Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 7-8 (189-190) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

n CONSTANTIN M. POPA MIªCAREA IDEILOR:


„Rinocerii” – un spectacol pur Wilson
cam aºa sunt Dosar coordonat de Nicolae Marinescu
omagiaþi scriitorii Semneazã:
l Mircea Corniºteanu
U
n articol cu titlul Cam primirea premiului Nobel. Cultu-
aºa scriu despre
Ulysses, apãrut în
ra este insinuatã fãrã pedante-
rie, cu o libertate discretã, în as-
l Andrei ªerban
„România literarã” (nr. 25 din 13
iunie 2014), sub semnãtura lui
pectele imediatului. Un tur al cu-
noscutei artere Duke se aratã su-
l Tompa Gabor
Mircea Mihãieº, mi-a amintit
faptul cã 16 iunie a devenit
ficient pentru a intra într-un dia-
log cordial cu arta. Pe scene în
l Luiza Mitu
Bloomsday, o zi consacratã
celebrãrii anuale a faimosului
aer liber sau în pub-uri de felul
celui numit chiar Duke Pub, ac- l Cornel Mihai
prozator James Joyce. „Oame-
nii din Dublin” ºi, mai ales, miile
tori talentaþi interpreteazã texte
din Brendan Behan, autorul pie- Ungureanu
de turiºti care strãbat metropo- sei Candidat la spânzurãtoare,
la irlandezã descoperã, de fie- considerat un epigon al lui Sean
care datã, prezenþa de neînlo- O’Casey, alt dramaturg de noto-
cuit a celui ce a revoluþionat rietate, cu premiere la Teatrul
romanul contemporan prin scri-
erea lui Ulysses. Neîmpovãrãtor
Abbey. Sã menþionãm aici amã-
nuntul, deloc de neglijat, cã
Daniela Micu:
ºi statornic, Joyce a intrat în
chip nemijlocit în existenþa ora-
prestigioasa instituþie de spec-
tacole a fost condusã o vreme Michel Onfray ºi
ºului, s-a acordat cu tot ceea ce
înseamnã ritmurile familiare ale
de cãtre poetul William B. Yeats,
deþinãtor, din anul 1923, al pre- evoluþia prin
vieþii, respiraþia simplã a strãzii.
Un reper evocator este Turnul
miului Nobel.
Bântuit de amintiri, Dublinul cãlãtorie a omului
Martello, datând din secolul al respirã literatura infuzatã în ori-
XIX-lea ºi devenit azi muzeul zontul înnobilat de veghea ºi
care i-a fost dedicat. Numeroºii trecerea marilor spirite creatoa-
vizitatori participã la lecturile din re, aºa cum a fost ºi Oscar
Ulysses ºi admirã splendida Wilde, nonconformistul, apari-
panoramã asupra golfului þie neaºteptatã în Merrion
Dublin, prezentatã, cum se ºtie, Square. Un Oscar Wilde aþin-
în debutul romanului. Prielnice tind, de pe stânca-fotoliu, tre-
întâlnirii cu lumea joyceanã se cãtorii, cu o privire ironicã ºi re-
recomandã ºi serile cu lumini laxatã, un veritabil „portret al lui
tihnite, cu acea îmbietoare at- Dorian Gray” sculptat în piatrã
mosferã relevând sensul intimi- coloratã asemeni marmurelor
tãþii, când nu trebuie ocolit vechilor elini.
pub-ul David Byrne’s, imortali- Din toate aceste imagini ale
zat graþie „semnãturii” simboli- capitalei irlandeze þâºneºte ge-
ce a lui Leopold Bloom, rãtãci- neros ideea de recunoaºtere a
torul personaj, care a poposit valorii, de inteligenþã conjuga-
pentru cinã în acel loc. tã a locului ºi a istoriei sale cul-
Plãci comemorative, statui ºi turale.
poduri omagiazã scriitori celebri. Închei aceste însemnãri cu o
Desigur, atrage atenþia, în aceas- întrebare: când oare, în ambian-
tã privinþã, prin arcuirile sale svel- þa cotidianã a Craiovei, se vor
te ºi îndrãzneþe, Podul „Samuel putea întâlni „Cafeneaua Mace-
Beckett”, traversând trufaº ape- donski”, „Rãspântia Gib I.
le fluviului Liffey ºi pãstrând Mihãescu”, „Terasa Rebreanu”,
memoria fostului secretar al lui „Pasajul Meridian”, „Librãria-
Joyce, rãmas perpetuu „în aºtep- teatru I. D. Sîrbu”, „Carul lui
tarea lui Godot” chiar ºi dupã Sorescu”?

Mihaela Albu: Ion Biberi


(1904-1990). de la Lumea
de mâine la Lumea de azi

Livia Corcoveanu
able of contents

No 7-8 ((189-190
189-190
189-190)) • 2014
2014

In this issue: ARTS Michael FINKENTHAL: Sesto Pals, un


Emilian POPESCU: Sculpturile lui pitagoreic suprarealist al secolului al
AVANTEXT Costel Pãun XX-lea (III)
Constantin M. POPA: Cam aºa sunt In his article, Emilian Popescu descri- In his essay, Michael Finkenthal wri-
omagiaþi scriitorii bes the features of Costel Pãun sculptu- tes about the Sesto Pals’ vision about
In his article Constantin M. Popa wri- res. l 15 Hegel philosophical work. l 19
tes about one day annual celebration de- Viorel PÎRLIGRAS: Multiplele feþe Mihaela ALBU: Ion Biberi (1904-1990).
dicated to the famous writer James Joyce ale Evei De la Lumea de mâine la Lumea de azi
and the possibility to celebrate our cultu- In his article, Viorel Pîrligras describes In her article, Mihaela Albu writes
ral values. l 1 Livia Corcoveanu’s artistic photography about Ion Biberi affective connection with
from her new exhibition titled „Chic ”. l Oltenia region. l 20
MOVEMENTS OF IDEAS: Rhinos – an 15 Gabriel C. CORNEANU: Prin Africa
exemplary performance of Robert Wilson Emilian POPESCU: Picturã la Sala ecuatorialã ºi America latinã, alãturi de
Our thematic pages are focused on the „Arta” un urmaº al lui Ion Neculce (I) Revista de culturã editatã de
performance Rhinos written by Eugène In his article, Emilian Popescu descri- In his review, Gabriel C. Corneanu wri-
Ionesco and directed by Robert Wilson. bes Adriana Marcea’s painting exhibion, tes about the book of the biologist Dragoº AIUS Printed
The interviews and articles are signed by: „Proprietarã de drept”. l 16 Neculce, Ecolog rãtãcitor prin lume which
Mircea Corniºteanu, Andrei ªerban, Tom- Magda BUCE-RÃDUÞ: Actualitatea ºi describes scientific expeditions through
pa Gabor, Luiza Mitu ºi Cornel Mihai Un- modernismul enigmaticului „American Equatorial Africa and Latin America. l 21
gureanu. This section is coordinated by Gothic”
In her article, Magda Buce-Rãduþ wri-
DIRECTOR
Nicolae Marinescu. l 3-7 INTERVIEW
tes about Grant Wood’s sculpture „Ameri- Marius PANDURU: „În final, coeren- Nicolae Marinescu
FICTION can Gothic”, exhibited publicly for the first þa filmului este un scop comun ºi nu vi-
In this section we publish poems by time at the Art Institute of Chicago. l 16 ziunile personale...” REDACTOR-ªEF
Luiza Mitu. l 8 In this section Marius Dobrin made an Constantin M. Popa
Cristina GELEP: Puzzle: un construct SERPENTINES interviu with Marius Panduru about the
romanesc heteroclit Daniela MICU: Michel Onfray ºi evo- artistic essence of a movie. l 22
In her review, Cristina Gelep writes luþia prin cãlãtorie a omului SECRETAR DE REDACÞIE
about Florin Logreºteanu’s new novel, In her article, Daniela Micu discusses, UNIVERSALIA Petriºor Militaru
Puzzle. l 8 starting from Michel Onfray’s essay on Walter SITI: Sã reziºti nu foloseºte la
traveling, about the anthropological mea- nimic COLEGIUL DE REDACÞIE
LITERARY REVIEW ning of choosing different routes. l 17 In this section we publish a fragment
Ion BUZERA: A (re)porni din cel mai Aurel PETRESCU: Ion Creþeanu sau Marin Budicã
from the novel Resistere non serve a nien-
îndepãrtat punct Ion al Cobzei te by Walter Siti. l 23 Gabriel Coºoveanu
Ion Buzera writes about Virgil Nemoia- In his article, Aurel Petrescu writes Horia Dulvac
nu’s new volume of articles, Note de lec- about the Romanian minstrel Ion Creþea- AVANGARDES Gheorghe Fabian
turã. l 9 nu. l 17 Petriºor MILITARU: Joan Miró: liber- Lucian Irimescu
Ion POPESCU-BRÃDICENI: Nicolae tatea interioarã ca imagine celestã
Coande: mascã ºi metanoia Xenia Karo-Negrea
REVIEW In his article, Petriºor Militaru analy-
Mihai GHIÞULESCU: Cui îi e fricã de In his essay, Ion Popescu-Brãdiceni ses the relationship between inner free- Adrian Michiduþã
Lucian Boia? writes about Nicolae Coande’s antholo- dom and celestial pattern in Joan Miró Sorina Sorescu
In the article „Who’s afraid of Lucian gy of poetry, Persona. l 18 painting. l 24
Boia”, Mihai Ghiuþulescu discusses the REDACTORI
recent and controversial book World War
One. Controversies, paradoxes, reinter-
pretations. l 10
vara lecturilor Maria Dinu
Mihai Ghiþulescu
ªtefan BOLEA: De la re-definirea po-
eziei la starea de invictus
importante Silviu Gongonea
Daniela Micu
In his article ªtefan Bolea writes about Gheorghe Smeoreanu, Luiza Mitu
Ruxandra Cesereanu’s new poetry volu- Sfârºitul presei ºi ultimul
ziarist, Colecþia Exegesis,
Gabriel Nedelea
me, California (pe Someº). l 10
Ioana REPCIUC: Pasiunile – de la fi- Editura Aius, 2014. Mihaela Velea
losofie la anatomie
In her article, Ioana Repciuc writes COORDONARE DTP
about Ioana-Rucsandra Dascãlu’s new Mihaela Chiriþã
essay volume,
Étude sur les passions dans la culture
ancienne et moderne. l 11 Revista „Mozaicul” este membrã
Cãtãlin GHIÞÃ: Cãrturarul vs. regele Ion Munteanu, Despre A.R.I.E.L.
In his article, Cãtãlin Ghiþã writes about libertatea muzicii ºi muzi-
A Man for All Seasons directed by Fred ca libertãþii. Dialoguri cu
Zinnemann and based on the play written dirijorul german de origi- Partener al OEP (Observatoire
by Peter Bolt. l 12 ne românã Horia Dinu Ni- Européen du Plurilingvisme)
Andreea PÎRªU: Primul chick-lit ro- colaescu, Colecþia Exege- Ion A. Rãdulescu-Po-
mânesc sis, Editura Aius, 2014. goneanu, Viaþa ºi filoso- Tiparul: Aius PrintEd
In her article, Andreea Pîrºu writes fia lui Vasile Conta, Co-
about Alexandra Ares’s book Viaþa mea lecþia de filosofie româ- Tiraj: 600 ex.
pe net. l 12 neascã, Editura Aius,
Ioana Repciuc, Poetica ADRESA REVISTEI:
Florentina PASCU: Excursuri în criti- 2014.
decântecului românesc, Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
ca contemporanã
Colecþia Clio. Seria An- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
In her review, Florentina Pascu analy-
thropos, Editura Aius,
zes Ion Buzera’s new book, Excursuri. l E-mail: mozaicul98@yahoo.com
2014.
13
Roxana ILIE: Parisul lui Alexandru ISSN 1454-2293
Potcoavã
In her article, Roxana Ilie writes about
Alexandru Potcoavã’s prose dominated
by a hybrid image of Paris. l 13
Viorel FORÞAN: fulgurãri la Fulgu-
rãri 9 771454 229002
Daniel Leotescu, Lan- Responsabilitatea asupra
In his article, Viorel Forþan describes dmarks of British History,
Iulia Ghiþã’s poetry from her volume Ful- conþinutului textelor revine autorilor.
Colecþia Universalia, Editu- Manuscrisele nepublicate
gurãri. l 13 ra Aius, 2014. nu se înapoiazã.
SERPENTINES Tiberiu Pîrnãu, Liber
Adiana ULIU: Dadaiºtii ruºi (II) sã gândesc, Colecþia Exe- www.revista-mozaicul.ro
In her essay Adriana Uliu writes about gesis, Editura Aius, 2014. Acest numãr apare
Russian Dadaist poets from Nicevoki cu sprijinul financiar al
Group. l 14
– plãcerea lecturii
2 , serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
Mircea Corniºteanu: „am dovedit cã
în România se poate face spectacol teatral
ca oriunde în lume”
interviu cu managerul Teatrului Naþional „Marin Sorescu” din Craiova
Am avut revelaþia Eugen Ionesco îi Berliner Ensemble în 2012. A ur-
ºansei extraordinare spusese cã îl gãseºte mat o perioadã dificilã ºi stresan-
tã, în care am avut multe discuþii
pe care colectivul foarte potrivit pentru cu staff-ul sãu tehnic, care îmi tot
nostru ar avea-o sã a-i pune piesele în vorbeau despre dotãrile scenei
experimenteze genul scenã, iar el nu fãcuse noastre, pe care o cunoºteau din
de spectacol practicat încã niciun spectacol 2010 ºi 2012. Ca sã ne imaginãm
cu atâta strãlucire din opera acestuia despre ce este vorba, am sã vã
de Robert Wilson spun cã în 2012, pentru Sonetele
Eram conºtient în ce intram, lui Shakespeare, Berliner Ensem-
Nicolae Marinescu: Iatã cã fiindcã standardele la care lucrea- ble a venit cu trei tiruri pline cu
Rinocerii lui Eugen Ionescu s-au zã Robert Wilson presupun ºi echipamente de lumini ºi sunet,
jucat pe scena Naþionalului cra- costuri pe mãsurã, dar dorinþa care au fost montate timp de cinci
iovean, în regia celebrului Ro- mea era foarte puternicã ºi clarã: zile. I-am convins cã vom face tot
bert Wilson. Un adevãrat eveni- o asemenea ºansã nu se rateazã, ce este necesar ºi cã putem reali-
ment naþional. chiar dacã trebuie sã îþi asumi ris- za spectacolul în 2014. Nu ºtiam
Mircea Corniºteanu: Cu cer- curi. În fond nu se poate realiza încã la ce mã înhãmam ºi ce risc
titudine. Ba chiar unul de mai nimic fãrã bani ºi fãrã riscuri. Iar îmi asumam.
mare anvergurã, fiindcã Ungaria, împrejurarea cã ni se propunea
Bulgaria, þãrile din fosta Iugosla- un autor de talia lui Eugen Ionesco
vie sau Ucraina nu au avut privi- era cu atât mai motivantã. I-am Nu puteam rata
legiul unui spectacol realizat de rãspuns cã, din raþiuni manage- oportunitatea
acest uriaº creator, dorit de orice riale, aº prefera Rinocerii, care ca Robert Wilson
mare teatru din lume. Pentru cã a dãdea posibilitatea unui numãr
mai mare de actori craioveni sã
sã facã un spectacol
lucra cu Robert Wilson înseam-
nã sã te ridici la niºte standarde se confrunte cu un alt gen de la Craiova, primul
foarte înalte, de la care el nu face spectacol decât cel realist-psiho- în România
niciodatã rabat. logic tradiþional - cu care ei, ca ºi
majoritatea actorilor din lume, N.M.: Era într-adevãr un
N.M.: Cum aþi reuºit sã-l adu-
sunt obiºnuiþi - ºi sã lucreze într- mare risc, ºtiind cã într-un ase-
ceþi la Teatrul Naþional „Marin
un format nou, ofertant ºi provo- menea contract nu este loc pen-
Sorescu”, fiindcã nu-mi pot ima-
cator. M-a înþeles perfect ºi a fost tru niciun compromis, cã totul
gina cã argumentul consisten-
de acord. Aþi vãzut spectacolul, este consemnat în detaliu ºi tre-
þei onorariului poate intra în
sunt în scenã 27 de actori… buie îndeplinit întocmai ºi la
discuþie?
N.M.: ªtia cã Slatina e aproa- momentul stabilit.
M.C.: Ba poate! Dar nu asta e
pe de Craiova? M.C.: Aºa este, dar nu puteam
important. Deºi pot spune, ºi-i
M.C.: Nu ºtia de Slatina nimic, rata oportunitatea ca Robert
sunt profund recunoscãtor pen-
dar ºtia de România. Îl întâlnise Wilson sã facã un spectacol la
tru asta, cã atât Domnia-sa cât ºi
pe Eugen Ionesco la Paris prin Craiova, primul în România, ºi
echipa care l-a însoþit au accep- Mi-a rãspuns cã o sã mai vorbim, neºti degustate ºi de data asta a
anii ‘70, chiar de mai multe ori, ºi chiar în Europa de Est. Progra-
tat onorarii cu mult sub nivelul la dar am înþeles din atitudine ºi ton pãrut cã ia în serios propunerea.
marele Ionesco îi spusese cã îl mul unui artist de talia lui este
care lucreazã de obicei. cã era numai o formã de politeþe. M-a întrebat dacã am ceva în ve-
gãseºte foarte potrivit pentru a-i stabilit cu cel puþin doi ani înain-
Primele contacte le-am avut în Ideea însã am pãstrat-o ºi, când dere. N-am dorit sã-i fac vreo su-
pune piesele în scenã, deºi nu te, încât, pierzând momentul, se
2008, când a venit la Craiova cu în 2010 a revenit la Festivalul gestie, aºa cã i-am rãspuns cã
fãcuse încã niciun spectacol din putea anula totul. Mi-am asumat
Femeia mãrii, de Henrik Ibsen, Shakespeare, pentru a susþine o este o hotãrâre care îi aparþine.
opera acestuia. Aºa cã am intrat riscul ºi m-am angajat contractual
prezentatã în Festivalul Shake- conferinþã despre Hamlet, i-am La sfârºitul serii, mi-a rãspuns cã
într-un schimb de email-uri cu el, cã exigenþele formulate vor fi sa-
speare de o companie spaniolã. reînnoit invitaþia de a face un o sã se gândeascã. Nu vã spun
cu producãtorii lui, cu Elisabeta tisfãcute, astfel cã din ianuarie 2014
Atunci am avut revelaþia ºansei spectacol la noi. ce surprizã plãcutã am putut avea
di Momber, coproducãtoarea a început lucrul la Rinocerii...
extraordinare pe care colectivul Am continuat discuþia într-un când, spre sfârºitul anului, am
spectacolelor aduse în Festiva- N.M.: Nu aveaþi încã bugetul
nostru ar avea-o sã experimente- spaþiu colocvial, unde s-a simþit primit un email prin care îmi pro-
lul Shakespeare de la Craiova, aprobat…
ze genul de spectacol practicat foarte bine, într-o companie punea sã optez între douã texte
Femeia mãrii ºi Sonetele lui M.C.: Nu. A fost o perioadã
cu atâta strãlucire de Robert Wil- restrânsã, selectatã. I-a plãcut ºi ale lui Eugen Ionesco, Scaunele
Shakespeare, ultimul susþinut de foarte grea. Mai ales cã, în efor-
son. ªi i-am propus o colaborare. compania ºi specialitãþile româ- ºi Rinocerii.
tul de a convinge decidenþii de

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 3
valoarea naþionalã a proiectului,
din cauza deselor schimbãri de la
Ministerul Culturii, a trebuit sã
fac demersuri pe lângã patru mi-
niºtri care s-au succedat în nu-
mai doi ani: Puiu Haºoti, Daniel
Barbu, Gigel Sorinel ªtirbu ºi
Kelemen Hunor. E adevãrat cã
fiecare dintre aceºtia a manifes-
tat înþelegere ºi bunãvoinþã, dar
presiunea generatã de incertitu-
dinea bugetarã a fost enormã.
N.M.: Cum s-a rezolvat, to-
tuºi, o finanþare atipicã?
M.C.: Domnul Kelemen Hunor
m-a primit la scurt timp dupã ce a
preluat ministeriatul ºi mi-a spus
cã este informat, din documente-
le depuse anterior, despre propu-
nerea noastrã ca, în limitele bu-
getului propriu, sã ne fie aproba-
tã o singurã premierã, ºi anume
Rinocerii, ºi un proiect, cu un
buget mic, dedicat tinerilor crea-
tori de teatru. De obicei se mer-
gea pe 6-7 producþii noi anual,
dar aveam în vedere ºi cã reper- unor riscuri e greu sã realizezi mari trãit pe la jumãtatea lui iunie, când M.C.: Sigur, a fost un cas- august 2013, iar spectacolul a fost
toriul Naþionalului craiovean este proiecte, ceea ce mã va face sã firma care se angajase sã ne adu- ting…, la care au fost invitaþi toþi ridicat în picioare, cum spunem
destul de bogat pentru a satisfa- îmi asum asemenea responsabi- cã cu chirie un anume echipament doritorii sã se implice în specta- noi, în ianuarie 2014, când au în-
ce nevoile curente ale publicului litãþi ºi în continuare. a adus altul, considerat similar, fi- col... La prima întâlnire dl. Wil- ceput repetiþiile, în opt zile, fãrã
sãu, timp de o stagiune. Domnul N.M.: Înþeleg cã pânã la urmã indcã nu l-a gãsit pe cel solicitat son a þinut un speech, de vreo text, fiindcã, aºa cum am spus,
Kelemen Hunor m-a asigurat de aþi reuºit sã achiziþionaþi ºi echi- ºi angajat de mine prin contract, orã ºi ceva, în care ºi-a prezentat Wilson creeazã forme, pe care le
sprijinul sãu, deºi Ministerul dis- pamentele necesare producþiei. iar Robert Wilson mi-a notificat cã, viziunea despre spectacolul de umple apoi cu vorbe, pãstrând din
pune de cel mai mic buget pe care M.C.: Aproximativ 70% dintre dacã nu-i aduc ceea ce am conve- teatru. Esenþial pentru el nu este textul dramatic doar ceea ce co-
l-a avut de la Revoluþie, ºi mi-a echipamentele necesare sunt nit, întrerupe colaborarea. ªtiam textul, ci vizualul, expresivitatea respunde ideii, viziunii sale despre
promis cã într-o sãptãmânã, acum proprietatea noastrã, ceea cã mai plecase ºi din alte pãrþi în corpului, culoarea, lumina, miº- spectacol. A spus-o de altfel ex-
douã, va cãuta o soluþie pentru o ce face ca Teatrul Naþional din situaþii de acest fel, iar noi fãcu- carea care umplu spaþiul scenic, plicit încã de la început: nu-l inte-
alocare de fonduri. A fost o mare Craiova sã fie unul dintre cele mai sem mari cheltuieli, achitasem fac- cuvântul urmând sã se suprapu- reseazã nici ca el, nici ca actorii sã
surprizã când, dupã numai douã- bine dotate tehnic teatre din þarã. turi ºi onorarii parþiale, ºi nu ne nã ulterior pe aceastã construc- fie interpreþi ai textului, ci ai gân-
trei zile, directoarea adjunctã a ªi, ceea ce este foarte important, puteam permite abandonarea pro- þie plasticã. Dupã ce le-a spus ce dului sãu despre acesta.
direcþiei economice din Minister ele vor folosi artiºtilor care vor iectului în curs de finalizare. Tot aºteaptã de la ei, i-a invitat pe cei N.M.: E probabil ideea în
m-a sunat sã-mi spunã cã o parte realiza spectacolele viitoare pe Robert Wilson ne-a scos din im- hotãrâþi sã parcurgã acest drum, care cele mai multe replici ale
din suma solicitatã a fost deja scena noastrã. pas, spunându-ne cã a lucrat cu bãrbaþii într-o zi, femeile în alta, personajelor din Rinocerii sunt
viratã în contul teatrului, urmând Despre alte echipamente pot acel tip de proiector la Praga. Am sã revinã pentru castingul pro- citite/rostite de Ilie Gheorghe.
ca ea sã fie completatã în cel mult spune cã nu le-am cumpãrat nu sunat ºi am gãsit înþelegerea ne- priu-zis. Fiindcã drumul sãu în M.C.: Într-adevãr, Ilie Gheor-
douã sãptãmâni. Ceea ce s-a ºi din lipsã de fonduri, ci pentru cã, cesarã. Fiindcã ºtiau bine ce în- teatru este doar unul dintre mul- ghe este aici Autorul, un perso-
întâmplat. Sigur cã aceastã sumã fiind prea scumpe în raport cu seamnã sã lucrezi cu Robert Wil- tele drumuri posibile, fiecare avea naj inventat, care nu a fost gân-
nu acoperea ºi costurile necesa- gradul de utilizare, pot fi închiria- son, ne-au trimis imediat echipa- libertatea sã meargã pe el sau nu. dit de la început, ci s-a conturat
re pentru dotãri, dar peste puþinã te, la nevoie, cum am procedat ºi mentele solicitate ºi cu o chirie ab- Potrivit conceptului sãu tea- în timp ce se lucra la spectacol.
vreme ni s-a alocat o sumã nespe- acum. Nu-þi cumperi transatlan- solut rezonabilã. A doua zi erau deja tral, acest moment ar fi trebuit sã Ilie Gheorghe fusese iniþial dis-
ratã, pentru procurarea de echi- tic ca sã faci o singurã cãlãtorie, la Craiova. Le transmit ºi pe aceas- se întâmple în vara lui 2013, când tribuit în rolul Logicianului, dar a
pamente, din capitolul de inves- chiar dacã ai bani, ci foloseºti tã cale întreaga mea gratitudine. ar fi venit la Craiova cu întregul devenit pe parcurs ºi Autorul, un
tiþii. Atât eu, cât ºi întregul colec- navele altora. sãu staff pentru cunoaºterea re- element important în economia
tiv al teatrului îi suntem profund Deºi proiectul pare scump, ºi ciprocã ºi omogenizarea viziunii acestei construcþii scenice.
recunoscãtori domnului ministru a fost scump, banii nu au fost Este extraordinar asupra spectacolului. Am fost
Kelemen Hunor precum ºi doam- cheltuiþi pentru un singur spec- de important sã admiþi însã obligat sã-i spun delicat cã
nei secretar general Ioana Mihail tacol, care oricum va dispãrea cã se poate ºi altfel, nu-mi stã în putere sã asigur de- De acum, în CV-ul
Kaitor pentru înþelegerea arãtatã odatã, ci a fost prilejul pentru la acelaºi nivel plasarea ºi cazarea întregii echi- lui Robert Wilson
ºi promptitudinea cu care au ve- reutilarea teatrului cu echipamen- de strãlucire pe timp de mai multe zile, membrii vor figura România
nit în sprijinul nostru, înþelegând te moderne de sunet, lumini ºi ei venind din diferite pãrþi ale lu- ºi Craiova
semnificaþia prezenþei unui crea- video, de cel mai înalt nivel. N.M.: Sã ne întoarcem la ob- mii unde lucrau pentru alte con-
tor de notorietatea lui Robert N.M.: Am insistat asupra aces- iectivul principal: implicarea tracte, precum ºi onorariile afe- N.M.: Presupun cã aþi urmã-
Wilson în România.. tor aspecte, pentru cã scapã, fi- colectivului teatrului în realiza- rente. Atunci domnul Wilson m-a rit realizarea spectacolului în
N.M.: Este cu adevãrat impor- resc de altfel, observaþiei spec- rea unui spectacol experimen- invitat pe mine la Watermill Cen- toate etapele sale.
tant sã fie demnitari competenþi tatorului care se bucurã de ce tal inedit ºi insolit, menit sã adu- ter, lângã New York, unde este M.C.: Evident. Chiar dacã nu
la locul potrivit. Mã gândesc în se întâmplã pe scenã, fãrã sã cã un plus virtuþilor care l-au sediul fundaþiei sale, numitã Bird am putut pe cât aº fi vrut. Dar am
acelaºi timp cã, dacã n-aþi fi în- realizeze „industria” din spate- consacrat deja în competiþia in- Hoffman Fondation ºi conduce fost la toate reprezentaþiile: cinci
ceput producþia în ianuarie, le acesteia, de multe ori decisi- ternaþionalã. Cum s-a constituit un laborator de performanþã la repetiþii generale cu public, pre-
fãrã buget aprobat, nu s-ar fi vã în spectacolul de astãzi. echipa de actori chematã sã dea care sunt adunaþi tineri artiºti din miera ºi spectacolul de ieri, ºi voi
realizat nimic. M.C.: Aveþi dreptate. Nu cred viaþã textului ionescian ºi con- întreaga lume, pentru a explora fi desigur ºi desearã, la ultimul
M.C.: Repet cã fãrã asumarea cã îºi poate imagina cineva ce am cepþie regizorale? idei noi din toate domeniile arte- spectacol din aceastã stagiune.
lor ºi ºtiinþelor sociale, umane ºi ªi chiar dacã eu, ca regizor, nu
naturale, în abordare transdisci- iubesc acest drum al lui Robert
plinarã. Acolo se organizeazã Wilson, l-am invitat sã lucreze la
ºapte-opt workshop-uri pe zi, noi din mai multe motive. În pri-
unde membrii echipei sale lucrea- mul rând trebuie arãtat cã, atunci
zã cu tineri artiºti, adesea ºi în când vrei ceva foarte tare, ai toa-
faþa unui public numeros, format te ºansele sã ajungi la capãt, dacã
din specialiºti, dar ºi pur ºi sim- nu te laºi descurajat de toate ob-
plu din persoane interesate. Am stacolele ºi nu abandonezi ideea
dus fotografii din spectacole ºi la care þii. De câte ori am vorbit
CV-uri ale actorilor trupei noas- de-a lungul acestor ani cu cine-
tre, videocasete, DVD-uri ºi arti- va, ºi am vorbit cu multã lume,
cole din presã dedicate lor, care am întâlnit multe zâmbete subþiri,
au fost analizate, comentate ºi în care simþeam o finã ironie, sau
uneori am fost invitat sã dau lã- încurajãri ipocrite, trãdând neîn-
muriri în chestiuni punctuale, crederea. Faptul cã acest mare
necesare conturãrii proiectului. artist a venit sã lucreze cu un tea-
N.M.: Înþeleg cã stabilirea tru din România, cu atât mai mult
distribuþiei s-a fãcut atât în cã nu e din Bucureºti, nu e o vic-
urma contactului direct al regi- torie numai a mea, ci este a Ro-
zorului ºi echipei sale cu mem- mâniei ºi, bineînþeles, a Naþiona-
brii trupei craiovene, cât ºi al lului craiovean. De acum, în
informaþiilor adunate cu mult CV-ul lui Robert Wilson vor fi-
timp înainte. gura Craiova ºi România. Este, ca
M.C.: Aºa este. Întâlnirea de notorietate, ca ºi când Luciano
la Watermill Center a avut loc în Pavarotti ar fi cântat o stagiune

4 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
N.M.: Foarte frumos spus!
Date fiind exigenþele tehnice
cerute de acest spectacol ºi cos-
turile presupuse, întrevedeþi
posibilitatea unor turnee în þarã
sau în strãinãtate?
M.C.: Spectacolul a fost gân-
dit pentru a fi jucat la Craiova,
aºa cum Faust al lui Purcãrete se
joacã numai la Sibiu. Cine va dori
sã-l vadã va veni aici ºi o va face.
El va circula însã sigur în lume.
Avem deja contractat, pentru
perioada 15-23 iunie 1015, cu Det
Norske Teatret, din Oslo, al cãrui
director tehnic a fost aici spre a
vedea despre ce e vorba, însoþit
de cei doi secretari literari ai tea-
trului. Au vãzut, le-a plãcut ºi am
realizat deja un parteneriat. Se
pare cã teatrele din Norvegia au
ceva mai mulþi bani decât cele din
România. Sunt deja discuþii pen-
tru a o prezenta la Gdansk, cu
prilejul inaugurãrii noului teatru
„Shakespeare” de acolo, iar ma-
rele critic John Elsom a venit spe-
cial pentru a vedea spectacolul,
în vederea invitãrii lui la Barbi-
can Center din Londra. Specta-
colul va putea fi vizionat deci la
Craiova, ºi toþi cei interesaþi din
þarã vor putea veni aici pentru
ceva atât de special, cum deja au
ºi fãcut-o Andrei ªerban, Tompa
Gabor sau Maia Morgenstern,
care au venit ºi sã se împãrtãºeas-
cã din geniul marelui lor contem-
poran. Am lansat de altfel o invi-
taþie tuturor celor din teatru ro-
mânesc sã vinã la Craiova, sã
vadã gratuit spectacolul
Oricum, s-a demonstrat cã în
România se poate face un spec-
tacol Wilson ca orice mare teatru
din lume, ºi sunt sigur cã Româ-
nia va fi perceputã de acum ºi alt-
Robert Wilson ºi Mircea Corniºteanu. Foto: Florin Chirea fel decât se întâmplã de obicei.
Faptul cã Robert Wilson a înce-
întreagã cu Opera din Bucureºti. departe pe Eugen Ionescu, dupã tacolului cum ºi cât poate. este ca o boalã molipsitoare, ame- put repetiþiile la Craiova a doua
În al doilea rând am vrut sã asi- cum acesta îl dusese pe I. L. Ca- Sigur cã Robert Wilson nu a ninþând umanitatea cu dispariþia. zi dupã premiera spectacolului
gur artiºtilor craioveni un fel de ragiale. vrut sã traducã Rinocerii într-o Acestui pericol copleºitor i se sãu cu Încoronarea Popeii, de
studii postuniversitare, în care sã M.C.: Sigur, existã un truism parabolã a fascismului sau a ori- opune un „om”, Beranger – inter- Monteverdi, de la Opera Garnier
aibã posibilitatea de a exersa o legat de „ce vrea sã spunã auto- cãrui alt sens pe care critica l-a pretat magistral de Valentin din Paris, spune mult.
altã „limbã” teatralã, conectân- rul”. Dar cine ºtie „ce a vrut sã dat textului. Ceea ce reiese lim- Mihali ºi citit strãlucit de Ilie N.M.: Sunt bucuros, maestre,
du-se la modul unic în care acest spunã”, când adesea nici el nu o pede însã din spectacol – audi- Gheorghe – singurul hotãrât sã sã constat cã încununaþi atât de
mare creator înþelege ºi realizea- ºtie precis sau descoperã cã una tiv, vizual ºi din ceea ce fac acto- reziste orice s-ar întâmpla. Ultime- frumos o carierã ºi o vârstã care
zã spectacolul teatral. ªi iatã cã a vrut ºi alta a spus? Iar publicul, rii pe scenã – este existenþa unui le lui cuvinte: „Nu cedez! Nu ce- vã onoreazã, deopotrivã, pe
am demonstrat cã acest tip de în imensa lui majoritate vine la pericol iminent: „rinocerii”, care dez!” sunt dãtãtoare de speranþã dumneavoastrã, dar ºi Craiova,
spectacol s-a putut practica în teatru fãrã sã cunoascã textul pie- apar rând pe rând. Tot mai mulþi pentru umanitate. Rezistenþa unui de care vã leagã atâtea împli-
România, iar actorii noºtri au în sei. Pânã la urmã fiecare desci- oameni se înroleazã în armata „ri- singur „om” o poate salva, aºa niri. La mulþi ani!
momentul de faþã o condiþie mai freazã polisemia textului ºi a spec- nocerilor”, pentru cã „rinocerita” cum Arca lui Noe a salvat lumea.
bunã. Este extraordinar de impor-
tant sã admiþi cã se poate face
teatru ºi altfel, la acelaºi nivel de
strãlucire. Se poate face teatru
foarte bun ºi ca Silviu Purcãrete,
Andrei ªerban sau Tompa Gabor,
ori ca Lev Dodin, Robert Lepage
sau alþi mari regizori ai lumii.
Poþi sã iubeºti un anume fel
de teatru, dar asta nu înseamnã
cã nu trebuie sã rãmâi cu ochii,
cu inima ºi cu mintea deschise la
ce fac alþi mari creatori. Experi-
mentele duc totdeauna la pro-
gres, chiar când par simple gra-
tuitãþi, ceea ce nu e cazul la
Wilson. Altfel teatrul ar fi rãmas,
sã zicem, la Eschil, Sofocle ºi
Euripide…

