grefate” în cam- Semneazã: poeme de
lipsit momente în care ctitoria ma-
vrocordaþilor ºi-ar fi perpetuat exis-
pusul Universitãþii Québec
(UQAM), intrarea fãcându-se prin l Serghei Biriukov a.g.secarã
tenþa, dacã ºansa unei oportune grandiosul turn al clopotniþei rãmas
transformãri nu ar fi fost ratatã. Scrie
Andrei Pleºu: „Dãrâmarea Vãcãreº-
în picioare.
Un reper cultural inconfundabil
l Leo Butnaru
tilor sub Ceauºescu a fost doar ac-
tul final al unei operaþiuni începute
îl reprezintã Centrul de creativitate
„Le Gesù” de pe rue Bleury, reu-
l Adriana Uliu
de Alexandru Ioan Cuza, care a
transformat mînãstirea în puºcãrie”.
nind barocul bisericii datând din
1865 cu sãlile de expoziþii, ateliere-
l Isabel Vintilã
Trecem peste uºoara (voita) inexac- le de artã, sala de teatru, spaþiile
titate care, neutralizând diferenþe- rezidenþiale ºi de reculegere.
le, contribuie, inevitabil, la o deva- Tot din secolul al XIX-lea îºi eta-
lorizare a contextului istoric. De fapt,
Vãcãreºtii îºi inaugura destinaþia
leazã mãreþia fosta bisericã presbi-
terianã Erskine and American, cu
Emil Boroghinã
carceralã încã din anul 1848, când
armata rusã de ocupaþie aduce aco-
somptuosul ei stil neoroman, azi
anexatã Muzeului des Beaux-Arts.
despre
lo deþinuþii revoluþonari (Bãlcescu,
Goleºtii, Heliade Rãdulescu, Ion
Nava centralã a lãcaºului de cult a
fost transformatã într-o salã de con-
„Shakespeare
Ghica, C. A. Rosetti, Brãtienii). Dar
nu voi insista în aceastã direcþie.
certe cu 444 de locuri (sala Bour-
gie), rãsfãþând melomanii cu o acus- al tuturor”
Mã întreb doar, ce imens beneficiu ticã excepþionalã, dar ºi cu minu-
cultural (spiritual) am fi avut dacã natele culori ale vitraliilor Tiffany
celebrul penitenciar, între zidurile perfect conservate.
cãruia au fost, de-a lungul timpu- O construcþie aparte, care ºi-a
lui, întemniþaþi opozanþi politici, þã- pierdut definitiv vocaþia culticã, este
rani rãsculaþi, gazetari, „colaboraþi- biserica Saint-Denys-du-Plateau
oniste” („femeile cu moravuri uºoa- din Québec. Operã arhitecturalã
re ºi de la varieteurile din Capitalã”, majorã a anilor 1960, ameninþatã cu
cum aflãm dintr-un breviar istoric), abandonul ºi, poate, chiar cu demo-
scriitori de notorietatea unor Re- larea, a fost convertitã în Biblioteca
breanu, Slavici, Arghezi, Bogza, Monique-Corriveau prin demersu-
ºi-ar fi luat revanºa, în timp, ca rile arhitectului de origine românã,
sintezã muzealã sau înaltã ºcoalã Dan Hanganu. Deºi costisitor ºi
teologalã. Numai cã reticenþele/in- controversat, proiectul a permis
teresele patriarhului Iustin au de- pãstrarea rolului comunitar al aces-
clanºat orgoliul cuplului prezi- tei construcþii moderne, practic rein-
denþial ºi, ca urmare, fatidicul ordin ventate de cãtre arhitecþi inspiraþi.
de demolare. Acþiune „prefaþatã”, Purtând pecetea unei consump-
sã nu uitãm, de distrugerile irecu- þii patetice, impunãtoarele edificii
perabile provocate cu prilejul filmã- îºi regãsesc vigoarea ºi stau de
rilor la „Noi, cei din linia întâi” (re- veghe în calea uitãrii prin conferi-
gia Sergiu Nicolaescu). Multiplica- rea unei noi valori societale.

Alexandru Dina
able of contents

No 5-6 ((187-188
187-188
187-188)) • 2014
2014

In this issue: PALMARES In his essay, Michael Finkenthal wri-


Ivona HRISTESCU: aºa grãit-a... Juriul! tes about the Sesto Pals’ vision about
AVANTEXT In her article, Ivona Hristescu writes Hegel philosophical work. l 19
Constantin M. POPA: Identitate, me- about the eighth edition of the Piano In- Contantin CUBLEªAN: Non credo,
morie, valoare ternational Contest from Craiova. l 16 oro
In his article Constantin M. Popa dis- Enea GELA: Nume ºi renume în Liceul In his article, Contantin Cubleºan wri-
cuss the importance of cultural and reli- de Arte Marin Sorescu din Craiova tes about Petru Dumitriu’s book Nu cred,
gious of Romanian heritage in the last In her article, Enea Gela writes about the mã rog. l 20
twenty years. l 1 extraordinary artistic results of students from
Highscool of Arts „Marin Sorescu”. l 17 ARTS
MOVEMENT OF IDEAS: RUSSIAN George POPESCU: Spectacolul Car-
AVANGARDE ARTS mina Burana – un reper în istoria cultu-
In this section we present an interview Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia de ralã a Craiovei
with Russian poet Serghei Biriukov and picturã ºi graficã „Lumini de primãvarã” In his article, George Popescu descri-
the articles are signed by Leo Butnaru,
Revista de culturã editatã de
In his article, Ovidiu Bãrbulescu writes bes Carmina Burana show which held at
Adriana Uliu and Isabel Vintilã. The poe- about the new exhibition of seven contem- the end of the celebration Craiova. l 21 AIUS Printed
try of Serghei Biriukov is translated by porary artists held in Craiova Arta Gallery. Liliana HINOVEANU: Sufletul al doi-
Leo Butnaru. This thematic section is co- l 17 lea sau comunicarea in oglindã
ordinated by Daniela Micu. l 3-7 Mihaela VELEA: Martor ocular In her article, Liliana Hinoveanu wri-
In her article, Mihaela Velea writes tes about the first poetry book of Danie- DIRECTOR
FICTION about the new exhibition of the young ar- la Micu, Sufletul al doilea. l 21
Poems by a.g. secarã tist Alexandru Dina – Martor ocular. l 18 Nicolae Marinescu
In this section we publish poetry by Cristina OPREA: Integrarea simbolu- UNIVERSALIA
contemporary Romanian writer a.g.seca- lui în arta contemporanã Poems by Patrizia VALDUGA REDACTOR-ªEF
rã. l 8 In her article, Cristina Oprea writes about In this section we publish poems by Constantin M. Popa
the new exhibition of George Voica ºi Dan Patrizia Valduga translated by Elena Pîr-
LITERARY REVIEW Nica in Craiova Arta Gallery. l 18 vu. l 22
Ion BUZERA: Pound, în surdinã Poems by Camille AUBAUDE SECRETAR DE REDACÞIE
In his article, Ion Buzera writes about SERPENTINES In this section we publish poems by Petriºor Militaru
the new poetry book of Constantin Ifti- Mihai GHIÞULESCU: Balcic, Boia ºi Camille Aubaude translated by Denisa
me, titled Elefantul de câmpie (Editura capcanele succesului Crãciun. l 23
Cartea Româneascã, 2014). l 9
COLEGIUL DE REDACÞIE
In the article „Balcic, Boia and the trap- Marin Budicã
Maria DINU: Farmecul relecturii eva- pings of success”, Mihai Ghiþulescu reviews AVANGARDES
luatoare Lucian Boia’s most recent book Balcic. The Petriºor MILITARU: Fernando Pes- Gabriel Coºoveanu
In his article, Maria Dinu writes about small paradise of Greater Romania. l 13 soa ºi Calea ªarpelui Horia Dulvac
the new book of George Popescu, Dero- Cãtãlin GHIÞÃ: Triumful inocenþei In his article, Petriºor Militaru analy- Gheorghe Fabian
gãri critice. Prospecte disociative în li- In his article, Cãtãlin Ghiþã discuss the ses the relationship between hermetic Lucian Irimescu
teratura românã (Editura Niculescu, sources of comic in the movie The Party thinking and the literary work of Fernan-
2013). l 9 Xenia Karo-Negrea
(1968), directed by Blake Edwards. l 13 do Pessoa. l 24
Michael FINKENTHAL: Sesto Pals, un Adrian Michiduþã
CRAIOVASHAKESPEARE FESTIVAL pitagoreic suprarealist al secolului al Sorina Sorescu
Emil BOROGHINÃ: Shakespeare al XX-lea (II)
tuturor REDACTORI
In this section we publish an interview
with Emil Boroghinã, the founder of Craio-
va Shakespeare Festival. Considering his
vine vara lecturilor Maria Dinu
Mihai Ghiþulescu
managerial work the English poet Paul Ed-
monson has dedicated him a sonnet. l 10
importante Silviu Gongonea
Daniela Micu
Cristina RUSIECKI: Despre construc- Luiza Mitu
tori – Festivalul Internaþional „Shake- Silvia Kaþz Ianãºi, Cri-
speare” Gabriel Nedelea
me în numele iubirii (ro- Mihaela Velea
In her article, Cristina Rusiecki writes man), Aius, Craiova, 2014.
about the 20th anniversary edition of In-
ternational Shakespeare Festival. l10 COORDONARE DTP
Alexandru BOUREANU: „ …studen- Mihaela Chiriþã
þii actori trebuie sã aibã aceste noþiuni
pentru a putea profesa în România euro-
peanã “ Revista „Mozaicul” este membrã
In this section, Irina Ionescu made an M. Blecher, Întâmplãri A.R.I.E.L.
interview with Alexandru Boureanu, artis- în irealitatea imediatã.
tic manager of Marin Sorescu National Inimi cicatrizate. Vizuina
Theatre from Craiova. l11 Partener al OEP (Observatoire
luminatã, Aius, Craiova,
2014.
Européen du Plurilingvisme)
REVIEWS
Mircea Florian, Meta-
Silviu GONGONEA: ªtefan Aug. Doi- Tiparul: Aius PrintEd
fizica, Biblioteca de filo-
naº, între homo aestheticus ºi homo po-
sofie româneascã, Craio- Tiraj: 600 ex.
liticus?
va, 2014.
In his article, Silviu Gongonea writes
Lucian Cherata, Despre ADRESA REVISTEI:
about the new book of George Neagoe,
Asul de picã: ªtefan Aug. Doinaº. l 12 fiinþã ºi existenþã la Aris- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Daniela MICU: Rãtãcirile vin de din- totel, Aius, Biblioteca de Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
colo filosofie româneascã, Cra-
iova, 2014. E-mail: mozaicul98@yahoo.com
In his article, Daniela Micu writes about
the new poetry book of Teodor Preda, ISSN 1454-2293
Dincolo de transparenþe. l 12
Ovidiu GHIDIRMIC: Constantin M.
Popa 70. Hermeneuticã ºi ceremonial l 14
Marius DOBRIN: Efemeride prinse în
poveºti nemuritoare
In his article, Marius Dobrin writes 9 771454 229002
about the new book of Cornel Mihai Un- Cornel Mihai Ungurea- Responsabilitatea asupra
gureanu as a dramatist, Soþii, prietene, nu, Soþii, prietene, amante conþinutului textelor revine autorilor.
amante. l 14 (teatru), Aius, Craiova, Manuscrisele nepublicate
2014. nu se înapoiazã.
CARAGIALIANA N. Steinhardt în inter-
Florin COLONAª: ªerban Ciocules- viuri, Ediþie îngrijitã de Flo- www.revista-mozaicul.ro
cu ºi cronologia lui Caragiale rian Roatiº, Aius, Craiova, Acest numãr apare
In his article, Florin Colonaº writes 2014. cu sprijinul financiar al
about ªerban Cioculescu chronological
view on Caragiale’s literary work. l 15
– plãcerea lecturii
2 , serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
Serghei Biriukov:
„poezia este o lucrare
de laborator...”
Daniela Micu: Ne puteþi face perit limbajul trans-raþional gãtitoare pentru ceea ce faceþi
o scurtã prezentare a evoluþiei („zaum” în rusã) ºi au început sã în spaþiul vorbitor de limba ger-
avangardismului rus? creeze în acel limbaj opere, pe manã?
Serghei Biriukov: Avangar- care noi, avangardiºtii zilei de azi, S. B.: Bineînþeles, chiar înain-
da în literatura rusã s-a format le percepem ca poeme în sunet. te de a veni în Germania eram in-
exact în aceaºi perioadã ca ºi în D. M.: Cum ºi când v-aþi des- teresat atât de dadaism, cât ºi de
celãlalte þãri europene. „Pãrinte- coperit chemarea pentru expe- poezia concretã ºi activitatea din
le futurismului rus”, David Bur-
liuk, considerã ca datã de origine
anul 1908, când au apãrut primele
publicaþii ale Elenei Guro ºi ale
rimentul avangardist/ dadaist
ºi, mai ales, cum aþi ajuns la „po-
ezia sunetului”?
S. B.: Încã din liceu m-a inte-
Grupul Vienez. Pe lângã acesta,
corespondam cu poetul avangar-
dist rus-german Valeri ªersteanyi
ºi câteva reviste germane deja îmi
avangarda rusã
Avangardismul rus, curent deosebit de nuanþat,
lui Velemir Hlebnikov. Însãºi Bur- resat creaþia lui Maiakovski. publicaserã o serie de lucrãri. Am
liuk fãcea parte din gruparea pic- Dupã bacalaureat am participat venit în Germania ca un autor de scoate la ivealã, începând cu anul 1908, odatã cu
torilor germani ºi ruºi „Blauen la activitatea unui studio de tea- avangardã deja format, cu un stil primele publicaþii ale Elenei Guro ºi ale lui Vladimir
Reiter”. ªi Vasili Kandinsky s-a tru, unde montam în scenã spec- propriu. Aici am continuat sã-i Hlebnikov, grupuri atipice de literaþi ºi artiºti talentaþi,
numãrat printre principalii orga- tacole ºi pregãteam programe cunosc pe autorii care aveau o
nizatori a acestei grupãri. În Ru- poetice. Prin intermediul lui Ma- asemenea experienþã. Împreunã care acþionau adeseori violent în scopul promovãrii
sia, Burliuk a fost iniþiatorul gru- iakovski am aflat ºi de alþi poeþi cu câþiva dintre ei am susþinut ºi unui nou statut al artistului ºi al operei: preocupaþi
pãrii cubo-futuriºtilor „Ghilea”, ai avangardei ºi am început sã îi recitaluri, cum ar fi unul dintre de mit ºi folclor, sugerau un raport special între teorie
care i-a unit pe Elena Guro, Vele- studiez. Dupã ce am fost admis fondatorii poeziei concrete, Eu-
mir Hlebnikov, Vladimir Maia- la universitate, în anul doi, am gen Gomringer, sau maestrul per- ºi practicã, ce implicã o forþã omeneascã deosebitã
kovski, Vasili Kamenski, Aleksei scris o lucrare despre futurismul formance-lui Hartmut Geerken, în realizarea manifestelor ºi proclamaþiilor, dar ºi a
Krucionîh, Benedict Livºiþ. Au rus. În paralel eram interesat de dar ºi poetul digital Friedrich operei artistice deopotrivã.
mai existat ºi alte câteva grupãri avangarda vest-europeanã – Block.
de futuriºti, însã „Ghilea” s-a pre- francezã, germanã, italianã, cehã. D. M.: Pe ce mizaþi în poezia Interesul nostru pentru avangardismul rus, ca ºi
zentat ca cea mai viguroasã din Chiar eu scriam versuri ºi cerce- dumneavoastrã? cel pentru avangarda româneascã, este, în conti-
punctul de vedere al componen- tam diferite forme de exprimare S. B.: În general poezia (sem- nuarea ideologiei neopaºoptiste declarate, o încer-
þei ºi a formulat o serie întreagã poeticã, inclusiv cele tradiþiona- nificaþia iniþialã: poesis – creare)
de idei de avangardã. La finele le. La facultatea de filologie, unde este un experiment. Ea este care de a observa dimensiunea avangardei
primei decade din secolul XX ºi studiam, exista o orientare clasi- descoperirea a unor noi seman- europene ºi stârni curiozitatea unui grup pasionat
în anii douãzeci au apãrut noi gru- cã viguroasã. Consider cã un tici, sunete noi, noi corelãri în de lucrurile ce încã pulseazã chiar dacã au fost
pãri de avangardã. De exemplu – autor de avangardã este obligat spaþiu ºi timp. De fapt, ea se pre-
imaginiºtii; cel mai mare poet care sã se adreseze cãtre toatã gama zintã ca o lucrare de laborator.
oprite atât de agresiv de evenimente istorico-politice
a fãcut parte din aceastã grupare poeziei – de la tradiþia antichitãþii Poetul cerceteazã posibilitãþile neprielnice unei dezvoltãri normale. (Daniela Micu)
a fost Serghei Esenin. De aseme- ºi multiple poetici tradiþionale materialului cu care opereazã.
nea au existat constructiviºtii, pânã la cele mai recente. Pentru o asemenea activitate el
biocosmiºtii, emoþionaliºtii ºi Ca sã ajung la poezia sunetu- necesitã cunoºtinþe din experien- festivalului din oraºul Struga din ruia dintre participanþi o serie în-
chiar nicevocii (de la cuvântul rus lui, am trecut prin faza de recitare þa precedentã. Ca sã fiu mai pre- Macedonia am creat gruparea treagã de noi posibilitãþi de a cer-
„nicevo” – „nimic”; în mod ideal a textelor – atât ale mele, cât ºi a cis – tocmai de asta mã ºi ocup. DAstrughistenDA. Mai târziu ni ceta ce este arta poeziei.
ei au considerat ca un postulat altor autori. Chiar consider cã po- Am elaborat mai multe antologii s-au alãturat flamandul Lieven D. M.: Ce ne puteþi spune de-
renunþarea la orice mod de crea- ezia este obligatã sã sune. ªi pen- de poezie rusã de avangardã ºi Vercauteren ºi estonianul Jaan spre publicului acestui tip de ex-
þie ºi au fost premergãtorii „mor- tru o perioadã prelungitã am in- experimentalã. De asemenea am Malin. Am dat reprezentaþii în di- periment literar?
þii autorului” post-moderniste, sistat în acest domeniu, ºi conti- pregãtit împreunã cu colegii mei ferite þãri din Europa, apelând la S. B.: Publicul pentru poezia
însã au continuat sã scrie ver- nui activitatea aceasta, modifi- o antologie de poezie modernã diferite limbi. Pe lângã aceasta am experimentalã poate fi foarte di-
suri!). În a doua jumãtate din anii când permanent modalitãþile de rusã ºi germanã. Ea a apãrut în mai apãrut în scenã împreunã cu ferit. ªi în Rusia, ºi în alte þãri am
douãzeci a apãrut ceva ce poate citire. cele douã limbi la Moscova. Îm- poetul român Peter ªragher, care avut ocazia sã apar în scenã în
fi caracterizat ca a doua avangar- D. M.: În prezent locuiþi în preunã cu poetul britanic Peter de asemenea experimenteazã cu universitãþi, biblioteci, muzee, în
dã, care a generat autori eminenþi, Germania. Sunteþi de pãrere cã Wough ºi flamandul Philip Me- sunetul. Cred cã asemenea per- cluburi, cafenele, chiar pe strãzi.
ºi anume gruparea OBÃRIU din Grupul Vienez a fost o etapã pre- ersman, în anul 2005, în cadrul formance-uri comune oferã fiecã- Recent, împreunã cu Peter ªra-
Leningrad (Petersburg), la care gher ºi cu tânãrul poet rus Denis
au participat Daniil Harms, Nico- Beznosov am avut ocazia sã dãm
lai Zaboloþki, Alexandr Vveden- o reprezentaþie la Craiova, unde
ski, Igor Bahterev. Ca ºi în alte am avut parte de un auditoriu
þãri, în anii ce au precedat celui totalmente extraordinar, care a
de-Al Doilea Rãzboi Mondial primit cu mult interes performan-
avangarda se întrerupe ºi din ce-ul nostru. Îmi permit chiar sã
nou renaºte în anii ‘50-’60, însã spun cã este aproximativ de aº-
apare la suprafaþã definitiv doar teptat cã un public pregãtit va
în anii ‘80. percepe poezia de experiment, dar
D. M.: Cunoaºtem deja cã una mã intereseazã într-o egalã mã-
dintre viziunile estetice ale surã acele nuanþe de percepþie,
avangardei ruse constã în în- ce pot sã aparã într-un public,
toarcerea la specificul naþional, care niciodatã nu a auzit nimic
din care se hrãneºte pentru a se asemãnãtor.
regenera. Ne puteþi prezenta D. M.: Câteva cuvinte despre
cele mai importante trãsãturi proiectele viitoare?
ale acesteia? S. B.: Zilele acestea lucrez în
S. B.: Pictorii ºi poeþii ruºi paralel la o serie de proiecte de
avangardiºti ºtiau destul de bine sunet ºi proiecte vizuale în care
ce se petrece în partea de Apus a încerc sã aduc împreunã impre-
Europei. ªi în mod activ cãutau o siile mele despre diferite þãri ºi
cale proprie. De exemplu, în mo- oraºe. Pe plan ºtiinþific continui
mentul când pictorii francezi des- sã studiez teoria ºi practica poe-
copereau pentru ei arta popularã ziei de sunet având ca bazã ma-
africanã, cei ruºi se adresau artei terial rus, german ºi francez. Pen-
populare proprii. Aceasta a ge- tru mine este deseori interesant
nerat apariþia tendinþei primitivis- sã unesc cercetãrile mele ºtiinþi-
te în poezie ºi în picturã, tendinþã fice cu cele poetice – apare un fel
activ îmbrãþiºatã de Aleksei Kru- de centaur ºtiinþifico-poetic.
cionîh, Velemir Hlebnikov, Nata-
lia Gonciarova, Mihail Larionov.
Ca atare, poeþii ºi pictorii ruºi au Interviu realizat
creat book-art-ul – cãrþile scrise de Daniela Micu
de mânã ºi litografiate. Poeþii, Traducere din limba rusã
adresându-se tradiþiei populare de Ana Dinuþ
de descântece ºi vrãji, au desco-
Foto: Viorel Pîrligras

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 3
n LEO BUTNARU

avangarda – victima gulagului


Dar de ce dânsul se hrãneºte nute imaginar-esteticeºte de aºa- (1943?), Ivan Gruzinov (1942), Agricolã din Chiºinãu, plecând goniºtii sãi avuseserã polemici
cu oameni? numita a treia literaturã, care se Aleksandr Tufanov (1942, lãsat la Ismail ca reprezentant al Mi- aprinse cu Filippo Tommaso
De ce statul a devenit canibal, orienta spre fenomenologiile ar- sã moartã de inaniþie pe pragul nisterului Agriculturii al Republi- Marinetti, când italianul le vizita-
Iar patria – soaþa lui?... tistice izvodite la intersecþiile ar- unei cantine raionale), Grigori cii Democrate Moldoveneºti. se þara (1914). În fine, verbocrea-
Velimir Hlebnikov, 1917 tei cu metafizica, precum au fost ªmerelson (1943?) ºi alþii. Dupã ce trece printr-un confuz torul Velimir Hlebnikov a propus
ºi trebuiau sã mai fie suprarea- Dar suferinþele Annei Ahma- labirint de peripeþii din acele tim- ºi o denumire autohtonã pentru
Veacul meu – otrava mea, lismul, expresionismul, suprema- tova, umilinþele la care a fost ea puri de „rupere de lumi”, este futurism: budetleanstvo (de la
veacul meu – cumplitul meu, tismul, imagismul, simbolismul, supusã?... Poetesa mereu inter- arestat undeva lângã Herson, ju- buduºcee = viitor, adicã – viito-
Veacul meu – duºmanul futurismul, concretismul, curen- zisã de cenzurã în anul 1921 îºi decat de bolºevici ºi executat la riºtii, cum ar ieºi). Patria creaþiei
meu, veacul meu – iad. te între care existau vase comu- pierduse fostul soþ, pe poetul 27 decembrie 1920… este viitorul, zic cubofuturiºtii.
Maina Þvetaeva nicante, – atunci, în aºa-numita Nikolai Gumiliov, executat de bol- Încã în 1917, în „Proclamaþia „Dintr-acolo adie vântul zeilor
Epocã Represans. Apoi, mulþi ºevici în urma unei acuzaþii ne- preºedinþilor globului pãmântesc”, cuvântului”. În atare mod, bude-
autori din arealul postmodernis- fondate. Iar în anul 1935 este ex- Hlebnikov se întreba: „Dar de ce tlenii purceserã la sintezele (ºi

Î
n spaþiul estic postcomu- mului creeazã, de fapt, în concor- matriculat din Universitatea din dânsul se hrãneºte cu oameni?/ alchimia!) dintre spiritul/ specifi-
nist se întreprind mereu noi danþã cu dezideratele avangardei Leningrad ºi arestat fiul lor, Lev De ce statul a devenit canibal,/ cul autohton rusesc ºi spiritul
acþiuni de restabilire a ca protest mobilizator, înnoitor, Gumiliov. În 1937 este restabilit Iar patria – soaþa lui?”... Statul bol- timpului general-european con-
punþilor de acces dintre fulminan- declanºator de ideaþii originale, la Universitate, însã în martie anul ºevicilor, statul sovietic... vertit artisticeºte. Ei se racordau
ta literaturã a începutului de se- de stilistici... protestatar-re-crea- urmãtor este arestat din nou ºi Astfel cã în modernitatea lite- la ºi deja fãceau parte din meta-
col trecut ºi cea din contempora- toare. Ei mizeazã pe motricitatea condamnat la 5 ani de GULAG rarã rusã se înstãpânea „golul is- bolismul cultural al contempora-
neitatea noastrã, punþi arse de inventivitãþii, ca propulsie a en- (Norilsk, dupã Cercul Polar), toric” de care spune un vers ba- neitãþii transfrontaliere din prime-
primitivismul agresiv al ideologiei tuziasmului creator, nicidecum, unde munceºte în minele de cu- covian. ªi astãzi, cei care citesc le decenii ale secolului trecut, cre-
bolºevice ºi perniciosul realism obligator, – optimist; intuiesc, pru. În toamna anului 1944 se cere sau recitesc poezia, proza ºi eazã în conformitate cu paradig-
socialist, inchizitorial, ca „meto- descoperã ºi propun noi modele voluntar pe front. În 1945 – resta- eseistica celor mai reprezentativi ma acelor vremi.
dã de creaþie”, pentru care cultu- de univers artistic, modificã legi- bilit în Universitate. De ziua re- autori ai „destinelor frânte”, ai Însã, prin curmarea vieþii ºi
ra însemna, întâi de toate, un sis- le de care sã se ghideze spiritul voluþie bolºevice, 7 noiembrie generaþiilor asasinate rãmân sur- activitãþii celor mai talentaþi cre-
tem de interdicþii. Pentru cã, de la creator, de regulã – critic, de o 1949, este arestat din nou ºi con- prinºi de contemporaneitatea lor atori de avangardã (inclusiv pic-
un moment încolo, avangarda contemporaneitate intrinsecã damnat la 10 ani de GULAG. Rea- (ne-dezamorsatã!), sub aspect tori, muzicieni, cineaºti, regizori,
ajunge indezirabilã regimului bol- sieºi ºi nu mimatã sau dezorien- bilitat în 1956, cu trei ani mai târ- estetic, ºi de valabilitatea lor axio- actori, exegeþi…), arta rusã cãzu
ºevic, prinzând a fi încolþitã de tatã de racile ºi probleme depãºi- ziu dupã ce moare Stalin. logicã incontestabilã. Este crea- în paralizia realismului socialist,
ceea ce se prefigura – proletcul- te, ieºite din atenþia istoriei arte- Dar îngrozitorul destin al Ma- þia care, parcã, nu a fost supusã deviind grav de la perspectivele
tismul – chiar la etapa când ea îºi lor. În spiritul operei lor, cei mai rinei Þvetaeva?... În anul 1920, la patinei (brumei!) timpului. posibile. Criteriile axiologice au
conºtientiza cu certitudine pre- talentaþi autori tind spre multitu- casa de copii îi moare fiica Irina. Sigur, ºi graþie creaþiei autori- intrat între ghilimele, þinând mai
zenþa ºi prestanþa, sub aspect is- dinea planurilor estetice, spre un În 1939 îi este arestatã sora Anas- lor cãzuþi jertfã comunismului inu- curând de preocupãrile circarilor
toric ºi axiologic, apãrând deja ºi cât mai cuprinzãtor unghi de ve- tasia, iar la sfârºitul lunii august man, post-avangardismul este ideologici.
cercetãtorii, ºi exegeþii ei ce re- dere ºi de apreciere, spre o amplã – fiica Ariadna, care avea sã pe- sau devine partea structuralã, ...Totul devenea ecou ºi stin-
curgeau la prime sinteze, studii, amplitudine artisticã, drept mani- treacã în închisori ºi lagãre circa componentã a psihodinamicii gere de ecou despre o nouã ºi
antologii etc. Astfel, în 1928 fu- festare a democratismului în cre- 17 ani. În luna noiembrie îi este creatoare-receptoare-emiþãtoare tânãrã elitã de creaþie, revoltatã,
sese pus în aplicare primul plan aþia ce poate merge de la antic, întemniþat soþul Serghei Efron. a psihologiei noastre, a oameni- inventivã, activã, imprevizibilã în
cincinal care nu viza doar econo- tradiþional, clasic, pânã la limba- Marina Þvetaeva îi scrie perso- lor, dar mai ales a psihologiei ar- intuiþie ºi faptã artisticã. Ecoul
mia, ci ºi arta, dându-se de înþe- jul transraþional (zaum’) sau pa- nal lui I. Stalin, spre a clarifica si- tiºtilor acestei contemporaneitãþi trecerii prin crunta lume a bolºe-
les cã bolºevismul nu mai este radoxul zen. Pe aceste cãi s-a tuaþia fiicei ºi a soþului, dar nu „imediate”, de la care – încolo mai vismului/ stalinismului a celor
predispus sã tolereze diversita- ajuns la modificãri de ordin ca- primeºte rãspuns. În iunie 1941 are deschise durate (perspecti- care au încercat sã-ºi apere inde-
tea curentelor literare, inclusiv a nonic, de viziune paradigmaticã, se întâlneºte cu prietena-colega ve), pânã sã aparã inerente mo- pendenþa gândirii, entuziaºti ºi
celor avangardiste, stilurile indi- soldate cu geneza unui nou tip sa de suferinþã Anna Ahmatova, dificãri de paradigmã, canon ce naivi, crezând în idealuri ºi iluzii
viduale, atacându-se din toate de conºtiinþã artisticã – cea a iar pe 8 august, împreunã cu fiul vor fi diferite de cele ce ne sunt fascinante. Dramaticul, cutremu-
tunurile aºa-numitul formalism postmodernismului rus. Mur, pleacã în evacuare. Iatã ce- caracteristice nouã. Adicã, sub rãtorul ecou ca cel din scrisoarea
burghez. În consecinþã (de eta- Restabilirea de punþi este im- rerea Marinei Þvetaeva, datat 26 aspectul corelãrii operei avangar- pe care soþia i-o trimitea lui Osip
pã), spre finele primului cincinal, perios necesarã ºi din tragicul august: „Consiliului Fondului Li- diºtilor din secolul XX cu cele Mandelºtam încarcerat în nean-
în 1932, este constituitã unica motiv cã, odatã cu generalizarea terar. Rog sã fiu angajatã în cali- mai adânci timpuri ale lumii, cu tul GULAG-ului: „…Scumpule,
organizaþie toleratã de guver- pandemiei represive, spre mijlo- tate de spãlãtoreasã în ospãtãria mitocreaþia, cu alchimia limbaju- îndepãrtat prieten! Dragul meu,
nanþi, „Asociaþia scriitorilor pro- cul-sfârºitul deceniului trei al se- Fondului Literar ce urmeazã a se lui, cu filosofia, cu ºtiinþa în ge- nu existã cuvinte pentru aceastã
letari” (RAPP). Toate astea con- colului trecut scriitorii modernis- deschide”. Nu este acceptatã. La neral, trebuie menþionat cã aceas- scrisoare pe care tu, posibil, nu o
firmã cã agresiunile asupra artei, mului rus, ºi nu numai, chiar unii 31 august – se sinucide. Locul tã operã conþine elemente active vei citi niciodatã. O trimit în spa-
literaturii noi au început cu mai dintre cei care înclinaserã spre înmormântãrii sale nu este cunos- ºi decantate (deja!) ce reprezintã þiu. Poate cã te vei întoarce, dar
mulþi ani înainte de a se þine pri- stânga, începuserã a se împuþi- cut. Peste puþin timp, soþul, Ser- valori perene. eu nu voi mai exista. ªi aceasta ar
mul congres al scriitorilor sovie- na, unii sinucigându-se (ori fi- ghei Efron, este executat prin îm- În pluralitatea-i de opþiuni ºi putea fi ultima amintire...”
tici, ce avea sã fie prezidat de ind... sinuciºi; oricum, atare su- puºcare… nuanþe avangardismul rus se în- …Peste atâtea cãrþi nescrise,
controversatul literat, de calibru poziþii persistã în ce priveºte tra- Dar privaþiunile ºi teroarea scrie perfect în albia miºcãrii ar- lichidate odatã cu autorii lor, –
mare, dar, uneori, de fapte mino- gicul sfârºit al lui Esenin sau moralã la care a fost supus Boris tistice radical-înnoitoare europe- neagra carte a comunismului...
re, Maksim Gorki, întrunire la care Maiakovski). Alþii emigreazã – Pasternak? Între anii 1946-1955 el ne, chiar dacã unii dintre prota-
Andrei Jdanov, ulterior – satrap David Burliuk, Roman Jakobson. scrie una din principalele sale
sadea, sadic, al ideologiei bolºe- Iar mulþi au fost lichidaþi de cãrþi, romanul „Doctorul Jivago”,
vice, membru al Biroului politic NKVD (Comisariatul Afacerilor însã care nu este acceptat de edi-
al partidului comunist, proclamã Interne) sau au murit în GULAG turile sovietice, apãrând, în 1957,
realismul socialist ca unicã doc- – iatã martirologiul nici pe depar- în Italia, dupã care urmeazã ver-
trinã admisã în artã ºi literaturã. te complet al scriitorilor avan- siunile englezã, francezã, germa-
Prin urmare, când avangarda ajun- gardismului rus, cãzuþi jertfã re- nã, suedezã. În 1958 lui B. Pas-
ge la primele trepte ale clasicizã- gimului de stânga, bolºevic: Bo- ternak i se acordã Premiul Nobel,
rii sale, ideologia oficialã îi do- ris Nikoliski (1919), Nikolai Gu- fapt ce declanºeazã în URSS o
reºte aneantizarea, scoþând-o, miliov (1921), Nikolai Burliuk furibundã campanie denigratoa-
încetul cu încetul, din circuit, blo- (1921), Iuri Deghen (1923), Vladi- re la adresa autorului. Drept
cându-i perspectivele. mir ªileiko (1930), Aleksandr Ia- (strâmb!) rezultat, este exclus din
Cu timpul, în Rusia, în URSS roslavski (1930), Vasili Kneazev Uniunea Scriitorilor, la un stadiu
punþile de legãturã între avangar- (1937), Konstantin Bolºakov incipient punându-se pe rol chiar
dã ºi cãutãrile estetice din a doua (1938), Nikolai Oleinikov (1937), ºi un dosar ce stipula „trãdarea
jumãtate a secolului XX au fost Volf Erlih (1937), Igor Terentiev de patrie”.
restabilite ºi în ilegalitatea lit-sub- (1937), Venedikt Mart (1937), Apoi, în tragicul context al
solului (anti)sovietic sau întreþi- Ivan Afanasiev-Soloviov acelei epoci feroce se întâmplã ºi
(1938?), Osip Mandelºtam (1938), o „atingerea” româneascã, pe viu,
Aleksandr Arhanghelski (1938), cu avangarda rusã, care se mani-
Adrian Piotrovski (1938), Dmitri festã, însã, nu în... manifeste, ci
Kriucikov (1938), Nikandr Tiuve- în destinul unuia dintre poeþii ce
lev (1938?), Serghei Tretiakov aveau sã fie exterminaþi – Nikolai
(1939), Benedikt Livºiþ (1939), D. Burliuk, cel trimis la 15 iulie
Vladimir Riciotti-Turutovici 1917 pe frontul român. În noiem-
Dan Nica - Înger

