Temperamentul

Temperamentul cuprinde acele însușiri de personalitate care sunt predominant înnăscute,

adică sunt puțin influențate de mediu, de educație. Aceste însușiri se exprimă prin cantitatea de
energie, prin modul în care se mișcă sau vorbește un om. Din această cauză despre temperament
putem spune că este dimensiunea (latura) dinamico-energetică a personalității. Însușirile
temperamentale se exprimă prin:

- dinamica acțiunii; unii oameni sunt mai activi, alții mai pasivi, unii se mișcă și
vorbesc repede, alții mai lent;

- nivelul energetic; unii sunt energici, rezistenți la solicitări fizice sau psihice, se
concentrează mai usor, nu obosesc prea repede; alții au mai puțină energie, obosesc
ușor, se concentrează greu;

- tendința de a fi calm sau nerabdător, impulsiv.

Deosebirile temperamentale dintre oameni au fost observate încă din antichitate. Prima
descriere și clasificare a temperamentelor a fost făcută de Hippocrate. El a crezut că exista o
relație între umorile organismului (sânge, flegmă, bila galbenă, bila neagră) și felul de a fi, de a
se comporta al oamenilor. Hippocrate a descris patru tipuri temperamentale care ulterior au fost
numite de către Galenus coleric, sanguinic, flegmatic și melancolic.

Explicația dată de Hippocrate pentru deosebirile comportamentale dintre oameni s-a

dovedit a fi eronată, dar existența tipurilor temperamentale descrise de el a fost confirmată. Unul
dintre cercetătorii care le-au confirmat a fost Pavlov care, în urma cercetărilor sale, a ajuns la
concluzia că însușirile temperamentale pot fi explicate prin modul de funcționare a sistemului
nervos central.

Pavlov, prin experimente de laborator, a identificat o serie de particularități ale funcționării

sistemului nervos central care stau la baza temperamentelor. El a studiat procesele nervoase
fundamentale: excitația și inhibiția. Acestea se pot caracteriza prin forță, prin echilibrul dintre
ele și prin mobilitatea lor.
 Sistemul nervos este puternic dacă procesul de excitație este intens și se poate menține
mult timp. Această însușire a sistemului nervos pe plan comportamental se manifestă prin
energie în activitate, rezistența la efort, o bună capacitate de concentrare a atenției.

Echilibrul se referă la raportul de intensitate dintre excitație si inhibiție. Neechilibrul se

manifestă prin predominarea uneia dintre cele doua procese: omul uneori este foarte activ,
entuziast, apoi devine inactiv, pesimist.

Mobilitatea se referă la ușurința prin care excitația trece dintr-o zonă a scoarței
cerebrale în alta. Mobilitatea proceselor nervoase se manifestă printr-un comportament activ,
vioi, dinamic, adaptare ușoară la situații noi. Inerția se manifestă prin mișcări și vorbire lentă,
tendința la rutină, dificultăți de adaptare la situații noi.

Pavlov a descris patru tipuri de activitate nervoasă superioară. Fiecare dintre ele se
manifestă pe plan comportamental printr-un anumit tip de temperament. Relația dintre ele este
urmatoarea:

Sangvinicul are un sistem nervos puternic, echilibrat, mobil. Din faptul că are un sistem
nervos puternic rezultă că are multă energie și nu obosește ușor. Din mobilitatea sistemului
nervos rezultă că este activ, vioi, se mișcă repede, dă răspunsuri prompte, ia ușor o decizie.
Fiind echilibrat are un comportament "egal", nu trece ușor de la o extremă la alta. În general este
calm, se stapânește ușor. Se adaptează repede în orice situație. Tolerează bine insuccesele.

În relațiile interpersonale este sociabil, comunicativ, deschis, amabil. În general are aptitudini
pentru conducere.

Din punct de vedere afectiv de obicei este bine dispus, optimist, echilibrat (nu trece
fără motiv de la o stare la alta). Are încredere în sine și în alții.

Trăsături negative. Tinde să fie superficial, lipsit de perseverență. Intrerupe ușor o relație
de prietenie. Uneori este influențabil. Unele persoane sangvinice sunt prea vorbărețe devenind
obositoare și plictisitoare pentru cei din jur.
 Colericul are un sistem nervos puternic, neechilibrat. Este mai dinamic și mai energic
decît sangvinicul. Este foarte activ, în continuă mișcare; îi plac activitățile variate, chiar și cele
care implică riscul. Are multă inițiativă. Fiind neechilibrat are mișcări bruște, vorbește repede, cu
pauze. Nu își utilizează bine energia: uneori lucrează cu intensitate exagerată și
consumă multă energie, apoi obosește, devine inactiv și indispus.