Rezistenþa unui
singur „om” poate
salva umanitatea,
aºa cum Arca lui Noe
a salvat lumea.
N.M.: Înainte de spectacol, pe
care de altfel l-am vãzut ºi eu de
douã ori, am recitit Rinocerii.
Într-adevãr, nimic din ce am vã-
zut nu semãna cu ceva din ceea
ce îmi reprezentasem la lecturã.
Spectacolul m-a fãcut sã gân-
desc cã Robert Wilson duce mai

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 5
n LUIZA MITU
„Rinocerii” - simbol al detaºãrii ºi al culpei
A
hmad Kamyabi Mask, tând pentru termenul de rinocer. þa fiinþei care se aflã dincolo de care existã în interiorul unei so-
în teza sa de doctorat Specialiºtii insistã totuºi cã ter- orice culturã, ideologie, religie. În cietãþi, aceastã contradicþie pro-
din 1978, dedicatã în menul nu se referã la animal, ci la absenþa acestui sens fiinþa uma- fundã care stã la baza nefericirii
special piesei Rinocerii, tezã in- cornul lui, rinocerul indian, spre nã este pusã sub semnul între- umane. Ionesco acordã termenu-
titulatã Rhinoceros au thèâtre, deosebire de cel african, având bãrii. lui de societate douã accepþiuni:
études de mise en scène ºi publi- un singur corn. Ca simbol în lite- Omul surprins în piesã este separare ºi reculegere, acesta din
catã sub formã de carte în 1987 ratura budistã, rinocerul semnifi- omul cu douã dimensiuni, uni- urmã fiind înþeles ca meditaþie,
cu titlul Ionesco et son thèâtre, cã detaºarea unui individ de fa- corni ºi bicorni, („Unicorni ºi bi- contemplare, cugetare. O socie-
aminteºte într-o notã de subsol milie ºi prieteni, acesta putând sã- corni, jumãtate-jumãtate, fãrã nici tate în care contemplarea a fost
de existenþa unui poem budist cu ºi gãseascã iluminarea doar în un alt semn distinctiv”, p. 90) cea uitatã devine o societate miraj.
titlul Rinocerii. În prefaþa pe care singurãtate. Detaºarea nu este de-a treia dimensiune, afectivita- Lupta lui Bèranger se dã între
Ionesco o face acestei cãrþi, vor- înþeleasã ca retragere din familie tea, lipsindu-i. Aceastã a treia efortul de a rezista identificãrii cu
bind despre alegerea rinocerului ºi societate, ci alegerea cu grijã a dimensiune nu o resimte decât propria proiecþie, transformarea
ca simbol pentru a face trimitere companiei în care se aflã un indi- personajul Bèranger, singurul în culpã (BÈRANGER: „Mi-e
la Garda de Fier, subliniazã cã în vid, având la bazã criterii morale care rezistã rinoceritei. Rinoceri- teamã sã nu devin altcineva”,
piesã existã ºi o altã conºtiinþã ºi spirituale foarte solide. Pe ta este simbolul culpei adamice. p. 71) ºi detaºarea de aceastã cul-
decâ cea ideologicã, aceastã con- scurt, în literatura budistã, ima- Culpa este un obiect al repulsiei, pã, detaºare care îi permite con-
ºtiinþã corespunzând unei intui- ginea rinocerului este folositã o fiinþã abjectã pentru moralita- templarea lumii ºi înþelegerea ei.
þii profunde ºi autentice a auto- pentru a caracteriza o persoanã tea noastrã: „Culpabilitatea este Piesa Rinocerii subliniazã ide-
rului. Într-adevãr, rinocerul este avansatã spiritual care trãieºte în un sentiment primejdios: este ea cã Divinitatea alege sã coboa-
un simbol important în tradiþia solitudine. semnul unei lipse de puritate” re în lume, în existenþã, prin expe-
budistã primitivã. Acest subiect În opinia noastrã, piesa Rino- (p. 93), afirmã Bèranger. Situat în- rienþa rãului. Aceastã experienþã
este tratat în detaliu în cartea A cerii este o încercare de demisti- tre sentimentul culpei, cu care ce- a rãului face trimitere la culpa
Gândhârî Version of the Rhino- ficare a spaimei ontologice, un lelalte personaje se identificã ºi adamicã; în finalul piesei Bèran-
ceros Sûtra a lui Richard Salo- „un individ ar trebui sã cãlãto- dezechilibru organic, cum o nu- efortul de gândire ºi voinþã prin ger ºi Daisy devin arhetipuri ale
mon, apãrutã în anul 2000 la Bri- reascã singur ca un corn de rino- meºte personajul Bèranger, al care rezistã rinocerizãrii, Bèran- lui Adam ºi Eva. (DAISY: „Sã re-
tish Library Kharosthi. Rhinoce- cer”. Refrenul poemului consti- unei divinitãþi care alege sã se ger se aflã într-o stare permanen- generãm omenirea?”/ BÈRAN-
ros Sûtra a fost identificat ca fi- tuie o controversã pentru specia- desprindã din sine pentru a se tã de incertitudine: „Mã apasã GER: „Da, vom fi Adam ºi Eva.”)
ind unul dintre cele mai vechi tex- liºtii care analizeazã acest text în- cunoaºte. Dezechilibrul organic singurãtatea. Ca ºi societatea.” Însã Daisy alege sã coboare în
te din literaturã budistã. Poemul trucât înþelesul termenului khag- intervine atunci când umanitatea … „Nu mã obiºnuiesc cu mine culpã pentru a înþelege limbajul
se referã la virtuþile solitudinii: ga din sanscrita veche este tra- se aflã în cãutarea unui sens pier- însumi. Nu ºtiu dacã eu sunt eu.” celorlalþi, rinocerizaþi, limbajul
„un individ ar trebui sã cãlãto- dus prin cuvintele rinocer ºi sa- dut al existenþei, ºi, mai mult, al (p. 21) Afirmaþia lui Bèranger umanitãþii care a luat naºtere din
reascã singur ca un rinocer” sau bie, comentatorii acestui text op- unei identitãþi primordiale, esen- pune în evidenþã singurãtatea propriul pântec.

n CORNEL MIHAI UNGUREANU

Rinocerii. un spectacol trist


P
rimul impuls, dupã ce am
vãzut „Rinocerii” lui Ro-
bert Wilson la Teatrul
Naþional „Marin Sorescu”, a fost
sã urmez îndemnul lui Ionescu,
din „Nu”: „Nu fiþi indulgenþi. In-
dulgenþa e o laºitate”. Dacã am
simþit un tremur pe parcursul pre-
mierei, nu a fost al entuziasmului
sperat, cât mai degrabã vibraþia
uºoarã a rezonanþei cu zicala po-
pularã „La pomul lãudat sã nu te
duci cu sacul”. Alte douã mon-
tãri ale cunoscutului regizor, care
au putut fi vãzute la Craiova, „Fe-
meia mãrii”, dupã Ibsen, ºi „So-
netele” lui Shakespeare, ridicase-
rã nivelul expectanþelor, iar me-
diatizarea colaborãrii în premierã
a lui Wilson cu un teatru româ-
nesc crease o plãcutã tensiune.
Nu speram ceva anume de la
„evenimentul anului” ºi nu am
descoperit niciun ingredient lip-
sã din „reþeta lui Bob”: un mare
creator de imagini, un expert în
jocul de-a sunetele ºi de-a tãce-
rea, pe care, practic, l-a inventat,
un lector atent, cãutãtor al sem-
nificaþiilor esenþiale ale unui text.
Am urmãrit, aºadar, succesiu-
nea ºi combinaþiile de imagini ºi
lumini, precizia echipei de sunet,
cu impresionantul ei arsenal teh-
nic, pãdurea proiectatã, pisica
împãiatã, rama de fereastrã, tele- iar unii nu erau nici mãcar intri- cã însoþeºte textul, iar sincroni- respectivã a fost „Yesterday I sunet strãin, fals, contrafãcut,
fonul suspendat, frumuseþea gaþi, doar plictisiþi ºi dornici sã zarea celor douã tipuri de atinge- went to Auchan”, iar puþinele moralizator, care compromite ºi
vreunei apariþii care traveseazã plece. Am vãzut – cu excepþia lui re sufleteascã este perfectã. În momente la care am zâmbit au fost ºansele demersului estetic. Întâl-
scena, am ascultat replicile repe- Ilie Gheorghe – actori reduºi la „Rinocerii”, aceastã înºiruire pare cele muzicale. Esenþializarea tex- nirea care pãrea idealã, matema-
tate obsesiv, decupate din text expresii corporale, ceea ce nu e ostentativã, iar spectacolul e tului lui Ionesco era de aºteptat, tica lui Wilson cu matematica lui
sau adãugate, modularea vocilor, rãu, în sine, numai cã, deperso- unul trist, îi lipsesc tocmai com- dar dacã tai tocmai umorul ºi va- Ionesco, nu se produce. Sigur, în
rãcnetele rinocerilor ºi liniºtea nalizaþi, actorii pot fi oricare alþii. ponentele care susþin „absurdul” lorile umanului – prietenia, dra- tradiþia americanã – „speranþã” ºi
valurilor, am fost atent la evolu- Iar dacã montarea este doar o imaginat de Ionesco: emoþia ºi gostea –, dacã alegi sã pãstrezi „schimbare” sunt promisiunile
þia actorilor ºi la reacþia publicu- formulã de împletire a unor mij- umorul. dezbaterea preponderent la nive- care l-au dus pe Obama la Casa
lui. ªi, ca sã derulez în sens in- loace plastice, sonore, de miºca- „Am pregãtit ceva special lul unor chestiuni de logicã ºi re- Albã – Robert Wilson a precizat,
vers, am vãzut spectatori care re scenicã, atunci ºi textul poate pentru fiecare dintre voi. Lega- nunþi, practic, la consistenþa unor înainte ca actorii sã intre în sce-
pãreau a trãi voluptatea exerciþii- fi oricare altul. Nici asta nu e rãu, þi-vã centurile de siguranþã ºi fiþi personaje precum Bèrenger, nã, cã „spectacolul nu este ter-
lor de decriptare a unor mesaje în sine, altfel metoda matematicã gata pentru un drum zdruncinat. Jean, Dudard, Daisy, minimali- minat, încã lucrãm la el”. Dar, deo-
ascunse, misterioase, dedicate a lui Wilson nu ar fi funcþionat Un ultim lucru: e în regulã sã râ- zând firele care le legau, dacã laºi camdatã, la clasica întrebare de
iniþiaþilor, precum ºi strãduinþa lor magistral în alte cazuri, aº aminti deþi”, spunea Robert Wilson, la de-o parte referinþele, de dragul dupã fiecare premierã: „Simt ne-
de a asimila imagini ºi simboluri. înºiruirea de tablouri vivante din premierã. Dar singura replicã la unei universalitãþi spaþiale ºi tem- voia sã revãd acest spectacol?”,
Alþii aveau pe chip o stupoare, „Sonete”, una minunatã pentru care s-a râs cu adevãrat în seara porale, atunci mesajul capãtã un rãspunsul este ionescian.

6 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
Andrei ªerban:
„Mircea Corniºteanu a reuºit imposibilul”
Liliana Hinoveanu: Domnule lui Caragiale prin Ionescu. ªi asta bucureºtean, pentru cã nu au
Andrei ªerban, spectacolul cu îmi place cel mai mult, pentru cã vãzut niciodatã aºa ceva. Cura-
Rinocerii pus în scenã de Robert este un fel de absurd abstract, jul lui Mircea Corniºteanu de a-l
Wilson v-a determinat sã veniþi foarte greu de digerat pentru pu- aduce pe Robert Wilson la Cra-
la Craiova pentru a-l viziona. blic. Ca sã vedem acest specta- iova este de admirat.
Care sunt impresiile dupã ce aþi col, cum a spus ºi regizorul, tre- L.H.: Ce puteþi spune despre
vãzut aceastã avanpremierã? buie sã ne punem centurile de modalitãþile de expresie ale re-
Andrei ªerban: În primul rând siguranþã, deoarece nu este un gizorului ºi despre alegerea ac-
trebuie sã menþionez faptul cã spectacol uºor, la care publicul torilor pentru roluri ?
prezenþa lui Robert Wilson, unul sã vinã sã se amuze, sã râdã. Deºi A.ª.: Nu-i cunosc pe actorii
dintre cei mai mari ºi mai cunos- am fost încurajaþi sã râdem, nu craioveni foarte bine, îi cunosc
cuþi oameni de teatru din zilele prea am râs, pentru cã uneori este pe câþiva din spectacolele lui Sil-
noastre, la Craiova se datoreazã chiar înfricoºãtor, este un umor viu Purcãrete... dar îl ºtiu pe Clau-
colegului meu Mircea Corniºtea- negru, un umor violent, un umor diu Bleonþ pentru cã eu l-am adus
nu. Atunci când eram eu însumi care chiar te sperie. Piesa în esenþa la Teatrul Naþional. Este un actor
director al Teatrului Naþional din ei este destul de durã ºi violentã, minunat ºi aici face un rol de mare
Bucureºti am încercat sã-l aduc destul de neliniºtitoare despre fineþe, de mare poezie, mai ales
pe Wilson, am adus un specta- condiþia umanã ºi despre faptul când joacã rolul feminin. Este
col de-al lui, dar pe el în persoa- cã omul este în faþa rinocerizãrii superb, este ceva suprarealist.
nã n-am reuºit. Ei bine, Corniº- generale a societãþii în care trãim. Actorii au fost deschiºi spre un
teanu a reuºit imposibilul. ªi asta Acum, omul este în situaþia de a- stil cu care nu s-au mai întâlnit,
este remarcabil ºi cred cã teatrul ºi pierde umanitatea, ceea ce ºi aceastã extremã în care Wilson îi
românesc, toatã cultura româ- spune în monologul final. Dar face sã joace, cu un machiaj a
neascã trebuie sa-i fie recunos- spectacolul este pur Bob Wilson. cãrui realizare dureazã trei ore, ca
cãtoare lui. I-am vãzut cred 50 de spectacole niºte pãpuºi mecanice, ca niºte
L.H.: Ce ne puteþi spune de- ºi sunt foarte obiºnuit cu stilul roboþi mecanici care au, din când
spre spectacol? lui, însã sunt extrem de curios în când, o energie foarte specia-
A.ª.: Când eºti în avanpremie- cum va fi dupã premierã, când lã, îºi folosesc vocile, sunt foarte
re schimbi foarte mult de la o zi la vor veni spectatori obiºnuiþi. speciali. Acest mod de lucru i-a
alta, nu pot sã-mi dau cu pãrerea, Spectacolul este unul sofisticat, pus în faþa unui necunoscut ºi
pentru ca nu este premiera, ºi, iar spectatorii, chiar dacã nu sunt cred cã i-a interesat foarte tare...
dupã cum însuºi Wilson a spus, obiºnuiþi cu un asemenea gen, Sunt lucruri inedite, cu care nici-
lucrurile sunt în schimbare. Sunt vor veni din respect. Pe scenã odatã în viaþã nu au avut ocazia
anumite momente care mie mi-au vezi fiecare moment, atât de plas- sã se întâlneascã. Unde va duce
adus aminte, într-un mod indirect tic este coregrafiat. Este ca un fel aceastã manierã de punere în sce-
ºi de Caragiale. Pentru cã Ion de picturã, de sculpturã în miº- nã vom vedea! Dar este sigur
Luca Caragiale are un umor ex- care, o explozie de artã contem- ceva nou, ceva proaspãt ºi asta
trem de sec, care se vede în Io- poranã, de artã vizualã foarte ra- este de aplaudat.
nescu, cel care a preluat mult de finatã, la cel mai înalt nivel. Sã L.H.: Care momente v-au im- cele mai bune. ªi momentul în lim- puþin limba românã. Ceea ce va
la Caragiale. Wilson habar nu are mergi la teatru ºi sã vezi ceva atât presionat mai mult? ba englezã. Pentru a-l face pe ac- fi un real succes la festivalurile
de Caragiale, cred ca nici nu ºtie de rafinat ºi de abstract este in- A.ª.: Cel mai mult mi-au plã- tor sã vorbeascã în tonalitãþi internaþionale.
cine este, dar, intuitiv, prin talen- teresant nu numai pentru publi- cut momentele poetice, momen- aproape muzicale, se potriveºte
tul lui, a simþit ºi universalitatea cul craiovean, ci ºi pentru cel tele lirice. Pe acelea le-am gãsit foarte bine limba englezã, mai

Tompa Gabor: „Robert Wilson este un artist


emblematic al epocii noastre”
Liliana Hinoveanu: Domnule noºti muzica dupã câteva secun- L.H.: Cum s-au adaptat acto-
Tompa Gabor, aþi pus în scenã de, ºi poþi sã recunoºti un spec- rii la stilul wilsonian?
foarte multe spectacole care v-au tacol de Wilson dupã lumea per- T.G.: Ei l-au urmat frumos, cu
adus premii la nivel naþional. sonajelor care se repetã de la o mare disciplinã, dar, dupã mulþii
Printre teatrele care au benefi- piesã la alta. Lumea lui Wilson ani care au trecut de la Hamlet,
ciat de talentul dumneavoastrã seamãnã cu cea a lui Dali, chiar am admirat trupa de la Craiova în
regizoral se numãrã ºi Teatrul dacã nu este suprarealism cu ade- spectacolele puse în scena de
Naþional din Craiova. Acum vã vãrat, dar este teatrul unui regizor Silviu Purcãrete. Spectacolele lui
aflaþi aici în dublã calitate, de care este autor de scenã, scriitor Silviu au amprenta vizualã ºi ima-
spectator ºi specialist, vizionând de scenã, cum afirma George Banu. gisticã la fel de puternicã, aºa cã
avanpremiera spectacolului L.H.: Credeþi cã Robert Wilson echipa de actori antrenându-se în
Rinocerii, în regia lui Robert Wil- a reuºit sã gãseascã la Eugen acele spectacole nu cred cã era un
son. Care sunt primele impresii? Ionescu culorile ºi sunetele nece- pericol sã nu treacã acest examen.
Tompa Gabor: În primul rând sare pentru a crea tabloul pe care L.H.: Care dintre abordãrile
vreau sã vã spun cã am venit ca dumneavoastrã îl evocaþi? regizorale vi s-au pãrut mai ex-
admirator al lui Robert Wilson, T.G.: Din punct de vedere al presive?
cãruia i-am vãzut cel puþin zece relaþiei scriitor-regizor, Wilson a T.G.: Este o poezie scenicã spe-
spectacole, puse în scenã în di- operat în stil impresionist, a scos cialã a lui Robert Wilson, care se
ferite colþuri ale lumii. El este un din piesã acele impresii pe care a regãseºte în aceste imagini, poe-
artist emblematic al epocii noas- vrut sã le evidenþieze, sunete, zia luminii, a profunzimii spaþiului,
tre. A vedea un spectacol de Ro- vorbe repetitive, o baie de cuvinte ciclorama aceea care este folositã
bert Wilson înseamnã a cumpãra care devine o simfonie. Este un permanent ºi decupeazã foarte
un tablou de Dali, de exemplu. Îþi fel de reducþie, iar cei care sunt frumos spaþiul, dar existã ºi o pre-
place sau nu pictura, nu poþi sã-i interesaþi sã vadã drama Rinoce- cizie a luminii la care Wilson þine
negi calitatea ºi extraordinara rii probabil cã vor fi decepþio- foarte mult, este foarte riguros în
valoare. Sigur cã nici Dali nu a naþi, dar primesc în schimb o lume acest sens. De asemenea, obser-
pictat numai capodopere. Dacã vizualã foarte puternicã, chiar cu vãm un fel de decupaj al miºcãrii
vorbim despre Wilson, el are o anumite tente de caricaturã într- ca urmare a faptului cã regizorul
lume personalã, el face parte din un fel. ªi pot sau nu sã fie de acord, are aceastã rãdãcinã în dans, în
acei artiºti de semnãturã, aduce dar, într-adevãr, spectacolul lasã coregrafie, acesta fiind unul din
pe scenã o lume proprie care nu impresia puternicã a unei lumi per- punctele forte ale lumii lui.
se poate confunda cu nimic alt- sonale, pe care în România proba-
ceva. Am auzit multe voci spu- bil nu a mai vãzut-o nimeni. Este A consemnat
nând ca Wilson face acelaºi lu- mare lucru cã Teatrul Naþional din Liliana Hinoveanu
cru. ªi Dali picta acelaºi lucru, Craiova a reuºit sã-l aducã pe Ro-
Mozart ºi Bethoveen compu- bert Wilson la Craiova.
neau în stilul lor, poþi sã le recu-

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 7
n LUIZA MITU

poeme
îi visase pe cei doi. Virghiul Connaissant: Cum aºa, nu te-am
Într-o noapte viitoare. mai vãzut pânã azi.
e le t ris tic ă

se împãcase în vis cu iubita amantului ei. Virghiul LeConnu: Asta pentru cã nu ºtii
amantul ei era un trup imaginat. sã priveºti.
pictorii desenau pe oglinzi trupurile lor Virghiul Connaissant [puþin indignat]:
goale. Ascultã, domnule, nu-þi permit
spargerea trupurilor întârziase plata obrãznicia...
fusului orar. Virghiul LeConnu: Nici eu orbirea.
în acelaºi moment în care cei doi Virghiul Connaissant se aºezã la masã,
intraserã pe uºã trupurile lor se îºi aprinse o þigarã ºi începu sã se
spãrgeau în oglinzile pictorilor. holbeze la Virghiul LeConnu.
transformarea se fãcuse într-un spaþiu Virghiul Connaissant: Da, domnule, ai
închiriat, locuit de un bãrbat care-ºi dreptate, ai fost aici dintotdeauna. Cum
pierduse fluturii. de fiecare datã când de n-am bãgat de seamã!? Erai atât de
întâlnea o femeie evident.
cãuta în pielea ei fluturii pierduþi. dar Atunci Virghiul Connaissant îl înghiþi
uneori pielea rãspândea mirosul de carne cu pofta unui observator meritoriu pe
de femeie trezitã dupã o noapte de sex. amicul sãu ºi-ºi recunoscu lenea. Nu
ºi atunci bãrbatul uita ca atinsese pielea ºtiu de unde-ºi fãcu apariþia Virghiul
în care fluturii se nãºteau a doua zi. ConnLeConnu.
bãrbatul era frumos acoperit în frigul
împrumutat. Mã bãnuieºti de Frica cimitirelor
Aici se inchide
Virghiul ConnLeConnu îºi duse cana cu ziua morþilor
apã la gurã ºi bãu. Între gura însetatã ºi ºi noaptea viilor
vasul incomunicabil apãru o luminã. Era Transformã pielea în clopote de 6
unirea prin iubire a douã forme distincte. bileþele scrise dada
în limbi strãine De 3 ori
Virghiul ConnLeConnu era locuit de rinocerii dispãruþi la poarta sãrutului
Virghiul LeConnu. Virghiul LeConnu era Mâinile mi se împreunã coloane reci ºi
locuit de Virghiul Connaissant. Virghiul pomi-femeie
ConnLeConnu fu lovit de o maºinã. Temple-porþi mersul într-un picior zei ºi
Suferi un ºoc. Virghiul Connaissant îl monºtri urlã
pãrãsi pe Virghiul LeConnu, Virghiul muzica
memorii verzi ºi mã trezesc în genunchi golind camera
LeConnu îl pãrãsi pe Virghiul transformã pielea mea în luminã.
Când gustul de þigarã mentolatã de toate
ConnLeConnu care conºtientizã cã Aici nu vom trece negrii din cartier sunt
Asmute câinii albi pisica neagrã îºi linge lucrurile
fusese locuit de toþi Virghiulii care-l fetuºii rãmaºi din naºterile viitoare
vidul.
precedaserã. Acum rãmase golul ºi ºocul Mã rãtãcesc la acelaºi capãt de linie
Când limbile albe ºterg memorii verzi
creaþiei. Pablo Picasso ºi oamenii mecanici din
junii îmi strigã numele, venisem sã învãþ cele 44 de lecþii despre
metrou reflectã mecanismul meu în
mormintele duhnesc a rachiu, gravitaþie
ligheane-marsupiu negresele îºi carã
ºacalii sculpteazã lei la sânul oii rãtãcite în atelierul pictorului
Spune-mi cu cine te împrieteneºti copiii
ca sã-þi spun cine eºti Reverenþe în supermarket: mi-ar plãcea Melancolia rula pe pereþi, iar obiectele
De vor parfumul tãmâii îºi transferau imaginea în sunetul casei.
într-o zi sã vorbesc
La o tejghea Virghiul Connaissant dã luminã ºi tãcere parafrazã din I se spunea Zakir,
caval del val în patul nupþial memoriile cel care obiºnuieºte sã se ascundã în
peste Virghiul LeConnu. Îl atrãgea ceva contemporani
nu se scriu fântâni.
în relaxarea amicului. Se apropie de el ºi Feþe, gãri, cerºetori care-ºi piaptãnã
în numele tãu
începurã o discuþie pe tema prieteniei. copilele blonde, nehotãrârea de a alege
Virghiul Connaissant: Ne-am mai întâlnit taxiul sau metroul Zakir primeºte în fiecare zi scrisori pe
eu stau în negrul pãmântului recitând care nu le deschide
undeva? Schimbul euro pentru trecerea dincolo în
poeme primitive aproape Niciodatã, îmi spune cã
Virghiul LeConnu: Sunt aici oraºul vechi aici sunt tinerii tatuaþi
atunci îmi zic: Ridicã-te, nanita! Adunã-þi aºa nu se vor schimba sunetele cosmice.
dintotdeauna. urcaþi pe ziduri.
oasele ºi memoria verde

Puzzle: un construct romanesc heteroclit


R
omanul lui Florin Lo- probleme. Fetele îl þineau de sacrului sunt permanent insera- suprafaþã o lume brutalã a con-
greºteanu, pseudoni- mânã, se lipeau de el, îi aplecau te în cotidian, dar sacralitatea sumerismului, haoticã ºi dezori-
mul lui Radu Scorojitu, capul între sânii dezgoliþi, unºi construitã cu ajutorul heruvimi- entatã: „Strãinul a avut drepta-
este o carte mozaic, o construc- cu uleiuri eterice. Ameþit, Neghi- lor, prezenþe simbolice, are si ele- te: panouri metalice ascund pri-
þie postmodernã, enigmaticã, baur nu li se împotrivea, doar mente ironice, instanþele serafi- virilor fundaþia imensã a unei
fragmentarã, palimpsesticã, inter- ochii îmbãtrâniþi îi simþea scãldaþi ce sunt integrate cotidianului, construcþii-gigant. Nimic nu
textualã, atent construitã, cu parþi de lacrimi de neputinþã. Unde sã pastiºate. Avem mai multe tipuri aminteºte de fosta librãrie ºi nici
romaneºti care se îmbinã într-un se ascundã? ...Se cuibãri la piep- de heruvimi, de la heruvimi-timo- de ciºmeaua smulsã probabil cu
puzzle cu mize destul de mari ºi tul primei femei apropiate, îi cu- nieri, heruvimi-bugetari, heru- excavatoare ºi cãratã în afara
de diverse. De asemenea, roma- prinse mijlocul gol, îi pipãi circu- vimi-hotarnici, heruvimi-media. Metropolei, la groapa de gunoi.
nul reprezintã o încercare neomo- lar, pe urmã braþele coborârã de- Romanul are pãrþi remarcabile, Neghibaur îºi simte picioarele de
genã, cu o structurã eteroclitã, a lungul coapselor. Provocatoa- în care îºi pune problema educa- gelatinã, incapabil ºã se grã-
venitã din îmbinarea unor parþi re, femeia desfãcu larg picioarele þiei ºi a perspectivelor tinerilor, a beascã în zona ºtrangulatã a
ce se armonizeazã într-un alt plan iar tovarãºele ei chicotirã.”Acest destinului culturii, a izolãrii ºi so- strãzii unde foieºte mulþimea de
decât cel al discursului narativ, fragment, avându-l în centru pe litudinii intelectualului ancorat metropolitani. Este împins, în-
de unde ºi caracterul straniu. profesorul Neghibaur, protago- într-o lume idealã. Se întâlnesc ºi ghiontit ºi apostrofat de cei care
Romancierul lasã sã se vadã nistul romanului Puzzle, pare o elemente psihanalitice ºi dacã tot nu vãd cu ochi buni inspiraþia
schelãria, elementele componen- scenã desprinsã din nuvela La am vorbit de contaminarea elia- constructorului de a bloca o par-
te, acest aspect putând fi consi- þigãnci, iar Neghibaur un adevã- descã,însã, aici drama nu rãmâne te din carosabil, îngreunând ac-
derat o altã componentã de tip rat Gavrilescu prins în jocul moi- suspendatã, e conºtientizatã ºi Neghibaur înþelese cã era un bãr- cesul din piaþã înspre bulevard.”
postmodern: naratorul lãsã dra- relor. În altã ordine de idei, roma- acceptatã cu resemnare: „Neghi- bat scãpãtat, un bãtrân bolnav de Naratorul este conºtient de
periile trase pentru cititorii avizi nul are mai multe mize, dar nu baur plutea într-un pustiu vâs- rammolisment, cã un altul era cã- toate iþele ficþiunii, ca dovadã
de dedesubturile romaneºti. Este toate pot fi complet tratate. Este cos; subsolul locuinþei era ticsit utat sub epiderma lui creponatã, practicã pastiºa, umorul, ironia,
vizibilã, de exemplu, afinitatea ºi o îmbinare de satirã socialã, criti- de gândurile lui refulate, scãpate de culoare galben-verzuie.” Zona fragmentarismul asumat, lãsând
admiraþia pentru Mircea Eliade, cã a sistemului, sunt prezente ele- de sub controlul raþiunii. Îl neli- Metropolitanã ºi ºcoala Metro- plãcerea cititorului avizat de a
ceea ce predispune la intertextua- mente filosofice, scene de realism niºtea cã tot ce-i mai rãmãsese politanã, sunt un fel de axis umple eventuale discontinuitãþi
litate: „La început nu-ºi recunos- magic, o frescã a contemporanei- erau aceste fetiºcane dezmãþate, mundi, zone din care iradiazã ener- narative ºi de a reface mintal
cu gândurile. Erau haotice. Îl cu- tãþii, dar ºi drama personalã a pro- aproapr goale, înverºunate sã nu- gia, conflictul, clocotirea roma- unele legãturi ideatice din puz-
prindeau la mijloc sau îl înghesu- fesorului ºcolii Metropolitane, i dea pace. Se lipeau de el, îl mân- nescã, embleme ale stabilitãþii, ce zle-ul romanesc.
iau în colþurile galeriei subtera- plasatã într-o zonã metafizicã, gâiau, îi pipãiau neputinþa, strâm- se vor prãbuºii în numele moder-
ne. Evitã boxele deschise în care simbolicã, a semnelor ce se cer bând din nas, comentând fãrã n Cristina Gelep
nitãþii pentru a ascunde sub rui-
altãdatã ar fi intrat fãrã sã-ºi facã decriptate, epifaniile, semnele perdea ºi amuzându-se. Umilit, ne un trecut demn, ºi a aduce la

8 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
n ION BUZERA

a (re)porni din cel mai sã se potenþeze reciproc, ceea ce


nu e deloc puþin lucru, deoarece a

îndepãrtat punct armoniza astfel de trãsãturi „con-


trarii” þine de o disciplinã a spiritu-
lui care se distileazã în spontanei-
tate purã a facultãþii de judecatã.
aceastã bunã, fecundã „dispari- M-a frapat anamnetic ºi urmã-
tate”, cu tendinþa de a împãrtãºi torul fragment: „Vreau sã spun
prin acest exemplu (s-ar mai pu-