(1939), Gheorghi Ciulkov (1939), brie îºi aduce din Rusia mama,
Artiom Vesiolâi (1939), Konstan- stabilind-o la Botoºani. În ianua-
avangarda tin Olimpov (1940), Serghei Bu-
danþev (1940), Aleksandr Vve-
rie 1918, dupã ce la staþia Socola
este dezarmatã unitatea militarã
rusã denski (1941), Serghei Nelhiden
(1942), Nina Habias-Komarova
din care fãcea parte, Burliuk se
angajeazã funcþionar la Direcþia

4 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
n ADRIANA ULIU

1. dadaiºtii ruºi
2. grupul „nicevoki” – o ipostazã puþin
cunoscutã a avangardei literare ruse
Î
n Rusia la începutul anilor Acest paradox este accentuat aiurea, sau din dorinþa de a-i con- ticul „de paralizie ºi i-au consta-
’20, într-o atmosferã agita-
tã ºi nesigurã, bântuitã de
de atmosfera epocii în care, cu-
prinºi de entuziasm ºi fricã, dor-
(I) cura pe futuriºti, în cadrul cãrora
în 1913 se coagulase un nucleu
tat cu precizie matematicã sucom-
barea suntem noi, nicevoki ”.
rãzboi civil, de foame ºi frig, a nici de independenþã ºi copleºiþi de pictori ºi literaþi (Mihail Lario- Recunoaºtem binecunoscute-
existat o efervescenþã culturalã, de obedienþã, sperând ºi dispe- avându-l ca lider de necontestat nov, Ilia Zdanevici º.a.) care s-a le sfidãri ale imaginiºtilor ruºi, lan-
astãzi greu de imaginat ºi explicat. rând, lipsiþi de alimente ºi de cele pe Vladimir Maiakovski; în 1923 intitulat „Vsioki” (vsio = tot). Dar sate în Declaraþia lor din 1919:
Într-un context politic ºi so- mai elementare condiþii de exis- se lansa grupul „Constructiviºti- s-ar fi putut ca el sã fi fost pre- „ A încetat din viaþã pruncul, bã-
cial, deloc propice activitãþii ar- tenþã, poeþi, prozatori, critici lite- lor” (Ilia Selvinski, Korneli Zelin- luat titlul unui vechi foileton al ieþandrul gãlãgios de zece ani (s-
tistice, poezia, teatrul, dar ºi arte- rari ºi lingviºti, pictori ºi desena- ski, Eduard Bagriþki), a cãrui ori- scriitoarei ruse Teffi (1872-1956). a nãscut în 1909 – a murit în
le vizuale, cu precãdere afiºul ºi tori lucreazã ºi dezbat cu fervoa- entare avangardistã propunea Grupul a luat naºtere în anul 1919). ªi-a dat duhul futurismul.
caricatura politicã, au evoluat re problemele artei noi într-o pro- experimentul poetic, arta funcþi- 1920 la Rostov pe Don, unde ºi-a (…). Academismul dogmelor fu-
într-o simbiozã explozivã, care nu teicã agitaþie creatoare, reuniþi onalã, fãrã „noroiul emoþiilor po- lansat Manifestul nicevokilor în turiste astupã ca o vatã urechile
s-a mai regãsit niciodatã în pe- într-un numãr, neinventariat încã etice”, fiind varianta literarã a cafenele ºi pe strãzi. La Mosco- a tot ce e tânãr. Futurismul face
rioada sovieticã. Pe fundalul so- complet, de grupuri, grupãri ºi Constructivismului proclamat de va, în acelaºi an, într-un almanah sã pãleascã viaþa. (…) Nu în spa-
nor al împuºcãturilor sau al acla- grupuscule literar-artistice. câþiva artiºti plastici ºi arhitecþi de doar 20 de pagini, intitulat tele futurismului, ci peste cada-
maþiilor mulþimii arta iese în stra- Lipsa de hârtie ºi, implicit, re- începând cu anul 1920 ( A. Rod- Vouã, Manifestul a fost publicat vrul lui, înainte, mereu înainte, la
dã: în pieþe se joacã teatru sau se ducerea activitãþii editoriale a ge- cenko,V. Tatlin, M. Lisniþki) ºi alãturi de o selecþie din poeziile stânga, tot mai la stânga strigãm
recitã versuri incendiare. nerat concentrarea producþiei li- multe altele. membrilor. Mai agresiv – Decre- noi !”
ªi totuºi viaþa literarã din pri- terare mai ales la poezie, aceasta Mai puþin cunoscute sunt o tul nicevokilor, redactat tot în Pe de altã parte, singura poe-
mii ani dupã 1917 nu se reduce putând fi cititã, recitatã, interpre- sumedenie de grupuscule margi- 1920, a fost tipãrit în 1921 în cel zie pe care nicevoki o acceptã
doar la atât. Într-un fel, ea conti- tatã în sãli mai mari sau mai mici nale, vremelnice ºi aproape fãrã de-al doilea almanah (16 pagini), este cea a imaginiºtilor: Vadim
nuã tradiþia manifestãrilor avan- de cluburi ºi cafenele (cu precã- ecou în epocã, ca de exemplu „Ex- apãrut la Moscova în 1921 ºi bo- ªerºenevici, Anatoli Marienhof ºi
gardiste din epoca de glorie a dere în perioada mai „liberalã” a presionismul” (1919), „Luminis- tezat provocator Lada pentru Serghei Esenin. Explicaþia este
futurismului rus, când lecturile NEP-ului, începând cu anul 1921), mul” ºi „Biocosmismul” (1921), câini!(Ñîáà÷èé ÿùèê). Membrii simplã: în timp ce futuriºtii ade-
publice – în sãli academice sau în aule sau pe strãzi, la mitinguri ºi „Formlibrismul” ºi „Clasicismul” grupului ( M. Agababov, A. Ra- raserã necondiþionat la revoluþie,
cabarete artistice – erau întot- întruniri de tot felul. (1922), „Fuismul” (1923), ale cã- nov, L. Suharebski, Susanna Mar, iar proletcultiºtii cereau cu agre-
deauna însoþite de scandaluri ºi O statisticã, desigur incomple- ror declaraþii ºi manifeste preten- Elena Nikolaeva, Aetius Ranov, sivitate construirea unei arte an-
excentricitãþi (feþe vopsite, îmbrã- tã, menþioneazã cã în Moscova þioase ºi foarte sonore erau de- Riurik Rok, Oleg Erberg, Serghei gajate, conformã noilor cerinþe
cãminte sfidãtoare – celebra cã- anului 1920 existau mai mult de parte de a fi susþinute de produc- Sadikov, ex-expresionistul Boris istorice, imaginiºtii clamau, chiar
maºã galbenã a lui Maiakovski, 30 de grupãri literar-artistice de þii literare remarcabile. Numele Zemenkov º.a.) semneazã aici în condiþiile comunismului de rãz-
cu un morcov în loc de cravatã, a diferite mãrimi, ai cãror membri celor mai mulþi dintre semnatarii suita de Decrete, Ordine ºi Ape- boi, independenþa (utopicã, de-
fãcut istorie!), menite sã demon- se strãduiau sã editeze plachete lor au rãmas pânã astãzi aproape luri în care se defineºte – destul sigur) a artei faþã de stat ! Ba au
streze publicului prin epatare ºi de versuri, ziare ºi reviste, mai necunoscute. de vag – orientarea lor literarã ºi avut ºi curajul de a afirma cã po-
provocare apariþia unei alternati- toate efemere, tipãrite adesea, din A activat intens în aceastã politicã. ezia proletarã este o „marfã proas-
ve la arta tradiþionalã sau la cea lipsã de hârtie, pânã ºi pe resturi perioadã ºi grupul OPOIAZ (ini- În Introducere se menþionea- tã”! În al doilea almanah nicevok
oficialã. Atmosfera de bravadã ºi de tapet! Literaþi ºi artiºti plastici þiat în 1916), în cadrul cãruia s-a zã cã denumirea almanahului le-a existã chiar ºi un Decret cu pri-
insolenþã era susþinutã ºi de com- migrau cu dezinvolturã de la o închegat formalismul rus (E. Po- fost sugeratã de dadaiºti (?!) cu vire la separarea artei de stat,
pozitorii sau pictorii, legaþi artis- grupare la alta în cãutarea celor livanov, I. Tînianov, V. ªklovski, care se considerã tovarãºi de adresat tuturor organelor puterii
tic ºi afectiv de mediile literare. mai convenabile modalitãþi de R. Jakobson, B. Eichenbaum º.a.), drum: „ei spre dreapta, noi spre de stat, ministerelor ºi Congre-
Cum s-ar putea explica entro- afirmare a talentului ºi orientãrii unii dintre membrii sãi colaborând stânga. Sau invers!” ºi se citeazã sului Cominternului, care subli-
pia creatoare a amalgamului de lor estetice sau politice, contro- mai mult sau mai puþin fructuos celebra lozincã „Dada nu înseam- nia neputinþa statului de a con-
grupãri literar-artistice, active ºi versele ºi disputele acumulând ºi cu alte asociaþii literare. nã nimic!” Mai existã în almanah trola producþia de artã (!), menþi-
extrem de gãlãgioase, într-o þarã mai multã energie ºi patos decât Grupãrile literar-artistice de ºi un scurt Apel cãtre dadaiºti, onându-se cã acest document se
copleºitã de consecinþele unui actul artistic în sine! dupã 1917 au apãrut, pe de o par- constând în formula francezã va traduce în toate limbile pãmân-
rãzboi pierdut, ale unei revoluþii Ca orice fenomen de avangar- te, din nevoia de viaþã culturalã a („Dada ne signifie rien!”), urma- tului (!!!), iar Decretul cu privire
sângeroase, urmate de un rãzboi dã ºi grupãrile literare de dupã unei societãþi în transformare, iar tã de o aprobare laconicã: „E ade- la picturã, semnat de B.Zemen-
civil, nimicitor de vieþi ºi energii? 1917, indiferent de numãrul mem- pe de altã parte, au fost conse- vãrat !” Fãrã prea multe comen- kov, interzicea orice creaþie plas-
Un posibil rãspuns ar fi slãbi- brilor sau al simpatizanþilor, îºi cinþa formei „orale” de activitate tarii grupul se declarã în apelul ticã cu caracter spiritual!
ciunea noii puteri, preocupate de promovau cât mai agresiv cu pu- literarã, determinate de greutãþi- Nicevoki în Rusia – Dada în Vest Dictatura negãrii dadaiste nu
problemele dramatice ale menþi- tinþã crezul artistic prin declara- le reale ale editãrii textului bele- apãrãtor al lichidãrii artei, salu- cruþa nimic, nici mãcar pe sine:
nerii ºi consolidãrii sale, neavând þii, manifeste, apeluri ºi decrete tristic sau critic. tând comuniunea cu miºcarea „adevãraþii dada sunt contra lui
nici timpul, nici forþa necesare (dupã modelul politicii oficiale!). În condiþiile comunismului de francezã: Trãiascã ultima inter- DADA”, nicevoki însã se pro-
constrângerii vieþii artistice. Deºi Grupãrile literare ale începutu- rãzboi aceastã competiþie ideolo- naþionalã a lumii Dada! De al- clamã cu aplomb ca fiind singurii
activitatea culturalã era dirijatã lui anilor ’20, reunind scriitori gicã ºi esteticã, toleratã de pute- fel, în 1922, nicevoki au ºi lansat reprezentanþi viabili ºi valabili ai
prin ordine ºi decrete, puterea nu consacraþi sau începãtori în ale rea sovieticã, a fost, probabil, ul- un manifest cu acest titlu. poeziei contemporane! Nota do-
intervenea încã foarte brutal în literaturii, mai mult sau mai puþin tima manifestare a libertãþii… Ca în toate manifestele ºi tex- minantã a manifestelor Dada o
comandarea actului de creaþie. talentaþi, dornici însã de a face o Desigur, polemicile legate de tele avangardiste ºi în cele ale constituie ironia necruþãtoare,
Deocamdatã tânãrul stat sovie- artã nouã, antiburghezã sau de a toate formele de artã ºi rolul lor nicevokilor contestarea ºi inso- dezgustul faþã de tot ºi de toate,
tic nu are o metodologie elabora- continua bunele tradiþii clasice, în noua Rusie alimentau o stare lenþa constituie atitudinile funda- mai precis, faþã de tot universul
tã de impunere a modelului ofi- se deosebeau între ele ºi prin gra- de tensiune în atmosfera cultu- mentale. Dacã în ªapte manifes- burghez, refuzat în întregul sãu
cial ºi este relativ mulþumit de dul de aderenþã ºi susþinere a ralã a epocii, inducând intoleran- te DADA se neagã totul: societa- economic, politic, social, moral ºi
aderarea zgomotoasã a unor gru- puterii sovietice. „Proletcultul” þã, nervozitate, spirit de castã. tea, arta, ºtiinþa, raþiunea, logica, artistic; ea se regãseºte ºi în tex-
pãri artistice de genul „Proletcul- (1917-1924) – cel mai angajat în Însã ele au generat o remarcabilã sintaxa, trecutul, dar ºi viitorul, tele nicevokilor. Ca orice mani-
tului” sau LEF-ului (Frontul de impunerea politicii în culturã, polifonie esteticã ºi un pluralism în declaraþiile care lanseazã gru- fest literar ºi cel nicevok se do-
stânga al artei), care proclamau deºi desfiinþat în 1924, a conti- creator unic. pul nicevok în peisajul literar rus reºte a fi o provocare a interesu-
construcþia unei arte noi, cores- nuat sã influenþeze nefast viaþa În amestecul eterogen de gru- al începutului celui de al doilea lui pentru ideile lansate, dar nu
punzãtoare noii societãþi, dar ºi culturalã din Rusia decenii de-a pãri, alcãtuite din literaþi mai mult deceniu al secolului al XX-lea, aduce prea multe clarificãri ale
de contestarea tradiþiei de cãtre rândul; în 1919 lua naºtere gru- sau mai puþin cunoscuþi sau nu- este renegatã doar poezia rusã, poziþiei artistice sau politice a
tot soiul de grupãri literare. Pen- parea „Imaginiºtilor”, care, cu mai din aspiranþi la acest titlu, cu precãdere cea contemporanã, semnatarilor, în afarã, desigur, de
tru noua putere negarea artei toate cã refuzau „comanda socia- susþinuþi de prieteni ºi „fani”, nu mai ales futuristã, deºi în subtext contestarea virulentã a predece-
burgheze însemna implicit ºi ne- lã” ºi vroiau sã creadã în utopia întotdeauna familiarizaþi cu pro- pare a fi respinsã ºi cea clasicã. sorilor.
garea societãþii care a generat-o, separãrii artei de stat, colaborau blemele artei cuvântului, dar în- Manifestul nicevok din 1920
ceea ce convenea perfect politi- totuºi cu puterea pentru a-ºi pu- totdeauna categorici ºi pãtimaºi, începe cu tabloul sinistru al „în-
cii culturale promovate. tea susþine financiar editurile, li- a apãrut pe firmamentul supraa- mormântãrii” poeziei, ajunsã „leº
Richard Pipes considerã cã brãriile ºi cafenelele literare; în glomerat de candidaþi la gloria uscat, fãrã vlagã”, dusã spre
primii ani din istoria culturii sovi- 1922 s-a format LEF-ul (Frontul poeticã postrevoluþionarã ºi foar- mormânt în „sicriul epocilor”,
etice au stat sub semnul unei de stânga al artei), continuatorul te puþin cunoscutul grup, intitu- cortegiul funerar fiind alcãtuit din
dualitãþi izbitoare: pe de o parte, de stânga al futurismului, grupa- lat Nicevoki (nicevo = nimic). „veteranii ºi invalizii poeziei”,
experimente îndrãzneþe ºi liberta- re care a lansat teoria „comenzii Este posibil ca micul grup de lite- „din îndrãzneþii poeziei moarte:
te creatoare neîngrãditã; pe de sociale” ºi a „artei de producþie” raþi sã-ºi fi ales acest nume în futuriºti de toate soiurile, imagi-
altã parte, înregimentarea cultu- , luptând acerb pânã în 1929 pen- consonanþã cu teribilismul, carac-
teristic mai tuturor formaþiunilor
niºti, expresioniºti, poeþi din gru- avangarda
rii, pusã în slujba intereselor po- tru hegemonia asupra întregii li- pe, grupuleþe, grupuºoare”. Sin-
litice ale noii elite conducãtoare. teraturi postrevoluþionare ºi avangardiste din Rusia sau de gurii care au pus poeziei diagnos- rusã
, serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 5
n ISABEL VINTILÃ

Anna Ahmatova.
discurs despre „uciderea memoriei”
A
nna Ahmatova este Nopþile-albe-n hruba rece”. spre locul unde e un inamic mâ- permanentã ºi regretele pe care cerul pal, aici, în þara mea,/ ªtiu
una dintre poetele sla- Exclusã din Uniunea Scriitori- niat. / Rog de îndurare ... Acolo e le poartã pretutindeni. Metafora doar sã cânt ºi sã-mi aduc amin-
ve pentru care litera- lor Sovietici ºi Anna Ahmatova tihnã, beznã, înfiorare / ªi sãrbã- salciei plângãtoare o defineºte te, / Tu nici mãcar atât n-ai cute-
tura stã sub semnul poemului va suporta teroarea regimului to- toarea mea s-a încheiat neamâ- cel mai bine. Delicatã ca aspect, za! / Tristeþi sporind, trec zile fãrã
fãrã erou. Creaþia îi reflectã, de talitar. Leo Butnaru scrie cã pânã nat!”4 . Poeta se simte o strãinã dar rezistentã ca structurã, reu- veste... / Ce rugãciuni de dragul
fapt, existenþa zbuciumatã cauza- „aproape de sfârºitul vieþii, Anna ºi atunci când este înconjuratã ºeºte sã supravieþuiascã. Visul tãu sã fac? / Iubirea mea atât de
tã de vicisitudinile istoriei. A avut Ahmatova nu a avut o casã pro- de pânza amintirilor, dar ºi în via- este o altã alternativã a insom- mare este, / Cã n-ai putut nici tu
o copilãrie marcatã de lipsa dra- prie, barem o garsonierã, fiind þa cotidianã. Izolarea este dure- niei ºi zbuciumului, iar tãcerea, sã-i vii de hac”. Poeta reuºeºte
gostei paterne, iar tinereþea i-a gãzduitã de prieteni, cunos- roasã. Revenirea la realitate a semnul tristeþii: „ªi-n legãnãri de în final sã se elibereze de aminti-
fost furatã atunci când i-au fost cuþi”3 . Vrând – nevrând, influen- poetei cuprinsã de apele adânci ramuri plângãtoare / Nesomnul rile dureroase, conºtientizând cã
rãpite de lângã ea alte fiinþe dragi, þa, nu doar avangardistã, ci lite- ale inconºtientului este înlesnitã meu se preschimbã-n visare. / Ce iubirea este acea constantã izbã-
soþul ºi fiul. Trece prin suferinþa rarã, în general, a lui Nikolai Gu- de mieunatul unei pisici, animal straniu e! – am supravieþuit. / Un vitoare din existenþa sa.
uciderii fostului soþ, poetul Ni- miliov se va simþi în scrierile sale care adesea a fost asociat de ciot a mai rãmas, un semn tãcut/
1
kolai Gumiliov, ºi asistã neputin- despre care prieteni apropiaþi avangardiºti cu o fiinþã aflatã la ªi glas necunoscut de sãlcii alte/ Avangarda – jertfa Gulagului
cioasã la arestãrile fiului. Nikolai mãrturiseau cã sunt, ºi asta în întrepãtrunderea dintre lumi, o Crescând sub cerul nostru de (poeþi sub teroarea comunistã), an-
Gumiliov are contact direct cu mod cert, chiar mai valoroase fiinþã mediumnicã: „[...] Eu am în- demult. / Eu tac... De parcã mi-a tologie, traducere prefaþã ºi note, în-
avangarda europeanã în timpul decât ale soþului. târziat. Regrete multe! / Nu pot murit un frate”. tocmite de Leo Butnaru, Iaºi, Editu-
ra Fundaþiei Culturale „Poezia”,
primului rãzboi mondial când, în- În fine, viaþa pe care o duce sã mã arãt niciunde. Însã mã ating De fapt, opera poeticã a An- 2011, p. 15
rolat ca voluntar, ajunge la Paris. sub presiunea regimului totalitar de pictura de pe pereþi / ªi mã- nei Ahmatova are în centru un 2
Gumiliov, Nikolai, Viaþa, în ed.
Aici se întâlneºte chiar cu Guil- din Rusia face din poezia Ahma- ncãlzesc în faþa cãminului. Ce erou feminin cu o voce foarte cit., p. 17
laume Apollinaire, iar timp de trei tovei una a durerii ºi a disperãrii. minune! / Prin acest mucegai, fu- puternicã, instanþã care se ridicã 3
Ibidem, p. 95
ani, 1919-1921, are o activitate li- „Am avut parte de toate, de sãrã- ningine ºi putregai / Strãlucirã doi peste trãirile trecãtoare ale oricã- 4
Ahmatova, Anna, Subsolul
terarã foarte bogatã în Petrograd. cie, de lungile cozi la porþile în- bobi de smarald, douã mãrgele. / rui suflet muritor: „Spre tine iar memoriei, în ed. cit., p. 104
5
Este acuzat însã cã ar fi fost im- chisorilor, de teamã, de poezii pe ªi mieunã pisoiul. Deci, sã mer- cum pot sã viu fierbinte?/ Sub Ibidem
plicat în activitãþi contrarevolu- care le pãstram numai în memorie gem acasã, hai! // Unde e casa
þionare. Scritorul Leo Butnaru ºi de poezii arse. ªi am avut parte mea ºi glasul raþiunii mele?”5 .
prezintã în antologia sa capul de de umilinþe ºi de durere. Iar tu nu Durerea ºi disperarea din po-
acuzare regãsit în documentele ai resimþit niciodatã nimic din toa- emele Ahmatovei o determinã
elaborate în urma anchetei la care te acestea ºi nu ai fi în stare sã chiar sã îºi doreascã moartea, pe
fusese supus: „«Nu a informat înþelegi, chiar dacã þi le-aº spune care o priveºte ca pe o izbãvire.
organele puterii sovietice cã i se pe toate...”, spunea poeta refe- Poetã religioasã, cu precãdere în
propusese sã facã parte dintr-o rindu-se la dramele pe care le-a ultima parte a vieþii, ºtie cã sufe-
organizaþie de ofiþeri complotiºti, depãºit. Peste mai mult de douã- rinþa poate fi ridicatã odatã cu
propunere pe care a respins-o ca- zeci de ani, în 1940, Anna Ahma- trecerea dincolo: „Oricum, tu ai
tegoric»1 ”. tova avea sã scrie un cutremurã- sã vii – de ce nu vii acum?/
Despre poezia lui Gumiliov se tor poem al disperãrii, în care Te-aºtept – durerea e acerbã./
poate afirma fãrã rezerve cã este memoria ºi amintirile pe care le Þi-am stins lumina eu ºi uºa-þi
scrisã în spirit avangardist, liber- stocase deveniserã torþionari mai face drum / Þie, cea simplã ºi su-
tatea într-o ecuaþie de acest tip aprigi decât bolºevismul. Poeta perbã”. (Cãtre moarte) În alte cir-
jucând un rol major. În ciuda tim- vorbeºte despre un „subsol al cumstanþe, pentru a putea merge
purilor potrivnice, poetul con- memoriei”, un spaþiu al amintirii mai departe, poeta încearcã sã îºi
ºtientizeazã cã libertatea interioa- pe care ºi-l doreºte izolat, închis, ºteargã memoria pentru a reuºi
rã este cea mai importantã. Oda- la care nu face apel, pentru cã sã supravieþuiascã. Sumbra pre-
tã eliberat de tirania ideii, a fricii doar aºa se simte protejatã de rãul simþire a singurãtãþii nu-i dã pace
ºi a sãrãciei, omul poate înþelege trecutului. Uneori însã decom- ºi este accentuatã în poemul Sen-
cu adevãrat tainele vieþii: „Cu pri- pensarea nu poate fi evitatã ºi tinþa de o luminoasã ºi veselã zi
viri opace, cu inima moartã sã te este resimþitã de Ahmatova ca o de varã de care este nevoitã sã
arunci de pe munte în mare, / La coborâre în infern fãrã cale de se bucure fãrã cei dragi: „Azi am
ceas când, precum drapelele, în întoarcere. Simbolul pietrei este treburi sã-mi mai prisoseascã:/
cer fluturã zorii roz-fumurii, / Or unul al inconºtientului care acþi- Sã-mi ucid memoria de tot,/ Su-

Dan Nica - Monograma


liber sã devii în temniþã, cum vul- oneazã brutal atât asupra vieþii fletul sã-l fac sã se-mpietreascã,/
turii sunt liberi, / Or neaºteptata diurne, cât ºi asupra vieþii noc- Sã mã-nvãþ iar a trãi sã pot”. Al-
pace s-o gãseºti în afumata coli- turne: „Când cobor cu felinarul teori Anna Ahmatova îºi consi-
bã de sãlbatic! / Da, am înþeles. aprins în subsol, / Parcã la o nouã derã supravieþuirea o minune atri-
Simbolul vieþii nu e poetul ce-nþe- prãbuºire, pe scarã, duduitor, din buitã divinitãþii care i-a oferit ca
lepciuni creeazã / ªi nici ostaºul urma mea pietrele vin ºi vin ros- alternativã poezia. Scrisul devi-
cu inimã puternicã ºi nici pluga- togol. / Felinarul fumegã, nu exis- ne o modalitate de a se salva de
rul ce brãzdeazã ogorul, / – Iatã: tã cale de-ntoarcere,/ ªtiu cã merg timpuri ºi de a diminua durerea
c-un zâmbet ironic copilul-împã-
rat pe-o blanã de leu, / Uitându-ºi
jucãriile între albele mânuþe obo-
site”2 .
Familia Annei Ahmatova avea
sã simtã din plin teroarea roºie ºi
ocheanul întors
mai târziu. Fiul sãu, Lev Gumiliov,
este arestat de nu mai puþin de
Alpha structurat pe cele opt secþiuni
trei ori, fiind obligat sã lucreze Salutam apariþia primului nu- consacrate (Cultura fondatoare,
chiar în minele de cupru. Dispera- mar (triplu) al revistei Alpha (re- Feþele veacului, Argumentul
rea ºi chinul mamei neputincioa- dactor-ºef Iulian Boldea), edita- Pantea, C.M. Ungureanu, Ion dica Grigore, „Poveºtile” Adria- operei, Convergenþe/Divergenþe,
sã în faþa durerii fiului rãzbate din ta de Institutul de Studii Multi- Maria sau Vasile Dan). nei Teodorescu despre „unchiul Experienþe estetice, Istorie ºi me-
multe poeme, dar mai cu seamã culturale din Târgu Mureº. Cei Dan”, poemul „România. Mon morie, Lancea lui Dorifor, ºi Co-
din Introducere: „Zboarã sãptã-
mîni ºi zile – / Nu-nþeleg ce se pe-
doi poli de interes ai tinerei dar
(cu atât mai) dinamicei publicaþii
A LT E R N A N Þ E Amour” de Bedros Horasangian,
precum ºi versurile craiovenilor
municare/Cuminecare), reþinem
textele semnate de Ullrich Zeitler
trece, / Cum te-or fi privit, copile,/ se constituie dintr-un consistent Revista müncheneza în limba Constantin M. Popa ºi Ion Ma- (Mit Lucian Blaga ins 21. Jah-
„dosar” consacrat scriitorului româna, ALTERNANÞE, a ajuns ria. Bine reprezentatã, literatura rhundert), Alexandru Boboc
Norman Manea (semneaza, între la cel de-al doilea numar, confir- universalã (Kurt Tucholsky, Luca (Convenþional în limbajul artei),
alþii, ªtefan Borbély, Constantin mând nivelul excelent al începu- Cipolla, Sosan Zenji) marcheazã Radu Stanese (Nudul ca piatra
Cubleºan, Gheorghe Glodeanu, tului de drum. Alãturi de semna- larga deschidere a publicaþiei gimnosofala), Ionel Nariþa (Raz-
Paul Aretzu, Ruxandra Ceserea- turile membrilor redacþiei, Andrei spre diversitate ºi valoare. boiul Marelui Anonim împotriva
nu, Simona Sora) ºi din incitanta Zanca, Eugen D. Popin, Vasile lui Lucifer), Marian Nencescu
ancheta ”De ce scriu? În ce Gogea ºi Miron Kiropol, sunt de (Basmul ºi modelul cultural al tem-
cred?” , la care raspund nume reþinut eseul lui Dumitru Chioaru poralitaþii), Constantin M. Popa
importante ale vieþii culturale de „Despre bilingvismul creator”, (Calendar de martie), Rodica Gri-
avangarda la noi (Ion Vianu, Ana Blandiana,
Mircea Muthu, C.M. Popa, Irina
studiul „Heliade – dualism ºi sin-
teza poeticã” de Iulian Boldea,
A aparut, în 272 de pagini , nr.
1-2 / 2013 al revistei sibiene SA-
gore (Melancolie ºi suferinþa în
poezia lui Umberto Saba) sau Ali-
analiza poeziei lui Manuel Cortés ECULUM (redactor-ºef Ion Dur).
rusã Petraº, M.V. Buciu, Dan C. Mi-
hailescu, Nicolae Coande, Aurel Castañeda, realizata de catre Ro- Din cuprinsul extrem de bogat,
na Bako (Dumitru Ciurezu – Poe-
zia se întoarce acasa).