În relațiile interpersonale este sociabil, comunicativ, îi place să conducă (manifestă

tendinșa spre dominare)

Din punct de vedere afectiv colericii au sentimente puternice și durabile, dar sunt
inegali în manifestarea sentimentelor. Fiind neechilibrați sunt labili afectiv, trec ușor și fără
motive deosebite de la o emoție la alta (veselie-tristețe, entuziasm-descurajare, optimism-
pesimism).

În afara trăsăturilor negative menționate, mai notăm că sunt neliniștiți, suportă greu
disciplina, sunt nerabdători, iritabili, se stăpânesc greu, se infurie ușor. În relațiile cu alții uneori
sunt încăpățânați. Tind spre exagerări. Uneori intra ușor în panică (de ex dacă se îmbolnăvesc).

Flegmaticul are un sistem nervos puternic, echilibrat, inert. Se mișcă și vorbește lent,
este meticulos, perseverent. Se concentrează puternic, nu obosește ușor.

În relațiile interpersonale este prietenos, binevoitor, tolerant, dar mai pușin sociabil și
comunicativ decât sangvinicul și colericul.

Din punct de vedere afectiv de multe ori pare indiferent. În general este calm, se
stăpânește ușor. Nu trece nemotivat de la o stare afectivă la alta. Se întamplă foarte rar să
aibă izbucniri necontrolate. Are sentimente și obișnuințe foarte stabile.

Trăsăturile negative rezultă din faptul că este lent. Se adaptează greu la situații
neobișnuite sau la situații care necesită reacții rapide. Prezintă tendință la reacții stereotipe și la
rutină. Flegmaticii uneori sunt exagerat de calculați.
 Melancolicul are un sistem nervos slab și are mai puțină energie decât celelalte tipuri
temperamentale. Din acest motiv melancolicul este mai puțin activ, obosește ușor, se mișcă lent,
vorbește încet, fără forță.

În activitatea sa de obicei este serios, conștiincios, perseverent, cu simțul datoriei și al răspunderii.

Îi plac activitățile care necesită multa răbdare.

În relațiile interpersonale este mai puțin sociabil, retras, timid, necomunicativ. De multe
ori este dependent de alții, se lasă condus, nu ia inițiativă.

Din punct de vedere afectiv este foarte sensibil, emotiv, dar nu își manifestă zgomotos
stările afective. Are sentimente profunde și durabile.

Trăsăturile negative rezultă din lipsa lor de energie: cei cu temperament melancolic
obosesc ușor și de aceea randamentul activității este redus. Alte trăsături negative rezultă din
particularitățile lor afective: ei sunt de multe ori îngrijorați, anxioși, depresivi, pesimiști, dar și
iritabili, nervoși. În situații dificile se pierd uțor. Au greutăți în luarea deciziilor importante. Sunt
nesiguri, au sentimente de inferioritate. Nu au suficientă încredere nici în ei însiși, nici în alții -
ceea ce creează greutăți în relațiile interpersonale.

Observație. Puțini oameni se încadrează într-un singur tip temperamental. Cei mai mulți
au însuțiri din două tipuri (sangvinic-coleric, sangvinic-flegmatic, flegmatic- melancolic).

Tipul de activitate nervoasă superioară este determinat genetic (ereditar), deci

temperamentul este înnăscut. Totuși influențele externe pot modifica într-o oarecare
măsură manifestările comportamentale ale temperamentului.

Ex: un copil sangvinic sau flegmatic dacă este maltratat de părinți se poate comporta ca un
melancolic: va fi anxios, timid, nu va avea încredere în alții. Dar dacă ajunge într-un mediu
echilibrat se va manifesta din nou ca un sangvinic sau flegmatic.
 Prin atitudini educative corespunzatoare însușirile temperamentale pot fi modelate
astfel încât copilul să se adapteze mai bine la mediu.

Un copil cu un temperament melancolic crescut într-un mediu care îl încurajează nu va fi așa de

timid, va avea mai multă încredere în sine, dar probabil ramâne mai lent și mai puțin rezistent la
efort.

Colericul este bine sa fie orientat spre activități fizice (sport) ca să își descarce energia. În
acest fel poate să scadă impulsivitatea în alte împrejurări.

Sangvinicul tinde spre superficialitate. Motivația sa trebuie întărită prin acordarea unor
recompense sau penalizări.

Flegmaticul va fi incurajat să participe la activitați care să ii dezvolte

mobilitatea (ex activități sportive).

Prin nici o metodă educativă nu vom schimba tipul de activitate nervoasă superioară,
adică aspectul înnăscut al temperamentului. Vom influența numai modul în care temperamentul
se manifestă în comportament. Nici nu este necesar să schimbăm temperamentul deoarece
valoarea personalității nu depinde de temperament ci de caracter, motivație, aptitudini. În fiecare
categorie temperamentală intâlnim și oameni cinstiți și delicvenți, și oameni sănătoși și bolnavi
psihici.