C
ând un autor de nive- descoperiri, cãrþi, idei, amintiri ºi
lul lui Virgil Nemoianu cu situãrile ingenios stratificate tea da ºi destule altele) cã anume
continuã sã publice în ale comentariului, pe care numai trãsãturi definitorii ale literaturii
limba românã, sã acorde inter- ochiul versat le poate distinge ºi sunt extrem de durabile, ba ele
viuri, sã urmãreascã ce se întâm- care se tranformã în plãcere a jo- par chiar înscrise în codul gene-
plã în literatura, politica, mentali- cului cu literatura, cu multele ei tic însuºi al fiinþei omeneºti. Care
tãþile etc. tinerei democraþii mem- tâºniri reuºite. (Cine nu gãseºte ar fi acestea? Înainte de toate
bre UE&NATO, e un semn cã lu- ºi plãcere în exerciþiul scrierii de- narativitate ºi memorie, dar pe
crurile încep sã se lege bine ca spre literaturã – ºi nu numai – , acelaºi plan putinþa de a echili-
þesãturã din ce în ce mai rezisten- aproape cã în zadar scrie; de bra armonia proporþiilor întregu-
tã a normalitãþii. Ce înseamnã, ca- exemplu: „Pentru mine unul a pre- lui cu descentralizarea discursu-
revasãzicã, normalitate? O circu- dominat plãcerea lecturii”, p. 63) lui. Apoi calea de deschidere, de
laþie a ideilor (critice) cât mai acu- Este vorba aici despre un com- opþiune, spre transcendenþã ºi
tã, fãrã inhibiþii ºi fãrã prea multe plex ludic avansat, care nu nu- multiplicitate alternativã. Foarte
obstacole, în primul rând. O plu- mai cã nu eliminã „responsabili- bine a formulat aceste lucruri se-
ralitate de puncte de vedere con- tatea”, sã zic aºa, ci îi gãseºte noi mioticianul Umberto Eco, într-o
sistente ºi care nu simte deloc întrebuinþãri, în cadre mai puþin expresie pe care nu mã satur sã o
(dar deloc!) nevoia unanimitãþii, rigide. Implicaþia este aceasta: nu tot citez. Zicea el (prin 1979) cã
a „aderãrii” la vreun centru (ori- înseamnã cã, dacã scrii în regim foloasele literaturii sunt: «o ne-
cum: pasabil, neluat, în timp, în articlier, fragmentar etc., nu ai o încetatã vioiciune, viteza induc-
seamã nici mãcar de sine!) de perspectivã clarã, personalã, þiei, construirea de ipoteze,
comandã. Un numãr rezonabil – energicã asupra literaturii ca în- postularea unor lumi posibile,
câteva zeci, dacã nu sute – de treg în continuã devenire. Evi- subtilitate moralã, proficienþa lin-
publicaþii de cât mai bunã calita- dent, poþi ºi sã nu o ai. Virgil Ne- gvisticã, înþelegerea pãtrunzã-
te, care sã permitã aceastã difu- moianu o are din plin: el scrie din toare ºi conºtientã a valorilor».
ziune ideaticã, sã întreþinã dez- interiorul unui model de reflecþie Evident cã putem sã mai adãu-
baterile, polemicile, controverse- foarte rodat, global-competitiv. În gãm una-alta la catalogul sãu, de
le, sporurile cognitive de orice aceastã privinþã, ipoteza mea de pildã ceva asemãnãtor cu cele
fel. (Aici, sã recunoaºtem, mai lucru este urmãtoarea: de la un zise în propoziþiiile mele de mai
sunt multe de fãcut: stãm la fel punct încolo, orice text scris de numai dupã ce acea „intuiþie a firesc, cumulativ, acumulativ. În înainte, dar pânã una-alta tot ex-
de bine cum stãm cu autostrãzi- un critic important devine rele- întregului” (pe care o aveau în aceste condiþii, comparatismul îºi celentã ºi utilã rãmâne definiþia
le: cele care existã sunt proaste, vant. ªi asta cu atât mai mult cu vedere marii romantici, aceia cu- poate aroga virtuþi mai puþin mã- lui Eco.” (pp. 56-57) Aº putea
iar cele bune nu se vãd; în orice cât ne ciocnim, din ce în ce mai noscuþi atât de bine de autor) ºi- reþe, generaliste ºi se poate ori- adãuga ºi eu câteva caracteris-
caz, Mozaicul joacã destul de des, cu „studii” literare (scrise nu a îndeplinit rolul. enta spre teme stringente, con- tici, dar nu vreau sã stric suspan-
bine rolul încã-inexistentei auto- numai la noi) fãrã urmã de sare, Stilul este unul relaxat-agluti- crete. Ieºirea din provincialismul sul. Tot ce pot sã spun este cã,
strãzi Craiova-Piteºti!). O putere, ca sã nu mai vorbim de piper, atât nant, în care anecdota îºi dã mâna stãtut, din obsesiile bolnãvicios- într-adevãr, aici (ºi în vreo alte
mai ales, de impunere a ipoteze- de împleticite în premisele vagi ºi cu referinþa savantã, iar compac- narcisiace ºi din langoarea meto- câteva, puþine, locuri) Umberto
lor de lucru, sistemelor de gândi- în lipsa de argumentaþie ºi de stil, tarea sinteticã este „justificatã” dologicã este posibilã, mai ales, Eco s-a depãºit pe sine.
re noi, de confruntare de pe pozi- încât a parcurge un volum pre- prin cutare amãnunt revelator, prin aceºti paºi mãrunþi, dar si- O conjecturã importantã îºi
þii de egalitate cu ce se întâmplã cum Note de lecturã tinde sã se neexcluzându-se deloc verdictul guri, prin identificarea unor cir- face loc, în urma lecturii cãrþii lui
în Europa ºi aiurea. Cu alte cu- transforme, prin contrast, într-un propriu-zis. Despre Cãrturari, cuite ideatice cât mai destinse. E Virgil Nemoianu, dar nu numai a
vinte, o astfel de stare de lucruri festin de receptare. Aºa cã mã veþi opozanþi ºi documente afirmã, de spre ceea ce ne conduce, uºor, acesteia: unde se opresc filoso-
nu þine, nu ar þine seama de ceea înþelege (sper!) de ce voi opta pildã, cu deplinã îndreptãþire: cartea lui Virgil Nemoianu, inclu- fia ºi orice alt domeniu de activi-
ce continuã sã-ºi imagineze micii pentru acestea din urmã: voi ale- „Dupã ce am spus aceste lucruri siv prin pasiunea factologicã, ri- tate umanã (poate) începe litera-
noºtri „magnaþi” literari, care, ori- ge, cu alte cuvinte, deliciul, iar sã subliniez cu toatã tãria cã vo- goarea datãrii, energia recuperã- tura: ea are, totdeauna, o dublã,
cât ºi-ar dori, nu mai au aproape nu supliciul. lumul lui Gabriel Andreescu este rii genealogiilor simple sau mai bizarã origine. Cine poate con-
nicio influenþã, ei nefiind, oricum, Virgil Nemoianu este un citi- o realizare de maximã valoare, un complicate ale celor pe care îi ºtientiza asta înþelege ºi de ce nu
altceva decât „rãmãºiþe” (vorba tor impenitent, de elitã: e foarte lucru vrednic de laudã prin miga- comenteazã. „Filo-cerchismul” este o vocabulã fãrã sens, aºa
admirabilului Mario Vargas organizat, „topic”, strâns, urmã- la ºi exactitatea muncii depuse, (sã-i zic aºa, puþin cam forþat) este cum cred sau încep sã creadã di-
Llosa) ale unui mod de gândire reºte o temã peste tot. Sunt des- prin subtila inteligenþã analiticã, nu numai un stil al evocãrii, o con- verºi ignari sofisticaþi, autori de
de mult apus. ªi mai e încã ceva: tule embrioane ale unor cãrþi ex- prin onorabila þinutã eticã, prin stantã a cercetãrii, ci ºi un instru- „studii” impunãtoare care, spre
normalitate în cultura românã în- ponenþiale. (Pe unele, deloc pa- curajul civic al rectitudinii sale ment potenþat de cunoaºtere. fericirea lor, vor fi înghiþite de
seamnã sã nu mai discutãm atât radoxal, Virgil Nemoianu le-a ºi sau, ºi mai simplu, prin faptul cã Putem desprinde din prezenta monstrul delicat pe care-l vor
de mult despre dumneaei, norma- scris!). Indiferent cã este vorba are deplinã dreptate în ce spu- carte ºi alte linii ale unui autopor- eºuat pe plaja resentimentului lor.
litatea, ci sã ne comportãm ca ºi despre un autor sau o grupare, ne.” (p. 125) Alte consideraþii cu tret intelectual în miºcare, redes- Astfel cã a citi, la modul pro-
cum am fi acolo deja, confortabil un tip textual, ba chiar un gen etc., care nu pot sã nu fiu de acord coperirea aproape spontanã de fesionist, înseamnã inclusiv a
instalaþi, mai ales cã avem (voilà!) proiecþia integratoare este predo- sunt urmãtoarele: „Dar Simiones- sine: „Eu însumi fiind mult ºi cu putea accepta orice „depãrtare”,
suficiente motive. La treabã (co- minantã. E o putere de sintezã cu în mod deosebit este clar pe drag influenþat de acest mare raþi- orice „ivire” la care ne aºteptam
mentariu), deci! Teoretizãrile fas- foarte precizatã, activã, înhãþã- calea postmodernismului, descin- onalist moderat [Nicolai Hart- ºi mai ales nu ne aºteptam. Uni-
tidioase pot fi lãsate (cãci, ori- toare. „În ansamblul ei poezia de din Borges, de pildã. Imagisti- mann, n. m., IB] al secolului 20” versul literaturii, aflat într-o clarã
cum, autostrãzi au berechet!) în francezã a secolului XVI este se- ca lui e liberã, neînfrânatã, inter- (p. 15); „precum marele meu das- expansiune, este alcãtuit nu nu-
seama prestigioºilor universitari ninã, armonioasã, virtuoasã, vo- secþia dintre real, satiric ºi fan- cãl filosofic Leibniz socot ºi eu cã- mai din planetele „noastre”, cãl-
germani, francezi, englezi, ameri- ioasã. Ea exprimã un umanism tastic este matricea scrisului mi place tot ce citesc, din toate duþe, „canonice”, confortabile,
cani ºi chinezi. care nu se rupe, nici mãcar nu se sãu.” (p. 41) Intervin ºi panora- gãseºti ceva de învãþat” (p. 19); aflate (unele, bietele!) în pragul
Am în faþã, de aceastã datã, o depãrteazã, de valorile spiritua- mãri brutale (intuiesc aici o nu- „Abordând literatura ºi cultura cu sufocãrii, „graþie” minunatului
carte mai degajatã a lui Virgil le. Zãboveºti cu plãcere [din naþã ironic-adaptativã), simplifi- metodele morfologiei culturale efect de serã al insipiditãþii inter-
Nemoianu: Note de lecturã, Edi- nou!, n. m., IB] în acest univers catoare, caracterizãri smucite, dar (cele mai folositoare ºi eficiente pretative, ci ºi din „exoplanete”,
tura Scrisul Românesc, Fundaþia imaginar plin de eleganþã, de pânã ºi acestea intrã în regula dupã opinia mea) nu abandonãm acelea care vor aduce marile sur-
– Editura, 2013, 132 p. Ediþia e bune maniere, de politeþe spiri- jocului. În orice caz, dimensiuni- nici contextele socio-culturale, nici prize de mâine. În Note de lectu-
destul de ok, a apãrut în septem- tualã, de jocuri. Este un admira- le reduse ale textelor l-au provo- analizele estetice ºi formale, ci rã, Virgil Nemoianu ne sugerea-
brie 2013, strânge articolele pu- bil moment, un parc înmiresmat, cat pe autor la câteva tururi de dimpotrivã, beneficiem de avan- zã nu numai aducþiuni de relec-
blicate în revista omonimã ºi în în istoria literaturii europene.” forþã ºi în acest registru herme- tajele decurgând din fiecare din turã a ceea ce ºtiam, ci ºi cãi de
Convorbiri literare, dar are cam (p. 50) Plãcerea pe care o pome- neutic minimal: propune „obser- ele.” (p. 111) Bogãþia ideaticã, ne- acces spre provizoriu-incognos-
multe greºeli, unele de-a dreptul neam derivã din surâsul abun- vaþii conversaþionale” (p. 8), dar secata disponibilitate a (re)desco- cibilul textual. Dar poate cã bu-
supãrãtoare, de corecturã. Aici denþei parcurse, din nonemfaza cu bãtaie lungã, în care sunt cap- peririi ºi calculata dezinvolturã se curia cea mare (pp. 81-85) rãmâ-
(ºi în alte cãrþi precum Tradiþie ºi unor formulãri memorabile, care taþi ºi destui scriitori români. De dezvoltã, de fapt, pe spiralele a ne, totuºi, aceea a redescoperirii
libertate, 2001), Virgil Nemoianu pot apãrea oricând, dar mai ales altfel, conectarea literaturii româ- douã pulsiuni esenþiale: empatie planetei-mamã, a resurselor ei
face un fel de operaþie prelimina- din priza incredibilã, care se stre- ne la o Weltliteratur cu geome- ºi ironie. La Virgil Nemoianu, lã- nebãnuite, acelea care, spre deo-
rã, de pro-punere a unor teme vede prin perdeaua calificative- trie fatalmente variabilã (având în sând la o parte faptul cã le gãsim sebire de petrol, nu pot fi atinse
care ar merita aprofundate, arun- lor, asupra Zeitgeist-ului vizat. Nu minte principiul „maximei diver- împreunate în multe (dacã nu în de patima epuizãrii.
când un fel de „nade” cititorului e vorba, aºadar, de o simplã înºi- sitãþi” al lui Kundera), nu mai toate, fiind un fel de cod secret, Aceste Note... sunt precum
interesat, care se poate sau nu ruire de epitete ºi de metafore cri- poate fi, astãzi, un „deziderat”, o aflat, adicã, la îndemâna oricui!) o oglindã din colþul unui tablou
agãþa în cârlig. Rezonez intens cu tice, ci de punerea lor pe tapet „posibilitate” etc., ci un proces întreprinderi critice reuºite, ele tind impunãtor.

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 9
n MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi Dreptatea împãrþitã prin siste-
mul tratatelor din 1919-1920 este
ºi ea discutabilã. Este, ca întot-
deauna, dreptatea învingãtorilor.

cui îi e fricã de Lucian Boia? Principiul naþionalitãþilor, oricum


rãu aplicat – ºi voit, ºi nevoit –, a
fost ignorat în privinþa germani-
lor. De aici, calea deschisã spre
Primul Rãzboi Mondial nu a repete cã nu putem ºti cum ar fi cel de Al Doilea Rãzboi Mondial.
stârnit atâtea discuþii ca De ce e fost dacã (n-)ar fi fost. Cine a vrut Întrebarea-cliºeu din titlu nu e
România altfel? ºi Sfârºitul Oc- a priceput asta de mult, cine nu, doar de efect. Chiar mã întreb cui
cidentului, dar parcã sunt mai n-o s-o priceapã niciodatã. Idei- îi e fricã de Lucian Boia. În primul
urâte. Parcã a crescut nivelul de le nu sunt greu de rezumat. În rând, celor pe care m-am hotãrât
aberaþii ºi de invective pânã a primul rând, rãzboiul nu era ine- sã îi numesc naþiomani. Ei simt
ajuns la tv, în prime time. Lucian vitabil; e vorba de „un mecanism orice întrebare ca pe o loviturã în
Boia are un mare critic, academi- cauzal mai complex ºi mai subtil, plex. Dar numai lor? Cu siguran-
Lucian Boia, Primul Rãzboi cianul Ioan-Aurel Pop. Nu prea mai puþin tiranic ºi mai puþin pre- þã, nu. Tuturor, ºi nouã celor care
ecturi

Mondial. Controverse, parado- sunt eu de acord cu academicia- vizibil decât schema explicativã palpitãm la „reinterpretãrile” mar-
xuri, reinterpretãri, Editura Hu- nul, dar mi-e clar cã Istoria, ade- cu care s-au obiºnuit istoricii” (p. ca Boia. Ele sunt mereu o tulbu-
manitas, Bucureºti, 2014, 119 p. vãrul ºi miturile (Editura Enci- 28). În al doilea rând, „vinovãþia rare a unui confort intelectual (ºi
clopedicã, 2002) e o scriere deº- e atenuatã ºi difuzã” (p. 49). Si- identitar), în care ne instalãm, mai
teaptã ºi serioasã. Cred cã între gur cã Germania ºi Austro-Unga-

A
m scris în ultimii ani de mult sau mai puþin, toþi. Chiar
multe ori despre cãrþi- cei doi mari e ºi un clenci care ria, învinse (dar cât pe ce sã fie dacã la început ne aruncãm cu
le profesorului Boia. depãºeºte le commun des mor- învingãtoare, caz în care vina ar deplinã încredere, vedem repede
De atât de multe ori, încât am stâr- tels. Deci nu cu IAP am o pro- fi fost atribuitã ºi explicatã invers) cã gândurile devin tot mai greu
nit glumiþe de genul: „o sã ajungi blemã, ci cu pletora de nu ºtiu ºi, în consecinþã, acuzate, îºi au de controlat. Ideile se leagã ºi se
sã nu mai þii pasul cu apariþiile” cum sã le zic care ºi-au fãcut un partea lor de vinã, dar nici Rusia le demografice, constatând cã dezleagã tot mai ciudat; certitu-
sau „ar trebui sã schimbi numele „argument ad IAP” în obsesia lor ºi Franþa nu trebuie ignorate. România Mare a fost, etniceºte, dinile vechi se duc pe apa sâm-
rubricii”; sã pun adicã un derivat de a arãta cã – le mai simplific ºi Nu neapãrat în al treilea rând, mai puþin „româneascã” decât betei, dar în locul lor apar, inevi-
al numelui celebrului istoric. În eu simplificãrile – Boia are ceva România. De fapt, în primul rând România Micã. Sunt lucruri care tabil, altele noi. Tentaþia relativi-
ultima vreme, am fost, de câteva cu românii ºi cu istoria lor. România, cãci ea roade. „Noro- nu prea pot fi contestate istoric zãrii permanente se luptã cu ne-
ori, mai contondent. Susþin în Mulþi oameni pe care îi stimez cul” românilor de la 1918 nu mai ºi/sau logic. Astrologia rãmâne voia unui punct fix. Raþiunea se
continuare ce am zis, dar îmi pare picaserã, într-o fazã pre-lecturã, e un secret ºi nici un tabu pentru însã oricând o variantã. Cea mai luptã cu sine. Un exemplu: deºi
rãu cã am fãcut-o. Nu de alta, dar cu un lob în mrejele discursului nimeni. Pur ºi simplu, mersul eve- „periculoasã” alunecare pe pan- ºtim cã istoria contrafactualã e
s-a întâmplat sã rigoleze (ºi) per- acuzator/denigrator. Dupã lectu- nimentelor a fãcut ca România sã ta istoriei contrafactuale se gã- ficþiune – e logic, nu? –, ne vine
soane cu care nu am afinitãþi in- rã (care dureazã câteva ore, cu câºtige mai mult decât îºi putea seºte la finalul capitolului despre tare greu uneori sã ne abþinem
telectuale nici mãcar la nivel de notiþe cu tot) au recunoscut cã cineva imagina cu patru ani – ca România: „În 1914 nu se lua în de la scenarii logice de tip „what
Abecedar. Plus cã m-am trezit fo- discursul este un exemplu de bun sã nu mai zicem de doi ani sau un calcul sfârºitul imperiilor, soco- if...”. E greu sã gestionezi o ast-
losit – în cercuri mai mãrginaºe, e simþ. Lucian Boia nu vrea sã ara- an – mai devreme. Cã unirile nu tindu-se în consecinþã cã Româ- fel de stare. E uºor sã cedezi, sã
adevãrat – într-un argumentum te cã lucrurile au stat într-un anu- s-au fãcut chiar democratic ºi cu nia trebuie sã plãteascã – printr- ajungi, mãcar pe moment, sã re-
ad verecundiam stupid ºi imo- me fel, ci doar cã nu au stat nea- entuziasm unanim se vede din un tribut de sânge – teritoriul re- greþi cã n-ai rãmas cuminte la idei-
ral. „Dacã (pânã ºi) M.G. zice cã…, pãrat aºa cum ne-am obiºnuit sã fapte. Murim dacã recunoaºtem vendicat de Austro-Ungaria. Iro- le primite de-a gata. Gândirea e
e sigur cã…”. Avetisment: M.G. credem. Se fereºte cât poate de asta? Sau devenim mai puþin ro- nia istoriei stã în aceea cã l-ar fi ceva periculos. Orice am zice, tu-
are grijã ca, dupã el, sã nu fie si- istoria contrafactualã. Dupã mâni! Sã fim serioºi! Tot Lucian dobândit, poate, ºi «gratis»” (p. turor ne este, mãcar un pic, fricã
gur nimic. În continuare, voi mine, precauþia e un pic enervan- Boia a îndrãznit, într-o carte pre- 85). Poate, dar greu de crezut! de Lucian Boia.
(re)dezamãgi pe mulþi. tã. Nu cred cã era nevoie sã tot cedentã, sã citeascã public date-

Ruxandra Cesereanu, Califor-


nia (pe Someº), Ed. Charmides, n ªTEFAN BOLEA
Bistriþa, 2014

U
nul din rizomii care
strãbat cel mai recent
volum de versuri sem-
de la re-definirea poeziei
nat de Ruxandra Cesereanu este
proiectul de re-definire a poeziei.
Gãsim cel puþin ºase definiþii ale
la starea de invictus
poeziei: i). „Poezia e o garã cu (56) Din nou, autoarea ne trimite dar nu pentru a gãsi limba origi- casã închiriatã pe râu./.../ Într-o
multiple sãli de aºteptare”1 (14). la inconºtient (ca „loc” în care narã, ci pentru a relua confrunta- zi, pãrinþii mei au fugit amân-
Este gara-receptacul în care te ieºim de sub incidenþa spaþio- rea cu poezia, conceputã ca o doi pe Someº,/ ca sã scape de
pregãteºti pentru întâlnirea cu temporalã) ºi mai ales la „atopia” vocaþie transistoricã, care îºi con- þipetele fetiþei nou-nãscute./
multiple trenuri. Sau un purgato- „ieºirii de pe GPS”. Planeta inte- tinuã quest-ul în ciuda transmi- Dupã vreo câteva ceasuri de sin-
riu în care aºtepþi o infinitate de rioarã a poeziei nu este în siste- graþiei: „Sunt în Neolitic./ O iau gurãtate am învãþat ce e poezia./
destine alternative; ii). „poezia e mul nostru solar, probabil nici în de la capãt cu poezia./ Mã nasc A fost cea dintâi lecþie.//” (53)
subterana ºi ieºirea” (25). Ea galaxia noastrã; iv). Poezia între a treia sau a patra oarã./ Nu Sintetizând, avem o poezie mii” („Vara s-a fãcut metatimp,/
este Untergrund, metaforã pen- ascezã ºi pericol letal (Liebes- sunt nici soldat, nici preot.// ” atopicã ºi acronicã, ambiguã (for- .../ Inima e singura lege ºi e dic-
tru inconºtient ºi exitus, calea de tod): „Crezusem odinioarã cã (34); vi). Poezia e nu numai theor- mã de meditaþie ºi mijloc de „pier- þionar./ Toate celelalte organe
ieºire din închisoare, modul cum mãnãstirea e un antrenament ía + scholé ci ºi solitudine + trau- dere”), anomicã, chiar anarhicã au fost mâncate,/ din inimã se
putem transgresa domnia „paz- pentru poezie/ iar poezia o cã- mã. Este criza cât ºi depãºirea cri- (v. anxietatea ºi dezavuarea paz- naºte o nouã limbã.// ªi am ur-
nicilor” (simbol al supraeului sau lugãriþã în carne ºi oase./” (12); zei (axa eu=eu se dobândeºte prin nicilor ºi abolirea legii [„Iatã, a cat la bucata de carne crudã a
al „poliþistului din creier”); iii). v. Eul liric se întoarce în preisto- luptã ºi conflict, aºa încât eul este sosit ceasul în afara ºi totodatã inimi,/ apoi am intrat invicþi în
„Se zvonise cã poezia izbutise rie, ca personajul din filmul lui propria sa dublã negaþie): „De la deasupra legii”, 59]), via regia Akropolis,/ unde nu mai era di-
extincþia spaþio-temporalã.” Coppola, Youth Without Youth, maternitate, am fost adusã într-o pentru un univers interior, care ferenþã între oameni, animale,
transgreseazã istoria sau coman- zei.// Poezia era singurã//”) (60).
damentul teritorial. Dacã re-definirea poeziei este
Pentru cã „noi trãim începu- rizomului volumului California
tul ºi sfârºitul în ordine inver- (pe Someº), expresia sa concre-
sã” (7), volumul începe cu un fel tã, „fructul” sãu este sentimen-
de apocalipsã post-modernã, în tul de „neînfrângere”, sintetizat
care sunt „deconstruite” (în sen- de versul „My head is bloody,
sul de „destrucþie”) simboluri re- but unbowed” din poemul din
cognoscibile ale Clujului („Pe 1875 al lui William Ernest Henley,
mal, biserica Sfântului Mihail co- Invictus. Acest sfidãtor „I dare
borâse de pe picioroange,/ copiii you to hit me harder” adresat
cu praºtia îi crãpaserã vitraliile./ sorþii, expresia unui amor fati
Cafeneaua Insomnia duhnea a conºtient asumat, singularizeazã
urinã ºi a poeþi descompuºi,/ În volumul Ruxandrei Cesereanu, ca
clubul Zorki pianele se stricase- un adevãrat manifest al libertãþii
rã,/ la barul Rivers dimineaþa li- într-o societate care se caracteri-
chidã avea culoarea pereþilor de zeazã din pãcate prin isteria ºi
spital,/ pe terasele de la obelis- uzura lui animal laborans. În-
Livia Corcoveanu

cul Carolina fusese trasã la sorþi/ cheiem cu versul poetei clujene:


apocalipsa de început de mileniu./ „[N]oi nu vom fi niciodatã ghe-
Însuºi regele Mathias venise sã muiþi ori seduºi, ci, mereu altfel,
se scalde în Someº.//”, [8]) ºi se adicã invicþi ...” (43).
terminã cu un imn al renaºterii, o
1
pledoarie pentru o „religie a ini- Toate sublinierile aparþin autoarei.

10 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
n IOANA REPCIUC mecanism bizar

pasiunile – de la filosofie opulenþa lumilor improvizate


naºte vicii
lipite de lava siropoasã
în asfaltul derutant

C la anatomie
artea Ioanei-Rucsan-
dra Dascãlu (Étude sur
les passions dans la
redudant
tocuri de plastic lasciv
mutileazã iluzii (in)utile
culture ancienne et moderne, promite pertinenþa, ºi anume cea spective care se înfruntau pro- vitrine persuasive strigã
apãrutã la Editura Universitaria a dualismului corp-suflet. Aºa se fund în secolul al XVII-lea ºi din a demenþial
din Craiova, în 2014, în colecþia poate explica importanþa operei cãror opoziþie nu au rezultat doar (ne)fericirile trec la semafor
„Études françaises”) este o va- carteziene abordate aici de Ioana- regretabile conflicte interconfesi- pe roºu
lorificare a interesului constant Rucsandra Dascãlu. Cunoaºterea onale armate (ca rãzboiul civil en- e un miros de vezuviu
manifestat de autoare, în ultimii lingvisticã a universitarei craiove- glez sau cel de 30 de ani, în care pestilenþial
ani, pentru ultima operã a lui Des- ne o va conduce pe aceasta la o chiar familiile prinþesei fuseserã de haine cãlcate (a)simetric

ecturi
cartes, Les Passions de l’âme, fi- interesantã sondare a modului în implicate), ci ºi mai profitabila vi- cuvinte volatile
nalizatã în 1649, cu puþin înainte care tratatul a fost citit pe mai ziune ºtiinþificã modernã. transcend cercuri stupide
de moartea autorului. De fapt, multe nivele ºi în mai multe medii Dând dovadã de o bunã cu- certurile se dezbracã
materialul care constituie punc- de cunoaºtere, plecând de la pro- noaºtere a istoriei semantice a de (in)cert itudini
tul de plecare al analizelor din blema transbordãrii cuvintelor limbii latine ºi a celei franceze, morþi mercantile se plimbã cu
acest volum este traducerea în care exprimã conceptul de pasiu- autoarea aratã cã polisemantis- taxiuri roz
ne din originalul cartezian în ter- mul latinescului passio se subîn- ca într- un maraton bizar de
latinã a tratatului cartezian, reali-
meni latineºti ºi apoi chiar în cei tinde de la sensul mistic creºtin efect
zatã de juristul Henri des Marets mãºti barbare se pliazã pe
în 1650, Passiones animae. Vari- româneºti (în cele 3 traduceri inte- din Evul Mediu – aflat mereu în
tul mai abstract de „sentiment”, chipul defect
anta latineascã suscitã cu deo- grale ale volumului lui Descartes opoziþie cu omologul sãu din
mai precis deplasarea, în interio- gustul speranþei arde
sebire atenþia cititoarei fiindcã în limba românã analizate) la re- zona de umbrã a concupiscenþei
rul ºtiinþelor despre omul inte- efuziunile singurãtãþii
aceasta corespunde specializãrii ceptarea culturalã în epocã ºi prin ce trebuie învinsã de autocenzu-
gral, de la fiziologia laturii anima- sexul costã exorbitant
sale academice în domeniul lim- prisma ºabloanelor cognitive fa- ra cultivatã de creºtinism – la mai
le la psihologia laturii semidivine nuditatea râde tendenþios
bilor clasice. miliare contemporanilor filosofu- umanul conflict al pasiunii cu ra-
a fiinþei. Nu întâmplãtor Descar- cristalele (in)colore ale unui
Având meritul de a configura lui francez, pe o axã mergând de la þiunea din tragediile clasicismu-
tes a fost luat serios în conside- suflet
cu mijloacele analizei comparati- religios la ºtiinþific. lui francez, prin excelenþã drama-
rare de neuroºtiinþele secolului sedus de fobii retorice
ve, textuale, lingvistice ºi cultu- Însã cel mai interesant traseu tic, la pasiunea ca obiect de stu-
trecut. În final, rezolvarea propu- se expune dezola(n)t
ral-istorice conþinutul Pasiuni- al acestei receptãri pluricontextua- diu pentru combinaþia de psiho-
sã de matematicianul ºi fizicianul mirobolant
lor... carteziene, la care se adaugã le este al teoriei aflate in statu logie ºi anatomofiziologie cu care
Descartes pentru explicarea ten- (par)fumul adrenalinei
numeroase explicaþii privitoare la nascendi, pe parcursul alcãtuirii încã opera medicina de origine
siunilor dintre cele douã pãrþi ale (sin)ucide
împrejurãrile redactãrii ºi influen- ei de autor, timp în care acesta este naturalistã a epocii.
fiinþei este glanda pinealã, dragostea
þele din epocã ce l-au determinat influenþat de o bogata corespon- Suprinzând importanþa domi-
punct din centrul creierului res- ca niºte dem(o)ni narcisiºti
pe marele filosof sã-ºi limpezeas- denþã cu prinþesa palatinã Eliza- nantei ºtiinþifice cu care spiritul
ponsabil de fiziologia pasiunilor. cerºim
cã propria opinie despre o regiu- beta a Boemiei. Personalitate im- matematic specific lui Descartes
În concluzie, îi va recomanda (im)perfecþiunea
ne complexã a existenþei umane, portantã a dinastiei Stuarþilor, dar vine sã tranºeze problematica
pacientei sale de rang nobil un
volumul de faþã rãmâne de la un exilatã de mulþi ani la Haga, dupã emoþiilor, Ioana-Rucsandra Das-
remediu stoic, lectura lui Seneca.
capãt la altul fidel unei grile unita- scurta iarnã de domnie de care cãlu subliniazã folosirea de cãtre Incandescenþe
Pe lângã aceastã cale stoicã în
re de lecturã. Nimic mai rezonabil avusese parte alãturi de soþul ei, filosof, ºi apoi mai ales de tradu-
înþelegerea filosofiei carteziene a pe dealurile cu pãduri
decât pasiunea pentru studiul Frederic al V-lea, Elizabeta trãia o cãtorul sãu în latinã, a termenilor
pasiunilor, autoarea mai observã sãlbãticite
pasiunii, complicatã adecvat de perioadã austerã a vieþii sale. De- din sfera emoþiilor consacraþi în
ºi direcþia augustinianã prefera- cu apusuri roºcate-arãmii
însãºi subiectivitatea lãsatã libe- presia de care suferea îi lasã urme filosofia naturalistã, astfel încât
tã de Descartes, bazatã pe tran- am presãrat lacrimi de
rã a pasionatului care vede în ob- inclusiv în starea fizicã ºi ar fi pu- opera lui Descartes devine un
formarea pasiunilor negative în bunãtate
iectul pasiunii deopotrivã o sursã tut fi declanºatã de moartea din „tractatus pathologicus”. La
pasiuni pozitive printr-un soi de ºi am rãsfirat safirele gingãºiei
de raþiune ºi una de plãcere. urmã cu câþiva ani a soþului, de aceastã identitate de tratat ºtiin-
purificare sau redirecþionare a lor din salba sufletului meu
Aflat pe drumul definitivãrii incapacitatea de a asigura condi- þific ne conduce nu doar tendin-
cu ajutorul raþiunii dominante. peregrin
sistemului sãu filosofic, Descar- þiile de continuitate dinasticã ne- þa cartezianã de a reduce im-
Totuºi, puritanismul de esenþã
tes s-a simþit aproape obligat sã numãraþilor sãi copii, dar mai ales ponderabilul la ponderabil, spiri-
creºtinã al prinþesei, înfruntat de nu mi-aþi zãrit cãrãrile
ofere publicului sceptic al seco- de notoria executare a fratelui sãu, tul la lãcaºul sãu corporal, dar ºi
puritanismul spiritului matematic luminoase
lului sãu – dar aflat încã sub do- Charles I al Angliei, în cadrul rãz- calitatea analiticã a scriiturii, am-
al lui Descartes, va face dificilã o n-aþi plâns picãturã cu
minaþia dogmelor creºtine, aºa boiului civil englez. Aparþinând cel biþia autorului de a enumera ti-
rezolvare eficientã ºi fãrã rest a picãturã
cum autoarea aratã pertinent în puþin oficial unei lumi prin exce- purile de „pasiuni primitive” ºi
dualismului aflat la baza acestei pentru umbra din luminiºuri
analiza sa – un complement al lenþã catolicã, dar cãreia sistemul legãtura acestora cu spiritul de
problematici. Elizabeta a accep- în apa tulburatã de ploi a
Meditaþiilor metafizice, care sã sãu filosofic nu îi plãteºte nelimi- acþiune, cu influenþele exterioare
tat cu greu, se pare, sã adopte izvoarelor
valideze res cogitans chiar ºi pe tat tribut, Descartes va încerca sã suferite de corp ºi spirit.
calea unei credinþe absolute în am spãlat vise, rãni, destine
teritoriul mai greu de strunit meta- trateze melancolicele sondãri filo- O interesantã continuitate a
controlul, prin voinþã, al întregu-
fizic al res extensa. Filosoful era sofice trezite de puritanismul pro- acestei pledãri implicite pentru
lui fiinþei umane, aºa cum materi- urmareaþi fiecare unduire a
conºtient cã spiritul geometric, testant al Elizabetei prin forþa co- semantica medicalã se va creio-
alismul cartezian a mai fost multe vântului
edificiul raþiunii autonome era gito-ului sãu, capabilã de a con- na ºi în istoria traducerilor româ-
secole dupã aceea pus sub sem- culegeaþi ramurile uscate din
mereu ameninþat de intruziunile trola latura pasionalã prin inter- neºti, datã fiind versiunea româ- iarba palidã
nul îndoielii de idealismul filoso-
iraþionalului din om. Prin urmare, mediul celei raþionale. Aºa cum va neascã Tratat despre sentimen- dar n-aþi ºtiut cã în scorbura
fic. Probabil acesta este ºi moti-
Pasiunile... reprezintã necesara puncta ºi autoarea acestei cãrþi la te – aºa cum a fost propus titlul unui pin
vul fascinaþiei mereu noi resimþi-
abordare a periculoasei regiuni un moment dat, schimbul episto- în ediþia autohtonã din 1999. De- veºtejea inima mea hoinarã
te de alþi noi cititori faþã de un
ontologice în care uneltele anali- lar dintre Descartes ºi prinþesã ar sigur, este evidentã aici o subtilã ca o cometã
important episod al filosofiei uni-
tico-matematice ale filosofului putea fi vãzut ca o confruntare epurare a încãrcãturii carnale a ea s-a rostogolit pentru
versale, din fericita categorie a
pãreau sã nu poatã pãtrunde sau sincerã ºi paºnicã între douã per- „pasiunii” ºi înãlþarea ei la statu- totdeauna
cãrora face parte ºi Ioana-Ruc-
unde acestea ºi-ar fi putut com- sandra Dascãlu. din cerul translucid
în apele solitare ale pãdurii

ocheanul întors sidefie ca zãpada


mi-am autodenunþat petele
roºietice
de aflat în textele lui Gh. Grigur- galben-arãmii niciodatã verzi
cu, reputatul critic radiografiind ale imperfecþiunii mele
În contextul geopolitic atât de „calea compromisului” pe care cotidiene
încordat al acestor zile, apare nr. umane, identitatea mutilatã a fi- Al. Cistelecan, precum ºi excelen- scriitori de toate calibrele au mers
7/ 2014 al revistei „Apostrof”, inþei plasate în angrenajul cata- tele pagini de beletristicã semna- în timpul regimului comunist, ºtiaþi cã sunt ca o flacãrã
consacrat unui secol de la izbuc- clismului mondial”. te de Radu Vancu ºi Matei Viº- Mircea Bârsilã cu analiza sa vi- ce îºi aprinde
nirea primului rãzboi mondial. niec. Semnalãm, de asemenea, zând „antinarcisismul feroce” din cenuºa cu cremene ?
Ancheta realizatã de Marta Pe- prezenþa, în paginile acestui nu- poezia lui Nicolae Coande ºi ªte-
treu ºi Lukács Jósef este susþi- mãr, a colaboratorilor noºtri Da- fan Ion Ghilimescu, relevând „ilu- aþi ars lumea poveºtilor mele
nutã prin semnãturile lui Ovidiu niela Micu (recenzie la Caietul minãrile lui Ion Mureºan, „fasci- de tainã
Pecican, Horia Gârbea, Irina Pe- Roxanei ºi alte jurnale, de ªte- nantul poet de adâncimi metafi- templul de coral al copilãriei
traº, Cristian Vasile, Cseke Péter, Din sumarul dens al „Bucovi- fan Bolea ºi Florin Colonaº cu - zice, care lasã uneori impresia cã dar inima mea pulsa pe cãrãri
Vasile Dâncu, Al. Sãndulescu, nei literare” (nr. 5-6/ 2014) reþinem noi contribuþii la un posibil dicþi- de-abia dacã înþelege el însuºi ce voluptoase
Sonia Elvireanu, George Neagoe interviul cu „invitatul revistei”, onar al avangardei. se întâmplã în chilia cuvântului prin râpe derizorii
ºi Iulian Boldea care observã Emilian Galaicu-Pãun (amfitrion sãu”. Ultima paginã a revistei ne blândã în sinceritatea ei
„modul în care scriitorii români au Vasile Proca), „notele” acordate invitã la o descindere pentru de- incandescentã ca o otravã
abandonat o viziune genericã, de cãtre redactorul-ºef al publi- gustãri de vinuri în celebrul oraº molipsitoare
globalã, mistificatoare, asupra caþiei, Alexandru Ovidiu Vintilã, subteran Cricova, avându-l drept
rãzboiului, percepând drama sin- pictorului suprarealist Jules Pe- Punctele de atracþie ale publi- ghid pe Dumitru Augustin Do- n Angela Melania Cristea
gularã, traumele individualitãþii rahim , „portretele” datorate lui caþiei piteºtene (nr. 7 / 2014) sunt man.