6 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
S
erghei Biriukov (n. 1950, regiu- zeci de limbi. Organizator al unor confe-
n SERGHEI BIRIUKOV nea Tambov, Rusia) este poet, rinþe-festivaluri, colocvii, ediþii consacra-
filolog, culturolog (doctor în cul- te avangardei. Organizator ºi conducãtor

poeme turologie), cercetãtor al avangardei. Fon-


dator ºi preºedinte al Academiei Limbaju-
lui transraþional. Membru al Uniunii Scrii-
torilor ruºi ºi al Pen-Clubului rus. A absol-
vit facultatea de filologie a Institutului
al teatrului DADAZ. Cofondator al gru-
pului internaþional de performance de
avangardã DastrugistenDA (împreunã cu
Philip Meersman ºi Peter Bo). Participant
la festivaluri internaþionale de poezie din
* * * * * * pedagogic din Tambov, dupã care a susþi- Rusia, Germania, Canada, Macedonia,
nut douã disertaþii la Moscova. A predat Belgia, Irlanda, Ungaria, Olanda, Franþa,
lapte tremurând pe vârf de sfârc alergãtorul vânt matinal la Universitatea de stat din Tambov „G.R. Estonia, Ucraina, Belarus. Înregistrãri pe
se rotunjesc picãturi perlate e uimitor sã te trezeºti Derjavin”. În prezent predã la Universita- CD, la radio ºi TV. Laureat al concursului
palma se atinge de buze aici e-ntuneric tea „Martin Luther” (Halle, Germania), þine literar internaþional de la Berlin, al celei
gângurit-gângurit dulce-i gânguritul rãscrucile morilor verzi cursuri ºi cursuri speciale la universitãþi de-a doua spartakiade literare, al premiu-
buzelor ceaþa-mprejurimilor din Europa. Autor a cincisprezece cãrþi de lui internaþional literar „A. Krucionîh”, al
dintr-o singurã zvâcnire te pomeneºti în se aude poezie, a ºase cãrþi teoretice, a numeroase premiului panrus „F. Tiutcev”.
adânc muºcare din mãr articole. Versurile sunt traduse în douã-
revenirea
* * * posibil

treptat te obiºnuieºti cu inexistenþa * * *


cioburi mãrunte
topirea zãpezii deja parcã-a fost rezolvatã
dar acesta ce ar fi? ecuaþia soarelui
o da ceva uitat dar la ce bun vântul
sânul femeii ºi lapoviþa
ºi gerul pustiei
ºi noriºorul de aburi
Secþiune anatomicã celelalte necunoscute fiind

Din trei pãrþi compus e omul…


Heu-lea-lea! * * *
D. Harms
ce-ar fi cu-adevãrat îngrozitor
Omul secþionat despãrþirea sau reîntâlnirea
constã din þevi ce-ar fi cu-adevãrat foarte exact
ºi încã din niºte depãrtarea sau nemãrginirea
componente fibroase
plus suprafeþe
musculoase * * *
existând deosebirea
între feminin sã-noþi sub apã
ºi masculin atingând aripioarele
poþi privi peºtilor alunecãtori
în interiorul feminin ºi sã asculþi
ºi sã vezi calea limbajul mut
cu ajutorul oglinzilor sã vezi
însã sânul albiu miºcarea buzelor
se unduieºte ca argintul viu de ce
(nu þin minte tristeþea
cine-o fi spus asta)
aºadar * * *
interiorul omului
e ºerpuitor am vrut sã-mi transcriu visul
ceea ce-aratã dinafarã însã visul mi-a spus-o în nas
ºi cochilia urechii nu transcrie
mãruntaiele-s aranjate cãci eu nu sunt vis
de parcã parþial ar aminti pe când tu
de circumvoluþiunile creierului posibil
însã esenþa femininã
continuã sã ne
obsedeze Trãsãturi dezinvolte
ca o concordanþã
între sus ºi jos doi în tren
asta confirmându-se vizavi de mine
cu ajutorul oglinzilor vorbind franþuzeºte
…se constatã faþa ei
asemãnarea configuraþiilor e de-o frumuseþe rãpitoare
mitrei ºi gâtlejului abia distinct
vaginului ºi gurii vorbesc despre:
chiar dacã poziþionarea lui fugã
trece în curmeziºul noapte
poziþiei gurii consolare
ceea ce înseamnã cruce importanþa apei
iatã de ce miresele lejeritatea focului
sunt acoperite c-un voal ambient
nu care cumva cineva fapta limbajului
sã priveascã nevrând imposibilitate
buzele dezinvolturã
sã descopere crucea absolutã
din acest motiv în Orient o formulã de Descartes
este acoperitã gura (vezi encicl. filosoficã)
ce-ar fi aluzie la pãtrundere zbor
însã noi rotaþie
ne-am cam abãtut de la temã… dupã care el adoarme
în secþiune anatomicã mai cã
omul e cam frust pe umãrul ei
ºi nu e prea clar portretul (sãu)
cum sã-l coºi la loc pãrând lipsit
pe ce contururi de atractivitate
aþa va undui de trãsãturi delicate
omul în secþiune
însemnând A fi Trenul Berlin–Halle, 4 aug. 07

Traducere de Leo BUTNARU


Foto: Viorel Pîrligras

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 7
poezia nu este
(o pisicã de-a lui Eliot) n a.g.secarã
- falsã meditaþie asupra Numelui -

poezia nu este
vreodatã
poeme
poezia devine mereu o aruncã bucuriei între ele
e le t ris tic ă

altceva în ochii ei mari suntem noi cei care bãnuim


decât am bãnui noi care plâng întotdeauna cã lumea asta este altceva decât
cu oameni… ne învaþã cãrþile
de pildã,
omul de jazz vine în aceastã searã ºi oamenii, ca mai întotdeauna este doar moºtenirea
neºtiind prea bine de ce, pe care o vom lãsa mãºtilor noastre
a venit aplaudã… luaþi aceste cuvinte ºi le puneþi
la intrarea în lumea noastrã
s-a întâlnit cu fantoma (precum „lãsaþi orice speranþã...”)
omului cu ghetre albe nimeni nu le va citi cu sângele
tortul banal visându-se
ºi stelele au început vânãtoarea un tort de hollywood doar cu ochii care mângâie
pisicilor poznaºe stângaci proºtii ºi proastele
domniºoara pinguin

A
ºi îngerii au început vânãtoarea sufletelor noastre cât niºte sate di George Secarã – nãscut la 26
nu crede aprilie 1972, în Galaþi. Membru
celor care nu-ºi meritau care se vor pierde
în al Uniunii Scriitorilor din Româ-
numele prin niºte hrisoave prãfuite
domniºoara de fistic nia din anul 2010, cronicar de carte, publi-
care se vor pierde
nu-ºi meritau numele din diverse motive printre cuvintele arhivarilor cist, profesor de istorie ºi ºtiinþe socio-
stelele de nasturi umane. Definitivat în învãþãmânt – disci-
o strigã pe Coraline care se vor pierde
cei care iubeau în amintirile unor femei plina istorie. Licenþiat cu o lucrare despre
s-au întâlnit cu cei care credeau care se vor pierde metafizica imaginarului la Gaston Bache-
rãspunde gângurind din amintiri lard. Master în filosofia ºi spiritualitatea
cã iubeau dureros
Sara, rãsãriteanã, cu teza „Repere pe drumul
copilul meu de omeneºte
ºi omul de jazz gândirii de la neoplatonism la filosofia bi-
s-a despãrþit de fantoma zantinã”. Are publicate urmãtoarele cãrþi:
tortul acesta este nemuritor 1. „Versus.Viaþa ºi alte vicii”, Ed.Axa, Bo-
omului cu ghetrele albe despre uitare toºani, 2001. Manuscrisul volumului a fost
a jucat într-un film cu stan ºi bran premiat la Concursul Naþional „Porni Lu-
ºi a început
mut dacã mã opresc acum ceafãrul...”, Ediþia 2000. 2. „de veghe ºi de
concertul
a supravieþuit Istoriei se va îndepãrta îndeajuns viaþa slãbiciune în mintea lui secarã”, Ed. Ope-
necrezând în muºcãtura sã o pot contempla ra Magna, Iaºi, 2006.Volum premiat de cã-
ca orice concert care începe
domniºoarei de ciocolatã liniºtit tre Societatea Scriitorilor Costache Negri,
nu se mai terminã
fiind considerat cea mai bunã carte de
este un tort sacru neasediat, lãsat în cuvintele poezie a anului editorial 2006-2007. Volum
vocalistul închide ochii
deoarece în el se ascunde rugãciunilor mele nominalizat la Premiile U.S.R. filiala Galaþi-
ºi vede cântecul
însuºi dumnezeu Brãila, ediþia 2007. 3. „eliotulaproape-
albastru
inundând reiau pustiit” (poem), Ed.Napoca Star, 2008; 4.
un dumnezeu din nasturi „Scriitori gãlãþeni pe înþelesul tuturor”, I,
inimile ca niºte prãjituri neînsiropate
un idol de friºcã citim zilele arabesc Ed. Axis Libri, Galaþi, 2009. 5. „anonimul
ale celor care credeau
din prea multe metafore din nopþile femeilor gãlãþean” (poeme), Ed.Napoca Star, 2011.
cã iubesc
ca multe poeme care nu sunt mereu strãine Premiul pentru carte de poezie al Festiva-
decât strigãte lului Internaþional Antares 2012. 6. „Mei-
vede cântecul ºi începe sã cânte
de cãutare bãrbaþii ajung deseori niºte ne Maud, noaptea nimãnui”, Ed.Napoca
ºi este cântat mike
statui care privesc în gol Star, 2012. Semneazã cu litere minuscule:
a numelui golul priveºte în fiecare a.g.secarã.
dintr-un tort
a numelor pânã ameþeºte
sare inima unui poet uitat
care suntem
cu tot cu lumânarea aprinsã
ca ºi când galaxiile ar fi doar
metafizic vorbind niºte litere dublul acestui tatã
cei ce iubesc atunci nu credea în alice
îºi uitã instantaneu iubirea imense-imense
da (oare este cineva aici care nu ºtie dar se grãbea precum iepurele cel alb
ºi numele spre þara minunilor
poezia nu este cã galaxiile sunt mari, foarte mari?)
(facultativ: „urâcioase”
cum ar zice sara desigur, un melc þopâind
precum un iepure
îngerii adunã pisicile omorâte Mãºti veneþiene pe care un zeu leneº...
nu este ceva obiºnuit
de la picioarele celor puþini rãmaºi – ce bunã-i lenea dimineaþa în cãldura
boala grea pe canale-n carnaval absenþei atât de metafizice! – într-o þarã care nu este nici normalã
le strâng viaþa-þi zâmbeºte de dincolo de mine dar nici a minunilor
într-o grãmadã adicã voiam sã spun ceva despre o
ploaia ºade pe visuri ca fusta plapumã,
însufleþitã de ultimul motan pe statuia necunoscutei dar este un melc care ºtie
meloman) despre o femeie venitã din alt film
ce mi-a zâmbit ºi a murit cãutând un bãrbat dintr-o piesã de teatru poveºti multe, din acela care încep cu
(eu) gondolier orb necrezând infinitã, la care ar lucra octav
ºi tristeþea îºi taie o felie cum trebuie a fost odatã
mare de tort care nu o sã mã ierte cã i-am uitat
în frumuseþea trandafirilor titlul primei cãrþi ca niciodatã
o mãnâncã din paradis umilit mã-ntorc un vreodatã
ºi îºi mai taie o felie iarãºi pe partea cealaltã neimaginabil
ºi n-o mai mãnâncã mã întorc la zeul care de fapt doar pare
leneº cu o facere de lume
este insuportabila imagine a unui rãzboi ca o balenã roz care nu înghite pe nici cu niºte iubiri
în care nu pot lupta orb fãrã mâinile cu un pui de inorog negru
Notã destinului tãu mã pot doar ruga
un iona
cu un monstru de ciocolatã
de fiþoasã ce este, la zeul ºi literele lui de
În cadrul emisiunii Top Cultura din sã nu greºesc mormântul proaspãt stele cu un clown care nu ºtie poveºti
14 iunie, de pe programul 2 al TVR, al cuvintelor ei nespuse pe care le-ar potrivi încet-încet cu pisici aristocrate sau fantastice
acad. Rãzvan Theodorescu împreunã sã nu se-mpiedice sensul de mesaj cu mary ºi max
cu invitaþii sãi, scriitorul Adrian ªchio- ori coraline/caroline
pu ºi manelistul Vali Vijelie, au abor- Mersul printre cuvinte cu un om dintr-o poveste uitatã
înainte de a fi scrisã
dat aºa-zisul „fenomen cultural” al ma-
nelei. Dincolo de unele afirmaþii ha-
sunt unele cuvinte pe care ai vrea insuportabila invazie
sã le cocoloºeºti undeva deasupra inimii a personajelor disney un om care voia sã scrie romane
zardate: „maneaua face parte din cul- sub cãuºul palmelor despre o viaþã ºi câteva personaje
tura noastrã contemporanã”, „conti-
nuã tradiþia muzicii populare”, „este o
sunt cuvinte de care n-ar trebui sã te ºi nu numai... (I) inventate
ruºinezi melcul shelldon
muzicã foarte frumoasã” etc., se im- sau sã fugi pânã la veneþia ori new york
pun cel puþin douã întrebãri: este un personaj de desene animate ºi un om care n-avea timp
ºi înapoi de b.d. care credea cã n-are timp
– „fenomenul” în cauzã nu aparþi- dar trebuie
ne mai degrabã subculturii? – mi-a fãcut sara care credea cã n-are multe
totuºi sã le ascunzi cunoºtinþã cu el, într-o revistã – ºi nu se avea nici pe el
– oare de ce domnitorul Alexandru
Ghica emitea în anul 1838 un ordin prin cu o cochilie cât o casã visatã ºi nici iubirile pe care începea sã le uite
pentru cã alþi oameni ar suferi
care maneaua era interzisã? dacã ar merge pe ele melcul avea un tatã neclar
precum plume al lui michaux

8 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
n ION BUZERA

Pound, în surdinã
rã, mai toate, în aerul de serã al Dacã a trebuit sã avem ºi noi gon- model mult mai
unei disperãri care nu poate da – gorism, apoi acela musai sã fie performant.
nu-i aºa? – decât bine în peisajul unul al ordurii, al conjecturii ne- Normal cã ºi
actual. („Noi” e o ocurenþã pro- gre. Tematica în sine nu este, evi- mediul rural este
nominalã care camufleazã, stin- dent, rejectabilã, dar „alinierea” atins de aceeaºi
gherã, eul, fiecare eu.) Numai cã cuminte la o obsesie esteticã, fie maladie a neputin-
virulenþa cu program, mizerabil- ea ºi colectivã, nu poate decât sã þei: „Satul cu nimb

S
e strecoarã în poezia lui smul de conjuncturã sunt un fel împrãºtie mulþi spori sceptici: vei social, murdar,
Constantin Iftime (Ele- de a-þi face explicitã neîncrede- citi cu o atenþie sporitã – mult din- apare într-o sinte-
fantul de câmpie, Editu- rea în ceea ce încerci sã faci. Sanc- coace de hedonismul pliabil, în zã nouã,/ Lunarã,
ra Cartea Româneascã, 2014, 88 p.), þionând un pattern nu prea gro- momentele lui de graþie, pe poe- cu neon,/ Cu luciri
cu o perfidie destul de greu de zav (Un drum al sclavilor infini- mul excepþional, cu condiþia sim- pravoslavnice./
sesizat, în primul rând de emiten- tezimali încrustat în poezia ac- plã a existenþei lui – produsele de Aici e þara bisericii
tul însuºi, satisfacþia cã lucrurile tualã, pp. 14-15), riºti sã fii ab- serie. (Eºti obligat, altfel spus, sã care creºte mereu
nu merg prea bine: „Marii autori sorbit de el. cazi din „reveria” hermeneuticã în din pãmânt,/ În îm-
se îndepãrteazã de noi,/ Slãbiciu- Versuri precum acestea: „Co- vigilenþa strict criticã, aceea pe pãraþia de rãsãrit a
nea lor are aceeaºi vitezã uluitoa- lind mãri întinse de cãcat zilnic,/ care azi o vedem ºi nu e.) Atunci dimineþii mele./
re. / Fantezia, la fel./ De-acum nu Ca uºor sã mã aplec în umilinþã când îºi refuzã, din precauþie sau Curþi înconjurate
se mai întorc, sigur./ E cel mai dupã atâta revoltã,/ Ca sã mor uite mimetism de vreun fel, orgoliul de oþel plesnit la
fericit caz de-a pierde. E arta lor/ aºa debusolat. Sau/ Practic pe autoafirmãrii, cuvintele poemului, fel./ De fabrici, go-
În rest nimeni. Nimic. Ani întregi./ ascuns dislocarea în forþã a au- oricât de mult s-ar rostogoli, se lite de putere./ Cu
Este ceva tipic./ Prin care aflãm tocratului Eu/ ªi nu ºtiu –/ Nu reduc singure la tãcere. lucruri uzate de lu-
cã marii poeþi o rup cu realitatea ºtiu de ce spun asta,/ Gurã atot- Poezia lui Constantin Iftime p. 55) Este activatã/rememoratã mina, pînã-n miez,/ Cu esenþe ca
zilei./ Demult m-am înrolat ºi eu ºtiutoare sau mincinoasã.” (Co- este îmbibatã ºi de referinþe lite- o teroare difuzã, întrucâtva justi- un cui strâmb,/ Ruginit./ Nu vãd,
în acest rãzboi fratricid./ În spa- lind mãri întinse de cãcat zilnic, rare: personaje, autori, mult ficatã (cf. CNN), a unei fiinþe care þipã./ Greierii nu se mai suportã
tele uºilor cântãreþii zilei stau cu- p. 65) ºi multe altele din Elefan- Dostoievski. E o soluþie, aici, adulmecã apropierea monstrului. în iarba lemnoasã. [Vers foarte
minþi./ Unul în spatele altora, dez- tul... au un aer artizanal. ªi pe care poate nu de avarie (vezi ºi primul În aceastã percepþie finã, jungia- reuºit, postblagian ºi postpoun-
brãcaþi, ordonaþi,/ Bãrbaþi rezo- îl gãsim nu numai la Constantin citat din cronicã), dar care încear- nã, a „inaudibilului” geopolitic, dian, deopotrivã, n. m., IB]/ Toa-
nabili, ai vârstei de mijloc./ Nu râd. Iftime. Pe scurt, e o inflaþie de ni- cã sã gãseascã ºi în altã parte ne- în intuiþia transistoricã, s-o nu- tã noaptea nebuna zgâlþâie tul-
Sunt mieroºi ca ºi mine./ Simt o hilism neputincios în poezia ro- cesarele confirmãri ale spiralei mim aºa, ar putea sta factorul de pini ghimpoase în grãdini.” (Sa-
expansiune a limbii mature cãtre mânã de azi. Strãmoºul totemic al deceptive. Uneori, trimiterile is- diferenþiere a lui Constantin Ifti- tul cu nimb social, p. 82) Un „te-
trup...” (Unde începe ºi se sfâr- acestui complex existenþial-literar torico-literare sunt translatate în me. Îl salveazã, întrucâtva, auto- zism” al angoasei (pe care o vezi
ºeºte puterea marelui intelect, în poezia de limbã românã, Baco- forme alegoric-politice: „Corbii ironia spontanã: „N-o mai scoþi de la o poºtã cã e „zgâlþâitã” con-
p. 83) Iar primele care nu numai via, consuma plumb pe pâine: la negri ai simbolismului absurd ºi la capãt cu ideea marii frumuseþi stant, pentru a fi menþinutã cât
cã iau act de aceastã jubilaþie cam el fiecare silabã are o justificare pervers/ Au ajuns la Belgrad./ Au a lumii tale.” (p. 61) sau: „La ce mai vie) pare structural volumu-
ciudatã, dar (iatã!) chiar rezonea- în acest sens; în schimb, la cei fost la Cairo, la Bagdad,/ Unde bun comentariul ãsta?” (p. 63) lui de faþã.
zã la, empatizeazã cu starea res- mai mulþi dintre urmaºii lui de azi capetele lor albite de soarele to- Apar, în plus, teste privitoare la Constantin Iftime nu este lip-
pectivã sunt textele însele cuprin- avem de-a face mai mult cu un rid, de timp, uzate de vânt ºi de resursele ironiei, dar acestea din sit de talent: îi lipseºte însã acea
se în volum. Sunt constructe des- nihilism de eprubetã. (Reminis- ploi,/ Sfârtecã adânc,/ Mãrunþesc urmã (de ex: 4. (O, mãruntã per- convingere adâncã, „dostoiev-
tul de sofisticate, cu evidente cenþe bacoviene gãsim ºi în Ele- fulgerãtor bolovanii cu credinþe fecþiune a snobismului postmo- skianã”, implacabilã (nu autoin-
reuºite microstilistice, dar obliga- fantul..., vezi p. 32) O „vinã” o fi grosolane,/ Îi aruncã în aer.” (Cor- dern), pp. 48-49) sunt foarte limi- dusã: din asta are suficientã ºi e
te, stereotip, sã rãsarã din „gu- având ºi Cioran, care a filtrat sti- bii negri ai simbolismului neno- tate. Dacã ar fi fost mai bogate, bine, fiind nevoie ºi de ea!), pri-
noi”, ca dintr-o imanenþã ineluc- listic neantul atât de mult, încât rocit ºi bãtrân degeaba vin, poemele ar fi fost seduse de un vitoare chiar la rostul poeziei.
tabilã, poluatã la maximum. Respi- aproape cã l-a fãcut execrabil!

n MARIA DINU

farmecul relecturii evaluatoare


decât în oricare etapã a vieþii nostru. Imaginea intelectualului valenþe trecute cu vederea la vre-
noastre pe Terra. Întrebarea ce se italian o regãsim expusã detaliat mea când îi apãreau studiile, la
citeºte ºi cum se mai citeºte azi ºi în studiul G. Cãlinescu ºi sur- Romul Munteanu identificã efor-
ºi, mai ales, mâine, iatã provoca- croceanismul din capitolul al tul de suplinire a unor lacune la
rea majorã.” De altfel, aceasta nu doilea, unde este reexaminatã nivelul informaþiei literare prin
este singura invitaþie la medita- dintr-o luminã nouã relaþia dintre lucrãri enciclopediste, realizate

Î
n 2013, pe lângã reedita- þie despre literaturã ºi actul cri- acesta ºi autorul Istoriei litera- de colective de cercetãtori, care
rea volumului Lucian Bla- tic, cãci volumul evidenþiazã o turii române. Acordând atenþie mai degrabã treceau în revistã
ga. Tensiunea esenþialã serie de aspecte problematice cu ºi posteritãþii critice croceene în decât sã aprofundeze unele di-
(Editura Aius, Craiova), George care se confruntã criticul în ge- mediul intelectual italian, George recþii din critica europeanã. O altã
Popescu reunea sub titlul Dero- neral (modul de înþelegere a Popescu observã cã la noi, „în carte din categoria operelor reci-
gãri critice. Prospecte disocia- conºtiinþei teoretice, poezia de momentul în care exegeza abuza tite care continuã sã suscite in-
tive în literatura românã (Edi- dupã 2000 ca nou tip de discurs nepermis de aceastã catalogare, teresul este Postmodernismul
tura Niculescu, Bucureºti) o se- sau nouã literaturã etc.). în Italia, a fi fost considerat un românesc al lui Mircea Cãrtãres- Nicolae Coande, Mihai Firicã,
rie de cronici apãrute în diverse O bunã cunoaºtere a literatu- crocean devenise aproape o «in- cu. Lucrarea îi pare autorului mai Mihai Ene). Câteva dintre croni-
publicaþii literare. Deºi alcãtuite rii ºi criticii italiene, dar ºi euro- sultã»”. Din aceastã cauzã, Geor- degrabã reflexul unui proiect cile incluse în capitolul final Alte
din texte diferite ca tematicã, cele pene, îi permit autorului sã se ge Popescu pune accentul pe (prin lãrgirea surselor ºi recupe- lecturi evaluatoare trãdeazã fa-
cinci secþiuni ale lucrãrii (O scor- deplaseze cu lejeritate dintr-un diferenþele, inclusiv temperamen- rarea unor scriitori), decât un tra- miliaritate cu textele unor poeþi,
monire prin garderoba moder- spaþiu cultural în altul ºi sã punc- tale, dintre cei doi, decât pe ase- tat în sensul mai vechi al terme- probabil preferinþe de lecturã ai
nitãþii, Aporii sfidãtoare, (Re)- teze similitudini sau tendinþe sin- mãnãrile deja supralicitate. Sedus nului. Influenþat de Gianni Vatti- autorului (Ioan S. Pop, Vasile
Lecturi evaluatoare, Prospec- cronice inedite. Rezultatul este de imaginea de formator de opi- mo, Cãrtãrescu utilizeazã concep- Baghiu, Nicolae Coande sunt
tãri disociative, Alte lecturi eva- un dialog continuu între climatul nie literarã a lui Croce cu un rol tele de „slab” ºi „slãbit” (debole) numai câteva exemple), a cãror
luatoare), au, totuºi, o unitate in- literar românesc ºi cel din afarã. metodologic similar celui avut de opuse lui forte în efortul depãºi- evoluþie a fost urmãritã în timp,
trinsecã prin provocarea pe care De exemplu, în articolul Perspec- T. Maiorescu în cultura românã, rii câtorva dintre aporiile postmo- iar volumele recenzate înscrise
o lanseazã primul articol – pe care tivã hermeneuticã sau nimic care G. Cãlinescu recupera valorile dernismului românesc, însã, în într-o perspectivã amplã a deve-
am putea sã-l numim programa- aduce în discuþie contribuþiile autentice ale literaturii naþionale opinia lui George Popescu, scrii- nirii actului poetic. În orice caz,
tic – despre rolul ºi metamorfo- teoretice ale intelectualilor noºtri, pe criteriul strict crocean, numai torul cade pe alocuri în pãcatul George Popescu se dovedeºte,
zele inevitabile ale actului lectu- încadrabile ipotetic marilor de- cã modalitatea de raportare la pro- considerãrii unor „abateri” mo- înainte de toate, un cititor atent
rii într-o societate asaltatã de mersuri ale unor întemeietori de priii contemporani era distinctã. derniste drept „antimoderne” ºi, la mai tot ce se scrie ºi s-a scris
noile mijloace informaþionale. sisteme (Barthes, Derrida, Eco, Tot din capitolul al doilea Apo- prin urmare, postmoderne, când, important la noi ºi care, chiar
Aºadar, volumul poate fi citit din Jauss etc.), George Popescu ob- rii sfidãtoare, reþinem ºi câteva de fapt, þineau de opþiunea indi- dacã ne dã indicii ºi ne lasã sã
prisma urmãtoarei reflecþii a lui servã cã Benedetto Croce, din însemnãri în urma relecturii ope- vidualã a unor scriitori. tragem singuri concluziile despre
George Popescu expuse în textul cauza unor reticenþe receptive rei unor critici postbelici precum Regãsim în cartea lui George condiþia, starea ºi destinul lectu-
De la panaceu la (o) alternati- (neînþelegerea noutãþii poeziei lui Nicolae Balotã sau Romul Mun- Popescu ºi pagini despre scrii- rii, el însuºi ºtie ce sã citeascã,
vã maieuticã: „ªi atunci care-i Pascoli, a futurismului italian sau teanu. Dacã în cazul fostului cer- tori români din generaþii diferite, cum sã citeascã ºi mai ale ce sã
condiþia, starea, destinul lecturii? omologarea târzie a lui Leopardi), chist, George Popescu observã unii dintre ei aparþinând peisaju- scrie despre producþia literarã ºi
Cãci de citit se citeºte mai mult nu era prea departe de Iorga al validitatea unor judecãþi critice ºi lui craiovean (Ion Munteanu, criticã de la noi ºi din afarã.

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 9
FESTIVALUL INTERNAÞIONAL SHAKESPEARE, EDIÞIA A IX-A, CRAIOVA – 2014
n PAUL
EDMONSON „Shakespeare al tuturor”
Shakespeare interviu cu actorul Emil Boroghinã, director fondator al Festivalului Shakespeare
pentru toþi N.M.: Stimate domnule Emil N.M.: Un eveniment artistic
Boroghinã, cea de a IX-a ediþie de anvergura Festivalului Inter-
Lui Emil Boroghinã s-a încheiat. Debutând la Cra- naþional Shakespeare implicã,
iova, în 1994, din iniþiativa dincolo de o vocaþie manageria-
Ne-aduni din nou de-aici ºi de dumneavoastrã, în organizarea lã pe mãsurã, adicã excepþiona-
departe, Fundaþiei Shakespeare, al cã- lã, un suport moral ºi material,
Craiova-i scena mândrã,-ntinsã- rui fondator sunteþi, ºi a Teatru- financiar ºi internaþional capa-
lui Naþional Craiova, acest eve- bil sã susþinã proiectul generic
anume niment cultural s-a impus pe ºi sã-l transforme într-o realita-
Celui din Stratford, astru fãrã parcursul celor 20 de ani de te capabilã sã îmbogãþeascã
moarte, existenþã ca un adevãrat brand zestrea noastrã de umanitate.
ªi pentru ce-a ajuns internaþional al Craiovei post- Cum aþi sintetiza experienþa
sã-nsemne-n lume. decembriste, reafirmând poten- dobânditã timp de douã dece-
E-o trupã de actori cãlãtorind, þialul creator al acestor locuri. nii în producerea ºi susþinerea
Acum, când luminile scenei s-au unui eveniment artistic interna-
Cu faima teatrul vi-l incendiazã; stins ºi frenezia eforturilor de þional fãrã resurse financiare
Shakespearologi, activi ºi organizare se topeºte în succe- proprii ºi într-un mediu mai de-
spectatori, siunea unor imagini de reuºite grabã ostil decât stimulator
Replici preiau, cu critici ºi, poate, de nemulþumiri, cum pentru viaþa spiritualã, în gene-
converseazã. evaluaþi aceastã ediþie desfãºu- ral, artisticã, în particular, pe
ªi, când vorbeºti, vãd poezia cum ratã între 23 aprilie ºi 4 mai care un potenþial discipol ar
2014? Faþã de celelalte ediþii, putea-o valorifica spre a duce
Te-aprinde-n vremea asta agitatã; dar ºi faþã de ceea ce v-aþi pro- mai departe proiectul?
Surâzi ºi luminezi – pus în acest proiect. E.B.: În cei 20 de ani de exis-
Shakespeare, acum, E.B.: Domnule Nicolae Mari- tenþã a Festivalului Shakespea-
Pe scena ta-i minunea-ntruchipatã. nescu, pot spune cã sunteþi unul re, dumneavoastrã aþi avut o se-
Iubite-Emil, te-aplaudãm mai tare dintre acei care cunosc foarte rie de responsabilitãþi de prim
La douãzeci de ani de sãrbãtoare. bine cum s-a nãscut ºi cum s-a plan la nivelul judeþului nostru,
impus acest Festival. Cred cã nu responsabilitãþi de ordin politic
Traducerea: exagerez cu nimic dacã reafirm cã ºi administrativ. Spre lauda dum-
Violeta Popa Festivalul Shakespeare de la Cra- neavoastrã, v-aþi numãrat printre
iova, al cãrui debut în 1994 a fost cei, poate puþini la numãr, care
unul surprinzãtor pentru o mare au susþinut permanent organiza-
parte a lumii teatrale româneºti ºi rea Festivalului. Spun aceasta ºi
chiar internaþionale, pus însã într- pentru a vã mulþumi acum, dar ºi
o legãturã fireascã cu momentul pentru a aminti cã vorbiþi în cu-
de graþie ºi excelenþã artisticã pe noºtinþã de cauzã, cã aþi fost ºi
care îl parcurgea colectivul artis- sunteþi la curent cu toate strãda-
tic al Naþionalului craiovean, ca- niile noastre de a convinge pe cei
talogat atunci drept „noua super- în drept de importanþa desfãºu-
putere a teatrului românesc”, a rãrii la Craiova a acestei manifes-
cunoscut o creºtere în valoare de tãri culturale devenitã una emble-
la o ediþie la alta. maticã, ca ºi de necesitatea acor-
Aceastã performanþã este cu dãrii acelui suport financiar fãrã
atât mai demnã de lãudat, cu cât de care, orice proiect, oricât de
s-a pornit, aºa cum spuneam, de strãlucit ar fi conceput, nu poate
la o ºtachetã foarte ridicatã. Con- prinde viaþã. Dumneavoastrã ºtiþi
sider cã locul Festivalului Shake- spectacole precum „Mult zgomot tratamentul la care eram supuºi,
speare de la Craiova în peisajul pentru nimic” de la celebrul Tea- obligaþi sã stãm aproape în per-
teatral românesc ºi european, tru Globe din Londra, excelentul manenþã cu mâna întinsã, cã pri-
Cultura spectacolului dobândit greu, a devenit (ºi mai) „Cum vã place” de la Teatrul Na- meam de fiecare datã mult mai
vizibil, odatã cu ediþia din anul þional din Budapesta, în direcþia puþin decât aveam nevoie ºi de-
despre constructori – 2006, început cu care Festivalul
a fost organizat din doi în doi ani,
de scenã a lui Silviu Purcãrete,
„Richard III” de la Teatrul Naþio-
cât ar fi trebuit. Nu ºtiþi însã cât
de dezamãgitor este sã gândeºti
Festivalul Internaþional în loc de o datã la trei ani, extin-
zându-se ºi în Bucureºti, capita-
nal al Chinei din Beijing ºi cel de
la A M Production ºi Market
o anumitã construcþie, din care
apoi sã fii nevoit sã retezi, sã în-
la României ºi, obiectiv extrem de Theatre din Cape Town din Afri-
„Shakespeare” important, organizatorii înscriind ca de Sud, „Mãsurã pentru mã-
cerci sã faci în aºa fel încât edifi-
ciul sã rãmânã într-un echilibru
fiecare ediþie sub un anume ge- surã” de la teatrul Vakhtangov care sã fie cât mai aproape de unul
neric, propunând de fiecare datã din Moscova, în regia lui Yuri

D
ouãzeci de ani de Festival „Shakespeare”. Directorul sãu, perfect. Cel puþin în acest mo-
Emil Boroghinã, are cu ce se lãuda. A fãcut, poate, cea mai o altã temã în cadrul marii teme Butusov, „Comedia erorilor” ºi ment se pare cã starea de perpe-
impunãtoare construcþie din teatrul românesc. A început care era teatrul shakespearian. „Visul unei nopþi de varã” de la tuã incertitudine va deveni de
ca director la Teatrul Naþional din Craiova când, mai cu seamã dato- Dar pentru a rãspunde între- Compania britanicã Propeller, domeniul trecutului. Am o foarte
ritã parteneriatului cu regizorul sãu iubit, Silviu Purcãrete, a purtat bãrii dumneavoastrã, chiar dacã ambele în regia lui Eduard Hall, mare încredere în faptul cã doam-
teatrul românesc pe unde nici gândul n-a gândit. Cele mai importante au existat momente de cumpãnã „Miranda” de la Teatrul Munici- na Lia Olguþa Vasilescu, care s-a
festivaluri din lume au fost onorate sã aducã în faþa publicului lor pentru noi, generate de perspec- pal din Vilnius, pus în scenã de implicat total în realizarea acestei
spectacolele Naþionalului din Craiova. Emil Boroghinã, care nu ºi-a tiva imposibilitãþii de a obþine o Oskaras Korsunovas, ca sã nu- ediþii, va sprijini Festivalul Inter-
pierdut niciodatã modestia, ar trebui omagiat ºi rãs-omagiat. Sunt rari finanþare pe mãsura dimensiunii mim doar câteva, ca sã nu mai naþional Shakespeare atâta vre-
asemenea constructori în spaþiul românesc, indiferent de domeniu. proiectului, cred cã acum, când vorbim de reprezentaþia cu piesa me cât va fi primar al Craiovei.
ªi efortul lui nu s-a oprit aici. A avut o viziune, Festivalul Interna- tragem linie ºi încercãm un bilanþ, „Ce pãcat cã-i târfã” de John ªi pentru cã am amintit de
þional „Shakespeare”, a crezut în ea ºi continuã cu aceeaºi forþã ca la putem spune cã aceastã ediþie s- Ford, oferitã craiovenilor ºi invi- doamna Lia Olguþa Vasilescu, cu
început. Nu a obosit, nu s-a plictisit, nu s-a sleit, nu s-a lãsat dez- a ridicat la înãlþimea dorinþelor ºi taþilor de faimoasa companie riscul de a mã repeta, spun încã o
gustat de limitele pe care le impune realitatea româneascã. Va rãmâne aºteptãrilor noastre ºi a încrede- „Cheek by Jowl” din Marea Bri- datã cã fãrã sprijinul Domniei Sale
un model pentru toþi cei ce vor sã punã piatrã peste piatrã, în orice rii ce ni s-a acordat în cele din tanie, condusã de Declan Don- ºi al Consiliului Local Municipal,
domeniu, în orizontul cultural românesc. Cu pãrul alb de când îl ºtiu, urmã pe plan local. Aºa cum am nellan ºi Nick Ormerod, prezen- Festivalul din acest an nu ar fi
vorbeºte cu aceeaºi pasiune despre cum va evolua festivalul. Repre- mai spus-o ºi cu alte ocazii, nu tatã în cadrul programului „Con- avut loc. Odatã întreruptã ritmi-
zintã ecuaþia de succes a constructorilor din toate timpurile: viziune, ºtim câte mari festivaluri ale lumii temporanii lui Shakespeare”. citatea lui, acesta putea sã dis-
efort, forþã, modestie ºi entuziasm. Plus respect pentru valoare. A au reuºit sã reuneascã pe acelaºi Dacã judecãm dupã comenta- parã, ceea ce ar fi fost o mare ºi
fãcut parteneriate, a fãcut proiecte ºi, sã nu ne ascundem dupã de- afiº pe parcursul a zece-douãs- riile apãrute pânã în acest mo- ireparabilã pierdere.
get, a fãcut rost de bani. ªi-a vãzut de drum. Timp de douãzeci de ani prezece zile atâtea mari specta- ment în presa culturalã româneas- N.M.: Dupã cele nouã ediþii cu
a adus în faþa publicului românesc spectacole ºi creatori despre care cole realizate de teatre ºi compa- cã (fiind în aºteptarea ºi a comen- incontestabilã recunoaºtere
auziserãm doar din cãrþi: Robert Wilson (care acum pregãteºte un nii dintre cele mai importante, tariilor ce urmeazã sã aparã în pre- mondialã ale Festivalului Inter-
spectacol la Craiova), Ostermeier, Declan Donnellan, Wooster Group, purtând semnãturile unor creatori sa strãinã), sau dupã aprecierile naþional Shakespeare, în douã
Nekrosius, Korsunovas. ªi lista ar putea continua mult ºi bine. în marea lor majoritate de largã cuprinse în corespondenþa primi- decenii, la Craiova, nu la Lon-
recunoaºtere internaþionalã, pre- tã de la oaspeþii noºtri din strãi- dra, New York sau Toronto, pro-
cum reuºeºte Festivalul Interna- nãtate, extrem de elogioase, pu- puneþi deja pentru 2016, când se
n Cristina Rusiecki þional Shakespeare din România. tem declara cã eforturile noastre împlinesc 400 de ani de la moar-
„Despre constructori – Festivalul Internaþional Shakespeare”, Încercând o rememorare a ºi ale celor care cred în acest pro- tea marelui Will, tema celei de a
Revista „Cultura”, 15 mai 2014 acestora, gândiþi-vã cã în acest iect ºi l-au sprijinit, s-au dovedit X-a ediþii: „Shakespeare pentru
an în Festival s-au putut viziona a fi pe deplin meritate. eternitate”. Ce semnificaþie are,

10 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
în viziunea dumneavoastrã,
aceastã opþiune ºi ce ne puteþi
împãrtãºi din noutãþile pe care
aceastã ediþie, aº zice jubiliarã,
Alexandru Boureanu: „studenþii
le va propune atât oamenilor de
teatru cât ºi publicului devenit
de acum fidel festivalului?
E.B.: Deºi gândim la progra-
actori trebuie sã aibã aceste noþiuni
mul ediþiei din anul 2016, cea de a
X-a, care am dori sã fie „cea mai
bunã ºi valoroasã” din toate cele
pentru a putea profesa în România
de pânã acum, nu putem încã
vorbi despre „noutãþile pe care
aceastã ediþie le va propune.”
Doresc doar sã spun cã este po-
europeanã“
sibil ca ea sã fie deschisã cu spec- Irina Ionescu: Alexandru re al angajabilitãþii.
tacolul „Hamlet” al legendarului Boureanu, director artistic al I. I.: Ce competenþe specifice
regizor japonez Yukio Ninagawa, Teatrului Naþional „Marin So- formaþi? Ce obiective de referin-
un creator pe care îl curtãm ºi in- rescu“ din Craiova ºi conf. univ. þã urmãriþi?
vitãm la Craiova încã din anul dr. la Universitatea din Craio- A.B.: Vã spuneam de începe-
2007. Întrucât Paºtele ortodox va va, sunteþi cel care susþine, dupã rea unui drum anevoios – docu-
fi în 2016 în ziua de 1 mai, Festi- o îndelungatã activitate de cer- mentarea pentru doctoratul în
valul este programat în perioada cetare teatralã ºi creaþie artis- management... Nu existau în acel
14 – 23 aprilie, în ultima zi împli- ticã, cursurile de management moment studii ºi materiale biblio-
nindu-se, aºa cum aminteaþi ºi cultural/teatral în mediul uni- grafice româneºti în aceastã spe-
dumneavoastrã, 400 de ani de la versitar craiovean. În cadrul cilitate... Nimeni nu publicase ni-
moartea celui mai mare dramaturg cãrui departament funcþionea- mic. Atunci am fost nevoit sã îmi
al lumii din toate timpurile, patro- zã ele? caut un alt loc de studiu pentru a
nul spiritual al Festivalului nos- Alexandru Boureanu: În ca- putea duce la bun sfârºit cerce-
tru, William Shakespeare. drul Departamentului de Arte, tarea doctoralã. Astfel, am finali-
N.M.: Convins cã 2016 va în- Facultatea de Litere, Specializa- zat ºi un Master intitulat „Ingi-
cununa efortul de realizare al ex- rea: Artele spectacolului (Acto- neria schimburilor interculturale“
cepþionalului proiect cultural rie). Studenþii actori din anul II la Univeritatea Sorbona din Pa-
care este Festivalul Internaþio- se întâlnesc cu managementul ca ris, în 2006, ocazie cu care am
nal Shakespeare, v-aº ruga sã materie complementarã, adapta- gãsit numeroase referinþe ºi do-
formulaþi principalele dezidera- tã la specificul teatral. În anul III cumete de specialitate. V-am po-
te pentru ca energia creatoare a existã încã o materie, intitulatã vestit aceste lucruri pentru cã
organizatorilor sã fie valorifica- „Managementul creaþiei“. De acolo am descoperit cã evoluþia
tã în calitatea actului artistic, asemenea, la programul de studii societãþilor, a gusturilor ºi a pu-
cultural ºi sã nu se iroseascã în de Master – Arta actorului existã blicurilor este atât de rapidã în
preocupãrile administrative. posibilitatea unui curs opþional contemporaneitate, încât conþi-
E.B.: Se va cãuta sã fie invita- intitulat „Managementul proiec- nuturile programelor de studii de
te în continuare în România cele tului artistic“. management se schimbã anual ºi
mai valoroase spectacole shake- I. I.: În ce an s-au nãscut aces- se actualizeazã în funcþie de evo-
speariene, realizate de creatori te cursuri? Cum a pornit acest luþia societãþii, a legislaþiei, deci
dintre cei mai cunoscuþi ºi apre- demers? a ceea ce numim piaþa culturalã.
ciaþi în întreaga lume. A.B.: Cursurile de manage- Teoria managementului general
Vom acorda o atenþie deose- ment au fost introduse în pregã- rãmâne, în linii mari, aceeaºi, cu
bitã desfãºurãrii sesiunilor ºtiin- tirea studenþilor în anul 2006 – limbajul sãu specific ºi principii
þifice de comunicãri, organizate odatã cu introducerea reformei ºtiinþifice. Menþionez astfel, ca
tradiþional în colaborare cu Aso- Bologna. Am predat acest curs obiective de referinþã, numai Fa-
ciaþia Internaþionalã a Criticilor de încã de la început, având în ve- miliarizarea cu conceptele ºi cu
Teatru ºi Asociaþia Europeanã de dere faptul cã preocupãrile mele terminologia managementului
Cercetare Shakespeare, dar ºi în acest domeniu datau încã din general, precum ºi Înþelegerea
Atelierelor Teatrale Studenþeºti anul 1999, când eram student la sistemului cultural din România. cifice precum AFCN, Programul þilor întâlniri cu manageri profe-
de Arta Actorului, Regie, Sceno- UNATC-Bucureºti, la Masterul I. I.: Ce conþine programa de european Cultura º.a. Manage- sioniºti, de la care au multe de
grafie ºi Teatrologie. centrat pe „Teoria ºi estetica tea- studii? mentul teatrului independent ºi învãþat.
Va fi editatã monografia album trului“, unde doamna prof. univ. A.B.: Teorii ºi principii de ma- managementul de proiecte cultu- I. I.: Ce exemple/studii de caz
„Festivalul Internaþional Shake- dr. Mihaela Tonitza-Iordache mi- nagement general, teorii ºi prin- rale constituie interesul ºi þinta folosiþi ca material didactic?
speare – 1994-2014”, o istorie a a coordonat disertaþia în direcþia cipii de management cultural, studentului actor. Cei care sunt A.B.: Modele existente pe pia-
tuturor ediþiilor de pânã acum, managementului teatral, urmând metode ºi tehnici de stimulare a dornici sã afle mai multe în do- þa culturalã din România... Exem-
douã volume cu cele mai impor- ca începând din anul 2001 sã fiu creativitãþii manageriale, teorii meniul managementului cultural/ plele internaþionale servesc doar
tante comunicãri din cadrul Sesi- admis la ASE Bucureºti cu o tezã despre echipa managerialã, de- teatral pot urma Mastere desti- la capitolul „culturã generalã“ de
unilor de shakespeareologie ºi în domeniul managementului te- spre creaþia ºi interpretarea acto- nate acestui subiect. specialitate... Þin sã subliniez aici
Conferinþelor Internaþionale atrului independent. Evident cã riceascã, vocaþia artistului – pen- I. I.: Invitaþi ºi alþi experþi ro- cã liniile teoretice sunt cele mai
Shakespeare, coordonate de pro- este vorba de un pionierat în tru a menþiona doar câteva din- mâni sau internaþionali pentru sigure soluþii într-un proces di-
fesorii George Banu ºi Michael acest domeniu, iar ca specialist tre temele abordate la curs. Lu- prelegeri (studii de caz) despre dactic, urmate de o practicã apli-
Dobson ºi un set de DVD-uri cu am considerat cã studenþii actori crãrile practice constau în refera- instituþiile/organizaþiile/pro- cativã... chiar dacã aceasta este
imagini din spectacolele ºi eve- trebuie sã aibã aceste noþiuni te, studii de caz, analize, eseuri, iectele pe care le conduc? la stadiul de exerciþiu.
nimentele ce au avut loc în pe- pentru a putea profesa în Româ- simulãri. Pentru cursul de la A.B.: Nu... situaþia finaciarã a I. I.: Aþi tipãrit pentru uzul
rioada 1994-2014 la Craiova. nia europeanã, dar ºi în situaþia Master realizãm, în mod special, departamentului nu permite pro- studenþilor ºi un curs?
Intenþionãm organizarea cu în care teatrele bugetare sunt simulãri de scriere de proiecte pe fesori invitaþi, dar practica la A.B.: Da. Am trei lucãri în
sprijinul Institutului Internaþio- cvasi-închise din punct de vede- aplicaþii ale unor organisme spe- aceastã materie le oferã studen- acest domeniu: Repere în Mana-
nal Shakespeare de la Stratford- gementul teatrului independent
upon-Avon a unei expoziþii de (Ed. Sitech, Craiova 2010); Studii
postere dedicatã vieþii ºi operei privind statutul artistului (Ed.
lui Shakespeare, precum ºi a unei Universitaria, Craiova 2012); Ba-
expoziþii de carte. zele Managementului în compa-
Acestea ºi toate celelalte vor nia de teatru: Strategii ºi tehnici
fi puse sub semnul candidaturii pentru producþia teatralã (Ed.
Craiovei la obþinerea calitãþii de Universitaria, Craiova 2012).
Capitalã Culturalã a Europei în I. I.: Ce alte repere bibliogra-
anul 2021, cu speranþa cã Festi- fice majore indicaþi studenþilor?
valul Internaþional Shakespeare A.B.: Bibliografia cursului
îºi poate aduce o binemeritatã este generoasã (ca ºi natura sa
contribuþie la obþinerea acestei inter ºi trans-discipinarã)... Voi
înalte investituri. numi doar câteva titluri: Corbea-
nu, Aura – Managementul pro-
iectului cultural (Ed. MCC, Bu-
A consemnat, cureºti, 2005); Dragiæeviæ Šešiæ,
Nicolae Marinescu Milena – Cultura – management,
mediere, marketing (Fundaþia In-
terart TRIADE, Timiºoara, 2002)
sau Zecheru, Vasile – Manage-
ment în culturã (Ed. Litera Inter-
naþional, Bucureºti, 2002).
Foto: Bogdan Drãgan

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 11
n SILVIU GONGONEA

ªtefan Aug. Doinaº, între homo


aestheticus ºi homo politicus?
lansoniene: viaþa ºi opera. Nici ra de grup din cadrul Cercului li- Neagoe redeschide dosarul rezis-
una, nici cealaltã nu reprezintã o terar de la Sibiu, precum ºi legã- tenþei prin culturã, constatând „o
unitate. Frontierele sunt laxe, turile cu diverºi oameni de cultu- contradicþie izbitoare între bio-
controversate, debile. Amiciþiile rã ai vremii. Este vorba de perioa- grafia ºi creaþia poetului“ (p. 219).
ºi ciocnirile cu Puterea au cioplit da 1939-1947, încheiatã cu rata- „Hermeneutica Securitãþii“, iden-
versiuni distincte. Categoriile rea debutului cu Alfabetul poe- tificabilã în numele delatorului
ecturi

antagonice nu mai funcþioneazã tic ºi continuatã cu „exilul interi- Gabriel Seranin, de o certã cultu-
George Neagoe, Asul de picã: dupã criteriile absolute. Oportu- or“ (1948-1957), cãruia îi este re- rã literarã, trebuie sã scoatã din
ªtefan Aug. Doinaº, Ed. Cartea nul tinde sã înlocuiascã binele. zervat spaþiul din cel de-al treilea subtext impuritãþile ideologice,
Româneascã, Bucureºti, 2013. Oportunismul, rãul.“ (p. 302). Una capitol, episodul Ion Motoarcã, un bun prilej fiind volumul din
dintre aceste „versiuni“ încearcã atunci când publicã poeme de 1967, Seminþia lui Laokoon, în

T
ânãrul cercetãtor Geor- sã surprindã ºi George Neagoe, facturã realist-socialistã sub sem- care mocnesc parafraze ale sacri-
ge Neagoe (n. 1986) versiunea unui Doinaº aflat la nãtura acestui prieten, fiind ficiului pentru adevãr sau ale trã-
debuteazã cu un stu- cheremul politicului dar care ul- demn de o farsã modernã. dãrii, volumul fiind „cea dintâi
diu spectaculos la finalul cãruia terior, pare-se, a putut sã (se) fal- Datele problemei se schimbã manifestare publicã împotriva
te încearcã o impresie de mun- sifice astfel încât sã câºtige în- odatã cu reþinerea poetului, pe 4 dictaturii“, iar „Retorica denun-
dus perversus greu de alungat. crederea tuturor. Sã-i fi fost într- februarie 1957, pentru omisiune þului înfãºurat în metafore carac-
Este vorba despre Asul de picã: atât viciatã conºtiinþa sau ºi-a de denunþ. Anchetele prelimina- terizeazã începutul unei lungi re-
ªtefan Aug. Doinaº, în care sunt adormit el, în egalã mãsurã, prã- re, procesul ºi anii care au urmat zistenþe prin culturã din partea
analizate cu rigurozitate metodi- dãtorul ºi prada pentru a câºtiga eliberãrii din închisoare lasã loc cerchistului.“ (p. 243).
cã legãturile primejdioase pe care rãgazul pentru a-ºi scrie Opera? talizator în conºtiinþa inflamatã a de incertitudini. Judecata moralã Lumina argumentaþiei cade pe
le-a avut cu regimul politic auto- George Neagoe trebuie lãudat ultimelor decenii. „Refuzul adu- trebuie fãcutã cu altã mãsurã iar felul cum se produce politizarea
rul Mistreþului cu colþi de ar- pentru curajul ºi munca de a pune cerii-aminte“, spre exemplu, con- schimbul de locuri nu este posi- literaturii lui Doinaº dar ºi tribu-
gint. Mulþi ar fi tentaþi sã îl situ- cap la cap datele unui „caz“ – nu þine în sine numai o parte din ceea bil. Supranumele de ªtefan Au- tul pe care-l plãteºte literatura sa
eze în zona discursului revan- în sensul obiºnuit al termenului, ce ar însemna salubritatea mora- gustin Ocnaº, inventat de redac- politicului. Regia amplã în orches-
ºard, ceea ce este de-a dreptul pentru cã ar presupune cimenta- lã. Din lecturile încruciºate, scrii- torul volumului Cartea mareelor, trarea destinului literar pare sã-l
nejust. Ne este atrasã în nenu- rea imaginii sale – în lipsa cãrora torul iese drept „un tip convul- Elis Buºneag, vine ca un stigmat fi intrigat cel mai tare pe Neagoe.
mãrate rânduri atenþia cã datele harta culturalã din a doua jumã- siv, umoral, arþãgos, invidios, ºi adânceºte rãnile sufleteºti încã Constatarea cã biografia este
din dosarele C.N.S.A.S. nu tre- tate a secolului trecut ar fi incom- nemulþumit de propriul statut.“ nevindecate. Datele aratã cã po- dependentã de semnãtura multi-
buie absolutizate ºi cã problema pletã. Cu tenacitate detectivistã, (p. 21). Nu puþine ºi mici i-ar fi fost etul, la un an de la eliberarea din plã (Ion Motoarcã, numele con-
principialã nu constã în anate- autorul pãtrunde în reþeaua de astfel ambiþiile, dar nu ne putem puºcãrie, a semnat un angaja- spirative) îl face sã caute cele mai
mizarea celor deconspiraþi. date oferite de arhivele C.N.S.A.S. sluji de acestea pentru a demon- ment, primeºte numele conspira- mici indicii ºi îi întãreºte convin-
Cu toate acestea, lecþia este- pentru a reda profilul cât mai clar stra implicaþiile politice, cum nu tiv Andrei Golfin ºi oferã, aºa cum gerea cã Doinaº este un „politi-
ticã a „personajului“ Doinaº per- al autorului Vânãtorii cu ºoim. ne putem folosi de cele din urmã noteazã ofiþerul de Securitate, cian al literaturii“ ºi „cã scrisul
ceput ca poeta artifex rãmâne în De altfel, cum spune în inciptul pentru a stabili circumstanþele „material de valoare“, lucru sol- lui a fost influenþat de constrân-
picioare, numai cã imixtiunea studiului, dosarul este un docu- atenuante. Un rãspuns univoc nu dat „prin arestarea elementelor gerile contextului istoric.“ (p.
politicului este de acum o varia- ment ºi este necesar pentru a se poate da, numai cã se pot sta- (Grãmescu Haralambie ºi Ion Ne- 309). Asul de picã este o carte în
bilã de care va trebui sã se þinã vedea relaþiile cu Securitatea. Dar bili piste fertile de lecturã. goiþescu).“ Asemãnãtor ca sub- forþã, convingãtoare, care nu a
cu mai multã precauþie seama. demonstraþia sa se bazeazã în Analiza propriu-zisã începe în stanþã, episodul legat de Radio oferit tocmai ceea ce ar fi aºtep-
Într-o abordare etico-esteticã, acelaºi timp pe apelul la operã, cel de-al doilea capitol, înaintân- „Europa Liberã“ poate genera tat cititorul. Dacã, totuºi, ceva
biografia nu mai este de mult prin demontarea abilã a scenarii- du-se pe firul cronologic al bio- discuþii aprinse în aceeaºi mãsu- este condamnat, nu slãbiciunea
timp un simplu element de recu- lor biografice precum ºi a unor grafiei literare într-o spiralã her- rã. poetului primeazã, ci mârºãvia
zitã în istoria literarã ºi cere, cum complexe ale personalitãþii scrii- meneuticã ºi urmãrindu-se felul Începând cu 1958, reabilitarea diabolicã a Securitãþii. Puse lao-
reclamã autorul, revizuiri asidue: torului. Monografia sa este un cum personalitatea poetului a in- este greoaie iar urmãrirea nu în- laltã, dau, din pãcate, dupã cum
„Monografiile despre scriitorii exerciþiu de arheologie cultural- fluenþat judecãþile de valoare asu- ceteazã nici dupã asigurarea unei citim printre rânduri, un rezultat
postbelici nu se mai pot raporta ideologicã din care se pot extra- pra operei sale, modelele cultu- stabilitãþi editoriale. Plecând de devastator.
exlusiv la vechile coordonate ge mai multe sintagme cu rol ca- rale urmate ºi depãºite, atmosfe- la esopismul specific acelor ani,

n DANIELA MICU

rãtãcirile vin de dincolo


afla ce este autentic ia forma unei perspective diferite: visul ca ilu-
poezii cu un puternic aer metafi- zie sau visul ca sursã de adevãr:
zic: „rãtãcirile vin de dincolo/ sã „trupul este spaþiul/ care ascultã
verifice cine suntem/ ºi împreu- de timp/ ºi-mbãtrâneºte/ ºi împre-
nã cu Orfeu/ se-ntorc în mitul/ unã facem/ sã înfloreascã/ imagi-
suferinþei// dincolo de transpa- nile de pe cãmaºa iubitelor/ din
Teodor Preda, Dincolo de renþe/ auzim aplauzele odihnei/ adolescenþã// pe coapsa unei fe-
transparenþe, Iaºi, Tipo Moldo- suflet ºi chip/ ca frica de moarte/ mei/ a rãsãrit un sentiment bãr-
va, Colecþia „Opera Omnia. Poe- la care ne gândim” (p. 25). bãtesc/ ce-o însoþeºte spre ste-
zie contemporanã”, 2014, 954 p. Ce se întâmplã atunci când le/ sã-i aminteascã de tot între-
vãlul cade? Pot ochii poetului sã gul// cãlãtoria/ e jumãtate de vis/
facã faþã? Poþi sã te cunoºti pe ce-i întregeºte speranþa” (p. 90).

P
entru anul 2014, Teodor
Preda propune o selec- tine dacã realul îþi este inaccesi- Construcþia liricã ºi abordarea
þie consistentã de poe- bil? Rãspunsul acestor întrebãri marilor teme – naºterea, iubirea,
me din volumele anterioare – formulate „împreunã cu Orfeu” moartea – ne dezvãluie o sensi-
Oasele timpului (2005), Crinul nu se reveleazã cititorului, dar bilitate dezarmantã a poetului. Îþi
galben (2006), Copacul firii capul sfâºiat de menade încã mai poþi imagina cã reflexivitatea sa
noastre (2007), 60 Poeme de po- cântã. În acest volum gândirea vine împreunã cu mâini tremurân-
pas ( 2008) ºi Exilul lãuntric interogativã este manifestarea de ºi un suflet frenetic, ce se aflã
(2010) – la care adaugã un numãr poeziei antrenante propusã de în cãutarea unui echilibru interi-
de poeme inedite. Rãsfãþat de cri- Teodor Preda, ce se aflã în postu- or. Aºa cum observa ºi Mircea
ticii Gheorghe Grigurcu, C. M. ra jucãtorului tenace. Mutãri me- Moisa, citând un vers, poezia lui
Popa, Ion Hirghiduº, Petre Cio- ditate de cuvinte, limbaj epurat Teodor Preda este „pe potriva fi-
banu, Dumitru Duþã, George Po- de concret (mai ales în inedite), rii”, nu se înscrie în paradigma
pescu, Mircea Moisa, Ionel Buºe imagini ce „povestesc în virtutea actualã. Pare cã se aºazã medita-
ºi Valentin Dascãlu, poetul se inerþiei/ prin organele melanco- tivã în versuri aºteptându-ºi citi-
manifestã interogativ faþã de di- liei” formeazã „oglinda ce dublea- torii pe potriva ei: sensibili, care
feritele aspecte ale vieþii. Ce se zã visul”. Nu este vorba, deci, de cred în viaþa veºnicã a sufletului
aflã dicolo de transparenþe? Rã- un vis în vis, ci de douã „jumãtãþi sau care cautã o evadare din co-
tãcire, tristeþe, liniºte? Dorinþa de de vis”, de acelaºi vis vãzut din tidian ºi un prilej de meditaþie.

12 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
n MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi

Balcic, Boia ºi capcanele succesului


autorul nu ar fi spus-o public, s-ar Istoricul constata cã, pentru gint!”, ca într-un clip, sau ca pen-
fi observat uºor cã e o carte scri- pictori, „Balcicul impune – pânã tru o banalã greºealã de tipar
sã din curiozitate ºi plãcere, din la obsesie – un subiect, dar nu ºi dintr-un articol de-al lui Camil
interes pentru loc ºi pentru fabu- un stil” (p. 47). Eu constat ºi o Petrescu sã se introducã o notã
losul personaj Regina Maria. uºoarã schimbare de stil la Lu- de un rând, încheiatã cu „bietul
E o carte frumoasã din toate cian Boia. Nu ºtiu dacã e provo- Camil Petrescu!”. Sunt scheme de
punctele de vedere. Din surse catã de subiect, dar cumva se student care încearcã sã umple
foarte-foarte disparate ºi destul asociazã. Nu cã pânã acum ar fi cât mai multe coli la examen. Vi se
de sãrace (Arhivele Naþionale, ale fost vreun exemplu de morgã aca- pare cã sunt rãu? Nu sunt. Eu pot
Lucian Boia, Balcic. Micul MAE ºi CNSAS, presã ºi multã demicã, dar în cartea asta devine trece peste toate astea de dragul
paradis al României Mari, Edi- memorialisticã, piesa de bazã fi- de-a dreptul popular. ªi uite aºa poveºtii. Mulþi alþii – mai ales,
tura Humanitas, Bucureºti, 2014, ind jurnalul inedit al Reginei), fac trecerea... sau poate numai când e vorba de
190 p. Lucian Boia picteazã Balcicul aºa Balcic e o carte scrisã pentru Lucian Boia – abia aºteaptã sã
cum a fost ºi aºa cum a mai fost un public larg. Se vede asta din sarã ca arºi. Capitolul probabil cel

N
u pot ºi nici nu vreau pictat de alþii. Încearcã o istorie a explicaþiile generale cu privire la mai apreciat de istorici este cel
sã fac pe „obiectivul”, adevãrului, atât cât se poate, ºi a anexarea Cadrilaterului, politica intitulat „Dupã sfârºit”, în care se
sã ascund faptul cã legendei. „Balcicul este Balcic interbelicã, izbucnirea rãzboiului urmãreºte, pe arhivã, soarta pro-
sunt un (mare) admirator al lui tocmai fiindcã peste Balcicul real, º.a. N-ar fi o problemã. Nu prea e prietãþilor româneºti de la Balcic,
Lucian Boia. Ba chiar mã bucur ºi transfigurându-l, s-a aºezat un însã scrisã ºi pentru un public dupã 1940.
cã pot sã admir nefiind (întru to- Balcic imaginar”, aºa îºi încheie ceva mai iniþiat. Una din marile Îndrãznesc mai mult! Cred cã matul în care a apãrut e demn de
tul) de acord, ceea ce – scuzaþi povestea (p. 186). „Între cum a calitãþi ale cãrþilor lui Lucian Boia pãrþile bune ale cãrþii se datorea- o lucrare clasicã, nu de o poves-
modestia! – nu vãd prea des în fost pictat pânã acum ºi ceea ce era tocmai faptul cã se adresau zã plãcerii, curiozitãþii ºi abilitãþi- tioarã frumoasã, la prima apari-
jur. Îi apreciez, de ani buni deja, este el în realitate e o enormã di- ambelor categorii. Aici, e discu- lor cercetãtorului, iar cele mai þie. Intenþia de a face dintr-un text
luciditatea, coerenþa ºi de-a drep- ferenþã” (p. 133), scria ºi Tonitza, tabil. Istoricul hard poate gãsi cã puþin bune sunt cauzate de varii mic (chiar dacã tras de pãr) un
tul jurnalisticul simþ al subiectu- cu 80 de ani în urmã. Ce este el? studiul este inegal ca densitate, chestiuni de marketing editorial. volum mare (hârtie, margini, font
lui. M-am bucurat deci când am Un amestec de pitoresc ºi sãrã- cã, în multe locuri, are un aer im- Prolificitatea, spiritul critic ºi aba- º.a.) e evidentã ºi jenantã.
auzit cã istoricul climei, al naþio- cie. Un paradis, dar paradisul nu provizat, cã nu aduce prea multã terea de la istoria durã i-au mai Lucian Boia e un clasic. Do-
nalismului, al lui Jules Verne ºi al avea drumuri ca lumea, nici apã informaþie nouã. Documentarea, atras lui Lucian Boia acuzaþii de rinþa – nu neapãrat a domniei sale
lui Napoleon al III-lea etc. etc. curentã, nici electricitate. Oame- dupã cum recunoaºte în repetate oportunism editorial, scriiturã la – de succes la public îi poate fi
scrie despre Balcic. Ultimele trei nii aveau în schimb nevoie de ele. rânduri autorul, este, din motive comandã etc. Acum mi se pare cã dãunãtoare. Existã riscul sã nu
cãrþi ale lui Lucian Boia, dacã Cine erau oamenii? Localnici ºi obiective, lacunarã. Însãileazã o lucrurile au ajuns un pic prea de- mai fie luat în serios, sã parã pi-
lãsãm deoparte reeditarea tezei de vilegiaturiºti. Cei dintâi, turco-tã- poveste din ce are. ªtiam cã îi parte. Pricep cã Boia trebuie sã lula pink, omul care scrie de toa-
doctorat, se remarcã prin nivelul tari, bulgari ºi tot mai mulþi, dar iese. Se mai ajutã ºi de mici ºme- vândã, dar nu cu orice preþ, nu te ºi nimic ca lumea. Nu pot sã nu
ridicat de subiectivitate. Atâta niciodatã majoritari, români. Cei cherii retorice, pasabile. Adjecti- dacã e în joc chiar imaginea lui mã gândesc la Iorga, din care îþi
timp cât nu existã pretenþia de din urmã, pictori, scriitori, politi- ve ºi verbe cam tari, exclamaþii ºi Boia. Balcic nu e printre cãrþile vine greu sã mai alegi azi câte
obiectivitate, dupã mine, nu e cieni etc. Multe femei, de la Regi- interogaþii, comentarii inutile. Eu sale cele mai solide, dar a avut ceva, nu cã n-ar fi de ales. „Iorga
nicio problemã! Balcic mi se pare na pânã la bãtrâna ei prietenã, unul nu cred cã românii „s-au în- cea mai tare campanie de promo- însã le fãcea pe toate, aºa cã nu
de departe scrierea cea mai per- turcoaica ªefica. Câteva realizãri, verºunat” sã anexeze Cadrilate- vare. Tare ºi cam înºelãtoare. La mai avea timp de nimic” (p. 101),
sonalã, peste volumul-interviu dar mai multe pasiuni, exaltãri, rul, cã infecþia Regelui Ferdinand cum ºi cât s-a vorbit, ne puteam spune azi Boia despre Iorga.
biografic, ºi asta cu toate cã e mai utopii. Chiar e o bucurie a ochiu- a fost „stupidã” sau cã Principe- aºtepta la o nouã Istorie ºi mit..., Mi-ar pãrea rãu ca peste 50 de
puþin eseisticã, mai de istorie lui povestea asta a unui loc exo- le Nicolae era chiar „descreierat”. „Germanofilii” ori Capcanele ani cineva sã spunã ceva asemã-
decât De ce e România altfel? ºi tic, plin de personaje extravagan- Nu e nevoie sã mi se spunã „Bun istoriei. Nu e cazul. Plus cã for- nãtor despre Boia.
Sfârºitul Occidentului. ªi dacã te, în moduri ºi grade diferite. venit la Balcic, pe Coasta de Ar-

n CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

triumful inocenþei
probabil pentru a conferi credi- la vila magnatului din industria
bilitate producþiei. Când însã, din cinematograficã.
cauza nepriceperii, acesta pro- Sursele comicului sunt multi-
voacã un adevãrat dezastru pe ple. Existã, astfel, un comic de
platourile de filmare, regizorul îl caracter (personaje-ºablon din
dã afarã ºi-i raporteazã, prompt, protipendada americanã), un co-
directorului de studio întregul mic onomastic (personajul cen-
incident. Acesta din urmã îi no- tral, Bakshi este un exemplu eloc-
Înþelepciunea este apanajul teazã la repezealã numele pe o vent), un comic de situaþie (care
vârstnicilor, hârtie, dându-i asigurãri neferici- subîntinde, practic, întreaga tex-
dar inima unui copil este tului regizor cã indianul nu se va turã a peliculei) ºi chiar un comic
purã. mai putea angaja niciodatã în in- al absurdului (vizibil mai ales în
Hrundi V. Bakshi, The Party dustria filmului american. Soarta cazul deznodãmântului). Totuºi,
însã le joacã tuturor o festã: nu- ºansa producþiei a fost aceea cã