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 11
n CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme
Iniþial buni colaboratori, chiar

cãrturarul vs. regele prieteni, relaþia dintre cei doi se


modificã radical în momentul în
care regele vrea sã divorþeze de
sinceritatea ºi intransigenþa unei Caterina de Aragon, ca sã se poa-
opinii ºi, astfel, ne face pe toþi tã cãsãtori cu Ana Bolena. Rugat
ceilalþi de ruºine. De aceea vreau sã semneze petiþia cãtre papa Cle-
sã vã vorbesc în continuare de- ment al VII-lea, More refuzã, pe
spre o astfel de persoanã. motivul cã papa nu ºi-ar da nici-
Prieten al umanistului Erasmus odatã consimþãmântul. Pentru a
din Rotterdam, filosoful englez nu fi constrâns sã cedeze la pre-
- Este datoria mea s-o Thomas More (sau Morus, cum i siuni din ce în ce mai puternice ºi
repudiez pe reginã ºi nici- s-a latinizat numele) a rãmas în is- pentru a-ºi pune familia la adã-
ecturi

un papã de la Petru încoa- toria literaturii ca autor al unei cãrþi post, More demisioneazã din înal-
ce nu se poate pune de-a scrise în limba latinã ºi denumite ta funcþie pe care o deþine. Vã-
curmeziºul. Cum de nu în- Utopia, lucrare publicatã la Leu- zând cã fostul lord cancelar nu
þelegi acest lucru? Toatã ven în 1516. În ea, More imagi- aderã la Jurãmântul de Suprema-
lumea înþelege. neazã o alternativã idealã la viaþa þie, care-l transforma pe regele
- Atunci ce nevoie are politicã europeanã, la acea vreme Angliei în suveran al Bisericii,
Înãlþimea voastrã de umi- dominatã de regate din ce în ce rupând astfel cordonul ombilical
lul meu sprijin? mai puternice ºi deci mai dispuse cu Vaticanul, Henric decide sã se
Dialog între Henric al la autocraþie internã ºi la agresiu- rãzbune. Acuzat de trãdare de
VIII-lea ºi Thomas More, ne externã. Alternativa se numeº- mãrturia mincinoasã a lui Richard
A Man for All Seasons te Utopia, iar acest þinut, împreu- Rich (numit, între timp, Procuror
nã cu cele învecinate, Tallstoria, General pentru Þara Galilor, în
Nolandia ºi Aircastle, adãposteº- semn de recompensã politicã

T
rãim, din pãcate, într-o
þarã în care mulþi dintre te o societate protocomunistã, în pentru gestul sãu), More se tre-
cãrturari nu ar înþelege, care proprietatea privatã a fost zeºte arestat. Curajos, la proces,
probabil, niciodatã esenþa schim- desfiinþatã, iar sexele se bucurã de el denunþã abuzurile regelui, care
bului de replici dintre Henric al egalitate deplinã. Cartea a avut, a încãlcat, astfel, atâta Magna
VIII-lea ºi Thomas More, citat de din pãcate, accente profetice: aceastã afirmaþie rezidã sâmbure- de dolari, pelicula lui Zinnemann Charta, cât ºi propriul jurãmânt
mine ca epigraf. În complicata Raphael Hythlodaeus, unul din- le intrigii din filmul regizat, în 1966, are la bazã piesa omonimã a dra- la accederea pe tron. Condamnat
relaþie dintre politicã ºi culturã, tre personajele cãrþii, crede cã, mai de Fred Zinnemann ºi intitulat A maturgului britanic Peter Bolt ºi-i la moarte de un tribunal-mario-
prea adesea ultima a cedat presi- devreme sau mai târziu, etica (per- Man for All Seasons. are în prim-plan pe regele Angliei, netã, în pofida protestelor asis-
unilor celei dintâi. Lucrul este, sonalã sau colectivã) va intra în Turnatã în doar trei luni ºi cu puternicul Henric al VIII-lea, ºi pe tenþei, More îºi acceptã cu seni-
altminteri, de înþeles: intelectua- conflict cu realitatea politicã. În un buget redus la douã milioane lordul cancelar Thomas More. nãtate destinul ºi-ºi iartã cãlãul.
lul a fost dintotdeauna un ina- Dupã execuþie, capul sãu a stat
daptat, un ins slab insertat so- înfipt pe Poarta Trãdãtorilor timp
cial ºi, în consecinþã, puþin dotat de o lunã. Pentru ajutorul sãu
sã susþinã, cu seninãtatea cinicã „nepreþuit”, Rich a fost rãsplãtit
a politicianului, ºocurile realitãþii cu titlul de lord cancelar.
ºi contradicþiile acesteia din urmã. Fãrã a trãda semnificativ ade-
Ceea ce ne-a salvat pe „noi, filo- vãrul istoric, Zinnemann zugrã-
logii” (ca sã glisez în trena lui veºte figura lui More în tuºe foar-
Nietzsche), a fost laºitatea cu te luminoase (chiar ºi la propriu:
care natura a gãsit de cuviinþã sã în timp ce adversarii sãi uneltesc
ne doteze, pentru ca þestele noas- în semiobscuritate, prezenþa pe
tre îmbibate de atâta ºtiinþã de ecran a marelui umanist este în-
carte sã nu se rostogoleascã, la conjuratã permanent de un ha-
propriu sau la figurat, prea de- lou de strãlucire). Pelicula a fost
vreme în þãrâna ignobilã. Dar se atât un succes de casã, cât ºi unul
pare cã destinului îi plac excep- de criticã: a câºtigat nu mai puþin
þiile, pe care le cultivã cu încãpã- de ºase premii Oscar ºi cinci pre-
þânare: din vreme în vreme, se ri- mii BAFTA. Dincolo de toate
dicã dintre noi, doctorii în diferi- aceste encomioane, rãmâne în
te ºtiinþe, câte un individ cãruia istorie splendoarea gestului unui
nu-i pasã de consecinþele gestu- intelectual integru de a nu ceda,
rilor sale publice. El nu se teme sub nicio formã, ameninþãrilor pe
cã ar putea plãti scump pentru care el le considerã injuste.

primul chick-lit românesc


Alexandra Ares, Viaþa mea pe posibil, probabil cã voi scrie din popcorn un timp îndelungat în locuinþa. Emily Thompson va re-
net, traducere din limba englezã nou în limba românã, dupã o anu- scopul de a economisi pentru a- veni pe un fãgaº normal o datã cu
ºi note de Larisa Copãceanu, Edi- mitã perioadã de acomodare.” ºi putea plãti datoriile, decât sã apariþia noii colege ºi viitoare prie-
tura Polirom, Iaºi, 2012. Povestea se deschide cu pro- ridice steagul alb ºi sã cearã aju- tene, o femeie din Spania ºi atunci
tagonista, Emily Thompson, o tâ- tor familiei. De altfel, riscã foarte când va avea o relaþie cu vecinul

V
iaþa mea pe net repre- nãrã pasionatã de artã ºi o redu- mult atunci când publicã anun- ei, pe care de altfel, îl spiona din
zintã startul chick-lit- tabilã fatalisã, proaspãt conce- þuri pe Craigslist pentru a-ºi gãsi plictisealã. ªi pentru cã întotdeau-
ului pe piaþa literaturii diatã ºi pãrãsitã de iubitul ei, un coleg de apartament ºi un na dupã nor, vine soarele, prota-
româneºti. De altfel, acesta este Toby, un artist în devenire. În ciu- potenþial iubit. Viaþa i se dã peste gonista se va îmbogãþi cu un mili-
cel de-al doilea chick-lit româ- da obstacolelor pe care le va în- cap o datã cu apariþia lui Beata, on jumãtate de dolari de pe un ta-
nesc ºi singurul finalist la „USA tâlni, Emily alias Swan se va în- aparent colocatarul ideal, “o fe- blou de Basquiat pe care o sã-l
Best Books”, 2011. Alexandra cãpãþâna sã reziste în jungla din meie de afaceri” care nu locuieº- gãseascã în tomberon. Mai mult,
Ares, membrã a Uniunii Scriitori- New York, sã se descurge pe te propriu-zis acolo ºi o cople- o sã primeascã ºi o ofertã de an-
lor, autoarea stabilitã în America cont propriu, respingând potenþi- ºeºte cu cadouri pe Emily. Prea gajare la o galerie de artã, dome-
a realizat un veritabil roman ala ideea de a se întoarce în ora- frumos ca sã fie adevãrat, aflã cã niu pe care este specializatã. Ast-
chick-lit, piperat cu umorul carac- ºul natal, Buffalo, sau sã cearã proaspãta ei colegã lucreazã ca fel, romanul are un happy-end
teristic acestui gen literar ce în- ajutorul financiar al pãrinþilor ei. doamnã de companie indepen- aºteptat, specific chick-litului. Ca
vãluie realitãþile cotidiene. Au- Viaþa lui Emily se învârte în dentã. În curând, va fi cãutatã de în viaþa realã, totul este bine când temporan ºi nu-þi dã voie sã o laºi
toarea scrie în limba englezã de- jurul site-ului Craigslist, omnipre- poliþie ºi arestatã. se terminã cu bine. din mânã decât dupã ce ai termi-
oarece „Ca sã scrii un roman sau zent în toate aventurile ºi care îi Dupã mai multe fiascuri cu jo- Nararea se face la persoana I, nat-o de citit. Cu alte cuvinte,
o piesã de teatru trebuie sã ai va aduce sistematic atât regre- burile, Emily se hotãrãºte sã ce- ceea ce dã un plus de realism ºi acest roman este biletul la film,
ceva de spus. Or, eu trãiesc din sul cât ºi reuºita. Acest lucru îl deze invitaþiilor pe Craigslist ale induce cititorului o modalitate unul neobiºnuit care se petrece
1998 la New York, deci experien- transformã într-un personaj veri- unei aºa-zise Ducesa ºi sã lucreze mult mai uºoarã de a se vedea pe nu pe marile sau mici ecrane, ci
þa mea de viaþã e americanã, new dic, actual, în care ne putem re- temporar ca doamnã de companie. sine în diverse ipostaze prin care undeva mai profund de atât – în
yorkezã, mai exact. De asemenea, gãsi cu uºurinþã, în acest timp κi face o schimbare radicalã de trece eroina. De asemenea, se mintea cititorului. Instrucþiunile de
trebuie sã recunosc cã îmi place dominat de internet ºi gadgeturi. look ºi intrã pe scena tumultoasã creeazã o imagine veridicã a folosire ºi coordonatele sunt pla-
faptul cã limba englezã este una Cu toate acestea, Emily nu este a VIP-urilor care-i vor aduce nu- oraºului New York ºi mai precis a sate nonºalant aºa cã ce mai aº-
de circulaþie mondialã. Dacã mã o femeie superficialã, ci mai de- mai probleme. Astfel, numele ei va cartierului East Village. tepþi? S-a dat liber la imaginaþie!
voi muta din nou în România la grabã o femeie cu o ambiþie de fi menþionat în toate revistele de Viaþa mea pe net este o lecturã
un moment dat, ceea ce e foarte fier. Preferã sã se hrãneascã cu scandal, paparazzi îi vor acapara captivantã, stilul este alert, con- n Andreea Pîrºu

12 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
A
utor al unor studii me-
ritorii precum Litera-
tura românã faþã cu
postmodernismul. Studiu critic
excursuri în critica de azi
despre ªcoala de prozã de la zã în volumul Seminþe filiera hei- exemplu, Ion Buzera subliniazã cã „aparþine tradiþiei pe care încep
Târgoviºte (1996), Reinventarea deggerianã ºi preocuparea pen- „Oricât de mult, poate, ºi-ar dori, sã o apreciez cel mai mult în lite-
lecturii (2000) ºi Proximitãþi cri- tru idei filosofice, mai ales în pri- Claudiu Komartin nu poate rata ratura românã. Cred cã sunt trei
tice (în trei volume, apãrute în vinþa temporalitãþii. Interesante niciun top five al poeþilor aflaþi filoane: cel erudit, cu instinct ex-
2004, 2009 ºi 2010), Ion Buzera îºi rãmân pe de o parte afirmaþiile lui pe traiectele afirmãrii în literatura trem, cuprinzãtor ºi creaþie multi-
continuã explorarea în sfera criti- Alexandru Dragomir ºi pe de altã românã contemporanã”. (p. 41); formã, oarecum de nedepãºit:
cii ºi istoriei literare de la noi ºi parte, cele ale lui Ion Buzera, care Adrian Marino, cãlinescian ca Haºdeu, Iorga, G. Cãlinescu, Elia-
din afarã în noul volum de cro- sfârºeºte prin orientarea propriei formaþie prin 1947, totuºi „era un de, Culianu; cel «mediu» adicã al
nici Excursuri. Regãsim aici o analize critice înspre portretul li- critic literar de top, chiar dacã sis- concilierii de mai multe facturi, pe
viziune personalã, inconfundabi- terar ºi spre o anumitã referenþia- temul literar «nu-l asimilase mai multe planuri, aparþinând au-
lã despre critici ca Mircea Mar- litate ºi autoreferenþialitate inci- încã». Dar dacã nu ar fi fost com- torilor care se «descoperã» pe
tin, Eugen Negrici, Cãlin Vlasie, fratã în discursul fiecãrei perso- plet dat peste cap în anii urmã- parcurs ºi opþiunilor plurale ºi
Simona Popescu, Iulian Boldea, nalitãþi abordate. tori, nu ar fi întârziat sã o facã.” alternative: Odobescu, Emines-

ecturi
ªtefana Pop-Curºeu, Alexandru Nu lipsesc nici verdictele axio- (p. 43). cu, Caragiale, Creangã, Lovines-
Dragomir ºi mulþi alþii. În cazul lui logice, posibilele clasamente în Criticul are, de altfel, ºi autori cu, Arghezi, Radu Petrescu [...]; tã în ochii unui „critic versat” cum
Alexandru Dragomir – „adevãra- canonul literaturii noastre con- preferaþi precum René Wellek sau în fine, cel «omogen» literar: îl numeºte Maria Dinu într-o cro-
tul nostru Privat denker, nu Cio- temporane. Despre autorul volu- Virgil Nemoianu. În viziunea lui Macedonski, Bacovia, Rebreanu, nicã din Mozaicul (nr. 3-4/ 2014,
ran” (p. 29) –, autorul semnalea- mului Un anotimp în Berceni, de Ion Buzera, acesta din urmã parþial Camil Petrescu, Ion Ne- p. 7), intitulatã sugestiv Fasci-
goiþescu, Nichita Stãnescu etc. naþia ºi rigorile criticii literare.
(pp. 79- 80). Lista ar putea conti- Indirect, volumul Excursuri ina-
nua, deoarece ne aflãm perma- ugureazã o paradigmã a criticii
nent într-o literaturã pe care Ion româneºti actuale, un spaþiu în
Buzera reuºeºte sã o cuprindã, care creaþia proprie a criticului se
sã o reînvieze, sã o repunã sub întâlneºte armonios cu creaþia
lupa criticului, sã o revalorifice autorilor abordaþi.
estetic, transgresând o literaturã
românã hibridã, dar încã fascinan- n Florentina Pascu

fulgurãri la Fulgurãri
A
m descoperit târziu vreodatã / de buzele / rãcoroase
placheta de versuri a ale tinereþii”(Oare?); „Pânã ai sã
Iuliei Ghiþã, poetã pe te-ntorci / stau în poartã / în cã-
care o cunoºteam de pe vremea maºã de vise / ºi numãr zilele în
când regretatul Emil Csatai a avut palmã / una câte una”(Una câte
o retrospectivã de artã decorati- una); „Olar topit în luturi crude /
vã la Muzeul de Artã din Calafat, frãmântã-n jar sub umedele la-
muzeu condus pe atunci de poe- crimi 1 ...” (Lut crud);
ta la care mã refer în rândurile de O prezenþã indiscutabilã ºi in-
mai jos. disolubilã în acelaºi timp în poe-
Asemenea zugravilor de ieri matica autoarei este a intangen-
Livia Corcoveanu

sau de azi, care amorseazã supra- þei tangibilului: „Îmi amintesc cã


faþa unui perete înainte de a o trenul/ acela/ a oprit/ timpul în
zugrãvii, apoi încã o suprafaþã ºi loc” (Peronul fãrã nume); „De-
încã una, Iulia Ghiþã amorseazã atâta/ adâncime, nu/ mã regã-
în poeziile sale o suprafaþã a vie- sesc” (Vise curate); „ning pãsãri
þii, apoi încã una ºi încã una, pen- de/ cearã/ drumul nostru/ gol ºi
tru ca mai apoi sã poatã zugrãvii ostenit” (Pãsãri de cearã); „Vai
bucuriile ºi restriºtile propriilor ei ne-am întors prea curând în noi/

Parisul lui experienþe existenþiale grupate


aici în Celei plecate ºi Liniºtea
din strigãt.
Cu toatã prezenþa acestei
cãzând inelar dinspre sfârºit/ cã-
tre început” (Neîmplinire); „Cum
se leagãnã macii/ cu rãdãcinile-
nfipte în somnul/ ce nu mai urcã

Alexandru Potcoavã amorse, fie cã o poate satisface,


fie cã nu pe autoarea volumului
Fulgurãri, scrisul ei rãmâne can-
tonat în lirica feministã. Elocvent
spre noi” (Insomnie 2)
Iulia Ghiþã cultivã ºi extinde
ambivalenþa cu echivocuri trufa-
ºe, lirice sau acute: „zbuciumul
Alexandru Potcoavã, Ce a trup în vatrã. Acest gest este o
vãzut Parisul, Herg Benet Publis- întoarcere la primitivism, o muti- în acest sens mi se pare poemul ramurilor/ ºi ochiul halucinant al
hers, 2012. lare ºi o jertfã inutilã, o încercare Tu eºti plecatã în pãsãri, ce des- Timpului/ aþintit spre noi” (Poem
chide succesiunea opurilor: „Îþi scandinav); „Doar lujeri verzi ºi
deznãdãjduitã de a ºterge orice hrãnesc mereu nefiinþa:/ astãzi cu lujeri roºii/ îºi varsã-mbrãþiºarea

O
culegere de povestiri urmã a celui ce fusese domnul un curcubeu/ mâine cu o ploaie,/ în ostoitul scrum” (A nins); „... ºi
aproape fantastice, în Morandini pentru a descoperi pentru mine n-am pãstrat decât/ pântecul palmei/ rodeºte rotun-
care personajele se puterea catharticã, vindecãtoare înºelãtoarele bucurii .../ Trebuie duri de ulcior/ în gânduri ce-nflo-
aflã pe muchia dintre realitate ºi a focului. sã mã prefac într-o/ insulã încãr- resc din lehuzie 1 ... (Lut crud);
fantezie, acolo unde posibilul În acest volum Alexandru Pot- catã cu dragoste/ în care sã-mi „Mamã,/ frângi în mine aripi
devine absurd, unde realitatea coavã încearcã o prelucrare apar- ascund durerile/ pline de ultimul de tãcere,/ piatra se stinge sub
Parisului este redatã sub forma te a cotidianului, care se destra- cântec al lebedei./ Te aºtept glas/ ºi pâcla altor vieþi/ o simt
unei ficþiuni submundane, evo- mã, pãºind pe un teritoriu unde încã.../ în ecoul întârziat!/ Pânã la asprã/ ca-mbrãþiºarea privirilor
catoare de imagini venite din fantasticul ºi realul fac parte din mijlocul gol al planetei, înecând ieºirea din moarte, / tu eºti pleca- tale - / liniºtite de ani ...” (Cheag);
adâncurile subconºtientului. acelaºi plan, fãrã a se contopi. De lumea din interiorul Pãmântului.” tã în pãsãri,/ sã furi câteva zbo- Poeta are înverºunarea unui
Sticla este un obiect care se exemplu, sticlele cu vin roºu sunt (p. 59) ruri/ fãrã întoarcere.”; „Dragos- panotaj al figurilor de stil ample,
regãseºte obsedant în toate po- desprinse din realitate, dar ºi un Alexandru Potcoavã nu se tea ºi ura/ Abisul ºi Înãlþarea (...) multiple ºi compozite: „Pãduri de
vestitrile acestui volum, suge- vehicul menit sã inducã o stare opreºte, însã, aici ºi, prin interme- Se topesc în mine.” (Douã câte spini îmi sângerau cãrãrile/ ºi
rând un spaþiu rece, gol ºi trans- oniricã, ancestralã. Vinul roºu diul altor douã povestiri, intitula- douã); „Oare, mã voi bucura straniul suspin de miazã-noapte”
parent în care personajele îºi an- acþioneazã ca un prevestitor al te simplu „Partida” ºi „Partida 2”, (Reverie); „Un clar de lunã sfânt/
coreazã experienþele de viaþã. nenorocirilor, fiind o reprezenta- oferã douã posibile variante de s-a urzit pe ramuri” (Clar de
Locuri damnate, care determinã re a sângelui în accepþiunea ve- desfãºurare ale aceluiaºi eveni- lunã); ca ºi arabescuri de frumu-
comportamente neobiºnuite, bãr- chilor egipteni, sânge vãrsat de ment, pentru a pleda în favoarea seþe intrinsecã: „O candelã / stro-
baþi care aruncã femeile pe care cãtre aceia care au avut cutezan- teoriei care spune cã destinul este peºte întunericul / cu roiuri / de
le iubesc în Sena de pe Pont des þa de a se împotrivi zeilor. influenþat de alegerile pe care le beznã ! ...” (Candelã).
Arts, acel loc unde perechile îºi În povestirea „Fundaþia” regã- facem de-a lungul vieþii. Contraefectul faptic, fizic al
jurã iubire eternã prin prinderea sim o adaptare a teoriei unui Pã- Întâlnim în proza lui Alexan- discursului poetic: Iulia Ghiþã po-
unui lacãt cu iniþialele lor. O bã- mânt care este gol în interior, te- dru Potcoavã o imagine hibrid a etizeazã într-o câmpie divers ac-
trânã care face o încercare zadar- orie expusã de cãtre Jeremiah N. Parisului, descrisã oarecum în cidentatã ºi împotriva uzanþelor
nicã de reþinere a materialului, un Reynolds ºi John Cleves Sym- maniera lui Julio Cortázar, o navã drumul pe care pãºeºte spre ori-
ataºament încãpãþânat de o car- mes, care erau de pãrere cã în in- plutind pe ape învolburate, un zont, în loc sã devinã punct aco-
casã goalã, care nu va supravie- teriorul planetei se aflã un spaþiu „Manuscris gãsit într-o sticlã” lo unde, conform definiþiei, cerul
þui trecerii timpului. Aceasta îi nelocuit, însã propice vieþii, in- (Edgar Allan Poe), ce aratã latura se uneºte cu pãmântul, devine
scoate globii oculari cu linguriþa trarea în acest spaþiu fãcându-se întunecatã, poveºtile nespuse un ecran sufletesc pe care pri-
de cafea soþului sãu mort ºi îi prin intermediul unor intrãri afla- veºti jur-împrejur ... Cât poþi ...
ale Parisului.
aruncã în foc, pentru ca, în cele te la Polul Nord ºi Polul Sud: Fulgurãri ...
din urmã, sã-i împingã întregul „Apa invadã tunelul ºi umplu n Roxana Ilie n Viorel Forþan