T
he innocents abroad mele lui Bakshi fusese scrijelit pe a fost turnatã în libertinii ani ’60 cul unor albi afluenþi dintr-o sim- a lui Peter Sellers (scenariul ori-
(sintagma îi aparþine lui o coalã cuprinzând numele invi- ai secolului trecut (ºi cultura hip- plã eroare) ar putea pãrea ofen- ginal numãra doar puþin peste 60
Mark Twain) este o taþilor la o petrecere privatã, or- pie îºi pune amprenta pe ecran): satoare în contextul multicultu- de pagini!). ªi probabil cã de aici
temã îndelung exploatatã în isto- ganizatã la reºedinþa somptuoa- astãzi, multe dintre gaguri ar fi ralismului postmodern. Nu trebu- derivã ºi senzaþia distinctã de
ria culturii, atât în literaturã, cât sã a directorului de studio. Nu fost suprimate din raþiuni de co- ie omis nici rolul semnificativ al naturaleþe pe care au avut-o prac-
ºi în cinematografie. În esenþã, este dificil de prevãzut cã apoca- rectitudine politicã, dupã cum tra- rafinatei coloane sonore, care tic toþi spectatorii care s-au de-
scenariul este invariabil: se ia un lipsa de pe platourile de filmare ma însãºi (un individ de culoare asigurã o alternanþã între scene- lectat cu umorul de pe ecran.
individ (sau un grup) fãrã experi- se va repeta, pe alte coordonate, plasat, desuet ºi ridicol, în mijlo- le pur hilare ºi cele confesiv-emo- Atât de mare a fost succesul
enþã ºi se proiecteazã în interio- þionale. Muzica este compusã de filmului, încât el ºi-a fãcut loc ºi
rul unei societãþi sofisticate, pe Henry Mancini, autorul nu mai în imaginarul sobrei ºi conserva-
ale cãrei cutume el (sau ei) le puþin celebrei piese în stil jazz toarei lumi politice de vârf. Se
ignorã. Clash-ul astfel rezultat care deschide seria filmelor cu spune cã fiica lui Nehru, Indira
din juxtapunerea elementului Gandhi, pe vremea când era prim-
Pantera Roz.
strãin asupra fondului bine în- ministru al Indiei, obiºnuia sã re-
Filmul a fost lãudat cu osten- pete, în situaþii delicate, un bon
chegat este generator de umor taþie atât pentru libertatea exube- mot din film: este vorba despre o
spontan ºi irezistibil. Aceasta rantã de expresie, cât ºi pentru replicã sfâºietor de candidã, dar
este ºi reþeta de succes a come- caracterul sãu experimental de doi usturãtor de causticã a lui
diei The Party (1968), regizatã de dintre cei mai autorizaþi critici ai Bakshi. Întrebat, pe un ton supe-
Blake Edwards. lui Edwards, Peter Lehman ºi rior, de unul dintre americanii
Concret, un actor indian cvasi- William Luhr, fapt cu atât mai sur- afluenþi cine anume se crede, per-
necunoscut, Hrundi V. Bakshi prinzãtor, cu cât secretul întregii sonajul nu-ºi pierde cumpãtul ºi
(interpretat magistral de Peter pelicule rezidã în spontaneinta- rãspunde cu blândeþe tagoricã:
Sellers), ajunge sã fie distribuit te, adicã în capacitatea de im- „Noi, în India, nu credem nimic,
într-un rol secundar (de gornist) provizaþie a casting-ului, mai ales noi ºtim cine suntem”.
într-un film regizat la Hollywood,

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 13
n OVIDIU GHIDIRMIC
Scriu cu o relativã întârziere
despre volumul Ceremonialul
Constantin M. Popa 70 an Marino, a cãrui exegezã l-a pro-
pulsat foarte mult prin volumele:
serenitãii, apãrut anul trecut la
Editura „Aius”, coordonat de
Nicolae Marinescu, directorul
publicaþiei „Mozaicul” ºi dedicat
hermeneuticã ºi ceremonial
acum, despre C.M. Popa au fost rate: Braþul de la Lepanto (2003), (1997), la origine teza sa de doc-
Hermeneutica lui Adrian Marino
(12993), Adrian Marino: Mono-
grafie (2001) ºi Adrian Marino.
Ideocriticul impenitent (2008).
unui moment aniversar peste care selectate referinþele cele mai eloc- Lectica lui Cicero (2006), Îngeri torat: Morfologia ceremonialu- Hermeneutica ºi Adrian Mari-
nu se poate trece cu indiferenþã vente din toate generaþiile criti- provizorii (2010). Cea mai mare lui la M. Sadoveanu, despre care no reprezintã o punte care ne lea-
ºi nonºalanþã: împlinirea a ºapte ce, de la Adrian Marino, Con- parte din critica lui C.M. Popa am scris în termenii cei mai elo- gã. Înainte de a deveni mentorul
decenii de existenþã a redactoru- stantin Ciopraga, Ion Rotaru, este foiletonisticã, o criticã de- gioºi („Ramuri”, nr. 1, 1998). De- revistei „Mozaicul”, Adrian Ma-
lui-ºef al acestei publicaþii, Con- Marin Beºteliu, Florea Firan, La- spre literatura la zi, publicatã sub spre ceremonialul sadovenian s-a rino a fost unul dintre cei mai
stantin M. Popa, care a depãºit urenþiu Ulici, Constantin Cuble- ochii noºtri, nescutitã de unele scris enorm în vasta ºi inepuiza- prestigioºi colaboratori ai revis-
hotarul cifrei magice a existenþei. ºan, Lucian Chiºu, Al. Cistelecan, riscuri inevitabile, acelea ca dia- bila bibliografie sadovenianã, dar tei „Ramuri”, pe vremea în care
ecturi

Constantin M. Popa este un Ion Bogdan Lefter, Valentin Taº- cei mai mulþi exegeþi anteriori ve- revista era condusã de Al. Piru,
nume de rezonanþã în critica ºi cu, Nicolae Constantinescu, Mir- deau în ceremonial la Sadovea- iar eu mã ocupam de sectorul de
istoria literarã craioveanã, iar cea Muthu, Al. Ruja, ªtefan Bor- nu mai mult un element exterior criticã ºi istorie literarã al revistei
Nicolae Marinescu – un excelent bely, din generaþiile mai vechi ºi ºi decorativ. În viziunea lui C.M. O tempora! Scrisesem de ne-
manager cultural ºi publicist. În- pânã la Gabriel Coºoveanu, Ion Popa, ceremonialul sadovenian numãrate ori, în paginile „Ramu-
tre aceºti Dioscuri ai vieþii cultu- Buzera, Gabriela Gheorghiºor ºi devine o supratemã ºi se mani- rilor”, despre Adrian Marino,
rale craiovene ºi colegi ai mei de alþi „mozaicari” din generaþiile mai festã la toate nivelurile operei, i-am consacrat un capitol amplu
generaþie a existat, de mai multã noi. Este loc pentru toatã lumea, atât al conþinutului, cât ºi al for- în cartea mea: Hermeneutica li-
vreme, o colaborare exemplarã, al pentru toate vârstele hermeneu- mei, este ºi „substanþã” ºi „cu- terarã româneascã (1994). Am
cãrei rod este aceastã publicaþie tice, numai sã fie memorabile ca vânt”, în acelaºi timp. La Sado- þinut chiar un curs universitar
cum nu se poate mai temerarã ºi expresie. ªi despre C.M. Popa veanu existã un ceremonial al despre Hermeneuticã – discipli-
mai plinã de viaþã care a recrutat s-au scris ºi rânduri dintre cele povestirii sau un ceremonial die- nã ºi metodã. N-aº vrea sã negli-
în jurul ei mai mulþi tineri din me- mai memorabile, pe lângã fireºti- getic, cum se spune în naratolo- jez nici încercãrile de metalitera-
diul universitar ºi a lansat nume- le ºi inerentele observaþii critice, gia modernã. Importantã este turã ale lui C.M. Popa (memoria-
roase talente. de care nimeni nu scapã. concluzia cu care îmi încheiam listicã, jurnale de cãlãtorie) ºi nici
Coordonatorul ºi-a organizat Am pus titlul tabletei mele de- cronica mea: „Constantin M. poeziile sale intelectualizate ºi li-
substanþa volumului foarte judi- loc întâmplãtor, întrucât acestea Popa este el însuºi un critic ce- vreºti, din ultima vreme. Dar, dacã
cios pe secvenþe: Ceremonialul sunt noþiunile cele mai importan- remonios ºi protocolar, de un ar fi sã rezum activitatea criticã a
serenitãþii (ºi vom vedea ce greu- te sub semnul cãrora se poate gnosticele sã fie infirmate de timp. remarcabil bun-simþ, care se colegului meu, de la Colegiul Na-
tate capãtã cuvântul „ceremoni- înscrie activitatea criticã a lui A te pronunþa despre literatura conduce dupã regulile politeþii þional „Nicolae Bãlcescu” (as-
al” la C.M. Popa!), Profil biblio- C.M. Popa: „hermeneutica” ºi momentului este o întreprindere ºi civilizaþiei. Un critic autentic tãzi, „Carol I”) din Craiova, pe
grafic, Autoportret cu parabo- „ceremonialul”. C.M. Popa a îndrãzneaþã, dar ºi riscantã, toto- ºi civilizat.“ Nu am ce sã-mi re- care l-a absolvit cu un an în urma
le, În faþa criticii literare, Dio- debutat ca un critic foiletonist, datã. Înseamnã sã faci, vorba lui proºez sub raportul obiectivitã- mea, aº spune cã, de fapt, în ceea
ramã cu portret individual, Chi- prin volumul Replay (1980), de- Eugen Lovinescu... „Paºi pe ni- þii. Nu pot sã-mi retrag niciun ce a avut mai bun, Constantin M.
purile operei ºi Imagini. spre care m-am pronunþat la vre- sip”. De aceea, se poate spune, cuvânt din ce am scris atunci Popa a profesat o hermeneuticã
Punctul forte ale volumelor de mea respectivã, urmat de alte la modul cel mai categoric, cã Celãlalt concept-cheie la C.M. a ceremonialului ºi un ceremo-
asemenea facturã constituie, de volume tot de foiletonisticã: Cla- volumul cel mai bun ºi cel mai Popa este „hermeneutica” ºi aceas- nial al hermeneuticii.
regulã, selecþia referinþelor. Din sici ºi contemporani (1987) sau reprezentativ al lui C.M. Popa rã- ta se referã la metoda criticã, direc- „La Mulþi Ani!” „Per aspera ad
bogata bibliografie de pânã unele cu titluri metaforice inspi- mâne: Ceremonialul sadovenian þie în care a fost influenþat de Adri- astra!”

n MARIUS DOBRIN
efemeride prinse
în poveºti nemuritoare
C
ititorii prozei lui Cornel bastian ºi Camil Petrescu, are trei Soþii, prietene, amante poate ju- al textului. Actorii Ilie Gheorghe,
Mihai Ungureanu pot piese: „Soþii, prietene, amante”, catã pe orice scenã europeanã. Mirela Cioabã, Constantin Cicort,
avea sentimentul cã „Ultimul dans al libelulei”, „Fami- Ultimul dans al libelulei con- Tamara Popescu, Geni Macsim,
traverseazã odãile sufletului lia Roseti trece la ora de iarnã”, struieºte o lume, à la Macondo. Monica Ardeleanu au jucat cu
acestuia, prin uºi larg deschise. fiecare cu propriul vector. Vivace în ciuda aparenþelor locu- poftã ºi s-au bucurat de o reacþie
Cã sunt invitaþi sã vadã ºi sã Aceea care dã titlul volumului lui: un cãmin de bãtrâni, piesa im- entuziastã în timpul jocului, din
audã, prin ferestrele de asemeni este uºor altfel decât celelalte, pune un grup de personaje foar- partea publicului, dovedindu-se
deschise, gânduri ºi stãri, emoþii prin replici lungi, prin poveºti ela- te bine construite, ce se aºeazã cã repertoriul curent duce lipsã,
ºi nedumeriri. borate, incorporate ca într-o îm- firesc în galeria marilor persona- de foarte mulþi ani, de o aseme-
Cititorii teatrului aceluiaºi prejurare a ‘Decameronului’, când je din dramaturgia româneascã. nea abordare dramaturgicã.
Cornel Mihai Ungureanu pot timpul se dilatã ºi vorbele au când Babi, Tanti Sanda, Pãsãrel, Nea „Familia Roseti trece la ora de
avea sentimentul cã autorul a tre- sã se aºeze mai bine în suflet. Matei se anunþaserã deja în ori- iarnã” este cea mai densã ºi gra- iar þesãtura finã a structurii dã
cut pe la ei. Aºa, precum maºina Poezia se contureazã treptat, pe ginalele editoriale cu inserturi de vã dintre piesele acestui volum. rafinament. Se poate juca pe
de la Google Maps, captând ima- nevãzute, ca un balon ce dupã ul- literaturã adunate în volumul Re- Rãstoarnã cumva raportul de la Broadway, poate fi punctul de
gine lângã imagine, recompunând tima replicã începe a zbura. creaþii cu Babi. Acum îºi fac in- Ultimul dans al libelulei. Umo- pornire pentru un film premiat la
realitatea pe un ecran. Iar când Titlul e înºelãtor, în rezonanþa trarea trimfãtoare pe scenã, adi- rul timid de ici-colo netezeste as- Sundance.
apelaþi la pegman, omuleþul gal- teatrului de bulevard pentru a cã în viaþã. Au un specific româ- peritaþile existenþiale al persona- Cornel Mihai Ungureanu este
ben pentru Street View, descope- cere de fapt atenþie, conducând nesc ºi, totodatã, pot oferi la ex- jelor. ªi totuºi, chiar cu atâtea pie- un scriitor sensibil la povestea
riþi cum pe harta în imagini apare spre portrete cuceritoare prin port o creaþie originalã ºi durabi- dici ºi mâhniri, acestea iubesc. efemeridelor. Adicã a noastrã. ªi
propria casã. Lângã casa de alã- spiritualitate. Sunt personaje fe- lã. Interpretarea în cheie ironicã Poate cã nu în cea mai potrivitã textele sale, construite dupã o
turi, în relaþie cu toate câte alcã- minine cu o replicã inteligentã, a unui prezent implacabil dificil, aºezare dar viaþa nu e o prãjiturã, reþetã atentã la umor ºi lirism, ofe-
tuiesc mediul familiar. mereu inventive ºi care constru- având în vedere amurgul, se îm- zice Ana. Care este altfel, într-un rã actorilor o paletã largã de in-
Citind piesele din aceastã car- iesc, fiecare în parte, dar ºi îm- pleteºte cu perenitatea sentimen- mare fel. „Ana: Serviciu, merg la terpretare, cu un reglaj fin, dupã
te* ne vedem pe noi înºine. Ne preunã, lumea. Femei puternice tului de dragoste ºi a câtor altele cumpãrãturi, plãtesc facturi. Sâm- cum noi, spectatorii, venim cu
auzim pe noi înºine. Cu vorbe prin sensibilitate ºi ascuþimea se ce ivesc în viaþa fiecãruia. bãta gãtesc, calc batiste, cos. nuanþe de-o parte ºi de alta a per-
rostite sau cu vorbe nerostite. percepþiei. „Thora: Sã iau o pas- „Babi: Suferinþa ei e suferinþa ei, Rãsfoiesc reviste pentru femei, sonajelor care ne întruchipeazã.
Între marile drame ale perso- tilã ºi sã fiu genul de femeie lân- miºtoul e miºtou.” dupã masa de prânz, în timp ce În deschiderea spectacolului cu
najelor celebre din teatrul univer- gã care se stã. Mi se pare cã mi Amurgul vine uneori teribil de Filip mediteazã la pacea cosmicã sonetele lui Shakespeare, creat
sal, discret dar cu viaþã adevãra- s-a pus o etichetã de tipã dificilã, timpuriu, dar tristeþea grea a unei sau, acum, de când a venit din de Robert Wilson, actriþa Ruth
tã, se þes poveºti cu noi, oameni solicitantã, alãturi de care nu poþi asemenea întâmplãri este îmbrã- Suedia, trãieºte angoasa regãsi- Gloss rostea delicat, într-un colþ:
de zi cu zi. Replicile sunt, de data sã te relaxezi, sã sforãi, sã te scar- catã într-o poveste frumoasa aºa rii. Am descoperit ºi plãcerea de „Mai bine vãd când ochii îi în-
asta, ale noastre iar miza e mult pini ºi nici sã dormi fãrã ºosete.” cum un medicament greu este a face baie în cadã, dupã foarte chid.” Un personaj de 84 de ani,
mai mare, pentru cã e chiar viaþa Ca ºi Viºniec, Cornel Mihai Un- învelit într-o peliculã dulce. Pie- mulþi ani. E plãcerea scufundãrii din „Ultimul dans al libelulei”, are
noastrã. Aºa cum o topeºte au- gureanu are bucuria titlurilor cu sa nu uitã nicio clipã realitatea ºi în cliºeu: da, sunt ca toatã lumea.” aceastã replicã: „Pãsãrel (Se
torul printr-o alchimie a lui, un har. Dar ºi a subtitlurilor care în- se foloseºte de umor ºi de lirism Cãutând un citat pentru acest apropie, priveºte intrigatã în
realism magic, drept care glisezi soþesc diferitele scene: „Rujuri. pentru o supravieþuire ca la Co- text, am recitit piesa a câta oarã?! urmã): Când mã uit de aici vãd
uºor între planuri. Cam aºa cum Parfumuri, altãdatã”, „E oribil sã saºu. <mere> Este vorba de un text care con- un mãr roºu în pom, dar când mã
vede George Banu cã se petrece nu ai rapiþã!”, „Mall în halele fa- Piesa, premiatã la Festivalul struieºte alte personaje feminine duc ºi vreau sã-l iau nu mai e!”
pe scena spectacolelor montate bricii de locomotive”, „Vulpile Naþional de Comedie (FestCo), cu inteligenþã ºi vivacitate, capa- Efemeride prinse în poveºti ne-
de Silviu Purcãrete. speriate din oameni” etc. Gândi- s-a bucurat de un spectacol lec- bile sã dea viaþã, la figurat, celor muritoare. Adicã esenþa teatrului.
Primul volum de teatru al lui tã ca o piesã grea, cu un tragic ce turã, o premierã pentru teatrul pe care-i aleg. Poveºtile care fac
Cornel Mihai Ungureanu, pe se strecoarã din istoria în curs craiovean, prilej cu care s-a pu- intriga piesei sunt construite ca * Cornel Mihai Ungureanu, Soþii,
care-l percep cu ascendenþi Se- cãtre cursul vieþii personale, tut vedea potenþialul excepþional sã þinã publicul cu sufletul la gurã prietene, amante, Editura Aius, 2014

14 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
ª
erban Cioculescu s-a nea adânc regretatei mame” cum
preocupat îndelung în n FLORIN COLONAª stã scris în anunþul mortuar, re-
vasta sa activitate de dactat de fiul ei, care o iubise ºi
opera lui Caragiale. Cri-
ticul a fost un cãrturar în sensul
exact al cuvântului. Îmi aduc
o cronologie a lui Caragiale veghease cincisprãzece ani sã
nu-i lipseascã nimic.
La 20 ale aceleiaºi luni,
aminte, cum cu vreo cinci dece- Caragiale este numit director al
nii în urmã, într-o discuþie a criti-
rãmasã în marmurã Teatrului Naþional din Bucureºti.

aragialiana
cului cu câþiva scriitori, trãgând La deschidere nu vor fi prezenþi cei
ºi eu cu urechea am reþinut cã mai talentaþi actori din branºã ca
între 20 ºi 30 de ani, citea o carte Aristizza Romanescu, Grigore
pe zi. Fabulos! vista Contemporanã”, unde pu- Manolescu, Constantin Nottara, re-
În cei 86 de ani de viaþã s-a blicã o singurã poemã cu carac- traºi din motive de ordin intim, spe-
ocupat intens de criticã ºi istorie ter elegiac. culate de presa neprietenoasã.
literarã, dar ºi de memorialisticã, - 1875-1876 – îºi împrumutã 1897 – Cultivând ocazional
dedicându-ºi timpul ºi activitãþii numele de girant responsabil, versul popular, compune „Sfin-
de editor. Desigur, critica ºi isto- organului opoziþiei liberale „Mer- te-Ion”, baladã haiduceascã, în
ria literarã au ocupat cea mai mare gãtorul liber”, în care este atacat tiraj mic, pentru prieteni. Anunþã
parte din timpul sãu de creaþie. cu vehemenþã guvernul conser- un volum de parodii, care n-a
Fin moralist al naþiei scriitori- vator de mânã forte a lui Lascãr apãrut, cu sugestivul titlu: „Flori
lor de care s-a ocupat, un loc im- Catargiu. otrãvite”.
portant ocupându-l Caragiale, - 1877: de la 25 august la 1 sep- 1901 – În cursul lunii decem-
criticul „nu evitã anecdota”, dar tembrie, scoate cu succes dim- brie, apare „Calendarul Moftului
nu vroia sã fie un „Pãstorel al cri- preunã cu ziaristul, dramaturgul Român” pe anul 1902. La reve-
ticii”, cum avertizase într-un arti- ºi lexicograful de origine france- lion, patronul oferã vizitatorilor
col, ca rãspuns la observaþia cã zã Frédéric Damé, cotidianul berãriei „Gambrinus” minuscula
el face criticã biograficã (Acade- „Naþiunea românã”, suprimat din broºurã cu titlul „Miticã”, tipãri-
mia Românã, D.G.L.R., Editura eroarea unui corespondent care tã în editura berãriei „Gambri-
„Univers Enciclopedic”, vol. II, dãduse ºtirea eronatã a cãderii nus”, cu urãri de anul nou 1902.
C-D, 2004, pp. 244-250). Plevnei. „Miticã” este tipul bucureºteanu-
Preocupãrile sale asupra ope- În decembrie apãruse „Calen- lui pretins spiritual (faiseur de
rei caragialiene se concretizeazã darul Claponului” conþinând în- bons mots), care a rãmas o creaþie
pe volumele: „Viaþa lui I.L. Cara- tre altele anecdote umoristice, în repertoriul prin care autorul a
giale”, Bucureºti 1940; „I.L. Ca- nucleul viitoarei comedii „O noap- îmbogãþit, precum Balzac, starea
ragiale”, Bucureºti 1967; „Cara- te furtunoasã”. (În mai-iunie, civilã în literatura noastrã, alãturi
gialiana”, Bucureºti 1974; „Viaþa scoate excelenta revistã umoris- de reporterul Caracudi, de amicul
lui Caragiale – Caragialiana”, ticã „Claponul”, în format minus- X, de Coriolan Drãgãnescu.
Bucureºti 1977. Ca editor a îngri- cul, 32.) 1903 – din nevoi materiale,
jit ediþia: I.L. Caragiale „Opere” 1879 – 18 ianuarie, prima re- mereu persistente, Caragiale strã-
vol. III-VII, Ed. Fundaþiilor Rega- prezentare la „O noapte furtunoa- bate þara în turneu cu actorul Leo-
le, Regele Carol II, Bucureºti sã” sau „Numãrul 9” cu patru nescu – Vampiru, care dã o „Scri-
1935-42; „Corespondenþa dintre acte în prima versiune. O tânãrã soare pierdutã”, completatã cu
I.L. Caragiale ºi Paul Zarifopol asistentã ne-a lãsat într-o scri- lecturi fãcute de autor, din schi-
1905-1912”, Bucureºti, 1935; Ca- soare de familie o mãrturie despre þele lui, cu un talent neîntrecut
ragiale „Opere” I-IV, Bucureºti, tracul autorului însuºi, absent de de lector ºi mim, care le asigurã
1959-64 în colaborare cu Al. Ro- pe afiº… un succes extraordinar.
setti ºi Liviu Cãlin; „Scrisori ºi 1881 – dupã trei ani de colabo- 1904 – La 8 martie reitereazã
acte”, prefaþa ediþiei Bucureºti rare destul de obscurã la Timpul, Manuscrisul printr-o scrisoare cãtre un cunos-
1963. La acestea se mai adaugã dominat de personalitatea destul an 15 (cincisprezece) pagini cut din Ardeal, încercarea sa de a
zeci de articole, comunicãri ºi de tumultoasã a lui Eminescu, se stabili printre românii din mo-
conferinþe. Caragiale se retrage cerând un ªerban Cioculescu narhia austroungarã, la Cluj, în-
Conform unui manuscris olo- împrumut de 60 de lei institutoru- Depusã la 24 februarie 1962. tr-un „liman ocrotitor” spre a se
graf de 15 pagini, purtând titlul lui câmpulungean D. Scureiu. La aceste… proporþii sau la cele „vindeca în liniºte de atâtea ºi-atâ-
„Cronologie”, criticul ªerban 1882 – Prietenul sãu, arhitec- rezonabile, doresc sã fac o co- tea ofense, mâhniri ºi amãrãciuni.”
Cioculescu, depune ºi propune tul francez André Lecomte du recturã la dactilografiere pentru 1907, 3 aprilie – Ziarul vienez
la 24 februarie 1962 acest manu- Noüy, îi relateazã despre vacar- a revela eventualele insuficienþe „Die Zert” publicã prima parte a
scris unei edituri, notând în par- mul serbãrii de zece mai de la stilistice sau inexactitãþi materia- epocalei scrieri poetice „1907, din
tea stângã, sus, cu rânduri obli- Bucureºti: „Il fait un tel vacarme le structurate. primãvarã pânã în toamnã”. Pam-
ce „La aceste proporþii… sau la dans ce Bucarest, qu’on eu à la ª.C. fletul cunoaºte un tiraj de 15.000
cele rezonabile, doresc sã fac o tête brisée”. de exemplare, dar este printat de
corecturã de dactilografare, pen- 1884 – La 13 noiembrie premie- cercurile oficiale cu conspiraþia
tru a vedea eventualele insufi- ra comediei „O scrisoare pierdu- Cronologie tãcerii.
cienþe stilistice sau exactitãþi ma- tã”, cu un succes extraordinar. 1852 – La 30 ianuarie, în zori, se naºte în satul Haimanale, astãzi Scriitorul contracteazã vânza-
teriale strecurate” ºi semneazã Autorul este de douã ori chemat rea „Operelor” sale complete,
I. L. Caragiale, fiul lui Luca Caragiali, secretarul mânãstirii Mãrgi-
ª.C. Manuscrisul scris cu cernea- la rampã. Piesa are unsprezece editurii „Minerva”, pentru suma
neni, închinatã Mânãstirii Sinai ºi al Ecaterinei, fiica negustorului
lã, pe pagini A4, pe o singurã faþã, reprezentaþii consecutive, fapt de 4000 lei.
pus la dispoziþie de un colecþio- nemaiîntâmplat cu niciuna din braºovean companist (membru al Companiei orientale, Luca Chi- 1912 – în 14/27 iunie, în capela
nar particular, cãruia îi mulþumim piesele reprezentantului nostru riac Caraboas). din cimitirul protestant din
pe aceastã cale, are nenumãrate original. 1855 – naºterea sorei sale, Elena (Lepci). Schönberg (Berlin) sunt expuse
tãieri de întregi aliniate, care i-au La începutul lui decembrie, co- 1859 - 1860 – Ioan învaþã buchile la dascãlul din curtea bisericii rãmãºiþele pãmânteºti în prezen-
pãrut autorului, prea stufoase media place ºi la Iaºi, în condiþii Sf. Gheorghe din Piteºti, toacã la bisericã ºi trage clopotele „cu þa familiei, a lui Gherea, Vlahuþã
pentru forma tipãritã, mai ales cã de punere în scenã ºi de joc infe- dragoste”. ºi Delavrancea, veniþi din þarã
în acea perioadã totul, inclusiv rioare, dupã aprecierea poetului [1860 -1864] – Urmeazã clasele primare (II-V), la ªcoala Dom- pentru trista ceremonie. Ministe-
paginile introductive, era „plani- Vlahuþã, care a asistat la premierã. neascã din Ploieºti. În clasa III-a, în cursul cãreia Domnitorul Uni- rul de interne deschide un credit
ficat”… Sã luãm o serie de expre- 1885 – 12 martie se naºte Ma- rii, Alexandru Ioan I Cuza, viziteazã ºcoala ºi asistã la lecþia institu- de 22.000 lei, pentru aducerea
sii care au fost tãiate de cãtre teiu Caragiale. Tatãl înscrie copi- torului Basiliu Drãgãºescu, – primeºte influenþa binefãcãtoare a corpului în þarã ºi înmormântare.
autor, care „nu erau pe linie” ºi la lul la Oficiul Stãrii Civile ºi dã acestuia. La 28 iunie 1864, îºi ridicã certificatul de absolvire, printr- Dupã apeluri repetate ale fa-
care a renunþat, înainte de a pre- adresa la locuinþa mamei, ceea ce o petiþie. De un stil emfatic, la care a colaborat desigur Tatãl. miliei, rãmãºiþele pãmânteºti sunt
zenta materialul redactorilor, care denotã precise intenþii momenta- [1864 - 1867] – Elev al gimnaziului Sfinþii Petru ºi Pavel din aduse în þarã la 18 noiembrie, în-
fãrã îndoialã ar mai fi operat ºi ei ne matrimoniale. Ploieºti, pe care-l absolvã printre cei dintâi în promoþie. mormântarea având loc la Bellu
modificãri ºi scoaterea de cuvin- 1886 – La 9 noiembrie moare [1868] – La 20 decembrie, Luca Caragiale, care funcþionase ca în 22 noiembrie.
te, rânduri sau pagini întregi. bogata mãtuºã Ecaterina Mano- avocat timp de douãzeci de ani, este numit supleant la Tribunalul Din cele cincisprãzece pagini
1859-1860 le…, averea ei, de patru milioane, Prahova. cu trimiteri, cu fraze contorsiona-
- „Ioan învaþã buchile la das- este lãsatã la ºase veriºoare ºi [1868- 1870] – Ioan urmeazã la Conservatoriul din Bucureºti te, ºtersãturi ºi sublinieri, am spi-
cãlul bisericii Sf. Gheorghe din veri primari, printre care pictorul clasa de declamaþiune ºi de mimicã a unchiului sãu, Costache cuit o serie de elemente, ale unei
Ploieºti, toacã la bisericã ºi trage C. Lecca ºi mama lui Caragiale. Caragiale întemeetorul Teatrului Naþional din Bucureºti, din Iaºi ºi cronologii care cuprinde o serie
clopotele «cu dragoste»” Moºtenirea va face obiectul unor din Craiova. În acest timp urmãreºte cu asiduitate activitatea tru- de amãnunte mai puþin cunoscu-
- În cursul clasei a III-a, domni- procese tãrãgãnate peste cinci- pelor particulare, cunoscându-l pe tânãrul poet ºi Mihail Emines- te, sau chiar inedite, despre viaþa
torul Alexandru Ioan-Cuza vizitea- zeci de ani. cu, în acel moment sufler în trupa lui Mihail Pascaly ºi leagã o acestei nestinse flãcãri a intelec-
zã ºcoala ºi asistã la lecþia institu- A fost „mãtuºa din America”, prietenie strânsã cu el. tualitãþii româneºti.
torului Basiliu Drãgoºescu… cum a numit-o presa bucureºtea- 1870 – La 28 martie transcrie pentru trupa Iorgu Caragiale, me- ªi oricum, cronologia nu a
- Ridicã certificatul de absolvi- nã francezã cu pretenþii monde- lodrama originalã a acestuia, „Fiul pãdurii sau Moartea haiducului apãrut, în prima sa formã, nici-
re printr-o petiþie în stil emfatic, la ne ºi literare, de tipul vestitului Tunsu”. Este numit la 20 iunie, copist la tribunalul Prahova. La 10 când!
care a colaborat desigur tatãl… Claymoor. septembrie moare tatãl sãu de hidropizie, dupã ce protestase pe
- La 1 octombrie 1874, numele 1888 – La 3 iunie – decesul lângã ministerul Justiþiei, împotriva neasemãnãrii lui ºi îºi prezen-
îi apare întâia oarã întreg în „Re- Ecaterinei Caragiale: „Îngropãciu- tase...

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 15
Cea de-a VIII-a ediþie a Concursului Internaþional Craiova Piano
(28-30 martie 2014)
aºa grãit-a... Juriul!
P
rimãvara a venit mai de- Mihaela Manafu)
vreme anul acesta, che- Premiul I – Drãgãnescu Bog-
matã de taina ascunsã dan Marian (Liceul de Artã „Car-
în spatele clapelor de pian. Opu- men Sylva” – Ploieºti, prof. Ana
almares

suri de mare dificultate au rãsu- Luisa Peiovici)


nat în sala Liceului de Arte „Ma- Premiul I – Neacºiu-Popescu
rin Sorescu“, prin mijlocirea talen- Luca (Liceul de Arte „Marin So-
tului unora dintre cei mai bine pre- rescu” – Craiova, prof. Liviu
gãtiþi tineri pianiºti ai prezentului.
Bogdan Pârvu)
Juriul – deliberând cu acura-
Premiul II – Tomescu Cristina
teþe ºi exigenþã – a ascultat, a ju-
decat ºi a rãsplãtit cu premii bi- (Liceul de Arte „Marin Sorescu”
nemeritate 45 de concurenþi din – Craiova, prof. Daniela Balaci)
România, Bulgaria ºi Republica Premiul III – Dãnãcicã Alexia (Co-
Moldova. legiul Naþional de Muzicã „Geor-
Noi, publicul, i-am putut ascul- ge Enescu” – Bucureºti, prof.
ta pe cei mai buni dintre cei buni Corina Creþu)
în cea de-a treia zi, cu prilejul Galei Premiul III – Stoian George
Laureaþilor gãzduite anul acesta Fabian (Colegiul Naþional de Arte
de sala Filarmonicii Oltenia. „Dinu Lipatti” – Bucureºti, prof.
Dincolo de metaforã, primãva- Daniela Tudorache)
ra aduce, prin concursul Craio- Premiul III – Voinea-Manea
va Piano, un prilej important de Sânziana (Colegiul Naþional de
evaluare înaintea concluziilor fie- Arte „Dinu Lipatti” – Bucureºti,
cãrui an de studii. Ce aflãm, de prof. Anca Sãftulescu)
fapt, la Gala Laureaþilor? Oferta
noilor talente, confirmarea unor Categoria D (nãscuþi dupã ia-
evoluþii ºi, fireºte, calitatea pre- nuarie 1999)
gãtirii cu maeºtrii rãspunzãtori de Premiul I – Guþu ªtefan (ªcoa-
viitoarele lor succese. la Generalã nr. 3 – Piatra-Neamþ,
Un concurs va fi întotdeauna
prof. Mihaela Spiridon)
o oglindã a adevãrului. Iar dacã
Premiul I – Pretuleac ªtefan
în poveºti, oglinzile sunt obiecti-
ve (ºtim asta din Albã-ca-Zãpa- (Liceul de Arte „Marin Sorescu”
da), la fel se întâmplã – dincolo – Craiova, prof. Mariana Ilie)
de metaforã sau de metafizic – ºi Premiul II – Negreanu Diana
în realitate. Dacã eºti îndemnat (Colegiul Naþional de Muzicã
sã te priveºti în oglindã, doar „George Enescu” – Bucureºti,
atunci se pare cã reuºeºti sã îþi prof. Maria Cristina Ralea)
vezi chipul cel adevãrat. Chip ce, Premiul III – Cãldãraru Diana
prin urmare, e, la rîndul sãu, oglin- (Liceul „Ciprian Porumbescu” –
da propriei esenþe. Creaþia duce, Suceava, prof. Laura Hreniuc)
între altele – sau opinia generalã
considerã cã ar trebui sã ducã – Categoria E (nãscuþi dupã ia-
la cunoaºterea de sine. Asta au nuarie 1997)
simþit ºi tinerii muzicieni interpreþi Premiul I – Bratu Marina (Li-
/creatori în confruntarea deschi- ceul de Arte „Bãlaºa Doamna” –
sã între propriile limite ºi aºtep- Târgoviºte, prof. Cristina Pintea)
tãrile profesorilor. Premiul I – Mihova Milla (ªcoa-
Ca la orice concurs, emoþiile la „Lubomir Pipkov” – Sofia, Bul-
polueazã ºi apasã pe umerii parti- garia, prof. Emilia Kaneva)
cipanþilor. Te aºtepþi ca tensiunea Premiul II – Surdu Andrei-Mi-
sã disparã mãcar în momentul ga-
hai (Liceul de Arte „Marin Sores-
lei, atunci când de fapt, se comu- rui picioare abia ating podeaua, Premiul II – Pretuleac Dimitrie
nicã într-un cadru festiv rezulta- claviatura pianului luând un aer
Componenþa juriului (Liceul de Arte „Marin Sorescu”
cu” – Craiova, prof. Mariana Ilie)
tele deja cunoscute. Pânã la urmã, Premiul III – Bãlãºescu Andrei
ameninþãtor în lumina rece a re- – Craiova, prof. Mariana Ilie)
totul a fost decis, juriul a grãit. flectoarelor. Preºedinte – Walter Krafft (Colegiul Naþional de Muzicã
(Munchener Musikseminar) Premiul III – Buznea Sebastian „George Enescu” – Bucureºti,
ªi totuºi nu poþi face abstrac- Iar tocmai când te aºtepþi mai Sorin (Liceul de Arte „Marin So-
þie de o anumitã vibraþie incertã, puþin, într-un astfel de context Membrii juriului: Daniela prof. Roman Manoleanu)
Andonova (Academia de Muzi- rescu” – Craiova, prof. Mariana Premiul III – Gonþa Gheorghe
potenþatã de galeria de sentimen- vitregit, timpul se opreºte în loc. Ilie)
te puternice, care-i animã atât pe Ca printr-o vrajã, apare EMOÞIA. cã Sofia, Bulgaria), Marina Dra- (Colegiul de Muzicã ºi Arte „ªte-
gomirescu (Universitatea Naþio- Premiul III – Cho Ye-Jii (Liceul fan Neaga” – Chiºinãu, Republi-
concurenþi, cât ºi pe profesori (de Purã, ca o floare de cireº. Într-un de Arte „Marin Sorescu” – Cra-
la bucuria nestãpânitã a câºtigã- studiu de Chopin, într-o parafra- nalã de Muzicã, Bucureºti), Mi- ca Moldova, prof. Irina Bogataia)
hai Ungureanu (Director Artistic iova, prof. Daniela Balaci)
torilor la nemulþumirea ºi frustra- zã de Liszt… ºi oricât de mare ar
rea fãþiºã a celor ce nu se aflã pe fi impulsul firesc de a-i proteja, Filarmonica “Oltenia”, Craiova), Categoria F (nãscuþi dupã ia-
lista laureaþilor). Existã un mur- de a-i feri de orice dezamãgire pe Daniel Goiþi (Academia de Muzi- Categoria B (nãscuþi dupã ia- nuarie 1995)
mur surd al sãlii, se aud comen- aceºti artiºti cu aer firav, înþelegi cã Gheorghe Dima, Cluj), Vlad nuarie 2003) Premiul I – Radu Adrian Ema-
tariile pãrinþilor, ochi înfriguraþi cã unele lucruri nu se pot ocoli ºi Dimulescu ((Universitatea Naþi- Premiul II – Ghiþã Andra (Li- nuel (Liceul de Arte „Marin Sores-
pândesc reacþia juriului pentru a anumite etape nu pot fi sãrite. onala de Muzicã, Bucureºti), ceul de Artã „Marin Sorescu” –
Mãdãlina Paºol (Institutul de cu” – Craiova, prof. Mariana Ilie)
încerca mãcar acum, în ultimul Maturizarea e un proces ce im- Craiova, prof. Daniela Balaci) Premiul II – Tala Alexandru
moment, sã înþeleagã ce „nu a plicã sacrificii ºi doar trecând prin Arte Bucureºti). Premiul II – Gogoaºã Diana- (Colegiul Naþional de Muzicã
fost bine”… iar peste toate aces- astfel de experienþe vor deveni Maria (ªcoala de Muzicã nr. 1 „George Enescu” – Bucureºti,
tea îºi face simþitã prezenþa Presa cu adevãrat puternici. Performan- Laureaþii celei „Iosif Sava” – Bucureºti, prof. prof. Ileana Busuioc)
noastrã cea de toate zilele, dorni- þa în condiþii de stres ºi de presi- Olivia Vieru)
cã de „cadre” care sã surprindã une psihicã nu e la îndemâna ori-
de-a VIII-a ediþii Premiul II – Stoian Alexandru
a Concursului Categoria G Academicã (nãs-
momentul de virtuozitate „maxi- cui, iar cei care vor rezista tenta- Dragoº (Colegiul Naþional de
Internaþional cuþi dupã între 1984 - 1995)
mã”, în cãutarea febrilã a acelui þiei de a sacrifica conþinutul mu- Arte „Dinu Lipatti” – Bucureºti, Premiul I – Lambreva Yoana
„ceva” care sã „dea bine” în faþa zical (scos la luminã cu atâta tru- Craiova Piano prof. Daniela Tudorache) (National Music Academy „Pan-
camerei… iar ei, micuþii artiºti (au dã în orele de clasã, alãturi de Premiul III – Boatã Gabriel Ius-
fost ºi concurenþi cu vârsta de 6 profesor), în favoarea artificiilor Categoria A (nãscuþi dupã ia- tcho Vladigerov” – Bulgaria,
nuarie 2005) tinian (Liceul de Arte “Marin So- prof. Daniela Andonova)
ani) sunt invitaþi sã parcurgã sce- „cu efect la public” vor fi adevã- rescu” – Craiova, prof. Liviu
na cu paºi repezi, strãini, pentru raþii câºtigãtori. Iar laureaþii aces- Premiul I – Giurcanu Theodor Premiul II – Lazarova Viktori-
(ªcoala „B. P. Haºdeu” - Iaºi, prof. Bogdan Pârvu) ya (Bulgaria)
a convinge auditoriul de juste- tui an promit ºi totodatã certificã
þea ºi dreptatea verdictului. Le valoarea incontestabilã a ºcolii Roxana Ota) Premiul III – Streche Gabriela
Premiul II – Ghidiceanu Ruben Categoria C (nãscuþi dupã ia- Maria (Liceul de Arte „Marin So-
simþi emoþia, le înþelegi stângã- pianistice craiovene, ºapte din
Natan (Liceul de Arte „Marin So- nuarie 2001) rescu” – Craiova, prof. Mihai
cia ºi empatizezi cu lipsa lor de premiile I ºi II revenind elevilor
familiaritate pe o scenã atât de rescu” – Craiova, prof. Mariana Premiul I – Bãnescu Sabin Ungureanu)
de la clasele profesorilor Maria-
mare. Totul pare supradimensio- na Ilie, Daniela Balaci ºi Liviu Ilie) (Liceul de Arte „Victor Giuleanu”
nat pentru un prichindel ale cã- Bogdan Pârvu. – Râmnicu Vâlcea, prof. Elena n Ivona Hristescu

16 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
nume ºi renume n OVIDIU BÃRBULESCU

în Liceul de Arte expoziþia de picturã


„Marin Sorescu” ºi graficã „Lumini
din Craiova de primãvarã”
E
xistã, pentru fiecare þionalã de cor a însemnat pen-
ºcoalã, o Carte de tru liceu un succes, în ceea ce

G
aleria „Arta” a U.A.P. rator, este prezent în expoziþie cu tempera cu o mare putere de aco-
Onoare, poate scrisã priveºte organizarea, ca gazdã,
Filiala Craiova a gãz- 5 valoroase tablouri în ulei pe perire a suprafeþei picturale, cu
sau poate doar pãstratã în me- dar ºi Premiul al III lea, formaþia
duit recent o expoziþie pânzã. tratãri plate ale suprafeþei deco-
moria celor care ºtiu sã facã din noastrã coralã fiind pregãtitã de
reunind 45 de tablouri de picturã Cele 4 naturi statice „monu- rative.
viaþa lor, aparent banalã, un spec- profesor Florian Zamfir. La Olim-
ºi graficã realizatã de 7 artiºti plas- mentale” prin þinta compoziþiona- Artistul plastic George Pãu-
tacol. Aºa se întâmplã, în cazul piada Naþionalã de geografie,
tici: Gabriela ªtefãniþã, George lã, cu tuºe largi, expresive. Se nescu, absolvent al Universitãþii
elevilor ºi profesorilor Liceului elevul Ungureanu Victor, avân-

r te
Pãunescu, Iulian Radu, Gabriela percep de asemenea mici parti- de Artã „Nicolae Grigorescu”,
de Arte „Marin Sorescu“, unde du-l ca profesor îndrumãtor pe
Radu, Alexandru ªtefãniþã ºi mai cularitãþi subtile care le sporesc Bucureºti, doctor în Arte Plasti-
muzica, artele vizuale ºi cultura Buzatu Constantin, a luat Menþi-
tinerii Teodora Silvia Velican ºi frumuseþea cum ar fi un potrivit ce ºi Decorative, specializat în
generalã par sã se armonizeze une specialã. Concursurile jude-
Vlad Velican. joc de forme ºi linii sau o graþioa- picturã muralã anticã la „Pontifi-
perfect. Deja numele unora din- þene au însemnat un prilej de a
Cea care a coagulat ºi a dat sã dispunere a pãrþilor. cio Instituto di Archeologia Cris-
tre copii au ecou ºi nu greºim culege noi premii.
forþã ºi unitate grupului este ar- Tot o absolventã a Universi- tiana” Roma, Italia – actualmen-
considerându-i, de pe acum, ar- Profesorul Vlãdulescu Lelia-
tista plasticã Gabriela ªtefãniþã, tãþii de Artã „Nicolae Grigores- te Lector Univ. Doctor al Univer-
tiºti. Rezultatele acestora demon- na a reuºit sã facã din elevii dum-
absolventã a Facultãþii de Istoria cu”, Bucureºti, Graþiela Radu ex- sitãþii de Arte din Craiova i-a pri-
streazã cã elitele unui neam existã neaei mici fizicieni, luând aproa-
ºi Teoria Artei, secþia conserva- pune 7 lucrãri într-o notã de ori- mit ºi a gãzduit pe colegii sãi bu-
ºi vor exista, fãrã sã minimalizãm pe toate premiile puse în joc la
re-restaurare din cadrul Univer- ginalitate evidentã ºi deosebit de cureºteni pe malul stâng al Olte-
dãruirea profesionalã, chiar sacri- concursul Zborul, visul de aur
sitãþii de Arte „Nicolae Grigores- expresive atât cromatic cât ºi în þului, la Bobiceºti, locul de baºti-
ficiul dascãlilor. În anul ºcolar al omenirii, la care au participat
cu” Bucureºti, restaurator spe- ductul constructiv al liniei. Este nã al artistului unde nu de puþine
2013-2014, elevii Liceului de Arte Resceanu Maria, Resceanu Filip,
cialist de picturã muralã. reprezentativã lucrarea „Fata cu ori poposeºte ºi lucreazã.
au obþinut rezultate de excepþie. Bonea Vicenþiu, Niþulescu
În cele zece lucrãri prezentate evantai” – cu flori compuse pe De aceastã datã, alãturi de
La Olimpiada de Arte Vizuale, Eduard, Pãceanã Alexandra,
artista foloseºte tehnica acuare- suprafaþa rochiei, în acorduri cro- colegi, artistul plastic George Pã-
etapa naþionalã, organizatã la Sla- Apan Andreea, Grigorescu Ce-
lei pe ud ºi pe uscat ºi tehnici matice bine susþinute ºi pasaje unescu prezintã în expoziþie nouã
tina, Premiul I a revenit, de trei zar, Berneanu Bianca. Premii fru-
mixte în domeniul graficii. de alb, cu un ritm decorativ foar- lucrãri în ulei pe pânzã: peisaje
ori, la secþiuni diferite, elevilor ur- moase s-au luat la istorie ºi reli-
Suprapunerea formelor este o te expresiv. de la Veneþia, peisaje de la Do-
mãtori: Cojocariu Simona - Tapi- gie, Doljul fiind reprezentat la Na-
precondiþie. Pe fundalul colorat Alexandru ªtefãniþã – absol- breþu ºi Bobiceºti.
serie - profesor îndrumãtor Din- þionalã de elevii Dumitru Andrei,
al tabloului cu acorduri expresi- vent al Institutului Politehnic Bu- Picturile artistului George Pã-
cã Monica, Dincã Mihaela Geor- pregãtit de profesor Dorobanþu
ve, în acuarelã pe suport umed, cureºti, cu master în artã sacrã, unescu impresioneazã prin ºtiin-
giana - Creaþie vestimentarã - Traian ºi Viscol Sebastian, pre-
transparenþa este însoþitã ºi de atestat pictor restaurator, prezin- þa compoziþiilor, a folosirii expre-
profesor îndrumãtor Dincã Mo- gãtit de profesor Boldiºor Ilea-
un efect catifelat, vaporos. tã ºapte lucrãri în acuarelã ºi teh- sive a „gramaticii” structurale a
nica, Puiu Octavian Dragoº - Ar- na. La faza judeþeana a olimpia-
Gabriela ªtefãniþã ne convin- nicã mixtã, în care zonele de alb formelor plastice, prin armonia
hitecturã - profesor îndrumãtor dei de limba englezã, elevii Lau-
ge, prin tablourile prezentate, cã prind viaþã cu structuri figurati- cromaticã desãvârºitã. Picturile
Preda Ion. La aceeaºi olimpiadã, ra Cioc ºi Ungureanu Victor,
a avut în vedere ºi a realizat o ve liniare pe fonduri armonios lui George Pãunescu se plaseazã
Premiul al II-lea a fost obþinut de având profesorii Mirea Ileana ºi
armonie expresivã a culorilor colorate expresiv. în sfera artei de calitate, nu sunt
cãtre elevii Slobodniciuc Aida - Popescu Rodica, au luat Menþi-
complementare. Forma – culoare Mai tinerii artiºti, absolvenþi doar un produs al mâinilor ºi al
Tapiserie - profesor îndrumãtor une. Toate rezultatele elevilor ºi
dominã; sunt forme rezultate din ai Universitãþii de Artã „Nicolae stãpânirii ºtiinþei tehnicii pictu-
Dincã Monica, Tudorescu Lu- ale cadrelor didactice au fost
juxtapuneri sau suprapuneri par- Grigorescu”, Bucureºti, Teodora rale, ci ele þâºnesc dintr-un izvor
cian - Tapiserie - profesor îndru- apreciate de echipa managerialã
þiale elaborate din fuziuni relativ Silvia Velican ºi Vlad Velican sunt mai adânc al sufletului artistului
mãtor Popescu Diana. Iconogra- a ºcolii, reprezentatã de profeso-
dirijate din pete colorate. Ele de- prezenþi în aceastã expoziþie fie- care dã forþã creaþiei artistice.
fia a adus ºcolii Premiul al III-lea, rii Lucia Vlãdoiu ºi Katerina
vin mijloace specifice cu ajutorul care cu câte patru tablouri. Remarcãm ºi modul pertinent,
prin eleva Þârcomnicu Laura, Anghel. Evident cã nu am epui-
cãrora artista reuºeºte sã expri- La Silvia Velican naturile sta- plin de substanþã esteticã ºi de
profesor îndrumãtor Popescu zat lista premiilor ºi a premianþilor
me ºi sã comunice idei, sentimen- tice „Vase cu flori” – ulei pe pân- cãldurã, în care George Pãunes-
Diana, iar Premiul special la Liceului de Arte „M. Sorescu”, dar
te ºi stãri estetice. zã, sunt realizate în armonii cro- cu ºi-a prezentat colegii la verni-
sculptura a fost luat de cãtre Is- considerãm cã am convins pe toa-
Iulian Radu, absolvent al Uni- matice calde într-o tratare com- sajul expediþiei „Lumini de primã-
pas Teodora, îndrumatã de pro- tã lumea, în ceea ce priveºte cali-
versitãþii de Artã „Nicolae Grigo- poziþionalã modernã, îndrãznea- varã”, de la Galeria „Arta” din
fesorul Popescu Emilian. Concur- tatea actului didactic.
rescu” Bucureºti, pictor restau- þã, iar la Vlad Velican lucrãrile în Craiova.
sul Internaþional de interpretare
instrumentalã Craiova Piano,or- n Prof. Gela Enea
ganizat chiar de liceul nostru,
prin strãduinþa unei echipe didac-
tice conduse de profesor Dana
Balaci, a adus premii valoroase l comparativul de superioritate l comparativul
in palmaresul ºcolii. Premiul al mai apucat sireacul...)”. LUCA INTEROGAÞII. „La naºtere
II- lea a fost luat de elevii: Radu PIÞU, Chansons de gest(uell)e sîntem cu toþii îngeri. Perspecti-
Adrian, pregãtit de profesor Ma- paillarde, Ed. OPera Magna, Iaºi, va morþii ne transformã treptat în
riana Ilie, Neacºiu Popescu 2014 *** oameni. Doar neînþelegerea lumii
Luca, pregãtit de profesor Pârvu poate fi o formã de suportare a
Liviu Bogdan ºi Tomescu Cristi- NU-L VÃZUSERÃ. „Nu-l vã- ei. Unde mai e nimicul care a în-
na, pregãtitã de profesor Dana zuserã, cãci erau orbi demult / ceput lumea? Dar plinãtatea care
Balaci. ochii lor erau întorºi înãuntru / o va sfîrºi? Omul e singurul ani-
Olimpiada Naþionalã de in- ca ai liliecilor zburând jos ºi pre- mal aruncat în prãpastia unor
terpretare instrumentalã a îmbo- vestind ploaia / cercetând palma asemenea interogaþii.” IOAN F.
gãþit colecþia de premii cu Premiul descãrnatã a verii”. VASILE POP, Marginalii la o absenþã, Ed.
III, la vioarã, luat de eleva Nedel- IGNA, Locuri pustii, Ed. Cartea Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº,
cu Ioana, a cãrei profesoarã este Româneascã, Bucureºti, 2013 2014 ***
ªopov Speranþa, iar chitara, per- ***
cuþia ºi clarinetul s-au evidenþiat
prin Premii speciale sau Menþi-
uni. În ceea ce priveºte Cultura
generala, elevii s-au distins prin
urmãtoarele premii: La Concursul
Naþional Povestile cangurului,
Premiul I, Dãnilã Ema Ilinca, pre-
gãtitã de profesor Enea Gela, Pre- PROOIMION. „O sã reamintim
miul al II-lea, Borocan Ileana, pre- cã René Etiemble, comparatistul ZALMIOR V. „Fotonii-mi
gãtitã de profesor Bunget Mari- lucrat cinexegetic la problemã de de-altoi n-au umbrã nici joi, / n-au
lena, Premiul al III-lea, Stoian Ste- Adrian Marino, îºi propunea – în pietre clivante, nici protuberan-
luþa Roxana, pregãtitã de profe- interviul, acordat napocanului te, / au doar matcã-n roi, gândind
sor Enea Gela. universitar Ion Pop, din Ore fran- preþuri noi,/ pentru vãmi ºi fan-
Un premiu III ºi o menþiune ceze – sã deie cîndva o replicã te, la comete-plante,/ fotonii-mi
s-au luat ºi la faza naþionala a con- tare semioticenei Julia Kristeva, de-altoi, fulgerele-n ploi...”. ION
cursului Comunicare ortografie, ilustratoare, pe vremuri telquelis- PACHIA-TATOMIRESCU, Cali-
prin elevii Anghel Georgiana si te, a ceea ce Jean Paulhan va fi graful de salmi, Ed. Waldpress,
Bonea Vicenþiu, pregãtiti de pro- numit, înainte de Ultimul Rezbel Timiºoara, 2013 **
fesor Enea Gela. Olimpiada Na- Mundial, «teroarea literarã». (N-a

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 17
n MIHAELA VELEA

martor ocular
Galeria ARTA Craiova, 16. 04 – 04. 05. 2014
în care activeazã facultãþi de artã esteticii acreditatã de Van Gogh.
cu tradiþie sunt mult mai eferves- Pictura lui Dina îºi propune sã
cente ºi mai active din punct de devinã expresivã tocmai prin aºa
vedere artistic. zisa deformare a ceea ce este de-
Urmãrind expoziþiile din ultima numit în mod curent realitate vi-

Î
n ultimii ani formula „tâ- vreme, se profileazã o nouã eta- zibilã, oferindu-i acesteia contu-
nãr artist” a fost folositã pã care defineºte arta tânãrã din ruri mai laxe ºi o personalitate
în Craiova mai mult ca un Craiova, iar unul din numele care mai puternicã.
reflex de limbaj, de vreme ce „ti- a devenit destul vizibil în acest Expoziþia Martor ocular, des-
nerii artiºti” ajunseserã deja la moment este Alexandru Dina. chisã în 2014 aratã cã privirea lui
vârsta deplinei maturitãþi. Astfel, Absolvent al Academiei de Arte Alexandru Dina cautã în perma-
r te

deºi depãºitã de evidenþe ºi fãrã ºi Design Artez Enschede Olan- nenþã sã pãtrundã mai mult decât
a se crampona de perspectiva da (2002), Dina încearcã sã îºi suprafaþa lucrurilor. Artistul nu
unei aprecieri ultra corecte, for- dezvolte o carierã artisticã aici, se aratã preocupat sã redea doar
mula s-a perpetuat totuºi definind fãrã a se simþi limitat de atmosfe- forma obiectelor, ci propune o
în mod „fraudulos” un segment ra pestriþã a oraºului. Expunând temã care transformã statutul de
ce cuprindea în principal artiºti adesea la saloane ori la expoziþii- obiect (neînsufleþit) în subiect.
trecuþi bine de 40 de ani, dar care le de grup de la Galeria Arta, pic- Asemenea unui dispozitiv de sto- de luat vederi cu rezoluþii din ce sã fie recrutate din revistele de
în memoria locului rãmãseserã fi- tura lui Alexandru Dina s-a evi- care de date, spaþiile ºi obiectele în ce mai încãrcate de megapixeli amenajãri interioare, se extrag din
xaþi ca reprezentând tânãra gene- denþiat încã de la început, venind lui Dina devin pãstrãtoare de in- sunt un element indispensabil al limitele contururilor reale; ele se
raþie. Acest lucru poate fi expli- cu un tonus ºi o privire ce capta formaþie cu valoare de document. omului din societatea actualã, a alungesc nefiresc, se contorsio-
cabil dacã luãm în considerare ºi însufleþea spaþiul. Expoziþiile Spaþiul ca loc comun, încãperile capta o imagine fotograficã a de- neazã, evadeazã din aºa numitul
faptul cã, deºi Liceul de Artã din personale din 2012 ºi 2013 l-au cu funcþionalitate sumarã devin venit ceva comun ºi extrem de real convenþional, devenind ex-
Craiova pregãteºte generaþii în- fixat ºi mai bine în mijlocul comu- martori, nu doar ai locuirii, ci ai accesibil. Valoarea unei imagini presie a unor stãri sufleteºti în-
tregi de absolvenþi care urmeazã nitãþii artistice în care încerca sã vieþii cu multitudinea sa de aspec- nu mai þine de acurateþe, ci cautã cãrcate de emoþii. Camerele lui
o facultate de profil, cea mai mare se integreze, fãrã a se confunda te pe care le poate traversa. Re- sã redea mai mult decât o mulþi- Alexandru Dina nu sunt doar
parte a acestora se îndepãrteazã însã ideatic ori stilistic cu aceas- prezentarea oamenilor devine me de obiecte utilitare frumos spaþii în care se stã, ci locuri în
de oraºul natal, ori chiar dacã ta. Faptul cã ºi-a fãcut studiile în aproape inoportunã. Prezenþa lor aºezate în decor. Camerele lui Ale- care existenþa se simte ºi se trã-
pãstreazã fizic contactul cu aces- Olanda, luând contact direct cu nu e nici mãcar sugeratã ci doar xandru Dina, depãºesc stadiul de ieºte la un nivel de intensitate ce
ta, aleg sã expunã în alte zone, tradiþia ºcolii de picturã olande- indusã, lãsând spaþiul sã transmi- habitat personal cu poze de fa- nu poate sã conducã spre banal,
care le oferã o perspectivã mai ze, l-a influenþat în mod evident, tã o poveste cu final deschis, ce milie, ele devin un perimetru al lâncezealã ºi plictis. Dar cine poa-
concretã de afirmare. De altfel modul sãu de exprimare artisticã poate fi reconfiguratã de fiecare individualitãþilor ce nu cautã sã te fi martor ocular al întregii com-
aceastã opþiune pare una corec- pãstrând încã elemente care îl fac privitor în parte. se izoleze în existenþe-ºablon. plexitãþi pe care o presupune de
tã, observând faptul cã oraºele sã se pãstreze în descendenþa În condiþiile în care camerele Obiecte banale, ce nu îºi doresc fapt viaþa?

n CRISTINA OPREA

integrarea simbolului în arta contemporanã


U
n interesant eveni- rire la literã. Ea are o mare forþã,
ment expoziþional a nu se divide ºi formeazã un alfa-
avut loc în data de bel, ce stã la baza cuvintelor. Pro-
5 mai 2014 la galeria ,,Arta” din babil cã artistul s-a gândit la o
Craiova, unde, pe simeze ºi-au dat simbiozã între forþa creatoare a
întâlnire doi tineri artiºti: George imaginii ºi puterea cuvântului. În
VOICA ºi Dan NICA, formaþi la anumite lucrãri apar chiar citate
Universitatea de Artã ºi Design din Psalmi, ceea ce ne demon-
Cluj-Napoca, secþia sculpturã. streazã faptul cã artistul este in-
Aceastã întâlnire nu a fost în- spirat ºi de puterea spiritualã a
tâmplãtoare. Deºi cei doi au vi- cuvintelor, dar ºi cã omul lasã în
ziuni diferite, contrastând prin urma sa ca semn – cuvântul.
mijloacele artistice de exprimare, Privind în ansamblu, compo-
ei au avut un punct comun, acela ziþiile sale abundã de elemente cu
al simbolului. Iubitorii de frumos încãrcãturã sacrã, de aceea pro-
au avut astfel posibilitatea sã în- babil întâlnim îngerul ca semn al
tâlneascã douã moduri de abor- mesajului divin, copacul ca sim-
dare a limbajului simbolic, douã bol pentru Eden, cupa semnifi-
interogaþii asupra existenþei. când Graal-ul, barca înfãþiºând
George VOICA transpune pe sfânta bisericã, iar cetatea sau
pânzã sau hârtie reflexiile sale cu cea mai frumoasã luminã ºi cea Pentru cã despre cugetãri in- gândul la muzicalitatea lucrãrilor oraºul reprezentând Paradisul
privire la tema copilãriei, un sim- mai mare energie o gãsim în zona terioare ne ,,vorbeºte” în creaþii- sale, dar ºi la armonia creatã prin Divin sau Paradisul Uman.
bol al inocenþei, dar ºi al simplitã- copilãriei. Aceste ipostaze scãlda- le sale ºi Dan NICA. Acest tânãr intermediul semnelor. Poate sem- În afara lucrãrilor panotate pe
þii umane. Personajul omniprezent te în culoare nu sunt altceva de- artist trateazã simbolul dintr-o nul ce beneficiazã de o atenþie simezele galeriei au fost expuse
ce face legãtura între tablourile cât moduri de abordare din diferi- altã perspectivã, începând cu deosebitã ºi care oferã o desci- ºi trei sculpturi având trei forme
sale este un copil. Acesta este te unghiuri a celei mai frumoase materialele folosite – lemn ºi frare a creaþiilor este cheia. Acest diferite: pãtrat, spiralã ºi cerc.
redat în diferite ipostaze, de la pe- vârste a omului. bronz – la tehnici, ºi pânã la sem- element îl întâlnim în diferite ipos- Aceste lucrãri le-am interpretat ca
trecerea zilei de naºtere, jocul cu Ce a fãcut omul în copilãria ne incizate sau pictate. În demer- taze semnificând deschiderea ºi pe un drum ales spre a fi parcurs,
baloanele, desenul pe asfalt, de- umanitãþii? A desenat de pereþii sul sã recurge la mai multe tipuri închiderea unor spaþii, deþinerea plecând de la stabilitatea simbo-
senul pe un perete ºi pânã la în- peºterilor, a lãsat urme grafice pe de simboluri: simbolul cromatic unei forþe sau a unei puteri, dar lizatã de pãtrat, vãrtejul vieþii sim-
cercarea de a deschide o uºã ma- vasele ºi uneltele sale, a desco- (roºu, verde, auriu) simboluri ºi posibilitatea de a domina, a bolizat prin spirala semnificatã de
sivã din lemn. Fiecãrei scene ar- perit, prin peregrinãrile sale, noi numerologice (1, 3, 4), simboluri controla sau a veghea un anumit cochilia unui melc ºi ajungînd la
tistul i-a destinat un spaþiu amplu zone de explorare ºi s-a bucurat geometrice (pãtrat, romb, loc sau zonã. Acest semn are mul- întâlnirea cu Divinitatea semnifi-
de exprimare, monumental, tratat alãturi de ceilalþi. Aceste trãiri ar- triunghi, spiralã) ºi simboluri gra- tiple reprezentãri ºi forme, de la catã de un cerc.
în pensulaþii largi, lejere, condu- haice nu s-au modificat, repetiti- fice (literele alfabetului, cheia, cheia trilobatã, la cea triunghiu- Sunt convinsã cã existã multe
cându-ne privirea prin efectele vitatea lor demonstrându-ne pocalul, copacul, bicicleta, larã, dar interesantã este ºi pre- chei de descifrare a lucrãrilor lui
cromatice obþinute. Jocul con- asta, iar expozantul ni le reamin- ochiul, fereastra, melcul, barca, zenþa ei în compoziþii, în ipostazã Dan NICA.
trastelor, desenul bine realizat, nu teºte. Oricare din noi poate fi cetarea, figura femininã, copacul, unicã, dublã ºi chiar triplã, sem- Artiºti complecºi – George
sunt decât mijloace prin care Geor- semnificat de acest copil, poate îngerul, bicicleta). Tot acest lim- nificând poate accesul spre un VOICA ºi Dan NICA – au oferit
ge Voica ne invitã sã facem intros- trãi acea stare de curãþenie sufle- baj propriu de exprimare format anumit drum, aspectul dublu al publicului craiovean posibilitatea
pecþii în lumea copilãriei, acest teascã ºi se poate bucura de cro- din aceste semne-simbol au o în- vieþii umane – nocturnã/diurnã ºi de a le descifra mai bine creaþiile
prag existenþial, acest univers în matica vieþii. Aparenta simplitate cãrãcturã spiritualã. poate trei etape de curãþare, de ºi de a le înþelege efortul perso-
care mereu dorim sã revenim. Nu dezvãluitã prin culoare, prin sce- Folosirea a douã materiale so- limpezire sau de evoluþie (naºte- nal depus în evoluþia artei vizua-
întâmplãtor se produce în fiecare ne veridice pun totuºi vizitatorul nore – lemnul (utilizat la construi- re, viaþã, moarte). Dupã acest pro- le craiovene.
din noi aceastã stare de reîntoar- în faþa unor meditaþii asupra mi- rea viorilor) ºi bronzul (folosit la fund semn, un altul îºi face simþi-
cere, deaorece cea mai purã stare, nunilor vieþii. turnarea clopotelor) m-au dus cu tã prezenþa vizual ºi aici fac refe-