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 13
n ADRIANA ULIU

1. dadaiºtii ruºi
2. grupul „nicevoki” – o ipostazã puþin
cunoscutã a avangardei literare ruse
Decretul nicevokilor poeziei agreabil” al nonconformismului chiar într-un mediu cultural culturalã sovieticã devine din ce
„emis” în august 1920 ºi publi-
cat în al doilea almanah pare ini-
dadaist, însã Serile de „epurare”
prefigurau, din pãcate, ceea ce va
(II) restrâns, la Moscova se ºtia de-
spre miºcarea Dada.
în ce mai rigidã, dadaismul va fi
considerat în Rusia doar un exem-
þial mai explicit, dar în final, apare deveni curând dictatura modelu- gurele reprezentante „legale” ale Au existat ºi alte cãi prin care plu al „descompunerii artei bur-
ca un text ambiguu ºi, în ultimã lui realist socialist. noii arte. Nicevoki n-au fãcut ex- au putut pãtrunde informaþii de- gheze”. Rãmâne sigur însã cã ni-
instanþã, aproape ilogic. În articolul 3 al Decretului ni- cepþie, dar vocea ºi talentul lor spre Dada. De pildã, un apropiat cevoki, declarându-se în 1921 da-
Intitulat Decret, acest impera- cevok se cere ultimativ „curãþa- erau prea slabe în comparaþie cu al miºcãrii dadaiste a fost picto- daiºti, au fost printre primii, dacã
tiv literar este în totalã conso- rea poeziei de tradiþionalul ºi cele ale membrilor Proletcultului, rul Vasili Kandinski, care a ºi sem- nu cei dintâi, care au adus acest
nanþã cu atmosfera epocii, când meºteºugãresc-poeticul element LEF-ului sau ale imaginiºtilor. nat un articol în placheta Caba- nume în peisajul cultural rus.
avalanºe de decrete ºi ordine re- de bãlegar al vieþii, în numele co- Îndemnul la respingere ºi pro- ret Voltaire, apãrutã la Zürich în Totuºi, este greu de precizat
glementau viaþa politicã, econo- lectivismului principiului univer- test a fost în spiritul oricãrei for- 1916. El a revenit în Rusia dupã cât de bine au cunoscut membrii
micã ºi socialã a Rusiei postre- sal al creaþiei ºi al Chipului Nimi- me de avangardã artisticã, dar, 1917 ºi ar fi putut face cunoscute grupului nicevok fenomenul
voluþionare. cului (…) Noi cei dintâi ridicãm probabil, numai miºcarea Dada ºi aspecte ale acestei miºcãri în þara Dada ºi dacã l-au copiat, l-au
În acest spirit, în martie 1918, cãrãmizile insurecþiei pentru Ni- insignifianta miºcare ruseascã a sa natalã. Dupã 1917, au venit în transplantat în mediul rusesc, sau
în numãrul 1 al „Gazetei futuriºti- mic. Noi suntem nicevoki” (!!!) nicevokilor propuneau ca alter- Rusia din Germania expresionis- numai au preluat o etichetã con-
lor” era publicatã declaraþia fu- În urmãtoarele trei articole ale nativã a negãrii absolute nimicul. tul Alfons Paquet ºi dadaistul venabilã prin ineditul ei.
turiºtilor aderenþi la revoluþie, in- Decretului radicalitatea se ampli- În Rusia anilor ’20 formaþiunile Franz Jung ( care s-a întâlnit ºi Mãrturii despre „acþiunile”
titulatã categoric Decretul 1 de- ficã pânã la absurd, proclamân- cu un caracter mai mult sau mai cu Lenin!). Ei ar fi putut popula- poeþilor acestui grup sunt con-
spre democratizarea artelor, în du-se ºi soluþionarea idealã a cri- puþin avangardist doreau însã riza miºcarea dadaistã în Rusia, semnate în literatura memorialis-
care se cerea cu virulenþã muta- zei actuale a poeziei: „diluarea impunerea unui nou model de deºi vizita lor era motivatã mai ticã. Mai toate aceste manifestãri
rea artei din „palate, galerii, sa- operei poetice în numele Nimicu- artã susþinând, respingând sau ales politic, ºtiut fiind faptul cã se încadreazã în obiºnuitele bu-
loane, biblioteci, teatre” în stra- lui”! Autorii, considerându-se ignorând puterea. în Germania dadaismul ºi expre- fonerii care însoþeau recitalurile
dã, pe garduri! S-a vorbit chiar unicii reprezentanþi ai adevãratei Nicevoki nu ºi-au putut pro- sionismul au avut o orientare de de poezie ale reprezentanþilor
de apariþia unei noi specii literare poezii, declarã ritos: „Viaþa mer- mova „nimicpoezia” pentru cã se stânga, dacã ne gândim doar cã grupãrilor aflate în nesfârºite con-
în poezia vremii, cea a ordinului, ge spre înfãptuirea lozincilor contraziceau, argumentaþia lor nu fondatorul Partidului Comunist fruntãri estetice, care asigurau
ilustratã exemplar de versurile de noastre: Nu scrieþi nimic! Nu ci- era nici logicã, nici coerentã. Pe din Renania a fost poetul, picto- deliciul publicului. Tradiþia aces-
agitaþie ºi propagandã politicã a tiþi nimic! Nu vorbiþi nimic! Nu de o parte, cereau ca pe „canava- rul ºi editorul dadaist J.Th. Baar- tui fel de promovare a artei de
lui V. Maiakovski – din cele trei publicaþi nimic!” (sic!). ua slovelor sã brodãm recepta- geld. avangardã a început în Rusia
Ordine (1918,1921,1923) adresa- Este simptomaticã coinciden- rea identitãþii ºi vizionãrii lumii, a Câþiva oameni de culturã ruºi odatã cu debutul futurismului.
te „armatei artelor”! Dacã futu- þa cu dictatura negãrii dadaiste, imaginii, culorii, mirosului, gus- au fost legaþi de miºcarea dadais- Scandalul era o formã de autore-
riºtii postrevoluþionari cereau clamatã de Tristan Tzara în ma- tului ei…”, iar, pe de altã parte, tã europeanã: la Paris Ilia Zda- clamã foarte eficace!
acceptarea necondiþionatã a sub- nifestul domnului antipyrine (ci- cã poezia trebuie sã fie „subþiatã nevici – poet ºi dramaturg ºi D. Provocarea trebuia obþinutã cu
ordonãrii artei politicului, nicevo- tit la 14 iulie 1916 la Zürich ºi pu- de imagini, metru, ritm, instrumen- ªarºun – prozator ºi pictor, iar E. orice preþ: suplimentul ediþiei a
ki vroiau sã impunã prin decret, blicat la Paris în mai 1920): tare, finaluri”. Cu ajutorul unei Golîºev – compozitor ºi poet - a doua (1922) a almanahului nice-
deci în termeni politico-adminis- „DADA nu existã pentru nimeni” formule matematice (modalitate la fost membru al grupului dadaist vok s-a numit ÑÂÎ Ë Î×Ü ! (Li-
trativi, o poezie absolut subiecti- sau în manifestul intitulat tristan care au apelat ºi imaginiºtii ruºi german „Noiembrie”. chea, lepãdãturã). De altfel, ºi ti-
vã, „care sã opereze cu sensul tzara (citit ºi publicat în 1920 la în manifestul lor 2x2=5) semna- În anul 1922 Velemir Hlebni- tlul almanahului era, desigur, me-
intrinsec al fenomenelor ºi lucru- Paris): „Dada propune douã so- tarii Decretului ajungeau la rezul- kov ºi V. Maiakovski notau în nit sã ºocheze: era vorba de lada
rilor, atât referitor la obiectul ana- luþii: GATA CU PRIVIRILE! tatul final: „Nimic este scopul in- carnetele lor de însemnãri nume- în care hingherii adunau câinii
lizat, cât ºi la cuvânt (sensul fi- GATACU VORBELE! Nu mai pri- finitului = Nimic”. le lui Tristan Tzara, J. Ribemont- vagabonzi pentru a fi sacrificaþi.
ind nimic ºi din punctul de vede- viþi! Nu mai vorbiþi!” Louis Ara- Decretul n-avea, desigur, pu- Dessaignes, Fr. Picabia, Ph. Sou- Dar mai poate fi o explicaþie a aces-
re al materiei)…” (?!). gon cerea la Salonul independen- tere de convingere, ameninþãrile pault, Paul Eluard, ceea ce ne tui nume: el reprezenta acronimul
În limbajul de lemn al timpu- þilor (1920): „Gata cu pictorii, gata proliferate, ca ºi pretenþiile poe- confirmã presupoziþia cã, cel pu- cuvintelor ruseºti „Dicþionarul
lui, Decretul prevedea în artico- cu literatorii, gata cu muzicienii, tice, fiind mai degrabã absurde þin în mediul artistic rusesc, da- tuturor excrocheriilor literare evi-
lul 2 judecarea de cãtre Tribuna- gata cu sculptorii, gata cu religii- decât mobilizatoare, stârnind daismul era cunoscut. dente ale omenirii”!!
lul Revoluþionar al Nicevokilor le, gata cu republicanii, gata cu adesea râsul. V. Maiakovski dupã vizita- La întrunirile literare nicevoki
a vinovaþilor, care rãspândesc un monarhiºtii, gata cu imperialiºtii, Nu putem evita tentaþia între- rea Berlinului în 1922, unde l-a provocau scandaluri sau se pre-
alt fel de poezie decât cea nice- gata cu bolºevicii, gata cu politi- bãrii în ce mod a ajuns miºcarea întâlnit pe Tristan Tzara ºi pe zentau tãcuþi, þinând în mâini o
vokã! Ameninþarea ar pãrea hila- cienii, gata cu proletarii, gata cu Dada, de pânã la 1920, sã fie cu- Roger Delaunay, ºi a Parisului, foaie albã, ce trebuia sã sugereze
rã, dacã doi ani mai târziu, V. Ma- democraþii, gata cu armatele, gata noscutã în Rusia ºi sã influenþe- unde a ajuns la atelierele lui Pi- „operele” lor! La 17 octombrie
iakovski ºi Osip Brik n-ar fi orga- cu poliþia, gata cu patriile, în sfâr- ze efemerul fenomen nicevok ? casso, Delaunay, Braque, Léger 1921 în aula Muzeului Politehnic
nizat la 19 ianuarie 1922, în aula ºit sã se isprãveascã cu toate Informaþiile de care dispunem ºi la „Salonul de toamnã”, va scrie din Moscova la o întâlnire a gru-
mare a Muzeului Politehnic din prostiile astea, sã nu mai fie ni- nu ne permit un rãspuns catego- un articol despre pictura parizia- pãrilor poetice, condusã de poe-
Moscova o Searã de „epurare a mic, nimic, Nimic, Nimic, Nimic”. ric. Este de presupus cã în Rusia nã care cuprinde ºi o scurtã ca- tul V. Briusov, nicevoki au urcat
poeþilor”, la care au fost „prelu- Desigur, chiar bravând, nice- s-a aflat despre Dada destul de racterizare a dimensiunii pictura- pe scenã purtând niºte bavete,
craþi” poeþi, prezenþi sau nu, pen- voki n-ar fi putut cere cu atâta târziu. Anul de debut al miºcãrii le a miºcãrii Dada. Tot la Paris, în pe care erau imprimate faimoase-
tru pãcatul de a nu fi scris o poe- virulenþã „gata cu bolºevicii, pro- Dada –1916 – era un an de rãz- anul 1924 Maiakovski se întâl- le lor lozinci: Nu scrieþi nimic, nu
zie „revoluþionarã”! Printre acu- letarii, patriile” în numele Nimi- boi, când în Rusia ºtirile cultura- neºte printre alþii ºi cu poetul citiþi nimic, nu tipãriþi nimic! Au
zaþi erau Anna Ahmatova, Viaces- cului, cãci ei se aflau în Rusia în- le din vest ajungeau cu mare dadaist francez - Roger Vitrac. rãmas pe scenã fãrã sa scoatã un
lav Ivanov, Valeri Briusov, dar ºi ceputului dictaturii comuniste, greutate sau deloc. Iar începând Mai existã câteva consemnãri cuvânt (Nu vorbiþi nimic!) ºi flu-
confraþii nicevoki! Peste ani, ast- poliþia politicã (Ceka) era deja în- cu februarie 1917, în situaþia tul- despre miºcarea Dada în publi- ieraþi de cei din salã au plecat.
fel de condamnãri, de data aceas- fiinþatã, ºi nu li s-ar fi permis nici- bure ºi nesigurã a schimbãrii pu- cistica rusã: în anul 1922 Valen- Alteori, intrau în conflict des-
ta oficiale, vor avea, dupã cum se odatã o atitudine atât de fãþiº terii ºi a rãzboiului civil, puþini vor tin Parnah, poet avangardist, chis cu adversarii lor literari. Ast-
ºtie, consecinþe dramatice. ostilã, fie chiar ºi în numele „ludi- fi fost aceia care ºtiau ce se pe- publicã în numãrul 1 al revistei fel, la Seara de „epurare” a poeþi-
Carnavalizare de sorginte cului agreabil”… trece la Paris, Berlin sau Zürich. „Pânze de corabie” articolul Cri- lor din ianuarie 1922, trei dintre
avangardistã, manifestarea impri- Ca avangardiºtii de toate Se pare cã primul text rusesc za literaturii franceze, în care nicevoki au venit elegant îmbrã-
ma, totuºi, atmosferei de scandal nuanþele ºi grupul nicevok culti- în care se consemneazã informa- sunt multe referinþe la Tristan caþi, cu o batistã roºie legatã la
a mai tuturor întrunirilor poetice va acel „noi” atotcuprinzãtor ºi þii despre miºcarea Dada a fost Tzara, iar în 1923 în revista „Ves- gât asemenea unui ºervet. Dupã
ale vremii o anume intoleranþã. În categoric, care îndemna la deta- articolul lui Roman Jakobson tul contemporan” apare un arti- ce ºi-au citit Manifestul, care a
spatele aspectului ei burlesc se ºarea dispreþuitoare de ceilalþi, Scrisori din Vest.Dada, scris col intitulat Dada ºi dadaismul, plãcut într-o oarecare mãsurã
ascundeau ameninþãri consonan- dar care în Rusia va deveni cu dupã ce autorul vizitase la Berlin semnat de A. Efros. În almanahul publicului, au declarat cã-i inter-
te cu nefasta lozincã „Cine nu-i timpul acel „noi” sinistru, deza- în iulie 1920 Primul târg internaþi- „Vest ºi Est” în 1926 specialistul zic lui Maiakovski sã-i „cureþe”
cu noi, e împotriva noastrã”… vuat de Evgheni Zamiatin în cu- onal Dada (Erste Internationale în literatura francezã Boris Pesis pe poeþi ºi l-au trimis pe Bulevar-
ªi dadaiºtii organizaserã la noscutul sãu roman antiutopic Dada-Messe) ºi apãrut în numã- publicã articolul De la Dada la dul Tverskoi, în faþa statuii lui
Paris în 1920 un simulacru de pro- Noi (1920). rul 82, din februarie 1921 al unei suprarealism, iar în 1927, revista Puºkin sã cureþe cizmele trecãto-
ces (Procesul lui Barrès), al cãrui Încã din 1912, futuriºtii ruºi reviste de mic tiraj – „Mesagerul „Viaþa artei” tipãreºte articolul lui rilor! Cei prezenþi i-au huiduit, iar
preºedinte era André Breton, clamau în celebrul lor manifest O teatrului”. În acelaºi an apãrea ºi D. Tolmaciov Dadaiºti la Lenin- Maiakovski i-a umilit spunând cã
printre martori figurând ºi Tristan palmã datã gustului public: ediþia întâi a almanahului Lada grad, ceea ce dovedeºte cã în nicevoki ºi-au pus batistele la gât
Tzara. Procesul fãcea parte din „Numai noi suntem chipul timpu- pentru câini, în care nicevoki se Rusia nu dispãruse interesul ca sã nu le curgã nasul pe plas-
manifestãrile Dada pe care Ma- lui nostru” (s.n). Iar cu câþiva ani declarau dadaiºti ruºi. Care din- pentru aceastã miºcare, chiar troane! În fluierãturi ºi hohote de
rio de Micheli le numeºte „de mai târziu mai toate grupurile ºi tre cele douã texte a apãrut mai dacã apogeul ei în Europa trecu- râs nicevoki au pãrãsit sala. Ca
pominã”, iar Valeriu Cristea le asociaþiile literare postrevoluþio- întâi n-am putut afla. Cert este un se deja. rãspuns, Tribunalul nicevok l-a
catalogheazã în seria „ludicului nare se declarau cu aroganþã sin- singur lucru: în anul 1921, fie Spre anii ’30, când politica condamnat pe Maiakovski sã nu

14 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
C
mai aibã dreptul de a scrie! ostel Pãun a venit la
Cu timpul, elanul ostentativ al
grupului de nicevoki s-a tempe-
rat; memoriile contemporanilor nu
Craiova, la galeria
„Cromatic” cu o amplã
expoziþie de artã plasticã. Vernisa-
sculpturile lui Costel Pãun
mai consemneazã alte manifestãri jul a avut loc la data de 25 iunie gradul atât de înalt de finisare al
nãstruºnice. La întrunirea, orga- 2014, orele 14.00. Artistul se reco- lucrãrilor, dobândit, fireºte, dupa
nizatã de Uniunea panrusã a po- mandã ca autodictact, un simplu zeci, poate sute de ore de ºlefui-
eþilor la 29 noiembrie 1925, tot în iubitor de artã, care s-ar fi apucat re manualã! Gândite ca lucrãri de
Aula Muzeului Politehnic din de sculpturã, dar ºi de picturã … plasticã micã, sculpturile în pia-
Moscova, din partea nicevoki- acum trei ani! Sincer, am fost ten- trã extrem de durã aparþinând ar-
lor a venit doar Riurik Rok, care tat sã-l ºi cred, pânã la o analizã tistului Costel Pãun, realizate la
ºi-a citit paºnic câteva poezii din mai atentã a lucrãrilor expuse. scarã monumentalã, ar putea sã
placheta apãrutã în 1923. Nãscut la 25 august 1951, în fie amplasate în spaþii publice ca
Este de la sine înþeles cã, în comuna Nicolae Bãlcescu, jude- lucrãri de artã ambientalã. Volu-
condiþiile restrângerii tot mai evi- þul Teleorman, Costel Pãun a avut mele se cer mângâiate, nu numai
dente a libertãþii de exprimare ar- dintotdeauna preocupãri artisti- cu privirea, dar ºi fizic, cu mâna.
tisticã nicevoki n-au mai putut ce. Deºi nu a urmat vreodatã o „Pietrele” sunt de fapt bolo-
sã se manifeste arogant ºi pro- ºcoalã de artã, este clar, mai ales vani pe care artistul i-a cioplit mai
vocator ºi au aderat în 1924 la în lucrãrile de sculpturã, cã artis- întâi mental. Frumuseþea sculptu-
toleranta Uniune panrusã a poe- tul are, pe lângã o culturã plasti- rilor este potenþatã, subliniatã, de

r te
þilor, care n-a fost niciodatã în cã bogatã ºi acel simþ al propor- frumuseþea naturalã a pietrelor pe
conflict cu politica culturalã ofi- þiilor, al echilibrului, al spaþialita- care artistul a decis sã le prelucre-
cialã, iar apoi s-au dizolvat fãrã þii, care-l face deosebit, respec- ze. Sunt luate in considerare doar
urme în lumea literarã a anilor ‘20. tat, dar ºi invidiat în rândul cole- acele pietre care corespund exi-
Se ºtiu puþine lucruri despre gilor de breaslã. Mentorul decla- genþelor artistului ca formã, textu-
evoluþia lor ulterioarã: Susanna rat al artistului este profesorul rã si culoare. Costel Pãun lucrea-
Mar s-a dedicat traducerilor, B. Dumitru Ciocan – SIN din Roºio- zã dupã metoda „taille directe”,
Zemenkov a devenit un specia- rii de Vede. Doru Draguºin, sculp- deci fãrã sã aibã în prealabil un
list în istoria ºi cultura Mosco- torul, se pare cã a influenþat de- model pe care sã-l transpunã în
vei, A. Ranov ºi L. Suharebski au mersul artistic al artistului care se piatrã. ªi mai interesante sunt
lucrat în domeniul educaþiei sa- aflã deja la a 20-a expoziþie per- sculpturile unde sunt alãturate
nitare. R. Rok (pe adevãratul sãu sonalã. (Poate nu sunt multe, douã bucãþi de piatrã de dimensi-
nume Riurik Iurievici Ghering) a având în vedere cã are deja pes- uni, culori, texturi ºi duritãþi diferi-
emigrat în Franþa. Unele surse te 150 de lucrãri de sculpturã!). te. Uneori a realizat ºuruburi din
informeazã cã din Franþa a plecat Dacã prima expoziþie a avut loc piatrã, la propriu, fãcând astfel po-
în Germania de unde îi scria lui V. în anul 2011 la Roºiorii de Vede, sibilã îmbinarea fizicã a volume-
Meyerhold despre viaþa teatralã în iunie 2014 a participtat la un lor, dar ºi efectul optic, realizat prin se, majoritatea par sã aibã doar lângã cele 26 de lucrãri din piatrã
de acolo; apoi s-ar fi întors în simpozion internaþional, cu pic- aceste îmbinãri surprinzãtoare de douã pãrþi „interesante” din punct ºi patru lucrãri sculptate in lemn.
Rusia unde ar fi fost executat în turã ºi sculpturã, la Gorna Orya- volume. Aici avem proba simþu- de vedere plastic. Este vorba despre compoziþii abs-
1932; versiune ce nu este accep- hovitsa, Bulgaria. Realizate în lui cromatic al artistului. In cele Costel Pãun este, fãrã indoia- tracte, organizate pe verticalã.
tatã de toþi istoricii literari ruºi. „piatrã de râu”, sculpturile reali- mai multe cazuri acordul cromatic lã, informat în ceea ce priveºte Acestea nu concureazã în niciun
Pe panoplia compozitã a avan- zate de Costel Pãun, surprind în este perfect. Textura pietrelor ºle- arta, în general, ºi sculptura, în caz lucrãrile din piatrã, desigur ºi
gardei ruse grupul nicevokilor a primul rând prin simplitate ºi ine- fuite este folositã creativ, cu mul- mod special. Majoritatea lucrãri- din cauza frumuseþii naturale a
adus o notã de originalitate, nu dit. Structurile compoziþionale, tã inteligenþã. Artistul jongleazã lor sale aparþin non-figurativului. pietrelor atât de bine puse în va-
numai pentru cã s-a declarat da- raportul între gol ºi plin, juxtapu- cu volume dispuse pe verticalã, Cu siguranþã nu îi sunt strãine loare, prin ºlefuire ºi cizelare de
daist, dar ºi pentru cã, în afara nerea inspirata a volumelor, dar pe orizontalã, cu golul, plinul, dar lucrãrile lui Henry Moore, Jean cãtre artist. Pictura expusã este,
extravaganþelor de tot felul, a în- ºi ritmurile ºi contrastele voit cre- ºi cu lumina. Arp, Constantin Brâncuºi. Simpli- de asemenea, remarcabilã. Artis-
semnat o formã de opoziþie faþã ate acapareazã ochiul ºi sufletul Accentele sunt date de forme- tatea sculpturii africane, se face tul expune lucrãri în ulei sau tem-
de cultura ºi ideologia oficialã, privitorului. Prin „piatrã de râu” le mari, compuse, de arhitectura simþitã, de asemenea, în unele din pera, pe suport din pânzã sau hâr-
chiar dacã declaraþiile belicoase trebuie sã înþelegem bolovani de interioarã a fiecarei lucrãri. Volu- lucrãrile sale. Lucrãrile lui Costel tie. În lucrãrile de picturã putem
nu i-au fost susþinute de produc- bazalt, granit, andezit, uneori me straniu colorate, din piatrã, Pãun se caracterizeazã prin forþã, observa o înclinare spre decora-
þii literare semnificative. marmurã, de dimensiuni relativ închizând un triunghi de luminã, inedit, eleganþã. Soclurile partici- tiv. Lucrãrile surprind, de aseme-
reduse, gãsiþi în ape, în preajma un pãtrat sau un cerc, alterneazã pã, de asemenea, din plin, la reali- nea, prin forþã, contraste puterni-
Bibliografie: acestora sau în alte locuri, în care cu volume compacte, unde echi- zarea compoziþiilor. Astfel, fiecare ce, prospeþime, prin juxtapuneri
1. Biriukov, S.E., Avangard. artistul „vede” ceva. Costel Pãun librul optic este asigurat de an- lucrare are câte un soclu special inspirate, amintind uneori de pic-
Summa tehnologhii, „Voprosî litera- trãieºte realizarea fiecãrei lucrãri samblul volum-culoare-formã- confecþionat, deosebit, cu care tura fovã.
turî”, 5/1996 de sculpturã la intensitate maxi- texturã-luminã. Deºi toate sculp- aceasta formeazã un corp comun.
2. Butnaru, Leo, 100 de poeþi ai turile par realizate în ronde-bos- În expoziþie sunt prezentate, pe n Emilian Popescu
mã. Numai aºa se poate explica
avangardei ruse. Antologie, versiu-
ne româneascã, prefaþã ºi note de Leo
Butnaru, Constanþa Ed. Ex Ponto,
2008.
3. Cotorcea, Livia, Avangarda
multiplele feþe ale Evei
O
rusã, Iaºi, Ed. Universitãþii A.I. Cuza, feritã privitorilor la în- Corcoveanu aduce un plus de nu mai are nevoie de justificãri În fine, tema, generoasã, sur-
2005 ceputul verii pe sime- specializare fotografiei de amator. atâta vreme cât, în numai câþiva prinde femeia în nuanþele ei de
4. Dinu, Camelia, Avangarda li- zele Muzeului Olteniei, Elaborarea, ºedinþele foto cu tot ani de abordare serioasã, artista fetiþã, adolescentã sau maturã, cu
terarã rusã: configuraþii ºi meta- expoziþia de fotografie „Chic” ce implicã ele – lumini, machiaj, a reuºit performanþa participãrii misterele ei redate plastic printr-
morfoze, Bucureºti, Ed. Universitã- semnatã Livia Corcoveanu s-a costume, modele –, prelucrarea, cu lucrãri acceptate în mai multe un clarobscur studiat sau cu exu-
þii din Bucureºti, 2011
5. Krusanov, A.V., Russkii avan-
axat pe tema portretului feminin listarea ºi expunerea, toate aces- expoziþii colective naþionale ºi beranþa cromaticã a vârstei spe-
gard:1907-1932, Sankt-Petersburg, în ipostaze vintage. O reuºitã tea vin dintr-un registru profesi- internaþionale, fiind totodatã re- ranþelor. O menþiune specialã pen-
Ed. NLO, vol.I 1996, vol.II, 2003 conceptualã, care a beneficiat de onist care conferã unui simplu compensatã cu distincþii impor- tru costumaþia desprinsã parcã
6. Nikitaev, A.T., Nicevoki: ma- timpul necesar conceperii lucrã- hobby, prin atenþia, efortul ºi se- tante, precum locul I la cea de-a dintr-o prezentare de modã a în-
terialî k istorii i bibliografii, „De rilor într-o tematicã unitarã, de- riozitatea susþinutã, un statut ar- VI-a ediþie a Salonului Internaþi- ceputului de ev XX, o costumaþie
visu”, 0/ 1992 oarece proiectul a demarat acum tistic adevãrat. onal de Artã Fotograficã de la care însã nu face altceva decât sã
câþiva ani. În reuºita expoziþionalã, Livia Târgu Mureº. Al doilea atu vine punã în evidenþã frumuseþea
Apoi, spre satisfacþia degus- Corcoveanu a beneficiat de douã din seriozitatea cu care artista a portretului – dantela barocã ce
tãtorului de artã, expoziþia Liviei atuuri majore. Primul – talentul – abordat aceastã expoziþie. Prac- dezvãluie un chip sau broderia
tic, a fãcut din pasiune un picto- care lumineazã liniile elegante ale
rial cu arsenalul ºi abordarea ar- unui spate. O cununiþã de flori sau
tiºtilor fotografi de profesie: mo- un buchet filigranat, câteva pene
dele machiate, în costume ce þin de pãun ce rimeazã cu machiajul
de moda antebelicã, jocul pro- ochilor sau bijuteriile care înnobi-
fund ºi tehnic al luminii ºi um- leazã pielea, mãtasea roºie, lune-
brei, prelucrarea digitalã, listarea coasã, îngemãnându-se cu furoul
de calitate ºi expunerea într-un negru mat în evidenþierea marmo-
spaþiu adecvat contemplãrii. reanã a pielii, obiectele vechi – un
Chiar ºi cursurile de artã ºi tehni- telefon, un serviciu de ceai sau
cã fotograficã absolvite la Cer- un ceas – ce trimit la un stil de
cul Militar Craiova sub direcþia viaþã cu parfumul unei alte lumi,
col. Mircea Anghel, specializarea trecute... Un aparat fotografic
în editare foto sub îndrumarea vechi e zâmbetul discret al artistei
artistului fotograf Bogdan Panait, adresat artei cãreia ºi-a dedicat
Livia Corcoveanu

specializarea pentru ocupaþia de timpul ºi energiile creatoare.


fotograf organizatã de Asociaþia Un album reunind toate aces-
„Dominou” ºi statutul de mem- te creaþii ar fi nu doar binevenit,
brã a Fotoclubului „Mihai Dan ci chiar necesar.
Cãlinescu“, toate au contribuit la
succesul acestei expoziþii. n Viorel Pîrligras

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 15
picturã la Sala „Arta”
M
iercuri, 02 iulie 2014, crãrile se numesc „Naturã staticã anul acesta, a obþinut, cu elevii
la sala „Arta” din cu pere”, „Vas cu floarea soare- pregãtiþi cu pasiune, la „Olimpia-
Craiova a avut loc lui “, „Mesteacãn”, „Vas cu pe- da micã“, organizatã la Liceul de
vernisajul unei expoziþii de pic- tunii”, „Garofiþe”. Stãpâneºte per- Arte „Marin Sorescu” din Craio-
turã. „Proprietarã de drept“ a spa- fect tehnica picturii in ulei. Folo- va douã premii I si un premiu II.
þiului expoziþional, pentru douã seºte pensule ºi culori de calita- În acelaºi timp, în acelaºi spa-
sãptãmâni, este artista Adriana te. Florile pictate par proaspete, þiu, expune ºi profesoara Anda
Marcea, profesoarã de educaþie luminoase, parcã li se simte ºi Marina Andreescu, invitata Adri-
plasticã la Scoala nr. 2 „Traian” parfumul! anei. Cele 11 lucrãri prezentate de
din Craiova. Licenþiatã a Univer- Este interesant ºi felul cum aceasta sunt realizate în ulei pe
sitãþii de Vest din Timiºoara, Fa- aranjeazã aceste naturi statice, pânzã, sau în pastel. Toate aces-
cultatea de Arte Plastice si De- florile, cum compune peisajele. tea au o notã deosebitã, par sã
corative, secþia Pedagogia Artei, Structurile compoziþionale sunt aparþinã graficii, mai puþin pictu-
Adriana Marcea expune, de data surprinzãtoare.Ceea ce caracteri- rii. Poate ºi datoritã pregãtirii ca
aceasta, 17 lucrãri de picturã. zeazã pictura artistei este culoa- biolog al artistei, în sensul pre-
Lucrãrile sunt pictate în ulei, pe rea, dar ºi modul special de a ob- zenþei unui exces de detalii în
r te

pânzã. Adriana Marcea se aflã la þine contrastele, efectele plasti- unele lucrãri. Anda Andreescu a
a 7-a expoziþie personalã. Este ce, prin pensulaþie diferenþiatã, lucrat destul de puþin, deocam-
pentru prima oarã când expune prin nuanþe apropiate, predomi- datã. Reuºeºte, însã, cu mijloace
la sala „Arta”, salã destinatã pro- nant calde. Este interesatã, de reduse, sã surprindã volumul,
fesioniºtilor din domeniul artelor asemenea, de structurile natura- materialitatea, culoarea, dar ºi at-
vizuale. A onorat aceastã salã le, pe care le introduce în compo- mosfera creatã de o naturã stati-
printr-o picturã sincerã, de cali- ziþie. Pictura Adrianei Marcea cã cu zambile, de exemplu. Prin
tate. Sincerã, în sensul autenti- este luminoasã, caldã, atractivã, lucrãrile expuse, artista demon-
cului, autoarea nu se „inspirã” dar în acelaºi timp sobrã, fãrã ex- streazã cã are tot ce-i trebuie
din artiºtii deja cu renume, cum cese. Progresul artistei, având ca pentru a se afirma, în timp ºi în
se mai întâmplã… Artista se in- reper ultima expoziþie, sunt sem- domeniul artelor vizuale.
spirã doar din naturã. Picteazã cu nificative.Profesoara Adriana
multã plãcere, cu dãruire, naturi Marcea nu este mai prejos decât n Emilian Popescu
statice, flori, peisaje. Astfel, lu- artista Adriana Marcea. Doar

actualitatea ºi modernismul enigmaticului


za, lemnul sau cartonul presat.
Lucrarea anului 2013

„Pasãrea de aur”
„American Gothic”
– Constantin Brâncuºi
ea, apoi sa facem ajustãri... Ca
Tematica lucrãrilor este în cea mai
mare parte inspiratã din mediul
rural american al Vestului Mijlo-
ciu, cea mai cunoscutã picturã
design, Galeria de arta modernã

C
u o sutã de ani în urmã, fiind „American Gothic”, o ima-
în 1913, Art Institute va arãta ca ºi înainte, dar specia-
gine figurativã, simbolicã a Ame-
din Chicago a fost gaz- liºtii muzeului au folosit noi me-
ricii primei jumãtãþi a secolului al
da celei mai importante expoziþii tode pentru ca vizitatorii sã înþe-
XX-lea. A fost pictatã în anul 1930,
a secolului al XX-lea, Expoziþia leagã lucrurile importante din pe-
în ulei pe suport de lemn presat,
internaþionalã de arta modernã, rioada de timp în care aceste lu-
78 x 65,3 cm. Alte picturi, în care
despre care Revista „Mozaicul”, crãri au fost create (1900-1950) ºi
apar aceleaºi elemente specifice,
la timpul respectiv, a publicat un sã punã în evidenþã motivele pen-
tradiþionale: îmbrãcãminte, case,
material amplu. Erau expuse „lu- tru care anumite picturi ºi sculp-
unelte agricole, plante, ornamen-
crãri ale celor mai radicali artiºti turi sunt grupate, folosind o dis-
te, sunt „Femeia cu plantã”, „Pri-
europeni ai perioadei alãturi de punere cronologicã amplã cu tex-
mãvara în oraº”, „Appraisal”,
contemporanii lor americani, te explicative aplicate pe pereþii
„Ferma”, „Drum nou”, „Autopor-
schimbând estetica ambientului galeriilor. De asemenea, au fost
tret”. Viaþa artistului se opreºte cu
ºi percepþia artisticã pentru restul create programe pentru telefon
o zi înainte de a împlini 51 de ani,
secolului”, specificã programului sau calculator care pot fi folosite
la 12 februarie 1942.
expoziþiei. La expoziþia centenarã în galerie sau în afara muzeului,
Pentru a rãmâne in spiritul
2013 lucrarea anului a fost pro- acasã”.
american al descifrãrii lucrãrii
pusã sculptura lui Constantin Elizabeth Merritt, directoarea
anului 2014 - tabloul „American
Brâncuºi – „Golden Bird” – „Pa- Centrului pentru viitorul muzee-
Gothic”, voi prezenta textul de
sãrea de aur” de la muzeul de artã lor, a completat spunând cã „Teh-
pe simeza galeriei de la Art Insti-
din Chicago, considerata de cri- nologia ne dã o nouã posibilitate
tute din Chicago: „În august 1930
tica de artã americanã „cel mai pu- de a oferi educaþie continuã, mu-
Grant Wood a vizitat Eldon, Iowa,
ternic simbol pentru începuturile zeele propunându-ºi sã devinã
unde a vãzut o locuinþã modestã
artei moderne”. mai mult decât o vizitã”. Pentru
construitã în anul 1880, în stilul
cã urmeazã perioada de varã cu
numit Carpenther Gotic. Casa l-a
foarte mulþi vizitatori, este foarte
impresionat ºi l-a inspirat pe pic-
Aprilie 2014 – Chicago importantã lumina naturalã, care,
tor, care a încercat sã îºi imagine-
– Redeschiderea în anul care s-a scurs, s-a dove-
ze rezidenþii – proprietarii aces-
Galeriei de artã dit neegalã, cu prea multa luminã
teia: o pereche provincialã victo-
în galeriile mari ºi insuficientã în
modernã spaþiile mai mici. Pentru recalibra- Grant Wood – American Gothic rianã, pãstrãtoare a vechilor va-
lori, sau «oameni gotici ameri-
În acest an, la sfârºitul lunii re, difuzare ºi distribuire în mod pentru coperta pliantului de la Art Adepþi ai artei tradiþionale ameri- cani» cum îi descrie el. Wood i-a
aprilie s-a redeschis, pentru se- egal au fost montate pe ferestre Institute din Chicago. cane, ei au evitat inovaþiile mo- rugat pe dentistul sãu, Dr. B. H.
zonul 2014, Galeria de artã mo- folii speciale ºi senzori pentru ca „American Gothic”, este expu- dernismului european ºi au ad- McKeeby ºi pe sora sa, Nan
dernã a Pavilionului de artã mo- lumina ºi temperatura sã fie con- sã pentru noul sezon în Pavilio- optat în picturã un stil natural, Wood sa îi fie modele pentru fer-
dernã ºi contemporanã din Art stante, indiferent dacã afarã este nul de artã modernã ºi contem- narativ care a cucerit publicul mier ºi pentru fiica sa necãsãtori-
Institute Chicago. Închise pen- soare sau sunt nori. Faþã de anul poranã, nivelul al doilea, în Gale- american. Pictorii ºi-au îndreptat tã. El ºi-a compus pictura atri-
tru renovare ºi reamenajare, dar trecut, specialiºtii muzeului au ria 263 pentru artã modernã ame- atenþia spre tradiþii ºi obiceiuri buind roluri tradiþionale, specifi-
ºi completate cu lucrãri noi ale corectat ºi îmbunãtãþit „linia tim- ricanã, perioada 1900-1950. Noul rurale, peisaj ºi port, promovând ce fiecãrei persoane într-o gos-
pictorilor europeni: Pablo Picas- pului” – textele cronologice cu text explicativ al galeriei, intitulat o formã de naþionalism cultural, podãrie, dându-i bãrbatului o fur-
so, Henry Matisse, Marcel Du- imagini de pe pereþi. „Regionalism ºi Naþionalism în respectând tradiþiile democratice. cã pentru a sugera munca lui ºi
champ, Georges Rouault, Chaim Statele Unite” explica dificultãþi- Miile de lucrãri create sunt do- aºezând plante de casã în spate-
Soutine sau Joaquin Torres Gar- le economice ºi sociale ale pe- cumente care reflectã ºi comen-
cia din Uruguay, la nivelul al trei- Lucrarea anului 2014 rioadei Marii Depresii a anilor teazã perioada anilor 1930, rãmâ-
le femeii ca un simbol al activitã-
– Grant Wood þii casnice. Când a fost expusã la
lea sunt sãlile destinate Artei 1930, când „unii artiºti au încer- nând una din cele mai mari moº- Art Institute în decembrie 1930,
Moderne Europene, iar la al doi- „American Gothic” cat sã creeze lucrãri care au pãrut teniri culturale ale secolului”. American Gothic a avut un mare
lea nivel este expusã arta moder- relevante în perioada de timp atât Grant DeVolson Wood s-a succes ºi o mare popularitate, de-
nã americanã. La deschiderea Opera de artã reprezentativã de tulbure a Marii Crize Econo- nãscut la 13 februarie 1891 în venind în timp una din cele mai
Expoziþiei internaþionale de pentru anul 2014 a fost propusã mice. Pictorii Grant Wood ºi John Anamosa, statul Iowa. Este per- reprezentative, mai parodiate ºi
arta modernã – perioada 1900- „American Gothic” a pictorului Stewart Curry, reprezentanþii Re- ceput ca un artist regionalist, cu reproduse picturi ale secolului al
1950, Erin Hogan - curatorul ex- american Grant Wood. Lucrarea, gionalismului American, s-au in- lucrãri realizate în diverse tehnici: XX-lea”.
poziþiei, spunea cã: „O clãdire devenitã simbol al artei america- spirat din zonele rurale din Mid- desen în cãrbune, tuº, graficã,
este ca un instrument muzical. A ne, face parte din colecþia perma- west realizând picturi încãrcate de ceramicã, lemn, metal, folosind ca n Magda Buce-Rãduþ
trebuit sã ne obiºnuim întâi cu nentã a muzeului, fiind aleasã nostalgie ºi întoarcere la trecut. suport pentru picturã în ulei pân- Chicago, aprilie 2014
16 , serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
n DANIELA MICU