18 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
n MICHAEL FINKENTHAL

Sesto Pals, un pitagoreic suprarealist


al secolului al XX-lea (II)
A
m vorbit de influenþa trece fiindcã ea mi s-a impus, se ponosite“, încã mai rasfoieºte tautologie fiindcã el când spune se mai produce la voia întâmplã-
lui Hegel în prima par- loveºte de afirmaþia senzorialã a „cãrþi mirosind a tipar, cu pagini cã gândeºte înseamnã cã-ºi dã rii. Dacã în exterior un individ
te a articolului, ar fi tre- existenþei mele. imaculate ºi lucioase“. Un an seama, simte cã gândeºte, simte poate fi înlocuit printr-un altul,
buit sa-l pomenesc ºi pe Engels Existenþa mea ca individ este dupã ce scrisese textul filosofic deci o parte din existenþa lui adi- dacã pentru mine un frate chiar
printre mentorii intelectuali ai negatã. Pentru ca sã mã pot afir- discutat aici, va reveni în poemul cã se simte parþial pe el însuºi. sau o fiinþã cât de apropiatã pu-
poetului. Materialismul lui dia- ma din nou ca Eu, eu trec aceastã Prãpastia datat, mai 1967, la ide- Lui Descartes îi trebuia însã tea sã fie alta (cu alte caractere),
lectic este bine ancorat în acesta negaþie lumii exterioare cãreia îi ea zãdãrniciei acestei întreprin- aceastã deducþie pentru a dedu- dacã raportez acest proces la
din urmã: „Primitivul în prima lui atribui un spirit. În felul acesta deri. Deocamdatã însã continua ce din conºtiinþa sensibilã a exis- mine, mã întreb de ce nu sunt alt-
fazã de dezvoltare vede în orice eu trebuie sã admit ºi materia ºi sã caute: „am arãtat pe scurt câ- tenþei proprii, de care nu se pu- cineva?
obiect o existenþã asemãnãtoare spiritul ca existenþe. Prima (i.e. teva lucruri care mã vor ajuta în tea îndoi, existenþa sa în raþiune. Într-adevãr, ca sã pot admite
cu a sa proprie. – De aici provine materia), este dictatã de raþiunea ceea ce vreau sã scriu mai depar- Asta fiindcã raþiunea pune lucru- cã hazardul opereazã aici trebuie
credinþa în zei. – Apoi, odatã cu prin care eu caut sã mã afirm în te. Vom încerca acum sã cobor în rile pe o poziþie care dupa cum sã consider un Altul, acelaºi cu
dezvoltarea raþiunii ºi a raþionali- lumea din afarã ºi este rezultatul mine, sã privesc din afara mea am vãzut nu cuprinde necesita- un alt Alt. Dar aici raþiunea gre-
zãrii lumii exterioare, se impune o activitãþii mele asupra lumii, în ceea ce se petrece în mine fãrã ca tea existenþei individului. Dacã ºeºte fiindcã când e vorba de
separare a Eului de lumea exte- timp ce spiritul derivã dintr-un prin aceasta sã scot eul meu din mã îndrept în afara mea vãd cum mine însumi eu nu mã pot consi-
rioarã; prin aceasta apare mate- ceva ce sunt numai în mine, în el ºi sã-l situez în afara mea“. ªi diverse individualitãþi apar ºi dis- dera acelaºi cu Altul. Raþiunea
ria care este negaþia oricãrei indi- interiorul meu (raþional sau prin cu toate ca afirma, „nu vreau sã par vãd cum se nasc animale ºi pentru a putea raþiona are nevo-
vidualitãþi acordata exteriorului ºi transport pot sã recunosc sau sã fac ºtiinþã; deocamdatã vreau sã oameni vãd cum mor. Vãd un ou ie sã egalizeze ceea ce e diferit ºi
prin aceasta, afirmarea individua- simt ºi un alt Eu. Dar transportul încerc sã mã caut aºa cum sunt, care nu e nimic decât o aglome- sã diferenþieze apoi dupã sche-
litãþii proprii. Acest moment al e numai sporadic.) Atât spiritul animal, fiarã, lipsit de raþiune ºi rare de substanþe chimice dispu- ma acelaºi – altul. – Un acelaºi al
gândirii însã subzistã la început cât ºi materia – ca si concepte – de simþurile corespunzãtoare se într-o anumitã ordine. Din aceluiaº sau un altul al altuia este
fiindcã nu sunt încã suficient de sunt deci rezultatul negaþiei indi- acestei raþiuni”, încearcã sã abor- acest ou se desvoltã un animal. pentru raþiune unitatea (Hegel).
bine „explicate” fenomenele ºi în vidualitãþilor înconjurãtoare ºi deze problema cât se poate de Un animal care trãieºte, are o voin- Aici acelaºi sau altul este luat
consecinþã apare necesitatea fie proiectarea lumii mele interioare raþional. Dar, scrie poetul, „voi þã, se hrãneºte conform cu nece- drept conþinut la început nedife-
de a gãsi pentru lumea exterioarã raþionale ºi sensibile în exterior. cãuta sã mã mulþumesc sã utili- sitãþile lui ºi apoi când procesul renþiat; când mã întorc spre mine
o esenþã superioarã, „spirit”, fie În realitate, lumea înconjurãtoa- zez numai raþiunea pasivã, acest lui vital e întrerupt, moare. Nu constat cã Eu nu pot fi pentru
de a recunoaºte totuºi existenþa re este formatã din indivizi (sau aparat raþional care se numeºte rãmâne decât un cadavru din care mine un altul, în mine nu gãsesc
unor „indivizi” care se conduc particule) a cãror legi de indivi- observaþia, ºi sã nu merg mai de- dupã dispariþia procesului vital, decât Eu. Sunt Eu. Chiar dacã
dupã anumite legi proprii, „mole- dualizare ºi a cãror existenþã stau parte, sã nu ies din limitele ob- dispare ºi individualitatea. Or pentru moment mã situez sau mã
culare”. Între cele douã poziþii de la baza proceselor aºa zis materi- servaþiei pure; în aceste condiþi- acest cadavru este mai puþin de- desfãºor în timp ºi mã compar cu
altfel nu existã o diferenþã prea ale, pe care le percepem. (Aces- uni sã încerc sã vãd ce se petre- cât un ou. Un ou poate sã devie ceea ce am fost, altul, acesta e o
netã. Apoi, odatã cu evoluþia ra- ta) este un lucru care se întâmplã ce cu mine ºi în mine”. Ne aºtep- un individ pe când un cadavru în poziþie a raþiunei care tinde sã
þiunii care se dezvoltã în legãturã vrând nevrând: când raþiunea re- tam sa descoperim în text o feno- care procesul vital s’a stins nu exteriorizeze trecutul. În realitate
cu lucrurile exterioare pe care Eul constituie un proces exterior pe menologie a existentei. mai poate sã redevinã individ. Eu mã simt pe mine existent în alt
le trateazã la acelaº nivel (ca ex- care-l leagã numai de lucrurile „Constat cã în primul rând sunt Mai vãd apoi cã în cursul acti- fel decât îl simt pe altul existent,
terioare), individualitatea proprie exterioare, ea are în general ten- un Eu, un Eu care simte foarte as- vitãþii vitale indivizii în viaþã se- fiindcã în gândul existenþei mele
indivizilor din care se compune dinþa de a anula orice legãturã cuþit cã nu poate fi în legãturã di- creteazã aceste celule din care prezente este sensibil nu numai
acest exterior dispare ºi noþiunea directã, interioarã, cu acest pro- rectã în interiorul lui decât cu el apoi apar alþi indivizi. Mai mult prezentul, dar ºi trecutul ºi viito-
de materie se impune din ce în ce ces. Mai mult decât atât, când însuºi sau cu pãrþi din el însuºi. decât atât, aceste celule sunt pre- rul. Când eu mã gândesc la exis-
mai mult. Dar acum Eul care s-a conceptele esenþiale de la care Dacã o parte din el însuºi sunt gãtite pentru dezvoltarea proce- tenþa mea actualã simt aceastã
folosit de aceastã noþiune de porneºte raþiunea sunt prea date ale memoriei pe care ºi le-a sului vital ºi în anumite condiþi- existenþã a mea indiferent de evo-
materie pentru a se impune, tre- strâns legate de Eu, atunci raþiu- însuºit prin aparatajul de comuni- uni favorabile uºor de reprodus luþia ei. Dacã nu sunt aºa, înseam-
buie sã aparã undeva exterior. nea le proiecteazã în exterior sub care cu lumea externã sau dacã în aceste celule procesul vital în- nã cã nu am reuºit sã înving re-
Cum însã raþiunea a creat materia forma unor concepte care pose- este în legãturã cu alte euri sau cu cepe parcã dela sine. Totul îmi zistenþa raþiunei ºi sã mã simt pe
(?) iar Eul s-a þinut de o parte sa- dã totuºi o legãturã strânsã cu un alt eu a cãrui existenþã ocupã o apare stãpânit de hazard. Atât oul mine ca pe Mine, ci mã simt ca pe
tisfãcut de faptul cã existã numai complexul interior sensibil. Ve- parte din partea lui sensibilã, aces- sau ovulul, cât ºi dezvoltarea lui altceva, adicã simt definiþia raþi-
El ºi Altceva se trezeºte cã acest dem deci cã Hegel se întâlneºte tea sunt numai legãturi exterioare ulterioarã, începutul procesului unei mele despre mine care nu
altceva devine concret ºi deci cu Engels (sau vice versa) si pe care ºi le-a interiorizat. vital în care se poate interveni din mai este aceiaºi cu „Mine”. Pen-
indubitabil existent pentru El. El uneori autorul recunoaºte faptul Dacã eu mi-aº pierde complet exterior, cât ºi apariþia individu- tru a ajunge la mine trebuie sã mã
nu se împacã cu aceastã poziþie, în mod explicit în continuare: memoria ºi aº fi plasat undeva în lui dupã terminarea procesului de simt nemijlocit pe Mine fiindcã
El trebuie sã se afle în afara lui ca „Aºa se întâmplã în filosofia întuneric aº avea totuºi legãtura gestaþie. Unde se aflã acest indi- în raþiune Eu trebuie sã dispar,
sã înþeleagã acum materia. Dar lui Hegel unde conceptele (l’être, deplinã cu mine însumi ºi nu o vid înainte ºi in timpul procesu- sã-mi devin exterior mie; si aceas-
individualitatea lui ca sã se afir- le quelque chose etc.) sunt con- legãturã raþionalã cu mine însumi, lui de gestaþie? Existã totuºi un tã exteriorizare pot s-o fac sau în
me trebuie sã nege orice altã in- cepte sensibile pe care raþiunea ci o legãturã directã sensibilã, moment când el apare. Dacã pro- spaþiu sau în timp. Deci numai în
dividualitate. De data asta el nea- le preia ºi le foloseºte; dar chiar «m-aº simþi pe mine». De aceea, ducerea oului sau ovulului sunt raþiune, singurã, pierd tocmai
gã nu individualitatea exterioarã atunci când se foloseºte un con- poziþia cogito ergo sum a lui Des- determinate de hazard, dacã în- ceea ce trebuie sã caut. Mã pierd
a indivizilor (din afara lui), ci in- cept ca materia, care este negaþia cartes, pentru perceperea exis- ceputul procesului de gestaþie pe mine”. Aceastã ultimã propo-
dividualitatea lor interioarã. individualitãþii pentru orice indi- tenþei proprii, nu este necesarã; este ºi el determinat de hazard, ziþie este a poetului mai degrabã
Astfel apare „spiritul” care se vid exterior, în realitate se ia ca (Dar) mai mult decât atât, este o procesul de gestaþie ca atare nu decât a filosofului!
opune „materiei”. Atât timp cât punct de plecare individualitatea
spiritul poate fi considerat un sensibilã ºi deci interioarã. Sin-
corespondent rãsturnat al indi- gurul concept care poate fi con-
vidualitãþii proprii care deºi îmi siderat pur raþional ºi deci des-
este raþional inaccesibilã dar mi- bãrat de toate legãturile interioa-
e mai apropiatã decât raþiunea fi- re este „cantitatea” ºi elementul
indcã o simt în mãsura în care mã ei «unitatea», care reprezintã in-
simt pe mine, el contracareazã ºi dividul pur exterior în relaþia lui
completeazã conceptul de mate- cu „numãrul” sau multitudinea
rie prin care eu am anulat exis- de indivizi exteriori.
tenþa exterioarã a individului ºi Astfel stând lucrurile, indife-
deci pe a mea proprie – lucru pe rent de conþinutul (ei) raþional
care eu nu-l pot admite. Negarea orice deducþie filosoficã are ºi un
individualitãþii proprii altor indi- conþinut sensibil ºi deci interior;
vizi este afirmarea existenþei mele de aici provine negaþia, contra-
ca individ. Dar afirmarea mea ca riile, dialectica”.
individ în afara materiei înconju- Dupã aceasta introducere te-
rãtoare deci ca individ unic care oreticã ºi dupã fixarea cadrului
percepe aceastã materie prin fe- discuþiei, Sesto Pals descinde în
nomenele care se produc în ea, prãpastia sinelui, de asta data
este acum negatã de însãºi însã într-un mod controlat. Lasã
aceastã materialitate (care trebu- deoparte sentimentele, uitã de
ie sã fie valabilã ºi pentru mine). necazurile cotidiene, suntem în
Negaþia individualitãþii pentru anii cei „buni“ acum. Discuþia este
indivizii exteriori se întoarce asu- calmã, filosoficã: acum poetul
pra mea. Însã de data aceasta, încã mai priveºte „þintã nopþi în-
aceastã negaþie peste care nu pot tregi înspre hrisoavele vechi ºi

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 19
U
na dintre biografiile
cele mai interesante n CONSTANTIN CUBLEªAN
(ca sã nu spun: ciuda-
te) ale scriitorilor români care au
optat pentu exilul în Occident,
dupã cel de al doilea rãzboi mon-
non credo, oro
dial, este aceea a lui Petru Dumi-
triu. Opera sa, de asemenea, poar-
(Petru Dumitriu)
tã o pecete controversatã în cri- fãrã a avea o imagine mãcar în sunt – mai exact, credincios – ºi lui, atât cât putem în trista noas-
tica literarã româneascã de azi minte/…/ cãtre o nonimagine ce sunt – ºi anume, un om care se trã limitare, lui… în direcþia... Lui,
(Dar ºi în cea de ieri, în ciuda fap- mentalã, un Cineva-sau-Ceva- roagã la Dumnezeu. Prea rar, sunt El, Sãu, Celui necunoscut pe care
tului cã dupã decizia de a rãmâne sau-Orice-altceva mental, Dinco- conºtient de asta. Dar mai ºtiu cã îl numim în mod tradiþional Dum-
dincolo de fruntariile þãrii, în 1960, lo”). De aici însã, ºi pânã a vedea fãrã rugãciune aº fi un om infe- nezeusau altfel, în funcþie de
numele sãu n-a mai putut fi vehi- în Petru Dumitriu un scriitor reli- rior”; „Viaþa mea este centratã pe, moºtenirea ºi capacitãþile noas-
culat în presa româneascã), im- gios e o distanþã uriaºã, în ciuda subordonatã ºi ordonatã în jurul tre lingvistice ºi culturale”. Iatã
putându-i-se scrierile obediente eforturilor prefaþatorilor (demer- rugãciunii (…) biata mea rugãciu- deci, cã nu poate fi vorba, în esen-
ideologiei ºi politicii Partidului suri cu totul lãudabile în privinþa ne, nu am altceva care sã confere þa atitudinii scriitorului, de o ati-
Comunist (Vânãtoarea de vulpi, nevoii ºi utilitãþii recuperãrii in- ordine, sens, demnitate ºi valoare tudine tipic religioasã ci mai de-
Pasãrea furtunii, Drum fãrã pul- tegrale ca scriitor a acestuia) de fiinþei mele. Toate celelalte vin grabã de una în care cautã,într-
bere º.a.), dar ºi recunoscân- a pleda în favoarea unei atari in- dupã rugãciune (…) ºi se adresea- un orizont religios (mai curând spune Mântuitorul lui Toma. Pe-
du-i-se calitãþile de mare scriitor terpretãri. Drum fãrã pulbere, zã sinelui dincolo de limite”. teologic), argumente pentru în- tru Dumitriu, în felul sãu, este un
contemporan, evidente în roma- oricum am lua-o, e greu de ac- Cartea aceasta nu este o carte þelegerea umanitãþii ca genera- alt fel de Toma, mai intelectuali-
nele Bijuterii de familie, Croni- ceptat cã „înãuntrul molozului teologicã, nici mãcar filosoficã. toare de bun ºi rãu, de bine ºi zat, mai rafinat, desigur, dar ºi mai
cã de familie º.a., care tematic nu discursiv” prezintã o „viziune” Este însã o mãrturisire dramaticã rãu, într-o dialecticã existenþialã bântuit de angoase. Eseurile
mai satisfãceau doleanþele iluº- „sincerã ºi camuflat subversivã”, a cãutãrii de sine a unui om sus- pe care însuºi a experimentat-o. acestea au tocmai de aceea far-
trilor politruci ai vremii. N-a fãcut propunând „o imagisticã (…) de pendat (scindat) între douã reali- Din acest punct de vedere, co- mecul lor aparte. Mai ales pentru
parte dintre cei care, în Occident tip biblic ºi circularã”, finalul re- tãþi. Una din care a evadat ºi alta mentariile pe care le face pe mar- cã pun în circulaþie ºi un însem-
fiind, la finele rãzboiului nu s-au prezentând „o viziuine biblicã de în care plonjat, fiind asimilat (atât ginea ideilor (operelor) unor Wit- nat cuantum de mãrturisiri bio-
mai întors în þarã, ºi nici dintre sfârºit încremenit de lume, spriji- cât a fost asimilat), trãind ºi scri- tgenstein („pãrerea mea, cel mai grafice: relatãri despre perioada
aceia care, cu vreun deceniu ºi nitã doar de umãrul sterp al ori- ind, sfâºiindu-se pe sine într-o mare filosof al secoluluiXX”), studiilor în Germania, despre via-
jumãtate mai târziu, au evadat, zontului” (Ion Vartic), aºa cum continuã, nesfârºitã degringola- Kant, Anselm („iubeam gândirea þa anevoioasã de dupã rãmâne-
cum au putut, de sub presiunea nici Incognito, capodopera pro- dã sufleteascã, mai mult decât lui Anselm ºi îl urmam, dar ºtiam rea în Vest, despre vizita în þarã
regimului totalitar ceauºist, fals ducþiei sale realizate în Occident, moralã ºi cu atât mai puþin socia- cã mai rãmâneau lucruri de dupã ’89 º.a.
democratic, cãutând un modus nu are cu adevãrat un ax religios: lã. Este o carte de confesiuni, de spus”), Spinoza, Maxim Mãrturi- O evocare plinã de sinceritate
vivendi dincolo de fosta cortinã „cu totul cristic este sfârºitul ro- întrebãri, de neliniºti umane ale sitorul º.a., nu sunt altceva de- este cea referitoare la mariajul cu
de fier, pe care Pertru Dumitriu a manului”, zice Marta Petreu, vã- unui creator de frumuseþi care a cât „cãutarea ºi nevoia unei abor- Henriette Yvonne S(thal), cãreia
traversat-o, cei drept, aventuros, zând în personajul Sebastian pu- avut parte de o existenþã marcatã dãri intelectuale a rugãciunii”. îi face unul din cele mai sugesti-
forþând graniþa dintre Berlinul de nerea „în act” a mesajului Mân- mereu de urât, de urâtul istoric Pentru ca însuºi sã-ºi defineascã ve portrete, dar ºi drama distan-
Est ºi cel de Vest, cu acte oare- tuitorului din Predica de pe Mun- (social, politic), urâtul lumii din astfel demersul: „Esenþa studiu- þãrii de cea de a doua soþie, pre-
cum diplomatice ºi cu o maºinã te, romanul abordând „tema cris- jurul sãu, de care nu s-a simþit a fi lui meu ar fi descrierea, analiza ºi cum ºi fericirea pe care i-o pro-
ce purta numãr strãin. Explicaþia ticã în vremuri de teroare comu- responsabil, cãci totul venea discutarea relaþiei mele – sau, ca curã cea de a treia. Sunt pagini
o oferã din nou într-o carte de nistã”. Petru Dumitriu nu s-a con- peste puterile sale de decizie, dar sã dau dovadã de modestie, a ce s-ar potrivi de minune într-un
eseuri pe teme religioase, Non siderat niciodatã un om religios, în care a trãit, cu care a… coabi- noastre – fundamentale cu Dum- jurnal intim sau într-o carte de
credo, Oro/ Nu cred, mã rog1 , un om care sã creadã în existenþa tat, de care s-a lepãdat dupã ce a nezeu, inclusiv dezbaterea cu pri- memorii. Dar, aici Petru Dumitriu
ce se recomandã ca fiind ultima lui Dumnezeu, ceea ce nu-i exclu- uneltit împreunã. vire la existenþa sau nonexisten- le aduce în prim-plan tocmai pen-
sa operã:„s-ar putea ca aceasta de ideea cã dupã moarte ar putea Petru Dumitriu nu scrie aces- þa sa”. În acest sens trebuiesc tru a înfãþiºa cititorilordiversele
sã fie ultima carte pe care o scriu. exista o altfel de viaþã despre care te eseuri pentru a-ºi justifica o înþelese, ca exemplificãri posibi- aspecte ale meandrelor vieþii sale,
La vârsta mea, nu mã pot aºtepta însã nimeni nu-i poate oferi in- atitudine sau alta, dintr-un mo- le, ca argumente de corelaþiona- de cãutare necontenitã a… feri-
sã mai trãiesc mult, nici sã mai formaþii… realiste („Cine poate fi ment sau altul al vieþii sale, ci re posibile, întâmplãrile biografi- cirii. Pe acest drum simte nevoia
lucrez (sã mai scriu o carte sau sigur cã acolo, în punctul spre pentru a se reconstitui (reconsi- ce, pe care le relateazã într-un soi nu doar a rugãciunii, ci ºi a expli-
mai multe). Orice s-ar întâmpla, care îmi îndrept rugãciunea, nu e dera) pe sine, în faþa unei alte in- de memorial, cu plãcerea (marca- citãrii, a comentãrii teoretice a
acest Non credo este diferit de nimic, doar pustiu, vid? Eu, unul, stanþe decât aceea a semenilor tã de afecþiune) a detalierii ºi co- apropierii sale de universul teo-
orice altceva am mai scris de-a nu ºtiu, dar cel care se îndoieºte sãi, mai dreaptã (poate) ºi mai în- mentãrii lor pe un orizont deschis logic al credinþei. Discursul sãu
lungul vieþii mele”. Într-adevãr, e sau cel ce neagã nu ºtie mai mult dreptãþit justiþiarã. al… întâmplãrilor universale. „nu încearcã – spune prozatorul/
o carte diferitã de celelalte, dacã decât mine, care nu ºtiu nimic”; Rugãciunea, în jurul cãreia se Astfel, suita de lecþii despre cru- eseistul – sã descrie starea de
e sã ne referim la proza propriu- iar în altã parte:„eu nu sunt cre- structureazã toate eseurile, se zime, despre misterul rãului, de- lucruri prezente. Este menit sã îmi
zisã. Dar, ca discurs eseistic, ea dincios” sau, ºi mai categoric: dovedeºte a fi, cel puþin aceasta spre înfrângere, despre sex º.a. întemeieze demesul pe evenimen-
este precedatã de alte douã: Au „Dacã El existã sau nu, asta nu este încredinþarea scriitorului, ºi (lecþia vieþii, lecþia lumii prefãcu- tele din viaþa mea, care m-au fã-
Dieu inconu (1978) ºi Zéro ou le ºtiu”) aºa încât rugãciunea sa a acest lucru îl poate înþelege citi- te, lecþia ruºilor, lecþia despre cut sã fiu aºa cum sunt ºi sã gân-
point de départ (1982), ambele fi- fost menitã, întotdeauna, a-i asi- torul cu care de altfel conversea- Vest, lecþia pedofililor) se ilus- desc aºa cum gândesc. Este o
xându-se pe o coordonatã de gura confortul cã sufleteºte ºi zã frecvent („Nu pot sã îi predic treazã prin propria apropiere de justificare (…) dar ºi material de
abordare problematicã, sã-i zi- strict intim ºi-a asumat, ºi-a mãr- cititorului…”; „Îi cer cu umilinþã moarte ºi mai ales de revelaþia viaþã oferit cititorului (…) o justi-
cem, religioasã, marcate însã de turisit pãcatele, nãdãjduind într- iertare cititorului…” Etc, etc.), un faptului morþii în sine (lecþia ºar- ficare a frumuseþii lumii, a realitã-
o pronunþarã introspecþie, de o o iertare pe care sã i-o ofere… punct de reazim, de sprijin, al ce- pelui, lecþia scoicii, a peºtilor, a þii ºi ororii rãului ºi a puterii mân-
reevaluare biograficã dintr-o per- Dumnezeu (ori, mãcar… societa- lui ce vieþuieºte cu picioarele pe curcanilor) aºa cum a învãþat-o tuitoare a bunãtãþii umane, pre-
spectivã a relaþiei sale cu… Dum- tea?), de la care aºteaptã ºi aju- pãmând ºi cu fruntea în sferele încã din copilãrie. Referirile pe cum ºi – sau spre deosebire de –
nezeu („Dumnezeu e ceea ce este torul cuvenit pentru… înaintarea înalte (ale cerului?!). Rugãciunea care le face la familie (la tatãl sãu, faptul cã aceasta este palidã,
sau nu este dincolo de toate lu- în viaþã: „ºtiu cine, ce sunt, care e pentru Petru Dumitriu ca bas- la mama sa, la sora sa) explicã, la mãruntã, aproape inexistentã”,
crurile chiar dincolo de sondarea e scopul meu, pentru ce trãiesc, tonul pentru nevãzãtor (îngã- rândul lor, modul de formare spi- „Acesta este un studiu noncon-
celor mai îndepãrtate ºi ultime ce reprezint pentru semenii mei duiþi-mi aceastã comparaþie), e ritualã, dacã doriþi („Am învãþat formist”.
lucruri ºi dincolo de ele”, sau: ºi ce reprezintã ei pentru mine ºi obiectul de sprijin cu care înain- în copilãrie”), modul în care ri- Non credo, oro – Nu cred, mã
„Mã rog cãtre Dumnezeu fãrã a care pare sã fie menirea tuturor teazã pe drumul sãu dar care nu îi tualica rostirii rugãciunii („mai rog are, de ce nu?, ºi încãrcãtura
avea o imagine a sa înaintea mea, acestor lucruri. Mai ºtiu ºi ce nu oferã relaþii despre lume decât în adesea ºi mai cu drag m-am rugat un soi de mãrturisire tesatamen-
mãsura în care el însuºi ºi le ima- din purã bucurie seninã în ocazii tarã a scriitorului despre sine, în
ginerazã, ºi le formeazã în con- deloc ieºite din comun: o privire relaþie cu eternitatea (cu Dumne-
ºtientul (în subconºtientul) sãu: îndreptatã spre cer, admirarea zeu „ca ipotezã”). E o provocare
„Rugãciunea mea – nu mã refer peisajului (…) Momente mãrun- lansatã pentru reevaluarea, dintr-
la discursul nostru cel mai lãun- te, dar nepreþuite ale vieþii interi- un alt unghi de înþelegere, a în-
tric, adresat celui mai exterior, oare; rar s-a întâmplat ca vreunul tregii sale creaþii (prefaþatorii edi-
celui mai înalt ºi celui mai lãun- dintre ele sã nu fie însoþit de o þiei asta ºi fac), a operei ce se aºa-
tric care poate exista, nu înþeles, rugãciune – câteva cuvinte sau zã, în timp, pe o scalã gravã de
ci doar vag întrezãrit cu cele mai doar un gând – de recunoaºtin- reprezentare a vieþii, în cadre vã-
mari eforturi emoþionale ºi men- þã”) i-a însoþit parcurgerea dru- dit divergente, de la angajamen-
tale – este atributul principal al mului existenþial, viaþa, fãrã ca el tul ideologic marxiat la liberalis-
omului ºi al speciei umane per sã devinã, totuºi, un credincios: mul gândirii nedogmatice, cu im-
ansamblu. Este oferirea, dãruirea „A crede înseamnã a accepta ca plicaþii în filosofia creºtinã; o car-
ºi abandonarea sinelui nostru adevãrat ceva nedemonstart”, te ce poate modifica (?!) substan-
sub formã de vorbire adresatã „Pun cel mai mare preþ pe adevã- þial, liniile profilului sãu scriitori-
acelui Altuia necunoscut, dinco- rul factual, verificat ºi verificabil, cesc ºi uman, deopotrivã.
lo de orice limite ºi limitãri, din- precum ºi pe adevãrul logic”,
colo de tot ce ºtim despre lume ºi „Nu ºtiu dacã Isus s-a ridicat din
despre noi: conþinutul discursu- morþi (…) accept divinitatea lui 1
Petru Dumitriu, Non credo,
lui nostru fiind cel mai intim, cel Christos. Nici nu cred în ea, nici oro. Nu cred, mã rog. Traducere
mai respectuos – chiar cel mai nu o resping. O accept orbeºte”. de Ruxandra Dragolea. Prefeþe de
pios, mai afectuos, mai umil, de- Acesta fiind el, se aflã în situaþia Ion Vartic ºi Marta Petreu. Editu-
loc temãtor, prietenie, chiar iubi- unui nefericit profund – „Fericit ra Polirom, Iaºi, 2014. Colecþia
re; într-un cuvânt: oferirea sine- cel ce n-a vãzut ºi a crezut”, îi Egografii.
Alexandru Dina

20 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
n GEORGE POPESCU
sub semnul magiei muzicale
spectacolul Carmina Burana – un
reper în istoria culturalã a Craiovei
C
ea de-a XVIII-a ediþie a
„Zilelor Craiovei”, de o
densitate, calitate ºi
diversitate în sine semnificative,
s-a încheiat duminicã, 1 iunie
2014, în Piaþa simbol a oraºului,
Mihai Viteazul, cu un spectacol
eveniment realizat de Opera Ro-

r te
mânã Craiova (manager Antonio
Zamfir), la care au contribuit, într-
un excepþional spirit de conlucra-
sufletul al
re ºi, aº spune, de comuniune ºi
de consonanþã vizând virtuosul
doilea sau
ºi gloriosul, ºi celelalte instituþii
de spectacol craiovene: Filarmo-
comunicarea
nica Oltenia, Teatrul pentru Copii
ºi Tineret Colibri, dar ºi elevi ai în oglindã
Liceului de Artã Marin Sorescu.
Proba ilustrativ-convingãtoa-

D
aniela Micu este un
re, subsumatã unui pariu temerar, Don Quijote feminin
a constituit-o, nu încape nicio în- care se descoperã în
doialã, reprezentaþia cu Carmina aceastã aventurã poeticã începu-
Burana, una dintre cele mai inci- tã de un personaj „în fâºii lungi
tante, mai particulare ºi, tocmai de de elefanþi ºi francezi”(Pasiune).
aceea, mai temerare pagini ale is- Tot volumul este o cãlãtorie fãrã
toriei muzicii universale: o creaþie început ºi sfârºit, din corpuri în
coral-orchestralã ºi coregraficã oglindã transformate în furii, care
ispititoare pentru o instituþie de „se întinde la picioarele pãdurii/
profil decisã sã-ºi verifice poten- picioarele lui trec prin picioarele
þialul ºi tocmai de aceea plasatã, pãdurii/ ochiul lui ocoleºte/ inti-
deseori, în spaþiul dorinþei amâ- midate picioarele ei ocolesc/ prã-
nate. Ori chiar suspendate. dãtorul ochi de mut”(Singuri).
O astfel de mise-en-scène, a O cãlãtorie care vine cãtre sine ºi
cãrei complexitate consistã, spre se transformã din cercuri în fân-
a ne opri doar la un prim nivel, de tâni verticale ºi infinite pânã când
suprafaþã, în multifuncþionalita- liniºtea se insinueazã în aer. O li-
tea la care obligã interferenþa ge- niºte aparentã, de altfel, pentru
nurilor artistice, muzicale înainte cã de fapt totul clocoteºte de
de toate, dar ºi teatral-coregrafi- metafore ºi de stãri care definesc
ce, reprezintã, se ºtie, un demers creaþia: „A izbucnit un potop/
temerar chiar ºi pentru reputate lucrurile nu s-au sfârºit bine/pã-
instituþii de profil din Europa ºi rea sã-ºi fi pierdut minþile chiar
din lume. Dimensiunea eforturi- din seara aceea.”(Cãsãtoriile re-
lor preparative, conlucrarea – în publicane)
sensul atingerii unei simbioze Dorinþa de a trece dincolo, în
organice totale – cu artiºti de pro- „interiorul subþiat mã aºteaptã/
filuri, potenþiale, disponibilitãþi fãrã durere/ sã mã tot lovesc de
vocaþionale marcat diferite se singurele mele gânduri” (Sufle-
constituie în tot atâtea praguri de tul al doilea), este vegheatã de
depãºit, în tot atâtea probe de tot felul de personaje: pisica ne-
înfruntat. Greu, dacã nu imposi- clarã, un animal total, un nebun
bil pentru spectatorul neavizat, ral, satirice în mare parte, cultul abia sugerat este, fireºte, Sfânta Asociaþia I. S. Drãgulescu, cãro- ceh, corbii lui Gherasim, ºarpele,
el însuºi neexperimentat în faþa amoros, nelipsit de o ludicã pati- Fecioarã. ra li s-au alãturat, armonios ºi cu vântul ºi vulpile, o pasãre cu tru-
unei reprezentaþii asumat experi- nã, cântãri de petrecere, convi- Orchestra, sub bagheta italia- un plus de noutate cromaticã ac- pul drept ºi fâlfâiri, care în loc sã
mentale în spaþiul nostru cultu- viale ºi cu inserþii bahice ºi, nu în nului David Crescenzi, de sorgin- torii Teatrului „Colibri”, au con- împiedice trecerea, aºa cum ai cre-
ral, sã imagineze, mãcar, cât tra- ultimul rând, latura moralist sa- te temperamentalã parcã tosca- ferit reprezentaþiei plusul de ma- de la prima lecturã, o ajutã sã des-
valiu, cât tact, câtã inspiraþie ºi cralã, în care gravitatea tonalã nianã, a evaluat într-o coeziune gie de care mai era nevoie pentru copere faptul cã „ºtii exact care
câtã disponibilitate vocaþionalã devine, fãrã însã vreo ostentaþie, subsumatã complementaritãþii triumful scontat. este mersul lucrurilor acolo”.
se includ într-un astfel de act ar- contrapunticã la paleta de bunã- registrului eterogen al Corului Spectacolul craiovean, susþi- Poezia Danielei Micu înseam-
tistic egal cu o aventurã. dispoziþie ce va fi prefigurat, cred, Operei Române Craiova, cãruia i nut ºi de inspirata scenografie nã un permanent dialog cu cei-
Nu foarte mulþi dintre miile de în parte, lumea boccaccescã din s-au asociat corurile de copii ale semnatã de Rãsvan Drãgãnescu, lalþi ºi cu sine, firesc si nefiresc,
craioveni ce s-au împãrtãºit din al sãu „Decameron”. Liceului de Artã Marin Sorescu realizat în viziunea ºi coordona- înãuntru ºi în afarã, o transfor-
magia artisticã de duminicã noap- Structura de scenã îi aparþine (dirijor: George Zamfir) ºi ªcolii rea regizorului Francisc Valkay, mare pe care nu o percepi decât
tea, în centrul Craiovei, vor fi ºti- compozitorului german Carl Orff Nr.39 Nicolae Bãlcescu (dirijor: vechi colaborator ºi desãvârºit atunci când lumea pe care tu ai
ind istoria – cu farmecul inedit al ºi dateazã din 1937. În fapt, e vor- Agata Popa), dar ºi mirabilelor cunoscãtor al ansamblului din creat-o începe sã te tragã de mâ-
identitãþii ei compoziþionale – a ba de o operã teatralã, ale cãrei partituri solistice: a Dianei Þugui, Bãnie, a devenit, de-acum, reper necã pentru a te transforma în
Carminei Burana. Fãrã prea mul- prime reprezentaþii le-a cutezat vegheatã ºi disputatã egal de artistic de incidenþã istoricã, au- „sufletul al doilea”, care „nu aude
te detalii, e vorba de un corpus chiar creatorul ei, încã din anii cele douã capricioase zeiþe, For- reolã a unui efort maximal, distri- în genunchiul drept/ al meu/ nu
de texte poetice medievale din alcãtuirii sale. Incipitul e o invo- tuna ºi Euterpe, a tenorului Ales- buit în varii partiþii de vocaþie ºi vorbeºte cu mijlocul mâinii
secolele al XI-lea ºi al XII-lea, care a zeiþei Fortuna, a Norocu- sandro Carmignani, cu o voce de responsabilitate, de intuiþie ºi strâng”(Sufletul al doilea). O
prevalent latineºti, conservate lui, aºadar, într-un registru ludic, catifelatã ºi diversã, în registrul de aplomb, de dãruire ºi de cute- comunicare care existã sau nu,
într-un manuscris descoperit, pe cu denunþarea caracterului fuga- larg al schimbãrilor de ton, ºi a zanþã, prin care harul s-a rãspân- care se vede sau nu, dar care se
la începutul veacului al XVIII-lea, ce, trecãtor, nesigur al destinu- baritonului ªtefan Ignat. dit cuceritor peste o piaþã strã- transmite printr-o „dereglare
într-un manuscris din secolul al lui, amintind de celebra cântare Operã teatralã, unicã în patri- plinã de mii de spectatori, de toa- imensã” ºi care o determinã pe
XII-lea provenind dintr-o mãnãs- biblicã a vanitãþii, ºi se încheie, moniul muzical, Carmina Bura- te vârstele ºi de toate condiþiile, autoare sã se mãrturiseascã: „în
tire din Bavaria, ºi tipãrit întâia triumfal, dar atât de deconcertant na craioveanã n-avea cum sã nu seduºi, într-o tãcere tainicã, de ultimul timp am un sentiment de
oarã în 1847, sub genericul, în care pentru imaginea – dovedit ero- tenteze piste ºi demersuri origi- magia prestaþiei la care au fost, burtã/ aflatã în mare pericol/ Sã
s-a impus definitiv, de Carmina natã în mare parte – pe care uma- nale, iar partiturile coregrafice, vreme de un ceas ºi jumãtate, nu-mi fie fricã/ o duc alteori în
Burana, urmat, ulterior, de alte nitatea ºi-a conservat-o despre datorate lui Laurenþiu Nicu, Evei martori norocoºi. spinare/ aºa de înãuntru cum e/
ediþii succesive. Evul Mediu, al Frumuseþii CÂN- ªtefãnescu, Nicolae Popa, An- Un pariu pe deplin câºtigat ºi ºi-o las sã cadã de la o mare înãl-
Codul (Codex) cuprinde cân- TÃRII: AVE FORMOSSIMA/ dreei Gheorghe, Galina Uncu ºi care conferã consistenþã în plus þime.” (Secret cu apã). Este sta-
tece (carminae, aºadar) într-o CARMINA BURANA: o „piatrã Pavel Uncu, pe care a evoluat ambiþiosului drum al Craiovei rea însãºi a creaþiei.
tematicã variatã, acoperind ori- preþioasã” (gemma pretiosa), Baletul Operei craiovene, cu par- spre râvnitul titlu de Capitalã
zontul spiritual al omului medie- urarea de bineþe ºi binecuvânta- ticiparea clasei de balet “Attitu- Culturalã Europeanã. n Liliana Hinoveanu
val: texte-cânturi cu accent mo- re, în care indicativul simbolic de” a acesteia, în parteneriat cu