Michel Onfray ºi evoluþia


prin cãlãtorie a omului
curã de pãmântul sumbru ºi pro- mul rând, din necesitate (pentru alege destinaþia. Selecþia o face
fund, umed ºi misterios. Aceste locuri de muncã, comerþ, studii, în funcþie de condiþiile climatice,
douã principii existã mai puþin în rãzboaie, cãsãtorie etc.), astãzi geografice, sociale etc. la care se
stare purã, în felul arhetipurilor, din ce în ce mai mulþi oameni cã- poate adapta mai uºor, fie cã op-

T
héorie du voyage. ca o componentã abia sesizabilã lãtoresc de plãcere. În cadrul teazã pentru un loc cald sau rã-
Poétique de la géo- în detaliul fiecãrei individualitãþi.” acestei din urmã categorii, Mi- coros, cu apã, vegetaþie sau, dim-
graphie (Librairie Géné- (trad. n., Onfray 2007:10). Izgonit chel Onfray defineºte douã tipuri potrivã, deºert, fie cã preferã
rale Française, 2007) de Michel de Dumnezeu, dupã uciderea lui umane: cãlãtorul ºi turistul. În- confortul oraºului sau, dacã este
Onfray este unul dintre cele mai Abel, Cain ºi-a luat una dintre tre aceºtia doi existã o diferenþã un spirit mai aventurier, provo-
frumoase eseuri despre cãlãtorie surori ºi a început sã cutreiere radicalã de perspectivã, chiar carea sãlbãticiei. Alþii merg în
scrise vreodatã. Eseistul francez lumea pentru a rãspândi rasa dacã traseele lor coincid. Turis- pelerinaje sau pe acele „drumuri-
ne propune prin încercarea de a umanã. Gândirea ar putea sã se tul vede cãlãtoria ca pe o vacan- penitenþã”, precum drumul cru- tãþi va alege destinaþii provoca-
rãspunde la întrebãri precum „De extindã ºi spre momentul izgoni- þã, în care poate sã se relaxeze, sã cii sau pelerinajul în genunchi la toare din punct de vedere al cul-
unde vine dorinþa de a cãlãtori?” rii din rai a lui Adam ºi a Evei. nu se mai gândeascã la nimic, în Compostella. Michel Onfray afir- turii ºi civilizaþiilor, sau cel puþin
sau „De ce sunt necesare cãlãto- Creatorul lor nu-i condamnã la consecinþã sã amorþeascã, dupã mã cã durerea nu are nicio utilita- foarte departe de propria casã.
riile?” un voiaj dinspre exterior moartea imediatã, mai întâi îi iz- o perioadã în care a muncit pânã te în procesul de descoperire a Doar intenþia de a cãlãtori cât
spre interior ºi invers. Cu o scrii- goneºte. Blestemul lui Cain – de la epuizare ºi în care, tot într-o sinelui ºi cã negativitatea este mai departe de locul de domiciliu
turã ireproºabilã ºi seducãtoare, a deveni nomad în ciuda firii sale stare de amorþealã, s-a îngrijit de injectatã în doze mici în mod na- spune foarte multe despre nevoi-
tratatul lui Michel Onfray este sedentare – s-a rãsfrânt ºi asu- bunãstarea sa fizicã ºi familialã, tural în viaþa de zi cu zi, astfel în- le interioare, chiar dacã uneori
transformator – el scormoneºte pra altor popoare: evreii ºi þiga- prin procurarea hranei ºi a altor cât nu este necesarã o accentua- puþin conºtientizate, ale oameni-
la rãdãcinile primului drum ºi ajun- nii. Din cele mai vechi timpuri, resurse de trai. Aºa cum subli- re a ei, care poate dezechilibra ire- lor. Adevãratul cãlãtor realizeazã,
ge pânã la o poeticã a geografiei. imperiile s-au constituit prin asi- niazã eseistul francez, el nu cau- mediabil: „Iniþiativa socraticã nu în momentul în care închide uºa
Acest parcurs are ºi o mare în- milarea popoarelor migratoare. tã nimic ºi, în consecinþã, nu va necesitã folosirea sinelui ca pe casei în spatele sãu ºi porneºte
semnãtate antropologicã, din Evreii ºi þiganii nu au putut fi se- gãsi nimic. Are mai mult timp sã un lucru, ca pe un obiect potriv- la drum, una dintre cele mai au-
moment ce surprinde evoluþia dentarizaþi ºi de aceea s-a încer- facã lucrurile pe care le face de nic. Dimpotrivã. Stima de sine, a tentice ºi necesare dovezi de iu-
prin cãlãtorie a omului, fie cã ur- cat extirparea lor, aºa cum au fã- obicei: sã doarmã, sã mãnânce, nu se confunda cu iubirea, vene- bire ºi respect faþã de creaþia lui
mãrim o perspectivã holisticã cut-o naþional-socialismul ger- sã se plimbe etc., cu alte cuvinte rarea sau complacerea de sine, se Dumnezeu. El se aflã, în sfârºit,
sau, dimpotrivã, vorbim despre man ºi stalinismul, care celebrea- îºi prelungeºte ºi accentueazã instaleazã, sub cele mai bune aus- în propriul sãu suflet.
înþelegerea unui impuls interior, zã rasa înrãdãcinatã, fixã, naþio- starea de amorþealã. picii, la antipodul idealului asce- Din categoria cãlãtorilor fac
cãtre ale cãrui origini meritã sã nalã. Astãzi, capitalismul încear- Cãlãtorul se supune legilor si- tic. Nici refuzul, nici celebrarea parte atât autorii de jurnale de
ne întoarcem privirea. cã ºi el sã împiedice migrarea ce- nelui, iar cãlãtoria sa are ca scop sinelui, ci un ocol savant prin cãlãtorie, cât ºi antropologii. Ei
În antropologie, globalizarea tãþenilor dintr-o þarã în alta, pen- regãsirea subiectivitãþii. Aceas- lume pentru a ajunge la o cunoaº- au în comun faptul cã din încer-
a impus o nouã ordine a lumii, tru cã aceºtia nu mai pot fi consi- ta este marea diferenþã dintre tu- tere corectã a identitãþii sale inti- carea de a-ºi regãsi propria sub-
cea a mobilitãþii ºi a unei istorii deraþi repere fixe, nu mai pot con- rist ºi cãlãtor. El se rupe cu bunã me.” (trad. n., idem:84) iectivitate – chiar ºi antropolo-
fãrã „rãdãcini”, aºa cum o carac- tribui la schimbul bani-marfã din ºtiinþã de mediul amortizant ºi îºi De regulã chiar ºi numele unei gul are la baza demersului sãu
terizeazã James Clifford (1997), cadrul aceleiaºi pieþe: „Capitalis- propune sã afle ce rezistã din sine destinaþii declanºeazã o reacþie ºtiinþific, mãcar la începutul ca-
considerat pãrintele postmoder- mul de azi condamnã, de aseme- în momentul în care nu se mai aflã neuro-emoþionalã – se întipãreº- rierei sale, aceastã intenþie obser-
nismului antropologic. Situaþia nea, rãtãcirea, absenþa de la do- în zona sa de confort, unde toate te în memorie, ºi revine cu prima vabilã în momentul alegerii tere-
este actualã, dar nu nouã. Onfray miciliu sau ºomajul indivizilor care acþiunile sale sunt premeditate. ocazie. La întrebarea „Unde ai nului de cercetat, alegere ce se
începe apologia cãlãtoriei remar- refuzã sã munceascã. Crima lor? Pentru el cãlãtoria înceteazã sã cãlãtori dacã banii nu ar fi o pro- face în mod subiectiv în funcþie
când cã, dupã modelul biblic al Sunt neasimilabili la piaþã, patria mai fie terapie/ tratament (în sen- blemã?” probabil cã rãspunsuri- de informaþiile pe care le deþine
lui Cain ºi Abel, lumea poate fi banilor.” (trad. n., idem: 14). sul cel mai banal al cuvântului) ºi le ar fi dintre cele mai surprinzã- cu privire la acesta ºi capacitatea
împãrþitã în douã categorii: i) ti- Cãlãtoria este factorul cheie devine o „ontologie, o artã de a toare. Dar oricât de exotic ar suna sa de a se adapta la condiþiile de
pul agricultor (fr. éleveur), cel pentru transformãrile ce au loc în fi, o poeticã a sinelui” (trad. n., numele destinaþiilor, caracteristi- mediu – îºi dezvoltã o laturã al-
care se stabileºte într-un loc unde postmodernitate, fiind principa- idem: 86). Cãlãtorul va observa cile lor principale corespund tem- truistã, de a împãrtãºi cu ceilalþi
încearcã sã-ºi creeze resursele lul instrument cu ajutorul cãruia cã iniþiativa lui este o cale de a peramentului fiecãruia. Aproape descoperirile lor, sau, din contrã,
necesare supravieþuirii (agricul- se realizeazã schimburile cultura- amplifica cele cinci simþuri: „sã instantaneu se petrece un fel de una narcisistã, de a epata prin
tura a fãcut ca omul sã se seden- le, informaþionale etc. Pentru a ne simþi ºi sã auzi mai bine, sã pri- triaj natural în cadrul sertarelor descoperirile lor, aºa cum se poa-
tarizeze, sã construiascã, case, adapta la contemporaneitate nu veºti ºi sã vezi mai intens, sã noastre interioare, care pot cu- te observa nu la puþini dintre ei.
oraºe, o culturã proprie), ºi ii) putem rãmâne la ideea de spaþii guºti sau sã atingi cu mai multã prinde informaþii în legãturã cu Indiferent ce se aflã la baza do-
vânãtorul sau pãstorul (fr. ber- bine delimitate, specificã etno- atenþie – corpul este entuzias- arhetipuri, ereditate etc. „Tot tim- rinþei de a comunica realitãþile
ger), cel care cãlãtoreºte dintr-un grafiei, ci este necesarã o recon- mat, tensionat ºi gata pentru noile pul existã o geografie care cores- observate, cititorul trebuie sã
loc în altul pentru a gãsi hranã ºi siderare a diverselor forme de experienþe, înregistreazã mai mul- punde unui temperament” (trad. accepte cã „lumea existã ºi dato-
pentru cã are, probabil, un spirit cãlãtorie, acþiune care ar trebui te date ca de obicei” (trad. n., n., idem: 21). Mai mult decât atât, ritã tentativelor de a o reda în
nesedentarizabil: „Primii iubesc sã þinã, din punctul nostru de idem: 51-52). credem cã persoana care aratã o cuvinte” (Onfray 2007: 113).
ruta, lungã ºi interminabilã, sinu- vedere, de antropologie. Dacã în Regãsirea subiectivitãþii înce- încercare, fie ea ºi imprevizibilã,
oasã ºi ocolitoare, ceilalþi se bu- trecut oamenii cãlãtoreau, în pri- pe încã din momentul în care îºi de regãsire a propriei subiectivi-

Ion Creþeanu sau Ion al Cobzei


I
on Creþeanu vine de pe puternic expusã kitschului, prin le vechimii, au pãstrat, mereu vie, de inspiraþie pentru creaþia muzi-
câmpul cu mãghiran de apariþia unor noi ramuri ale muzi- flacãra sufletului muzicii. Cele calã cultã. Ion Creþeanu împreu-
la Voineasa Olt, cãlare cii populare printre care „muzica „moderne” au pierdut ºi au uitat nã cu tarafurile sale nu s-au „în-
„pe-un cal bãlan”, înarmat cu o etno”, cu trãsãturi esenþiale din frumuseþile ºi sfinþenia izvorâtã noit” cu instrumente electro-
cobzã care, nimeni nu ºtie când a muzica popularã, se remarcã ori- din muzica popularã.Doar câte- acustice sau chiar electrice, nu a
fost fãcuta sau poate aºa a fost ginalitatea muzicii lui Ion Creþea- va naþiuni mai sunt în stare sã se împrumutat sonoritãþi din muzi-
dintotdeauna, sã ne cânte piese nu, dacã se poate spune aºa, prin laude cu aceste bogãþii nemuri- ca pop sau tempo mai miºcat au
muzicale vechi, uitate de lume, versul cules din vatra satului, toare. Pe lângã români, care au încercat sã scoatã la ivealã ade-
ºtiute numai de el. Dar el nu vine ritm sincretic de o mare valoare încã vie viaþa tradiþiilor, a cântu- vãratul mesaj al pieselor culese
numai singur vine uneori ºi cu expresivã ºi melodia ce asigurã lui, jocului, dansurilor ºi horelor, poate aºa cum George Enes-
taraful de la Greceºti sau cu cel specificitatea naþionalã prin su- vecinii din vest, ungurii, se mai cu spunea: „Folclorul nos-
de la Morunglav sã ne poarte pe flul larg cantabil apropiat de pot lãuda cu muzicã ºi tradiþie tru… nu numai cã este
cãrãri deschise de meºteri cu structura psihicã a românului, popularã. Italienii ºi spaniolii, sublim, dar te face sã înþe-
vioara, contrabasul ori þambalul plinã de supleþe ºi elegenþã. macedonenii, bulgarii, grecii ºi legi totul. E mai savant decît
spre o muzicã dintre cele mai Ion Creþeanu cântã în toate sârbii, mai pãstreazã ºi ei, valori toatã muzica aºa-zis savan-
pure, rezistând timpului ºi schim- anotimpurile, în toate lunile ºi în izvorâte din taina muzicii, a cân- tã. ªi asta într-un fel cu to-
bãrilor care au avut loc atât în so- toate zilele sãptãmânii. Cântã aca- tului ºi a tradiþiilor populare. tul inconºtient. E mai me-
cietatea noastrã cît ºi în muzica sã ºi în codru. Cântã ziua ºi sea- Muzica lui Ion Creþeanu, pe de o lodic decît orice melodie,
contemporanã. Dacã l-ar fi ascul- ra, cântã de dor ºi de jale, cântã parte, ca fiind cea mai veche for- dar asta fãrã sã vrea.
tat cântând, Vince Lombardi ar fi sã-ºi arate bucuria ºi întristarea. mã de creaþie a muzicii româneºti, E duios, ironic, trist, ve-
spus pentru el: „Uneori este atâ- Dar, mai ales, îi cântã lui Dumne- este caracterizatã de o mare vita- sel ºi grav.”
ta frumuseþe pe lume încât inima zeu prin rugãciune înlãcrimatã ºi litate ºi expresivitate, ascultatã de
mea neputând sã o primeascã se credinþã pe la biserici ºi mãnãsti- un public larg ºi divers tocmai n Aurel
ascunde într-o peºterã”.În vre- ri.Popoarele cu o culturã tradiþi- pentru calitatea mesajului neal- Petrescu
mea când muzica popularã este onalã ºi cu respect pentru valori- terat transmis ºi poate fi o sursã

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 17
Nicolae Coande: mascã ºi metanoia
A
ntologia Persona (Edi- ochii larg deschiºi”, „cu privirea (Prãpastia cu ochi albaºtri). nu ca emfaticul Spengler sau ne-
tura Mãiastra, Târgu- inspiratã dar nu catatonicã” ºi Poemele traduc starea conflic- bunul de Nietzsche”, „are propria
Jiu, 2013) e o selecþie scrie – în „Frumuseþea contem- tualã de la nivelul expresivitãþii, sa tehnicã moºitã de instinct”, ba
întocmitã de poetul Nicolae poranã. O sutrã”– „izolat în sãrã- care oscileazã între suavitate ºi ar putea romanþa „dacã structu-
Coande ºi o autorevizuire calita- cia din fagurii casei/ biata frumu- grotesc, între notaþia diafanã ºi rile naraþiunii nu ar fi atât de fal-
tivã sub dubla interogaþie adre- seþe contemporanã”. Un mediu aceea brutã. Persoana poetului se” ºi îºi va vedea mai departe de
satã personei ºi numelui. Prin anume pretinde o atitudine anu- este drapatã de travestiul perso- „viaþa de greier cântãreþ fãrã o
urmare, poezia sa se manifestã me. Gradul de identificare a eului najului, ale cãrui obsesii se adau- lescaie în buzunar” º.a.m.d. „Arta
între persoanã ºi persona, între cu atitudinea respectivã determi- gã la fantasmele poetului. Mãºti- ar fi ridicolã – ne pune în gardã
autenticitate ºi artificiu, adicã în- nã o reprezentativitate în numele le în ostensiune nu-l ascund pe poetul – dacã aceºti domni ar
tre onticitate ºi structuralitate (a colectivitãþii, nu însã fãrã o mas- poet ci-l dezvãluie. Iar poetul de- cunoaºte-o/ noroc cã-ºi poartã cu
se înþelege: între naturã ºi cultu- cã despre care ºtie cã rãspunde, cupeazã o serie de imagini ale stã- iscusinþã travestiu-ul”.
rã): „În era tehnocraþilor pe un pat pe de-o parte intenþiilor sale, pe rilor limitã prin care trece eul liric Sensibilitatea la grotescul tra-
de spital inconºtient creierul fie- de alta exigenþelor ºi opiniilor al poemelor. Poezia sa fixeazã ima- gic transpus în prim-plan mitolo-
cãruia avea forma poeziei lui”, mediului sãu, în aºa fel încât în el gini ale precaritãþii fiinþei agresa- gic („Prim-planul m-a distrus”)
„abia întrezãritã”, în „imensul gol predominã când elementul perso- te de real ºi de propriile determi- produce un viu sentiment al vi-
al memoriei”. Glisajul dintre per- nal, când influenþa exterioarã. naþii, pe care este silitã sã le joa- dului ºi al oboselii, dar ºi o bufo-
soanã ºi persona se micºoreazã, Sentimentele ºi fragmentele ima- ce. Disimulaþia converteºte „sin- nerie încrâncenatã, metodicã prin
universul uman ºi universul po- da, artã/ fãrã acoperiº deasupra ginative nu pot fi decât percepþii ceritatea” confidenþei într-o liri- care poetul îºi joacã simbolic an-
etic tind sã devinã consubstan- capului sub cerul liber al Bursei ale unor procese inconºtiente, cã a rolurilor, unde eul devine un goasele. Demitizãrile sunt contra-
þiale. Nicolae Coande, ca unul de sclavi”, Generaþiei (fraþilor fenomene cãrora le aparþin ºi vi- personaj lipsit de teatralitatea balansate de gravitatea viziona-
care a „trãit în partea suprarealis- mei chiliaºti). Apoi, cu dezinvol- sele: „Azi noapte am visat cã comunicãrii sau, mai bine spus, rã. Fiinþa încearcã sã domine ago-
tã ºi ieftinã a lumii” ºi-a coborât tura unui poet de clasã protestea- scriam versuri/ am vrut în viaþa un actor ce-ºi însuºeºte euri strãi- nia trupului ºi sensibilitatea afec-
scriitura (l’écriture) pânã la gra- zã mereu, plantând mine împotri- asta sã fiu poet/ n-a fost sã fie/ ne, pentru a sugera cã ele îl expri- tatã de spaima extincþiei: „S-ar zice
dul zero al ei (sã-i zicem, ca ºi el, va reducþiei care face de obicei din am visat cã scriam într-o limbã mã ºi cã nu sunt variante masca- cã lucrez pentru stranietate ºi dis-
sec: „raport”) tocmai pentru a nu limbaj un simplu instrument de necunoscutã/ direct pe asfaltul te ale eului sãu autentic. trugere/ ºi atât de puþin pentru
se supune artei. Parabola aratã comunicare. Aventura complexã din piaþa unde vin porumbeii/ sã Fondul nonconformist al po- dragoste/ nu mai iubesc de mult o
limpede noua esteticã (o non-es- în care s-a lãsat prins poetul este ciuguleascã din mâna copiilor/ am etului se proiecteazã într-o suitã femeie pentru cã sînt mort”.
teticã ºi o non-ficþionalitate fãþi- anticalofilã ºi se referã – sub gra- visat cã scriam Dumnezeu nu are de travestiuri mitologice, folclo- Aºa cum ni se relevã din ca-
ºe, revendicate cu luciditate) a dul zero al scriiturii – la profunzi- amprente/ decât la mâna stângã/ rice sau livreºti, al cãror arhetip podopera-i Bãrbaþii din litera-
autorului care ºi-a angajat discur- mea corpului imposibil de explo- m-am speriat dracu’ parcã-mi dic- originar (iniþial ºi iniþiatic) rãzba- tura familiei noastre „Poezia e o
sul anti-liric pe direcþia redezgro- rat cu „vocea artei”, ci doar abia ta/ m-am ridicat de la masa de te mereu din dedesubt deasupra: Doamnã care ne cunoaºte din
pãrii zãcãmintelor (sã le zicem ar- foratã cu „vocea ºtiinþelor”. scris mã durea mâna” ( Fincler). ba „este Ahasverus cel de o uni- leagãn pânã pe patul de suferin-
hetipuri, arheitãþi etc). „[…] aroma persistentã a di- Dupã cum persona este o cã ºi pãtrunzãtoare culoare”, þã”, fiecare cuvânt al ei conþine
Pentru Nicolae Coande opera vinitãþii / mirosul de carne vie al esenþã care constituie adesea în- „sângele tribului strigã în el cu „un strop de divinatoriu”, iar po-
pare a se dezvolta narativ, po(- poeziei” „spune mereu o poves- treg caracterul aparent al unui gura lui Abel”, „îl preocupã ine- etul posedã ºtiinþa enormã de a
v)estitorial (ºi memorial) odatã cu te”, iar Nicolae Coande, care se om, tot astfel ºi sufletul este o fabilul privit prin lentila acelui scrie „cu sictirul pe buze”.
vorbirea rãtãcitoare. Comunica- preface a nu ºti sã spunã poveºti, esenþã precis conturatã, care sordid Spinoza”, deºi ar trebui sã
rea operei nu constã în faptul cã le scrie de fapt pe dedesubtul uneori are un caracter invariabil admitã cã „avea clarviziune ºi stil n Ion Popescu-Brãdiceni
ea a devenit comunicabilã, prin macrotextelor sale transmemoria- stabil ºi autonom ce poate fi foar-
lecturã, unui cititor. Opera este listice, transjurnaliere. Aceste te bine definit ºi descris: pentru
ea însãºi comunicare, intimitate macrotexte par formate din cuvin- Nicolae Coande „tot ce se divide
în lupta între exigenþa de a citi ºi te înºirate în lipsa zeului, ca ºi cum poartã mascã în jocul sângeros
exigenþa de a scrie: scrie „într-o n-ar mai exista nici un zeu care sã al aparenþei”. „Cu persistenþa
camerã care-i va supravieþui”, tot strângã laolaltã cãtre sine oame- unui suflet captiv într-o mãcelã-
mai sigur pe sine, precum Henry nii ºi lucrurile ºi sã rostuiascã, rie” poetul înregistreazã, „un ade-
Miller, cã „un mare artist este cel pornind de la o asemenea alãtu- vãr de semne noi ce se divid cu
care cucereºte romanticul din rare, istoria lumii ºi sãlãºluirea simplitatea unui cuplu obosit ce-
sine însuºi”. Vom depista în pro- omului în ea. ºi mai oferã doar sinteza mâinii
zopoemele sale o profunzime Personalitatea lui Nicolae masturbarea intensitatea/ unui
violentã, o densitate de imagini Coande se constituie dintr-o cântec devastat”. Poate, în cele
halucinantã, un limbaj solitar prin multitudine de personalitãþi (bã- din urmã, „cu mâini de gheaþã”
ansamblul de ritmuri, prin cere- trânul fotograf Fincler, un simplu „sã culeagã tot ce din viitor vor-
monialul evident (sau discret) al cerºetor, Lazãr, Iisus Hristos, beºte cu marea artã a simplitãþii”,

Livia Corcoveanu
„poemului mortal” (redactat în Dalai-Lama, un zugrav sãrac, tes- iar farmecul abia presimþit îi dã
anul cactusului putrezit) secre- larul, un pitic din Albã-ca-Zãpa- „în miezul anului fiori ironici de
tizat „în pura lui abstracþiune car- da, un nebun inofensiv, un vechi prozã ºi continuitate/ vedenii de
nalã precum o a doua voce esen- muncitor care „la o lampã cu gaz ºaman uitat la intersecþia vãzului
þialã liniºtitã ºi secretã” a unui scrie poeþilor dispãruþi”, Agop). cu limba/ în concordatul de ne-
„biet cântãreþ dupã ureche rob Eul sãu poetic se orienteazã „cu conceput al unui zâmbet liric”
imitaþiei/ cantor umil copil din flori
al improvizaþiei”, a „unui biet vi-
sãtor cu suflet trândav... în de-
primanta tulburare a formelor
dimprejur.”
l comparativul de superioritate l comparativul
Autoironia/ antifraza sunt ÎMPÃRATUL E GOL!. „Pros- tei coloane în Craiova. Acea ma-
abordãri agreate de autorul ase- tia ºi lenea sunt idei, vicii sau chetã am donat-o apoi Muzeului
diat de „moartea posibilã” într-o defecte, mai mult sau mai puþin de Artã, dar nimeni de la Primãria
„Craiova Revival” în care „poe- morale. Totuºi, nu ideea lor este Craiova sau din altã parte (Con-
þii... sunt fraierii... de onoare”, stimulatoare. Este, în schimb, ima- siliul Judeþean Dolj etc.) nu a fost
pricinã din care „ar accepta sã ginea. Or, imaginea despre prostie interesat de acel proiect al meu...
plece oriunde/ numai sã-ºi scrie ºi lene am descoperit-o în poveº- Acea coloanã, mãritã ulteriot, am
cãrþile cu ligamente”. „Rege ador- tile geniale ale lui Ion Creangã”. realizat-o ºi amplasat-o în Germa-
mit într-un colþ pe cãrþile sale” ION MILITARU, Nu-l cunosc pe nia”. ION JIANU, Interviuri cu
antipoe(i)etul declarã cã „un unic acest om!, Ed. Academiei Româ- actori, regizori ºi artiºti plastici
Dumnezeu ºi aurul unic etalon/ ne, Bucureºti, 2014*** în slujba artei, Ed. Ramuri, Cra-
iatã ce nu se schimbã în viaþã”, iova, 2014**
în aceastã „lume de cucerit” pe
care „scrie Dumnezeu cu laba lui
ARGUMENT. „Martor ºi co-
de gâscã” punându-l pe autor în unor întrebãri nu þine de o crizã
mentator avizat al marilor creaþii
situaþia (platonicianã) de a fi un de inspiraþie, cât de nevoia de a
teatrale ale contemporaneitãþii
„traducãtor” al „translimbii” di- afla cât mai multe rãspunsuri la o
(Peter Brook, Jerzy Grotowski,
vine ºi un transcriptor. Consecin- chestiune care, într-un moment
Giorgio Strehler, Ariane Mnouc-
þa: „poeþii au limbã de scrum/ sau altul, mã preocupa”. CORNEL
hkine, Patrice Chéreau, Peter
vorbesc/ scriu cenuºã” din du- MIHAI UNGUREANU, Odicolo-
Stein, Klaus Michael-Grüber,
bla posturã de amanþi ai neantu- nuri, Ed. Adenium, Iaºi, 2014***
Robert Wilson sau Tadeusz Kan-
lui, dar ºi de amanþi ai literaturii.
tor), George Banu este, cum el
Angajat într-o culturã ce i-a COLOANA LATINITÃÞII.
însuºi precizeazã, adeptul criti-
fost datã, într-o generaþie de „chi- „Peter Jacobi: La începutul ani-
cii de acompaniament”. IULIAN
liaºti”, protagonistul unui scris lor 90 am prezentat o machetã, în
BOLDEA, ªTEFANA POP-
revoluþionar ne avertizeazã rituos: bronz, unor oameni politici din
CURªEU (coord.), Aproape de
„am scris în plin bâlci poemele izo- CUVÂNTUL AUTORULUI. Craiova ºi care au arãtat un oare-
scenã, George Banu, Ed. Curtea
lãrii – ãsta, da, cap de afiº/ asta, „Aº mai spune cã redundanþa care interes pentru realizarea aces-
Veche, Bucureºti, 2013****

18 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
n MICHAEL FINKENTHAL

Sesto Pals, un pitagoreic suprarealist


al secolului al XX-lea (III)
P
roblema hazardului va fi hazard, tot hazard a fost ºi unirea ces conºtient al creerului uman. tudinea prorpriei existenþe în afarã ºi care formeazã în realitate su-
ºi ea abordatã; dar nu în lor într-un anumit moment ºi poa- Sã vedem acum dacã conºtiinþa de timp ºi spaþiu, certitudine care portul meu material (care dupã
sensul „hazardului ob- te într’un anumit loc. Fiindcã uni- este necesarã raþiunei sau raþiu- nu mã pãrãseºte chiar ºi atunci unele pãreri sunt chiar eu) este
iectiv” mult discutat de prietenii rea lor într’un alt moment ºi în- nea se naºte în ea, din ea, ºi nouã când îmi închipui inexistenþa mea. fiinþa mea psihofizicã ºi fiziologi-
sãi suprarealiºti: „când privesc tr’un alt loc l-a creiat pe fratele ne devin «conºtiente» diverse Când îmi închipui cã eu nu exist, cã, în care se produc procesele
înspre exterior”, scrie poetul‚ meu. momente raþionale pe care noi le de fapt mã închipui pe mine ºi fi- vitale ºi psihica, cãrora le dato-
„constat cã: Iatã deci ca hazardul derivã din combinãm apoi din nou astfel în- indcã sunt eu acela care mã închi- rez «existenþa». Sunt eu rezulta-
a. Eu sunt diferit de orice fiin- necesitate. Într’adevãr hazardul cât din imediate ele devin momen- pui pe mine, mã simt ca existent în tul acestora ºi altceva nimic?
þã exterioarã existentã presupune cã anumite condiþii te mediate ale raþiunei noastre. aceastã stare de inexistenþã”. Aceste procese se petrec însã
b. În ceea ce este esenþial, adi- sunt necesare ºi suficiente pen- Pentru un animal raþiunea nu Concluzia – momentana – a oarecum indiferent de mine ºi tot
cã naºterea ºi dispariþia acestei tru ca un lucru sau un eveniment este un proces conºtient ca pen- poetului este cã: „din cele de pânã ce ºtiu „eu” despre ele însã par-
fiinþe, pot opera legile hazardu- sã aibe loc ca acelaº eveniment tru noi. Când vorbim despre in- aici rezultã câteva lucruri clare vine prin «semnale» care îmi dau
lui. Este o întâmplare cã s’a nãs- ºi nu altul. Ori eu ºi cu fratele meu stinct ºi spunem cã pãsãrile cãlã- pentru mine: eu sunt în prezenþa de ºtire despre funcþionarea lor.
cut undeva X ...el putea sã nu se suntem numai aparent acelaº toare se conduc dupã instinct, în a douã lumi ºi anume: una care Este adevãrat cã eu pot sã-mi
nascã dacã... în locul lui putea sã eveniment care se produce în realitate ele se conduc tot dupã îmi e exterioarã ºi care formeazã simt existenþa numai prin desfã-
se nascã Y. Asupra existenþei lui aceleaºi condiþii. În realitate sun- raþiunea care e un proces psihic pentru mine mediul exterior. ºurarea lor fie cã ºtiu acest lucru,
X, indiferent de naºterea sa, eu tem douã evenimente diferite ºi corespunzãtor substanþei cenu- Aceastã lume constituie pentru fie cã nu-l ºtiu. Fãrã ele nu ºtiu
nu pot deduce nimic fiindcã X care numai în ceeace au ele „ace- ºii sau albe din creerul lor, însã la mine în acelaºi timp «materia» din dacã pot sau nu pot exista pen-
nu-mi apare egal decât prin ca- laºi” pot fi considerate ca operã ele raþiunea nu este conºtientã. care eu fac parte în calitate de tru mine ºi cu atât mai puþin pen-
racterele sale exterioare, deci a hazardului (Numai ceea ce dife- Ea devine conºtientã prin rezul- particulã componentã. Aceastã tru alþii. Dar acest lucru provine
posterioare naºterii ºi nu am nici rã pe o laturã poate fi egal pe alta tatul ei, care îl duce pe animal di- lume se opune existenþei mele ca din faptul cã printre procesele
o conºtiinþã despre un X existent ºi vice versa. În realitate, aici este rect la acþiune. Numai omul simte individ astfel încât mã sileºte sã psihofizice al cãror sediu este
anterior. doar o egalizare a raþiunii). sau poate sã prindã cu simþul sãu mã supun legilor ei. Aceste «materia mea» sunt chiar acele
c. Dacã X ºi toþi indivizii exis- ... desfãºurarea diverselor momen- «legi» apar datoritã faptului cã procese care îmi permit sã simt în
tenþi apar datoritã hazardului, Hazardul care este prin defini- te ale gândirii sale ºi prin aceasta eu ºi alþi indivizi se comportã în general. Imediat ce procesele psi-
atunci ºi Eu mã gãsesc în aceas- þie legea multitudinii n-ar putea sã fie în stare sã gândeascã din mod identic la anumite solicitãri hofizice care se referã la centrii
tã situaþie ºi nu ca Eu exterior ca sã se aplice unitãþii. nou propria lui gândire. ºi datã fiind aceastã identitate se nervoºi sunt împiedicate ºi sim-
caracter, ci ca Eu interior mie ºi ªi noi ne putem întreba: dacã Ceea ce poate sã realizeze o poate vorbi de o lege «statisti- þurile mele se resimt. Se poate
diferit de oricare altul chiar dacã hazardul este în esenþã legea maºinã electronicã este sã treacã cã» în care indivizii ca atare nu ajunge astfel prin oprirea aces-
acest altul mi-ar fi ca exterior ace- multitudinei nu face el oare sã dela un moment al gândirii la alt mai apar. Aceastã lume care îmi tor procese ca eu sã nu mã mai
laº; ei bine, eu care nu pot fi un aparã mereu ºi mereu alte lucruri moment al ei. ªi eventual, sã parvine direct ºi în care sunt cu- simt. Aici este limita dintre fizica
altul în mine. alte obiecte mereu altele ºi nicio- punã în miºcare – în funcþie de prins este ceeace în mod normal ºi metafizica pe care o impune
Or, cum eu în mine nu pot fi datã aceleaºi? Aºa cel puþin îmi rezultat – un anumit mecanism. se numeºte exterior. Prin perce- ºtiinþa modernã.
altul, nici hazardul nu poate apa- apar mie fiinþele care se nasc trã- Limita maºinei stã în faptul cã ea perea directã a acestei lumi se Presupunerea existenþei mele
re în interiorul meu. Deci în mã- esc ºi dispar. Dar dacã e aºa, nu poate sã «simtã» ceeace gân- înþelege perceperea ei senzoria- în mãsura în care eu simt aceastã
sura în care eu am o existenþã in- atunci înseamnã cã eu sunt pro- deºte ºi în consecinþã nu poate lã. În acest fel, între senzaþiile fur- existenþã pare atât de evidentã
terioarã, hazardul nu poate ope- dusul hazardului care creiazã nu forma un individ care gândeºte. nizate de lumea exterioarã ºi ob- încât numai cu greu poate fi ata-
ra asupra ei. Hazardul opereazã numai celelalte individualitãþi ci Fiindcã în esenþa gândirii intrã în iectele care au constituit aceste catã. Interiorul meu fizic ºi psihic
(doar) asupra relaþiilor mele exte- m-a creat „întâmplãtor” ºi pe primul rând acest simþ interior senzaþii se produce o relaþie de pare sã fie limitat le „materia mea”,
rioare. mine; dar dacã Eu sunt o creaþie prin care gândirea, deºi proces corespondenþã care se pãstrea- la materia mea interioarã, iar exte-
În momentul în care recunosc întâmplãtoare, atunci înseamnã exterior individului, îi devine in- zã mult timp dupã producerea riorul meu pare sã se limiteze la
un Eu interior mie, adicã mã recu- cã eu nu pot avea un conþinut al terioarã. Individul simte gândirea acestei senzaþii. Cum reprodu- lumea materialã (sau sensibilã)
nosc ca existent în mine, trebuie meu interior. Hazardul opereazã care se desfãºoarã ca desfãºurân- cerea directã a senzaþiei cores- din care fac parte. În consecinþã,
sã admit existenþa aceasta a mea asupra exteriorului lucrurilor ºi du-se în el ºi prin aceasta intervi- pondente obiectului care îi cores- eu fac parte din materia infinitã ºi
în afara hazardului. indivizilor prin definiþia lui. În in- ne în acest proces de gândire. punde nu este posibilã de multe mã deosebesc de aceastã mate-
Dacã lucrurile s’ar desfãºura teriorul meu este dorinþa, voinþa, Aºadar eu mã diferenþiez net ori, aceastã senzaþie trece prin rie prin faptul cã am o lume mate-
fãrã existenþa mea proprie sau care mã conduc”. de o maºinã, de orice maºinã care transfer asupra obiectelor asocia- rialã a mea. Între cele douã mate-
dacã fac abstracþie de existenþa Freud este ºi el implicat in dis- s’ar putea crea, prin faptul cã sunt te (reflex condiþionat). Dacã am rii, lumea materialã ºi eul meu
mea interioarã, atunci totul este cutie: „Deci dacã eu sunt o crea- definit atât de ceeace se petrece reuºi sã obþinem senzaþiile cores- material, este contradicþia care
în ordine. Nu este necesar sã mai þie a hazardului înseamnã ca la în mine, cât ºi de ceeace se petre- pondente de exemplu cu ajutorul existã între interior ºi exterior,
introduc acest Eu care mã încur- început eu n-am avut nimic al meu ce în afara mea. Mai mult decât unor curenþi electrici sau a unor contradicþia care se rezolvã dia-
cã. Dar odatã ce-l simt ºi ºtiu cã propriu, cã eram deci un obiect atâta, eu mã pot concentra în aºa alcaloizi am avea «halucinaþii» ºi lectic prin existenþa mea”.
existã aici diferit de «orice altce- pur exterior ºi am devenit ulterior fel încât sã mã simt pe mine în- nu ne vom îndoi de realitatea lor.
va», gândul cã cu acest eu aº Eu. Deci am cãpãtat ulterior inte- sumi. ªi aceastã simþire a mea prin ªi o altã lume pe care mulþi o Columbia, 7 februarie 2014
putea fi opera hazardului îl res- rioritate. Când s’a întâmplat care mã simt pe mine, îmi dã certi- considera ca fiind interioara mie
ping de la început fiindcã hazar- aceasta? Din momentul în care am
dul nu mã poate produce pe mine început sã respir am avut în mine
care – cel puþin în ceea ce priveº- dorinþa de a mânca, de a privi, ºi
te relaþia purã cu mine însumi – Freud a susþinut, chiar libido. Dar
sunt în afara lui. mi se putea obiecta cã nu eram
Cuiva care-mi va spune cã eu acela, cã era numai un feno-
definiþia mea interioarã ca Eu este men cibernetic. Aici trebuie sã
posterioarã concepþiei ºi deci vedem care este difetenþa esen-
existenþei mele ºi cã la început a þialã între un proces cibernetic ºi
fost creaþia mea ºi apoi eul meu un proces psihic de gândire. Exis-
[...] voiu rãspunde cã (mã) gân- tã unii care vor spune cã nu exis-
desc exact ca ºi dânsul când mâ tã nici o diferenþã, totul este nu-
gândesc la el. Pentru ca cineva mai o diferenþã de metodã, vor
sã se poatã gândi cum m-am gân- susþine ei. Procesul cibernetic
dit trebuie sã rãmânã complet în este de fapt raþiunea, dar mai mult
el însuºi. În caz contrar el nu va decât atât, raþiunea care determi-
putea simþi (aceastã) imposibili- nã ºi alege dintre obiectele «ex-
tatea ca Eul sãu propriu sã fie terioare» sistemului obiectele
produsul hazardului ºi în acest cele mai favorabile ºi determinã
caz el se va vedea un altul ºi nu condiþiile ei proprii, rezolvã diver-
pe el însuºi. Hazardul poate sã se «probleme», etc. Eu pot mer-
lucreze asupra exteriorului diver- ge mai departe chiar ºi sã presu-
selor entitãþi, fie ele bile, fie ele pun cã în viitor ceerul electronic
indivizi vii. Mai mult decât atâta, va putea raþiona mai corect ºi mai
pentru hazard o bilã care se ros- bine decât creerul uman, care l-a
togoleºte ºi un om care fuge sunt creiat. El nu va depinde de diver-
acelaº lucru: douã corpuri în miº- se erori de care e susceptibilã ra-
care. þiunea umanã”.
Poate hazardul sã contribuie În acest punct, autorul se
la creerea mea? opreºte ºi se întreabã: „Dar ce
Din moment ce unirea dintre este raþiunea? Pânã nu de mult
pãrinþii mei a fost o chestie de raþiunea se considera ca un pro- Livia Corcoveanu

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 19
Ion Biberi (1904 – 1990)
de la Lumea de mâine la Lumea de azi
Convorbirile date la tipar în

I
on Biberi aparþine (prin de azi (1980) concretizeazã inten- având totodatã ºi „semnificaþia”, continuare a dialogurilor din Lu-
vârstã ºi implicare în acti- þia autorului de a reconstitui, sub cum am mai subliniat, a unor „do- mea de mâine, în volumul Ori- 1980 reprezintã reproducerea
vitatea literar-culturalã) forma unor dialoguri, profilul unei cumente sufleteºti.” zonturi spirituale autorul îºi pro- unui ciclu de emisiuni radiofoni-
unei generaþii la care – pentru în- perioade speciale (ºi cu atâtea - Conºtient de impactul cãrþii, punea sã demonstreze tripla ipos- ce, intitulate „Lumea de azi”, care
semnãtatea sa în istoria culturii cunoscute de acum - consecin- autorul va insista asupra rezulta- tazã a omului: aceea de construc- au fost organizate sãptãmânal
noastre – se face adeseori referi- þe) din istoria culturii noastre: tului ei mai târziu, într-un dialog tor, de gânditor ºi de estet. Fie ºi timp de ºapte luni ale anului 1969.
re. Raportarea la aceastã genera- perioada de dupã instaurarea cu Nicolae Pop: „Aºadar, am ur- numai dintr-o simplã trecere în re- ªi în aceastã carte, Ion Biberi
þie se datoreazã, deopotrivã, nu- comunismului. La realizarea aces- mãrit mai multe þeluri: prezenta- vistã a „titlurilor” interviurilor se doreºte sã treacã în revistã o cât
mãrului mare de personalitãþi din tor inegalabile biografii intelec- rea unor portrete morale, o dis- va observa multitudinea de pre- mai diversã arie de preocupãri ºi
care se compunea, diversitãþii pre- tuale a contribuit substanþial fap- cuþie de probleme, un documen- ocupãri, toate menite sã creeze o valori, el intrând în dialog din nou
ocupãrilor fiecãreia dintre aces- tul cã autorul nu a recurs la între- tar al unei epoci.” (v. Perimetru pano-ramã a specificului „lumii de cu matematicianul Grigore Moi-
tea ºi nu în ultimul rând puterni- bãri convenþionale ºi nu a reali- sentimental. Dialoguri cu scrii- azi”. Iatã câteva: „Problema ori- sil, apoi cu folcloristul Mihai Pop,
cei lor aplecãri spre desãvârºirea zat un chestionar stereotip. „An- tori olteni, Edit.Scrisul Româ- ginii culturii” (acad. C.I.Gulian), cu regizorul Liviu Ciulei, cu tânã-
formaþiei intelectuale. cheta noastrã – mãrturiseºte au- nesc, 1980, p. 50) „Coordonatele poeziei contem- ra scriitoare Ana Blandiana sau
Incontestabil, liderul genera- torul în prefaþa primului volum – Gabriel Dimisianu încadra vo- porane” (Vl. Streinu), „Folclor ºi cu lingvistul Dimitrie Macrea.
þiei a fost Mircea Eliade. El, ca ºi are semnificaþia unei cercetãri lumul lui Biberi într-un triptic cu specific naþional” (Ov. Papadi- Preocuparea de a lãrgi cât mai
alte personalitãþi deja cu un nume psihologice, ale cãrei principii valenþe similare: „Mãrturia unei ma), „Criticã, istorie ºi monogra- mult aria domeniilor investigate
bine definit în plan cultural ro- sunt departe de a fi improvizate. generaþii de Felix Aderca, din fie literarã” (Al. Piru), „Aspecte se face cu scopul mãrturisit de „a
mânesc, propunea o altã per- Am elaborat, în adevãr, în lungul 1929, Lumea de mâine de Ion Bi- ale lingvisticii matematice” (So- da o imagine cât mai concretã
spectivã asupra culturii române, anilor, o metodã de examen, pe beri, din 1945, ºi Convorbiri la lomon Marcus) etc., etc. asupra lumii de azi, prin mijloci-
aceasta vãzutã ºi în sistemul mai care am amãnunþit-o în studiul sfârºit de secol de Mircea Iorgu- De la ciberneticã la arheologie, rea mãrturiilor unor personalitãþi
larg universal. Dar alãturi de el, nostru consacrat individualitãþii lescu, din 2006, ca an de apariþie, de la teatru, poezie ºi folclor pânã cât mai reprezentative ale vieþii
s-au aflat mulþi alþii. De nu mai umane, ºi pe care am aplicat-o dar conþinând convorbiri care au la biologie ºi geneticã, de la bio- culturale româneºti.” (p. 11)
puþinã importanþã au fost Mircea într-o serie de cercetãri consem- avut loc în 1996 ºi 1997, deci la matematicã la lingvisticã matema- Un amãnunt semnificativ: în
Vulcãnescu, Petru Comarnescu ºi nate în volume, în parte publica- sfârºit de secol.” (v. Gabriel Di- ticã, fãrã a neglija însã nici arhi- 1977, autorul îmi trimitea o listã a
mai tinerii C. Noica, Emil Cioran, te. Ne-am aflat deci în faþa aces- misianu, „La început, la mijloc, la tectura, fizica, arta cinematografi- câtorva lucrãri în manuscris pen-
Eugen Ionescu etc., aceºtia, la tor personalitãþi în posesia unei sfârºit de secol”, în Lettre Inter- cã, cercetarea spaþiului cosmic ºi tru a le propune editurii „Scrisul
rândul lor, conºtientizând rolul metode precise de lucru, ca ºi a nationale, nr. 62/ 2007). nu în ultimul rând meteorologia, Românesc”. Printre acestea, se
jucat de congeneri, ca ºi motiva- unui spirit foarte depãrtat de cu- Peste timp, începând cu anul nu cred sã fi scãpat aproape nici înþelegea din scrisoare, se afla ºi
þia acestui rol asumat. riozitatea reporterului în cãutare 1965, publicat însã în 1968 ca o un domeniu neabordat. Lumea de azi. Directorul editurii
Rãsfoind presa timpului ori de texte.”2 Aºadar, interviurile
volume de amintiri ºi jurnale din devin la Ion Biberi experimentele
acea perioadã, vom întâlni, alã- unei cercetãri psihologice. Aºa se
turi de cele mai cunoscute nume, explicã ºi faptul cã el se situeazã
ºi pe acela al lui Ion Biberi. Nu e foarte departe de „curiozitatea
locul aici de a face o trecere în reporterului în cãutare de texte.”
revistã a participãrii sale în acti- Dublat de psiholog, reporterul a
vitãþile culturale. Vom da numai ºtiut sã-i determine pe cei inter-
un singur exemplu. Aflãm astfel vievaþi sã se situeze „pe liniile
cã Ion Biberi era implicat, printre esenþiale ale vieþii lor interioare”,
altele, în cea de conferenþiar la sã înlãture faptele nesemnificati-
nou înfiinþata Universitate Libe- ve, interviurile devenind, din
rã Democraticã (în 1945), alãturi acest punct de vedere, o înmã-
de importanþi intelectuali ca Al. nunchiere de examene de con-
Rosetti, S. Stoilov, Andrei Oþe- ºtiinþã. Cu fineþea psihologului,
tea, Mihail Sebastian º.a. Dat fi- Biberi a urmãrit în mod obiectiv
ind cã la moartea neaºteptatã a ºi constant „orbita fiecãrui des-
lui Sebastian (acesta aflându-se tin individual”.
chiar în drum spre Universitate Din totalitatea mãrturisirilor
spre a þine o conferinþã despre însã, din totalitatea punctelor de
Balzac), cel care iese primul ºi vedere asupra lumii „de azi” ºi a
anunþã tragica veste a fost Ion celei „de mâine”, cititorii de
Biberi, aceasta ne îndreptãþeºte atunci, ca ºi cei de acum pot des-
sã afirmãm cã el era unul dintre cifra ºi pot înþelege un segment
membrii activi ai Universitãþii. semnificativ al vieþii sociale a
Discursul sãu va începe astfel: anilor de dupã rãzboi.
„Mã gãsesc, iubiþi auditori, în Eugen Simion avea dreptate
dureroasa situaþie de a rosti ne- numind volumul „documentul
crologul lui Mihail Sebastian, în unei epoci” ºi, desigur, perioada
loc de a avea rara bucurie inte- aceea nu ar fi putut fi înþeleasã în
lectualã de a asculta prelegerea afara personalitãþilor reprezenta-
sa despre Balzac, care a preocu- tive (scriitori, muzicieni, sculptori,
pat în ultimii ani inteligenþa aces- pictori, critici literari ºi critici de
tui om sclipitor.“ (v. „Universita- artã, oameni politici, oameni de
tea Liberã Democraticã a come- teatru, medici etc.). Dintre aces-
morat moartea scriitorului Mihail tea, George Enescu, Mihail Sa-
Sebastian“, în Jurnalul de dimi- doveanu, G. Cãlinescu, Alice Voi-
neaþã, 31 mai 1945, apud Mihai nescu, Petre Pandrea, Lucreþiu
Iovãnel, „Moartea lui Mihail Se- Pãtrãºcanu, Ion Sava, pentru a
bastian ºi ecourile ei imediate”, da numai câteva exemple, se dez-
în Cultura, 30. 09. 2010). vãluie atât în forul lor intim, uman,
Biberi se va numãra ºi printre cât ºi prin specificul creaþiei.
cei care vor scrie, în cuvinte de „Marele merit” al volumului, unul
specialã apreciere pentru scrii- dintre merite am adãuga noi,
torul Mihail Sebastian, în presa subliniat astãzi de istoricul Adri-
vremii, afirmând cã, o datã cu an Cioroianu este acela „de a fi
moartea acestuia, „a dispãrut o intuit cã despre viitor nu pot
conºtiinþã. Universul a devenit vorbi decât oamenii care au în
deodatã mai sãrac. Din atmosfe- spatele lor mai ales un trecut”.3
ra vieþii noastre culturale s-a Avem în faþã aºadar un volum
desprins o vibraþie, o bogãþie.“ compact, ce a fost supranumit „o
(v. articolul „Mihail Sebastian“, foaie de temperaturã a epocii” (v.
publicat în revista Victoria din coperta interioarã). Dar cartea are
31 mai 1945). în acelaºi timp o dublã semnifi-
Prietenii ºi colaboratorii din caþie. Ea este, pe de o parte, o
generaþia sa, dar ºi alþii mai tineri, expresie a nevoii de anticipaþie „Sunt foarte legat sufleteºte de viaþa culturalã a Olteniei, de a mã învãþa carte, unde mi-am format
îi vor deveni, în timp, interlocu- („am înþeles sã legãm aceastã ati- multe, cu foarte multe strãdanii – cultura unor mari învãþãtori – mulþi la numãr! – ºi unde am publicat
tori în mult citatele sale interviuri. tudine în faþa realitãþii de mâine o carte: Oameni ºi cãrþi (E ciudat cã, din cele treizeci de volume publicate de mine, nu a putut apãrea
O trilogie1 formatã din volumele de întreaga formaþie a personali- decât o singurã carte la Craiova, deºi mã simt ca fãcând oarecum parte din cãrturarii locali!
Lumea de mâine (1945), Orizon- tãþii celor întrebaþi” – v. p. 5), dar Socotesc cã nu ar fi nici un risc din partea editurii craiovene publicarea unei cãrþi semnate de
turi spirituale (1968) ºi Lumea are ºi „caracter de actualitate”, mine, cãci toate volumele pe care le-am fãcut sã aparã, s-au epuizat în câteva zile.”

20 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
de atunci s-a arãtat interesat la
început de a publica manuscrise
ale lui Ion Biberi, fãrã însã ca pe
parcurs sã onoreze invitaþia pe
prin Africa ecuatorialã ºi America
care i-o fãcuse scriitorului, din
motive care ne scapã. Peste pa-
tru ani, Biberi revenea cu o scri-
soare în care îºi mãrturisea legã-
latinã, alãturi de un urmaº
tura de suflet cu Craiova. Din
nou editura a rãmas indiferentã
la propunerile scriitorului.
Cum niciodatã nu e prea târziu,
al lui Ion Neculce (I)
R
poate cã acum, la 110 ani de la ecent a apãrut o exce- Zestrea geneticã a fructificat finanþarea ºi dotarea expediþiei cu
naºterea sa, o editurã din oraºul lentã carte de calatorii, disponibilitatea cãtre studiul lu- aparatura ºi materialele necesa-
nostru va afla ºi va publica acel al realizate ºi descrise de mii înconjurãtoare, începutã cu re, sprijinul conducerii Universi-
patrulea volum în manuscris (de- un eminent biolog român, din pasiunea pentru experimentele tãþii din Cluj (Acad. prof. dr. Con-
spre care îi vorbea lui G. Prutea- pãcate puþin cunoscut generaþiei de chimie ºi artã fotograficã, con- stantin Daicoviciu, prof. dr. ªte-
nu) sau îi va reedita una dintre actuale, Dragoº Neculce. Urmaº tinuatã cu pasiunea pentru stu- fan Pascu, º.a.).
cãrþi. Ar fi un restitutio necesar ºi direct al marelui cronicar Ion Ne- diul unor grupe de vieþuitoare (in- (a) Expediþii in Africa.
o cinstire – tardivã, ce-i drept – a culce, format la ºcoala universi- secte, posibilitatea supravieþui- 1.Expediþia Trans-Africanã,
unui important intelectual nãscut tarã clujeanã, biologul Dragoº rii în regiuni izolate ale globului a acþiunea de început, a fost ca vo-
pe plaiuri olteneºti. Neculce a moºtenit de la marele unor animale considerate dispã- lum de muncã, duratã de timp,
sãu înaintaº, cronicarul Ion Ne- rute), precum ºi abordarea unor obiective ºi rezultate obþinute, cea
n Mihaela Albu culce, pasiunea pentru noutate, tematici de analizã ºi cercetare a mai temerarã acþiune. Alãturi de
pentru cunoaºterea fenomenelor unor medii exotice (pãdurea tro- Dragoº Neculce, un alt motor al
ºi a naturii care ne înconjoarã. Po- picalã, Sahelul, procesele de de- realizãrii acestui proiect a fost Ni-
sedã de asemenea un har de a ºertificare din Africa, º.a. colae Coman, genetician la Uni- Autorul prezintã pe rând, succin-
1
Acestor trei volume li s-ar fi prezenta întâmplãrile ºi situaþiile Viaþa universitarã clujeanã de versitatea Babeº-Bolyai din Cluj, te informaþii privind istoria, relie-
adãugat încã unul, care, informa Bi- la care a participat. Activitãþile la mijlocul secolului XX a consti- conducãtor oficial al expediþei fi- ful, flora ºi fauna statelor strãbã-
beri cititorii într-un dialog cu G. Pru- desfãºurate de-a lungul timpului tuit un mediu social ºi ºtiinþific ind profesorul Nicolae Botnariuc tute, textul redactat oferind am-
teanu, i-a fost refuzat la editurã: (cercetãtor în România, cercetã- favorabil, fiind dominatã de acti- (55 ani, Universitatea din Bucu- ple informaþii de culturã genera-
„Ultimul volum, însã, a fost refuzat, tor în Canada, funcþii de condu- vitatea unor somitãþi marcante ale reºti). Din cei 8 membri ai expedi- lã. Prezentarea diferitelor întâm-
nu ºtiu pentru ce, de cãtre un direc- cere în unele companii cu activi- biologiei române de care s-a apro- þiei patru au fost biologi (Prof. dr. plãri care au pus la încercare te-
tor de editurã, deºi nu era „în joc” tãþi în ecologie), iniþiator al unor piat ºi de la care a dobândit expe- Nicolae Botnariuc, decan, fac. Bi- meritatea grupului expediþionar,
personalitatea mea, ci personalitatea expediþii în Africa Ecuatorialã ºi rienþã ºi cunoºtiinþe teoretice ºi ologie, Universitatea Bucureºti; oferã informaþii suculente care
a vreo treizeci de reprezentanþi ai fac un text extrem de agreabil, în
culturii româneºti.” (v. Ion Biberi în America Latinã) i-au permis acu- practice: profesorii universitari Asist. Dr. Nicolae Coman, Geneti-
mularea unor vaste cunoºtinþe de Vasile Gh. Radu, Eugen Pora, Emil cã, Univ. Babes-Bolyai Cluj-Na- ciuda amplelor informaþii ºtiinþi-
dialog cu George Pruteanu, în Cro-
nica, nr. 44, 1 nov. 1985)) biologie teoreticã ºi aplicativã. Pop, Victor Pop, dr. Carol Witten- poca; biolog Dragoº Neculce, fice despre plante, animale, aso-
2
În acelaºi interviu, Ion Biberi Acestea îi permit sã prezinte o berger, º.a. În plus, a beneficiat Staþiunea Arcalia Universitatea ciaþii ºi ecosisteme, text însoþit de
îºi completeazã informaþia asupra gama largã de informaþii despre ºi de îndrumãrile primite de la alþi Babes-Bolyai; biolog Valeriu Cim- 37 planºe cu 212 fotografii color
volumelor sale de „mãrturii ale cãr- locurile vizitate, ecosistemele ºi specialiºti din alte centre univer- poeru, redactor Televiziunea Ro- de calitate.
turarilor români.”: „Adevãraþi cori- biodiversitatea naturii, fauna ºi sitare (dr. Ludovic Rudescu, mânã), ceilalþi patru având altã Din lacul Ciad (statul Ciad),
fei ai vieþii noastre intelectuale mi s- flora întâlnite, aspecte care con- Academia Românã, Bucureºti; pregãtire (asist univ. Sever Popa, membrii expediþiei au recoltat ce-
au „mãrturisit” cu toatã sinceritatea. ferã relatarilor sale, o deosebitã prof. Dr. Nicolae Botnariuc, Uni- UMF Cluj-Napoca, doctor stoma- lebra algã verde-albastrã (Spiru-
Am putut publica aceste destãinuiri, lina platensis, Cyanophyceae),
alcãtuite fie din notele pe care le luam
valoare informaþionalã. versitatea Bucureºti; dr. Ion tolog; ing. Liviu Ungureanu, ºef
Volumul analizat poate fi struc- Fuhn, Institutul de Biologie din laborator Cineficare, Univ. Ba- veche de circa 3 miliarde ani, foar-
în timp ce-mi vorbeau, fie pe baza
benzii de magnetofon, în care ºi dom- turat în douã pãrþi distincte: (a) Bucureºti, º.a.), care au contribuit bes-Bolyai Cluj-Napoca; ing. Ioan te rezistentã la factorii de stress,
nia-voastrã vã încredeþi. Aceste douã expediþii în Africa, alaturi de co- la formarea sa intelectualã. Cataranciuc, ºef secþie prototi- utilizatã în alimentaþie, extracþia
„fluvii” de valori intelectuale ºi mo- lective de specialiºti din Româ- Viaþa familialã dominatã de re- puri, uzina ARO Câmpulung Mus- de substanþe bioactive ºi în bio-
rale, adicã, pe de o parte, cãrþile ºi, nia, ºi (b) expediþii efectuate la stricþii financiare, însa atentã la cel; tehnician Constantin Ludu, tehnologii. De menþionat cã dra-
pe de alta, oamenii cunoscuþi, între vârsta pensionãrii, în America asigurarea necesitãþilor sale, l-au ARO Câmpulung Muscel. Plecaþi pelui statului Ciad este similar cu
care, cum spuneam, ºi unii de mare Latinã, autorul realizând un vis determinat ulterior sã fie deschis din Cluj în 10 noiembrie 1970, mem- tricolorul românesc, cele trei cu-
valoare, ca George Enescu, Nicolae din tinereþe, explorãri în zona tro- ºi receptiv la realitatea înconju- brii expediþiei au traversat o parte lori fiind dispuse în aceeaºi ordi-
Iorga (care mi-a consacrat câteva cu- ne. De fapt patru state (principa-
vinte ce mã “ruºineazã” încã ºi azi
picalã a planetei. rãtoare pentru a putea beneficia din România ºi Iugoslavia, pentru
Dupã studiul acestui volum, de posibilitãþile materiale oferite a se îmbarca în 16 noiembrie pe tul Andorra, Ciad, Republica
prin bunãvoinþa arãtatã), P. P. Negu- Moldova ºi România) au acelasi
lescu ºi atâþia alþii, dupã cum se poa- consider cã autorul a beneficiat de societate, precum ºi de la cei nava comercialã jugoslavã Bihinj
te vedea din cele patru volume, din atât de zestrea ereditarã de “scor- din jur. Condus de ideile ºi nã- în portul Rijeka, ajungând în 9 tip de drapel, cu mici diferenþe
care nu au apãrut decât trei...” monitor” în evenimentele vieþii ºi zuinþele proprii, în care a crezut, decembrie la Dakar, Senegal, în între nuanþele de galben ºi albas-
3
v. Adrian Cioroianu, Focul as- ale lumii înconjurãtoare, moºteni- a apelat cu încredere la unitãþi Africa. tru, sau raportul dintre lungimea
cuns în piatrã, Editura „Polirom”, re geneticã de la ilustrul sãu îna- ºtiinþifice sau economice din þarã, Traseul expediþiei de peste ºi laþimea steagului. Ajunºi în ini-
2002, p. 261. (Istoricul mãrturiseºte intaº (fost spãtar, mare hatman ºi reuºind sã obþinã suportul mate- 20.000 km pe teritoriul Africii, a ma Africii, autorul ne prezintã o
cã a citit de pe poziþia prezentului vornic al Moldovei), cât ºi de un rial ºi logistic pentru efectuarea început în data de 10 decembrie mulþime de informaþii despre
cu mare interes despre lumea de ieri mediu propice (familia ºi viaþa primei Expediþii Române Trans- 1970 la Dakar pe malul Oceanului Marele Rift African, marile lacuri
ºi despre perspectivele schimbãrii în din aceasta zonã (lacul Albert,
opinia celor mai reprezentative per- universitarã clujeanã), în care Africane: aprobãrile pentru efec- Atlantic ºi s-a sfârºit la 2 aprilie
aceste premize au fructificat, fiind tuarea expediþiei constituitã din 1971 la Mombasa, pe þãrmul Eduard, Kivu, Tanganika), parcul
sonalitãþi ale timpului)
structurat în acest fel savantul opt membrii; dotarea expediþiei Oceanului Indian, trecând prin 12 vulcanilor (vulcanul Nyiragongo,
contemporan, Dragoº Neculce, cu un autoturism de teren ARO state: Senegal, Mali, Volta Supe- cu lavã în crater, care a evoluat,
organizator al acestor expediþii. M-461 si doua autoutilitare TV; rioarã (Burkina Faso), Niger, Ni- în decurs de câteva secole, de la
geria, Camerun, Ciad, Africa un vulcan de tip exploziv, la un
Centralã, Zair, Rwanda, Uganda, vulcan efaziv, cu un lac de lavã
Kenya. Pe acest traseu, au fost cu scurgere continuã, în perioa-
strãbãtute diferite forme de relief: de mari de timp; trecerea a avut
savana uscatã, deºert cu dune de loc probabil în timpul desfãºurã-
nisip ºi pãdurea ecuatorialã. Pe rii expediþiei, º.a.), ne relateazã
parcursul expeditiei, a fost reali- problemele ecologice fierbinþi
zatã o prezentare directã a maºi- care pot sã aparã, datoritã pre-
nilor de teren fabricate în Româ- zenþei rezervelor de petrol la micã
nia (celebrul ARO M-461 ºi douã adâncime, sub fundul unor lacuri,
autoutilitare TV), ºi a fost recol- º.a. Pe traseul expediþiei au fost
tat un bogat material ºtiinþific de traversate paduri cu lemn de ca-
naturã botanicã ºi zoologicã pen- litate superioarã, cu vegetaþie
tru dotarea unor muzee ºi unitãþi specificã ºi numeroase animale,
de cercetare ºi învãþãmânt supe- unele dintre ele fiind fosile vii
rior din România (Muzeul de Is- (peºtele Protopterus aetiopi-
torie Naturalã Grigorie Antipa cus), sau drumuri înfundate ale
din Bucureºti, Universitatea din evoluþiei (Okapia johnstoni,
Bucureºti, Grãdina Botanicã din º.a.), organisme având caractere
Bucureºti, Universitatea din Cluj, specifice (somnul electric, Ma-
Grãdina Botanicã ºi Muzeul Zo- lapterurus electricus), sau spe-
ologic din Cluj). cii recent descoperite (peºtele
Membrii expediþiei au adus în sambaza, sardinele Limnothrissa
þarã un valoros material zoologic sp.), º.a. Sunt prezentate de ase-
ºi botanic pentru studenþi ºi mu- menea aspecte extrem de intere-
zee, printre care peºti din genu- sante privind relaþiile interspeci-
rile Polipterus ºi Protopterus, fice ºi factorii care le influenþea-
consideraþi fosile vii, precum ºi za, º.a.
alga Spirulina platensis (Cya-
Livia Corcoveanu nophyceae) din lacul Ciad, º.a.
n Gabriel C. Corneanu

, serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 21
Marius Panduru:
„în final, coerenþa filmului reprezintã un scop
comun ºi nu viziunile personale...”
Marius Dobrin: Când ai sim- re ºi o capcanã în care suntem care este ºlefuit ºi modelat ca un
þit cã desluseºti esenþa artisticã prinºi mulþi dintre noi. Acest tip giuvaier. În acelaºi timp Bogdan
a unor imagini? de iubire a propriei opere, de alu- stãpâneºte un foarte dezvoltat
Marius Panduru: Cred cã e necare într-un subiectivism ab- simþ estetic. Este atent la luminã
mult spus cã începuturile mele se solut, te poate îndepãrta de co- ºi culoare ºi încearcã sã foloseas-
aflã sub semnul esenþei artistice municarea cu audienþa. De multe cã aceste instrumente în sens cu
descoperite în imaginile pe care ori sunt lucruri pe care tu le înþe- adevãrat creativ, fiind preocupat
le accesam la vremea aceea. La legi pentru cã eºti implicat afec- de tot ce înseamnã limbajul vi-
început a fost mirajul tehnic. Mã tiv dar care, în lipsa comunicãrii zual. Astfel, filmul are o imagine
întrebam mereu cum e posibil ca prin limbajul specific, nu sunt rafinatã într-un anume sens, chiar
o succesiune de fotografii încre- transmise ºi celorlalþi. Asta duce dacã povestea este din zone de
menite pe o panglicã de plastic la opere neînþelese ºi la artiºti la periferie ºi asta face cumva co-
sã poatã deveni viaþã. Astfel, pri- fel de neînþeleºi. Cred cã e foarte municarea cu spectatorul sã fie
mul contact cu filmul a venit în important ca mereu sã te iposta- mai apropiatã, mai caldã. La Flu-
urma achiziþionãrii unui aparat de ziezi spectatorului ºi sã vezi cât ier lucrurile au fost într-un sens
filmat pe 8 mm ºi a întregului sis- se poate de obiectiv dacã ºi ce antagonic. Granulaþia aleasã, pre-
tem de proiecþie. Petreceam ore înþelegi din cutare scenã sau si- cum ºi modul de filmare liber sur-
bune în camera obscurã improvi- tuaþie. Dar asta e foarte greu. Cât prind parcã asemeni unui repor-
zatã, developând filmuleþe fãcu- priveºte lucrul cu Cãtãlin Mitu- taj de news energiile omeneºti
te fãrã pretenþii artistice, încer- lescu pot spune cã am avut ex- într-un univers extrem de agre-
când sã descopãr taina miraco- perienþe excelente. Este un regi- siv. Personajele lui Florin ªerban
lului tehnic al miºcãrii. Era un ri- nivel tehnic. Cred cã este hazar- ºi nu de viaþã în general. Cred cã zor foarte inteligent ºi cu un foarte sunt asemeni sclavilor lui Miche-
tual plãcut, plin de mistere, mai dat sã filosofãm prea mult în sen- modul în care am lucrat la Poli- bun simþ al comunicãrii. ªtie me- langelo, fãrã finisaje estetizante
ales când improvizam o salã de sul ãsta, pentru cã nu simt nicio þist, adjectiv este cel adecvat reu ce merge ºi cum poate fi po- dar cu o uriaºã forþã de adevãr.
proiecþie într-o camerã cu jaluze- relaþie conºtientã sau programa- momentului ºi gândirii regizoru- vestit astfel încât privitorul sã Astfel, filmul parcã e fãcut din-
lele trase, astfel încât sã realizez tã între mecanica vehiculelor ºi lui, legat strict de povestea res- înþeleagã ºi sã asimileze ce vrei tr-o rãsuflare, fãrã sã-þi dea timp
cât mai bune condiþii de întune- estetica dinamicii din imaginile pectivã. Nu sunt un prieten al sã comunici. Am învãþat multe de sã te plictiseºti.
ric. Îmi amintesc ºi acum mirosul mele. Simplificând lucrurile, atât minimalismului românesc dar în- la el. M. D.: Cum a apãrut colabo-
substanþelor din aºa numita ca- avionul cât ºi trenul îmi dãruiesc þeleg cã este unul din stilurile în M. D.: În Cea mai fericitã fatã rarea la Agon?
merã de developare, care era baia un sentiment de libertate, amin- care poþi comunica istorii intere- din lume (Radu Jude) aþi pus M. P.: Am fost contactat de un
apartamentului, ºi imaginile pli- tindu-mi oarecum de spiritul de sante din zona asta de lume hao- semne din profesia voastrã? producãtor pe care-l cunoºteam
ne de zgârieturi ºi voaluri, din cãlãtorie. Aº putea vorbi mult ticã, aflatã la graniþa dintre Euro- M. P.: Mã leagã de Radu o prie- ºi am acceptat propunerea ime-
care apãreau cu greu chipurile despre trenuri ºi avioane, mult pa ºi Orient. În aceeaºi mãsurã tenie strânsã. Este un om foarte diat. A fost o experienþã foarte
celor pe care îi prinsesem pe peli- mai mult decât despre film, dar cred cã se face acum abuz de sti- inteligent ºi are un admirabil simþ interesantã. Aºa am cunoscut o
culã. Pãrinþii ºi bunicii mei erau nu face obiectul întrebãrii. listica asta devenitã manieristã al autoironiei. Tocmai acest simþ lume despre care ºtiam foarte
fotografi pasionaþi, aºadar am M. D.: Cum decurge negocie- deja. Cred cã realizatorii de film al autoironiei ºi al autoderiziunii puþin. Toatã tensiunea asta etni-
avut un oarecare acces la repre- rea imaginii la un film? ar trebui sã caute ºi alt limbaj. ne leagã foarte mult ºi în viaþa cã a Balcanilor, unde populaþia
zentarea fotograficã a lumii, dar M. P.: Primul contact cu filmul Sunt multe lucruri de spus despre profesionalã. Amândoi conside- îºi gãseºte istoria neîntreruptã de
niciodatã nu am transferat în vine odata cu lectura scenariu- asta ºi ºtiu cã sunt mulþi parti- rãm cã profesia asta are doza ei mii de ani, face ca orgoliile naþio-
zona profesionalã aceste cãutãri lui. Citind povestea îþi faci o ima- zani ai genului considerat pe ne- de ridicol ºi cã mare parte din naliste sã fie la cote pe care le
sporadice. Contactul cu imaginea gine despre design, despre mo- drept românesc. Free cinema trã- componenþii ei fac parte din zona credeam de mult dispãrute în Eu-
ca reprezentare a realitãþii a apã- dul cum vezi tu lucrurile. Apoi ieºte de multe zeci de ani ºi a fã- imposturii. Este un domeniu în ropa. Am cunoscut actori foarte
rut ºi în urma multiplelor discuþii urmeazã lungi discuþii cu princi- cut epocã în Franþa, Italia ºi mul- care lesne te poþi simþi conforta- expresivi ºi oameni plãcuþi ºi plini
despre pictura universalã, care palii realizatori ai filmului. Sunt te þãri din America Latinã. Cred bil fãrã sã ai ceva de spus pentru de viaþã, mai ales din echipa gre-
aveau loc la mine acasã, pãrinþii discuþii despre poveste, despre cã ºi în România a fost un timp al cã mãsura valorii este de dome- ceascã.
mei fiind foarte pasionaþi de arte- culoare ºi luminã, fiecare vine cu lui dar repetarea obsesivã a ace- niul abstractului. O piesã la M. D.: Cât de solicitant este
le vizuale. Astfel am început sã argumente care se dezbat ºi se luiaºi mod de exprimare doar pen- strung are niºte cote finite. Dacã un spot publicitar?
simt cã imaginea are o putere spe- definitiveazã în ceea ce se numeº- tru cã a fost un succes de festi- nu le respecþi rigoarea se chea- M. P.: Solicitarea la un spot
cialã. Ea povesteºte lucruri de- te conceptul filmului. Amãnunte- val, duce la consumarea lui. Po- mã cã eºti un strungar prost. Un publicitar vine din complexitatea
spre epoci trecute, despre oameni le de ordin plastic pe fiecare sec- rumboiu este un povestitor ex- regizor sau un operator prost e pe care ºi-o propune. Lucrul la
ºi creaþia lor ºi, mai ales, despre venþã sau cadru se stabilesc de- celent, cu umor ºi cu mult har. greu sã fie etichetat corect în lip- un spot video este foarte diferit
universul interior, acel lucru atât finitiv odatã cu prospecþia tehni- Ceea ce este minunat la el este sa unor criterii obiective. Asta de experienþa de la un film. Aici
de greu de vãzut în mod obiºnuit, cã sau chiar la blocking. În sinceritatea cu care vrea sã co- deschide uºa spre cei care în lip- rigorile estetice sunt impuse de
fãrã un mijlocitor. Revoluþia din prospecþia tehnicã se traseazã un munice ºi asta face ca lucrurile sã de altceva au ales drumul ãsta. client, care de multe ori nu este
’89 a fost factorul declanºator. O crochiu al designului de luminã sã nu fie neapãrat turnate într-un ªi eu simt cã fac parte din zona cea mai potrivitã persoanã sã
revoluþie televizatã în care ve- ºi se stabilesc direcþiile generale stil anume. Este mai mult un mod asta, dar am curajul sã-mi asum emitã judecãþi estetice dar care
deam cum mor oamenii, cum stri- ºi mood-ul. Culorile ºi tot con- de exprimare instinctual, ºi la el asta ºi sã râd de mine însumi. Cam plãteºte ºi are tot dreptul sã facã
gã de durere sau de extaz, mi-a ceptul plastic sunt apoi discuta- instinctul a funcþionat foarte bine asta se vede ºi în Cea mai ferici- dupã cum crede de cuviinþã. Cele
dovedit definitiv puterea fabuloa- te cu scenograful ºi pictorul de pânã acum. La Poliþist, adjectiv ta… Cred cã este mai mult o do- mai mari solicitãri în publicitate
sã pe care o are imaginea ºi, im- costume ºi ultimele retuºuri se fac am încercat sã fim cât mai discreþi cudramã decât un film de ficþiu- sunt de ordin tehnic, în sensul
plicit, realizatorul ei. Fie cã spui la filmare, dupa blocking. Nu este ca povestitori. Cadrele lungi fil- ne. Situaþiile din echipa de filma- cã zilele de filmare sunt excesiv
poveºti reale sau fictive, prin neapãrat o negociere. Cred cã mai mate din unghiuri comune fac sã re sunt culese din lumea realã. de lungi. În încercarea de a redu-
modul cum faci acest lucru poti curând trebuie sã fie un acord uiþi cã eºti în faþa unui film. Ast- Aºadar majoritatea acestor in- ce bugetul investit, se ajunge ºi
manipula emoþia oamenilor ºi conceptual. Ãsta este motivul fel situaþiile capãtã notã perso- stantanee de care vorbeaþi alcã- la 30 de ore de lucru fãrã pauzã.
ãsta este un sentiment foarte pu- pentru care este aºa de importan- nalã, implicându-te activ în lumea tuiesc un film de zi cu zi de prin Ce mai poþi face creativ cu un
ternic. tã colaborarea între DOP ºi regi- descrisã. Cel puþin asta am încer- mica noastrã industrie media ºi astfel de program? În general se
M. D.: Din pasiune pentru zor. Este foarte greu sã colabo- cat noi. de film. vrea mult cu bani puþini. ªi mai
avioane ºi trenuri eºti tentat sã rezi cu cineva care are gusturi M. D.: Te pierzi în film ? Cu M. D.: Periferic ºi Eu când existã ºi un soi de snobism care
surprinzi mai degrabã miºcarea? foarte diferite de ale tale. În final Cãtãlin Mitulescu ai realizat ºi vreau sã fluier, fluier au presu- vine din lipsa de educaþie vizua-
M. P.: Pasiunea pentru avioa- coerenþa filmului este un scop scurt-metraje dar ºi un foarte pus solicitãri speciale? lã a comanditarului. Existã moda
ne ºi trenuri vine din pasiunea comun ºi nu viziunile personale, bun film despre anii de comu- M. P.: Nu pot sã vorbesc de- regizorilor ºi operatorilor aduºi de
pentru mecanicã. Mi-a plãcut oricât de bune am crede noi cã nism. spre solicitãri speciale. Fiecare peste hotare. Nu conteazã ce face
mereu sã descopãr cum funcþio- sunt, luate în sine. M. P.: Cu siguranþã. Nu poþi producþie înseamnã o investiþie omul, important este cã e strãin.
neazã orice maºinãrie, sã-i des- M. D.: Cum vezi minimalismul lucra la un film fãrã sã crezi în ceea de timp ºi de energie. Este o pro- Sunã bine în birourile funcþionã-
copãr mãruntaiele ºi sã înþeleg tot românesc? La Poliþist, adjectiv, ce faci. În primul rând trebuie tu, fesie în care lucrãm cu emoþii ºi reºti ale departamentelor de pu-
procesul care se aflã în spatele faci spectatorul sã urmãreascã ca realizator, sã înþelegi lucrurile asta face ca solicitarea sã fie în blicitate, deºi cel mai adesea cei
unei invenþii tehnice. De altfel am un urmãritor. ca sã poþi judeca ce ar dori sã primul rând de ordin intelectual, care vin ºi filmeazã spoturi în
încercat sã transform în profesie M. P.: Fiecare poveste presu- vadã ceilalþi privitori. Fãrã sã-ti lucru care de multe ori este mai România sunt mai slabi decât un
aceastã pasiune pentru aviaþie pune un anumit limbaj de comu- iubeºti personajele pe care le în- istovitor decât efortul fizic. Peri- student de anul I. Dar asta e o
dar acest lucru nu s-a concreti- nicare. Când spui o poveste sen- fãþiºezi auditoriului, nu ai cum sã feric a fost un film la care am lu- altã poveste ºi mai bine mã opresc
zat pânã de curând, când am de- sibilã încerci s-o faci alegând faci ceva viabil ºi credibil. Cel mai crat cu mare plãcere. Bogdan aici dacã mai vreau sã mai lucrez
cis sã-mi iau licenþa de pilot. Este anumite cuvinte. Când spui o adesea te pierzi în poveste ºi de Apetri este un regizor cu un bun pentru publicitate.
adevãrat cã se poate face o atin- snoavã foloseºti alt ton ºi alte multe ori ideile bune vin tocmai simþ special. Când mã refer la bun
gere între dinamica mijloacelor de cuvinte. Cam astfel se petrece ºi din acest mod de relaþionare inti- simþ vorbesc inclusiv despre bu- Interviu realizat de
transport ºi film, ambele impli- în film. Afinitatea de viziune este mã cu mediul pe care vrei sã-l nul simþ profesional. Personajele Marius Dobrin
când miºcarea, dar asta doar la legatã de proiectul pe care-l faci construieºti. Desigur cã aici apa- sale trãiesc o viaþã proprie ºi fie-

22 , serie nouă, anul XVII


VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014
n WALTER SITI încercai sã îmbraci bluza tricota-
tã fãrã sã întrerupi fumatul... cu

sã reziºti nu serveºte la nimic dreapta þineai þigareta, cu stânga


fãceai un gest de toreador ºi, în-
datã ce decolteul trecea peste cap,
Premiul Strega 2013 îþi lãsa doar filtrul între buze.... în
contraluminã pãreai de sidef...
- Întrebarea este: ce e de rela- - Dacã or fi inventat asta de la - M-am întrebat ºi eu... poate asta, cã tu n-o sã mergi în infern. - Acum sunt ceva mai trans-
tat din toate aceste? Prea multe- început pânã la sfârºit... cã eºti stuntman7-ul meu, cel care Rumoare de zãvoare care des- parentã.
le tuºe întunecate de la sfârºit ris- - Probabil… dar naºterea din executã pentru mine scenele pe- chid camere secrete; Tommaso - Trebuie sã fac o aterizare la
Moscova, luni... mã însoþeºti sau
cã sã strice tabloul. moarte mã impresioneazã… noi, riculoase... un prototip al schim- abia are puterea sã stingã com- trebuie sã-þi dau un preaviz?
- De ce-ai vrea sã-mi pese de pentru cã ºtim niºte lucruri pe bãrii... sau poate, privind mai puterul. - L-ai merita.
asta? eu merg oricum în infern, care alþii nu le ºtiu, violãm pânã adânc, eºti rãzbunãtorul meu. - Poþi sã mã asculþi douã mi- - S-o luãm iar de la zero, vrei?
esenþial e cã rezultã clar tabloul ºi cadavre… - Toþi vor spune cã te-ai vân- nute, Gabry? Cu lucrul cel mai rãu pe masã.
în ansamblu.(…) - Desigur, e dificil, cu aceastã dut crimei organizate; de unul ca - Ar fi timpul, da... La Sadko Arcade8 sunt ca aca-
- Vrei sã spui priveliºtea unei ultimã versiune a ta, sã susþin mine ar trebui sã stai departe. - Am greºit, am greºit total faþã sã... dar tu, când vom ajunge, mã
oligarhii mondiale care impune ferm ideea mea de la început, a - Voi declara cã eºti un fruct al de tine... nu aveam dreptul sã te vei uimi.
propriile reguli, ca ºi cum ar fi legi unui imn materialist ºi anticultu- imaginaþiei mele... acesta este pretind numai pentru mine, acum - Sau mã vei uimi tu, n-are im-
indiscutabile ale naturii, sau de- ral… îmi iei penelul din mâini, fãrã avantajul romanelor... te-am de- înþeleg asta. portanþã cine conduce.
a dreptul postulate ºtiinþifice?» un profil recognoscibil al prota- legat sã trãieºti teme care sunt - Unicul delict care mã înspãi- - Important este cã ºtim unde
- Pãi sunt, pentru noua specie gonistului nu existã roman. ale mele... practic, eu voi scrie mântã este plictisul... chiar dacã mergem...
umanã sunt; nu zic banul, dar - Ai prefera un tehnocrat insa- un roman prin procurã. fac pe viteaza... unde ai avea fan- - Eh, mi se pare cã am exclus
proiecþia holograficã a banului þiabil care înþelege doar numerele? - Eh, dacã faci pe investigato- tezia sã mã duci? infernul...nu rãmâne decât sã în-
emite feromoni, care îmbatã min- - Le réalisme, c’est l’impossi- rul n-ar trebui nici mãcar sã în- - ªtii de câte ori te-am revãzut, cercãm în altã direcþie.
þile digitalizate… ble… se pare cã a zis Picasso pri- cepi... crezi cã moralmente aº fi închizând ochii? Stãteai cu tor- - Anunþã-mã electronic, bufo-
- Toþi acuzã dar nimeni nu face vind o vulvã… nu o vulvã realã, un mizerabil? sul gol, cu Marlboro în gurã, ºi nule, ne vedem la aeroport.
ceva cu adevãrat. ci pe aceea pictatã de Courbet3 - Dacã nu se calculeazã riscu-
- Este ceea ce în Teoria jocuri- pentru un diplomat turc, apoi in- rile ºi tot felul de prezentãri ale
lor se numeºte echilibrul lui tratã în posesia unui psihanalist rãului, jocul virtuþii este un joc
Nash1… când niciun jucãtor nu francez… trucat... nu ai putut sã-þi trãieºti
are interesul sã fie singurul care - Acum unde se aflã? modestia în condiþiile standard.
schimbã. - La muzeu. - Faci aluzie la tatãl meu?
- Totuºi, va fi viermele în sis- - Pãcat, aceea merita sã fie cum- - Nu, te invidiez... invidiez vas-
tem, discul care face sã explode- pãratã, nu aceºti barbari de rahat… titatea colectivã a orizonturilor
ze gramofonul. În centrul salonului, umilind- voastre.
- ªtii, Walter, fiecare are pãrin- o pe Judita, se lãbãrþa un tablou- - Prin Angola, vom include
þii pe care îi meritã. pompier în culori calde, care re- Portugalia bucatã cu bucatã...
- Lovit ºi scufundat… citeam prezenta Prãdarea Romei; arãta dãrâmãm colonialismul fãrã sã
ieri despre un jurnalist care se Forul invadat de sãlbatici ro- trecem peste drepturile omului.
ducea la redacþie cu escorta… dar buºti, în timp ce unul se cãþãra - Categoriile sunt atât de noi,
nu scrie pentru „Il Mattino”, scrie pe o statuie ºi trecea un laþ în ju- încât vã încurcã ºi pe voi.
pentru „Gazzetta di Modena”… rul gâtului ca s-o doboare; e gol - În familie, Isabella era numi-
dacã însã ar fi fost un biet comis ºi musculos ºi, ca sã urce, spriji- tã Isy... easy, uºoarã... adormea
voiajor sau, cum a fost tatãl meu, nã piciorul pe un tovar㺠aproa- cu computerul aprins... la înce-
proprietarul unei prãvãlii, i-aþi fi pe la fel de gol. put a avut un Ape Maia cu o lu-
ruinat viaþa…. - Mereu alegeri rafinate ºi snoa- miniþã înãuntru...
- N-aº vrea sã te împing pe un be… nu eºti ca aceia care se cum- Imita tonul infantil, îºi acope-
teren atât de atroce, scuzã-mã. pãrã, Campiglii4, Mignecii5 ºi Cas- rea ochii; dacã nu m-ar fi blocat
- Obsesiile trebuie sã atingã cellii6, ca sã-i îngroape în seifuri. teroarea dependenþei, aº fi putut
fundul… ºi apoi sã urce din nou, - Pentru reciclare existã meto- sã vorbesc despre mine.
pe jos. de mai puþin sãlbatice. - Poate sângele meu a gãsit ce
Când se începe jocul cu oglin- - Dar, oricum, avem asemenea voia... cartea aceasta va funcþio-
zile, nu se ºtie niciodatã de ce fel barbari. na ca o dovadã pentru el... ca sã
de revoluþii te împiedici. - Ah, îmi aminteºti mereu… nu vadã dacã va fi capabil sã mã iu-

W
- Accepþi sã vorbeºti ºi despre te-ai emancipat încã? beascã chiar ºi aºa... alter Siti s-a nãscut Gramellini, La Stampa); Siti a
Isa? - Dar ce, tu te-ai emancipat de - Ne-am intersectat timp de o în 1947 la Modena. scris marele roman al timpului
- Dupã Isa, umanitatea mi-a bulimie? clipã ºi suntem gata sã ne des- Este critic literar, nostru (Marco Lodoli, La Reppu-
devenit insuportabilã… vãd rãul - În sensul în care îl înþelegi, pãrþim... te mai exploatez cinci mi- eseist ºi prozator. A publicat blica); Un roman de excepþie
în toate… în locul inimii am un poate nu… totuºi, am încercat sã nute. douã volume de criticã literarã, prin forþa confruntãrilor sale,
chewing-gum mestecat, ºi mã rezist. - Zi-mi. Realismul avangardei (1973) ºi prin vivacitatea rãnilor sale
face sã râd. - Sã reziºti nu serveºte la ni- - Dupã tine, de ce sã ucizi e Neorealismul în poezia italia- (Goffredo Fofi, Internazionale).
- Hai, nu face pe scepticul al- mic… sângele bãtrânilor nu vrea considerat un fapt atât de grav? nã (1980), dar ºi eseuri despre Romanul este, în mare, povestea
bastru2… tu ai sãrit deja ºanþul… nimic. - Pentru cã specia se apãrã, Montale, Penna, Pierpaolo Paso- lui Tommaso, personajul în ju-
gândeºte-te la mine, care am rã- presupun... e un rezidiu mental lini, îngrijind apariþia operei com- rul cãruia se miºcã o lume în
mas la jumãtatea vadului. - Nu þi-e teamã sã te afiºezi ca fosil de pe vremea când eram plete a celui din urmã la Editura care banul comandã ºi defor-
- Vrei sã ºtii ce-mi vine în min- un complice al meu? Îþi mai tre- puþini... ºi apoi poate ºi pentru Mondadori. În 2009 câºtigã pre- meazã; în care posesia este uni-
te, ca o vomã, ori de câte ori mã buie ºi alþi bani? cã a ucide un om este limita de a miul literar Dedalus, iar în 2013 cul criteriu al valorii, trupul este
gândesc la Isa? chiar feromonii… - Bani am avut, i-am cheltuit nu mai fi om, ºi în sus ºi în jos... îºi adjudecã Premiul Strega, cu monedã ºi violenþa un avantaj
o anecdotã entomologicã pe care rãu ºi, dacã aº mai fi avut ºi alþii, - Atunci e chiar mai bine ca romanul Resistere non serve a comercial (…). O lume în care
mi-a povestit-o… cã anumiþi i-aº fi cheltuit ºi mai rãu, romanul sã se termine aici. niente (Sã reziºti nu serveºte la banii murdari ºi cei curaþi se
viermi trãiesc în creierul lãcuste- - Ascultã, Walter, pot sã-þi pun - Poate cã va mai fi o coda, dar nimic), publicat la Editura Riz- confundã într-o þesãturã încur-
lor ºi când trebuie sã se reprodu- o întrebare idioatã? nu þi-o spun. (…). zoli. Romanul a fost bine primit, catã, în timp ce distincþia dintre
cã conduc lãcustele spre apã, dar - Idioþenia este tãrâmul meu fiind întâmpinat cu superlative: bine ºi rãu apare incertã ºi ve-
lãcustele nu ºtiu sã înoate ºi preferat. - Ce faci, cretinule? Autopsia pe cord deschis a unui leitarã, aºa cum este prezentatã
mor… atunci viermii gãuresc ca- - Ce sunt eu pentru tine? Vreau Niciodatã ofensa n-a fost atât cadavru, capitalismul financiar cartea pe ultima copertã a sa.
rapacea lãcustelor înecate ºi se sã zic ce reprezint, fiindcã tu eºti de capabilã sã topeascã gheaþa al ultimelor decenii (Massimo
reproduc în apã. un angajat în luptã... interioarã, transformând acreala
într-o bãtaie agitatã de aripi – ceva
de înmormântat, simþit totuºi ca 1
John Forbes Nash, matemati- s-a despãrþit ca sã se cãsãtoreascã cu
o aºteptare imposibilã, într-un cian ºi economist american de geniu, sculptoriþa Giuditta Scalinini, în
mod neclar. laureat al Premiului Nobel pentru 1936. Are tablouri în toate marile
- Cine vorbeºte? (spus doar economie (1994), celebru, în special, muzee ale lumii.
5
pentru câºtigarea timpului ºi a pentru dezvoltarea teoriei „Nash Giuseppe Migneco (1908-
Equilibrium”, o aplicaþie a teoriei jo- 1997), pictor italian, considerat unul
respiraþiei) curilor. dintre cei mai mari impresioniºti ai
- Nu eºti faimosul delincvent 2
În text scettico blu, persoanã sec. al XX-lea.
Tommaso Aricò? care, cu emfazã ºi ostentaþie, se afi- 6
Michele Cascella (1892-1989),
- Gabry, ce vrei? Te rog... ºeazã ca o persoanã cinicã pictor crepuscular italian
Doamne, cât erai de frumoasã! 3
Gustave Coubert – (1819- 7
stuntman (în englezã) = casca-
- Cât sunt de frumoasã, bãdã- 1877), pictor francez care a condus dor, dublurã pentru acþiuni riscante
ranule. miºcarea artisticã a realismului în ale personajului princiupal
8
- Cãrui fapt datorez onoarea? pictura francezã a sec. al XIX-lea Sadko Arcade, magazin ºi re-
4
- L-am întâlnit pe Walter Siti ºi... Massimo Campigli (1895- staurant de lux în centrul de azi al
1971), pictor italian. S-a alãturat cu- Moscovei
- Vreþi sã mã denunþaþi? Nu rentului futurist milanez. În 1926 s-a
aveþi dovezi. cãsãtorit cu pictoriþa românã Mag-
- Tu n-o sã mergi în infern... dalena Rãdulescu (Dutza), de care Traducere, prezentare ºi
þi-am telefonat doar ca sã-þi spun
note de Marin Budicã
Livia Corcoveanu
, serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014 23
n PETRIªOR MILITARU

Joan Miró: libertatea interioarã


ca imagine celestã
„Ceea ce caut a fãcut prima cãlãtorie la preocupat de chestiunile
eu… este miºcarea Paris, ocazie cu care l-a cu- teoretice ºi prefera mai de-
imobilã, ceva ce este noscut pe Picasso ºi a vizi- grabã sã îºi perfecþioneze
echivalentul elocin- tat Muzeul Luvru. Din anul continuu lucrãrile, decât sã
þei tãcerii sau ceea ce urmãtor, îºi va împãrþi tim- se punã în slujba dicteului
Sfântului Ioan al pul între Paris ºi Montroig automat. Dar, în mod con-
Crucii, cred, descria unde îi plãcea „sã coboare stant, apãrea în lucrãrile
prin termenul de cu picioarele pe pãmânt”. sale ceea ce mai târziu Pa-
«muzicã mutã».” Atelierul sãu din Paris se trick Waldberg va numi
Joan Miró afla pe strada Blomet, lân- „Mirómonde”, amprenta
gã cel al lui André Masson, definitorie a stilului recog-

E
xpoziþia „Miró, iar în prezent, locul se nu- noscibil din pictogramele
vers l’infiniment meºte „square de l’Oiseau create spontan (o sponta-
libre, vers l’infi- lunaire”, deoarece artistul neitate îndelung studiatã
niment grand” – deschisã catalan a donat capitalei dupã cum se va dovedi ul-
între 21 iunie ºi 9 noiembrie franceze sculptura în bronz terior!) pe fundaluri nete-
2014 la Muzeul Paul Valéry „L’Oiseau lunaire”, care a de, realizate cu miºcãri am-
din Sète, „Mica Veneþie” a fost plasatã în 1974 chiar ple de pensulã. La sfârºitul
Franþei, situatã în apropiere în acest spaþiu public. Tot anilor ’20, face o cãlãtorie
de Montpellier – cuprinde la Paris se întâlneºte cu în Olanda care îl inspirã sã
peste ºaptezeci de picturi, poeþi ca Max Jacob, Pierre reinterpreteze câteva pic-
desene ºi sculpturi de Joan Reverdy ºi Tristan Tzara ºi turi clasice, portrete ºi ob-
Miró, provenind atât din participã la activitãþile or- iecte, distorsionate într-un
colecþii publice, cât ºi parti- ganizate de gruparea Dada. univers artistic plin de cu-
culare. Prin aceastã mani- Apoi i-a cunoscut pe Ro- loare. De aici înainte, Miró
festare organizatorii ºi-au bert Desnos, Michel Leiris se va raporta constant la
propus ca vizitatorii sã aibã ºi Antonin Artaud. Din pe- crezul sãu de „a asasina
acces la principalele axe rioada sa timpurie dateazã pictura”, realizând colaje
ideatice ºi artistice ce tra- lucrarea La terre labourée hazlii ºi ansambluri artisti-
verseazã imaginarul avan- (1923-1924), consideratã ce prin combinarea de di-
gardist al artistului nãscut prima capodoperã supra- ferite materiale.
la Barcelona. Titlul expozi- realistã a lui Miró, reprezen- O primã axã, în jurul cã-
þiei subliniazã extrema liber- tând o îmbinare complexã reia se organizeazã expozi-
tate a lui Miró reflectatã în de obiecte ºi figuri în care þia de la Sète, ºi care tra-
concepþia sa esteticã, în re- dominã nuanþele de gal- verseazã creaþia sa artisti-
prezentarea femininului, în ben. Tabloul este un mo- cã, are implicaþii sociale ºi
viziunea despre marile con- ment de cotiturã în creaþia se referã la istoria ºi imagi-
flicte care traverseazã epo- sa artisticã, deoarece înfã- narul cultural spaniol. Or-
ca sa ori în dorinþa de a in- þiºeazã capacitatea pictoru- ganizatorii expoziþiei au
Constellation-deux – 1939-1941
troduce în picturã o cosmo- lui de a transforma realita- pus-o sub semnul „libertã-
gonie personalã în rezonan- tea ºi de a sonda planul þii de a fi ºi de a spune în (Constellations, 1959). În- „cosmologie contemplati- tre om ºi cosmos, între ma-
þã cu imensitatea spaþiilor oniric, dat fiind faptul cã tãcere”. La sfârºitul anilor tre 1942 ºi 1946, la Mallor- vã a imensitãþii celeste”. terie ºi energie, între real ºi
celeste. fiecare dintre elementele ’30, consecinþele rãzboiu- ca ºi apoi la Barcelona, Oricine poate observa cã, imaginar. Pe tot parcursul
Joan Miró (1893-1983) a reprezentate în lucrare tin- lui din Spania ºi cele deter- Miró va fi inspirat într-o în cea mai mare parte a lu- vieþii sale, Miró nu încetea-
fost un pictor, sculptor, ce- de sã devinã un semn. Pe minate de Al Doilea Rãzboi manierã decisivã de diferi- crãrilor sale, Miró foloseº- zã sã îºi manifeste spiritul
ramist ºi poet catalan ce a fundalul lipsit de orice va- Mondial întunecã paleta te surse ºi motive specifi- te „culorile viselor sale” – independent ºi nonconfor-
debutat ca artist cu lucrãri loare referenþialã, Miró îºi lui Miró ºi îl împing în sfera ce culturii spaniole. Este pentru a parafraza titlul mist ce l-a þinut departe de
academice ºi, apoi, l-a în- dezvoltã primele elemente realismului tragic. Ataºat perioada în care opera sa unei lucrãri din 1925 – în orice doctrinã esteticã care
tâlnit pe Francis Picabia – care îi vor defini vocabula- mai degrabã ideii de repu- este impregnatã de elemen- cãutarea unui limbaj artis- i-ar fi limitat libertatea inte-
care în 1917 publica revis- rul artistic ºi care transfor- blicã decât de anarhie, el se te tematice ºi simbolice ca- tic nou, care sã exprime si- rioarã. O esteticã “celestã”
ta 391 –, întâlnire hotãrâ- mã ºi depãºesc realitatea angajeazã cu devotament racteristice locurilor nata- multan legãtura cosmicã ºi se contureazã începând cu
toare din punct de vedere imediatã: ochiul, flacãra, în plan social, ca ºi în plan le, iar punctul, linia ºi fun- realitatea invizibilã a omu- Constelaþiile din 1939-
artistic. În general, operele conul, talpa mare etc. (vezi artistic, într-o manierã per- dalul vor deveni elemente- lui. Din acest motiv, printre 1941 ºi se desãvârºeºte
lui Miró din acea perioadã lucrarea La Sieste, 1925). sonalã, individualã ºi inde- le maximale ale unei picturi principalele teme ale crea- odatã cu lucrãrile din anii
sunt atât de descriptive, Pânã în 1927, Miró era „cea pendentã. Dupã ce conce- ce la nivel simbolic formea- þiei sale se numãrã vidul ºi ’70, ce evocã o cartografie
încât indiferent de temati- mai rafinatã panã din pãlã- pe afiºul „Ajutaþi Spania” zã un limbaj subtil ºi com- spaþiul, într-o încercare evi- a cerului realizatã prin re-
cã impresia dominantã era ria suprarealistã” dupã ce va fi reprodus pe un tim- plex, în ciuda simplitãþii sale dentã de a depãºi simpla prezentãri abstracte picta-
una de dezintegrare (ca în spusele lui Breton, cu toa- bru poºtal menit sã ajute duse la extremã. reprezentare a naturii, refu- te monocromatic, expresie
Nu debout, 1918). În 1919 te cã artistul catalan nu era guvernul republican spa- Cea de-a doua axã þine zând ideea cã arta ar avea a unei libertãþi totale în
niol, el se va angaja în rea- de reprezentarea mitologi- ceva de-a face cu simpla care ºi semnul se dizolvã,
lizarea unei fresce monu- cã ºi organicã a femeii, a reprezentare a realitãþii ex- lãsând universul culorii sã
mentale (Le Faucheur) vieþii ºi a lumii, în general. terioare. „Sunt singur ºi ia în stãpânire pânza. Un
pentru pavilionul celei de-a Erotismul sau relaþia dintre nebun, dar singurã nebu- univers al semnelor cereºti
Doua Republici spaniole la femeie ºi bãrbat apar în nia este justã: ea ne reco- ce foloseºte lirismul unui
expoziþia internaþionalã de mod constant în lucrãrile necteazã la Cosmos”, afir- limbaj pictural inovator ca-
la Paris, din 1937. „În lui Miró, numai cã nu ne mã Miró. Creând spaþii in- pabil sã capteze infinitul
aceastã luptã actualã, vãd aflãm în sfera descriptivã a termediare între cer ºi pã- celest în care Miró reuºeº-
într-o parte forþa perimatã întâlnirii dintre douã cor- mânt, orizontul descris în te sã integreze „tot felul de
a fascismului, iar în partea puri, ci întâlnirea este adu- operele sale apare ca liant forme mici în marile spaþii
cealaltã oamenii cu imense sã în zona reducerii la esen- între eul artistic ºi lume, în- vide”.
resurse creatoare capabili þã, este interiorizatã ºi re-
sã dea Spaniei un elan ce mitizatã. Începând cu 1945,
va uimi întreaga lume”, va pregnant apare ºi motivul
declara Miró în preajma pãsãrii („ocell”), asociat în
acestui eveniment. În 1939, imaginarul tradiþional cata-
Miró s-a stabilit la Varen- lan cu masculinul. Încãrcã-
geville ºi a început sã lu- tura oniricã evidentã ,du-
creze la o serie de douãzeci blatã de reprezentãrile on-
ºi douã de guaºe de o ui- dulatorii, lirice, nu fac de-
mitoare complexitate tema- cât sã întãreascã caracte-
ticã, intitulate Constelaþii. rul mitic, primordial pe care
Acestea vor fi terminate în îl evocã lucrãrile sale.
Palma de Mallorca ºi îl vor O a treia axã ce traver-
inspira pe André Breton seazã universul artistic al
care le va include în volu- pictorului catalan se con-
mul de poeme omonim centreazã în jurul ideii de
Fãrã titlu – 1978 La terre labourée – 1924

24
2 , serie nouă, anul XVII
VII,, nr
XVII nr.. 7-8 ((189-190
189-190 ), 20
189-190), 14
2014