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 21
n PATRIZIA VALDUGA

femeie de dureri (fragment)


Dacã înnebunesc, sã nu-mi faceþi rãu. ca sã þi-o dau þie, pentru a te menþine Îmi odihnesc capul pe genunchii tãi...
Dacã am fost o sentimentalã, în viaþã. Mã simt bine... O sã reuºesc, suflete drag...
cãzutã mereu în aceeaºi eroare,
sã nu-mi faceþi rãu, vã rog. XI. Priveºte! Cerul e senin... E numai luminã
Dat fiind cã... dat... dat... nu ºtiu ce, O, tatã, tatã, fiinþã scumpã Zãpada de pe vârfurile muntelui Schiara!
iatã, am priceput, devin nervoasã. care ai învins atâtea ierni de durere
e pentru cã îi simt ºi mi se taie rãsuflarea. înflorindu-þi durerea fãrã odihnã ***
Dat fiind cã, în sfârºit, în concluzie, ºi-þi modelezi încã o ultimã floare Lumea literarã mã îngrozeºte:
Eu am încercat. Am vrut sã încerc. de bucurie rãbdãtoare ºi dureroasã de acum existã numai ziatiºti.
ªi dacã am greºit, ce pot sã fac? pentru toþi terorizaþii în inimã,
Sã greºesc din nou ºi din nou ºi aºa mai în acel moment unic ºi fãrã suflare Nu se mai ºtie ce este cultura
departe. te-am iubit pentru o întreagã veºnicie. pentru cã o fac doar ziariºtii.
ªi aºa va fi. Într-un anumit mod, va fi
din idioþenie, din cauza bolii ºi din scârbã. XXVIII. Scriu scriu scriu... de
Nu ne-am înþeles, sã fim corecþi, Tatã, binecuvânteazã-mã, te rog, epuizeazã infinitul, ziariºtii.
am rãmas mereu niºte strãini. binecuvânteazã-mã acum ca altãdatã,
Compatrioþi, compatrioþii mei, nu am odihnã, într-o strângere mã aplec, Astfel, de ce sunt pline librãriile?
tovarãºi fãrã ochi ºi fãrã urechi, o strângere care îmi strãpunge sufletul... De proza fãrã valoare a tuturor ziariºtilor.
gãleþi ºi gãleþi de sânge ºi sânge cu gãleþile Stai lângã mine, ajutã-mã, te rog,
din micile voastre inimi murdare! pentru zilele care îmi mai rãmân, Cine îi face pe cititori tot mai ignoranþi?
Veniþi sau nu sã mã scoateþi la suprafaþã? zilele de durere ºi de iubire Ignoranþii ºmecherii ziariºti.
Miºcaþi-vã ºi luaþi-mã cu voi. despre care inima nu þi-a vorbit, din
ªi unde, în definitiv? Îi aud pe uliii pudoare. Cine a fãcut din criticã o infamie?
care se duc ºi vin acolo sus. Îi aud Limbuþia ziariºtilor.
în anumite momente, în acest moment,
zilnic, acolo sus, de zile ºi zile. *** Cine îi numeºte pe poeti niºte nimeni?
Vin chiar ºi din împrejurimi, Al tãu Milano, iubite, mã sperie Bãdãranii ignoranþii ziariºti.
ca sã se înlocuiascã, vin, apoi pleacã, ºi mã trateazã ca pe o exilatã ºi o
Mãnâncã, se împerecheazã... Câþi or fi? alungatã. Cine ne impune aceastã hoardã de autori
ºoareci de zi, totul pe ascuns... de romane poliþiste?
Dar câþi or fi? Înainte, e loc! ªi în casa noastrã fiecare lucru Aspiranþii autori de romane poliþiste
Înainte! Curaj, înainte, delincvenþilor, mã priveºte urât, plin de resentimente. ziariºti.
ªi fãrã mofturi, fotografii, dosare...
Morþi înainte de zori? Auzi, auzi... Fiecare lucru te cheamã, te cere, Cei mari au fost daþi uitãrii?
ºi mã lasã astfel, singurã ºi speriatã. Iatã-i în Meridiani pe ziariºti!
11.
Existã o singurã întâlnire, dar nu existã ªi tot timpul atestã timpul Din aceeaºi legãturã de fân
un singur rãmas-bun durerii neîmpãrtãºite a vieþii. Mãnâncã scriitorii ºi ziariºtii.
ºi trebuie mereu sã stau deasupra celui
care trãieºte: ªi în tot timpul gãsesc odihnã în timpul Dacã romanul tãu fãrã valoare are un
în marele cimitir al familiei mele eu în care îþi stau alãturi, suflet rãnit. mare succes
duc o viaþã total recidivistã. Eºti imediat dintre marii ziariºti.
***

P
atrizia Valduga, poetã ºi traducã-
49. Iubire dragã, eu nu am putut niciodatã De ce Gaber, De Andrè ºi compania? toare, s-a nãscut în 1953, la Cas-
Din suferinþa mea vine aceastã pace, dintr-o altã iubire sã cred în iubire. ziariºtii îi iubesc pe cantautori. telfranco Veneto. Locuieºte la
Aceastã plenitudine din jefuirea ta... Milano.
De tot ceea ce nu are nume ºi tace Eu te-am iubit aºa cum am putut Ah! Sunt Muuuzica, sunt Poeziiia, Este consideratã una dintre cele mai
Îmi simt sufletul apropriindu-se. cu neliniºtea emigratã în iubirea mea. Cantautorii pentru ziariºti. rafinate poete italiane din zilele noastre,
mai ales pentru metricã (încã de la prima
51. Câte prostii am scris în versurile mele Orice lucru fãrã valoare îi trimite în extaz sa culegere de versuri, din 1982, intitulatã
Strãlucire întunecatã, infern vesel, despre noapte, sex ºi iubire. Pe bieþii ignoranþii ziariºti... Medicamenta, a reluat ºi a reînnoit toate
frenezie lucidã, bucurie înfricoºatã, genurile metrice principale ale tradiþiei
râs în plâns, eternitate scurtã, ªi mi-am dezamãgit chiar ºi durerea Astfel, Saviani, astfel, Merini poetice: sonetul, octava, terþina dantes-
Trofeu ºi semn al vieþii mele... rãspândind atâta neliniºte din iubire. Devin eroii ziariºtilor. cã, sextina etc.).
A publicat volumele: Medicamenta
59. Dar tu întoarce-te, tu care ºtii ce e Sunt ºi istorici! filozofi! (Milano, Guanda, 1982), La tentazione
De teamã, teama de a muri, iertarea, Eu nu-i mai suport pe ziariºti. (Milano, Crocetti, 1985), Medicamenta e
mor în etape, un pic aici, un pic acolo Bãrbat al luminii, bãrbat al iubirii. altri medicamenta (Torino, Einaudi, 1989),
„Trebuie, va trebui într-o zi...” Nu spune Donna di dolori (Milano, Mondadori,
asta: *** Traducere din limba italianã
1991), Requiem (Veneþia, Marsilio, 1994),
Providenþa vã va ajuta. Din luminã în luminã vin cãtre tine, de Elena Pîrvu Corsia degli incurabili (Milano, Garzanti,
ºi lumina devine tot mai clarã. 1996), Cento quartine e altre storie d’a-
68. more (Torino, Einaudi, 1997), Prima anto-
Cerule gol, patrie a stelelor, logia (Torino, Einaudi, 1998), Quartine.
crud cu cenuºa ºi cu oasele, Seconda centuria (Torino, Einaudi, 2001),
mã doare totul, inclusiv pielea, Requiem (Torino, Einaudi, 2002), Lezione
ºi va fi mai crudã trezirea. d’amore (Torino, Einaudi, 2004), Libro
delle laudi (Torino, Einaudi, 2012).
88. A îngrijit antologia Poeti innamorati
Lasã-te jos, o, noapte de iubire, (Interlinea, 2011) ºi volumul Breviario
fã-mã sã-mi uit viaþa, proustiano (Einaudi, 2011).
primeºte-mã în inima ta, A tradus în italianã, printre alþii, din
scapã-mã de lume ºi de viaþã! John Donne, Molière, Stéphane Mallarmé,
Paul Valéry, William Shakespeare ºi Ta-
95. deusz Kantor.
Iubire, iubire întunecatã ºi strãlucitoare În 1988 a înfiinþat revista cu apariþie
care îmi legi sufletul ºi îmi topeºti inima, lunarã “Poesia”, pe care a condus-o timp
aºeazã-te, frecventeazã-mi mintea de un an.
pentru toate zilele de iubire! Poeziile pe care le prezentãm publicu-
lui românesc au fost extrase din volumele
Donna di dolori (Femeie de dureri, 1991),
I. Cento quartine e altre storie d’amore (O
Suflete drag, suflete pierdut, sutã de catrene ºi alte poveºti de dragos-
eu nu ºtiu cum sã-þi cer iertare, te, 1997), Requiem (Recviem, 2002), Libro
pentru cã mintea e mutã ºi atât de clarã delle laudi (Cartea laudelor, 2012). Selec-
ºi vede atât de bine ce sunt, þia aparþine doamnei profesor Silvana Ta-
încât nu mai are cuvinte, suflete drag, miozzo Goldmann de la Universitatea Ca’
mintea care nu meritã iertare, Foscari din Veneþia.
ºi stau mutã, la capãtul vieþii,
Alexandru Dina

22 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014
Negustorul de flori
C
amille Aubaude (n. 13 octom-
n CAMILLE AUBAUDE brie 1959, Paris) este poeta,
de sunãtoare eseistã, traducãtoare ºi critic li-
Un bãtrân cu ºapcã neagrã, terar. A fãcut studii de filologie ºi cinema-
ºi camaºã albã sta aºezat
pe un scaun ºubred, uscãþiv, cu chip
brãzdat de vreme
asemeni lunii, neclintit în semeþia
poeme tografie la Sorbona. Este doctor în litera-
turã, cu o teza despre mitul lui Isis în ope-
ra lui Gérard de Nerval. A predat literatura
la Sorbona, dar si în Algeria, Iordania,
Rouen fusese lãsat pradã chinului, nemângâiat în noianul de vise Egipt, Statele Unite. Volume de poezie :
Liniºtii a Credinþei lui în Cântul divin Catedrala, bisericile, tinerele sale. dezmembrate
al Pãsãrilor Flamingo Lacunar (1985), Isis (sapte volume, 1991),
-Adu-þi aminte de Sãptãmâna Roºie. fãrã puterea de a-ºi tine cuvântul pânã la Anankê sau Fatalitatea (2000), Beþia
ºi al Cailor sãlbatici. Terminasem ªcoala normalã capãt. Egiptului (2003), Poeme satirice (2010),
ºi abia mã întorsesem la Sauchay Poeme alese (2011), Ambrozie (2011) etc.
L-am zãrit în Lumina Apusului la pãrinþii mei O Cabalã mã împiedicã, Lumea sã vãd,
ºi am plâns. Þinea în mâini În Sãptãmâna aceea, au bombardat sã o vãd cã trãieºte, ea, Lumea,
flori uscate, vechi Flori moarte Palatul Justiþiei. cã strãluceºte de Frumuseþe în Artã,
dar nu pãlite, flori de leac - Spendoare a Renaºterii Eternul Feminin
flori de pace ce cresc printre morminte Ce adãpostea în centru-i Casa Sublimã? creat de bãrbatul cu sex plãpând,
pe marginea drumului în România, -Toate acestea ne aminteau Revoluþia. insensibil ºi foarte gelos
Þara Dunãrii acolo unde fluviul se uneºte -Ce puteam spera din partea francezilor? bãrbatul ce se pricepe al nenorocirilor
cu Marea Neagrã, prãpastie Nimic. numãr sã înmulþeascã,
de sângeroase utopii ºi Necuratului, apã la moarã sa-i dea.
unde Miraculosul a secat (Dintr-odatã totul se schimbã, zburai în
trecut.)
Poeþii reîntorºi din Bucureºti
erau cu toþii absorbiþi în jurul gheretei
-Doar eu, 5 iulie 2012
Cum a fost posibil sã trãiesc dramele Povestirea unui supravieþuitor al
Nici unul nu-l bãga în seamã pe Bãtrânul acestea ?
încremenit în Credinþa în Naturã. lagãrelor de concentrare:
Poeþii înfometaþi, însetaþi, - Ne-au strigat la apel.
Eu sunt o memorie istoricã. Am cãrat cadavrele în cuptorul
sãtui de lecturi nu rezonau
cu bietul negustor crematorial.
În viaþã, vitregiile te fac mai puternic. Un popã dãdea ultima împãrtãºanie
de Sunãtoare. Duºmanul þi-e cel mai bun dascãl. ºi ne-a cerut sã stãm în genunchi.
Nu existã bunãtate, vã spun, Un SS-ist i-a tras un glonþ în cap.
Bãrânul era aici din totdeauna, ªi visele, captivã mã þin.
de pe timpul Dacilor, al Tracilor, Popa dãduse ultima sa împãrtãºanie.
de pe vremea exilului lui Ovidiu ºi a Saulaie
Artei de a iubi, Vocea gâtuitã a supravieþuitorului
Saulaie neauzitã se fãcu preþ de câteva clipe.
în Regatul Legendelor
unde Munþii Carpaþilor, Uite, Foºtii Combatanþi !
imensul Castel al Peleºului, Delta E logic, spuse atunci un Neamþ,
unul din ei a trãit suta de ani. popa se opunea puterii.
la Sfântu Gheroghe sunt neputincioase Rãul, îþi întãreºte caracterul
ºi nu pot stãvili uscãciunea E cumplit, zise un Francez, Justiþia bãrbaþilor, fãr’ de mamã este ºi
-Da, Mamã, însã… ! îmi vine sa plâng ca un copil. amarã…
întregului Pãmânt. -ªtiu, nu sunt mulþi ca ei, ºi timp de
zãbovit au avut. - ªtiþi dumneavoastrã, sechele Vai ! distruge în mii de fãrâme Femeia cu
M-am îndreptat spre El. ªi mai cumplit e ce a îndurat bunica,
Nimeni nu i-a vãzut slãbiciunea. necruþãtoare mã tortureazã încã Urechi vrãjite.
Cea mai mare din cei doisprezece copii, Mãrturiseºte cel întors dintre morþi. Am Plouã peste memoria ºtearsã a Mamelor.
I-am luat patru bucheþele. copilã-mamã la douãzeci de ani,
El a surâs, ºi asta i-a dat optzeci ºi ºase de ani. Am venit pe Pragul Memoriei.
Cu pielea albã ca de porþelan, ca ºi tine, Nu trebuie sã uitãm pentru cã altfel o Mã vor lichida dar nu mã mai tem.
Puterea sã se apropie de grupul frumoasã foc,
poeþilor bãutori de bere vom lua-o de la capãt.
ºi þãrancã din tatã necunoscut, - Violul de asemenea, femeia badjocoritã Va vedea vreo femeie Cerul atâta timp
însã nimic nu i-a putut distrage. siluitã de castelani
Seful lor semãna în mod straniu ca nu cumva sã înfloreascã ca un lotus, cât fortãreþe zburãtoare
- … stãpânitorii, ce sunt tot ce vrei, dar polarizatã doar de un lung ºir de naºteri, oculteazã câmpurile? Una din ele se
cu negustorul de Sunãtoare. numai nobili nu
I-a pus în mânã o bancnotã ea nu mai are un suflet, ºi temeliile abãtuse asupra unui copil.
- …ºi ajunsã o sfântã. misterului ei nãruite Îngrozitã, mama îmi fãcuse un adãpost în
dar buchet de flori n-a luat. - O Înþeleaptã ! graþia, rãstignirea ºi sub jugul tacerii sunt. vâlcea,
învierea… sprijinit de coteþul gãinilor, la Saulaie, în
Încercai sã conving o Japonezã - Acum toate acestea sunt prea
ce ºovãia. Batrânul Carne pentru satisfacerea poftelor patruzeci ºi doi.
îndepãrtate în timp, trupeºti/ carne pentru tun.
nu ºtia sã spunã nimic. Surâdea doar. mã duc sã fac un ceai.
Cel Slab e cel Puternic în Graþia divinã. Fragedã ori batrânã, nimeni nu ºtie ziua Nimeni nu a mai vorbit despre toate
El primeºte Darul când cel puternic ori ceasul, acestea.
Lumea e Vie, e Unicã. însã el, mincinosul, ticãlosul, trãdãtorul, Nimeni nu a pus capat Rãului.
are pântecul plin dar vrea sa mãnânce. Ea este mai mare, mai mare decât cel mai
Negustorul de Sunãtoare siluitorul, Nimeni, doar Liniºtea.
mare dintre oameni el, în firmamentele de sânge se desfatã.
în imemoriabila-i bãtrâneþe cu inima secãtuitã, mãnunchi de vâsc Traducere din limba francezã:
þine în frâu monºtrii mort, zdrobit sub povara treburilor,
pentru ca aceºtia sã nu rupã în bucãþi Nu e sigur nici cã-ntr-o zi, în iad se va Denisa Crãciun
Cerul perpeli,
ºi sã acopere cu beton întreaga Terrã

- ºi Pãsãrile Flamingo
ºi Caii sãlbatici.

Spune, Drace,
pe când rãzboiul ?
-Fãrã urmã de îndoialã, am fost copii fãrã
tinereþe.
Copii de pe lânga Dieppe, în patruzeci ºi
doi.
Aveam doar paisprezece aniºori, în
patruzeci ºi doi.
Cine reuºea sã mai vadã cerul ?
Fortãreþe zburãtoare împiedicau vederea.
În fiecare searã, escadrile survolau
cãtunul,
peste capetele noastre.
Saulaie
Saulaie
Se întorceau a doua zi dis-de-dimineaþã
Dupã ce bombardaserã Germania.
-Vã daþi seama, o asemenea tinereþe !
Te înãspreºte
Ar trebui sã vã daþi seama !
Mama îºi apleca capul cu fire de pãr
albe.
Lumina apunea.
Alexandru Dina

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014 23
n PETRIªOR MILITARU

Fernando Pessoa: de la senzaþionism


la Calea ªarpelui
plarele expuse din Portu- iniþiere ºi este redactat di-
gal Futurista au fost con- rect în englezã (el apare în
fiscate de poliþie ºi imediat tomul opt al ediþiei franþu-
s-au declanºat procedurile zeºti din Opere, netradus
legale împotriva autorilor încã în limba românã). Dar
care au colaborat la revis- cele ºapte texte „iniþiatice”
tã. Aceasta în contextul în sunt suficiente fiindcã ne
care ministrul democrat fu- oferã indicii esenþiale de-
sese înlãturat de la putere spre ce reprezintã gândirea
de Sidónio Pais, o datã cu ermeticã a lui Fernando
revoluþia din 5 decembrie Pessoa, o laturã intratã des-
1917. Dar, chiar ºi aºa este tul de recent în atenþia exe-
greu sã ne imaginãm cum, geþilor din întreaga lume.
în timp ce þara se afla în rãz- Revenind la „Calea ªar-
boi, a fost posibilã publi- pelui” – text pe care îl con-
Fernando Pessoa, Ulti- carea unui astfel de mani- siderãm emblematic pentru
matum ºi alte manifeste, fest cât se poate de non- aceastã faþetã esotericã a
traduceri din portughezã de conformist. Fãrã sã fie nici operei pessoane –, în pre-
Dinu Flãmând ºi Micaela pro-german – fiindcã era faþa ce deschide volumul al
Ghiþescu, Seria de autor anti-orice, fie cã era vorba ºaptelea al ediþiei franþu-
„Fernando Pessoa”, Editura de nemþi, fie de Aliaþi –, zeºti de Opere ale lui Fer-
Humanitas, Bucureºti, 2012. manifestul conþine insulte nando Pessoa, Robert
usturãtoare adresate aliaþi- Bréchon, unul dintre cei
lor, inclusiv Portugaliei ºi mai fini cunoscãtori ai ope-
„Vom cunoaºte aºadar Braziliei, adicã tocmai þãri- rei scriitorului portughez,
tot adevãrul lor în care Portugal Futu- ne atrage atenþia cã aceas-
ascuns al celor ce sunt rista urma sã fie cititã. tã metodã ondulatorie,
ori al celor ce Din aceeaºi categorie de subversivã, ºerpeascã,
se schimbã?” texte cu caracter avangar- este pentru poet unica mo-
Fernando Pessoa dist, fac parte ºi cele dedi- dalitate de a avea acces la
cate „senzaþionismului“ ºi esenþa realitãþii: „În toate

Î
n Seria de autor „Fer- „intersecþionismului“ (defi- domeniile, Pessoa are ace-
Almada Negreiros - Portretul lui Fernando Pessoa
nando Pessoa” a nit ca „senzaþionism ce de- eaºi bulimie a lecturii ce îl
Editurii Humanitas vine conºtient de faptul cã face sã se dedice studiului
au apãrut pânã acum patru orice senzaþie este în reali- gura atitudine cu adevãrat Pessoa o reprezintã perma- cuprinde texte ca „Atrium”, cu aceeaºi seriozitate care
volume substanþiale: Car- tate un amestec de mai religioasã. (Dumnezeu e nenta polemicã împotriva „Subsol” sau „Calea ªarpe- nu exclude simþul umoru-
tea neliniºtirii (2009), multe senzaþii”). Pessoa pretutindeni, nu ºi în sine mimesis-ului (din „Schiþã lui”, ce au fost publicate lui. Aceastã idee a unui
Opera poeticã (2011), Ul- considerã cã marea schim- însuºi.) Fã din sufletul tãu pentru o esteticã non-aris- pentru prima datã cu titlul adevãr imperceptibil, ce nu
timatum ºi alte manifeste bare în arta ºi literatura o religie atee; iar din sen- totelicã”), ceea ce îl face pe de Fernando Pessoa ºi fi- se lasã întrevãzut decât în
(2012) ºi Cronica vieþii moderne se referã la modi- zaþiile tale, un rit ºi un cult. Dinu Flãmând sã remarce losofia ermeticã (Editorial diagonalã, în lumina oblicã
care trece (2014). Penulti- ficarea modului în care […]” (p. 45) „Manifestele compatibilitatea dintre gân- Presença, 1985), sub îngri- a simbolurilor ºi a riturilor,
mul dintre ele cuprinde omul percepe lumea, la o senzaþionismului” reprezin- direa artisticã ºi principiile jirea lui Yvette Centeno, se potriveºte perfect spiri-
„scrieri în prozã” (fãrã a fi adevãratã upgradare a tã numai aparent o formã contradictorii dezvoltate de cercetãtoare ce „reuºea sã tului sãu. Este forþat sã
vorba de ficþiune), sintag- senzaþiilor obiºnuite: „A de hedonism, deoarece logicile polivalente, cum este reconstituie, în pofida constate cã se aflã chiar
mã în care se încadreazã o simþi înseamnã a crea. susþin cã orice analizã raþi- cea a lui Stéphane Lupasco. unor lacune, adevãrata acolo, în aceastã «evadare
serie de texte teoretice sau A simþi înseamnã a gândi onalã a senzaþiilor nu face Secþiunea intitulatã amploare a scrierilot esote- în afara cãilor», unde el ºi-
manifeste, eseuri, articole, fãrã idei: iatã de ce a simþi decât sã deformeze ºi sã „Manifeste ale pãgânismu- rice pessoane”, dupã afir- a gãsit propria cale. Cu toa-
dialoguri sau extrase din înseamnã a înþelege, dat fi- fragmenteze realitatea. So- lui” completeazã gândirea mã Dinu Flãmând în Notã te aceste notiþe scrise ne-
corespondenþa scriitorului ind faptul cã Universul nu luþia era practicarea unui esteticã a lui Fernando Pes- asupra ediþiei. Pe lângã încetat, zi ºi noapte, pen-
portughez (printre care se are idei. […] Tu trebuie sã tip de devotament lipsit de soa în sensul cã pãgânis- cele trei texte amintite, sec- tru cãrþi veºnic absente,
numãrã ºi celebra scrisoa- te substitui mereu þie în- misticism, însã orientat spre mul reprezintã – în Prole- þiunea intitulatã „Despre poetul îºi desãvârºeºte
re adresatã lui Adolfo Ca- suþi. Tu nu eºti niciodatã sine, ce pare sã aibã o des- gomenele la eseul Pãgâ- «adevãrurile superioare», vocaþia de observator vi-
sais Monteiro în care expli- suficient pentru tine însuþi. tinaþie artistic-creatoare nismul superior – metafi- mai include ºi alte texte: gilent al frontierei cu invi-
cã geneza heteronimilor). Lasã-te totdeauna surprins manifestatã inclusiv prin zica „senzaþionismului” ºi „Trei forme de iniþiere”, zibilul. Iar Calea ªarpelui
Aceastã selecþie se dove- de tine însuþi. Întâmplã-te intermediul celebrilor hete- religia poeþilor heteronimi „Sufletul rãtãcitor”, „Ape- nu este numai un tratat de
deºte a fi deosebit de in- tu þie însuþi. ªi fie ca senza- ronimi. Vom înþelege astfel Alberto Caeiro, Ricardo lul la divinitate (Rugãciu- iniþiere; este un Discurs
spiratã ºi cuprinzãtoare, cu þiile tale sã rãmânã niºte mult mai uºor de ce senza- Reis ºi Alvaro de Campos. ne)” ºi „Masonerie”. asupra metodei. A urma
o prefaþã semnatã de Dinu pure întâmplãri, iar aventu- þionismul a fost fondat de (Neo)pãgânismul promo- Textul „Calea ªarpelui” calea ªarpelui este singu-
Flãmând, un adevãrat spe- rile sã þi se întâmple. Tu tre- „Alberto Caeiro, gloriosul vat de Pessoa reprezintã, are în centru raportul din- rul mijloc de a evita capca-
cialist în domeniu. Textele buie sã fii un univers lipsit maestru”, neoclasicizat de fapt, o experienþã exis- tre iniþiere, secret ºi adevãr. nele raþiunii sau ale credin-
sunt aºezate în volum dupã de legi pentru a reuºi sã fii „de doctorul Ricardo tenþialã pe care o regãsim În opera poeticã pessoanã, þei. Ne gândim la Le Grand
criteriul tematic, ordinea lor superior. Iatã care sunt Reis”, iar apoi miºcarea a descrisã în poemele lui Ca- tema iniþierii se dezvoltã cu Courbe din Peer Gynt a lui
reprezentând în sine un act principiile esenþiale ale fost modernizat de „acest eiro ºi Reis, dar ºi o doctri- câþiva ani înainte de tema a Ibsen. «Calea ªarpelui este
hermeneutic, dupã cum senzaþionismului. […] Alcã- straniu ºi intens poet care nã filosoficã pe care o ceea ce este dincolo de evadarea în afara cãilor».”
subliniazã prefaþatorul an- tuieºte din sufletul tãu o este Alvaro de Campos”. În transmite prin Reis ºi prin Dumnezeu. De la cele 44 de Personalitate literarã
tologiei. metafizicã, o eticã ºi o es- concluzie „aceste trei nume intermediul noului sãu he- poeme cuprinse în straniul multiplã, Fernando Pessoa
Cartea se deschide cu teticã. Substitui-te fãrã ru- sunt toatã miºcarea. Dar teronim, Antonio Mora – volum de versuri Mesaj pare sã-ºi fi gãsit în folosi-
un text programatic repre- ºine lui Dumnezeu. E sin- sunt trei nume care valo- de data aceasta sub forma (Mensagem, 1934) la „Ca- rea heteronimilor propria sa
zentativ pentru latura avan- reazã cât o întreagã unor eseuri în prozã. lea ªarpelui”, Fernando identitate: a renunþa ca ºar-
gardistã a operei lui Fernan- epocã literarã.” (p. 48) Urmãtoarele diviziuni Pessoa nu se raporteazã la pele la piele ºi a reuºit „sã
do Pessoa (1888-1935). Antologia se conti- tematice ale antologiei in- scrierile sacre, cât la roma- se situeze afarã din sine”
Manifestul Ultimatum a nuã cu eseuri de esteti- clud texte cu caracter do- nele cavalereºti ºi la diferi- (gr. „ekhistanai”, lat. „exta-
apãrut în 1917 sub semnã- cã ce merg dinspre tema minant filosofic („Nietz- tele forme de ritual, pentru sis”) prin asumarea diferi-
tura Alvaro de Campos, în depersonalizãrii spre sche”, „Critica teoriei lui cã iniþierea la care se referã telor mãºti (în portughezã
unicul numãrul al publica- cea a abstractizãrii, con- Heraclit”, „Geniul” etc.), reprezintã un mod integra- „pessoa” înseamnã „per-
þiei Portugal Futurista, re- sideratã cel mai înalt ni- social ºi politic („Portughe- tor ºi analog de a trãi în soanã”, avându-ºi originea
vistã literarã a cãrei orien- vel al activitãþii literare zul de ieri ºi de azi”), reli- lume, nu un fel de a o con- în lat. „persona”, termen a
tare avangardistã este ºi calitatea ce o face sã gios („Dubla esenþã a lui cepe, bazat pe explicaþii ºi cãrui semnificaþie e aceea de
evidentã din titlu. Având devinã universalã. Pe Dumnezeu”, „Erezia gnos- raþionamente. Se pare cã „mascã”) ce se reveleazã în
un noroc inexplicabil, re- lângã remarcabilul eseu ticã”, „Tratat de negaþie” existã în jur de ºaizeci de opera celor 80 de hetero-
vista va trece de cenzurã ºi despre raportul artei „Budismul esoteric ºi doc- texte de mãrimi inegale ce nimi, fiecare cu identitatea
nu va atrage atenþia auto- moderne cu visul („Arta trina rosacruceanã” etc.) ar fi trebuit sã formeze pa- sa literarã construitã con-
ritãþilor decât abia dupã ce modernã, arta visatu- sau din sfera esoterismu- tru eseuri fundamentale pe form principiului fractalic.
ajunsese deja în vitrinele lui”), o altã constantã a lui ºi a filozofiei oculte. aceastã temã – unul dintre
chioºcurilor de ziare. Exem- gândirii estetice a lui Aceastã ultimã secþiune ele se numeºte Eseu despre

24 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 5-6 ((187-188
187-188 ), 20
187-188), 14
2014